Modulul 1 - Nevoile de Baza, Stiluri Parentale

Video 1 MODULUL 1 DIN 9
Care este responsabilitatea ta
Ce îți propun pentru restul programului pe care ai ales să îl parcurgi este să

fii egoist și să te gândești la tine ! Gândește-te la ce poți tu face, la ce poți
tu îmbunătăți și care este de fapt controlul pe care tu îl dorești în viața
copilului tău.
Acest program îți va oferi mai mult control, atât asupra vieții tale, cât mai
ales asupra relației pe care o ai cu copilul tău.
Atâta vreme cât tu influențezi tot ceea ce poți în bine în viața copilului tău,
lucrurile se vor întampla de la sine.
Vei vedea că impactul tău, chiar daca tu îl vezi mic, va face o mare diferență
în felul în care copilul tău va crește.
Nu putem controla totul. Dar sunt o serie de lucruri pe care le putem

controla.
Pagina 1 din 2
Putem controla ce spunem. Putem controla ce gândim. Putem controla ce

facem și alegerile pe care le luăm.
Majoritatea oamenilor se concentrează pe lucrurile pe care nu le pot

controla. Asta înseamnă că întreaga energie pe care o persoană o are, o
așează în afara controlului ei.
Concentrează-te pe lucrurile pe care le poți face și pe care le poți controla!
Ce se va întampla în timp? Aria ta de influență va creste. Vei deveni o

persoană din ce în ce mai puternică și influentă.
Ceea ce faci va avea un impact din ce în ce mai mare în jurul tău. :-)
Pagina 2 din 2
Cum arată familia ta
S-ar putea să nu știu mare lucru despre familia ta, pentru că s-ar putea să fii
în orice fel de conjunctură.
Dar ce avem in comun, tu și cu mine și toți ceilalți părinți sunt acele nopți
nedormite, grijile față de copilul nostru,iubirea pe care o avem, îngrijorările
despre viitorul acestui copil, faptul că multe lucruri pe care le făceam înainte,
până să apară copilul, nu se mai întâmplă.
Acest program se aplică în toate cazurile și la orice vârstă și este pentru

oricine. Vei putea să te întorci la el si peste doi ani, si peste 3 ani si este 7.
Indiferent de vârsta copilului tău acum, vei găsi răspunsuri pentru cum să
rezolvi o problemă comportamentală astăzi cât și la cum să gândești pe
termen lung. Cum să arate adultul care va ieși din mâinile tale. :-)
Pagina 1 din 1
Cum va fi copilul tau adult
Ceea ce faci astăzi și ceea ce faci în fiecare zi va avea un impact major asupra
felului în care va arata copilul tău adult. Ce fel de caracteristici, abilități și
atitudini ai vrea să aibă copilul tău la vârsta adultă?
Majoritatea părinților cu care am vorbit mi-au spus aproximativ același lucru.

Că ar vrea să a ibă un copil conștient de ceea ce face, sa facă ceva cu drag și
pasiune să fie disciplinați, să nu fie nevoie ca cineva să le amintească ce au
de facut, și să facă acele lucruri corecte pentru ei în fiecare zi, fără ca ei sa
îi împingă de la spate.
Autodisciplina poate face diferența între excelență și mediocritate.
Alte caracteristici pe care le-am auzit de la părinți: responsabilitate,

prosperitate financiară, onestitate, corectitudine, generozitate și
compasiune, grija față de ceilalți și față de mediu.
Pagina 1 din 2
Părinții își mai doresc ca al lor copil să fie iubit și să iubească, să aibă relații
sănătoase din care să se simtă împlinit, să aibă încredere în propria persoană,
stimă de sine.
Puțini dintre noi adulții am putea spune despre noi că suntem echilibrați
emoțional, altminteri nu am răbufni atât de des pe cât o facem, iar rolul de
a fi părinte ne aduce destul de des în această situație.
Dacă am face o listă cu toate aceste caracteristici și am clădi adulți cu toate

aceste calități, cum ar fi? Fantastic, așa-i?
Ei bine, se poate. Atâta vreme cât fiecare zi adaugă la acest obiectiv.
Ce îți propun să faci?
Gandește-ți copilul! Gândește acele caracteristici pe care le-ai vrea

demonstrate de copilul tău adult la 30 de ani și cum va arăta acest adult. Care
va fi atitudinea lui și cum arată viața lui per ansamblu.
După ce ai facut asta, mai gândește-te la un lucru: câte din aceste

caracterstici nu le ai tu în acest moment?
Dacă vrem să creștem copii echilibrați, e nevoie de un șantier și în noi.
Te invit să scrii mai jos ce caracteristici ai vrea să aibă copilul tău adult. :-)
Pagina 2 din 2
Ce provocari ai acum
Copilul nu devine ceea ce ne așteptăm noi să devină. Un copil nu ne aparține,

deși este poate cea mai importantă persoană din viața noastră.
Este al nostru, dar rolul pe care noi îl avem, este mai degrabă unul de coach.
Noi îl ajutăm să atingă obiectivele, care sunt ale lui, nu sunt ale noastre!
O persoană cu stimă de sine poate face orice, poate fi tâmplar, instalator,

manager sau bijutier, atâta timp cât copilul va fi fericit cu propria-i ex-
istență.
Pentru a avea o baza cu care să pleci, îți propun să te gândești la acele

provocări cu care te confrunți în acest moment.
Te invit să faci o listă cu problemele pe care le ai în relația cu copilul tău, sau

strict comportamentale, ale copilului, pe care vrei sa le rezolvi. :-)
Pagina 1 din 1
Stiluri parentale
Ce înseamnă de fapt stiluri parentale? Ce înseamnă parenting? Ei bine, e ceva

