INGRIJIREA PACIENŢILOR CU AFECŢIUNI OFTALMOLOGICE

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Analizatorul vizual este format dintr-un segment central (nervul optic, neuronii talamocorticali şi
aria striată a lobului occipital) şi dintr-un segment periferic (globul ocular şi anexele sale).
Globul ocular
Globul ocular este alcătuit din trei membrane concentrice în interiorul cărora se află aparatul
dioptric - mediile transparente şi refringente.
Membranele:
- tunica externă este constituită din sclerotică posterior şi corneea transparentă anterior;
- tunica medie cu trei segmente: coroida, corpul ciliar, irisul;
Irisul este situata in fata anterioara a cristalinului, are rolul de diafragma la nivelul ochiului. Irisul
regleaza cantitatea de lumina care ajunge la retina. La mijloc prezinta un orificiu numit pupila.
Culoare irisului este variabila de la un individ la altul.
- tunica internă sau retina care este fotosensibilă, responsabilă de recepţia şi transmiterea
stimulilor luminoşi în influx nervos.
Cristalinul este localizat intre iris si corpul vitros.
Este invelit de o capsula elastica numita cristaloida si este mentinut prin fibre care alcatuiesc ligamentul
suspensor. Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, nu contine vase de sange, limfatice sau nervi.
Cristalinul focalizeaza lumina ce intra in ochi in zona fotosensibila (retina) in spatele ochiului. Cristalinul
se poate, fie alungi, fie scurta, pentru a permite reglajul necesar focalizarii clare a imaginii pe retina.
Mediile refringente sunt reprezentate de corneea transparentă, umoarea apoasă, cristalinul şi
corpul vitros. Ele au rolul de a refracta razele de lumină.
Anexele ochiului:
- anexe de mişcare - muşchii globului ocular (patru drepţi şi doi oblici);
- anexele de protecţie - sprâncenele, pleoapele, conjunctiva şi aparatul lacrimal.
Funcţia analizatorului vizual este perceperea luminozităţii, formei şi culorii obiectelor din lumea
înconjurătoare.
Razele luminoase pătrund prin corneea transparentă în globul ocular, sunt refractate de către
mediile refringente ale ochiului şi formează pe retină imaginea obiectului aşezat în faţa ochiului.
Acomodarea este capacitatea ochiului de a trece de la un plan de vedere apropiat la unul îndepărtat
şi invers. Se realizează graţie curburii cristalinului, elasticităţii şi activităţii muşchiului ciliar.
Acomodarea la intensitatea luminii se realizează prin intermediul irisului. Pupila se măreşte
(midriază) sau se micşorează (mioză) sub acţiunea muşchilor săi în funcţie de intensitatea razelor
luminoase.
Spaţiul cuprins cu vederea se numeşte câmp vizual. Fiecărui ochi îi corespunde un câmp vizual
monocular care se suprapune cu câmpul celuilalt ochi. Imaginile fuzionează pe scoarţa cerebrală într-o
imagine unică.

EDUCAŢIA PEINTRU SĂNĂTATE PENTRU PREVENIREA BOLILOR OCULARE

Măsuri de • Educaţia populaţiei pentru îngrijirea ochiului:

prevenire - spălare cu apă curată zilnic, mai frecvent dacă se lucrează în mediu cu praf;
primară - nu se duce mâna murdară la ochi
- nu se îndepărtează corpii străini oculari de către persoanele necalificate (dacă sunt
mici se va face spălare cu apă din abundenţă aruncată din mână spre ochi)
- folosirea obiectelor individuale pentru toaleta feţii
- nu se vor freca ochii deoarece se produc mici traumatisme ale conjunctivei şi corneei
- controlul prenatal al gravidei pentru prevenirea conjunctivitei gonococice a nou-
1
 născutului.
• Igiena vederii:
- sursa de lumină trebuie să vină din partea stângă în timpul scrisului, cititului, lucrului
- distanţa pentru scris-citit trebuie să fie de 25-30 cm.
- lumina artificială trebuie să fie focalizată pe hârtia de scris-citit
- când este soare puternic sau zăpadă strălucitoare să se poarte ochelari fumurii
- persoanele care execută activitate migăloasă, de fineţe, ce necesită concentrarea
vederii, vor face pauze, din timp în timp, privind la distanţă
- persoanele care lucrează la sudură vor purta ochelari de protecţie
- vizionarea spectacolelor de televiziune nu se va face în camere întunecoase iar
distanţa pentru privit va fi de 2-5 metri, ecranul televizorului fiind aşezat la înălţimea
ochiului;
- se recomandă alimentaţie completă cu respectarea necesarului zilnic de proteine,
vitamina C, A, B;
- examenul periodic al vederii pentru pacienţii cu boli generale (diabet zaharat, HTA)
- îndrumarea către oftalmolog a persoanelor cu cefalee repetată.
• In cazul infecţiilor ochiului:
- îndrumarea pacientului către medicul specialist pentru a trata în mod corect
aceste infecţii
- educarea pacientului să evite transmiterea infecţiei si la ochiul sănătos sau la
alte persoane.
• In cazul deficienţelor de vedere:
- educarea pacienţilor care necesită corectarea vederii cu ochelari să-i poarte
conform prescripţiilor (permanent sau numai pentru scris-citit) pentru copii ochelarii
Măsuri de vor avea rame colorate, atrăgătoare şi se va avea grijă să nu-şi sparga ochelarii
prevenire generând accidente grave
secundară - învăţarea pacienţilor să-şi cureţe ochelarii - lentilele, ştergându-le cu material
moale pentru a preveni zgârierea lor
- dispensarizarea pacienţilor cu defecte de vedere
- periodic pacientul se prezintă la control pentru a stabili necesitatea schimbării
lentilelor
- îndrumarea părinţilor al cărui copil prezintă strabism să prezinte la medicul
oftalmolog
- învăţarea purtătorilor de lentile de contact să le folosească numai cât este
necesar, să le scoată în timpul nopţii, nu le vor folosi în mediu cu pulberi, praf.
- educarea pacienţilor cu diferite afecţiuni de vedere să nu desfăşoare o activitate care
să suprasolicite vederea
Măsuri de
- îndrumarea pentru intervenţii chirurgicale a pacienţilor cu cataractă în vederea
profilaxie
corectării vederii
terţiară
- reintegrarea socială şl profesională a ambliopilor piin îndrumarea către profesii ca
maseur, cartonar.

