Cum stam in noapte

Charles Baudelaire

Cum stăm în noapte lânga o groaznică ebree,

Cum şed două cadavre pe-un singur aşternut,
Mă prinse dor, alături de acest corp vândut,
De trista frumuseţe ce-n braţe n-o să-mi stee.

Vedeam cu-nchipuirea iar măreţia dragă

Şi ochiul ei puternic, cu farmec înarmat,
Şi părul ce-i făcuse un coif îmbălsămat,
A căror amintire îmi dau amor şi vlagă.

Cu ce smerenie trupul ţi-aş săruta pe veci,

Din talpa răcoroasă la pletele cernite,
Desfăşurând comoara de răsfaţări.iubite,

De ai putea, regină prea crudă! doar o seară,

Storcând din ochi de piatră o lacrimă uşoară,
Să adumbreşti splendoarea pupilei tale reci.