foarte nou.
Până nu demult, (1700 - 1800) părintele avea drept deplin asupra copilului.
Copiii au fost supuși părinților și nimeni nu i-a protejat dinafară.
Revoluția umanității a început să apară în anii 60, în SUA, la Woodstock. Au

apărut drepturile copiilor, drepturile femeilor, drepturile minorităților și o
serie de alte drepturi.
S-a trecut dintr-o extrema în celalaltă. S-a trecut la un stil de parenting total
permisiv.
În video-urile următoare, vei afla mai multe despre fiecare stil parental. Care
sunt convingerile pe care le are, ce se întamplă cu familiile care au mai multe
stiluri parentale și ce înseamnă asta pentru viitorul adult. :-)
Te invit să te gândești la felul în care s-au purtat părinții tăi cu tine. Cum era
fiecare? Cum priveau greșelile pe care le făceai, ce se întâmpla când mințeai,
cât de permisivi erau? Cine îți lua apărarea? Cine te pedepsea? Si ce impact au
avut comportamentele asupra ta? Pe câte le-ai preluat? Câte îți plac? Pe câte
dintre ele ai vrea să le schimbi?
Pagina 1 din 1
Părintele autoritar
Cei mai mulți dintre noi am fost educați într-un stil de parenting autoritar. Ni
s-a spus ce avem de facut, am fost controlați, iar atunci când am călcat
strâmb, am fost pedepsiti.
Părintele autoritat crede că copilul ii apartine și că trebuie să facă ce este

bine pentru copil în așa fel încât el, părintele, să arate bine.
Orice fel de încălcare a autorității înseamnă lipsă de respect.
În momentul în care copilul manifestă emotii negtive el încearcă să le înăbușe.
Părintele autoritar dorește să îi controleze pe cei din jur. În general, opinia

copilului nu contează deloc.
Părintele autoritar comunică prin comenzi. El își dorește obediența, și crede

că pe un copil nu trebuie sa îl vezi și nu trebuie să îl auzi. Foloseste mult
trebuie si vreau.
Ce se întâmplă pe termen lung atunci când un părinte demonstreaza un stil

autoritar de parenting? Depinde cu ce fel de copil avem de-a face!
Pagina 1 din 3
Daca este vorba despre un copil cu o nevoie de autonomie mare, puternic,

despre care părinții ar spune că este încăpățânat, acesta va aborda
comportamentul pe care părintele îl dorește, dar nu din respect, ci de frica
consecintelor negative .
În sinea lui va avea foarte multă furie nemanifestată, iar un astfel de copil
este acela care va fi rebelul perfect în adolescentă.
Dacă un astfel de părinte crește un copil mai degrabă sensibil, acesta va lua
încet încet poziția ghiocel. Va face ce spune părintele, se va aștepta ca
altcineva să dețină controlul altcineva să ia decizii, și va avea o continuă
nesiguranta cu privire la ceea ce gandește el ca persoană.
Acest stil de parenting autoritar duce la nevoie constanta de feedback. Adultul

pe care îl crează stilul acesta este fie un adult obedient, fie un executant,
cel puțin pentru o perioadă.
Atunci când un părinte îi spune copilului că îl pedepseste pentru că îl iubește,

copilul întelege că durerea și suferinta fac parte din relația de iubire.
Un astfel de mesaj are un foarte mare impact și consecințe serioase asupra

modului în care copilul va relationa mai târziu, atât cu partenerul de viață
cât mai ales cu proprii copii.
Pagina 2 din 3
Înainte să vorbim despre cealaltă extremă, a părintelui permisiv, te invit să

faci o listă cu comportamente ale părintelui autoritar pe care le regăsești în
stilul tău de parenting, și ce înseamnă asta pentru copilul tău.
Pagina 3 din 3
Părintele permisiv
Ce crede părintele permisiv?
Dacă eu nu am avut, atunci să ai tu.

Dacă eu nu am avut voie sa fac o grămadă de lucruri, tu ai voie să faci ce îți
dorești.
Dacă părintele autoritar consideră că el este cea mai importantă persoană din
familie, părintele permisiv crede oposul. Copilul, de îndată ce s-a născut, este
pus pe un piedestal.
Când copilul spune vreau, în secunda doi cineva se ridică și satisface nevoia
copilului.
Când copilul greșeste, nu există consecinte negative cu privire la acest

comportament.
Pagina 1 din 3
Când cineva atacă copilul unui părinte permisiv, acesta îi ia întotdeauna

apararea, spunând că toți ceilalți sunt mereu de vina și niciodată propriul
copil.
Convingerea principală a părintelui permisiv este că rolul lui de părinte este

acela de a-și face copilul fericit.
Din punctul de vedere a părintelui permisiv, fericirea înseamnă absenta

durerii, suferintei, frustarii.
O altă caracteristică a părintelui permisiv este incocsecventa. Copilul nu știe

care sunt consecintele comportamentului lui dacă părintele reacționează
diferit, în zile diferite, la același comportament.
În acest fel nu poate învăța ce înseamnă responsabilitatea, pentru că

părintele nu stabilește niciun fel de reguli.
Dacă totul e posibil și dacă nu există consecințe pentru comportamentele

negative, cum va arăta adultul mai târziu?
Obișnuindu-se ca altcineva să își asume responsabilitatea și mereu să fie

salvat, ceea ce va înțelege copilul este că altcineva este de vină când nu ii
Pagina 2 din 3
iese ceva și va abandona lucrurile destul de repede. Nu va știi să își asume

responsabilitatea și consecințele pentru propriile alegeri.
Se va gândi mereu că este cea mai importanta persoană din cameră și că

dorințele și nevoile lui sunt cele mai importante și poate să dea dovadă de
lipsă de empatie.
Stilul de parenting permisiv dus în extreme naște și crește adulți iresponsabili

cu lipsa de motivatie și care nu își asumă consecințele propriilor decizii.
Stilul permisiv este mai nociv ca stilul autoritat.
Înainte să vedem care ar fi calea de mijloc între stilul de parenting autoritar

