Butoiul

La unul din oficiile de muncă din zona

conaționalilor lui nea Mărin, s-a înregistrat cândva, un
accident de muncă deosebit. Un zidar care lucra pe
acoperișul unui bloc, la terminarea lucrului, a avut
inteligenta inspirație să coboare cărămizile rămase, cu
ajutorul unui scripete și al unui butoi. E vorba de butoiul
metalic de două sute de litri care se găsește frecvent pe
orice șantier. Numai că așa cum spuneam, fiind el
inteligent, a umplut butoiul cu cărămizile respective fapt
ce a făcut ca butoiul plin să cântărească de vreo două - trei ori mai mult decât
greutatea lui. Butoiul odată plin fiind, istețul nostru a coborât jos să tragă de sfoară ca
să aducă butoiul la sol...
Firește că butoiul a pornit vertiginos spre pământ, moment în care zidarul în loc
să dea drumul la sfoară, s-a cramponat de aceasta, crezând că va putea încetini
căderea butoiului, astfel că a fost ridicat de la sol. Odată ajuns la înălțime nu a mai
avut curajul să mai dea drumul sforii și ca urmare și-a continuat urcușul până ce, la
jumătatea drumului s-a întâlnit cu butoiul lovindu-se la cap și la brațe, dar a reușit să
nu dea drumul sforii așa că a continuat să urce spre ultimul etaj al clădirii.
Impactul butoiului cu solul a dus la ruperea fundului acestuia astfel încât
cărămizile au rămas la sol iar butoiul fără fund a început să urce tras de astă dată de
greutatea muncitorului care venea la rândul lui spre sol. La jumătatea drumului s-a
întâlnit firește, a doua oară, cu butoiul, moment în care s-a ales de astă dată cu julituri
pe picioare, iar la impactul cu solul , care s-a petrecut peste grămada de cărămizi, s-a
mai procopsit cu fracturi la coloana vertebrală, moment în care a dat drumul sforii și
la final, apoteotic, a mai încasat din partea butoiului care a revenit la rândul lui la sol,
o lovitură care i-a rupt picioarele...
Dincolo de tragi-comicul acestei întâmplări, vedem că un butoi plin poate fi
extrem de periculos prin greutatea sa foarte mare. Aș fi putut să fac un calcul
aproximativ pentru a determina cât cântărește un butoi plin cu cărămizi, dar cum eu
nu sunt foarte bun la calule matematice mă mulțumesc să iau în calcul umplerea unui
butoi cu apă. Un butoi de două sute de litri plin cu apă cântărește două sute de
kilograme căci standardul kilogramului este greutatea unui decimetru cub ( litru ) de
apă. Ca urmare ne dăm seama că forța pe care o poate dezvolta în cădere liberă un
butoi cântărind două sute de kilograme, va fi amplificată de accelerația gravitațională,
( 9,8 m/s ). Luăm în calcul rotunjit zece și obținem două tone...
Deci dacă primești o lovitură în moalele capului ( vreo doi centimetri pătrați ) de
la acest butoi în cădere liberă, sigur te va omorî, căci impactul va fi de o tonă forță pe
centimetru pătrat... Firește că în cazul muncitorului nostru, impactul acestuia cu
butoiul plin cu cărămizi, a fost atenuat de diferența de greutate dinte corpul lui și
 Cătălin Dan Cârnaru Butoiul

