Riga Crypto și lapona Enigel

de Ion Barbu

Menestrel trist, mai aburit Lin adormi, torcând verdeaţă:

Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, Când lângă sân, un rigă spân,
De cuscrul mare dăruit Cu eunucul lui bătrân,
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:

Mult îndărătnic menestrel, - Enigel, Enigel,

Un cântec larg tot mai încearcă, Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Zi-mi de lapona Enigel Uite fragi, ţie dragi,
Şi Crypto, regele-ciupearcă! Ia-i şi toarnă-i în puiacă.

- Nuntaş fruntaş! - Rigă spân, de la sân,

Ospăţul tău limba mi-a fript-o, Mulţumesc Dumitale.
Dar, cântecul, tot zice-l-aş, Eu mă duc să culeg
Cu Enigel şi riga Crypto. Fragii fragezi, mai la vale.

- Zi-l menestrel! -Enigel, Enigel,

Cu foc l-ai zis acum o vară; Scade noaptea, ies lumine,
Azi zi-mi-l strâns, încetinel, Dacă pleci să culegi,
La spartul nunţii, în cămară. Începi, rogu-te, cu mine.

Des cercetat de pădureţi -Te-aş culege, rigă blând...

În pat de râu şi-n humă unsă, Zorile încep să joace
Împărăţea peste bureţi Şi eşti umed şi plăpând:
Crai Crypto, inimă ascunsă, Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. - Aşteaptă de te coace.
La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureţii -Să mă coc, Enigel,
De-o vrăjitoare mânătarcă, Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
De la fântâna tinereţii. Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Şi răi ghioci şi toporaşi Pete are fel de fel;
Din gropi ieşeau să-l ocărască, Lasă-l, uită-l, Enigel,
Sterp îl făceau şi nărăvaş, În somn fraged şi răcoare.
Că nu voia să înflorească.
- Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
În ţări de gheaţă urgisită, Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Pe-acelaşi timp trăia cu el, Eu de umbră mult mă tem,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei, pre nume Enigel. Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
De la iernat, la păşunat, Din umbra deasă, desfăcută,
În noul an, să-şi ducă renii, Mă-nchin la soarele-nţelept.
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
La Crypto, mirele poienii. Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
Pe trei covoare de răcoare De aur, visu-i cercetează.
Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.

La soare, roata se măreşte;

La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt şi umbră iar o umflă...

Frumos vorbi şi subţirel

Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta, Decât la om, fiară bătrână,
Iar soarele acuma sta Iar la făptură mai firavă
Svârlit în sus, ca un inel. Pahar e gândul, cu otravă,

- Plângi, preacuminte Enigel! Ca la nebunul rigă Crypto,

Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, să treacă...
Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:
Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.

Şi sucul dulce înăcreşte!

Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;

Că-i greu mult soare să îndure

Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
I.CONTEXTUL APARIȚIEI + ÎNCADRARE
 Publicată în 1930 , în volumul „ Joc secund ” , subintitulată de autor „ Balada ” , „Riga Crypto și lapona Enigel ”se
încadrează în a doua etapă a creației barbiene , etapă baladic – orientală
 ION BARBU , pe numele său adevărat DAN BARBILIAN , matematician de profesie , este un reprezentant al
modernismului interbelic
 Elementele specifice ale acestui curent literar pe care le regăsim în acest text poetic sunt intelectualizarea
emoției ,ambiguitatea rezultată din multiple semnificații ascunse și limbajul poetic inedit , metaforic , cu îmbinări
neobișnuite de cuvinte
 Poetul își apreciază balada drept un „Luceafăr răstrunat ” , existând numeroase puncte comune între poezia
barbiană și poemul eminescian : ambele abordează incompatibilitatea unor ființe care fac parte din lumi diferite ,
imposibilitatea împlinirii lor prin iubire , însă dacă pentru EMINESCU HYPERION , bărbatul era omul de geniu , iar
CĂTĂLINA era omul comun , la ION BARBU , LAPONA ENIGEL e ființa spirituală superioară iar CRYPTO , „ regale
ciupearcă ” reprezintă omul mediocru