și cel permisiv, îți propun să te gândesti la acele comportamente pe care
poate le ai în acest moment și care fac parte din stilul de parenting permisiv
și ce decizi să păstrezi sau să schimbi, și te invit să îți pui gândurile pe hârtie.
:-)
Pagina 3 din 3
Părintele echilibrat
Ce înseamnă de fapt parenting echilibrat?
Înseamnă că un copil are limite!
Copilul are nevoie de un părinte ferm și cald, care să îi spună că îi înțelege

dorințele, dar să îi arate unde sunt limitele.
În momentul în care copiii au de a face cu această fermitate cu caldură, se

simt mult mai încrezatori în ei insisi și mult mai încrezători în adultul pe mâna
cărora se află.
Părintele echilibrat înțelege că copilul nu îi apartine și la un moment dat își

va lua zborul.
O altă convingere a părintelui echilibrat este că importanța membrilor familiei

este egala!
Pagina 1 din 2
Părintele autocrat pedepsește greșelile și adaugă suferinta, iar părintele

permisiv nu pedepsește dar nici nu profită de această oportunitate pentru a
învata copilul o lecție.
Părintele echilibrat crede că greșeala este o oportunitate de învățare.
Părintele echilibrat abordează fiecare problemă flexibil, deși există limite și

valori pe care le transmite clar. El este un model pentru copil și încearcă de
fiecare dată, printr-un efort constient să demonstreze acele comportamente
pe care le dorește de la copil.
Atât deciziile, cât și activitățile, un părinte echilibrat le ia împreună cu

copilul. Astfel, copilul va învăța munca în echipă, toleranța, asumarea
comportamentului, răbdarea.
Când unui copil i se explică “De ce-ul” din spatele acțiunilor, el dezvoltă
motivație internă.
Care sunt cuvintele cheie pentru parentingul echilibrat?
Fermitate cu căldură :-)

Copilul poate lua decizii in cadrul unor limite.
Pagina 2 din 2
Stiluri parentale - situații
Foarte mult din parentingul echilibrat are legatură cu prevenția și gândirea pe

termen lung.
Copiii au nevoie de limite. Asta le conferă siguranță.
Cu toate acestea, în cadrul acestor limite, copiii pot lua decizii, pot face
alegeri și își pot spune punctul de vedere iar în felul acesta învață
responsabilitatea.
Folosind munca în echipă, copiii înțeleg că orice situație este despre binele
tuturor. :-)
Exemplu 1: cu copilul la restaurant alergand de jur imprejur. Parintele

echilibrat ar preveni un astfel de comportament. I-ar explica in primul rand
ce urmeaza in detaliu – ca el va sta de vorba, ca ceilalti isi doresc sa stea
linistiti, ar lua ceva de joaca la masa – creioane si carte de colorat. Cand
copilul se plictiseste, ar empatiza cu el, l-ar implica si pe el in discutie, i-ar
spune cat mai dureaza si l-ar intreba ce ar vrea sa faca – asta sau asta?
Pagina 1 din 2
Exemplu 2: Si-a pierdut bicicleta. Parintele echilibrat va intelege ca e o

greseala. Va fi empatic, imi pare rau ca ti-ai pierdut bicicleta. Cum s-a
intamplat? Va afla detalii despre cum sa procedeze diferit data viitoare.
Exemplu 3: Tatal isi schimba job-ul. Decizia e luata, insa e important cum vor
aborda schimbarea cu copiii si ii implica si pe ei in aceasta discutie.
Te invit sa te gandesti la 3 situatii similar cu cele descrise. Apoi imagineaza-

ti cum ar arata problema fiecare din cei 3 parinti: autoritar, permisiv si
echilibrat.
Pagina 2 din 2
Parteneri cu stiluri parentale diferite
Dacă relația dintre bărbat și femeie / iubit - iubită / soție - soț, funcționa în
regulă, de îndată ce apar copiii, ies la iveală tot felul de iepuri din pălărie.
Fiecare dintre noi, în momentul în care aducem pe lume un copil, ne scoatem
din propriul bagaj o serie de convingeri pe care le-am primit de acasă si pe
care altfel nu le scoatem la iveală.
De obicei, într-o familie, unul dintre părinți este autoritar, iar celălalt
permisiv. Cu cât un părinte este mai sever și are așteptări mai mari de la
copil, cu atât celălalt simte nevoia să se așeze la cealaltă extremă gândindu-
se că astfel echilibrează balanța.
Cei mai mulți părinți cred că atunci când copilul vede acești doi poli opuși în
părinții lui, el nu va știi ce să facă și va fi confuz. Nu va știi care sunt regulile
și principiile după care să se ghideze și nu va reuși în viața lui într-un fel sau
altul. Oare așa este?
Cel care are de suferit nu este copilul, pentru că el stie cum sa se adapteze
și o face destul de repede!
Pagina 1 din 2
Ce se strică totuși în momentul în care părinții se așează la poluri opuse este

echilibrul dintre cei doi. Armonia din familie.
Ce e de făcut în momentul în care realizezi că partenerul tău de viață are un