EVALUAREA MORFO-FUNCŢIONALĂ A OCHIULUI ŞI ANEXELOR SALE

Examenul - Se realizează:
anatomic - la lumina zilei
- instrumental
- iluminat lateral
- se examinează pleoapele, genele, conjunctiva
- se evidenţiază corpii străini
2
 -în camera obscură se examinează corneea, camera anterioară, irisul, pupila şi
cristalinul.
Determinarea - reprezinta capacitatea ochiului de a discrimina 2 puncte lumininoase distincte.
acuităţii vizuale - este maxima la nivelul foveei si scade de 10 ori la periferie.
- ochiul emetrop este cel care vede de ta 5 metri ultimul rând pe optotip - VOD = 5/5
= 1, VOS = 5/5 = 1.
- determinarea acuitatii vizuale se face cu ajutorul unui optotip standardizat pentru
fiecare ochi in parte incepand cu cel cu vederea mai slaba. Ochiul neexaminat este
acoperit cu un opercul semitransparent. Subiectul este asezat in pozitie centrala in
fata optotipului la distanta de 5 metri si i se indica sa citeasca semnele grafice din
fiecare rand incepand cu cele de dimensiuni mai mari. Valoarea acuitatii se considera
cea corespunzatoare ultimului rand in care subiectul distinge corect majoritatea
semnelor (maxim 20 % greseli) si se exprima dupa formula AV=d/D unde: d-
distanta de citire a optotipului de catre subiectul examinat, D- distanta de citire a
optotipului de un ochi emetrop.
In cazul imposibilitatii citirii de la distanta impusa se apropie subiectul de optotip
pana reuseste sa citeasca primul rand. Daca acestuia ii este imposibil se cerceteaza
capacitatea de a recunoaste degetele mainii si in ultima instanta de a percepe lumina.
Determinarea examinează capacitatea pacientului de a distinge culorile
simţului cromatic
Determinarea Testul pentru determinarea campului vizual reprezinta o metoda de a masura
câmpului vizual campul vizual al unui individ, ceea ce include vederea centrala si cea
periferica(manuala sau computerizata. Acest test alcatuieste de fapt o harta a
campului vizual pentru fiecare ochi in parte. Testul manual pentru determinarea
campului vizual este o examinare subiectiva. Pentru ca testul sa ofere informatii
relevante este necesar ca pacientul sa inteleaga instructiunile testului, sa coopereze si
sa efectueze testul in totalitate.
Testul pentru determinarea campului vizual se foloseste:
- pentru a detecta semnele leziunii nervului optic (glaucom);
- pentru a detecta boala retinala centrala sau periferica;
- afectiuni ale pleoapelor precum ptosis;
- diagnosticarea bolilor nervului optic sau boli care afecteaza modul de transport al
informatiei de la ochi spre cortexul occipital al creierului unde informatia este
procesata ca vedere.
Pregatire pacient : Nu este necesara nici o pregatire speciala pentru efectuarea
acestui test.
Tehnica
Cel mai simplu test pentru determinarea campului vizual poate fi efectuat in
timp ce pacientul se uita drept inainte si numara degetele aratate de medic. Dar de
obicei campul vizual este masurat de un aparat computerizat in cabinetul
optometristului, oftalmologului sau neurologului. Pentru acest tip de test, un ochi este
acoperit iar pacientul este rugat sa-si aseze capul pe un suport. Apoi cand pacientul
vede lumini si miscari de diferite intensitati in locuri diferite, trebuie sa apese un
buton. In toate testele standard, prima data se testeaza ochiul drept urmat de ochiul
stang. Prin intermediul acestui proces se creeaza o harta computerizata a campului
vizual.
Ingrijirea pacientului dupa tehnica
Pacientul nu simte nici un disconfort pe parcursul efectuarii testului pentru
determinarea campului vizual.
Efectuarea acestor teste nu implica nici un risc pentru pacient.
3
 Evaluarea procedurii
Nu exita factori care pot influenta rezultatele testului.
Testul pentru determinarea campului vizual necesita foarte putin timp si nu implica
stres pentru persoanele relativ sanatoase, insa poate fi obositor si stresant pentru
pacientii in varsta si bolnavi. De asemenea, testul este dificil de efectuat cand sunt
implicati copii de varste foarte mici sau pacienti care sufera de boli mentale (ex.
sindromul Down).
Examinarea se face într-o cameră obscură cu ajutorul oftalmoscopului care
măreşte elementele de 15–20 de ori.
Există două tipuri de oftalmoscopie:
1.oftalmoscopia directă–se utilizează un instrument, care are mai multe lentile, ce pot
mări imaginea de 15 ori. Este cel mai comun tip de oftalmoscopie şi seefectuează în
timpul unui examen ocular de rutină.
2. oftalmoscopia indirectă–opticianul utilizează o bandă specială, pusă pe cap,care
are ataşată o sursă de lumină şi are în mână nişte lentile speciale. Acest tip
deoftalmoscopie furnizează un unghi mai larg de vedere a interiorului ochiului şi a
fundului de ochi.
Prin oftalmoscopie directă se examinează: corpul vitros, retina, papila
nervului optic (pata oarbă), macula (pata galbenă), vasele retiniene. Examenul este
efectuat cu doua tipuri de aparate: un oftalmoscop, cu sau fara interpunerea unei
lentile puternic convergente, sau un biomicroscop (lampa cu fanta), aceasta din urma
necesitand interpunerea intre aparat si ochi a unei lentile de contact sau a unei lentile
de examinare (lentita cu trei oglinzi). Oftalmoscopul serveste la examinarea polului
posterior al ochiului (centrul retinei, papila si macula), in timp ce lentila cu trei
oglinzi este utilizata pentru examinarea periferiei retiniene in caz de risc de dezlipire
a retinei.
Indicatii;
Oftalmoscopia
- pentru a stabili diagnosticul afectiunilor retinei si pe cele ale coroidei (membrana
lipita de retina);
- da posibilitatea, de asemenea, sa se observe vascularizatia retiniana, care poate fi
modificata de numeroase boli.
Pregătirea bolnavului: pentru examinarea fundului de ochi (F.O.) este
necesar ca pupila să fie dilatată. In acest scop asistenta va instila 1–2 picături de
homatropină 1% sau mydrium în sacul conjunctival, cu 30 min. înainte de examinare.
Atenţie! Administrarea de homatropină şi mai ales de atropină este
contraindicată în glaucomul cu unghi inchis.
Efecte secundare
- dilatatia pupilei, antreneaza o vedere vaga care ramane deranjanta timp de mai
multe ore dupa examen.
Există mai multe tipuri de oftalmoscoape, şi anume:
-oftalmoscop simplu –sunt, de fapt, nişte oglinzi concave pentru observare directă;
-oftalmoscop electric –are acelaşi rol ca şi cel simplu, dar mai are o serie de
accesorii;-
oftalmoscop portabil stereoscopic –foloseşte metoda indirectă;
-oftalmoscop mare –folosit tot în metoda indirectă cu sistem afocal.
Retinofotul- serveşte la fotografierea fundului de ochi.