II.SEMNIFICAȚIA TITLULUI
 În titlu sunt menționate personajele eponime , numele lor fiind îsoțite de anumite precizări cu privire la statutul lor
social
 Semnificativă este asocierea personajelor eponime , deoarece numele lor din titlu poate sugera finalul nefericit al
unei povești de dragoste , cum sunt cele din literature universal precum „ Romeo și Julieta ”
 CRYPTO este „ rigă ” , adică rege , iar ceea ce pare să sugereze titlul : că el va fii personaj superior în raport cu o ființă
cu un statut social obișnuit precum LAPONA , va fi infirmat de conținutul propriu zis al acestei balade
 Astfel, CRYPTO este stăpân peste lumea vegetală fiind o ciupearcă , pe când ENIGEL e ființa umană , fiindu-i deci
superioară „ regelui ciupearcă ”
 Numele personajelor sunt pline de semnificații : numele personajului masculin subliniază latura ascunsă , criptică a
regelui neînțeles de supuși , însușire evidențiată prin metafora „ inimă ascunsă ” , iar în același timp îi confirmă
apartenența la ordinul cryptogamelor , adică al ciupercilor ; numele personajului feminine e sugestiv pentru că
păstreză conotațiile latinescului „ angelus ” , din care provine pe filieră saxonă și care îi sugerează statutul de ființă
spiritual

III.TEMA VALORIFICATĂ
 Titlul oferă ,așadar , o primă cheie de lectură a textului barbian : tema iubirii accentuează incompatibilitatea a două
ființe care fac parte din două lumi diferite
 Ceea ce autorul subintitulează „ baladă ” este de fapt un poem alegoric pe tema cunoașterii , iubirea fiind o
modalitate de cunoaștere
 În alt text poetic „ Ritmuri pentru nunțile necesare ” , același autor propune trei forme de cunoaștere :
1. „ roata Venerei ” = adică iubirea ca modalitate de cunoaștere
2. „treapta lui Mercur ” = gândirea rațională
3. Soarele = simbol al cunoașterii absolute
 Aceste modalități de cunoaștere le putem indentifica și în acest poem alegoric : CRYPTO reprezintă pentru ENIGEL
cunoașterea prin iubire necesară în devenirea ei ,ea fiind o fință rațională , spiritual , iar transhumanța cu renii
reprezintă un pretext alegoric care subliniază călătoria gnoseologică ( = de cunoaștere ) a lui ENIGEL spre
dobândirea cunoașterii absolute , reprezentate de „ roata albă ” a soarelui
IV.STRUCTURA
 Poezia cuprinde două mari părți:
PARTEA I = primele patru strofe, prezentând o nuntă umană, posibilă, ajunsă deja,,la spartul” ei
- În structura baladei remarcăm adaptarea structurii unei specii epice în proză, povestirea în ramă : cele patru strofe
care alcatuiesc PARTEA I a baladei constituie si rama acesteia
PARTEA II = conținutul prorpiu-zis al baladei, fiind cea mai amplă parte și prezentând nunta imposibilă dintre regale
ciupercilor și ENIGEL, cele două ființe fiind incompatibile și aparținând la două lumi diferite
-Așadar, în cadrul sau rama constituită de prezentarea atmosferei de la o nunta va fi inserată povestea despre
incompatibilitatea ființelor din lumi diferite

V.ANALIZA TEXTULUI
PARTEA I = rama baladei(4 strofe)
 În rama în interiorul căreia va fi introdusă povestea lui ENIGEL și CRYPTO este prezentată atmosfera de la o nuntă și
dialogul dintre ,,nuntașul fruntaș” și menestrelul
 Astfel, nuntașul cere lăutarului, care este un inițiat la fel ca și trubadurii medievali, să îi rostească ,,cantecul larg”,
adică plin de semnificații ascunse despre povestea imposibilă de iubire dintre ,,lapona mică” și ,,regele-ciupearca”
 Pentru că acel cantec care ascunde o taină să poată fi rostit este nevoie de o atmosfera potrivită, un spatiu inchis:
,,în cămară” și o anumita tonalitate: ,,zi-mi-l stins, încetinel”

