Nathaniel Hawthorne

THE SCARLET LETTER

Panther Books
Paul List Edition
1954
LITERATURII UNIVERSALE

LITERA STACOJIE
Bucureyti - 1967 '1TURA PENTRU LITERATUR UNI
VAMA (Drept introducere la ,Litera stacojie")
Cu toate c nu am obiceiul s vorbesc despre mine si despre treburile mele la gura sobei sau
Iat de prieteni, este un lucru demn de retinut c un impuls de natur autobiograIic m-a
mpins de dou ori n viat s-o Iac ntr-o scriere destinat publicului. Prima dat s-a ntm-plat
acum trei sau patru ani, cnd ntr-un chip de neiertat si Ir vreun motiv valabil, pe care
cititorul indulgent sau autorul indiscret s-l poat concepe i-am oIerit cititorului descrierea
Ielului cum triam n linistea adnc a unui vechi prezbiteriu

i pentru c am avut Iericirea

cu totul nemeritat de a gsi cu acel prilej ctiva asculttori, apuc si de ast-dat publicul de
nasturele hainei ca s-i vorbesc de experienta mea de trei ani la o vam. Exemplul vestitului
,P.P., trcovnic al acestei parohii" - n-a Iost nicicnd urmat cu mai mult Iidelitate. Adevrul
pare a Ii ns c, atunci cnd si trimite Iilele n lume, autorul se adreseaz nu marelui numr al
acelora care vor azvIli deoparte volumul su, sau nici nu-l vor lua vreodat n mn, ci
putinilor cititori care l vor ntelege mai bine chiar dect colegii de scoal sau cunoscutii lui. E
drept c unii autori merg mult mai departe, lsndu-se n voia unor destinuiri intime si
conIidentiale, cum nu s-ar cuveni s Iie Icute dect numai si numai unor oameni cu care se
gsesc ntr-o deplin identitate de gndire si simtire, ca si cum cartea tiprit, aruncat n
lumea larg, ar Ii sigur c va da de urma segmentului desprtit al propriei lor Iiri si va ntregi
astIel cercul lor de viat, punn-du-i n comuniune cu el. Or, nu e prea indicat s spunem totul,
chiar si atunci cnd vorbim n chip impersonal. Cum ns gndurile ngheat si exprimarea lor
e paralizat dac ntre vorbitor si auditoriul lui nu s-a stabilit o relatie sincer, e poate scuzabil
s ne nchipuim c un prieten amabil si ntelegtor, chiar dac nu cel mai apropiat, ascult
ceea ce spunem ; idee nviortoare care, slbindu-ne rezerva nnscut, ne ngduie s
sporovim despre cele ce ne nconjoar si chiar despre noi nsine, Ir a ridica ns nicicnr
vlul ce acoper Eul nostru cel mai ascuns. n aceast msur si n aceste limite, un autor
poate, dup prerea mea, s Iac oper de autobiograIie, Ir a nclca nici drepturile
cititorului si nici pe ale sale.
Se va vedea de asemenea c aceast schit despre casa vmii si gseste o anumit ndrepttire
n Iaptul, ntotdeauna admis n literatur, c lmureste n ce Iel o mare parte a paginilor ce
urmeaz a ajuns n posesia mea, adu-cnd n acelasi timp dovezi despre autenticitatea unor alte
povestiri. Acesta, si nu altul anume dorinta de a m aseza n pozitia real de redactor sau
doar cu Ioarte putin mai mult dect redactor al uneia dintre cele mai prolixe povestiri e
motivul adevrat care m-a mpins s intru n relatii personale cu publicul. Urmrind acest scop
principal, mi s-a prut de asemenea potrivit s schitez, prin cteva trsturi de penel
suplimentare, o slab imagine a unui mod de viat care n-a mai Iost descris pn acum a
ctorva personaje ce l-au reprezentat, printre care, din ntmplare, se numr si autorul acestor
pagini.
In orasul meu natal Salem, la captul cheiului, care acum o jumtate de veac n zilele
btrnului Rege Derby * pulsa de activitate dar unde acum nu se mai aIl dect magazii de
lemn drpnate si nu se vede, ca s zicem asa, nici un semn de viat comercial, cu exceptia
poate a unei corbii cu trei catarge sau vreunui bric ce descarc piei ntr-un punct al ntinderii
sale melancolice, ori a unei goelete din Noua Scotie ce-si arunc ntr-un loc mai apropiat
ncrctura de lemne de Ioc la captul, zic, al acestui chei czut n ruin, pe care adesea
Iluxul jl inund si n lungul cruia, n Iata si n spatele sirului de case o Isie de iarb
srccioas st mrturie a scurgerii multor ani de lncezeal, se nalt o cldire spatioas de
crmid, ale crei Ierestre din Iat oIer o vedere asupra acestei privelisti nu tocmai
nviortoare si, dincolo de ea, asupra portului. In vrIul acoperisului ei, n Iiecare dimineat,
exact timp de trei ore si jumtate IlIie n vnt sau atrn n aerul calm drapelul republicii ; dar
cele treisprezece dungi ale lui snt ndreptate n sens vertical, iar nu orizontal, indicnd astIel
c aici si are sediu un serviciu civil, iar nu unul militar al guvernului Unchiului Sam
2
. Fatada
cldirii este decorat cu un portic Iormat din sase stlpi de lemn ce sprijin un pridvor, de
unde coboar spre strad o scar cu trepte largi de granit. Deasupra intrrii planeaz, cu aripile
ntinse, un exemplar al vulturului american, cu scut pe piept si, dac mi amintesc bine, cu
un mnunchi de Iulgere amestecate cu sgeti ascutite n Iiecare ghear. Prin obisnuita
dispozitie agresiv care caracterizeaz aceast nenorocit pasre, prin Ierocitatea ciocului si
a privirii ei, prin slbticia atitudinii ei generale, pare s ameninte cu mnia ei inoIensiva
comunitate si ndeosebi s avertizeze pe toti cettenii care tin la siguranta lor s se Iereasc de
a ptrunde n localul pe care-l ocroteste cu aripile ei. Totusi, n poIida nItisrii ei att de
crunte, snt multi oameni, chiar n momentul acesta, care caut s se adposteasc sub aripa
vulturului Iederal, nchipuindu-si poate c vor gsi la pieptul lui calda moliciune a unei perne
de puI. Dar vulturul nu d dovad de prea mult gingsie nici chiar n toanele sale cele mai
bune si e capabil mai curnd sau mai trziu ca s spun drept, de cele mai multe ori mai
curnd dect mai trziu s-si zvrle puii din cuib printr-o lovitur de ghear, o mpunstur
cu ciocul sau o rnire cu sgetile-i ascutite. In crpturile caldarmului din jurul cldirii
descrise mai sus, care de ce n-am spune-o ndat? este va.
m
JL portului cresc destule
buruieni pentru a dovedi c n vremea din urm acesta n-a prea Iost btut de multi pasi grbiti.
In unele luni ale anului se ntmpl totusi ca, n cte o dimineat, aIacerile s capete un ritm
mai viu. Cettenii mai n vrst si amintesc, poate, ntr-un asemenea prilej, de perioada de
inaintea ultimului rzboi cu Anglia cnd Salamul mai era nc un port in toat "puterea
cuvn-tului, aFnu ca acum un locdispretuittte prupriii-si negustori si armatori, care las
cheiurile s cadTTrTruh, n timp ce tranzactiile lor merg s ngroase n mod inutil
sttmperceptibil nvalnicul curent corrercial at porturilor New York si Boston. n asemenea
dimineti, cnd se ntmpl s soseasc deodat trei sau patru nave de obicei din AIrica sau
America de Sud sau s Iie pe punctul de a porni ntr-acolo, se poate auzi zgomotul pasilor
ce urc sau coboar n grab treptele de granit. Aici, nainte chiar s-l Ii ntmpinat sotia lui, l
puteti saluta pe cpitanul V cu chipul tbcit, care tocmai a aruncat ancora n port si/ strnge
sub brat, ntr-o cutie turtit de cositor, actele de bord. Tot aici vine si patronul lui, vesel
ori ncruntat. N aIabil ori ursuz, dup cum cltoria ncheiat acum i-a adus mrIuri ce vor
putea Ii lesne schimbate n aur, sau l-a ngropat sub o ncrctur de ciurucuri de care nimeni
nu-si va bate capul s-l scape. i tot aici l poti ntlni pe tnrul Iunctionar de birou
smnt de viitor negustor cu Iruntea ncretit, barba sur si obrazul chinuit de griji care
ncepe s prind gustul aIacerilor, la Iel cum prinde un pui de lup pe acela al sngelui, si
ncarc marI de nimic pe vasele stpnului su, n loc s se joace cu corbioare pe iazul unei
mori. Un alt personaj al acestei scene e marinarul gata s se mbarce si care are nevoie de
certiIicat, sau cel abia sosit, palid si slab, care cere un buletin de internare la spital. Nu trebuie
uitati nici cpitanii micilor goelete ruginite ce aduc lemne de Ioc din provinciile britanice
band de lupi-de-mare grosolan ciopliti, care n-au nimic din nItisarea vioaie a yankeilor, dar
care contribuie ntr-o msur ce nu e de dispretuit la comertul nostru n declin.