Măsurarea Examen care are drept scop masurarea tensiunii oculare, adica a presiunii din
tensiunii interiorul ochiului.
intraoculare Indicatii - Tonometria oculara permite sa se puna in evidenta cresterile anormale ale
4
 tensiunii oculare (glaucom) susceptibile sa duca la scaderea vazului in absenta
tratamentului.
Pregatire si desfasurare - Dupa instilarea pe cornee a unei picaturi de colir
(Tonometrie) anestezic colorat cu fluoresceina, subiectul este asezat in fata biomicroscopului. El
trebuie sa-si tina ochii deschisi fara sa clipeasca din pleoape in momentul luarii
tensiunii.
Contraindicatii - Tonometria nu este practicata in caz de
conjunctivita sau de keratita, pentru a evita riscurile de infectie.
Se determină cu oftamodinamometrul, imediat după examenul F.O., pregătirea
Măsurarea este comună pentru ambele examinări.
Valoarea normală a T.A.C.R. = 35 mm Hg ± 10.
Tensiunii In
Examenul F.O. şi măsurarea T.A.C.R. au importanţă deosebită în: diagnosticul
Artera
precoce al hipertensiunii arteriale esenţiale; în urmărirea evoluţiei oricărei
Centrală a
hipertensiuni arteriale; în tratamentul individualizat al hipertensiunii arteriale; în
retinei
evaluarea prognosticului hipertensiunii arteriale.
(T.A.C.R.)
Examenul F.O. şi T.A.C.R. se indică în: bolile cardiovasculare, renale, diabet
zaharat, pulmonare, precum şi alte boli (tumori cerebrale, boli neurologice etc.).

Tomografia Metoda rariologica prin care se obtin sectiuni fine din nervul optic si scoata
axiala cerebrala.
computerizata
Examene de - secreţia conjunctivală - pentru examen bacteriologic şi antibiograma.
laborator - sânge: glicemie, uree, TS, TC, hemograma (în vederea pregatirii preoperatorii).

MANIFESTARI DE INDEPENDENTA
1. Emetropia
• Focalizarea pe retina a imagini obiectelor aflate la distanta cand muschiul ciliar este complet
relaxat.
• Ochiul prezinta un raport corect intre puterea de refractie a mediilor si lungimea axului

2. Acomodatia
• Capacitatea cristalinului de a-si modifica puterea de refractie pentru a asigura o imagine clara atat
la distanta cat si aproape.
• Cristalinul are o putere de refractie la tanar intre 20-34 dioptrii, la adultul de 40 ani intre 20-23
dioptrii si la varstnic de 20 – 21 dioptrii.
• Pentru realizarea acomodatie participa:
– cristalinul;
– ligamentul suspensor;
– muschiul ciliar.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢA
- scăderea bruscă a acuităţii vizuale poate fi cauzată;:
- traumatisme oculo-orbitale în antecedentele imediate (plăgi, corpi străini
intraoculari, arsuri).
Scăderea
Este însoţită de lăcrimare, fotofoble şi semnele locale ale traumatismului.
acuităţii
- cauze netraumatice - glaucom acut, nevrfta nervului optic, intoxicaţii cu alcool
vizuale
metiilc, embolia arterei centrale a retinei
- scăderea lentă şi progresivă a vederii este întâlnită în cataractă, leziuni retiniene.
Scăderea progresivă a vederii de aproape estd întâlnită în presbiţie.
Durere - este un semn subiectiv cu diferite grade de intensitate de la oculară, arsură, până la
5
 durere atroce.
- cauze:
- eforturi oculare intense îndeosebi seara
- insuficienţă circulatorie cerebrală.
- se poate asocia cu mişcările globului ocular, cu scăderea acută a acuităţii vizuale
(glaucom acut) sau cu erupţie veziculară (Zona Zoster)
Reacţie - midriază - dilatarea pupilei
pupilară - mioză - micşorarea pupilei
- intoleranţă faţă de lumină (pacientul strânge pleoapele, se întoarce cu spatele spre
lumină).
Fotofobie
- cauze: conjunctivite, corpi străini oculari dar şi afecţiuni cerebrale (migrena,
meningite, tumori cerebrale) şi afecţiuni sinuzale.
- vedere dublă întâlnită în paralizia muşchilor globului ocular, creierul percepând două
Diplopie
imagini distincte.
- dispariţia vederii
- cauze:
- leziuni ale ochiului (cornee, cristalin, retină)
Cecitate - leziuni ale nervului optic
- psihice.
- cecitate diurnă, diminuarea acuităţii vizuale la lumină, cauzată de perioade lungi
petrecute în întuneric (peşteri, închisori) sau de boli infecţioase şi avitaminoze.

