Cu privire la istoria crestinismului primitiv” Scris intre 19 iunie si 16 iulie 1894 Publicat in ,,Die Neue Zeit* Bd. I, nr. 1 si 2, 1894—1895 Semnat: Friedrich Engels Se tipdreste dup’ textul aparut in revista Tradus din limba germana443 Istoria crestinismului primitiv prezinté puncte comune, demne de relevat, cu miscarea muncitoreascd moderna. Ca si aceasta din urma, crestinismul a fost initial o miscare a celor asupriti, care s-a manifestat la inceput ca o religie a sclavilor si libertilor, a saracilor si a celor lipsiti de drepturi, a popoarelor pe care Roma le-a subjugat sau le-a imprastiat. $i unul si altul, atit crestinismul, cit si socialismul muncitoresc propovaduiesc izbavirea in viitor de robie si de mizerie; crestinismul cauté aceasta izbavire in viata de apoi, dupa moarte, in ceruri, pe cind socialismul in lumea aceasta, in transformarea societafii. $i unul si altul sint persecutate $i prigonite, adeptii lor sint proscrisi $i supusi rigorilor legilor ex- ceptionale, unii ca dusmani ai neamului omenesc, ceilalti ca dus- mani ai statului, ai religiei, ai familiei si ai ordinii sociale. Dar in pofida tuturor persecutiilor, ba adesea chiar tocmai datorita lor, ambele miscdri isi croiesc drum victorios si navalnic. La trei sute de ani dupa aparitia sa, cregtinismul a fost recunoscut ca religie de stat a Imperiului roman universal si in mai putin de 60 de ani socialismul si-a cistigat o pozitie care-i asigurd pe deplin victoria. Daca, prin urmare, d-l profesor Anton Menger, in lucrarea sa ,Recht auf den vollen Arbeitsertrag", isi exprimaé mirarea ca dat& fiind colosala centralizare a proprietatii funciare din timpul imparatilor romani si suferintele nemarginite ale clasei muncitoare de atunci, alcdtuita aproape exclusiv din sclavi — ,dupad caderea Imperiului roman de apus nu a urmat socialismul” 4, el nu vede tocmai ca acest ,,socialism“, in m&sura in care era posibil pe atunci, a existat intr-adevadr si a ajuns chiar la dominatie sub. forma crestinismului. Numai ca acest crestinism — si in virtutea premiselor istorice nici nu putea fi altfel — voia sa infaptuiasca transformarea socialaé nu in lumea aceasta, ci in lumea de apoi, in cer, in viata vesnicd de dupa moarte, in ,imparatia de o mie de ani“ care avea sd vina in curind.444 Cu privire la istoria crestinismului primitiv Paralela dintre cele doud fenomene istorice se impune inca din evul mediu, o dataé cu primele rascoale ale {éranilor asupriti si mai ales ale plebeilor de la orase. Aceste rascoale, ca toate miscarile de masa din evul mediu, aveau in mod necesar un invelis religios si au luat forma unei lupte pentru restaurarea crestinis. mului primitiv, care degenera necontenit*, dar de fiecare data indaratul exaltarii religioase se ascundeau interese lumesti foarte concrete, Acest lucru a iesit la ivealé in modul cel mai pregnant in organizatia taboritilor din Boemia sub conducerea lui Jan Zizka, de glorioasé amintire‘; dar aceasté traésdturé strébate intregul ev mediu, disparind treptat dupa razboiul faranesc german, pentru a aparea din nou la muncitorii comunisti dupd 1830. Atit comu- nistii revolutionari francezi, cit si mai ales Weitling si adeptii sai se refereau la crestinismul primitiv cu mult inainte ca Ernest Renan sa fi spus: ,,Daca vreti sa vd faceti o imagine despre pri- mele comunitati crestine, priviti una dintre sectiile locale ale Aso- ciatiei Internationale a Muncitorilor”. Acest literat francez, care a fabricat romanul sdu de istorie a religiei ,Origines du Christianisme” ‘ folosind cu o nerusinare fara precedent chiar in jurnalistica moderna critica germana a Bi- bliei, nici nu stia cit adevér cuprind cuvintele de mai sus. As vrea sa-1 vad pe acel vechi membru al Internationalei care sa citeasca, de pild&, asa-numita epistolé a I-a a lui Pavel c&tre corinteni fara s& i se deschidd, cel putin intr-o privinta, vechile rani. In- * Un tablou cu totul contrar il oferi riscoalele religioase lumea_ma- homedani, mai ales cele din Africa. Islamismul este o religie croiti anume pentru orientali, in special pentru arabi, prin urmare, pe de o parte, pentru oraseni, care se indeletnicesc cu negojul si cu mestesugurile, pe de alt& parte pentru beduinii nomazi. Dar in aceasta rezidi germenul unor ciocniri care se repeti periodic. Orasenii se imbogajesc, triiesc in lux si nesocotesc .,legea". Beduinii, care sint sdraci si, din cauza acestei s&racii, duc o vialé austera, privesc cu invidie si cu jind la aceste bog&tii si desfatari. Dar iaté ci se unesc sub conducerea unui profet, a unui mahdi, pentru a-i pedepsi pe renegali, a restabili respectul faji de canoanele rituale si adevarata credinj& si a-si insusi drept rasplat& avufiile apostatilor. Dup& vreo 100 de ani ei ajung, fireste, exact in aceeasi situatie in care au fost acesti apostati; este nevoie de o noua pu- rificare a credinjei, apare un nou mahdi si jocul incepe de la inceput. Aga s-au petrecut lucrurile de la campaniile de cucerire intreprinse de Almoravizii si Almohazii africani in Spania pin’ la ultimul mahdi de la Khartoum, care i-a infruntat cu atita succes pe englezi‘. Tot asa sau aproape tot asa s-a intimplat cu rascoalele din Persia si din alte tari mahomedane. Toate aceste misciri, des- fasurate sub un invelis religios, au fost generate de cauze economice ; dar chiar cind sint victorioase, ele las’ neatinse vechile conditii economice. Asadar totul rémine cum a fost si ciocnirile devin periodice. Dimpotriva, In rascoalele popu- lare ale Apusului crestin, invelisul religios serveste numai ca stindard si paravan pentru atacurile impotriva unei orinduiri economice invechite; in cele din urm& aceasta este risturnatd, o noua orinduire este instauratd si lumea merge inainte.Capitolul I 445 treaga epistold, incepind cu capitolul al 8-lea, e straébatuta de ves- nica si binecunoscuta jelanie: les cotisations ne rentrent pas — cotizatiile nu se platesc! Cifi dintre cei mai ferventi propagandisti din deceniul al 7-lea nu i-ar stringe, plini de inftelegere, mina autorului acestei epistole, oricine ar fi fost el, soptindu-i: ,,Asa- dar, si tu ai pafit la fel!". $i noi am putea povesti cite ceva in aceasta privintad, si asociatia noastra era plina de corinteni; coti- zafiile astea care nu se plateau, care ne jucau mereu inaintea ochilor fara sé putem pune mina pe ele, provocindu-ne chinurile lui Tantal, astea erau faimoasele ,milioane ale Internationalei” ! Unul dintre cele mai bune izvoare de care dispunem cu pri- vire la primii crestini sint lucrdrile lui Lucian din Samosata, Vol- taire al antichitétii clasice, care avea o atitudine deopotrivd de scepticd fafa de tot felul de superstitii religioase si care tocmai de aceea nu avea nici motive religioase pagine, nici motive po- litice si trateze pe crestini altfel decit pe adepfii oricérei alte comunitati religioase. Dimpotriva, el isi bate joc de toti din pri- cina superstitiilor lor, de cei care-] venerau pe Iupiter nu mai putin decit de cei care-] venerau pe Hristos; din punctul siu de vedere plat rationalist, ambele feluri de superstitii sint la fel de absurde. Acest martor, in nici un caz partinitor, relateaza, printre altele, povestea vietii unui aventurier pe nume Peregrinus, care-si spunea Proteus, originar din Parium-Hellespont. In tinerete, acest Pere- grinus si-a inceput cariera in Armenia printr-un adulter; a fost prins asupra faptului si, dupa obiceiul tarii, urma sa fie linsat. Reusind s& scape prin fuga, s-a intors la Parium, unde si-a su- grumat tatal, $i a fost silit sd dispard. Si