butoi și de faptul că el doar a trecut pe lângă butoi, drumul lui și al butoiului nefiind
coliniare ci paralele datorită diametrului scripetelui de deasupra...
Interesantă e această întâmplare, din punct de vedere mecanic... Oare cât ar fi
această forță a impactului butoiului transformată în Cai Putere ?... Considerând că un
Cal Putere e definit ca fiind o greutate de 75 kg ridicată la un metru înălțime în timp
de o secundă ( kgm/s) și făcând raportul aflăm că avem de-a face cu o forță de 26,66
Cai Ptere. Uau ! Jumătate din puterea motorului unei mașini normale... și acum apare
firesc, întrebarea : oare nu am putea să beneficiem cumva de puterea asta fără însă a
fi nevoiți să ridicăm butoiul de la sol ?...
Ei bine, aflați că se poate. Accelerația gravitațională poate fi înlocuită cu
accelerația centrifugală... Adică în loc să-i dăm drumul de sus, îl rotim !
Pentru a roti butoiul nu trebuie decât să-l montăm pe un ax vertical, sprijinit în
doi rulmenți și să-i punem pe circumferință imediat lângă fund, patru ștuțuri orientate
tangent la circumferință. Aceste ștuțuri ar trebui să fie formate din coturi cu diametru
mare, să spunem de un țol terminate cu un con care să reducă treptat secțiunea de
curgere crescând totodată presiunea conform cu efectul Bernoulli... Cât să aibă aceste
ștuțuri gaura ? Păi să totalizeze doi centimetri pătrați... deci, fiecare ștuț va trebui să
aibă jumătate de centimetru pătrat secțiune de ieșire. Considerând doar greutatea
butoiului și o rotire a sa pe secundă obținem din start 2,66 Cai Putere. Deci ca să
obținem același efect mecanic ca și căderea liberă a butoiului va fi nevoie să-l rotim
de zece ori pe secundă adică cu o viteză de rotație de 600 de rotații pe minut...
Asta nu e greu de făcut, ba chiar poate fi rotit la viteze mult mai mari prin
această metodă... E suficient ca ștuțurile respective să fie orientate la 45 de grade față
de diametrul butoiului iar în fața lor la un centimetru distanță să existe multe
aripioare orientate perpendicular pe direcția jetului de apă... Asta se obține montând
pe peretele interior al unui bazin de colectare a apei, un inel din platbandă, preferabil
din inox, pe care vom suda din cinci în cinci centimetri, jumătăți de cupoane din
țeavă de inox tăiate pe diametrul lor.
Vom obține astfel în jurul ștuțurilor butoiului câteva zeci de căușe din inox în
care vor împinge jeturile de apă care ies prin ștuțuri... Cu cât aceste căușe vor fi mai
multe cu atât viteza de rotație a butoiului va fi mai mare, întocmai ca la o turbină
Pelton dintr-o centrală hidroelectrică. Presiunea jeturilor va fi de 100 kg/cmp, adică
fiecare pereche diametrală de ștuțuri va împinge butoiul tangent cu o forță de o sută
de kilograme. Tot ce mai trebuie să mai facem este să menținem butoiul plin pentru
ca presiunea din jeturile ștuțurilor să nu scadă...
Ei, asta ar putea fi o provocare... Ia să vedem cum ar trebui făcut asta ? Simplu,
cu ajutorul unei pompe !... Dar pentru asta trebuie să știm care e viteza de golirea a
butoiului adică câtă apă se scurge din butoi într-un minut... Pentru asta, două
persoane vor ține astupate ștuțurile cu degetul până ce o a treia persoană va umple
complet butoiul, după care se eliberează ștuțurile și se constată câtă apă s-a scurs din
butoi într-un minut. Se caută apoi o pompă a cărui debit să fie cam de 1,5 – 2 ori mai