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU VICII DE REFRACŢIE

Noţiuni introductive:
- miopia - viciul de refracţie în care imaginea obiectelor aşezate la infinit se formează înaintea retinei.
- hipermetropia - este viciul de refracţie în care imaginea obiectelor aşezate la 5 metri nu se formează pe
retină ci înapoia ei, imaginea este ştearsă, slabă.
- presbiţia - scăderea puterii de acomodare a cristalinului după vârsta de 45 ani.
- astigmatismul - viciul de refracţie cauzat de defecţiuni în convexitatea corneei care fac ca razele
luminoase să se concentreze pe retină în puncte diferite.
- strabismul - reprezintă lipsa de paralelism a globilor oculari
- privire înăuntru - convergent
- privire în afară - divergent.
Strabismul poate fi paralitic (paralizia nervilor cranieni III, IV şi VI) şi neparalitic
(congenital sau apare în primul an de viaţă).
• circumstanţe de apariţie:
- miopia apare în copilărie prin aşezarea incorectă a obiectelor de scris - citit
- astigmatismul, strabismul pot fi congenitale.
• manifestări de dependenţă (semne şi simptome posibile):
- miopie - pacientul pentru a vedea obiectele trebuie să le aducă în apropierea ochiului
Culegerea
- hipermetropie, presbitism - pacientul vede slab obiectele apropiate (25-30 cm) şi are
datelor
tendinţa de a le depărta de ochi
- în astigmatism pacientul are imagini deformate ale obiectelor
- strabismul neparalitic - copilul nu prezintă vedere dublă dar prezintă riscul pierderii
vederii unuia dintre ochi (cel neîntrebuinţat)
- strabismul paralitic - pacientul prezintă vedere dublă.
- comunicare ineficientă la nivel senzorial-vizual
Probleme - alterarea confortului psihic(anxietate)
- risc de izolare socială.
Obiective - pacientul să prezinte vedere bună prin cercetarea viciului de refracţie
6
 - corectarea în timp util a strabismului neparalitic - al copilului - pentru a proveni
infirmitatea.
- asistenta îndrumă pacienţii cu probleme de vedere către medicul specialist pentru
examinare
- participă alături de medic la examinare, pentru recomandarea de ochelari de corecţie a
viciilor de refracţie
- în caz de miopie, lentile divergente (notate cu minus)
- în caz de hipermetropie, lentile convergente (notate cu plus), de asemenea în
presbiţie
- în astigmatism lentile cilindrice convergente sau divergente
• în strabism:
- descoperă precoce strabismul copilului sub un an şi în drumă părinţii pentru tratament
Intervenţii
corespunzător
- educă familia să se implice în efectuarea de exerciţii cu ochiul care prezintă musculatura
slăbită (prin acoperirea celui sănătos, cu pansament sau lentilă mată) la copilul până la patru
ani
- aplică tratamentul ortoptic (exerciţii care determină copilul să utilizeze ambii ochi) în
serviciile specializate
- pregăteşte copilul pentru intervenţie chirurgicală în situaţia în care celelalte tratamente nu
au dat rezultate (până la vârsta de şase ani)
- aplică la recomandarea medicului tratamentul de suprimare a cauzei în cazul strabismului
paralitic.

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU AFECŢIUNI INFLAMATORII ŞI INFECŢII ALE OCHIULUI

- blefaritele- reprezintă inflamarea marginii libere a pleoapelor
- orgeletul (ulciorul) este inflamarea supurativă a folicului pilos şi a glandei sebacee ale cililor de pe
marginea pleoapelor
- dacriocistita - reprezintă obturarea canalului lacrimo-nazal de un proces inflamator situat în lumenul
canalului
- conjunctivita - este inflamarea mucoasei conjunctivale
- keratita - este inflamarea mucoasei corneei
- iridociclita - reprezintă inflamaţia irisului şi a corpului ciliar.
Culegerea • circumstanţe de apariţie:
datelor - mediu cu praf
- persoane cu rezistenţă scăzută
- persoane cu condiţii de igienă precară
- lipsa obiectelor de toaletă individuală
- bazine de înot
- apă infectată pentru apariţia conjunctivitelor
- traumatisme oculare
• manifestări de dependenţă (semne şi simptome posibile):
- în blefarite - congestia marginii cifrare a pleoapelor, arsură, prurit al pleoapelor
- în iridociclite - durere oculară şi perioculară de intensitate variabilă (surdă până la
violentă)
- scăderea acuităţii vizuale
- fotofobie
- în dacriocistite - lăcrimare accentuată, tumefierea inflamatorie a sacului lacrimal,
scurgere de puroi la presiunea unghiului intern al ochiului şi durere;
- în orgelet - prurit palpebral, durere la clipire, secreţie purulentă când inflamaţia
7
 abcedează
- în conjunctivite - înroşirea conjunctivitei, senzaţie de arsură, secreţie conjunctivală -
seroasă, mucoasă sau purulentă.
- disconfort(durere de intensitate diferită)
- alterarea integritatii fizice si psihice
- vulnerabilitate fata de pericole(accidentari, caderi, loviri)
- comunicare ineficace la nivel senzorial
Probleme
- risc de complicaţii:
- cicatrice ale pleoapei (în blefarită)
- ulceraţii (în conjunctivită)
- pierderea vederii (în iridociclită)
- pacientul să prezinte stare de bine fizic
Obiective - să se prevină apariţia complicaţiilor
- acuitatea vizuală să se păstreze intactă.
- educaţia populaţiei pentru prevenirea infecţiilor la orice nivel al ochiului.
Asistenta:
- aplică tratamentul local recomandat:
- instalaţii cu soluţii midriatice
- atingeri cu colire moi - pomezi în cazul blefaritelor (atingerea se va face numai în timpul
zilei pentru a preveni pătrunderea lor în ochi afectand corneea)
- aplicare de comprese îmbibate în soluţii antiseptice călduţe (în blefarite, orgelet)
- spălaturi ale sacului conjunctival cu soluţii antiseptice (în conjunctivite).
Intervenţii
- pregăteşte instrumentarul şi materialele pentru incizie-drenaj la recomandarea medicului
(în orgelet când nu abcedează şi în dacriocistită). Aplică pansamentul ocular. Se pregătesc
comprasii sub formă de perniţe (vată acoperită cu tifon) cu diametrul mai mare decât
orbita, care se aplică pe globul ocular şi se fixează.
- administrează tratamentul general cu antibiotice şi antiinflamatoare
- asigură repaus la pat, repaus vizual în cameră cu semiobscuritate
- asigură alimentaţia pacientului: completă cu excepţia pacientului cu iridociclita care
primeşte alimentaţie desodată pentru a reduce exsudaţia.