atunci s-a intimplat — citez dup& o traducere in limba german’ a lui Schott" — s4 cunoasc& si el minunata invafatura a crestinilor, cu ai cdror preofi si crturari intrase in legatura in Palestina. In scurt timp el a ajuns atit de departe, incit pe ling’ el dascilii s&i p&reau niste copii. A devenit profet, staroste al comunitatii, conducdtorul sinagogilor, intr-un cuvint a ajuns s& fie totul ; le talmacea scrierile lor si a scris el insugi un mare numar de lucrari, astfel fncit, in cele din urmé, crestinii au inceput s& vad& in el o fiinf& supe- rioaré, s& accepte legile date de el, proclamindu-l seful lor (episcop). ...Din aceast8 cauzi" (adici pentru c& era crestin), ,,Proteus a fost odaté prins de autoritati si aruncat in temnifa... In timp ce zicea in lanjuri, crestinii, care so coteau intemnifarea lui drept o mare nenorocire, au facut tot ce le-a stat in putinf& pentru a-] elibera, Nu au izbutit insi, aga ci s-au apucat s8-] ingrijeasca cu o rivna faré seamin. Inci din zori, la poarta temnifei sale, puteai vedea asteptind batrine, vaduve si copii orfani: crestinii mai cu vazé mituiau chiar pe paznicii temnifei si stiteau cu el nopti intregi; ei isi aduceau acolo de-ale minc&rii si citeau la el cfrfile lor sfinte; pe scurt, scumpul Peregrinus (pe atunci mai purta acest nume) era pentru ei cel pujin un nou Socrate. Chiar din unele orase din Asia Mici veneau la el trimisi ai comunit&filor crestine ca s&-i dea o mina de ajutor, si-l consoleze si s&-1 apere in fala judecatorilor. Este446 Cu privire la istoria crestinismului_primitiv de necrezut cit de repede sint gata si vind in ajutor pretutindeni acesti oameni cind este vorba de comunitatea lor; atunci ei nu precupefesc nici osteneala, nici banii, Aga se face c& si Peregrinus a primit atunci bani din toate partile, captivitatea lui devenind pentru el un izvor de venituri grase. Bietii oameni s-au Tisat convinsi c& trupul si sufletul lor sint nemuritoare si c& vor trai vesnic ; din aceasta cauz3 dispretuiau moartea si multi mergeau la moarte de bunavoie. Cel mai de seamé legiuitor al lor le mai bagase in cap ideea c& toti vor deveni fraji de indata ce vor trece la o noua credinfa, adicd de indata ce se vor lepada de zeii greci si vor incepe si se inchine sofistului rastignit si s& tréiasci dupa preceptele lui. De aceea ei dispretuiesc toate bunurile exterioare fari deosebire si le st&pinesc in comun, potrivit invataturii pe care au adoptat-o pe incredere, fara s-o verifice si fri si cearé dovezi, Asa c&, dac& vine la ei un sarlatan abil care stie s& profite cu viclenie de imprejurari, el izbuteste si ajungi in scurt timp un om bogat, rizindu-si in sinea lui de acesti prostanaci. De altfel Pe- regrinus a fost pus din nou in libertate de prefectul de atunci din Siri". Apoi, dupa descrierea altor peripetii ale lui, se spune: wi jat& c& omul nostru porneste pentru a doua oaré* (din Parium) ,,in pribegie, trebuind s& se mulfumeascé, in loc de bani de drum, cu milostenia crestinilor, care pretutindeni fi serveau drept scut si care nu-l lisau si duc& lips’ de nimic. Aga s-a intrefinut el o bucaté de vreme. Cind a inc&lcat insi $i legile crestinilor — pare-mi-se ci a fost vazut mincind ceva interzis de legile acestora —, crestinii lau exclus din comunitatea lor“ ‘3, Cite amintiri din tinerete nu ma napddesc citind acest pasaj din Lucian! Iata-1 mai intii pe ,,profetul Albrecht", care, timp de citiva ani, aproximativ din 1840 a periclitat literalmente comuni- tatile comuniste weitlingiene din Elvetia‘’, El era un barbat inalt, voinic, cu o barba lungd, care a cutreierat pe jos intreaga Elvetie, céutind auditori pentru misterioasa sa noua evanghelie, menita sé salveze lumea; de altfel era, pe cit se pare, un incurca- lume destul de inofensiv, care a si murit curind. Iata-l] apoi pe succesorul lui, mai putin inofensiv, ,doctorulY Georg Kuhlmann din Holstein, care a profitat de timpul cit Weitling a stat in in- chisoare pentru a converti la evanghelia sa comunitatile din El- vetia franceza, si a facut-o un timp cu atit succes, incit l-a atras de partea sa chiar pe cel mai inteligent, dar si cel mai usuratec dintre membrii comunitatii, August Becker. Acest Kuhlmann le tinea prelegeri, care au fost publicate in 1845 la Geneva sub titlul Die Neue Welt, oder das Reich des Geistes auf Erden, Verkiin- digung". Iar in prefata redactata de adeptii sdi (probabil de Au- gust Becker) se spune: wLipsea omul prin al c&rui cuvint si capete glas toate suferintele, dorurile $i nadejdile noastre, intr-un cuvint tot ce framinté profund epoca noastra... Acest om pe care-I asteapti epoca noastré a apirut. El este doctorul Georg Kuhlmann din Holstein. El a venit cu invajatura despre lumea noua, adici despre imparatia spiritului in realitatea existenta* 4,Capitolul I 447 Nu mai e nevoie, fireste, si adaug cd aceasta invatatura despre lumea noua nu este altceva decit cea mai obisnuité diva- gatie sentimentalé prezentaté intr-un limbaj semibiblic, 4 la La- mennais, si servité cu aroganté de profet. Ceea ce nu i-a impie- dicat pe naivii weitlingieni sd-1 poarte pe brate pe acest sarlatan, asa cum crestinii din Asia l-au purtat pe Peregrinus. Acesti oa- meni, care erau atit de ultrademocrafi $i egalitaristi, incit suspectau orice invatator, orice ziarist si in genere pe oricine nu era me- serias, socotindu-i niste ,,savanti“ care voiau sa-i exploateze, acesti oameni s-au lasat convinsi de paiata melodramaticaé Kuhlmann ca in ,lumea noua" cel mai intelept, id est * Kuhlmann, va regle- menta repartitia bunurilor, si de aceea, incd de pe acum, in lumea veche discipolii acestui intelept trebuie s&-i aduc& bunurile cu toptanul, iar ei — s& se multumeasca cu farimiturile. $i Peregri- nus-Kuhlmann a dus o viata imbelsugataé $i plinaé de placeri pe socoteala comunitatilor... cit timp i-a mers. E drept ca nu i-a mers prea mult timp. Murmurele tot mai puternice ale celor care se indoiau de profetiile lui sau nu credeau in ele, precum si perse- cutiile cu care era amenintat din partea guvernului cantonului Waadt, au pus capat ,,imparatiei spiritului" la Lausanne si Kuhl- mann a disparut. Oricine a cunoscut din proprie experientéd inceputurile mis- carii muncitoresti din Europa isi poate aminti zeci de exemple de acest fel. In zilele noastre, asemenea exageréri nu mai sint cu putin{a cel putin in centrele mai mari, dar in tinuturile mai inde- Pdrtate, unde migscarea cistigd teren, un astfel de Peregrinus in miniatura mai poate conta pe un succes temporar si limitat. Si aga cum in partidele muncitoresti din toate tarile padtrund tot felul de elemente care nu au nimic de asteptat de la lumea oficiala sau care au pierdut orice speranté de a mai juca un rol in aceasta lume — adversarii vaccinului, adeptii temperantei, vegetarienii, antivivisectionistii, medicii naturalisti, propovaduitorii comunitati- lor libere 476, ale céror comunitati s-au destramat, autorii unor noi teorii despre originea lumii, inventatori sterili sau fara de noroc, victimele unor nedreptati reale sau imaginare, cdarora birocratii vle spun circotasi inutili*, zevzeci cinstiti si sarlatani necinstiti —, tot asa stéteau lucrurile si cu primii crestinii Toate elementele ldsate pe dinafard, adicé azvirlite peste bord de procesul de destra- mare a vechii lumi, au intrat pe rind in sfera de atractie a crestinis- mului, acesta fiind singurul element care a rezistat procesului de destramare, tocmai pentru ca era propriul lui produs necesar, si care de aceea s-a mentinut si s-a dezvoltat, pe cind celelalte