Politica monetara in Republica Ceha

Introducere

CNB – Ceska narodni banka – este banca centrala a Republicii Cehe si supraveghetor al
pietii financiare cehe, entitate guvernata de legea publica si inregistrata in Praga .
Conform articolului 98 din Constitutia din 1993, cea mai importanta atributie a CNB este
de a asigura stabilitatea monedei nationale. Independenta bancii centrale este o conditie
esentiala pentru instrumentele monetare eficiente care determina stabilitatea preturilor.
Banca centrala de asemenea sustine politicile economice generale ale Guvernului. In
conformitate cu obiectivul sau primar, CNB realizeaza politica monetara , emisiunea de
bancnote si monede , gestioneaza circulatia monetara, sistemul de plati si compensare
intre banci, de asemenea supravegheaza sistemul bancar, piata de capital, sistemul
asigurarilor, fondurile de pensii etc.

Obiective

Dupa cum specifica legea bancii nationale, cea mai importanta sarcina a Bancii Nationale
a Cehiei este de a pastra stabilitatea coroanei cehe. Asigurarea si mentinerea stabilitatii
preturilor, crearea unui mediu economic cu o inflatie mica este principala contributie in
crearea conditiilor pentru o crestere economica sustenabila.
In martie 2004 CNB a anuntat o tinta orizontala pentru perioada incepand cu 1 ianuarie
2006 si pana la accesul Republicii cehe la zona Euro. Aceasta tinta a fost fixata ca an de
an Indicele general al preturilor sa se modifice cu maxim 3%, astfel banca centrala asigura
ca actuala inflatie nu se va modifica cu mai mult de 1% de la aceasta tinta.

Strategii

- Tintirea inflatiei
In urmarirea obiectivului sau primar al politicii monetare,- mentinerea stabilitatii
preturilor, banca centrala a putut opta pentru una din cele cateva strategii ale politicii
monetare. Sunt 4 tipuri de baza de strategii :

1. un regim cu o ancora nominala implicita.

2. tintirea agregatelor monetare
3. tintirea cursului valutar
4. tintirea directa inflatiei

In decembrie 1997, Banca nationala a decis schimbarea strategiei de politica monetara ,din
1998, prin tintirea directa a inflatiei , care nu a impus schimbarea obiectivului
final de politică monetară, ci doar a modalităţilor de acţiune.
Principala trasatura a tintirii inflatiei este concentrarea pe perioade de
durata medie, utilizarea previziunilor si anuntarea publica explicita a
tintei inflatiei . In politica sa monetara prin evaluarile previziunilor si a
riscurilor acestora , bazata pe aceste consideratii se voteaza cand si
cum sa modifice instrumentele politicii monetare. Prin modificarea
acestor instrumente , banca centrala incearca sa slabeasca presiunile
excessive inflationiste sau dezinflationiste care deviaza viitoarea tinta de
inflatie sau de la banda tolerata din jurul acestei tinte.

Tinte de inflatie

Inflaţia previzionată în termenii inflaţiei nete

Anul Nivelul ţintit Ţinta lunară Stabilită în

1998 5.5% - 6.5% December 1998 December 1997
1999 4% - 5% December 1999 November 1998
2000 3.5% - 5.5% December 2000 December 1997
2001 2% - 4% December 2001 April 2000
2005 1% - 3% December 2005 April 1999

Banda tinta de fluctuatie a tintei inflationiste pentru perioada ianuarie 2002 – decembrie
2005.

Month Target level Target month Set in

Band starts January 2002 3% - 5% January 2002 April 2001
Band ends December 2005 2% - 4% December 2005

Inflatia tinta pentru perioada ianuarie 2006 – decembrie 2009 este de 3% , care ne
asigura CNB ca nu va fluctua cu mai mult de 1%.

Inflatia tinta pentru perioada ianuarie 2010 pana republica ceha va intra in zona euro este
de 2%, care , ca si mai sus , se asigura ca nu va fluctua cu mai mult de 1%.

Pentru prima parte a acestei etape a strategiei de politică monetară,

Banca Naţională a Cehiei a avut în vedere inflaţia netă (ce rezultă din
nivelul indicelui preţurilor de consum, ajustat cu preţurile reglementate,
acestea din urmă ce sunt influenţate de intervenţiile administrative şi de
modificările înregistrate la nivelul impozitelor indirecte), din 2002
urmărind evoluţia înregistrată de rata de creştere a indicelui preţurilor
de consum, pentru acesta stabilind o banda de fluctuaţie care porneşte
de la un interval cuprins între 3% - 5%
(stabilit pentru anul 2002), urmând ca la finele anului 2005 acesta să se
stabilizeze la 2% - 4%. O tinta de 3% cu o banda inflationista de 1% a
fost anuntata pentru perioada incepand cu ianuarie 2006. In martie
2007, o noua tinta de inflatie de 2% a fost anuntata cu efect incepand cu
ianuarie 2010.