. Adunati-i pe toti acesti oameni laolalt, asa cum se gsesc uneori, adugind si pe altii de tot
Ielul pentru a da o mai mare diversitate grupului, si veti avea o imagine a spectacolului animat
pe care-l oIerea vama la unele ocazii. Mai adesea ns, urcnd treptele ei, ati Ii zrit doar n
vestibul, pe timp de var, si n birourile lor n zilele de iarn sau de vreme rea un sir de
personaje venerabile seznd n Iotolii de mod veche, rsturnate pe picioarele de dinapoi si
sprijinite de perete. De cele mai multe ori dormeau ; dar uneori puteau Ii auziti vorbind ntre
ei, cu glasuri ce semnau mai degrab a sIorit si cu lipsa de energie caracteristic
pensionarilor din azilurile de btrni si tuturor celorlalte Iiinte omenesti care atrn, n ce pri-
veste ntretinerea lor, de mila public, de munca altora sau de orice altceva n aIar de
eIorturile lor personale. Acesti domni btrni msrcinatLca-Mtei
c
liP
e
ceperea vmilor,
dar nu preaexpusi de aJU chemati, ca el, la o misiune apostolic erau Iunctionarii vmii.
Cnd intri pe usa din Iat, pe mna sting se aIl o anumit ncpere nalt, cu o supraIat de
vreo cincisprezece picioare ptrate ; dou dintre Ierestrele ei boltite dau spre cheiul drpnat
pomenit mai sus, iar a treia are vedere asupra unei ulite -nguste si asupra unei prti din Derby
Street. Toate trei ngduie s se zreasc prvliile bcanilor, Iabricantilor de macarale,
negustorilor de haine marinresti si Iurnizorilor de provizii pentru corbii, unde stau ndeobste
n jurul intrrilor, rznd si Ilecrind, grupuri de lupi-de-mare si de alti sobolani ai cheiurilor
obisnuiti n toate porturile maritime. ncperea nssi este npdit de pnze de pianjen, iar
zugrveala veche a peretilor arat murdar si ptat ; pardoseaua e asternut cu nisip cenusiu,
dup o mod care n alte locuri a czut de mult n desuetudine. Dup aspectul nengrijit al
ntregii ncperi se poate usor deduce c este un sanctuar la care neamul Iemeiesc, cu ale sale
unelte magice mtura si pmtuIul nu are dect rareori acces. Mobilierul const ntr-o
sob cu un burlan voluminos, un pupitru vechi din lemn de pin, Ilancat de un taburet cu trei
picioare, dou sau trei scaune de lemn aIlate ntr-o stare naintat de decrepitudine si
inIirmitate, si ca s nu uitm biblioteca cteva raIturi ncrcate cu vreo douzeci de vo-
lume de dezbateri ale Congresului si o culegere groas de legi Iiscale. O teava de tabl trece
prin tavan, Iormnd un mijloc de comunicare verbal cu celelalte prti ale cldirii. Acum vreo
sase luni, ai Ii putut, cinstite cititor, s recunosti n individul ce msura ncperea n lung si-n
lat sau care, lenevind pe taburetul nalt, cu coatele pe pupitru, si plimba ochii n sus si n jos
peste coloanele ziarului de dimineat, pe acelasi personaj care te-a primit si odinioar cu
prietenie n micul si veselul lui cabinet de lucru, unde soarele lucea att de plcut printre
crengile de salcie, n partea de apus a vechiului prezbiteriu. Dar dac te-ai duce acolo azi ca
s-l cauti, ai ntreba n zadar de controlorul vamal numit de partidul democrat. Mtura reIor-
mei l-a nlturat din post si un urmas mai vrednic e nvestit cu demnitatea, bgndu-si n
buzunar remuneratia lui.
Acest btrn Salem orasul meu natal, cu toate c am trit mult vreme departe de el, att n
copilrie, ct si n anii mai maturi are, sau a avut, asupra mea o atractie a crei putere n-am
simtit-o ns niciodat n perioadele ct am locuit eIectiv n el. ntr-adevr, n ce priveste
aspectul exterior, cu supraIata lui plan, monoton,, pe care se nalt mai ales case de lemn,
Ioarte putine sau chiar nici una neavnd poate pretentii de Irumusete arhitectonic, cu
neregularitatea lui, nici pitoreasc, nici bizar, ci doar Iad, cu strada lui lung si lenes care-
si plimb plictiseala n tot lungul peninsulei, cu Dealul Spn-zurtorii si Noua-Guinee la un
capt, si o vedere asupra azilului de sraci la cellalt cam acestea snt trsturile orasului
meu natal ar Ii tot att de absurd de a nutri un atasament Iat de el ca de a te ndrgosti de o
tabl de sah dezordonat. i totusi desi m-am simtit, n mod invariabil, mai Iericit n alt
parte pstrez Iat de btrnul Salem un simtmnt pe care, n lipsa unui termen mai bun,
snt nevoit s m multumesc a-l numi aIectiune. Acest simtmnt trebuie probabil atribuit
adncilor si vechilor rdcini pe care Iamilia mea le-a nIipt n solul lui. Snt aproape dou
veacuri si un sIert de cnd primul emigrant ce-mi purta numele, un englez de obrsie, si-a Icut
aparitia n asezarea mrginit de pduri, care de atunci a devenit un oras. i tot aici s-au
nscut si au murit urmasii si, amestecnd substanta lor terestr cu pmntul ; astIel nct o
parte nu tocmai neglijabil a acestuia din urm trebuie neaprat s Iie nrudit cu nvelisul
muritor sub care, pentru scurt vreme, strbat eu nsumi strzile. De aceea, atasamentul despre
care vorbesc nu este, n parte, dect simpla atractie material a tarinei Iat de trn
v
Putini
dintre compatriotii mei cunosc probabil natura acestui sentiment; dar cum transplantrile
Irecvente snt poate mai Iavorabile neamului nostru, nu cred necesar ca ei s doreasc a-l
cunoaste.
Sentimentul amintit are ns si un aspect moral. Figura acelui naintas al meu, nvestit n
traditia Iamiliei cu o ntunecat mretie legendar, a Iost prezent n imaginatia mea de copil
nc din primii ani de care mi pot aminti. Ea mi stpneste mintea si acum, dndu-mi un Iel
de nostalgie a trecutului, lucru ce nu-l pot spune despre actuala stare a orasului. mi vine s
cred c acest strmos mi conIer un drept mai trainic de a locui aci, dect persoana mea al
crei nume se aude rar si al crei chip abia dac-l cunoaste cineva. Grav, brbos, purtnd o
mantie neagr si o plrie tuguiat, acel strmos a venit de timpuriu n oras, cu biblia si cu
spada sa, psind mndru si drept pe strada putin btut nc si impunndu-se respectului
obstesc ca om al pcii si al rzboiului. A Iost soldat, legiuitor si jude, a Iost epitrop al
bisericii si avea toate trsturile puritane, att n bine ct si n ru. A Iost de asemenea un
nendurat prigonitor n treburile religioase ; despre aceasta stau mrturie istoriile quakerilor,
unde e pomenit si unde se povesteste un incident n care a dovedit o deosebit asprime Iat de
o Iemeie din secta lor
1
. M tem c amintirea acestui Iapt va dinui mai mult dect aceea a
actiunilor lui mai bune, desi acestea au Iost numeroase. Fiul lui a mostenit si el acest spirit de
persecutie si s-a remarcat att de mult n martiriul vrjitoarelor, nct se poate spune cu drept
cuvnt c sngele acestora a lsat o pat att de adnc, ntr-adevr, nct btrnele lui oase
uscate din cimitirul de pe Charter Street trebuie s-o poarte si azi, dac nu s-au preIcut cu
totul n trn. Nu pot s stiu dac acesti strmosi ai mei s-au gndit s se ciasc si s cear
iertare cerului pentru cruzimile svr-site, sau dac nu gem acum, n alt Iorm a existentei,
sub povara grelelor lor urmri. Oricum ar Ii, eu, cel care scriu acum si care snt reprezentantul
lor, iau aci asupra mea rusinea acestor Iapte, rugndu-m ca toate blestemele pe care si le-au
atras cum am auzit povestindu-se si cum starea trist si putin prosper a neamului nostru
de un sir prelung de ani pare s-o dovedeasc s Iie de acum nainte ridicate.
Nu m ndoiesc de altIel c si unul si cellalt, amndoi severi si sumbri puritani, ar Ii vzut o
pedeaps suIicient pentru pcatele lor n Iaptul c dup atta amar de vreme, pe btrnul
trunchi al arborelui nostru Iamilial, acoperit de un muschi att de venerabil, a crescut un ram
despre care nu ar putea spune dect c e un pierde-var. Nici unul din telurile pe care le-am
urmrit vreodat nu li s-ar prea vrednic de laud, nici unul din succesele mele dac viata
mea, dincolo de granitele ei domestice, a Iost vreodat ncununat de succes nu ar Ii socotit
de ei dect ca nensemnat, dac nu chiar de-a dreptul rusinos. ,Cu ce se ndeletniceste ?"
sopteste umbra cenusie a unuia dintre strbuni ctre cealalt. ,Scrie crti de povestiri ! Ce
Iel de munc, ce chip de a-l slvi pe Dumnezeu sau de a-i sluji pe oamenii din vremea si din
generatia lui o mai Ii si sta ? Zu, prpditul sta de biat putea tot att de bine s se Iac
scripcar." Acestea snt complimentele schimbate ntre strbunicii mei si mine peste prpastia
vremei ! i totusi orict de mult m-ar dispretui ei ! simt c unele trsturi puternice ale
Iirii lor s-au mpletit cu ale mele.