ele- * — adici. — Nota trad.448 Cu ptivire la istoria crestinismului primitiv mente nu erau decit fluturi de o zi. N-a existat exaltare, nerozie ori sarlatanie care sd nu fi patruns in tinerele comunitati crestine si care s& nu fi gasit ici-colo, cel putin temporar, un auditoriu binevoitor si discipoli ferventi. Si tocmai ca primele noastre co- munitati muncitoresti comuniste, tot asa si primii crestini dideau dovada de o credulitate fara seaman fata de tot ce le convenea, asa cd nu putem avea nici o siguranté cd in noul nostru testa- ment nu s-a strecurat vreun fragment din ,marele numar de scrieri“ intocmite de Peregrinus pentru crestinatate.449 Il Critica germanaé a Bibliei, care a rémas pind acum singura baza stiintificd a cunostinfelor noastre cu privire la istoria cresti- nismului primitiv, a evoluat in doua directii. O directie o constituie scoala de la Tibingen‘?’, din care, daca privim lucrurile intr-un sens mai larg, face parte si D. F. Strauss. Ea merge cu cercetarea critica atit de departe cit poate sé meargd o scoala teologicd. Ea recunoaste ca cele patru evanghelii nu sint relatari ale unor martori oculari, ci prelucrari ulterioare ale unor scrieri care s-au pierdut, ca din epistolele atri- buite apostolului Pavel autentice sint cel mult patru etc. Ea eli- mina din descrierea faptelor istorice ca fiind inacceptabile, toate minunile si toate contradictiile; din ceea ce ramine insd ea in- cearcaé ,,S& salveze ceea ce mai poate fi salvat", dind astfel la ivealé foarte limpede caracterul ei de gcoalé teologicé. Prin aceasta, scoala de la Tiibingen i-a dat posibilitate lui Renan, care se bazeazd in mare parte pe ea, ca, aplicind aceeasi metoda, ,,sd salveze" si mai mult din acest material si pe lingaé numeroase po- vestiri mai mult decit indoielnice din Noul testament, sa ne im- puna, ca material istoric autentic, si o sumedenie de legende. In orice caz, tot ceea ce scoala de la Tiibingen respinge din Noul testament ca neistoric sau fals poate fi considerat definitiv inla- turat pentru stiinta. Cealalté directie este reprezentatad de un singur om: Bruno Bauer 478, Marele lui merit consté nu numai in critica necrufatoare la care a supus evangheliile si epistolele apostolilor, ci si in faptul ca el este primul care s-a apucat sd cerceteze serios nu numai elementele iudaice si greco-alexandrine, ci si cele pur grecesti si greco-romane, elemente care au deschis drum crestinismului pentru a deveni o religie universalé. Legenda potrivit céreia crestinismul ar fi apdrut dintr-o data si de-a gata din iudaism, c&, pornind din 31 — Marx—Engels, Opere, vol. 22450 Cu privire la istoria crestinismului_primitiv Palestina, ar fi cucerit prin dogmatica si etica sa, o dataé pentru totdeauna stabilite in linii principale, intreaga lume, nu mai poate gasi crezare de la Bruno Bauer incoace; ea mai poate vegeta doar in facultétile de teologie si printre oamenii care vor ,s& mentina religia pentru popor", chiar in detrimentul stiintei. Uriasul aport al scolii lui Filon din Alexandria, ca si al filozofiei vulgare greco- romane — a celei a lui Platon si mai ales a stoicilor ”® —, la for- marea crestinismului, care pe timpul lui Constantin a devenit re- ligie de stat, nu e stabilit nici pe departe in toate amdnuntele, dar existenfa sa e dovedita, si aceasta se datoreste in cea mai mare parte lui Bruno Bauer; el a dovedit, in esen{&, ca crestinis- mul nu a fost importat din afaré, din Iudeea si impus lumii greco- romane, ci ca, cel putin in forma in care a devenit religie univer- sali, este produsul cel mai caracteristic al acestei lumi. Desigur ca Bauer, ca toti cei care lupté impotriva unor prejudecéti inrada- cinate, a mers in multe privinfe prea departe. Pentru a stabili si pe baza scrierilor vechi influenta lui Filon si mai ales a lui Se- neca asupra crestinismului in formare si pentru a-i infatisa pe autorii Noului testament pur si simplu ca pe niste plagiatori ai acestor filozofi, Bauer a fost silit sa plaseze aparitia noii religii cu o jumatate de secol mai tirziu, sa resping& relatarile istoricilor romani care nu erau in concordanta cu afirmatiile lui, si, in ge- nere, sd-si permita mari libertaé}i in expunerea istoriei. Dupa pé- rerea lui, crestinismul ca atare apare abia in timpul impératilor din dinastia Flaviilor, iar literatura Noului testament abia in timpul lui Adrian, Antoniu si Mare Aureliu. Din aceasta cauzé, la Bauer dispare orice fundament istoric pentru povestirile din Noul testa- ment despre lisus si discipolii sai; ele se transforma in legende, in care fazele de dezvoltare interna si lupta spiritualé dinlduntrul pri- melor comuni sint puse pe seama unor personalitéti mai mult sau mai putin fictive. Dupd Bauer, locurile de nastere ale noii re- ligii nu sint Galileea si Ierusalimul, ci Alexandria si Roma. Prin urmare, dacé scoala de la Tiibingen ne oferea in ceea ce a lasat ea neinfirmat din istoria si literatura Noului testament, maximul din ceea ce in prezent stiinta mai poate admite ca discu- tabil, Bruno Bauer ne oferé maximul din ceea ce ea poate infirma in istoria si literatura respectiva. Intre aceste limite se afla ade- varul adevarat. Este foarte indoielnic cé acest adevar ar putea fi stabilit cu mijloacele de care dispunem in prezent. Noile desco- periri, in special cele de la Roma, din Orient, $i in primul rind cele din Egipt, vor contribui la lamurirea acestei probleme mai mult decit orice critica.Capitolul al [-lea 451 Noul testament insdé cuprinde o singuré carte despre care se poate stabili cu o aproximatie de numai citeva luni cind a fost scrisié: ea a fost scrisé, probabil, intre iunie 67 si ianuarie sau aprilie 68; cartea se refera, asadar, la inceputurile crestinismului gi oglindeste cu cea mai naiva fidelitate si intr-un limbaj idiomatic corespunzator ideile crestinilor de atunci; de aceea, pentru a stabili ceea ce reprezenta intr-adevar crestinismul primitiv, ea este, dupa padrerea mea, mult mai importanta decit toate celelalte carti ale Noului testament, al caror text, in forma lui actuala, a fost scris mult mai tirziu. Cartea la care ne referim este asa-numitul Apocalips al lui Ioan; intrucit aceasta carte, cea mai tenebroasé s-ar pdrea din intreaga biblie, a devenit astdzi, datorita criticii germane, cea mai accesibild $i mai clara, vreau si vorbesc despre ea cititorilor mei. Este suficient sa arunci o privire in aceasta carte ca sa te convingi cit era de exaltat nu numai autorul ei, ci si ,mediul" séu «inconjurator". ,Apocalipsul” nostru nu este singura scriere de acest gen, nici singura din acea epoca. Din anul 164 ie.n., cind a fost scrisd prima dintre aceste lucrari, pastrata pina in zilele noa- stre, asa-numita carte a lui Daniil, pina in jurul anului 250 e.n. data aproximativd cind a fost scrisé ,Carmen” a lui Commodia- nus #°, Renan enum&ré nu mai putin de 15 ,,apocalipse” clasice care s-au pastrat pind in timpurile noastre, fard si punem la so- coteala imitatiile de mai tirziu. (Il citez pe Renan deoarece cartea lui este cea mai cunoscuta si accesibila chiar in afara cercurilor de specialisti.) Era o epoca in care, chiar la Roma si in Grecia, iar in si mai mare m&suré in Asia Mica, Siria si Egipt, oamenii ac- ceptau fara rezervd un amestec — complet lipsit de spirit critic — alc&tuit din cele mai crase superstitii ale celor mai diferite popoare gi-l1 completau cu inselatorie pioasa si sarlatanie directé; 0 epoca in care minunile, starile de extaz, viziunile, invocarea spiritelor, prezicerea viitorului, alchimia, cabala “* si alte