alt stil parental decât tine? Nu, nu trebuie să îți schimbi partenerul, ci să te
poziționezi TU la mijloc. Responsabilitatea de a face schimbarea este a ta!
Un alt lucru pe care cei doi părinți îl pot face este să se înțeleagă reciproc și
să empatizeze, pentru ca întregul bagaj din spate nu poate fi schimbat peste
noapte.
Dacă doi oameni adulți cu stiluri de parenting diferite înteleg că

responsabilitatea lor nu este să se impuna unul față de celalalt, ci să găseasca
o cale de mijloc astfel încat acești copii să ajunga adulți echilibrați și
responsabili, întotdeauna există o cale de discuție.
Înainte să trecem mai departe, îți propun să te gândești la diferențele dintre

tine și ceilalți membri ai familiei. Unde vezi cele mai mari diferențe și care
sunt căile de mijloc? :-)
Pagina 2 din 2
Bunicii, bonele, profesorii
Atâta timp cât tu te asiguri că faci toate lucrurile pe care le poți face bine,
cât mai corect cu putință și faci un efort constient în acest sens, vei vedea că
încet încet, aria ta de influență se va mări. Controlul tău va fi din ce în ce
mai mare, iar tu vei fi un părinte din ce în ce mai echilibrat.
Bunicii isi dau seama cat de putin timp mai au cu nepotii si de multe ori sunt
foarte permisivi.
La tine acasa tu esti seful si iei deciziile, la ei acasa ei iau deciziile din afara
regulilor. Anunta-l pe copil de acest lucru.
Bunicii nu sunt obligati sa ne creasca copiii.
Este important să se formeze un set de reguli, cu care toată lumea să fie de

acord, altfel, relațiile între membrii familiei se vor strica.
Dacă poți, lasă loc de decizie și în partea cealaltă.
Stilul tău echilibrat va crea un copil, un adolescent și apoi un adult echilibrat,

cu încredere in el. Va știi să gândească, să relaționeze și, cel mai important,
va ști să se adapteze și să fie flexibil.
Pagina 1 din 2
Exemplul personal poate sa conteze mai mult decât orice prelegere, orice
amenințare și orice fel de conflict ai avea cu ceilalți din jur și este cea mai
bună cale de a schimba comportamentele celorlalți.
De fiecare dată când ai un feedback negativ cu privire la ceea ce face o bonă,

o bunică sau un profesor în relație cu copilul tău, soluția este să dai o
alternativa și să găsești un obiectiv comun. :-)
Exemplu: Si eu si profesorul ne dorim sa isi faca temele. Uitati, Domnule

profesor ce cred eu ca ati putea face diferit in relatie cu copilul meu ca
amandoi sa ne atingem obiectivul – sa isi faca temele.
Pagina 2 din 2
Convingerile părintelui echilibrat
Care sunt cele 5 convingeri care te pot ajuta să rămâi în zona echilibrată?
1. Copilul nu îmi aparține.

2. îmi iubesc copilul necondiționat. Te iubesc indiferent ce faci.
3. Nu poți forța schimbarea comportamentului la altcineva.
4. Comportamentul este o alegere. Eu aleg cum ma comport!
5. Greșeala este o oportunitate de învațare!
Aceste convingeri fac o diferență foarte mare pentru creșterea copilului tău.
Copilul poate avea comportamente care nu –ti plac, mai ales daca se regasesc
la tine sau la partener. Accepta-l asa cum este!
Ce ți-aș sugera este să scrii aceste convingeri și să le asezi undeva la vedere,

undeva unde să le citești cât de des poți, pentru că toate tehnicile din acest
program se bazeaza pe această fundație! :-)
Pagina 1 din 1
Cele 3 nevoi de baza ale copilului
Cele 3 nevoi psihologice de bază reprezintă cheia de la care plecăm și pe baza

ei vom construi toate celelalte tehnici sau abordări.
Totul are de-a face cu motivația, adică dorința de a face ceva, sau de a nu
face ceva.
Aceste nevoi sunt sursa celor mai multor comportamente, atât la copii cât și
la noi, adulții.
Elementul comun al tuturor oamenilor care au reusit să își atingă maximul de

performanță în viața lor, indiferent de domeniu, este motivația internă.
Nu poți atinge performanta și excelența fiind preponderent motivat extern.
Motivația internă se bazează pe cele 3 nevoi psihologice de bază:

1. nevoia de conectare sau de relaționare,
2. nevoia de competență și
3. nevoia de control, sau nevoia de autonomie. :-)
Pagina 1 din 1
Nevoia de conectare
Fiecare din noi ne naștem cu aceste 3 nevoi de bază.
Ce înseamnă mai precis nevoia de conectare?
Înseamnă nevoia de a iubi și a fi iubit neconditionat, de a dărui și de a primi,

de a face parte din întreg, de a aparține, de a fi respectat, de a fi văzut, de
a simți că ești unic.
Nu în ultimul rând, nevoia de atingere și de îmbrațișare este tot o nevoie de

conectare.
Cum se manifestă nevoia de conectare?
Este prima nevoie pe care un părinte o satisface copilului său.