Adnc plantat n prima copilrie si tinerete a orasului de ctre acesti doi brbati zelosi si plini
de vlag, neamul meu s-a mentinut de atunci nentrerupt aci ; si a rmas totdeauna respectabil,
neIiind, pe cte stiu, dezonorat mcar de un singur membru nevrednic, dar nesvrsind, pe de
alt parte, dup primele dou generatii, dect arar sau niciodat vreo Iapt memorabil sau a
atrage mcar prin vreun oarecare merit atentia public asupra lui. Treptat a czut n uitare,
disprnd aproape cu totul din ochii oamenilor, asa cum, ici si colo pe strzi, unele case vechi
snt ngropate aproape pn la acoperis de noile straturi de pmnt. Dirijat n Iiu, vreme de
peste un veac, vlstarele neamului meu au Iost navigatori. In Iiecare generatie, un cpitan
ncruntit se retrgea de pe dunet la cminul lui, n timp ce un biat de paisprezece ani si
ocupa locul ereditar n Iata catargului, tinnd piept valurilor si vnturilor care-l biciuiser
nainte pe tatl si pe bunicul lui. La rndul lui, cnd i sosea vremea, biatul trecea de pe
puntea de la pror n cabina de comand si, dup o maturitate Iurtunoas, se ntorcea din
colindarea lumii spre a mbtrni, si a muri, si a-si amesteca cenusa cu pmntul natal. Aceast
ndelungat legtur a unei Iamilii cu un unic loc, din leagn pn la mormnt, creeaz ntre
Iiinta omeneasc si acel petic de pmnt o rudenie care nu tine nici de Iarmecul peisajului,
nici de conditiile morale ce-l nconjoar. Nu e vorba aici de sentiment, ci de instinct. Noii
locuitori veniti ei nsisi, sau ai cror tati ori bunici au venit dintr-o tar strin nu prea
au dreptul s-si zic salemiti; ei nu au nici mcar idee despre tenacitatea de scoic cu care un
vechi colonist ajuns ntr-al treilea veac se agat de locul unde odihneste un lung sir de
generatii dinaintea lui. Nu cade n cumpn Iaptul c acel loc nu-i druieste bucurii, c omul e
stul de vechile case de lemn, de noroaie si de praI, de monotonia privelistii, de micimea
simtmintelor, de vntul nghetat de est si de atmosIera social si mai nghetat ; toate acestea,
ca si cusururile pe care le-ar vedea sau nchipui pe lng ele, nu pot schimba nimic. Farmecul
dinuie mai departe cu aceeasi putere, ca si cum locul de nastere ar Ii raiul pe pmnt. Asa a
Iost si cu mine. Era aproape ca un destin c trebuia s Iac din Salem resedinta mea, astIel nct
trsturile Iizice si morale, care de totdeauna au Iost att de bine cunoscute aci, s poat Ii
vzute si recunoscute n oras si n timpul modestei mele vieti ; cci ori de cte ori un
reprezentant al neamului nostru mergea s se odihneasc n mormnt, un alt membru al
Iamiliei si pornea, ca s zic asa, pasii de santinel de-a lungul Strzii Mari. Nu e mai putin
adevrat c pn si acest sentiment dovedeste c legtura a devenit nesntoas si ar trebui, n
sIrsit, s Iie rupt. Natura omeneasc, la Iel ca si cartoIul, nu poate prospera dac e plantat
si replantat timp de prea multe generatii n acelasi sol sectuit. Copiii mei s-au nscut n alt
parte si, n msura n care voi putea interveni n soarta lor, si vor nIige rdcinile ntr-un
pmnt cu care nu snt deprinsi.
Acestui straniu atasament, pasiv si Ir bucurie, pentru orasul meu natal i datorez n primul
rnd Iaptul c, atunci cnd am plecat din vechiul prezbiteriu, am acceptat s ocup un post n
cldirea de crmid a unchiului Sam, cnd as Ii putut tot att de bine s m duc n alt parte.
Destinul m urmrea. Nu era prima dat, nici a doua, c prsisem orasul pentru totdeauna,
pe ct se prea. i totusi revenisem, ca o moned Ials, sau mai degrab ca si cum Salemul ar
Ii Iost pentru mine centrul de neocolit al Universului. i astIel, ntr-o bun zi am urcat treptele
de granit, cu numirea semnat de Presedinte n buzunar, si am Iost prezentat grupului de
domni ce aveau s m ajute n grelele mele sarcini de inspector seI al vmii. M ntreb sau,
mai bine zis, nu m ntreb de loc dac vreun Iunctionar public al Statelor Unite, Iie el civil
sau militar, a avut vreodat sub ordinele lui un corp de veterani att de patriarhal ca acesta. Ar
Ii Iost de prisos s cercetez unde se putea gsi cel mai btrn locuitor al trii, din clipa cnd m-
am uitat la ei. Cci de peste douzeci de ani, pozitia independent a colectorului
1
tinuse vama
din Salem n aIara vrtejului vicisitudinilor politice, care Iac n general att de nesigur
detinerea unei Iunctii publice. Soldat cel mai distins soldat al Noii Anglii el a stat
neclintit pe piedestalul serviciilor vitejesti ce le adusese si, sigur de situatia lui datorit
nteleptei tolerante a administratiilor succesive sub care si pstrase postul, Iusese totodat
pavz subordonatilor si n multe ceasuri de primejdii si emotii. Generalul Miller
2
era un
conservaior nIocat; avea o Iire prietenoas, supus ntr-o msur destul de mare puterii
obisnuintei ; atasndu-se puternic de Iigurile ce-i erau Iamiliare, se decidea greu s Iac
schimbri n cadrul personalului, chiar dac n Ielul acesta ar Ii mbunttit n chip nendoios
mersul serviciului. Asa se Iace c atunci cnd mi-am luat n primire postul, n-am vzut acolo
dect btrni. Erau, n cea mai mare parte, Iosti cpitani de vase de comert, care, dup ce
Iuseser scuturati de toate mrile si tinuser piept cu drzenie raIalelor vijelioase ale vietii,
esuaser n cele din urm n acest coltisor pasnic, unde, Ieriti de alte prilejuri de griji dect
nelinistea periodic a alegerilor prezidentiale, se treziser din nou la viat cu totii. Desi nu
erau nicidecum mai scutiti dect altii de neajunsurile btrnetii si de inIirmittile legate de ea,
posedau de bun seam vreun ta-lisman care tinea moartea la respect. Doi sau trei dintre ei,
cum am Iost asigurat, aveau podagr si reumatism, sau erau chiar nevolnici de tot si nu s-ar Ii
gndit nici o clip s-si Iac aparitia la vam n timpul unei ndelungate prti a anului; dar
dup o iarn de toropeal, ieseau la iveal sub soarele cald din mai sau iunie, si vedeau alene
de ceea ce numeau ndatoririle lor, ca apoi, dup placul si poIta lor, s se retrag din nou n
Iundul patului. Trebuie s m declar vinovat de a Ii scurtat viata oIicial a mai mult dect
unuia dintre acesti venerabili slujitori ai republicii. Ei au Iost autorizati, la propunerea mea, s
se odihneasc dup greaua lor trud, si curnd dup aceea ca si cum singurul lor principiu
de viat ar Ii Iost zelul de a-si servi tara, si cred c asa si era s-au retras ntr-o lume mai
bun. Este o pioas mngiere pentru mine c, multumit interventiei mele, au avut un rstimp
destul de lung pentru a se ci de practicile rele si corupte crora, n chip Iiresc, orice
Iunctionar al vmii este presupus a se deda. Cci nici usa din Iat a vmii, nici cea din dos nu
dau spre calea ce duce n rai.
Cei mai multi dintre Iunctionarii mei erau whigi *. A Iost un noroc pentru venerabila lor
comunitate c noul inspector nu era politician si c, desi n principiu democrat credincios, nu
obtinuse postul si nu s-a mentinut n el datorit vreunor servicii politice. Dac ar Ii Iost
altIel vreau s spun dac un politician activ ar Ii Iost asezat n acest post inIluent, spre a lua
asupr-si sarcina lesnicioas de a se mpotrivi unui colector whig, pe care inIirmittile sale l
mpiedicau de a-si ndeplini personal Iunctiunile abia dac un om din vechea gard ar mai
Ii respirat aerul vietii oIiciale la o lun dup ce ngerul exterminator ar Ii urcat treptele vmii.
Potrivit uzului consIintit n aceast materie, un politician nu si-ar Ii Icut dect datoria trimi-
tnd toate aceste capete ninse sub cutitul ghilotinei. Era destul de usor s vezi c acesti btrni
se temeau de o asemenea bdrnie din partea mea. M durea si totodat m amuza s observ
spaima care nsotea sosirea mea ; s vd cte un obraz brzdat, ars de vnturile si de Iurtunile
unei jumtti de veac, devenind cenusiu la vederea unui ins att de inoIensiv ca mine ; s
descopr, atunci cnd vreunul dintre ei mi vorbea, un tremur ntr-un glas care, n zile de mult
apuse, Iusese deprins s urle rgusit printr-o plnie, cu destul putere ca s-l sperie si s-
l reduc la tcere pe nsusi Boreu
2
. tiau bine toti acesti mosnegi admirabili, stiau Ioarte bine
c dup toate regulile stabilite agravate n ceea ce-i privea pe unii dintre
ei de nepriceperea lor n aIaceri ar Ii trebuit s Iac loc unor oameni mai tineri, mai
ortodocsi n politic si, n n general, mai apti de a-l servi pe Unchiul Sam. O stiam si eu, dar
inima nu m-a lsat niciodat s actionez cum trebuia. De aceea, spre marea si meritata pagub
a numelui meu si n dauna constiintei mele de Iunctionar, ei au continuat, atta timp ct am
ocupat acest post, s se plimbe n lungul cheiurilor si s se trasc alene n sus si n jos pe
treptele vmii. O bun parte din timp si-o petreceau de asemenea motind n colturile lor
obisnuite, cu scaunele rsturnate pe spate si sprijinite de perete ; se desteptau ns o dat sau
de dou ori n cursul diminetii, spre a se plictisi unul pe altul repetnd pentru a zecea mia oar
vechi povesti marinresti sau snoave prIuite, care deveniser ntre ei un Iel de lozinci.
