În dulcele stil clasic

de Nichita Stănescu
Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnişoară.

Dintr-o înserare-n seară

pasul tău de domnişoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnişoară.

O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roşcată fundă.
Inima încet mi-afundă.

Mai rămâi cu mersul tău

parcă pe timpanul meu
blestemat şi semizeu
căci îmi este foarte rău.

Stau întins şi lung şi zic,

Domnişoară, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit şi mozaic.

Pasul trece eu rămân.

I.CONTEXTUL APARIȚIEI + SEMNIFICAȚIA TITLULUI

 NICHITA STĂNESCU este unul dintre cei mai cunoscuți reprezentați ai NEOMODERNISMLUI, curent literar
postbelic, cunoscut în literatură și sub denumirea de : GENERAȚIA ȘAIZECISTĂ
 Printre trăsăturile acestui curent literar se numără și interiorizarea emoției , reîntoarcerea la sursele
lirismului și la marile teme ale literaturii, ambiguizarea semnificațiilor și limbajului poetic metaforic și
insolit (neobișnuit)
 Aceste trăsături neomoderniste se regăsesc și în arta poetică “ În dulcele stil clasic “, publicată în volumul
“ O viziune a sentimentelor “, din 1970 - astfel poezia menționată aparține celei de-a doua etapă a ligii
stănesciene
 Titlul acestei poezii sugerează caracterul de text programatic precum și intenția autorului de a se
reîntoarce cu duioșie și ironie la “stilul clasic” de la începutul literaturii, de la romantismul pașoptist
 De asemenea, titlul poate face trimitere și spre lirica eminesciană unde se regăsește cunoscuta sintagmă
“dulce minune” - “Floare albastră” - prin conotațiile adjectivului “dulce”
 Altă posibilă trimitere poate fi “dulcele stil nou” , o școală literară înființată în Italia de Dante Alighieri, care
propune cultivarea unei suave poezii de dragoste
 Astfel, prin această poezie, autorul își propune să se reîntoarcă la izvoarele poezie, la sursele lirismului,
fiind valorificate teme de referință din literatură
II.TEMA VALORIFICATĂ
 O trăsătură a neomodernismului este ambiguizarea sensurilor care rezultă din utilizarea unui limbaj poetic
inedit - astfel metafora „pasul tău de domnișoară” și „domnișoară” pot avea dublă semnificație, făcând
trimitere directă la cele două teme valorificate în poezie „iubirea și creația”
 „Pasul de domnișoară “ poate reprezenta, în egală măsură, clipa de grație a inspirației, dar și momentul
îndrăgostii, iar „domnișoara” este imaginea creației gata finisate, a poeziei deja creeate, dar și imaginea
iubitei care apare în ipostaza de muza pentru poet
 Ambiguitatea ,rezultă așadar din suprapunerea perfectă a celor două teme pentru : NICHITA STĂNESCU,
iubirea și creația, reprezintă în egală măsură modalități de integrare ale omului în Univers

III.STRUCTURĂ
 Poezia lui STĂNESCU, respectă rigorile stilului clasic din punct de vedere al versificație, fiind alcătuită din 5
catrene cu monorimă , ritm trohaic și măsura de 7-8 silabe - singurul element de modernitate este versul
izolat din secvența finală „Pasul trece eu rămân”
 Cele 5 strofe alcătuiesc 4 secvențe lirice, după cum urmează :
SECVENȚA I = cuprinde primele 2 catrene și se concentrează asupra laitmotivului poeziei, „pasul de
domnișoară”
SECVENȚA II = subliniază limitarea în timp a inspirație și cuprinde strofa a treia
SECVENȚA III = este alcătuită din a patra strofă și subliniază condiția creatorului care roagă inspirația să rămân
alături de el
SECVENȚA VI = include ultima strofa și versul izolat în care va fi formulată concluzia discursului liric