Criza manifestată în anul 1997 (la nivelul monedei cehe) a demonstrat

că menţinerea unui curs valutar fix este practic imposibil. Chiar dacă în
1998 rata inflaţiei a atins un nivel de 10,9%, la finele anului 1999
aceasta a putut fi adusă la un nivel de o cifră (aproximativ 2%), cu mult
sub cel previzionat.

Previziunile pentru inflatie anuntate pe 25ianuarie 2007

Indicator Horizon Forecast Announced
Dec 2007 2.4 - 3.8 %
Annual consumer price inflation 25 Jan 2007
Jun 2008 2.8 - 4.2%
Principalele instrumente a politicii monetare

Operatiuni de open – market

Operatiile de open-market ale bancii centrale pot fi divizate in urmatoarele categorii:

- Principalele instrumente a politicii monetare iau forma operatiunilor repo,
prin care Banca Centrală acceptă lichiditatea excedentară din economie
în schimbul transferării către băncile din sistem a titlurilor financiare
eligibile (în calitate de colaterale), cu condiţia derulării, la o dată
ulterioară, a tranzacţiei de sens opus. Durata de bază a acestor
operaţiuni este de 14 zile. Aceste operaţiuni sunt iniţiate în permanenţă
pentru absorbţia de lichiditate din economie. Rata dobânzii aplicabilă
acestor operaţiuni reprezintă, în fond, canalul Băncii Centrale de
transmisie a politicii monetare, deoarece rata repo reprezintă nivelul
maxim al ratei dobânzii la care băncile din sistem îşi pot satisface oferta
de lichidităţi.
- Instrumentele monetare suplimentare sunt reprezentate de
ofertele de operaţiuni repo cu
scadenţă peste 3 luni.

- Aşa-numitele instrumente de reglaj fin (reprezentate de operaţiunile

valutare şi de cele cu titluri financiare) sunt utilizate ad-hoc, în funcţie de
conjunctură, în principal pentru a elimina posibilele efecte negative ce se
pot manifesta la nivelul ratei dobânzii din economie, ca urmare a
excesului de lichiditate. Aceste instrumente sunt folosite mai rar.

Facilitati automate

Facilitatile automate sunt folosite pentru furnizarea si depozitarea

lichidatilor overnight.
- Facilitatea de depozit, - facilităţile automate acordate de BNC în
ceea ce priveşte atragerea de depozite de la nivelul băncilor din
sistem, scadenţa acestora fiind overnight, în acelaşi timp BNC
impunând şi un nivel minim al depozitului (10 milioane coroane),
ceea ce depăşeşte aceasta limita este acceptat fara alte restrictii.
Dobânda bonificată este reprezentată de taxa oficială a
scontului(discount rate = 1.5% ,valida din septembrie 2006),
aceasta fiind nivelul minim de la care se porneşte în determinarea
ratei dobânzii pe termen scurt de pe piaţa monetară interbancară.

- Facilitatea marginala de a imprumuta - băncile care îşi încheie ziua

operativă de lucru cu o poziţie deschisă în ceea ce priveşte lichidităţile
pot apela la creditarea overnight a Băncii Centrale, sub forma unei
operaţiuni repo, acestor operaţiuni aplicându-li-se rata lombard(
lombard rate = 3,5%, valida din septembrie 2006), rată ce reprezintă
nivelul maxim al ratei dobânzii de pe piaţa monetară.Volumul minim
fiind de 10 milioane de coroane.

Rezerva minima obligatorie

Fiecare institutie de credit este obligate sa-si constituie la banca centrala

reserve minime obligatorii , pentru a asigura o lichididate minimala.
Chiar dacă acestui instrument nu i se acordă o importanţă deosebită prin
politica monetară (accent deosebit punându-se pe operaţiunile de pe
piaţă), este utilizat pentru a asigura eliminarea posibilelor şocuri ce se
pot manifesta la nivelul sistemului de plăţi. Iniţial, nivelul ratei rezervelor
minime obligatorii a avut o evoluţie ascendentă. A pornit de la 8,5% în
anul 1995 şi a ajuns la 11,5% un an mai târziu, importanţa acestui
instrument diminuându-se, motiv pentru care s-a realizat şi o relaxare a
ratei RMO, la 9,5% în 1997, ajungându-se ca din 1999 să se aplice un
nivel de 2%, nivel egal cu cel practicat de Banca Centrală Europeană.
Din 12 iulie 2001 aceste fonduri au fost remunerate la 2W repo rate( 2
week repo operations = 2.50% valida din septembrie 2006); inainte de
aceasta data aceste fonduri nu erau remunerate.

Monetary policy instruments

Instrument Rate Valid since

two-week repo operations - 2W repo rate 2.50% September 2006
deposit facility - discount rate 1.50 % September 2006
marginal lending facility - Lombard rate 3.50 % September 2006
reserve requirement - banks 2.00% October 1999
reserve requirement - building societies 2.00% October 1999