Descoperir repede, mi nchipui, c noul inspector seI nu era prea primejdios. Atunci, cu
inima usurat si cu convingerea plcut c vor putea Ii mai departe de Iolos cel putin lor
nsisi, dac nu si scumpei noastre tri acesti buni mosnegi primiser s ndeplineasc
diIeritele ritualuri ale Iunctiilor lor. Pe dup ochelari ncepur s arunce priviri iscoditoare n
calele corbiilor. Se agitau n chip nemaipomenit pentru lucruri de nimic, lsnd, n schimb,
cu o uimitoare orbire s le scape printre degete altele mai nsemnate. De cte ori li se ntmpla
o asemenea nenorocire si, de pild, un camion ntreg de marI valoroas era descrcat prin
contraband, poate chiar n toiul zilei si de-a dreptul sub nasul lor nebnuitor, nimic nu putea
ntrece vigilenta si graba cu care se apucau s ncuie si s asigure cu sIoar rosie si peceti de
cear toate iesirile vasu- , lui contrabandist. n locul unei mustrri pentru neglijenta lor
anterioar, preau s merite mai degrab un panegiric pentru precautiile demne de laud pe
care le luaser dup ce rul Iusese svrsit si o maniIestare de recunostint pentru zeloasa
promptitudine de care dduser dovad atunci cnd nu mai era nimic de Icut.
Atta vreme ct oamenii nu snt neobisnuit de neplcuti, am prostescul obicei de a m atasa de
ei. Partea mai bun a caracterului vecinului meu dac o asemenea parte exist este
aceea care de obicei mi sare mai mult n ochi si dup care judec omul. Cum cei mai multi
dintre acesti btrni aveau prti bune si cum pozitia printeasc si ocrotitoare n care m aIlam
Iat de ei era prielnic dezvoltrii unor sentimente prietenesti, am ajuns curnd s tin la ei toti.
n diminetile de var, cnd dogoarea aerului, care aproape c licheIia restul neamului
omenesc, transmitea doar putin cldur trupurilor lor pe jumtate amortite, ena plcut s-i
auzi trncnind la intrarea din dos ; sedeau, ca de obicei, cu totii n sir, pe scaunele sprijinite,
n dou picioare, de perete, n timp ce glumele rsuIlate ale unor generatii trecute le curgeau
spumoase de pe buze, nsotite de chicoteli. Voia bun a btrnilor are mult asemnare cu
voiosia copiilor ; intelectul nu are nimic de a Iace cu ea, si nici simtul adnc al umorului; si la
unii si la altii este doar o sclipire care rmne la supraIat si d un aspect nsorit si vesel att
crengii verzi ct si trunchiului cenusiu si putred. In primul caz, sclipirea este a unui soare
veritabil, n cellalt seamn mai degrab cu licrul IosIorescent al lemnului muced.
Ar Ii o grav nedreptate si cititorul trebuie s nteleag acest lucru s nItisez pe toti
acesti minunati btrni, care erau prietenii mei, ca pe niste oameni czuti n mintea copiilor. n
primul rnd, nu toti colaboratorii mei erau, Ir exceptie, btrni ; se gseau printre ei si
brbati n Iloarea si puterea vrstei, cu o netgduit pricepere si energie, vdit nepotriviti
pentru viata trndav de subalterni pe care steaua lor rea le-o hrzise. Apoi. pletele albe ale
btrnetii se dovedeau uneori a nu Ii dect acoperisul de stuI sub care slslua o minte nc n
bun stare. n ce priveste ns pe cei mai multi dintre membrii corpului meu de veterani, nu
voi svrsi nici o greseal caracterizndu-i n general ca pe un lot de mosnegi plicticosi, care
nu adunaser nimic demn de a Ii pstrat de pe urma Ieluritei experiente a vietii lor. Preau s
Ii risipit toat smnta aurie a ntelepciunii de viat, pe care avuseser attea ocazii s-o
recolteze, si s Ii strns n memorie doar pleava ei. Vorbeau cu mult mai mult interes si mai
mult onctuozitate despre micul dejun sau despre prnzul lor de ieri, de azi ori de mine, dect
despre nauIragiul pe care-l suIeriser cu patruzeci sau cincizeci de ani n urm si despre toate
minunile lumii pe care le vzuser n tineretea lor.
Decanul de vrst al vmii patriarhul nu numai al acestui mic pluton de Iunctionari, ci,
ndrznesc s spun, al respectabilului corp de vamesi portuari de pe ntreaga ntindere a
Statelor Unite era un anumit inspector permanent. I s-ar Ii putut da, cu drept euvnt,
numele de Iiu legitim al sistemului Iiscal, predestinat sau, mai bine zis, nscut n purpur, dat
Iiind c tatl su, colonel n vremea revolutiei si mai nainte colector vamal al portului,
nIiintase un post anume pentru el n vremurile de altdat, de care putini oameni n viat si
mai aduc aminte. Atunci cnd l-am cunoscut eu, acest inspector era un om de vreo optzeci de
ani si, Ir doar si poate, unul dintre cele mai minunate exemplare de vigoare iernatic pe care
te poti astepta s le descoperi n cursul unei vieti ntregi de cutri. Cu obrajii nIloriti, cu
silueta vnjoas, haina elegant de postav albastru cu nasturi lucitori, cu umbletul vioi si semet
si aspectul robust si sntos, avea aerul Iireste nu al unui tnr dar al unei noi
minuni a Mumii Natura, un miracol cu chipde om, decare vrsta si inIirmittile erau oprite s
se ating. Glasul si rsul Jui, care rsunau vesnic n localul vmii, nu aveau nimic din
gngveala tremurat si cotcodcitul unui mosneag, ci izbucneau triumItoare din plmnii
iui, ca un cntat de cocos sau oa un semnal de trmbit. Dac-l priveai numai ca animal si
erau putine temeiuri de a-l privi altIel era o Iptur dintre cele mai demne de admiratie, din
pricina snttii si a vigoarei organismului su ct si a capacittii sale de a gusta, la o vrst
att de naintat, toate sau aproape toate plcerile la care rvnise sau pe care le imaginase
vreodat. Viata sigur si lipsit de griji pe care o ducea la vam, bazat pe un venit regulat si
tulburat doar rareori de usoare temeri de a Ii scos din slujb, ajutaser negresit ca timpul s
treac Ir a lsa urme. Cauzele primordiale si hotrtoare trebuiau cutate totusi n rara
desvrsire a naturii sale animale, n proportiile moderate ale intelectului su si n adausul
Ioarte nensemnat de ingrediente morale si spirituale, aceste ultime calitti Iiind, ntr-adevr,
tocmai suIiciente pentru a-l mpiedica pe b-trnul gentleman s umble n patru labe. Nu
poseda nici putere de gndire, nici adncime de simtire, nici sensibilitti stingheritoare pe
scurt nimic n aIar de cteva instincte obisnuite, care, ajutate de temperamentul lui vesel, pro-
dus Iiresc al bunstrii Iizice, i serveau n mod Ioarte respectabil si spre multumirea
general n loc de inim. Avusese trei sotii toate moarte de mult si douzeci de copii,
dintre care cei mai multi se ntorseser si ei n trn la diIerite vrste ale copilriei sau ale
maturittii. S-ar putea vedea n aceasta un izvor suIicient de jale pentru a rudolia adnc chiar
si Iirea cea mai vesel. Nimic de acest Iel la btrnul nostru inspector ! Un scurt oItat i
ajungea ca s se usureze de toat povara acestor dureroase amintiri. In clipa urmtoare, era tot
att de gata s zburde ca orice bietel care mai poart nc rochit mult mai dispus de Iapt
dect tnrul secretar al colectorului, care, la cei nousprezece ani ai lui, era pe departe cel mai
vrstnic si mai asezat dintre ei doi.
l observam sj l studiam -pe acest venerabil patriarh cu mai mult curiozitate, cred, dect pe
toate celelalte specimene umane ce se oIereau acolc atentiei mele. Era ntr-adevr un
Ienomen rar : att de perIect dintr-un punct de vedere si att de plat, de nseltor, de
insezisabil, de complet inexistent din toate celelalte. Concluzia mea era c nu avea nici inim,
nici suIlet, nici spirit ; nimic, dup cum am mai spus, dect instincte. i totusi, cele cteva
elemente ce-i compuneau caracterul Iuseser mbinate cu atta dibcie, nct nu puteai
descoperi la el vreo deIicient penibil, iar eu. dinspre partea mea, eram pe deplin multumit
cu ceea ce gseam n el. Putea Ii greu da, era ntr-adevr greu s-ti nchipui ce avea el
s Iac pe lumea cealalt, pn ntr-att prea de terestru si de st-pnit de simturi ; ceea ce e
sigur, ns, e c existenta lui pe acest pmnt, admitnd c avea s se termine o dat cu ultima-i
suIlare, nu-i Iusese druit Ir buntate, ca una ce era lipsit de rspunderi morale mai
nalte dect acelea ale vitelor de pe cmp dispunnd ns de o sIer mai larg de plceri
dect acestea, dar bucurndu-se totodat de binecuvntata lor imunitate Iat de tristetile si
amrciunile btrnetii.