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU CATARACTA

Cataracta este boala oculară caracterizată prin opacifierea progresivă a cristalinului.
• circumstanţe de apariţie:
- persoane vârstnice (cataracta senilă)
- traumatisme (cataractă traumatică)
- boli metabolice - diabet zaharat, avitaminoze (cataractă secundară)
Culegerea - boli infecţioase ale mamei în timpul sarcinii (cataractă congenitală)
datelor • manifestări de dependenţă (semne şi simptome posibile)
- scăderea acuităţii vizuale care poate fi cu instalare insidioasă (cataracta senilă) sau cu
instalare rapidă (cataracta traumatică)
- localizarea cataractei unilaterală şi apoi la celălalt ochi (cataracta senilă) şi bilaterală (în
cataracta congenitală)
- comunicare ineficientă la nivel sensorial- vizual
- alterarea confortului psihic(anxietate)
Probleme - izolare
- risc de accidente, căderi - în special la vârstnici
- deficit de autoîngrijire
- pacientul să-şi recapete vederea
Obiective
- să fie ferit de riscul accidentelor şi complicaţiilor
8
 Asistenta:
- îndrumă pacientul ambulator la serviciul de specialitate pentru a aprecia necesitatea
actului operator
• în perioada preoperatorie:
- asigură semiobscuritate în încăpere,
- ajută pacientul să cunoască topografia secţiei, face exerciţii de mers în cameră şi la
exterior cu ochii ocluzionaţi
- învaţă pacientul să folosească instalaţiile de semnalizare pentru a se adapta perioadei
postoperatorii
- recoltează produse pentru examene de laborator (sânge pentru uree, glicemie, TS, TC;
urină, secreţie oculară)
- conduce pacientul la examene de specialitate: examen cardiologie – EKG
- asigură liniştea şi odihna preoperatorie
• în perioada postoperatorie supraveghează pacientul permanent pentru a-şi menţine
pansamentul binocular (se pansează şi ochiul sănătos pentru a evita clipitul)
- supraveghează pulsul, tensiunea arterială
Intervenţii
- educă pacientul să nu facă mişcări bruşte, să vorbească în şoaptă, să stea în decubit
dorsal şi lateral pe partea sănătoasă timp de 24 ore.
- administrează calmante ale durerii
- asigură 24 ore regim hidric prin tub de succţiune pentru a evita masticaţia
- schimbă pansamentul când este îmbibat cu sânge şi/sau secreţie
- serveşte pacientul la pat
- ajută pacientul să coboare din pat când medicul a permis mobilizarea
- supraveghează tranzitul intestinal pentru a preveni constipatia
- administrează tratamentul general şi local recomandat
- aplică pansamentul monoocular, ochiul sănătos rămânând descoperit când evoluţia este
favorabilă
- susţine psihic pacientul, conştientizându-l că vederea ao recapătă parţial, iar trecerea
timpului poate aduce rezultatul dorit
- educă pacientul să se prezinte după externare la controale periodice, să utilizeze corect
ochelarii cu lentile convexe pentru distanţă şi citit (în cazul în care intervenţia chirurgicală
a constat în extragerea cristalinului, fără implant de cristalin artificial).

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GLAUCOM

Glaucomul este o stare patologică caracterizată prin hipertensiune intracelulară şi leziuni vasculare
care duc la atrofia nervului optic.
Forme clinice:
- glaucomul infantil
- glaucomul adultului cu manifestare acută sau cronică
Culegerea • circumstanţe de apariţie:
datelor - tulburări congenitale de drenaj a umorii apoase (glauconi infantil)
- persoane cu sistem nervos labil, emotive
- schimbări bruşte de temperatură
• manifestări de dependenţă (semne şi simptome posibile):
• Glaucomul acut
- dureri oculare şi perioculare foarte vii cu iradiere temporală, occipitală şi însoţite de
lăcrimare
- scăderea acuităţii vizuale
- greţuri şi vărsături
9
 - anxietate
- alterarea stării generale
• Glaucomul cronic
-dureri periorbitale permanente
- scăderea insidioasă a vederii - cecitate în 10-15 ani
- disconfort(dureri oculare şi perioculare)
- intoleranţă digestivă
Probleme
- comunicare ineficientă la nivel senzorial-vizual
- anxietate
- pacientul să aibă stare de bine fizic şi psihic
Obiective - să aibă acuitatea vizuală în limitele vârstei
- să se prevină complicaţiile invalidante
• în glaucomul acut:
- asistenta asigură internarea pacientului în spital, repaus la pat, în cameră cu
semiobscuritate
- participă la examinarea pacientului, pregătind instrumentele pentru măsurarea tensiunii
intraoculare
- linişteşte pacientul, administrează medicaţia tranchilizantă şi analgezică prescrisă
- administrează tratamentul medicamentos recomandat pentru reducerea tensiunii
intraoculare: instilaţii cu pilocarpină 1%, diuretice (ederen), purgative, perfuzie cu
Manitol 15%;
- asigură alimentaţia hiposodată şi cu un aport redus de lichide;
• în glaucomul cronic
Intervenţii
- educă pacientul să urmeze corect tratamentul local şi general prescris (pilocarpină sol. 1-
3%, vit PP)
- recomandă alimentaţie desodată, cu reducerea lichidelor, fără condimente, alcool, cafea
- recomandă regim de viaţă ordonat, fără emoţii negative cu respectarea orelor de somn (în
timpul somnului capul va fi aşezat mai sus pe două perne)
- educă pacientul pentru a purta ochelari fumurii în timpul zilei, să evite întunericul şi
trecerile bruşte de ia temperaturi scăzute la căldură
- încurajează pacientul privind evoluţia favorabilă a bolii dacă respectă recomandările
medicale
- pregăteşte preoperator şi îngrijeşte postoperator pacientul cu glaucom când tensiunea
intraoculară nu scade.

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU TRAUMATISME ALE OCHIULUI ŞI CORPI STRĂINI

INTRAOCULARI
Deşi ochiul este protejat de orbită şi pleoape, traumatizarea sa este frecventă. Leziunile grave pot duce la
pierderea vederii ochiului traumatizat dar pot periclita şi vederea celuilalt ochi.