Un copil are nevoie de mai mult decât hrană, sau haine, sau o temperatură
potrivită.
Nevoia de contact fizic este o nevoie primară a oamenilor și aceasta nu ne

părăsește pe parcursul întregii noastre vieți.
Pagina 1 din 2
Nevoia de conectare se manifestă la unii copii printr-o dependență de un adult

și nu poate fi lăsat cu ușurință la grădiniță sau în grija altcuiva.
Copiii care au nevoie de conectare mai mare sunt cei care își fac ușor prieteni,
sau pentru care părerea celorlalți contează mai mult.
Sunt acei copii despre care spunem că sunt sensibili.
Faptul că în ziua de astăzi copiii petrec foarte mult timp la calculator sau la
televizor, nu îi ajută să se conecteze.
Această nevoia de conectare nefiind satisfăcută duce în timp la dificultăți în

a relaționa, în a închega prietenii sau relații, la retragere sau stimă de sine
scăzută, și la comportamente prin care doresc să obțină conectare sau
relaționare într-un fel negativ.
Îți propun să te gândești la câteva comportamente pe care le are copilul tău

în acest moment și care au legatură cu satisfacerea nevoii lui de conectare și
ce face pentru a satisface această nevoie, fie printr-un comportament pozitiv
(printr-o imbrățișare), fie printr-un comportament negativ (începe să tragă de
tine exact în momentul în care începi să vorbești la telefon) :-)
Pagina 2 din 2
Nevoia de competenta
Toate intrebarile cu “De Ce”? pe care copilul le adreseaza parintilor sunt

manifestarea nevoii de competență a copilului.
Ce inseamna nevoia de competenta? Inseamna nevoia de invatare, de a sti, de

a fi capabil, de a te dezvolta, de a simti ca poti, ca esti în stare.
Nu trebuie facut nimic pentru ca nevoia de competenta sa se manifeste.

Ex: cand copilul invata sa mearga.
Nevoia de competenta este ucisa in momentul in care cineva recompensează

aceasta nevoie.
Exemplu: platesti copilul sa invete, sa citeasca etc. Scoala actioneaza astfel.
Foarte multi copii iubesc cartile pana cand ajung la scoala si lectura devine
obligatorie. Invatarea nu se mai intampla cu drag.
Distracția este importanta in procesul de invatare si cu cat te simti mai bine

cu atat inveti mai mult.
Nevoia de competenta se manifesta la copii prin întrebări si prin curiozitatea

pe care o manifesta in jurul lor.
Pagina 1 din 2
Fiecare competenta o atrage pe urmatoarea.
Nevoia de competenta se aseaza ca un zid, caramida peste caramida. La fel

se si darama. Cu cat un copil isi demonstreaza mai mult ca nu poate, sau altii
ii arata ca nu poate, zidul incepe sa cadă. Copilul ia pozitia ghiocel.
Fiecare zi in care un copil poate face ceva nou si isi poate demonstra ca e in
stare, e importanta atat pentru stima lui de sine, cat si pentru hrănirea nevoii
de competenta.
Inainte sa trecem la nevoia de control, iti propun sa te gandesti la

manifestarile copilului tau in legatura cu aceasta nevoie de competenta. :-)
Pagina 2 din 2
Nevoia de control
Nevoia de control este nevoia de a lua decizii, de a face alegeri, de a simți

că ești sursa acțiunilor tale, și ceea ce întreprinzi este ceea ce îți dorești tu
să faci și ai control asupra acelor acțiuni.
Astăzi, această nevoie este cel mai slab satisfăcută la copiii noștri.
Noi ne jucam in fata blocului nesupravegheati si luam singuri decizii si ne
conectam foarte bine unii cu alții.
Pentru a înțelege mai bine nevoia de control a copilului tău e important să te

uiți la cum este ea hrănită zilnic.
Ce se întamplă în momentul în care nevoia de control sau de autonomie nu

este hrănită la un copil zilnic? El și-o va hrăni așa cum poate, prin refuzuri.
Ceea ce incearcă să facă, printr-un comportament negativ, este să își satisfacă

nevoia de control.
Pozitiv, se manifestă atunci când el vrea să facă lucrurile singur. :-)
Pagina 1 din 1
Starea de echilibru
În momentul în care toate cele 3 nevoi sunt satisfacute, se instalează în copil

o stare de echilibru, o stare de bine (wellbeing).
Aceste 3 nevoi trebuie satisfăcute constant, în fiecare zi. La fel ca nevoia de

hrană. Daca ai mancat acum, nu inseamna ca peste 4h nu iti e foame din nou
Copiii nu sunt conștienți că au aceste nevoi și fac tot ceea ce pot, inconstient,
pentru a și le satisface.
Sursa fiecărui comportament pozitiv sau negativ se află în perceptia copilului

asupra satisfacerii acestor nevoi.
Dacă reușești să satisfaci simultan aceste 3 nevoi, starea de echilibru se

instalează. Asta nu inseamna ca nu va plange niciodata sau ca nu va spune Nu
vreau! Dar va fi un copil mult mai cooperant si echilibrat.
Fiecare persoană se naște cu aceste nevoi, dar asta nu înseamnă că toate se

află la același nivel sau nevoile noastre sunt identice.
Pagina 1 din 2
E important să știi că aceste nevoi fluctează. E foarte probabil să ai o nevoie

de autonomie mai mare la o anumită vârstă, cum ar fi adolescența și pe
măsura ce anii trec, să se transforme într-o nevoie mai mare de competență.
Fiecare persoană evoluează diferit.
Probabil că știi deja care este nevoia mai bine conturata a copilului tău. Îți
propun să scrii care sunt acele comportamente pe care le vezi preponderent
la copilul tău, pentru a-ți fi mai usor să știi pe ce anume să te concentrezi. :-
)
Pagina 2 din 2
Efectul Domino
Stima de sine a unei persoane are foarte mare legatură cu modul în care sunt
satisfăcute aceste 3 nevoi, simultan.
E nevoie de un efort conștient, zilnic, pentru a satisface aceste nevoi copiilor