Un punct n care avea o mare superioritate asupra Iratilor si cu patru picioare era
capacitatea lui de a-si aminti de mesele bune de care avusese parte si care aduseser o
contributie nsemnat la Iericirea vietii lui. Pasiunea lui pentru plcerile stomacului era o
trstur extrem de atrgtoare ; si a-l auzi vorbind despre Iriptur ti ddea aceeasi poIt de
mncare ca un castravecior acru sau o stridie. Cum nu avea nici o nsusire mai nalt si nu
jertIea sau pgubea vreun dar spiritual prin Iaptul c-si Iolosea toate energiile si toat
inventivitatea spre binele si multumirea pntecului, era totdeauna plcut s-l aud Ilecrind
despre peste, psri sau specialitti de carne si despre cele mai potrivite metode de a le
pregti. Amintirile sale despre Ieluri alese, orict de ndeprtat ar Ii Iost data banchetului la
care se reIerea, aproape c ne Iceau s adulmecm mirosul Iripturii de porc sau de curcan.
Simtea pe limb arome ce struiau acolo de saizeci sau saptezeci de ani, prnd s Iie tot att
de proaspete ca aceea a cotletului de berbec pe care-l mestecase n dimineata respectiv. L-am
auzit plescind din buze n timp ce pomenea de prnzuri ai cror comeseni, cu exceptia lui,
czuser de mult vreme prad viermilor. Era un lucru uimitor s observi Iantomele unor
vechi ospete ivindu-se nencetat n Iata lui, nu inimoase sau rzbuntoare, ci parc spre a-si
arta recunostinta pentru aprecierea ce le-o artase odinioar si a cuta s mprospteze o
serie nesIrsit de desItri, himerice si totodat concrete. Un muschi de vac, o pulp de vitel,
un cotlet de porc, un anume pui de gin sau un curcan vrednic de laude deosebite, care poate
i mpodobise masa n zilele lui Adams cel btrn

, i rmseser ntiprite n memorie, n

timp ce toate ncercrile de mai trziu pe care le suIerise poporul nostru, ct si toate
evenimentele luminoase sau ntunecate ale propriei sale existente trecuser peste el, lsnd tot
att de putine urme ca briza trectoare a mrii. Principalul eveniment tragic din viata acestui
btrn Iusese, pe ct mi puteam da seama, o ptanie neplcut cu o anume gsc ce trise si
murise cu vreo douzeci sau patruzeci de ani n urm o gsc cu aspectul cel mai
promittor, dar care, ajungnd pe mas, se dovedise de o trie att de ndrtnic, nct cutitul
mare de servit nu Icuse nici o impresie asupra carcasei ei, astIel nct putuse Ii tiat n bucti
doar cu o secure si un Ierstru.
Cred ns c e timpul s prsim acest portret, cu toate c mi-ar Ii plcut s strui nc
ndelung asupra lui, cci dintre toti oamenii pe care i-am cunoscut vreodat acesta era desigur
cel mai potrivit pentru a Ii vames.,. Cei mai multi oameni "ctrreatree pe care" nu ara destul
loc ca s le analizez si pierd moralul de pe urma acestui Iel special de viat. Btrnul
inspector era ns incapabil de asa ceva; si chiar de ar Ii Iost mentinut n slujb pn la sIrsitul
veacurilor, ar Ii rmas mereu n Iorm si s-ar Ii asezat la mas mereu cu aceeasi poIt de
mncare.
Mai era acolo o Iigur Ir care galeria mea de portrete ale oamenilor vmii ar Ii ciudat de
incomplet ; cum ns ocaziile de a-l observa au Iost relativ rare pentru mine, n-am dect
putinta de a-i schita n chip sumar conturul. E vorba de colector viteazul si btrnul nostru
general care dup O' strlucit carier militar, n urma creia guvernase un teritoriu
slbatic din vest, se stabilise de douzeci de ani n Salem spre a-si petrece anii de declin ai
unei vieti pe ct de variate pe att de onorabile. Bravul soldat atinsese, dac n-o depsise chiar,
vrsta de saptezeci de ani si si cra pe drumul ce-i mai rmsese de parcurs pe lumea aceasta
metehnele, pe care nu reusea s i le usu-sureze nici chiar muzica martial a nviortoarelor
sale amintiri. Pasul lui mndru, ce Iusese primul la atac, era paralizat acum. Doar cu ajutorul
unui slujitor si spriji-nindu-si cu putere mina pe rampa de Iier a scrii, putea btrnul general
s urce ncet si anevoie treptele vmii si, strbtnd cu mare eIort ncperea, s ajung la
Iotoliul su traditional de lng cmin. Acolo obisnuia s stea, urmrind cu o privire calm,
dar cam mpienjenit, pe toti cei care intrau si ieseau. Fosnetul hrtiilor, prestrile de
jurminte, discutiile de aIaceri si micile conversatii de birou toate aceste zgomote si
ntmplri preau s produc asupra simturilor lui doar o impresie conIuz, pa-trunznd prea
putin n sIera intim a reIlectiilor sale. Avea, n aceast pozitie de repaus, un aer blnd si
binevoitor. Cnd cineva i adresa cteva cuvinte, o expresie de
curtenie si interes i licrea n ochi, dovedind c Iclia mintii lui mai lumina nc si c doar
mediul ce o nconjura mpiedica razele acesteia s treac. Cu ct rzbeai mai aproape de
substanta spiritului su, cu att ti aprea ea
ma
i sntoas. Cnd nu era nevoit s vorbeasc sau
s asculte operatii care, si una si alta, i cereau un vdit eIort pe Iata lui se asternea
imediat expresia de liniste zmbitoare. Nu era nimic penibil n aceast expresie, cci desi
stins, nu avea ndobitocirea proprie senilittii. Fptura lui, robust si masiv n tinerete, nu
czuse nc n ruin.
A observa si a deIini caracterul lui n conditii att de neprielnice era totusi o sarcin la Iel de
grea ca aceea de a ntregi si a reconstrui n imaginatie o veche Iortreat, cum ar Ii
Ticonderoga, vzndu-i doar drpnturile cenusii. Ici, colo, zidurile vor Ii rmas din
ntmplare aproape intacte ; n alt parte, ns, nu se va gsi poate dect o movil inIorm,
stnjenitoare prin nssi trinicia ei si npdit de ierburi si buruieni n attia ani de pace si
nengrijire.
Totusi, privindu4 pe btrnul soldat cu aIectiune cci cu toate c legtura dintre noi
era slab, sentimentul pe care-l nutream pentru el, la Iel ca acela al tuturor bipedelor si
patrupedelor ce-l cunosteau, putea n chip propriu s Iie numit astIel izbuteam s
deslusesc principalele trsturi ale portretului su. Purta pecetea unor nsusiri nobile si eroice
ce dovedeau c nu din pur ntmplare, ci pe bun dreptate dobndise renumele de care se
bucura. Spiritul lui nu s-a deosebit, cred, niciodat printr-o activitate nIrigurat, ci a avut
nevoie, n oricare din perioadele vietii sale, de un impuls din aIar pentru a se jsune n miscare
; dar de ndat ce era strnit si pus n Iata unor piedici care trebuiau s Iie nvinse si a unei
tinte demne de atins, nu era el omul care s renunte sau s cunoasc nIrngerea. Focul ce
arsese odinioar n el si care nu se stinsese nc pe deplin nu era o vlvtaie ce izbucneste
mprstiind scntei, ci mai degrab o sclipire incandescent ca aceea a Iierului topit dintr-un
Iurnal. Prestant, trinicie, Iermitate iat ce exprima repausul lui, chiar si n starea de
subrezire prematur creia i czuse prad la vremea cnd l-am cunoscut. Dar chiar si atunci
puteam s-mi nchipui c sub puterea unei emotii ce-ar Ii ptruns adnc n constiinta lui
ceva ca un sunet de trompet, destul de tare pentru a-i trezi toate energiile ce niu
muriser ci erau doar atipite ar Ii Iost n stare s-si arunce cit colo inIirmittile, ca un halat
de bolnav, si s lepede bastonul btrnetii spre a apuca o spad si a se ridica din nou la
lupt. i ntr-un asemenea moment de ncordare, atitudinea lui ar Ii rmas tot calm. Numai c
un astIel de spectacol putea Ii plsmuit doar n imaginatie, iar nu s Iie asteptat si nici dorit.
Ceea ce vedeam n btrn tot att de clar ca n meterezele indestructibile ale vechii Iortrete
Ticonderoga, care mi-a slujit mai sus de cea mai potrivit comparatie erau semnele unei
rezistente greoaie si tenace, care putea prea bine s Ii mers n tineretea lui pn la ndrtnicie
; ale unei integritti care, asemenea celor mai multe din celelalte nsusiri ale sale, mbrca
Iorma unei mase grele, tot att de nemaleabile si de anevoie de mnuit ca o toru* de minereu
de Iier ; ale unei bunvointe pe care, n ciuda Iuriei cu care-si condusese soldatii n atacurile la
baionet de la Chippewa si Fort Erie, o socotesc nu mai putin autentic dect aceea ce-i anim
pe polemistii Iilantropi din zilele noastre. Ucisese, pe ct stiu, cu mna lui, si oamenii czuser
ca iarba sub coas n Iata sarjelor creia ardoarea lui le mprumuta o energie triumIal ; si
totusi. nu avusese niciodat destul cruzime n inim pentru a Ii n stare s stearg pulberea
de pe aripa unui Iluture. N-am cunoscut nicicnd vreun om la a crui buntate nnscut s Ii
avut mai mult ncredere de a apela.