2
 Cătălin Dan Cârnaru Butoiul

mare decât volumul apei scurse... În felul acesta se poate sigura menținerea
permanent plină a butoiului...
Realizarea practică ar fi să se monteze în exterior pe centrul fundului butoiului o
flanșă cu ax care să se sprijine pe un rulment de presiune, montat pe un șasiu puternic
care să poată suporta greutatea butoiului și forțele dezvoltate de acesta. La partea
superioară se va monta un alt ax, de astă dată dintr-o țeavă de 1,5 țoli, lungă cam de
un metru care va fi fixată pe pereții interiori ai butoiului prin opt tije metalice radiale,
patru imediat la gura butoiului și patru la jumătate de metru mai jos astfel ca să
centreze țeava perfect. Deasupra, țeava va fi trecută printr-un rulment care să se
sprijine-ntr-o casetă de rulment montată firește pe același șasiu puternic de care
vorbeam. Șasiul poate fi făcut în triunghi din trei coloane în exteriorul butoiului care
să fie unite și sus și jos către casetele de rulment. În partea de jos grinzile de
rezistență care sprijină caseta de rulment vor fi înclinate spre exterior ca să faciliteze
îndepărtarea apei de caseta cu rulment. Sub această casetă se va prevedea o altă țeavă
de sprijin care va merge vertical în jos până la un alt punct de îmbinare al unui al
treilea rând de grinzi de rezistență acestea find sprijinite direct pe sol și suportând
toată greutatea ansamblului. Între acestea și cele care sprijină rulmentul de presiune
se va monta bazinul de colectare care trebuie să aibă volumul de circa 150 de litri și
a cărui buză să fie deasupra nivelului ștuțurilor... În acest bazin va fi pompa ( dacă e
submersibilă ) sau sorbul ei dacă nu e submersibilă, iar pe coloana de refulare a
pompei se va monta un robinet de reglaj al debitului, după care țeava va merge în
continuare și va intra fără contact, în țeava care constituie axul superior al butoiului...
În felul acesta alimentarea butoiului se va face prin refularea liberă a apei prin
centrul axului fără a fi nevoie de garnituri de etanșare. Pe țeava care constituie axul
superior se va suda o flanșă cu gaură centrală, ca o șaibă care va constitui suportul de
montare al unei perechi de foi pedaliere de bicicletă. Am ales transmisa cu lanț pentru
că e transmisa cu cea mai mare eficiență dintre toate tipurile de transmisie... În plus
blocurile de pinioane existente pe piață oferă o gamă largă de rapoarte de transmisie
între foaia pedialieră și pinion... Iar perechea de pinioane se va monta... ghici
unde ?... Pe axul unui alternator de 10 KW... În funcție de viteza de rotație nominală
a generatorului respectiv, și de viteza de rotație obținută a butoiului, se va alege
raportul de transmisie cel mai convenabil.
Viteza de rotație a butoiului în aceste condiții va fi de aproximativ o mie, o mie
și cinci sute de rotații pe minut. Forța dezvoltată pentru o mie cinci sute de rotații pe
minut va fi de 25 rps x 200 kg = 5000 Kgf adică 66 Cai Putere sau vreo 50 KW...
suficient ca să poată antrena alternatorul în sarcină maximă...
Aici trebuie să ținem seama de faptul că cuplul de torsiune la axul butoiului va fi
de fapt mult mai mare, pentru că forța aceasta va fi amplificată la rândul ei de
raportul pârghiei dintre ștuțuri, circumferința foii pedaliere și centrul de rotație...
Am obținut astfel o microhidrocentrală cu circuit închis.

3
 Cătălin Dan Cârnaru Butoiul

Vor fi unii care vor spune că e imposibil așa ceva... Ia să analizăm... O

hidrocentrală din ce se compune ? Dintr-un bazin de acumulare reprezentat de lacul
din spatele barajului, dintr-un bazin de colectare reprezentat de bazinul hidrografic de
după uzina electrică, un circuit al apei reprezentat de curgerea apei respectiv de
evaporarea ei și de ploaie, circuit care aduce apa din aval în amonte pentru ca lacul de
acumulare să stea plin... În rest totul face natura, respectiv gravitația și schimbările de
stare ale apei... La fel și mica noastră hidrocentrală cu circuit închis, are propriul său
lac de acumulare reprezentat de volumul butoiului, propriul său bazin de colectare
reprezentat de bazinul de sub butoi și propriul ei circuit al apei reprezentat de pompă.
Restul face gravitația în combinație cu efectul Bernoulli. Orice pompă cu debitul de
150 – 200 de litri pe minut consumă sub un kilowatt. Ca urmare dacă avem un
alternator de 10 KW vom beneficia de aproximativ 9 KW de energie electrică atât
timp cât butoiul se va roti și cât va rezista pompa la funcționare continuă... Dacă
dorim ca puterea centralei să fie mai mare, respectiv presiunea din ștuțuri dublă,
putem suda două butoaie unul peste altul, după ce în prealabil am decupat fundul
celui de deasupra, formând astfel un butoi de patru sute de litri...
Spor la meșterit !
Cătălin Dan Cârnaru 26 septembrie 2020