noștri, cel puțin până învață să și le satisfacă singuri, acesta fiind un alt
obiectiv al părintelui echilibrat.
Cu cât societatea noastră evoluează, cu atât controlul nostru asupra propriei

vieți se micșorează.
În momentul în care o singură nevoie nu este satisfacută pe parcursul unei

perioade mai lungi de timp, și celelalte nevoi sunt afectate. În primul rând se
instalează o stare negativă, de motivație suboptimă, comportamente
negativă, lipsă de cooperare și depresie.
Când un părinte permisiv sau foarte protectiv nu își lasă copilul sa facă nimic,
în timp copilul se așează și manifestă o lipsă de încredere în sine și se
instalează o stare de lene, iresponsabilitate, incapabilitate.
Pentru a o reclădi, este nevoie de timp, dar se poate.
Pagina 1 din 2
După ce ani de zile părinții au facut lucrurile în locul copilului, se așteaptă ca

brusc, când începe școala, să le facă singur. Nu se poate întampla acest lucru
și de aceea o serie de adulți sunt dependenți de alți adulți.
Gândește-te la comportamentele negative pe care le are copilul tău și

încearcă să te întrebi care ar fi nevoia pe care încearcă copilul tău să și-o
satisfacă. :-)
Pagina 2 din 2
DEZVOLTAREA CREIERULUI LA COPII
Comportamentele pozitive sau negative depind foarte mult de vârsta copilului

și de cât este de dispus sau pregătit să învețe și să facă anumite lucruri.
Poate oare fi o nevoie prea mult satisfacută? Da, poate.
În funcție de vârsta pe care o are, nevoile copilului sunt satisfăcute sau nu.
Exemplu: nu il poti invata sa inoate pana la o anumita varsta.
De ce sunt copiii foarte diferiți de noi?
Creierul unei persoane se maturizează treptat. Din spate către față și de jos
în sus. Asta înseamnă că cortexul prefrontal, care ne diferențează de alte alte
mamifere este ultimul care se dezvoltă, până la varsta de 20-21 de ani.
Cea mai accelerată creștere se întamplă între 0 și 2 ani, un salt destul de

important intre 2-3 ani, iar apoi creșterea este mai lentă.
Specialiștii sunt de acord că pana la 3 ani, personalitatea unui copil este

aproape conturată.
Pagina 1 din 2
Totuși, cortexul prefrontal nu este dezvoltat, așadar copilul nu este o

persoană în miniatură și nu poate manifesta autoreglarea si logică. :-)
Autoreglare = iti vine sa faci ceva, dar alegi sa nu. Apare la adulti.
Pagina 2 din 2
Copiii și gadgeturile
Creierul așează informație peste informație, dar creierul unui copil mic nu
poate face legătura între secvențele pe care le vede într-un desen animat.
Un copil nu are experiența anterioară necesară pentru a putea înmagazina
aceste informații.
Toate aceste informații încep să se stocheze haotic în creierul copilului, la

care vor adera mai târziu alte informații, la fel de haotic.
Experiențele avute în fața televizorului înaintea vârstei de 2 - 3 ani duc la

probleme de concentrare la vârsta de 7 - 8 ani, vârsta școlară.
ADHD-ul are legatură cu expunerea îndelungată la televizor/gadget-uri.

Copilul se va aștepta ca și în viața reală informația să decurgă la fel și să se
desfășoare la fel de repede. Ritmul vieții reale i se pare plictisitor. :-)
Cu cat un copil petrece mai mult timp la televizor, cu atat nevoia lui de
conectare creste si nu este satisfacuta usor. Si celelalte nevoi sunt afectate
din cauza nevoii de conectare.
Familia nu e conectata cand toti sau parte din ei se uita la televizor.
Pagina 1 din 1
Cum procedezi cu gadgeturile
Ce îți propun este ca până la 2 ani și jumătate, poate chiar 3, televizorul nu

are ce să caute.
Beneficiază de acei 3 ani, când are loc dezvoltarea cea mai accelerată a
creierului copiluiui tău, pentru a-i asigura atenție, concentrare și autoreglare
pe termen lung.
Cortexul prefrontal are nevoie de timp și de activități benefice pentru el în

așa fel încât să se dezvolte armonios.
Atunci când jocurile cu activitati cognitive (puzzle, desenat, jucat cu cuburi)

le înlocuiesc pe celelalte (gadgeturi), șansele ca el să aibă atenția dezvoltată
și concentrarea la 7 ani sunt de două ori mai mari.
Încearcă să amâni cât de multi poți folosirea televizorului sau a gadget-urilor

de orice fel. Până la această vârstă nici măcar nu ți-l va cere pentru că nu
interacționează suficient cu ceilalți copii care au.
Cu cât informația decurge mai lent, cu atât este mai bine, în primii ani.
Pagina 1 din 2
Un copil în jurul vârstei de 3 - 4 ani ar trebui să se uite la televizor maxim 30

de minute pe zi, apoi o oră la 5 ani, iar la 7 ani maxim 2 ore.
Televizorul este cea mai ieftină și mai simplă bonă. In timp, copilul se va simti
din ce in ce mai deconectat.
Un părinte care permite acces nelimitat la gadget, televizor sau alte jocuri pe
calculator, dă dovadă într-un fel de abandon.
Ce poți face?
Este în responsabilitatea noastră să stabilim limite. La noi este