PARTEA II = amplă, alcatuită dintr-o succesiune de tablouri

PORTRETUL LUI CRYPTO :
 CRYPTO este regle ciupercilor, stăpân peste lumea vegetală, un împărat subapreciat, neînțeles și bârfit de supușii lui,
fiind prezentat prin metafora ,,inimă ascunsă”
 El trăiește ,,în pat de rău și-n humă unsă” adică într-un teren fertile, propice înmulțirii, însă craiul refuză ,,să-
nflorească” fiind sugerat un motiv literar frecvent valorificat în basmele populare: cel al împăratului fără urmaș
 ,,Ghioci și toporași”, ,,bureții” suspectează încheierea unui pact faustic între CRYPTO și ,,vrăjitoarea minatorca”, în
urma căruia CRYPTO ar fi renunțat la posibilitatea de a avea urmași în schimbul tinereții eterne
PORTRETUL LUI ENIGEL :
 ENIGEL este personajul feminin al poemului, ea este ,,lapona mică, liniștită” și este ,,prea-cuminte”
 Călătoria ei cu renii la păscut este o calatorie gnoseological, a cărei finalitate este descoperirea cunoașterii absolute,
transhumanța fiind doar o alegorie
 Deși provine din ,,țări de gheață urgisită”, ea urmărește în traseul ei soarele și pentru că se află deja pe ,,treapta lui
Mercur” trebuie să treacă și prin ,,roata Venerei” să ajungă la cunoașterea deplină - pentru ENIGEL întâlnirea cu
,,mirele poenii” este o experiență necesară pentru că ea reprezinta cunoasterea prin iubire

ÎNTALNIREA PERSONAJELOR
 Are loc în visul fetei care,,lin adormi”, asemeni poemului eminescian, în care întâlnirile dintre Cătălina și Hyperion
au loc tot în plan oniric
 Această întâlnire a lui ENIGEL cu ,,mirele poenii” este absolut necesară în drumul inițiatic al omului superior, iar în
ansamblul poemului acesta reprezintă o secvență semnificativă
 CRYPTO îi face fetei trei propuneri pentru ca ea să rămână alături de el și să găsească împreună împlinirea prin
iubire:
1. mai întâi îi oferă ,,fragi”, adică elemente din lumea lui vegetala, însă fata îl refuză
2. apoi îi cere să îl culegă, adică să îl ia și pe el în călătoria ei gnoseologica, dar fata îi atrage atenția că este
incompatibil cu lumina și căldura soarelui refuzându-l din nou
3. ultima propunere este cea mai tentantă pentru omul superior care conștientizează dificultățile traseului său
inițiatic : îi propune să abandoneze dificila căutare a idealului și să se refugieze alături de ele,,în somn fraged și
răcoare” adică să rămană în lumea lui
 Fata refuză și această propunere, explicandu-i lui CRYPTO că nu își poate abandona idealul : ,,Mă închin la soarele-
nțelept”
 Următoarea secvență suprinde profunda antiteză dintre omul superior și omul mediocru, accentuată prin cuvintele
lui ENIGEL
 Astfel, doar omul superior are ,,sufletu-fântână”-prin această metaforă se sublinează faptul că doar în sufletul ființei
superioare se poate oglindi idealul cunoașterii absolute, reprezentat de soare, pe când omul mediocru trăiește strict
într-o lume materială, fără posibilitatea de a ceda la ideal
 Pentru că CRYPTO a avut orgoliul de a se considera egalul finiței umane, încurajat fiind de faptul că este stăpân în
lumea vegetală, regele ciupercilor va fi pedepsit, devenind ciupercă otrăvitoare,adică ,,NEBUNUL RIGA CRYPTO”
 Acesta nu poate nunți cu ENIGEL, cei doi fiind incompatibili, însă își va găsi pereche în lumea din care el face parte,
pe,,măselărița mireasă”, pe cand ENIGEL își va continua traseul inițiatic pretextat de călătoria ei cu renii la păscut
 CRYPTO este, la fel ca și melcul din balada ,,După melci” a aceluiași autor, simbol al INCREATULUI, ființă situată în
atemporalitate, așadar nemuritoare – atât pentru melc cât și pentru CRYPTO întâlnirea cu umanul are consecințe
tragice:ambii devin muritori și intra sub incidența trecerii timpului, melcul pentru că ascultă vorbele băiatului și
regele ciupercilor pentru că reintră în norma, făcând nunta cu măselărița, tot o plantă toxica
 În opnia mea, poemul barbian tratează în manieră alegorică incompatibilitatea ființelor din lumi diferite, iar această
antiteză dintre spiritul reprezentat de ENIGEL și natura simbolizată prin CRYPTO confirmă încadrarea pe care însuși
poetul o face baladei sale, aceea de ,,Luceafar rasturnat”
 Așadar, ,,RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL” DE ION BARBU este un text poetic aparținand modernismului interbelic
prin limbajul poetic folosit, prin ambiguitatea unor sensuri multiple la care are acces doar cititorul inițiat, prin
structura inedită de adaptare a tiparului povestirii în ramă unui text scris în versuri