• circumstanţe de apariţie
- traumatisme
- accidente casnice şi de muncă
- în timpul jocului la copii
Culegerea • manifestări de dependenţă (semne şi simptome posibile):
datelor Contuzii, plăgi, arsuri
- durere, senzaţie de corp străin în ochi, tulburări de vedere.
Corpi străini conjunctivali, corneeni, intraoculari (fragmente de lemn, sticlă, cărbune)
- durere, lacrimare, fotofobie, anxietate, scurgerea umorii apoase la exterior şi
hemoftalmie în cazul corpilor intraoculari
10
 - discomfort( durere)
- alterarea integritatii psihice (anxietate)
- comunicare ineficientă la nivel senzorial-vizual
Probleme
- risc de complicaţii:
- infecţii
- zdrobirea globului ocular
- pacientul să prezinte stare de bine fizic şi psihic
Obiective - leziunile să se vindece fără complicaţii
- pacientul să-şi păstreze acuitatea vizuală
• Contuzii, plăgi
- asistenta aplică pansament steril
ocular la locul accidentului şi trimite pacientul într-un serviciu de specialitate
- în spital pregăteşte materialele, instrumentele, soluţii anestezice în vederea suturii
plăgii, dacă este cazul
- administrează tratamentul local (soluţii midriatice) şi general cu antibiotice
- aplică pansament protector.
• Arsuri chimice
- spală repetat ochiul cu apă de la robinet, apă distilată sau ser fiziologic prin stropire cu
mâna
- şterge cu un tampon steril sacul conjunctival de resturile de substanţă ctiimică
- calmează durerea prin administrarea de analgetice
- aplică pansament steril protector
- transportă pacientul la spital
• Arsuri fizice
- scoate victima de sub acţiunea agentului agresor
- îndepărtează cu un tampon corpii străini încinşi
- spală repetat ochiul cu apă de la robinet, apă distilată sau ser fiziologic prin stropire cu
Intervenţii mâna
- aplică pansament steril protector şi transportă victima la spital
- în spital, administrează tratamentul local (instilează midriatice) şi în general
(antibiotice) prescris de medic
- supraveghează pacientul
- schimbă pansamentul
Corpi străini conjunctivali, corneeni, intraoculari
- spală cu apă din abundenţă ochiul pentru a îndepărta corpurile străine conjunctivale, sau
le îndepărtează cu un tampon din tifon steril
- pregăteşte soluţiile anestezice, instrumentale (acul pentru corpi străini) şi pacientul
pentru scoaterea corpilor străini corneeni 6e către medic
- aplică pansament steril şi transportă de urgenţă la spital
pacientul cu corpi străini intraoculari
- în spital, pregăteşte pacientul pentru examinare (oftalmo-scopie, radiografie, ecografie)
- pregăteşte instrumentarul pentru extragerea corpilor străini metalici, radioopaci
sau radiotransparenţi
- îngrijeşte pacientul după extragerea prin aplicare de pansament steril
- învaţă pacientul cum să folosească mijloace de protecţie la locul de muncă pentru
a preveni accidentele ochiului.

DE ŞTIUT: OCHIUL ROŞU ESTE EXPRESIA DIFERITELOR CAUZE ÎN BOLILE

OCULARE
Manifestări Boli în care se întâlneşte
11
- Roşeaţă difuză survenită brusc, asociată
cu dureri şi secreţie conjunctivală
- Roşeaţă difuză însoţită de dureri violente
- Roşeaţă cu localizare într-o anumită zonă
a globului ocular
- conjunctivita microbiană, virotică, alergică,
traumatică
- Glaucom acut - este o urgenţă (ochiul este dur la
presiune)
- Iridociclita - în jurul corneei
- Erupţie sclerală în cadrul unor boli generale RAA,
TBC, gută (ca nişte noduli mamelonari pe conjunctivă
şi scleră)

NOŢIUNI INTRODUCTIVE ÎN ÎNGRIJIREA

OCHILOR

INTRODUCERE :
- deoarece prin intermediul ochilor sunt transmise creierului circa 70% din informaţiile senzoriale,
deficienţa vizuală poate limita în mod sever capacitatea persoanei de a fi autonomă, de a percepe şi a se
adapta la condiţiile de mediu. În mod similar, netratarea pierderii auzului poate drastic afecta comunicarea
şi interacţiunile sociale. Afecţiunile urechii interne pot perturba echilibrul persoanei şi capacitatea de a se
mişca liber. Afecţiunile nazale pot interfera cu respiraţia, vitalitatea scăzută, şi crează un discomfort
marcant;
- în îngrijirea unui pacient care a suferit pierderea unui simţ, trebuie avut în vedere că acest fapt are de-a
face cu o serie de deficienţe. Aceasta deoarece deficienţa senzorială aduce cu ea o percepţie deficitară.
Pierderea a două sau mai multor simţuri deteriorează în mod semnificativ activităţile zilnice ale unei
persoane, şi această situaţie devine ameninţătoare pentru siguranţa sa şi pentru imaginea de sine a
persoanei;
- deoarece tulburările oculare, auditive şi nazale sunt pe cât de des întâlnite pe atât de supărătoare,
îngrijirea acestor pacienţi necesită proceduri de îngrijire valabile fie într-un spital, într-o clinică, centru
medical sau în altă parte. Aceste proceduri necesită maximum de grijă şi precizie pentru a fi prevenite
infecţiile şi rănirile şi pentru a menţine funcţia organului respectiv.

Depăşirea barierelor de percepţie :

Realizarea procedurilor de diagnosticare, tratare sau chiar sintetizarea pe scurt a cauzelor
deficienţelor senzoriale necesită instrucţiuni şi explicaţii simple şi clare. Va fi nevoie de asemenea să se
ofere încurajări unui pacient care îşi doreşte să înţeleagă propria deficienţă şi care îşi doreşte să-şi menţină
autonomia. Într-o urgenţă, comunicarea efectivă devine chiar mai importantă pentru că se va lucra cu un
pacient dintr-odată dezorientat din cauza deficienţelor senzoriale şi perceptive.
Asigurarea unei bune informari a pacientului :
- întotdeauna se vor oferi explicaţii amănunţite. Un simplu fapt sau sfat care poate fi considerat prea
evident pentru o persoană sănătoasă, chiar îi poate oferi pacientului o viziune valoroasă asupra situaţiei
sale.
- acesta va fi ajutat să recunoască semnele şi simptomele specifice tulburărilor senzoriale, îndemnat să-şi
planifice controale periodice, regulate, pentru a detecta eventualele probleme cât mai devreme cu putinţă.
De asemenea, i se va reaminti să folosească echipament de protecţie la locul de muncă şi, dacă este
necesar, şi acasă;

ÎNGRIJIREA OCULARĂ

Compresele calde şi reci pentru ochi:

- fie că sunt aplicate calde sau reci, compresele pentru ochi sunt calmante, liniştitoare şi terapeutice