Fireste c multe din trsturile-i caracteristice si tocmai acelea care contribuiser mai mult
s dea asemnare unei schite de portret se sterseser sau dispruser nainte ca eu s-l Ii
cunoscut pe general. Toate atributele ce nu au dect un rol decorativ snt de obicei cele mai
eIemere ; iar natura nu mpodobeste ruinele omenesti cu Ilori proaspete, de o Irumusete nou,
care s-si aib rdcinile si s-si gseasc hrana n crpturile si Iisurile decrepitudinii, asa
cum seamn micsunele printre ruinele Iortretei de la Ticonderoga. Totusi, se aIlau la el
indicii demne de a Ii notate, vdind o anume gratie si Irumusete. O raz de umor se strecura
din cnd n cnd prin nvelisul opac, sclipind prietenos spre noi. O trstur de o elegant
natural, ce se ntlneste rar n caracterul masculin dup vrsta copilriei si a primei tinereti,
era aceea a dragostei generalului pentru Ilori si a plcerii de a simti mireasma lor. S-ar putea
crede c un btrn soldat' pretuieste doar laurul nsngerat ce-i ncununeaz Iruntea; acesta ns
prea s aprecieze, ca o tnr Iat, lumea Ilorilor.
Acolo deci, ling cmin, obisnuia btrnul generai s sad, n timp ce inspectorul desi evita
pe ct posibil sarcina anevoioas de a intra ntr-o conversatie cu el sttea cu plcere la
oarecare distant si contempla Iata lui linistit, aproape adormit. Prea s Iie pierdut ntr-o
alt lume, cu toate c-l vedeam la ctiva pasi ; deprtat, cu toate c treceam Ioarte aproape de
Iotoliul lui ; inaccesibil, cu toate c, ntinznd mna, am Ii putut s-o atingem pe a lui. Poate c
n lumea gndurilor sale petrecea o viat mai real dect aceea din ambianta, putin potrivit
pentru el, a vmii. DesIsurarea unei parzi, tumultul unei btlii, sunetele eroice ale unei
IanIare auzite cu treizeci de ani n urm acestea erau scenele si zgomotele care-i mai
struiau nc n minte. In acest timp, negustori si armatori, Iunctionari comerciali dichisiti si
marinari neciopliti intrau si ieseau ; IorIota vietii comerciale si a activittii vamale l nvluia
cu murmurul ei, dar generalul nu prea s aib nici cea mai vag legtur nici cu oamenii, nici
cu treburile lor. Era tot att de putin la locul potrivit n acest mediu cum ar Ii Iost o veche
spad ruginit acum, dar care odinioar Iulgerase pe cmpul de lupt si mai pstra nc o
sclipire n lungul tisului ei printre climrile, dosarele si riglele de lemn de mahon de pe
biroul vice-colectorului. Un lucru m ajuta mult s ntregesc si s mprosptez imaginea
acestui om de adevrat si simpl energie, a viteazului lupttor de la granitele de pe
Niagara. Era amintirea memorabilelor cuvinte ,Voi ncerca, sir !", rostite de el Iat de
superiorul su pe pragul unei actiuni desperate si eroice, cuvinte oe exprim tot curajul
suIletului si spiritului Noii Anglii, recunoscnd toate primejdiile si nIruntndu-le pe toate.
Dac n tara noastr vitejia ar Ii rspltit prin cinstiri heraldice, aceste cuvinte care
par usor de rostit, dar pe care numai el a stiut s le rosteasc n Iata unei sarcini att de
primejdioase si de glorioase ar constitui cea mai Irumoas si mai potrivit deviz pentru
blazonul generalului.
E de un mare Iolos pentru sntatea moral si intelectual a unui om ca acesta s aib prilejul
de a ntretine legturi continue de camaraderie cu persoane care nu seamn cu el, care nu se
sinchisesc de telurile lui si l oblig oarecum s ias din el nsusi pentru a le aprecia sIera de
preocupri si aptitudinile. Peripetiile vietii mele mi-au oIerit deseori acestavantaj ; niciodat
ns n chip mai deplin si mai variat dect n perioada slujbei mele la vam. Era acolo
ndeosebi un om care mi-a dat, prin observarea caracterului su, o idee nou despre talent.
Avea n primul rnd darurile unui om de aIaceri : era prompt, iute, ager, lucid, nzestrat cu un
ochi care ptrundea toate ncurcturile si cu o capacitate de a le Iace s dispar ca printr-o
baghet magic. Fiind crescut din copilrie la vam, aceasta constituia cmpul lui Iiresc de
activitate ; si numeroasele complicatii ale vietii de aIaceri, att de scitoare pentru un
neinitiat, aveau pentru el claritatea unui sistem perIect coerent. In ochii mei, el era
reprezentantul ideal al proIesiei sale. Era o adevrat ntrupare a vmii, sau, n orice caz,
resortul motor care mentinea n miscare rotile si rotitele ei, cci ntr-o institutie ca
aceasta, unde Iunctionarii snt numiti spre a-si satisIace propriile lor interese si ambitii si
numai rareori pe temeiul capacittii lor de a ndeplini sarcinile prevzute, ei trebuie n
chip Iiresc s caute n alt parte ndemnarea ce le lipseste. i astIel, dintr-o nevoie de
nenltusat, omul nostru de aIaceri atrgea n cmpul lui, la Iel cum un magnet atrage
pilitura de otel, toate greuttile de care se ciocneau ceilalti. Cu un aer suveran, o amabil
indulgent Iat de stupiditatea noastr, care n ochii lui trebuie s Ii aprut aproape ca o
crim, izbutea ndat, ca printr-o simpl atingere cu degetul, s transIorme tot ce era de
nenteles ntr-un lucru limpede ca lumina zilei. Negustorii l pretuiau tot att de mult ca si noi,
prietenii lui neinitiati. Integritatea lui Ir cusur era la el mai degrab o lege a naturii dect
rezultatul unei alegeri sau un principiu ; pentru o minte de o att de remarcabil claritate si
precizie ca a lui, nici nu putea exista o alt conditie Iundamental dect o comportare perIect
cinstit n treburile de serviciu. O pat pe constiinta lui n legtur cu cel mai mic lucru care
cdea n sIera lui de atributii l-ar Ii tulburat n acelasi chip, dar ntr-o msur mult mai mare,
ca o greseal n soldul unui cont sau o pat de cerneal pe pagina unui registru de conta-
bilitate, ntr-un cuvnt, am ntlnit n persoana lui caz rar n viata mea un om cu totul
adaptat Iunctiei pe care o detinea.
Asa artau deci ctiva dintre oamenii cu care m gseam acum n legtur. M-am declarat de
acord cu hotrrea providentei de a m plasa ntr-o pozitie att de putin corespunztoare cu
vechile mele obiceiuri si m-am apucat serios s trag din ea toate Ioloasele posibile. Dup
ce mprtsisem munca si visurile irealizabile ale Iratilor de la Brook Farm

, dup ce trisem
timp de trei ani sub inIluenta subtil a unui spirit ca acela al lui Emerson
2
, dup zilele de
libertate slbatic petrecute mpreun cu Ellery Channing
3
la Assabeth
4
, unde ne pierdeam n
speculatii Iantastice lng Iocul nostru de crengi uscate ; dup ce discutasem cu Thoreau
5

despre attea si attea si chiar despre vestigii indiene n sihstria lui de la Walden ; dup ce
devenisem mai pretentios prin contactul cu raIinata cultur clasic a lui Hillard
6
; dup ce m
ptrunsesem de simtire poetic lng vatra lui LongIellow
7
dup toate acestea sosise, n
sIrsit, vremea s aplic alte Iacultti ale caracterului meu si s m alimentez cu o hran pentru
care avusesem pn atunci putin poIt. Chiar si btrnul' colector era binevenit, ca o
schimbare de regim pentru un om care-l cunoscuse pe Alcott *. Faptul c dup Irecventarea si
legtura strns cu asemenea personalitti m-am putut amesteca cu oameni de o calitate cu
totul diIerit, Ir s murmur vreodat mpotriva acestei schimbri, mi apare n oarecare
msur ca o dovad i Iiri bine echilibrate si creia nu-i lipsea nimic a unei esential.
Literatura, eIorturile si obiectele ei aveau acum putin important n ochii mei. Crtile nu
m interesau n perioada aceasta ; mi rmneau strine. Natura cu exceptia celei
umane care se oIer ochilor pe pmnt i n cer mi era oarecum ascuns ; si toat
ncnttoarea imaginatie cu care odinioar o nsuIletisem se stinsese n spiritul meu. Un dar, o
anume Iacultate, chiar dac nu m prsise, zcea amortit, Ir viat n mine. Toate acestea
ar Ii Iost negrit de dureroase si de triste, dac n-as Ii Iost constient c nu atrna dect de mine
s rechem la viat tot ce avea o valoare n trecutul meu. Poate c ntr-adevr n-as Ii putut
duce mult vreme o asemenea viat Ir a risca s devin pentru totdeauna diIerit de cum
Iusesem, dar Ir ca transIormarea s merite a Ii suIerit. N-am socotit-o ns niciodat
dect ca o etap tranzitorie. Aveam un instinct proIetic, auzeam o soapt n ureche ce-mi
spunea c nu peste mult timp si de ndat ce un nou Iel de trai va deveni esential pentru bi-
nele meu, schimbarea nu avea s ntrzie.
Deocamdat totusi, m gseam acolo, eram inspector al vmii si, pe ct puteam singur s
judec, un inspector att de bun ct se cerea. Un om de gndire, imaginatie s simtire (chiar de ar
poseda aceste daruri ntr-o msur de zece ori mai mare dect le aveam eu) este capabil sa
devin, n orice moment, un om de aIaceri e de ajun numai s-si dea osteneala. Colegii
mei, precum si negustorii si cpitanii de corbii cu care ndatoririle mele oIiciale m puneau
n legtur, nu m vedeau n alt lumin si, probabil, nici nu m cunosteau sub un alt aspect.