IV.ANALIZA TEXTULUI
SECVENȚA I :
 În primele două strofe atenția eului liric se îndreaptă spre, “pasul de domnișoară” , metaforă prin care este
denumită inspirația poetică
 Un singur verb se regăsește în aceste catrene, “coboară “ prin care este sugerată o mișcare descendentă și
materializarea abstractului
 “Pasul de domnișoară “ sugerează durata limitată a clipei de grație în care poetul are inspirație
 Potențialele surse de inspirație ale poetului sunt relevate printr-o serie de metafore sugestive, cu
semnificație inedite: “bolovanul” semnifică metaforic asperitățile, dificultățile existenței, iar “frunză verde,
pală” este o metaforă care subliniază efemeritatea simbolului vegetal și trecerea rapidă și ireversibilă a
timpului - sintagma “frunză verde” mai păstrează și rezonanțe poezie folclorice
 În a doua strofă a acestei secvențe remarcăm alte două metafore : “înserarea-n seară” reprezintă timpul
nedefinit al misterelor de la lăsarea întunericului, iar” pasărea amară” sugerează, pe baza sintezei, atât
tristețea existențială, prin cântecul “amar” și zborul frânt, imposibilitatea înălțării
SECVENȚA II :
 În incipitul strofei a treia observa repetiția “o secundă , o secundă” prin care e confirmată limitarea în timp
a momentului de inspirație, idee sugerată în secvența anterioară prin substantivul “pas”
 Pentru poet, actul creator nu înseamnă mimesis , adică o simplă copiere a realității înconjurătoare - poetul
se inspiră doar din realitate, iar în creația lui, aceasta va fi prezentată mai frumoasă, prin acordarea de
valență estetice
 Astfel, în creații realitatea va fi oglindită ca în “unda” apei, iar valențele estetice prin care aceasta va fi
înfrumusețată sunt sugerate prin metafora “roșcată fundă “
 Ultimul vers al acestei secvențe transmite o stare de profundă tristețe, existențială resimțită de poet, din
cauza limitării în timp a momentului de inspirație
SECVENȚA III :
 Începe cu invocația poetului, adresată inspirației : “mai rămâi cu mersul tău” , prin care poetul roagă
inspirația să nu îl părăsească și să rămână alături de el
 Semnificative sunt atributele condiției creatorului relevate de NICHITA STĂNESCU în această secvență
“blestemat și semizeu “ ,adică poetul este condamnat, “blestemat” să se afle într-o permanentă
așteptarea a revenirii inspirație, având și momente în care nu poate creea, dar în același timp este și
“semizeu”, având o condiție superioară datorită harului creator care îl situează deasupra muritorilor de
rând
 Pentru că inspirația nu îl însoțește tot timpul, momentele în care este lipsit de inspirație îl determină să își
perceapă existența ca pe o continuă boală :“îmi este foarte rău”
SECVENȚA IV :
 Imaginea “pasului de domnișoare” este înlocuită cu imaginea “domnișoarei “ , metaforă prin care este
desemnată creația, poezia deja scrisă, caracterizată prin perfecțiune căreia poetul nu trebuie să îi mai
adauge sau să îi modifice “mai nimic”
 În poezie, imaginea realității care îl inspiră pe creator poate fi modificată, înfrumusețată, iar în creație
realitatea poate fi perfectă și superioare realității înconjurătoare - imaginea degradată a realității,
comparativ cu realitatea oglindită în poezie este subliniată prin enumerația din epitetul inedit : „soarele
pitic aurit și mozaic “
 Concluzia discursului este formulată în ultimul vers izolat, o altă secvență de referință în înțelegerea
mesajului poetic „Pasul trece eu rămân”
 Versul citat are o dublă semnificație : pe deoparte, momentele de inspirație sunt scurte, ele „trec”, pe
când poetul „rămâne” într-o așteptare continuuă a revenirii inspirație, pe de altă parte, „pasul trece”,
adică momentele de inspirație vin și pleacă, însă poetul își exprimă cu tărie orgoliul de creator conștient că
devine nemuritor prin opera creată

 În opinia mea, poezia lui NICHITA STĂNESCU este o artă poetică în care autorul va reflecta propria
concepție cu privire la creație și iubire , noțiuni sinonimice și modalități de integrare ale ființei în Univers,
în poezia reinterpretând “stilul clasic”
 Așadar, poezia se încadrează în neomodernism prin metaforele inedite care dau naștere limbajului
expresiv, prin ambiguizarea sensurilor, prin intelectualizarea emoției, dar și prin întoarcerea cu duioșie și
nostalgie la începuturile poezie și la marile teme ale literaturii