12
- compresele calde pot fi folosite pentru a-i calma pacientului discomfortul. Deoarece căldura intensifică
circulaţia (ceea ce creşte absorbţia şi scade inflamaţiile), compresele calde poate conduce la drenajul şi
ameliorarea infecţiilor superficiale
- pe de altă parte, compresele reci pot reduce inflamaţiile sau sângerările şi pot calma mâncărimile.
Datorită fibrelor reci, compresele reci pot fi indicate pentru a uşura discomfortul periorbital alături de
dozele prescrise de medicamente calmante. În mod normal, o compresă rece sau caldă ar trebui aplicată pe
o durată de 20 minute şi de 4-6 ori pe zi
- infecţiile oculare necesită folosirea unei tehnici aseptice
Materiale necesare :
- pentru aplicarea de comprese calde: mănuşi, soluţia prescrisă de medic (de obicei ser fiziologic sau
soluţie normal salină), vas steril, comprese sterile, prosop
- pentru aplicarea compreselor reci: o pungă mică de plastic (de mărimea unui sandwich) sau mănuşă,
bucaţele de gheaţă, bandă hipoalergenică, prosop, comprese sterile, ser fiziologic (apă sterilă) sau soluţie
normal salină, mănuşi
Pregătirea echipamentului :
- pentru compresele calde: se va pune o sticlă sigilată, conţinând apă sterilă sau soluţie normal salină într-
un vas cu apă fierbinte sau în timp ce curge apă fierbinte în vas. Se va aştepta ca soluţia să se încălzească,
nu fierbinte (nu cu o temperatură peste 49 grade C). Se va turna apă caldă sau soluţia salină într-un vas
steril umplându-l cam până la jumătate. Se vor pune nişte comprese sterile din tifon în soluţia din vas
- pentru compresele reci: se vor pune bucăţelele de gheaţă într-o pungă de plastic (sau într-o mânuţă dacă
este necesar), pentru a forma un pachet de gheaţă. Pachetul trebuie să fie mic pentru a nu pune presiune
mare pe ochi. Se va îndepărta excesul de aer din pungă sau mănuşa, şi se va înnoda marginea pungii sau a
mănuşii. Se va tăia o bucată de leucoplast hipoalergenic pentru a etanşa pachetul de gheaţă. Se va plasa tot
echipamentul pe suportul patului, lângă pacient
Implementare :
-se va explica procedura pacientului
-i se va asigura intimitatea
-când se vor aplica compresele calde, pacientul va trebui să stea în poziţie şezândă, dacă se poate
-când se vor aplica compresele reci pacientul va trebui să stea culcat pe spate, să aibă sub cap o pernă şi
capul să fie uşor întors înspre partea neafectată. Această poziţie va ajuta compresele să rămână la locul lor
-dacă pacientul are pansament pe ochi, acesta va trebui îndepărtat
-se va trece un prosop peste umerii pacientului pentru a-l proteja de umezeală
-asistenta îşi va spăla mâinile şi îşi va pune mănuşi
Aplicarea compreselor calde :
-se vor lua 2 comprese de tifon din vas. Se vor stoarce de excesul de soluţie
-se va cere pacientului să închidă ochii şi se vor aplica uşor compresele una peste partea de sus a celeilalte,
peste ochiul afectat. (dacă pacientul se plânge că compresia este prea fierbinte, va trebui îndepărtată
imediat)
-se vor schimba compresele la câteva minute, după cum este necesar, în funcţie de durata de aplicare
prescrisă
-după îndepărtarea fiecărei comprese, se va verifica pielea pacientului
Aplicarea compreselor reci :
-se va umezi mijlocul unei comprese cu apă sterilă, soluţie normal salină, sau cu soluţie irigatoare
oftalmică. Aceasta ajută la buna conducere a senzaţiei de rece dinspre pachetul de gheaţă. Se vor păstra
însă marginile compresei uscate pentru a putea absorbi excesul de umezeală
-se va spune pacientului să închidă ochii, apoi se va aplica compresa peste ochiul afectat. Se va pune
pachetul de gheaţă peste compresă, şi se va fixa cu leucoplast. Dacă pacientul se plânge de durere, se va
îndepărta pachetul de gheaţă. Unii pacienţi pot manifesta reacţii adverse la rece
-după 15-20 minute se va îndepărta leucoplastul, pachetul de gheaţă şi compresa şi se vor arunca în
recipiente specifice de colectare
13
-se vor folosi compresele rămase pentru a curăţa şi usca faţa pacientului
-dacă medicul indică, se va aplica un unguent oftalmic sau un pansament ocular
Consideraţii speciale :
*când se aplică compresele calde trebuie schimbată cât mai des posibil soluţia prescrisă pentru a păstra
temperatura constantă
*dacă este prescris să se aplice comprese umede, reci, direct peste pleoapa pacientului, se va umple un vas
cu gheaţă şi apă şi se vor înmuia compresele în ea
*se va pune o compresă direct peste pleoapă
*se vor schimba compresele la fiecare 2-3 minute
*compresele reci sunt contraindicate în tratarea inflamaţiilor oculare

14
 Îngrijirea la domiciliu :
*dacă pacientul va trebui să continue tratamentul acasă şi are ambii ochi infectaţi, se va sublinia
importanţa folosirii de materiale separate pentru fiecare dintre ochi, pentru a nu transmite infecţia de
la un ochi la celălalt.*se va instrui pacientul să îşi spele mâinile foarte bine înainte şi după tratarea
fiecărui ochi

APLICAREA UNUI PANSAMENT OCULAR :

-pe baza prescripţiilor medicului se poate aplica un bandaj ocular fie pentru a proteja ochiul după
rănire sau după operaţie, fie pentru a preveni afectarea accidentală a unui ochi anesteziat, fie pentru a
grăbi vindecarea sau absorbţia secreţiilor, sau pentru a împiedica pacientul să se atingă la ochi
-un pansament gros, consistent, numit bandaj de presiune, poate fi utilizat pentru a ajuta la vindecarea
abraziunilor corneei, pentru a presa edemele postoperatorii, sau pentru a controla hemoragia în urma
rănirii traumatice. Aplicarea acestei proceduri necesită prescripţia oftalgmologului şi supervizarea
procedurii
-pentru a aplica un pansament se va alege un tampon de măsură potrivită pentru faţa pacientului, se va
pune uşor peste ochiul închis al pacientului, şi se va fixa cu 2-3 benzi de leucoplast. Se va întinde
banda începând din mijlocul frunţii pacientului, trecând peste ochiul bandajat, şi ajungând până la
partea inferioară a lobului urechii
-un pansament de presiune, care este cu mult mai gros decât un pansament obişnuit, trebuie să
exercite o presiune peste ochiul închis. După ce se aplică pansamentul iniţial, se aplică deasupra lui
încă câteva pansamente asemănătoare, apoi se fixează bine cu leucoplast, pentru ca să exercite
presiune asupra ochiului închis
-pentru o protecţie accentuată a unui ochi rănit se va aplica o apărătoare de plastic sau metal peste
pansament, şi peste această apăratoare se va aplica bandă de leucoplast cu care se fixează
pansamentul