Bnuiesc c nici unul dintre ei nu citise vreodat o pagin iesit de sub condeiul meu si c n-
ar Ii dat nici mcar un ban mai mult pe mine chiar de le-ar Ii citit pe toate ; si lucrurile nu ar Ii
stat cu nimic mai bine dac acele pagini de prisos ar Ii Iost scrise de o pan ca aceea a lui
Burns

sau a lui Chaucer -, care amndoi, la Iel ca mine, au Iost n zilele lor Iunctionari de
vam. E o lectie bun desi poate adesea grea pentru un om ce a visat s-si cstige o
Iaim literar si s-si asigure astIel un loc printre mai-marii lumii, e o bun lectie, zic, ca el s
ias din cercul strimt n care pretentiile i snt recunoscute si s constate ct de
putin nsemntate are. pentru cei ce nu apartin acelui cerc, tot ce a nIptuit si ce rvneste s
nIptuiasc. Nu stiu dac am avut neaprat nevoie de aceast lectie, Iie ca avertisment, Iie ca
dojana, dar sigur e c am nvtat-o bine ; si mi-e plcut s-mi amintesc c adevrul, atunci
cnd am ajuns s-l nteleg, nu mi-a pricinuit nici o durere si nici dorinta de a-l respinge cu un
oItat. In ce priveste conversatiile literare, e adevrat c oIiterul naval un biat excelent,
care a intrat n Iunctie odat cu mine si a prsit-o doar putin mai trziu m atrgea adesea
ntr-o discutie asupra uneia din temele sale Iavorite : Napoleon sau Shakespsare. De
asemenea, secretarul colectorului, un tnr care, cum sopteau oamenii, acoperea din cnd n
cnd cte o Ioaie din hr-tia de scrisori a Unchiului Sam cu ceea ce (la ctiva metri distant)
semna Ioarte mult a poezie, mi vorbea uneori despre crti, ca despre un subiect cu care s-ar
Ii putut s Iiu Iamiliarizat. La aceasta se reduceau toate relatiile mele n materie de literatur
si, trebuie s-o spun, ele mi ajungeau pe deplin.
Cum nu mai nzuiam ca numele meu s Iie proclamat n lumea larg pe paginile de titlu ale
unor crti, zmbeam la gndul c el se bucura acum de o alt vog. Marcatorul vmii l
imprima cu un sablon si vopsea neagr pe saci cu piper, pe cosuri cu crmz, pe cutii de tigri
de Ioi si pe baloturi de tot Ielul de mrIuri taxabile, spre a atesta c toate aceste produse
pltiser impozitul si trecuser n mod legal prin vam. Purtat de asemenea vehicole de
glorie, vestea existentei mele, n msura n care un nume ajunge s-o rspndeasc, era dus n
locuri unde nu ptrunsese niciodat pn atunci si, sper, nu va mai ajunge niciodat.
Trecutul ns nu murise. La intervale mari, gnduri care pruser att de vii si de active, si care
totusi Iuseser att de lesne adormite, se trezeau din nou. i unul dintre cele mai remarcabile
prilejuri cnd deprinderile mele din zilele apuse au renviat a Iost acela care, n cadrul legii
propriettii literare, mi ngduie s oIer publicului schita de acum.
La catul de sus al cldirii vmii se aIl o ncpere mare, unde crmida si grinzile goale n-au
Iost acoperite niciodat cu lambriuri, nici cu tencuial. EdiIiciul conceput pe o scar
corespunztoare vechii activitti comerciale a portului si n perspectiva unei
prosperitti viitoare ce nu avea s se realizeze niciodat cuprindea mult mai mult spatiu
dect putea Ii Iolosit de cei ce-l ocupau. Aceast sal nalt de deasupra camerelor per-'
ceptorului a rmas, de aceea, neterminat pn azi si, n ciuda vechilor pienjenisuri ce
garniseau ntunecatele-i brne, pare s astepte nc munca dulgherului si a zidaru- lui. La un
capt al ncperii, ntr-o adncitur, se aIlau niste butoaie, stivuite unul peste altul, n care
erau depozitate vechi legturi de documente oIiciale. Mari cantitti de asemenea hrtoage
zceau ngrmdite pe podea. Era ntristtor s te gndesti ce multe zile, si sptmni, si luni,
si ani de trud Iuseser risipite cu aceste hrtii mucede,' acum doar o povar inutil pe pmnt,
aruncate n acest, cotlon uitat, unde nu aveau s mai Iie privite nicicnd de ochii vreunui om.
Dar cte teancuri de alte manuscrise umplute nu cu plicticoase Iormule oIiciale, ci cu
gn-direa unor creiere inventive si cu eIuziile unor inimi simtitoare czuser deopotriv n
uitare, si nc Ir a Ii slujit vreunui scop n vremea lor, asa cum mcar o Icuser aceste
mormane de hrtii, si lucru mai trist Ir a Ii procurat autorilor lor viata conIortabil pe
care con-topistii vmii si-o asiguraser prin aceste mzgleli Ir valoare ! i totusi, poate
nu erau lipsite de orice valoare ca materiale pentru istoria local. Aici puteau Ii descoperite,
Ir ndoial, statistici cu privire la vechiul comert al portului Salem si memorii ale
Ialnicilor lui negustori btrinul King Derby, btrnul Billy Gray, b-trnul Simon
Forrester si multi alti asemenea magnati din vremea veche, ale cror capete pudrate nici nu
Iuseser bine asezate n mormnt, c muntii lor de bogtii si ncepuser s se prbuseasc.
Aici ar putea Ii urmrit istoricul celei mai mari prti a Iamiliilor din care se compune
astzi aristocratia Salemului, pornind de la modestele si obscurele nceputuri ale 'traIicurilor
lor, n epoci ndeobste mult posterioare Revolutiei, si pn la rangul pe care urmasii lor l
consider acum ca dobndit de mult.
Pentru perioada anterioar Revolutiei, mrturii scrise snt putine, cci documentele si arhivele
mai vechi ale vmii au Iost, pe ct se pare, duse la HaliIax cnd toti Iunctionarii regelui au
nsotit armata englez n retragerea ei precipitat de la Boston. Faptul acesta a Iost pentru
mine adesea un motiv de regret, ntruct actele acelea, care datau poate nc din vremea
Protectoratului

, trebuie s Ii continut multe reIeriri la oameni, uitati sau nu, si la I' obiceiuri
vechi, a cror dezgropare mi-ar Ii druit tot I' atta plcere ca si capetele de sgeti indiene pe
care le culesesem pe cmpul de lng vechiul prezbiteriu.
Dar ntr-o zi ploioas, cnd nu prea era de lucru, am avut norocul s Iac o descoperire care mi
s-a prut c nu era lipsit de interes. n timp ce scotoceam si scormoneam printre vechiturile
ngrmdite n cotlon, desIcnd ici si colo un document si citind numele unor corbii ce
zceai de mult pe Iundul mrii sau putreziser la chei, ori pe" acelea ale unor negustori de
care nu se mai aude pome-nindu-se la burs si care nici nu pot Ii lesne desciIrate pe pietrele
lor de mormnt acoperite de muschi; n timp ce-mi plimbam privirea peste aceste lucruri,
cu atentia ntristat, obosit, pe jumtate dezgustat pe care o acordm cadavrului unei
activitti moarte, si cutam cu un eIort al nchipuirii mele amortite s Iac s rsar din aceste
oseminte uscate o imagine a vremurilor mai luminoase ale vechiului oras, cnd India * mai
era nc un tinut ncru si numai Salemul cunostea drumul spre ea mi czu din ntmplare n
mn un mic pachet nvelit cu grij ntr-o bucat de pergament vechi si nglbenit. Acest n-
velis prea s ateste existenta unui document oIicial din-tr-o vreme de mult apus, cnd
diecii si asterneau scriitura lot teapn si ceremonioas pe materiale mai solide dect azi.
Era n aspectul lui ceva care-mi trezi instinctiv curiozitatea ; si cu sentimentul c aveam s
scot la lumin o comoar, am dezlegat panglica rosie oIilit ce lega pachetul. Dezdoind
nvelisul rigid de pergament, am vzut c era o veche diplom purtnd semntura si sigiliul
guvernatorului Shirley si prin care un anume Jonathan Pue era numit inspector al
vmilor Maiesttii Sale n portul Salem din provincia Massachusetts Bay mi aminteam a Ii
citit, probabil n analele lui Felt
2
, o notit despre moartea inspectorului Pue, intervenit acum
vreo optzeci de ani; de asemenea ntlnisem ntr-un ziar recent o dare de seam despre
dezhumarea osemintelor lui n cimitirul bisericii SI. Petru, cu ocazia restaurrii acesteia. Dac
mi aduc bine aminte, nimic nu mai rmsese din respectabilul meu predecesor, n aIar de un
schelet incomplet, cteva zdrente din mbrcmintea lui si o peruc cu bucle
maiestuoase care, spre deosebire de capul pe care-l mpodobise odinioar, se conservase n
chip Ioarte satisIctor. Examinnd ns hrtiile nvelite n diploma de pergament, am dat de
mai multe urme ale activittii depuse si ale operatiilor la care se dedase acest cap dect cele
pstrate de peruca Irizat de pe venerabilul craniu pe care-l acoperise.
