Apendicita este o stare caracterizată de inflamația apendicelui.

Durerea izbucnește adesea în centrul

abdomenului, ce corespunde cu locul de dezvoltare al apendicelui, ca parte a intestinului mijlociu
embrionar. Această durere este de obicei opacă, slab localizată, viscerală.

Apendicele vermiform (Appendix vermiformis) sau simplu “apendicele” este un segment rudimentar
al intestinului gros, transformat în organ limfoid. El este implantat în cec la 2-3 cm sub vărsarea
ileonului si are forma unui tub cilindroido-conic sau fuziform.

Apendicita, de obicei, necesită îndepărtarea apendicelui inflamat. Intervenția se face de regulă prin
laparoscopie. Netratat, apendicele se poate rupe, ducând la peritonită, urmată de șoc și, în extremis
de deces.

Cauze

infecţia microbiană;

constipaţia cronică;

parazitoze;

infecţii generale;

obstrucția lumenului, a cavității organului, fie datorită unei proliferări limfatice stimulate bacterian
sau a unui mic corp străin;

Semne și simptome în apendicită

durere abdominală colicativă cu localizare ombilicală

durere în fosa iliacă dreaptă

inapetență

grețuri

vărsături

constipație

oboseală

abdomen tare

febră

Forme clinice de apendicită

acută catarală – apendicele şi mezoul său sunt congestionate, tumefiate, cu edem şi

hipervascularizaţie a seroasei.
flegmonoasă – apendicele este mărit de volum, turgescent şi friabil, conţinând un lichid purulent sub
tensiune.

gangrenoasă – apendicele este tumefiat, cu abcese şi zone de necroză a peretelui. La nivelul mucoasei
se constată ulceraţii întinse. Vasele apendiculare sunt trombozate.

Complicații ale apendicitei

Peritonita generalizată – reprezintă o complicaţie gravă a apendicitei acute. Durerea se exacerbează

brusc şi apoi apar semnele de peritonita.

Generalizarea se produce după un interval de câteva ore până la 1-2 zile de la debutul clinic al
apendicitei acute. Tranzitul intestinal este oprit. Starea generală este alterată. Este prezentă febra de
tip septic şi leucocitoza de 15-20 000/mmc cu neutrofile. În formele evoluate bolnavul este şocat.

Diagnostic

semnul Blumberg, apăsare profundă și apoi eliberare imediată a peretelui abdominal, semn urmat de
o durere de scurtă durată la acest nivel, ceea ce reprezintă o dovada a iritației peritoneale, implicit o
suferință abdominală acută sau acutizată;

semnul psoasului, palparea fosei iliace drepte și recomandarea bolnavului să ridice membrul inferior
drept întins, observându-se o intensificare a durerii la acest nivel.

Examene paraclinice

Ecografia are un rol important în diagnosticul pozitiv al apendicitei acute prin evidenţierea
apendicelui inflamat.

Analizele de sânge – Leucocitoza în jur de 10 000/mmc cu/sau fără polinucleoză (80-90%) şi VSH-ul
mărit sunt caracteristice. Creşterea leucocitelor la 12 000 în prezenţa tabloului clinic de apendicită
acută este sugestivă pentru diagnostic.

Tratament

Daca se suspectează apendicita acută, 4-6 ore de observație cu examene abdominale sunt
recomandate. Antibioticele nu trebuie să fie administrate când diagnosticul este sub semnul
întrebării, deoarece vor masca perforația.

Tratamentul unei presupuse apendicite acute este operația timpurie și apendicectomia de îndată ce
pacientul va fi pregătit.
Apendicectomia poate fi realizata laparoscopic. Aceasta metodă chirurgicală este asociată cu o
externare mai rapidă.

Problemele si sursele de dificultate ale pacientului cu apendicită

– disconfort abdominal legat de durere;

– constipatia sau diareea legata inflamatia apendicelui si cecului;

– intoleranta digestiva legata de disconfortul digestiv;

– hipertermie legata de procesul infectios;

– anxietate legata de actul chirurgical.

Obiective

Pacientul :

– să-și exprime diminuarea durerii;

– să fie echilibrat hidroelectrolitic;

– să prezinte temperatura în limite normale;

– să-și regleze eliminările intestinale;

– să înțeleagă necesitatea ințerventiei chirurgicale.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu apendicită

asigură repaus la pat;

efectuează recoltările de probe biologice: Hl, glicemie, uree, probe hepatice, examen sumar urină,
TC,TS, grup sanguin, Rh;

pregătește pacientul pentru investigații;

hidratează pacientul parenteral cu soluții hidratante;

aplică pungă cu gheața în regiunea fosei iliace drepte;

măsoară și notează funcțiile vitale și vegetative;

administrează medicația prescrisă de medic și urmărește efectul acesteia;

ajută pacientul să-şi exprime sentimentele faţă de suferinţa actuală;

pregătește pacientul pentru intervenția chirurgicala când se impune necesitatea acesteia;

îngrijeste pacientul postoperator;

psihoterapia este foarte utilă pentru a diminua anxietatea pacientului.