IRIGAREA OCHIULUI:
- utilizată mai ales pentru a spăla şi îndepărta secreţiile, substanţele chimice şi obiectele străine din
ochi, irigarea ochiului constituie totodată o cale de administrare a medicamentelor în cazul
tulburărilor de cornee şi conjunctivale
- cantitatea de soluţie necesară pentru a iriga un ochi depinde de agentul de contaminare. Secreţiile
necesită un volum moderat; arsurile majore chimice necesită o cantitate foarte mare. De obicei, un
flacon de soluţie normal salină asigură suficientă soluţie pentru o irigare neîntreruptă în cazul unei
arsuri chimice

Materiale necesare :
- mănuşi
- ochelari de protecţie
- prosoape
- retractor de pleoape
- tampoane de vată sau şervete de faţă, opţional
- anestezic topic
- pentru irigări cu volume moderate de soluţie: irigator oftalmic steril, aplicatoare prevăzute cu un
capăt de bumbac
- pentru irigări cu volume mari de soluţie: una sau mai multe flacoane sau pungi de 1000 ml cu soluţie
normal salină, echipament standard de infuzie I.V. fără ac (perfuzor)
- uneori, se pot găsi în farmacii sau spitale de profil flacoane pregătite conţinând irigator oftalmic
steril. Toate soluţiile trebuie să fie la temperatura corpului uman (37 grade C)
Pregătirea echipamentului :
- se va citi eticheta irigatorului oftalmic steril pentru a se verifica dacă este steril, consistenţa şi data
expirării
- pentru irigări cu volume moderate: se va îndepărta capacul recipientului în care se află irigatorul şi
se va pune recipientul la îndemână (se va păstra sterilă partea de sus a recipientului)
15
- pentru irigări cu volume mari: se va utiliza tehnica aseptică pentru a monta perfuzorul precum şi
flaconul sau punga cu soluţie salină normală apoi se va aşeza recipientul pe un stativ şi se va regla
mecanismul de picurare la un ritm adecvat şi nu cu un flux prea puternic.
Implementare :
-se vor spăla mâinile, se vor pune mănuşi şi ochelari de protecţie
-se va explica procedura pacientului
-dacă pacientul prezintă o arsură produsă de o substanţă chimică, i se va calma anxietatea şi i se va
explica faptul că irigarea ochiului va preveni agravarea stării sale
-se va aşeza pacientul cu faţa în decubit dorsal cu capul uşor întors spre partea afectată pentru a
preveni scurgerea soluţiei spre nas şi spre celălalt ochi
-se va pune un prosop sub capul pacientului, şi unul pe partea afectată pentru a absorbi excesul de
soluţie
-se vor depărta pleoapele de la ochiul afectat folosind policele şi indexul mâinii stângi (pentru cine
este dreptaci) şi se vor aplica, dacă este prescris, câteva picături de anestezic, pentru calmarea
pacientului
-pentru a iriga mucoasa conjunctivală, se va continua să se ţină depărtate pleoapele
-pentru a iriga pleoapa superioară se va folosi un retractor pentru pleoape, ţinându-se mâna cu
retractorul pe fruntea pacientului. Retractorul împiedică închiderea involuntară a pleoapei când soluţia
atinge corneea şi conjunctivă
Pentru irigări cu volume moderate :
-se va ţine sticluţa cu irigator oftalmic steril la o distanţă de circa 2.5 cm de ochi, şi se va direcţiona
fluxul de curgere a lichidului constant şi uşor în partea dinspre nas a ochiului, astfel încât soluţia să
curgă înspre coada externă a ochiului
-se va trage uşor de pleoapă inferioară şi apoi de cea superioară pentru a investiga posibila reţinere de
particule străine
-se vor îndepărta orice particule străine atingând uşor conjunctiva cu aplicatorul prevăzut cu vată udă
şi sterilă. Nu se va atinge corneea
-se va continua irigarea ochiului până când este curăţat de orice particule străine vizibile
Pentru irigări cu volume mari :
-se va ţine clema de control de pe sistemul de tuburi la o distanţă de circa 2.5 cm deasupra ochiului, şi
se va imprima o curgere constantă şi uşoară de soluţie normal salină la nivelul părţii interne a ochiului
(cea dinspre nas) astfel încât soluţia să curgă de-a lungul corneei înspre coada externă a ochiului
-se va cere pacientului să-şi rotească periodic ochiul în timpul irigării această acţiune putând ajuta la
mobilizarea şi eliminarea particulelor străine din ochi
-se va trage uşor de pleoapa inferioară şi apoi de cea superioară pentru a investiga posibila retinere de
particule străine
Consideraţii speciale :
*după irigarea ochiului se vor usca uşor pleoapele cu tampoane de vată sau cu prosop special de faţă,
printr-o mişcare dinspre partea internă a ochiului înspre coada externă a acestuia. Se va folosi câte un
nou tampon steril la fiecare ştergere. Aceasta reduce nevoia pacientului de a se şterge singur la ochi
*se vor scoate şi arunca mănuşile şi ochelarii de protecţie
*se vor spăla mâinile pentru a evita arsurile provocate de reziduurile contaminante chimice
*dacă se irigă ambii ochi, se va pune pacientul să încline capul înspre partea care este irigată pentru a
se evita transmiterea contaminării
*în caa de arsuri chimice şi usturimi intense se va iriga fiecare ochi pentru cel puţin 15 minute cu
soluţie normal salină pentru a dilua şi spăla substanţa chimică iritantă
*dacă pacientul nu poate determina exact despre ce substanţă chimică este vorba, se poate folosi
hârtie de turnesol pentru a vedea dacă substanţa este acidă sau alcalină, sau pentru a verifica dacă
ochiul a fost irigat corespunzător

16