vrajitorii mistice jucau un rol de frunte. Aceasta era atmosfera in care a aparut cres- tinismul primitiv si, in plus, in mijlocul unei clase de oameni care, mai mult decit oricare alta, era receptivé la aceste fan- tasmagorii de domeniul supranatural. Se stie doar ca in secolul al II-lea al erei crestine, dupa cum ne dovedesc printre altele pa- pirusurile din Leyda, gnosticii crestini “* din Egipt s-au ocupat in- tens cu alchimia si au introdus notiuni de alchimie in invataturile lor. Iar mathematici* caldeeni si iudei, care, dupa Tacit, au fost * Cabalistii; ei foloseau alegorii si indeosebi o simbolistic’ fantastic’ a numerelor si a literelor, pentru a infitisa natura ca o emanatie a divinitatii. — Nota trad. si*452 Cu privire la istoria crestinismului_primitiv izgoniti din Roma de douad ori pentru vrajitorie #8 — o dat& in timpul lui Claudiu si a doua oara in timpul lui Vitellius —, s-au ocupat numai de acea geometrie care, dupé cum vom vedea, con- stituie principalul confinut al Apocalipsului lui Ioan. La aceasta se mai adauga un alt fapt. Toate apocalipsele se considera in drept sa-si insele cititorii. Nu numai ca, de regula, ele au fost scrise de cu totul alti oameni, de oameni care au trait in cele mai multe cazuri mult mai tirziu decit pretinsii lor autori — de exemplu cartea lui Daniil, cartea lui Enoh, apocalipsele lui Esdra, Baruch, Iuda etc., Cartile sibiline “4 —, dar ele prorocesc, in mare parte, numai evenimente petrecute de mult si pe care ade- varatul lor autor le cunostea foarte bine. Astfel, in anul 164, cu putin inaintea mortii lui Antiohus Epifanes, autorul c&rtii lui Daniil ii atribuie lui Daniil, care se zice ca ar fi trait pe vremea lui Nabu- codonosor, prorocirea ascensiunii si pieirii Imperiului macedonean gi persan, precum si a inceputului dominafiei universale a roma- nilor, pentru ca, dovedindu-si astfel darul de prorocire, sd facé pe cititor sa accepte prorocirea sa finala cd poporul lui Izrael va re- zista la toate suferintele si, in cele din urma, va iesi biruitor. Asadar, dacé Apocalipsul lui Ioan ar fi intr-adevaér opera pretin- sului ei autor, ea ar fi singura exceptie in toata literatura apoca- liptica. Acest Ioan care se da drept autorul Apocalipsului era, in orice caz, un om foarte respectat printre crestinii din Asia Micé. Dovada este tonul epistolelor sale cétre cele # comunitafi. Este, prin ur- mare, posibil ca el sé fi fost apostolul Ioan, a c&rui existenta isto- ricd nu este, ce-i drept, intru totul dovedita, dar este, totusi, foarte probabila. Dacé apostolul Ioan este intr-adevdr autorul, aceasta n-ar face decit s& intéreascd punctul nostru de vedere si ar con- stitui cea mai buna confirmare ca crestinismul despre care se vor- beste in carte este adevaratul crestinism primitiv. Totodata trebuie mentionat cé in mod cert Apocalipsul nu apartine aceluiasi autor care a scris evanghelia sau cele trei epistole atribuite si ele lui Toan. Apocalipsul constaé dintr-o serie de viziuni. In prima viziune apare Hristos in vesminte de mare-preot, pdsind intre 7 sfesnice, care reprezinté cele 7 comunit&ti din Asia, si dictind lui ,loan” epistole cdtre cei 7 ,ingeri” ai acestor comunitafi. Aici iese la iveala in mod izbitor, chiar la inceput, deosebirea dintre acest crestinism si religia universala a imparatului Constantin, formulata la Conciliul de la Niceea 4%, Sfinta treime nu numai ca este necu- noscut&, dar aici nici nu este posibila. In locul unui singur duh s{int, cum a fost mai tirziu, avem aici cele ,saplte duhuri ale luiCapitolul al II-lea 453 dumnezeu", fabricate de rabini pe baza C€artii lui Isaia, C. 11, 2. Hristos este fiul lui dumnezeu, cel dintii si cel de pe urméa, alfa si omega, dar nicidecum nu este el insusi dumnezeu ori egalul lui dumnezeu; dimpotrivé, el este ,inceputul creafiei dumnezeiesti", adicé o emanatie a lui dumnezeu existind din vecii vecilor, sub- ordonata lui, ca si cele sapte duhuri de care am pomenit mai sus. In C. 15, 3, martirii din cer cinta ,,cintarea lui Moise, robul lui dumnezeu, si cintarea mielului" intru slavirea domnului. Asadar, Hristos apare aici nu numai subordonat lui dumnezeu, dar intr-o anumité privinté el este pus chiar pe aceeasi treapté cu Moise. Hristos a fost rastignit la Ierusalim (11, 8), dar a inviat (1, 5, 18), el este ,mielul" care a fost jertfit pentru pacatele lumii si cu sin- gele cdruia au fost izbaviti in fata lui dumnezeu credinciosii de orice neam si limba. Aici gésim ideea esentialaé datorité careia crestinismul primitiv utut si devind o religie universala. In acea epoca, toate religiile, atit cele ale semitilor, cit si cele ale europenilor, aveau o conceptie comuna, si anume ca zeii, suparati de faptele oamenilor, pot fi impdcafi prin jertfe ; prima idee fun- damentala revolutionaraé in crestinism (imprumutaté de la scoala lui Filon) era pentru credinciosi aceea ca printr-o jertfa mare, adusd de bunavoie de un mijlocitor, sint ispasite o data pentru totdeauna pdcatele tuturor oamenilor din toate timpurile. Prin acesta dispérea necesitatea oricdror altor jertfe si, totodaté, baza unei sumedenii de ceremonii religioase. Iar eliberarea de cere- monii, care ingreuiau sau interziceau legaturile cu cei de alta cre- dintaé, era prima conditic pentru ca o religie si devina universala. $i, totusi, obiceiul de a aduce jertfe era atit de adinc inraédacinal in moravurile popoarelor, incit catolicismul, care a preluat atit de multe elemente pagine, a gasit de cuviin}a s& se adapteze acestei st&ri de fapt introducind cel putin prinosul simbolic. In schimb, despre dogma pacatului originar nu gasim nici macar o aluzie in cartea de care ne ocupém. Tradsdtura cea mai caracteristica a acestor epistole, ca si a intregii car}i, este ins’ ci autorului nu-i trece niciodata si nicdieri prin minte si se numeasca pe sine si pe cei de aceeasi credinta cu el altfel decit iudei. Sectantilor din Smirna si Philadelphia, im- potriva cdrora se ridica, el le aduce imputarea ca ,,ei se zic pe sine iudei si nu sint, ci sinagogé a satan despre cei din Pergam spune : ei tin de invatadtura lui Balaam, cel ce invata pe Balac sa puna piatra de poticnealad inaintea fiilor lui Izrail ca sa manince carne jertfita idolilor si si se dedea desfrinarii. Asadar, nu avem de-a face aici cu crestini constienti, ci cu oameni care se dau drept iudei; e drept c& iudaismul lor reprezinté o noua treaptaéASA Cu privire la_istoria_crestinismului_primitiv de dezvoltare fafa de cel precedent, dar tocmai din aceasta cauza — si singurul adevarat. De aceea, cind in fata tronului lui dum- nezeu apar sfintii, se infatiseazi mai intii 144000 de evrei, cite 12000 din fiecare semintie, si abia dupa aceea masa fard numér a paginilor convertiti la acest iudaism innoit. Iaté cit de pufin isi dadea seama autorul nostru, in anul 69 al erei crestine, ca era reprezentantul unei faze cu totul noi de dezvoltare a religiei si c&é aceasta avea s& devind unul din cele mai revolutionare ele- mente in istoria spiritualé a omen: Vedem, asadar, ca crestinismul de atunci, care incd nu era constient de sine, se deosebea ca cerul de pa&mint de religia uni- versala de mai tirziu, fixaté prin dogme la Conciliul de la Niceea primul nici nu poate fi recunoscut in cea de-a doua. La crestinis- mul primitiv nu gdsim nici dogmatica, nici etica crestinismului de mai tirziu; in schimb insa, gaésim simtamintul ca se duce o lupta impotriva lumii intregi si ca aceasta lupté va fi incununaté de succes ; gdsim dorul de lupta si increderea in victorie, care a dis- parut