5.

CONDUITA DE URGENȚĂ ÎN ASTM BRONȘIC

Astmul bronșic este o boală caracterizată prin reducerea generalizată, variabilă și
reversibilă, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie și raluri
sibilante.
Dispneea paroxistică este consecința a trei factori, care induc bronhostenoza: edemul mucoasei
bronșice, hipersecreția și spasmul. Primele componente sunt fixe, ultima – labilă.
Semne și simptome în criza de astm bronșic
La început crizele sunt tipice, cu început și sfârșit brusc, cu intervale libere. Mai tarziu, în
intervalele dintre crize apar semnele bronșitei cronice și ale emfizemului. Criza apare în a doua
jumătate a nopții, de obicei brutal, cu dispnee, neliniște și hipersecreție. Alteori e anunțată
de prodroame (strănut, lăcrimare, cefalee).
Dispneea devine paroxistică, bradipneică cu expirație prelungită și șuierătoare. Sunt
prezente raluri bronșice, în special sibilante. La sfârșitul crizei , apare tusea uscată, chinuitoare,
cu spută vâscoasă, albicioasă (perlată), uneori, stare prodomală: strănut, rinoree, tuse uscata,
lacrimare, cefalee;
 dispnee cu caracter expirator;
 expirație zgomotoasa/ wheezing;

 bradipnee;
 ortopnee (=dificultate de a respira în poziţie culcată, bolnavul fiind obligat să rămână în
poziție șezândă sau în picioare, în poziţie dreaptă.);

 tuse cu expectoratie (sputa vascoasa, albicioasa/ perlata);

 hipersecreție bronșică;

 transpirații;

 prurit;

 senzație de tensiune in torace;

 torace imobil, globulos cu coaste orizontalizate, spatii intercostale marite;

 jugulare turgescente;

 ochi injectați;

Examene paraclinice – Diagnostic Astm bronșic

Spirometria
Spirometria se recomandă pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului și pentru gestionare. Este
cel mai bun test pentru astm.
.

 probe ventilatorii/ volum rezidual (crescut), V.E.M.S. C.P (scazute);

 hemoleucograma (eozinofilie);
 examen bacteriologic al sputei;

 teste cutanate (pozitive – in astmul extrinsec );

 examen radiologic pulmonar;

 teste inhalatorii de provocare;

 gazometrie sanguina.

Tratament 
 Bronhodilatatoare

 Corticoterapie

 Antihistaminice

 Aerosoli

 Evitarea factorilor declanșatori

Conduita de urgență în criza de astm bronşic 

 verificarea stării de conștientă;

 eliminarea factorului declanșator dacă este vorba despre unul alergic;

 asistentul medical așază pacientul în poziție șezând pentru a-i favoriza respirația;

 oxigenoterapie – oxigenul se administrează umidificat cu debit de 6-8 l/min;

 verificarea funcțiilor vitale (respirație, circulație);

 administrarea medicației antiasmatice, cu durată scurtă de acțiune (spray, aerosol);

 abord venos și instituirea medicației.

Dacă criza durează mai mult de 1-2 ore, dacă simptomele nu cedează la medicația antiasmatică
sau dacă starea bolnavului se agravează pacientul va fi internat de urgență; în cazuri extreme
internare în terapie intensivă.

Îngrijirea pacientului cu astm bronșic

Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu astm bronșic
Probleme de dependență în astmul bronșic
 alterarea respirației/respirație ineficienta;

 anxietate;

 deficit de autoîngrijire;
 alterarea somnului;

 disconfort;

 intoleranță la efort;

 alterarea comunicării.

Obiective de îngrijire ale asistentului medical pentru pacientul cu astm bronșic

Rolul asistentei în îngrijirea pacientului cu astm bronșic:
 ameliorarea respirației, menținerea funcției respiratorii optime;
 reducerea anxietății;

 combaterea crizei de astm bronșic;

 ameliorarea reacției inflamatorii bronșice;

 prevenirea complicațiilor;

 ameliorarea tolerantei la efort.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu astm bronșic

 Asistentul medical trebuie să recunoască simptomele pacientului cu stare de rău astmatic;

 Asigurarea condițiilor de confort și siguranță;

 Aplicarea măsurilor de urgență pentru combaterea crizei de astm;

 Poziționarea pacientului șezând, sprijinit;

 Asigurarea abordului venos;

 Oxigenoterapie (oxigen umidificat cu debit de 6-8 l/ minut la recomandarea medicului);

 Identificarea și înlăturarea factorilor care contribuie la accentuarea manifestărilor clinice;

 Monitorizarea funcțiilor vitale și notarea lor;

 Hidratare corectă a pacientului pentru fluidificarea secrețiilor;

 Susținerea psihologică a pacientului;

 Ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor fundamentale (igienizare, alimentație,

hidratare, mobilizare, etc);

 Recoltarea probelor biologice pentru analizele de laborator;

 Pregătirea psihică și fizică a pacientului pentru investigații;

 Administrarea tratamentului medicamentos prescris (bronhodilatatoare, corticoizi,

antihistaminice, antibiotice) și observarea efectelor secundare;
 Educația pacientului referitoare la: modul de administrare a tratamentului la domiciliu,
efectele secundare ale acestuia și regimul alimentar în timpul tratamentului cu cortizon;
măsuri de prevenire a crizelor de astm bronșic (evitarea factorilor declanșatori); importanța
hidratării corecte; efectuarea aerosolilor la domiciliu;
 Educația cu privire la necesitatea curelor climaterice, în special în saline; adoptarea unui
regim de viață echilibrat.