“Telecomanda”. Copilul nu va sari in sus de bucurie cu aceste limite, dar se
va adapta in timp.
Gândește-te dacă este ceva ce îți dorești sa schimbi în programul copilului

tau, astfel încât dezvoltarea creierului lui să nu fie afectată pe termen lung.
:-)
Pagina 2 din 2
Cum gândesc copiii noștri
Copiii noștri trăiesc în prezent.
Majoritatea adulților au nevoie să mediteze 20 de ani pentru a se întoarce în

acea stare de prezență pentru că mintea noastră este ocupată constant, fie
cu ce am făcut, fie cu ceea ce vom face.
De aceea copilul nu inteleg notiunea de ieri sau nu stiu sa-ti raspunda ce au

facut la gradi pt ca ce s-a intamplat acum 5h nu mai conteaza. Manifesta mai
multa rabdare fata de copii cand sunt in present.
Secvențialitatea anumitor activități este străină pentru copiii noștri și în

momentul în care îl rogi să închidă televizorul fără să îl pregătești pentru
asta, se va opune, pentru că este prezent și focusat în ceea ce face, calitati
pe care ne dorim sa le pastram la ei.
Copiii caută distractia în orice. Încearcă să gândești mai mult din perspectiva
copilului tău și atunci când vezi că se distrează făcând un lucru pe care tu îl
găsești plictisitor în acea circumstanță, lasă-l să facă lucrul respectiv, dacă
nu își pune în pericol sănătatea.
Exemplu: se tavaleste in noroi cand il imbraci frumos inainte de o petrecere,
nu ca sa te supere, ci pt ca e distractive.
Pagina 1 din 2
Copiii gândesc în alb și negru. Răspunsurile, pentru ei, sunt fie da, fie nu.
Majoritatea copiilor nu înteleg - probabil, poate, totuși, și alte zone de gri pe

care noi le experimentăm.
Gândirea abstractă se dezvoltă mai încet.
Copiii nu au conștiință până la 7 ani. Ei învață în termeni de cauză-efect.

Constiinta = a gandi dincolo de reguli.
Exemplu: poti sa treci pe rosu daca trebuie sa ajungi cu cineva la spital?
Copilul sub 7 ani iti va raspunde ca NU.
Copiii inteleg regulile,dar nu pot generaliza.

Regulile sunt foarte importante. Copiii le respectă, dar nu te poți aștepta la
copilul tău să ia decizii înțelepte.
Reține! Copiii sunt ancorați în prezent, deci au nevoie să înțeleagă ce s-a

întâmplat și ce urmează să se întample și nu pot da dovada de constiinta! :-
)
Pagina 2 din 2
Etapele dezvoltării 0-18 luni
1. Bebelușii - 0 – 12luni/15 luni
Copilul învață să aibă încredere - are legatură cu nevoia lui de conectare.
Este foarte important să răspundem dorințelor și nevoilor copilului de îndată

ce le manifestă.
Bebelușii nu pot fi răsfățați! Nu contează cat de mult îi ții în brate. Au extrem

de multă nevoie de conectare fizică.
Nevoia de conectare, nefiind satisfăcuta, poate duce în timp la lipsă de

încredere față de adulții din jur.
Mesajul care li se transmite este: descurcă-te! Eu nu sunt aici pentru tine!
Incepând cu 7 - 8 luni, copilul înțelege aproape fiecare cuvânt pe care îl

rostești.
Pagina 1 din 2
Te încurajez să vorbești cu copilul tău cât de mult poți, astfel o va face și el

cât și mai repede.
Nu vorbi de față cu copilul tău ca și cum el nu se află acolo! Ei înțeleg și simt

că prezența lor nu contează, simt că îi ignori.
Exemplu: sa vorbesti despre cat de greu iti e de cand esti parinte de fata cu
copilul.
2. Bebelușii - De la 12 - 15 luni până la 3 ani
Asta este cea mai importantă perioadă din viața unui copil și momentele în
care se petrec cele mai multe acumulari de informații.
Copiii învață să aibă încredere și să aibă control asupra propriului corp și ce îi

ajută în această perioadă este putința de a explora - satisface nevoia de
competență cât și cea de control. Invatarea se realizeaza in termen de cauza
si efect.
Dacă acum nevoia de competență nu le este încurajată, la 4 - 5 ani mulți

dintre copii manifestă o lipsă de încredere în sine și mulți devin timizi. :-)
De la 2 ani apare perioada lui Nu vreau, dar care poate fi usor evitată.
Pagina 2 din 2
Etapele dezvoltării 3 - 6 ani
Varsta De Ce-urilor.
Aceasta este vârsta poveștilor, a fanteziei, vârsta la care totul este posibil.
Pe baza nevoii de conectare se dezvoltă abilitatea de a relaționa cu ceilalți.

Intra in colectivitate si invata comportamente noi.
Cea mai mare grijă a ta ar putea să fie să îi hranesti acea nevoie de

competență și curiozitatea de a învăța.
De la 6 la 8 ani - Copilul începe să înțeleagă ce înseamnă autoreglare, ce