complet la crestinii de azi si pe care in zilele noastre o intil- nim numai la celalalt pol al societatii, la socialisti. Intr-adev&r, lupta impotriva unei lumi la inceput atotputernice gi, in acelasi timp, lupta dintre cei care vor sa reinnoiascé lumea sint proprii atit primilor crestini, cit si socialistilor. Aceste doua mari miscari nu au fost create de conducatori si de profeti, desi ambele au avut destui profeti; ele sint miscairi de masa. Iar mis- cadrile de mas& sint la inceput in mod necesar confuze; confuze pentru ca orice gindire a maselor este la inceput contradictorie, neclara $i incoerenté, confuze si din pricina rolului pe care il mai joacé la inceput aici profetii. Aceasté confuzie se manifesta in formarea unui mare numér de secte, care lupta intre ele cel putin cu aceeasi inversunare cu care luptéd impotriva dusmanului comun din afara. Asa s-a intimplat in timpul crestinismului primitiv, asa s-a intimplat in prima perioada a miscirii socialiste, oricit i-a mih- nit acest fapt pe filistinii bine intentionati care propovadduiau uni- tatea acolo unde nu era cu putinta nici o unitate. Oare coeziunea rindurilor Internationalei a fost realizata prin- tr-o dogma unicé? Dimpotriva. Acolo erau comunisti in spiritul traditiei franceze de dinainte de 1848, si ei de diferite nuante ; co- munisti din scoala lui Weitling si altii din Liga comunistilor rege- nerataé; proudhonisti, care predominau in Franta si in Belgii blanquisti; Partidul muncitoresc german; in sfirsit, anarhisti-ba- kunisti, care au avut pentru un moment preponderenta in Spania gsi in Italia, si acestea nu erau decit principalele grupuri. De la in- temeierea Internationalei a trebuit sd treacd mai bine de un sfertCapitolul al I-lea 455 de secol pina s-a infaptuit pretutindeni si definitiv delimitarea de anarhisti si pind s-a putut stabili o unitate, cel putin in ceea ce priveste cele mai generale puncte de vedere economice. $i aceasta acum, cind exista mijloacele de comunicatie moderne, caile ferate, telegraful, uriasele orase industriale, presa si intrunirile populare organizate. Primii crestini au fost si ei scindati in nenumirate secte, si tocmai aceasta a generat disputele care au dus la unitatea de mai tirziu. Chiar in Apocalips, fara indoiala cel mai vechi document al crestinismului, se vorbeste de impartirea in secte, impotriva caé- reia autorul cartii se ridicé cu aceeasi vehementa $i intransigen}a ca impotriva intregii lumi pac&toase din afara. Iata-i in primul tind pe nicola: din Efes si din Pergam ; iaté-i pe cei din Smirna si din Philadelphia, ce se zic pe sine iudei, dar sint 0 sinagogé a satanei; apoi pe cei ce tin de invafdtura lui Balaam, falsul profet din Pergam; pe cei din Efes, care se zic pe sine apostoli si nu sint; in sfirsit, pe adeptii falsei prorocite din Tiatira, care poarta numele de Iezabela. Amanunte despre aceste secte nu cunoastem ; numai despre discipolii lui Balaam si ai Iezabelei se spune cd min- cau carne jertfitd idolilor $i se dedau desfrindrii. S-a facut incer- carea de a prezenta toate aceste cinci secte drept crestini disci- poli ai lui Pavel, iar toate aceste epistole drept epistole indreptate impotriva lui Pavel, falsul apostol, pretinsul Balaam si ,,Nicolaie". Argumentele, foarte putin conving&toare, in sustinerea acestei teze le gasim la Renan, ,,Saint-Paul”, Paris, 1869, p. 303—305, 367— 370 486, Ele toate se reduc la incercarea de a explica aceste epistole prin Faptele sfintilor apostoli si prin aga-numitele epistole ale lui Pavel, scrieri care in orice caz, in forma lor actuala, sint cu cel putin 60 de ani mai noi decit Apocalipsul, asa ca datele faptice pe care le contin sint nu numai extrem de indoielnice, dar se si con- trazic total unele pe altele. Hotdritor insi este faptul cé autorului Apocalipsului nu-i putea trece prin minte sd dea pentru una si aceeasi secté cinci denumiri diferite, ba chiar numai pentru Efes doua (falsii apostoli si nicola) si pentru Pergam de asemc.2ea doua (balaamitii si nicolaitii), si sa vorbeascé de fiecare data in mod raspicat despre doua secte diferite. De altfel nu trebuie negli- jata posibilitatea ca in aceste secte s-ar fi aflat si elemente pe care le-am denumi astazi adepti ai lui Pavel. In ambele cazuri, cind se dau am&nunte, invinuirea se reduce la faptul cé mincau carne jertfité idolilor si se dedau desfrinarii, doua puncte care generau un permanent conflict intre iudei — atit cei vechi, cit si cei crestinati — si paginii convertiti la iudaism. La acesti pagini, carnea jertfita idolilor nu numai ca era servité456 Cu privire la istoria crestinismului_primitiv la ospete, unde refuzul de a minca din cele oferite era socotit o necuviinfd si putea sd devina periculos, dar se si vindea in pietele publice, unde nu intotdeauna se putea sti dacd era cuser sau nu. Prin desfrinare, acesti iudei nu intelegeau numai relatiile sexuale extraconjugale, ci $i cdsdétoria in care intre softi exista un anumit grad de rudenie interzisi de legea iudaicaé, precum si cdsatoria intre iudei si pagini; acesta este intelesul care se da de obicei cuvintului desfrinare in pasajul din Faptele sfintilor apostoli, c. 15, 20 si 29. Ioan al nostru are insa parerile sale proprii si in ceea ce priveste relatiile sexuale permise iudeilor dreptcredinciosi. El spune, c, 14, 4, despre cei 144000 de iudei din cer urmatoarele: wAcestia sint care nu s-au intinat cu femei, cdci sint feciorelnici*. Si, intr-adevar, in cerul lui Ioan al nostru nu exist& nici o femeie. El aparfine, asadar, acelui curent despre care se vorbeste destul de des si in alte scrieri din timpul crestinismului primitiv si care considera in general relatiile sexuale drept un pacat. $i daca ne gindim ca Ioan numeste Roma desfrinata cea mare, cu care au curvit imparaftii paémintului care s-au imbatat din vinul curviei ei si ca negutatorii lumii din multimea desfatarilor ei s-au imbogatit, ne este cu neputinfaé sé luém cuvintul din epistole in sensul in- gust pe care ar voi sa i-] atribuie apologetica teologicé cu scopul de a gasi astfel o confirmare pentru interpretarea altor pasaje din Noul testament. Dimpotrivé. Aceste pasaje din epistole se referd in mod evident la un fenomen comun tuturor epocilor de mari framintdri si anume ca: o data cu celelalte bariere sint zdrunci- nate si oprelistile traditionale cu privire la relatiile sexuale. $i in primele secole ale erei crestine, alaturi de ascetism, care preconiza mortificarea carnii, a aparut destul de des tendinfa de a extinde libertatea crestind si asupra relatiilor mai mult sau mai putin nein- gradite dintre barbat si femeie. Acelasi lucru s-a petrecut si in miscarea socialisté contemporané. Ce groaza teribilé a provocat in deceniul al 4-lea in Germania, pe atunci ,,camin de copilasi* *, wa réhabilitation de la chair” **, Jansaté’ de Saint-Simon, care in traducerea germand s-a transformat in ,,Wiedereinsetzung des Fleisches“ ***. Si cel mai mult s-au ingrozit acele caste ale nobililor (la noi incé nu existau clase pe atunci), dominante pe vre- mea aceea, care nici la Berlin, nici pe mosiile lor, nu puteau trai fara s&-si refaci necontenit carnea! Ce s-ar fi intimplat daca acesti oameni cumsecade l-ar mai fi cunoscut si pe Fourier, care * H. Heine, Versuri ,,Pentru linistire*, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1956, p. 243. — Nota trad. ** — ,reabilitarea carn efacerea carnii”. — Nota trad. Nota trad.ul al I-lea 457 prevedea o mult mai mare libertate a cdrnii! O data cu invingerea utopismului, aceste extravaganfe au