Textul 1

Antrenarea sistematică a minții – cultivarea fericirii, transformarea lăuntrică adevărata

prin selectarea și concentrarea intenționată asupra stărilor mintale pozitive și prin îngrădirea
stărilor mintale negative – este posibilă grație structurii și funcționării creierului. Ne naștem cu
un creier setat genetic pe anumite tipare de comportament instinctive; suntem predispuși mintal,
emoțional și fizic la a reacționa la mediul înconjurător într-un mod care să ne asigure
supraviețuirea. Seturile acestea de instrucțiuni de bază sunt imprimate în nenumărate tipare
înnăscute de activare a celulelor nervoase, în combinații specifice de celule din creier care se
activează ca reacție la anumite evenimente, experiențe sau gânduri. Dar setarea creierelor noastre
nu e statică și nici irevocabilă. Creierele noastre se pot și ele adapta. Neurologii au demonstrat că
în creier se pot crea tipare noi, combinații noi de celule nervoase și neurotrasmițători (compuși
chimici care transmit mesaje între celulele nervoase) ca reacție la stimuli noi. De fapt, creierele
noastre sunt maleabile, mereu în schimbare, își reconfigurează setările funcție de noile gânduri și
experiențe. În urma procesului de învățare, funcția individuală a neuronilor este și ea
transformată, pentru ca semnalele electrice să se trasmită mai eficient prin ei. Oamenii de știință
numesc capacitatea aceasta inerentă de schimbare a creierului „plasticitatea sa“.
Această plasticitate a fost demonstrată prin experimente precum cel efectuat de doctorii
Avi Karni și Leslie Ungerleder la Institutul Național de Sănătate Mintală din SUA. În cadrul
experimentului, cercetătorii i-au rugat pe cobai să efectueze o sarcină simplă (să bată ușor o
suprafață cu degetele) și au identificat cu ajutorul RMN-ul părțile din creier implicate în acțiune.
Apoi au repetat zilnic aceeași activitate timp de patru săptămâni, ajungând, treptat, să câștige în
eficiență și viteză. După cele patru săptămâni, s-a repetat RMN-ul și s-a constatat că zona din
creier mobilizată în sarcina respectivă se extinsese – dovadă că exercițiul regulat și repetarea
sarcinii a dus la recrutarea celule nervoase noi și modificase conexiunile neuronale implicate
inițial în îndeplinirea ei.
Această caracteristica remarcabilă a creierului constituie baza fiziologică a posibilității de
a ne transforma spiritul. Mobilizându-ne gândurile prin exersarea a noi moduri de reflecție,
suntem capabili să ne schimbam felul cum ne funcționează creierul. Tot pe ea se bazează și ideea
că transformarea interioară începe cu învățarea (cu date noi). În fine, presupune să avem
disciplina de a ne înlocui treptat „condiționarea negativă“ (care corespunde schemelor actuale de
activare a celulele nervoase) cu o „condiționare pozitivă“ (formarea de conexiuni neuronale noi).
Și iată cum ideea de a ne antrena mintea pentru fericire devine o posibilitate reală.

———————————————————————————————

Textul 2

În Germania, începea un proces Nurembeg al torturii din Siria, unde fanaticii lui Bahar al-
Assad erau judecați pentru crime împotriva umanității − însă numai respectarea măsurilor de
protecție din Baden-Würtemberg avea dreptul la comentarii.
Statul Islamic, care, ca ciupercile de peșteră, crede în obscuritatea mediatică și în umezeala
lumilor închise, se refăcea în Irak, își pregătea armele și își croia drum în Mozambic, unde
cincizeci de tineri dintr-un sat din zona de tufișuri tocmai fuseseră masacrați fiindcă refuzaseră să
jure credință „tinerilor” − evenimentul nici nu exista; în afară de o vagă telegramă ici-colo, nu
era înregistrat.
Xi, reluând rețetele lui Deng (ce importanță are ce pisică este, atâta vreme cât prinde
șoareci!), profita și el de situație pentru a accelera „reglementarea” chestiunii uigure și, la Hong
Kong, pentru a-i aresta pe opozanți, pentru a-i persecuta pe ziariștii liberi și pentru a impune o
„lege a securității naționale” care bătea ultimul cui în sicriul democrației; dar noi nu aveam ochi
decât pentru gelurile și testele pe care el le „oferea” Europei.

În Sudan, era pe punctul de a se naște o democrație. O revoluție continua în Algeria, care nu

era numai țara Ciumei, ci și țara unei hotărâri și a unui zâmbet mai puternice decât
nomenclaturile. Iranul lansa un nou model de rachetă Qased, premergătoare punerii la punct a
rachetelor cu rază lungă de acțiune care, într-o zi, ar putea transforma în cenușă orașele Beirut,
Riyad sau Tel Aviv. Daech lovea în regiunea pariziană, la Colombes. Bolsonaro se baza pe
drepturi sociale și salariile. India își deprecia musulmanii drept cetățeni de rangul al doilea, în
timp ce în Nigeria continua masacrul creștinilor. În Franța exploda șomajul. Centrele de primire
SDF se închideau. Prefecții se temeau de revolte provocate de foame. Dar nu. Nu se întâmpla
nimic. În media nu era loc decât pentru dezbaterile teologice despre misterele tocilizumabului
sau ale substitutelor nicotinice.
Textul 3

Malou mă așteaptă așezata pe banca de la intrare în clădire, având pe nas ochelarii ei de soare
demni de un star. Cei care i-am cumpărat împreună anul trecut, când îmi spunea că vrea să arate
mai tânără. Mărimea incredibilă a lentilelor fumuri îi ascunde o parte din ridurile de pe față.
Efect de lifting garantat. Fața ușor întoarsă spre soare îi dă un aer de starletă pe Promenade de la
Croisette. Stă picior peste picior cu mâinile pe genunchiul de deasupra și spatele drept. Malou e
foarte elegantă. Mereu a fost. Și-a petrecut mai bine de treizeci de ani în atelierul de croitorie de
la Channel, la Paris, și nu s-a întors în Alsacia cu soțul ei decât atunci când a ieșit la pensie. Dar
a continuat să facă croitorie, pentru ea, pentru copiii ei, pentru nepoții ei, și a continuat să aibă
grijă de ea însăși.
Visul ei? Să-mi croiască rochia de mireasă. Pentru asta ar trebui sa mă mărit... Deocamdată
Laurent nu vrea. Spune că e prea devreme. Într-o bună zi va fi prea târziu, dar cum să-l fac să
înțeleagă asta?
Când mă vede venind, îmi face un mic semn grațios cu mâna, ca o Miss Franța. Mă face să
râd.
Jumătate de oră mai târziu, suntem așezate într-un colț, în patiseria ei preferată. A comandat
un ceai verde cu iasomie și un paris-brest. Ca de obicei. Niciodată n-a vrut să-mi spună de ce de
fiecare dată alege un paris-brest.
- Sunt foarte buni aici.
Desigur. Dar ar putea să mai varieze plăcerile. Spune că are o atracție deosebită pentru paris-
brest. Fie.