înseamnă răbdare. Cortexul prefrontal se dezvoltă tot mai mult.
De la 9 la 11 ani se accentuează individualizarea.
Pubertatea începe între 12 și 14 ani, iar schimbările pe care le-ai putea vedea
la copilul tău în această perioadă sunt semnificative.
Dacă ai fost un părinte mai degrabă autoritar, în această perioadă copilul s-

ar putea să aibă accese de rebeliune pentru că procesul de individualizare se
Pagina 1 din 2
accentuează tot mai mult și începe să își dorească să fie altcineva decât esti
tu
Între 15 și 18 ani relația cu părinții poate deveni tensionata pentru că

influența pe care grupul de prieteni o are devine din ce în ce mai mare.
Nevoia principală pe care o au copiii la această vârstă este independenta-

autonomia si controlul. :-)
Pagina 2 din 2
Înțelegerea sursei comportamentului
Comportamentul este doar un simptom. Cauza lui este cea care ne

interesează.
Nevoile generează gânduri. Gândurile generează emoții sau sentimente și

mai apoi vezi un anumit comportament.
Gandurile pot fi atât conștiente cât și inconștiente.
Diferenta dintre o reacție și alta o face experiențele anterioare, gândurile,

convingerile. Copilul care s-a speriat de foc, a avut experiențe neplacute cu
focul.
E foarte dificil să schimbi un comportament dacă nu schimbi convingerile sau

experiențele. :-)
Pagina 1 din 1

Modulul 1 - Nevoile de Baza, Stiluri Parentale

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modulul 1 - Nevoile de Baza, Stiluri Parentale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Video 1 MODULUL 1 DIN 9

Care este responsabilitatea ta

Ce îți propun pentru restul programului pe care ai ales să îl parcurgi este să

Nu putem controla totul. Dar sunt o serie de lucruri pe care le putem

Putem controla ce spunem. Putem controla ce gândim. Putem controla ce

Majoritatea oamenilor se concentrează pe lucrurile pe care nu le pot

Concentrează-te pe lucrurile pe care le poți face și pe care le poți controla!

Ce se va întampla în timp? Aria ta de influență va creste. Vei deveni o

Cum arată familia ta

Acest program se aplică în toate cazurile și la orice vârstă și este pentru

Cum va fi copilul tau adult

Majoritatea părinților cu care am vorbit mi-au spus aproximativ același lucru.

Autodisciplina poate face diferența între excelență și mediocritate.

Alte caracteristici pe care le-am auzit de la părinți: responsabilitate,

Dacă am face o listă cu toate aceste caracteristici și am clădi adulți cu toate

Ei bine, se poate. Atâta vreme cât fiecare zi adaugă la acest obiectiv.

Ce îți propun să faci?

Gandește-ți copilul! Gândește acele caracteristici pe care le-ai vrea

După ce ai facut asta, mai gândește-te la un lucru: câte din aceste

Dacă vrem să creștem copii echilibrați, e nevoie de un șantier și în noi.

Copilul nu devine ceea ce ne așteptăm noi să devină. Un copil nu ne aparține,

O persoană cu stimă de sine poate face orice, poate fi tâmplar, instalator,

Pentru a avea o baza cu care să pleci, îți propun să te gândești la acele

Te invit să faci o listă cu problemele pe care le ai în relația cu copilul tău, sau

Ce înseamnă de fapt stiluri parentale? Ce înseamnă parenting? Ei bine, e ceva

Revoluția umanității a început să apară în anii 60, în SUA, la Woodstock. Au

Părintele autoritat crede că copilul ii apartine și că trebuie să facă ce este

Orice fel de încălcare a autorității înseamnă lipsă de respect.

În momentul în care copilul manifestă emotii negtive el încearcă să le înăbușe.

Părintele autoritar dorește să îi controleze pe cei din jur. În general, opinia

Părintele autoritar comunică prin comenzi. El își dorește obediența, și crede

Ce se întâmplă pe termen lung atunci când un părinte demonstreaza un stil

Daca este vorba despre un copil cu o nevoie de autonomie mare, puternic,

Acest stil de parenting autoritar duce la nevoie constanta de feedback. Adultul

Atunci când un părinte îi spune copilului că îl pedepseste pentru că îl iubește,

Un astfel de mesaj are un foarte mare impact și consecințe serioase asupra

Înainte să vorbim despre cealaltă extremă, a părintelui permisiv, te invit să

Ce crede părintele permisiv?

Dacă eu nu am avut, atunci să ai tu.

Când copilul greșeste, nu există consecinte negative cu privire la acest

Când cineva atacă copilul unui părinte permisiv, acesta îi ia întotdeauna

Convingerea principală a părintelui permisiv este că rolul lui de părinte este

Din punctul de vedere a părintelui permisiv, fericirea înseamnă absenta

O altă caracteristică a părintelui permisiv este incocsecventa. Copilul nu știe

În acest fel nu poate învăța ce înseamnă responsabilitatea, pentru că

Dacă totul e posibil și dacă nu există consecințe pentru comportamentele

Obișnuindu-se ca altcineva să își asume responsabilitatea și mereu să fie

iese ceva și va abandona lucrurile destul de repede. Nu va știi să își asume

Se va gândi mereu că este cea mai importanta persoană din cameră și că

Stilul de parenting permisiv dus în extreme naște și crește adulți iresponsabili

Stilul permisiv este mai nociv ca stilul autoritat.

Înainte să vedem care ar fi calea de mijloc între stilul de parenting autoritar

Ce înseamnă de fapt parenting echilibrat?

Înseamnă că un copil are limite!

Copilul are nevoie de un părinte ferm și cald, care să îi spună că îi înțelege

În momentul în care copiii au de a face cu această fermitate cu caldură, se

Părintele echilibrat înțelege că copilul nu îi apartine și la un moment dat își

O altă convingere a părintelui echilibrat este că importanța membrilor familiei

Părintele autocrat pedepsește greșelile și adaugă suferinta, iar părintele

Părintele echilibrat crede că greșeala este o oportunitate de învățare.

Părintele echilibrat abordează fiecare problemă flexibil, deși există limite și

Atât deciziile, cât și activitățile, un părinte echilibrat le ia împreună cu

Care sunt cuvintele cheie pentru parentingul echilibrat?

Fermitate cu căldură :-)