cedat locul unei concepfii mai rationale si de fapt mult mai radicale, iar, de cind Germania s-a transformat dintr-un ,,cémin de copilasi", dupd cum spune Heine, in centrul miscarii socialiste, indignarea ipocrité a prea evlavioa- sei lumi bune nu stirneste decit risul. Acesta este intregul continut dogmatic al epistolelor. In rest ele nu sint decit un apel inflacdrat catre tovardsii de idei de a duce o propaganda asidua, de a-si marturisi cu curaj si mindrie credinfa in fata adversarilor, de a lupta fara preget impotriva dus- manilor din afaraé si dinduntru, $i din acest punct de vedere epis- tolele ar fi putut sa fie la fel de bine scrise de un membru entu- ziast si cu inclinatii profetice al Internationalei.458 Il Epistolele nu sint decit introducerea la tema propriu-zisé a mesajului trimis de Ioan al nostru celor 7 comunitati din Asia mica si, prin intermediul lor, restului lumii iudaice reformate a anului 69, din care s-a dezvoltat mai tirziu crestinismul. Si cu aceasta pdtrundem in sfinta sfintelor crestinismului primitiv. Din ce fel de oameni se recrutau primii crestini ? Mai ales din cei ,osteniti si impovarati”, care, asa cum se cuvine unui element revolutionar, faceau parte din paturile cele mai de jos ale po- porului. Si din cine se compuneau aceste paturi? In orase din oameni liberi dec&zuti, de cele mai diferite categorii, cum sint acei mean whites* din statele sclavagiste ale Sudului sau vaga- bonzii din Europa si aventurierii din porturile coloniilor si ale Chinei, apoi din liberti si mai cu seam din sclavi; pe latifundiile Italiei, Siciliei si Africii din sclavi, iar in districtele rurale ale pro- vinciilor din tarani cu gospodarie mica, care se inglodau tot mai mult in datorii. Un drum comun pentru eliberarea tuturor acestor elemente nu exista in nici un caz. Pentru toti acesti oameni para- disul era pierdut, il lasaseré in urma lor; pentru oamenii liberi decazuti, acesta era fostul polis, in acelasi timp oras si stat, in care strdmosii lor fuseserd cindva cetateni liberi; pentru sclavii prizonieri de raézboi era epoca de libertate de dinainte de prizonie- rat si de robie; pentru tdranul cu gospoddérie mic’ — orinduirea gentilica si proprietatea in comun asupra pdmintului, care acum erau desfiintate, Toate acestea fusesera sterse de pe fata pamin- tului de pumnul de fier nivelator al cuceritorului roman, Cele mai cuprinzatoare grupuri sociale la care a ajuns antichitatea au fost tribul si uniunea de triburi inrudite; la barbari baza organizarii lor o constituiau legdturile gentilice, iar la greci $i italici, inteme- ietori de orase, polisul, care cuprindea unul sau mai multe triburi * — albii sdraci. — Nota trad,Capitolul al Ill-lea 459 inrudite, Filip si Alexandru au acordat peninsulei elenice unitatea politicé, dar aceasta incd n-a insemnat c& natiunea greaca a fost creaté. Formarea natiunilor a devenit posibildé abia dupa céderea do- minatiei mondiale romane. Aceasta a pus capat o data pentru totdea- una uniunilor mici ; forfa armata, jurisdictia romana, aparatul fiscal au desfiintat complet organizarea interna traditionald. La pierderea independentei si a organizarii specifice s-a adaéugat jefuirea crunté din partea autoritatilor militare gsi civile, care intii isi insuseau avutiile celor subjugati, ca apoi si le imprumute tot acestora cu dobinzi cém&taresti, pentru a le da posibilitatea si plateascd noile dari. Povara birurilor si nevoia de bani provocaté de aceasta in tinuturile in care nu exista decit economia naturala sau in care ea predomina au facut ca faranii sé se inrobeascé tot mai mult cdmatarilor $i sé aparé mari deosebiri de avere, imbogatindu-i pe bogati si sdracindu-i complet pe cei sdraci. $i orice impotrivire a diferitelor triburi mici sau a oraselor fafa de uriasa putere mon- diali romana n-avea nici o sansa de izbindd. Dar care era calea de scapare, de izbavire pentru cei inrobiti, asupriti si saraciti, ca- lea comuna pentru toate aceste grupuri diferite de oameni ale ca- ror interese erau strdine unele de altele ori chiar opuse? $i, to- tusi, o asemenea cale trebuia gasitaé, pentru ca toti acestia sd fie cuprinsi intr-o singuré mare miscare revolutionara. Si ea a fost gasitaé. Dar nu in lumea aceasta. Or, asa cum sta- teau lucrurile, ea nu putea fi decit o cale religioasa. $i atunci s-a deschis o alta lume. Incetul cu incetul credinfa ca sufletul continua’ sé tréiascé dup& moartea trupului a fost unanim recunoscutaé in lumea romana. De asemenea s~a raspindit tot mai mult credinta ca, dupa moarte, sufletul este rdsplatit sau pedepsit intr-un anumit tel pentru faptele s&virsite pe pimint. In ceea ce priveste rdsplata, lucrurile nu erau, ce-i drept, chiar atit de sigure; anticii aveau o conceptie mult prea spontan-materialistié ca si nu pund mult mai mult pref pe viata paminteascé decit pe cea din imparatia umbre- lor; mai mult chiar, la greci, viaja de dupa moarte era conside- raté mai curind o nenorocire. A venit ins& crestinismul, a luat in serios rasplata si pedeapsa din lumea de apoi, a creat raiul si ia- dul, si astfel a fost gasita calea de a-i scoate pe cei osteniti si im- povadrati din aceasta pdminteascd vale a plingerii si a-i duce in paradisul vesnic. $i, intr-adevar, numai perspectiva rdsplatei in lumea de apoi putea sa ridice renuntarea la lume si ascetismul, preconizate de stoici si de adepfii lui Filon, pina la principiul etic fundamental al unei religii universale noi, care si poata atrage masele populare asuprite, Dar acest paradis ceresc nu se deschide credinciosilor ime- diat dupa moarte, Vom vedea ca impardtia lui dumnezeu, a cérei460 Cu _privive 1a istoria crestinismului_primitiv tapitala este noul Ierusalim, nu poate fi cuceritaé si nu se deschide decit dupa lupte aprige impotriva puterilor iadului. Dar in imagi- natia primilor crestini aceste lupte aveau s& fie purtate in curind. Ioan caracterizeazé de la inceput cartea sa drept apocalipsul celor »ce trebuie sé se petreacd in curind’ ; imediat dupa aceasta, in versetul 3, el spune: ,,Fericit este cel ce citeste si asculta cuvin- tul acestei proorociri, cici vremea este aproape* ; comunitafii din Filadelfia, Hristos d& poruncd sa i se scrie: ,,Vin curind*. Tar in ultimul capitol, ingerul spune ca el i-a aratat lui Ioan ,cele ce trebuie sd se intimple in curind’ si-i porunceste: ,,Sa nu pecet- luiesti cuvintele prorociei acestei carti, caci vremea este aproape’, si insusi Hristos spune de doua ori (versetele 12 si 20): ,,Vin curind’. Cele ce urmeaza ne vor arata cit de curind era asteptata aceasta venire. Viziunile apocaliptice pe care ni le infatiseazi acum autorul sint, in general, imprumutate — de cele mai multe ori cuvint cu cuvint — din modele mai vechi: parte de la profetii clasici ai Ve- chiului testament, in deosebi de la Iezechil, parte din apocalipsele iudaice de mai tirziu, intocmite dupa modelul c&rtii lui Daniil, in special din cartea lui Enoh, care pe atunci era deja scrisa, cel putin in parte. Critica a araétat pina in cele mai mici amanunte de unde a imprumutat Ioan al nostru fiecare imagine, fiecare preves- tire amenintatoare, fiecare plagi trimisi omenirii necredincioase, pe scurt intregul material pe care l-a folosit in cartea sa; asa ca el vadeste nu numai o totala saracie de spirit, dar $i dovedeste lim- pede ca nu a trait nici macar in imaginatie pretinsele sale stari de extaz $i viziunile sale asa cum le-a descris. Succesiunea acestor viziuni este, pe scurt, urmdtoarea. Intii Ioan il vede pe dumnezeu sezind pe tronul sau si tinind in mina o carte cu 7 peceti, iar in fata lui pe mielul sacrificat si inviat din nou (Hristos), care este socotit vrednic sé desfaca pecetile. La des- facerea pecetilor s-au aradtat tot felul de semne miraculoase ame- nintatoare. La desfacerea pecetei a cincea, Ioan vede sub jertfel- nic sufletele martirilor lui Hristos, injungheati pentru cuvintul lui dumnezeu, si-i aude strigind cu glas tare: ,,Pinaé cind, stapine, nu vei judeca si nu vei raézbuna singele nostru fata de cei ce locuiesc pe pdmint ?“. Dupa care li s-a dat cite un vesmint alb si li s-a spus sé mai astepte incé putinaé vreme, pentru ca trebuie sa mai fie omoriti si alti martiri. Asadar, aici incd nu este vorba de ,,religia iubirii", nu se spune: ,Jubiti pe vréjmasii vostri, binecuvintati pe ‘cel ce va blestem&" etc, aici este propavadduita pe faté ura; 9 urd sdndtoasa si cinstitaé impotriva celor ce-i prigonesc pe crestini. ‘Si tot aga in intreaga carte. Cu cit se apropie criza, cu cit se inte-Capitolul al I1-lea 461 teste ploaia de plagi si pedepse venite din cer, cu atit mai mare este bucuria cu care vesteste Ioan cé marea mas& a oamenilor inca mu vrea si se pocdiascé pentru pacatele lor si cé dumnezeu tre- buie sa le trimitd noi flagele, ci Hristos trebuie sé-i pastoreascé cu toiag de fier si sé-i calce in teascul vinului clocotitor al miniei lui dumnezeu atotputernicul, dar cei nelegiuifi raémin tot cu inima impietrita, Este sentimentul natural, descdtusat de orice prefaca- torie, c& esti in lupt& si cé a la guerre comme 4 la guerre*. La desfacerea pecetii a saptea apar sapte ingeri cu trimbite; ori de cite ori suné unul din trimbita, apar noi semne inspdimintatoare. Dupa ce a trimbifat al saptelea inger, apar alti sapte ingeri cu cele sapte cupe ale miniei lui dumnezeu, care sint varsate pe pimint; urmeaza alte plagi $i pedepse; in linii mari, acestea sint, in cele mai multe cazuri, o repetare obositoare a celor spuse in mai multe rinduri. Apoi apare femeia, Babilonul, desfrinata cea mare, imbra- cata in purpura si in stacojiu, care sade deasupra apelor, beaté de singele sfintilor si de singele martirilor lui Iisus; este cetatea cea mare, cladité pe sapte coline, care are imparatie peste toti impa- ratii pamintului. Ea sade pe o fiaraé avind sapte capete si zece coarne. Cele sapte capete sint cele sapte coline, dar si sapte ,,im- parati*. Din acesti imparati cinci au c&zut, unul mai este, iar al gaptelea va veni si dupa el se va intoarce iar unul din cei cinci, care a fost ranit de moarte, dar a fost vindecat. Acesta din urma va domni pe pamint 42 de luni, adicd 3'/: ani (jumatate din cei gapte ani sfinti), ii va prigoni trimitindu-i la moarte pe cei cre- dinciosi si va face si domneasca nelegiuirea. Apoi urmeazé marea batalie hotdritoare, sfintii si martirii sint rézbunati prin distruge- rea desfrinatei celei mari, Babilonul, si a tuturor adeptilor ei, adica a marii mase a oamenilor; diavolul este aruncat in adinc si tinut acolo inchis o mie de ani, timp in care va imparati Hristos si mar- tirii sculati din morti. Dupa ce se vor sfirsi cei o mie de ani, dia- volul va fi dezlegat din nou si va avea loc o noua mare batalie a duhurilor, in care el va fi biruit pentru totdeauna. Apoi urmeaza a doua inviere, cind invie si ceilalti morti si apar in fafa scaunu- lui de judecat& al lui dumnezeu (observati: nu al lui Hristos !), iar credinciosii intra in cerul cel nou, in pamintul cel nou si in noul Terusalim, spre o viata vegnica. Intrucit toate acestea au fost construite cu material exclusiv iudaic-precrestin, avem de-a face aproape exclusiv cu reprezen- tari pur iudaice. De cind poporului lui Izrael a inceput sd-i mearga rau in lumea aceasta, de cind a fost pus sa plateasca bir asirieni- lor si babilonenilor, de cind au fost distruse cele doud imparatii, — la rzboi ca la razboi, — Nota trad.462 Cu privire la istoria crestinismului_primitiv a lui Izrael si a lui Iuda, si pina la inrobirea lor de catre seleucizi, adicé de la Isaia pina la Daniil, se prezice de fiecare data venirea unui mintuitor la vreme de strimtorare. La Daniil 12, 1—3, gaésim chiar o profetie despre pogorirea lui Mihail, ingerul p&zitor al iu- deilor, care ii va salva dintr-o mare strimtoare; multi vor invia din morti, va avea loc un fel de judecaté de apoi, iar cei intelepti care au indrumat poporul sd mearga pe calea dreptatii vor stra- luci ca stelele in veci. In Apocalipsul lui Ioan, crestineasc& este numai sublinierea puternicé a apropiatei imparatii a lui Hristos si sldvirea credinciosilor sculati din morti, mai ales a martirilor. Interpretarea acestei profetii, in masura in care se referd la evenimente din acea vreme, o datordm criticii germane, in special lui Ewald, Liicke si Ferdinand Benary. Datorité lui Renan, aceasta interpretare a devenit accesibil& si cercurilor neteologice. Ca des- frinata cea mare, Babilonul, este Roma, orasul asezat pe sapte co- line, acest lucru l-am vazut deja. Despre fiara pe care sade, in 17, 9—11 se spune: Cele sapte capete” (ale fiarei) ,sint sapte muni, deasupra cirora sade femeia, dar sint si sapte imparati: 5 au c&zut, unul mai este, celdlalt inci nu a venit, iar cind va veni are de stat putin’ vreme. Si fiara — care era si nu este — este si el al optulea, desi este dintre cei sapte si merge spre pieire’, Fiara inseamnaé aici dominatia mondialé romana, reprezentataé pe rind de sapte imparati, dintre care unul a fost ranit de moarte gi nu mai domneste, dar a fost vindecat si va veni din nou pentru a desavirsi, ca al optulea imparat, imparatia semetiei si a hulei asupra lui dumnezeu, Si i s-a dat wi facd rizboi cu sfintii si si-i biruiasci; si inchina-se-vor ei tofi cei ce lo- cuiesc pe p&mint, ale céror nume nu sint scrise in cartea vielii mielului; toti, cei mari si cei mici, cei bogati si cei saraci, cei slobozi si cei robi, trebuie si-si puna semn pe mina lor cea dreapta sau pe frunte, incit nimeni si nu poaté cumpara sau vinde far numai cel ce are semnul, adici numele fiarei sau numarul nu- melui fiarei. Aici este injelepciunea. Cine are pricepere socoteascé numarul fiarei; c&ci este numar de om. Si numrul ei este 666° (13, 7—18), Constatém numai ca aici boicotul este mentionat, asadar, ca una din mAsurile folosite de puterea universalé romana impotriva crestinilor, deci este evident c&é aceasta este o nascocire a diavo- lului, $i trebuie si vedem cine este acest impadrat roman care a mai domnit o data, a fost ranit de moarte si a fost inlaturat, dar care se va reintoarce ca al optulea la rind si va juca rol de anticrist, Daci-l considerém pe August primul, al doilea este Tiberiu, al treilea Caligula, al patrulea Claudiu, al cincilea Nero, al sase-Capitolul al Il-lea 463 lea Galba. ,Cinci au c&zut, unul mai este". Adicé Nero a cazut deja, Galba mai este. Galba a domnit de la 9 iunie 68 pina la 15 ianuarie 69. Dar indaté dupa urcarea lui pe tron s-au rasculat sub conducerea lui Vitellius legiunile de pe Rin, in timp ce in alte provincii alti comandanti pregadteau rascoale militare. Chiar la Roma s-au razvratit pretorienii, l-au ucis pe Galba si l-au procla- mat imparat pe Otho. De aici reiese cé Apocalipsul nostru a fost scris in timpul domniei lui Galba. Probabil spre sfirsitul domniei acestuia sau, cel mai tirziu, in timpul celor trei luni (pind la 15 aprilie 69) de dom- nie a lui Otho, ,,al saptelea”. Cine este insd al optulea, care a fost si nu mai este? Aceasta ne-o arata cifra 666. Printre semiti — caldeeni si iudei — se practica pe atunci o arta a magiei care avea la bazd dubla semnificatie a literelor. Cu aproximativ 300 de ani i.e.n., literele ebraice au inceput sa fie folosite si ca cifre: a = 1, b = 2,g = 3, d = 4 $.a.m.d. Prezica- torii cabalisti calculau suma valorii numerice a literelor unui nume si pe baza acesteia incercau sa proroceascd; de exemplu, alcd- tuind cuvinte ori imbinari de cuvinte care si aibaé aceeasi valoare numerica, ei trigeau anumite concluzii cu privire la viitorul pur- tatorului acestui nume. De asemenea, in acest limbaj al cifrelor erau exprimate cuvinte tainice, precum $i alte lucruri de acest fel. Aceastaé arté era denumita printr-un cuvint grecesc: gematriah, geometrie. Caldeenii, care-si facuseré din ea o meserie si care erau denumiti de Tacit mathematici, au fost izgoniti din Roma o data in timpul lui Claudiu si mai tirziu inci o data in timpul lui Vitellius, pe motiv ca s-au facut vinovati de ,,fapte grave’. Si tocmai prin intermediul acestei matematici s-a ajuns si la cifra 666. Inddratul ei se ascunde numele unuia dintre primii cinci imparafi romani. In afard de cifra 666, Irineu cunostea ins&, la sfirsitul secolului al II-lea, si varianta 616, care a aparut in orice caz intr-o vreme cind secretul cifrei mai era cunoscut de multi alti oameni 8’, Daca solutia care se va gasi va corespunde in aceeasi masuré ambelor cifre, proba este facuta. Ferdinand Benary din Berlin a gasit aceasta solutie. Numele este Neron Cifra se bazeazé pe Op wi, Neron Kesar, care este scrierea ebraicd, confirmaté de Talmud g1 de inscriptiile pal- mirice, a cuvintelor grecesti Neron Kaisar, impdratul Neron, cu- vinte care figureaza ca inscriptie pe monedele din timpul lui Neron batute in jumatatea de rasdrit a imperiulu. $1 anume n (nun) = SO, r {res) = 200: v (vav) ca o = 6; n [nun) = 50; k (kuf) = 100, S (sameh) = 60; r {res) = 200, in total = 666. Daca ludm insa ca464 Cu privire la istoria crestinismului primitiv baza scrierea latina Nero Caesar, cel de-al doilea nun = 50 cade si avem 666—50=616, adica varianta lui Irineu. Intr-adevar, pe timpul lui Galba, in intreg imperiul roman au izbucnit pe neasteptate tulburadri. Galba insusi s-a indreptat in fruntea legiunilor spaniole si galice asupra Romei pentru a-l ras- turna pe Nero; acesta a fugit si a poruncit unui libert sa-l ucida. Dar impotriva lui Galba nu conspirau numai pretorienii la Roma, ci si comandanfii militari in provincii; pretutindeni se iveau noi pretendenti la tron si se pregdteau sa porneasca cu legiunile lor asupra capitalei, Se parea ci imperiul a fost lasat prada razboiului intern si ca destramarea lui era iminentaé. Pe deasupra s-a raspin- dit zvonul, mai ales in rasarit, ca Nero n-ar fi mort, ci numai ranit, ca a fugit la parti si ca va reveni de dincolo de Eufrat cu armate pentru a incepe o noua domnie a terorii, si mai singeroasé. Mai ales Ahaia si Asia au fost inspdimintate de aceste stiri. Si toc- mai pe timpul cind trebuie sa fi fost scris Apocalipsul s-a ivit un fals Nero, care, impreund cu partizanii sai, destul de numerosi, s-a stabilit linga Patmos $i Asia Mica, pe insula Kythnos din Ma- rea Egee (Thermia), unde a ramas pina cind a fost ucis incé pe timpul lui Otho. Nu este deci de mirare ca printre crestini, impo- triva cérora Nero a pornit prima mare prigoana, s-a raspindit pa- rerea ca el se va intoarce ca anticrist si ca reintoarcerea lui si, legaté inevitabil de aceasta, incercarea tot mai insistenté, de a extermina in mod singeros noua secté — va fi semnul prevestitor $i prologul celei de-a doua veniri a lui Hristos, al marii batalii victorioase impotriva puterilor iadului, al instaurarii ,in curind” a imparafiei de o mie de ani, iar credinja nestraémutataé in venirea ei ii facea pe martiri si meargaé bucurogi la moarte. Literatura crestina si cea aflata sub influenta crestinismului din primele doua secole contin suficiente indi ca secretul cifrei 666 era pe atunci cunoscut multora. Irineu ce-i drept nu-] mai cu- nostea; in schimb, el, ca si multi altii care au trait spre sfirsitul secolului al III-lea, stia ci prin fiara din Apocalips se intelegea Nero, care urma sa se reintoarcé. Apoi si aceasta urma dispare $i cartea noastraé cade prada talmacirii fanteziste a prezicatorilor dreptcredinciosi ai viitorului; eu insumi am cunoscut in copilarie batrini care, conform prorocirii batrinului Johann Albrecht Ben- gel, asteptau ca sfirsitul lumii si judecata de apoi sa fie in anul 1836. Prorocirea s-a implinit, si chiar in anul respectiv. Numai ca judecata de apoi a venit nu pentru lumea cea pacatoasa, ci pentru Piosii talmacitori ai Apocalipsului. Caci tocmai in 1836 F. Benary a gasit cheia pentru dezlegarea enigmei cifrei 666, punind astfet capat tuturor calculelor profetice, care nu erau altceva decit un nou gematriah.Capitolul a} III-lea 465 Despre imparatia cerurilor rezervaté credinciosilor, Ioan al nostru nu poate sé ne dea decit o descriere foarte superficiala. Noul Ierusalim este, ce-i drept, potrivit reprezentarilor de atunci, destul de mare; el formeazi un patrat cu latura de 12000 de stadii = 2227 km, ocupa, asadar, o suprafaté de aproape 5000 000 km?, adicd mai mult decit jumatate din Statele Unite ale Americii, fiind cladit numai din aur curat si pietre scumpe. Acolo sade dum- nezeu printre ai sdi si le este lor lumina in locul soarelui si nu mai existé nici moarte, nici suferinté si nici durere; riul cu apa vietii curge prin mijlocul cetatii, iar pe malurile sale cresc pomi ai vietii, facind 12 feluri de roade, dindu-si in fiecare luna rodul, si frunzele pomului ,sint spre tamaduirea neamurilor” (dupa pa- rerea lui Renan, acestea sint un fel de ceai medicinal, ,,L'Ante- christ", p. 542) #8. Aici sfintii tréiesc vesnic. Asa arata in masura in care il cunoastem noi, in jurul anului 68, crestinismul in Asia Micé — principalul séu centru. Nici urma de sfinta treime ; in schimb, il vedem pe bAtrinul Iehova, cel unic si indivizibil al iudaismului de mai tirziu, transformindu-se din dumnezeul national al iudeilor in dumnezeu unic si suprem al ce- rului si al pamintului, revendicind dominatia asupra tuturor po- poarelor, fagdéduind indurare celor convertiti, zdrobind fara mild pe cei ind&ratnici, potrivit principiului antic: parcere subjectis ac debellare superbos *. In consecin{&, in ziua judecafii de apoi drep- tate va face acest dumnezeu, si nu Hristos, asa cum s-a scris mai tirziu in evanghelii si in epistole. Potrivit invatéturii persane a emanatiei, care a fost insusita si de iudaismul de mai tirziu, Hris- tos este mielul care purcede din veci de la dumnezeu, de aseme- nea si ,,cele sapte duhuri ale lui dumnezeu", care se aflé insd pe o treapté inferioard si care isi datoreazd existenta interpretarii gresite a unui pasaj poetic (Isaia, 11, 2). Ele toate nu sint dum- nezeu ori egale cu dumnezeu, ci sint supuse lui. Mielul se jertfeste pe sine insusi intru ispasirea pacatelor lumii, cépatind in schimb in cer o importantd indltare in grad, pentru cd aceasta jertfire de bunavoie a vietii sale este considerata in intreaga carte drept o fapté extraordinard, $i nu ca ceva care izvoraste in mod necesar din fiinfa sa launtricé. Se intelege ca nu lipseste nici in- treaga curte cereascaé, formata din arhangheli, heruvimi, ingeri si sfinti. Pentru a putea deveni o religie, monoteismul a trebuit de la bun inceput, chiar de la Zend-Avesta 4°, s& faci concesii politeis- mului. La iudei, tendinfa de a se lepida de dumnezeul lor $i de a se inchina zeilor cu chip cioplit ai paginilor a revenit in mod cro- * — cruta pe cei supusi si biruie pe cei orgolios, — Nota trad. 32