Pe scurt, era vorba de niste documente, nu oIiciale, ci cu caracter privat, sau n orice caz scrise
de mna domnului Pue n calitatea lui de persoan particular. mi puteam explica prezenta lor
printre vechiturile vmii numai prin Iaptul c moartea domnului Pue intervenise subit si c
aceste hrtii, pe care le tinuse probabil n biroul lui oIicial, nu ajunseser niciodat la
cunostinta mostenitorilor si, sau c Iuseser considerate ca Iiind n legtur cu treburile
Iiscale. Cu prilejul mutrii arhivelor la HaliIax, acest pachet, dovedindu-se lipsit de vreun
interes de ordin public, rmsese acolo si nu mai Iusese deschis niciodat de atunci.
Vechiul inspector care, dup cum bnuiesc, nu prea era hrtuit n acele vremuri deprtate
de treburile legate de serviciul lui pare s Ii nchinat unele din numeroasele sale ore de
odihn unor cercetri istorice locale si altor investigatii de acest soi. AstIel mintea lui, care
altminteri ar Ii Iost mncat de rugin, gsise un mic cmp de activitate. O parte din
nsemnrile sale mi-au Iost de altIel de mare Iolos la ntocmirea schitei ,Strada Mare". Restul
va putea servi mai trziu unor scopuri tot att de onorabile, sau va Ii ncorporat unei istorii
complete a orasului Salem, dac vreodat ceea ce nu e exclus veneratia mea pentru
pmntul natal m va mpinge s-mi iau o sarcin att de pioas. ntre timp le tin la dispozitia
oricrei persoane competente si dispuse s ia din minile mele aceast munc neaductoare de
cstig. M gndesc c as putea, pn la urm, s le ncredintez Societtii istorice a tinutului
Essex

Dar, ceea ce mi-a atras cel mai mult atentia n misteriosul pachet era un anumit obiect de
postav rosu Iin, Ioarte uzat si plit. Avea pe el urme de broderie de aur, Ioarte destrmat ns
si nnegrit, astIel nct nu mai pstra nimic sau aproape nimic din strlucirea ei. Fusesel
lucrat, cum era usor de vzut, cu o admirabil dibcie n! mnuirea acului, si custura (dup
cum m asigur doamnele cunosctoare ale acestor mistere) dovedeste o art astzi uitat,
care nu poate Ii reconstituit nici chiar sco-tnd Iirele. Aceast zdreant de stoI stacojie
cci timpul, si uzura, si o molie nelegiuit Icuser din bucata de postav aproape o zdreant
lu, sub cercetarea mea atent, Iorma unei litere. Era litera majuscul O msurtoare
precis art c Iiecare picior al ei avea lungimea exact de trei toii si un sIert. Fusese negresit
menit s mpodobeasc un vesmnt. Dar n ce Iel trebuia purtat, sau care erau rangul,
onorurile si demnitatea desemnate prin ea n vremurile trecute ? Era o enigm pe care aveam
I
putin ndejde s-o dezleg pn ntr-att snt de eIemere; modele lumii n ce priveste aceste
amnunte. i totusi,' aceast liter trezea n mine un straniu interes. Stteam cu ochii atintiti
asupra vechii litere stacojii si nu eram nj stare s-i desprind de ea. Desigur c ascundea un
nteles' adnc, care merita n chip deosebit s Iie deslusit si care parc tsnea din misteriosul
simbol, vorbind n chip subtil
s
simtirii mele, dar sustrgndu-se analizei mintii.
Pe cnd stteam nedumerit si m ntrebam, printre altele, dac litera nu putea s Ii Iost cumva
una din acele podoabe pe care albii le imaginau spre a impresionai pieile-rosii, mi-am pus-o
din nrtmplare pe piept. Mi s-aI prut atunci cititorul va rde poate, dar nu trebuie
s
s-mi
pun la ndoial cuvintele mi s-a prut deci c ncercam o senzatie, nu pe de-a ntregul
Iizic, dar nici prea departe de ea o senzatie ca de cldur arztoare,
1
de parc litera n-ar Ii
Iost de postav rosu, ci de Iier nrosit, nIiorat, am lsat-o Ir voie s cad pe podea.
Absorbit de contemplarea literei stacojii, omisesem pn atunci s examinez un mic sul de
hrtie murdar n jurul cruia Iusese nIsurat. M-am apucat acum s-l desIac si am avut
satisIactia de a gsi, scris de mna btrnului inspector, o explicatie destul de complet a
ntregii chestiuni. Erau cteva Ioi de hrtie de cancelarie ce contineau multe amnunte despre
viata si Iaptele unei oarecare Hester Prynne, care prea s Ii Iost o personalitate destul de
demn de atentie n ochii naintasilor nostri. Trise n perioada dintre primele zile ale
coloniei Massachusetts si sIrsitul secolului al saptesprezecelea. Persoane n vrst, care mai
triau n vremea domnului inspector Pue si dup mrturiile orale ale crora si scrisese el
relatarea, si mai aminteau de dnsa, de pe vremea tineretii lor, ca de o Iemeie Ioarte btrn,
dar nu neputincioas, cu o tinut impuntoare si solemn. Din vremuri aproape imemo-
riale, avea obiceiul s colinde tara ca un Iel de jnIirmier benevol si s Iac oamenilor tot
binele ce-i sttea n putint, dnd de asemenea sIaturi n tot Ielul de probleme si ndeosebi n
acelea ale inimii. i astIel, cum e Iiresc pentru o persoan cu asemenea nclinatii, si cstigase
din partea multor oameni respectul ce se cuvine unui nger, Iiind ns, mi nchipui, privit de
altii ca o intrus si o pacoste. Examinnd mai departe manuscrisul, am dat de relatarea unor
Iapte si suIerinte ale acestei Iemei neobisnuite ; dar cu privire la cele mai multe dintre acestea,
l trimit pe cititor la povestirea intitulat ,Litera stacojie", rugndu-l s nu piard nici o clip
din vedere c Iaptele principale ale acestei istorii snt certiIicate si ntrite de documentul
domnului inspector Pue. Manuscrisul original, dimpreun cu nssi litera stacojie o
rmsita extrem de stranie se aIl nc n posesia mea si vor Ii artate cu plcere oricrei
persoane care, mpins de interesul deosebit al naratiunii, ar simti dorinta s le vad. Vreau
s Iiu bine nteles : nu aIirm c ntocmind povestirea si imaginnd motivele si pasiunile, de
care au Iost conduse personajele ce apar- n ea,
1
m-am mentinut Ir nici o abatere n
limitele celor* cinci sau sase Iile de hrtie scrise de btrnul inspector. Dimpotriv,
mrturisesc c mi-am acordat tot atta sau aproape tot atta libertate ca si cum Iaptele ar Ii Iost
n ntregime inventate de mine. Ceea ce sustin este autenticitatea Iaptelor, n liniile lor
generale, ntmplarea aceasta mi-a readus spiritul, pn la un anumit grad, n vechiul lui Igas.
Prea c descoperisem aici bazele unei povestiri. Eram impresionat ca si cum venerabilul
inspector, n tinuta lui de acum un veac si pur-tnd nepieritoarea-i peruc ce-i supravietuise n
mormnt, m-ar Ii vizitat n ncperea prsit a vmii. Avea atitudinea demn a unui brbat ce
detinuse o Iunctie n slujba Maiesttii Sale, astIel nct cdea si asupra lui o raz din Sndoarea
orbitoare ce nvluie tronul cu lumina ei. Ce deosebire vai Iat de nItisarea jalnica a unui Iunctionar
republican, care, ca servitor al poporului, se simte cel din urm dintre cei din urm si cel mai
nensemnat dintre cei nensemnati, n mijlocul stpnilor si ! Cu mna ei de Iantom, umbra
nedeslusit, dar maiestuoas, mi-a predat simbolul stacojiu si micul sul al manuscrisului lmuritor. Cu
vocea-i de staIie, m-a ndemnat ca, n temeiul sacrei mele datorii Iiliale si al respectului Iat de el
care se putea pe drept cuvnt considera strmosul meu administrativ s oIer publicului elucubratiile
sale mucede si roase de molii. ,F treaba asta", rosti staIia domnului inspector Pue dnd struitor din
capul att de impuntor sub memorabila-i peruc, ,I-o si tot cstigul va Ii al tu ! Vei avea curnd
nevoie de el, cci n vremea ta lucrurile nu se petrec ca n vremea mea, cnd slujba unui om era pe
viat si adesea se lsa ca mostenire. Un lucru te rog ns n ce priveste istoria aceasta a btrnei
doamne Prynnejd amintirii naintasului tu cinstirea ce cu dreptate i se cuvine '" i am rspuns staIiei
domnului inspector Pue : ,Voi Iace asa cum spui !"
Am reIlectat dup aceea ndelung asupra istoriei lui Hester Prynne. Ea a devenit obiectul meditatiilor
mele n cursul multor ore, cnd msurm n lung si n lat camera mea, sau strbteam de zeci de ori
ncoace si ncolo lunga distant dintre poarta principal a vmii si intrarea lateral, spre marea
plictiseal si oboseal a btrnului colector cit si a cantaragiilor si msurtorilor, ntruct tropitul
nemilos al pasilor mei le tulbura motiala, ori de cte ori treceam pe lng ei. Amintindu-si de propriile
lor deprinderi de altdat, obisnuiau s spun c inspectorul se plimb pe puntea dinspre pup. si
nchipuiau, de bun seam, c unicul meu scop si, ntr-adevr, ce alt motiv putea avea un om cu
mintea sntoas s se pun de bun voie n miscare ? era de a-mi Iace poIt de mncare pentru
prnz. i, drept s spun, o poIt de mncare strnit de vntul de rsrit, care btea ndeobste n lungul
coridorului, era singurul rezultat cu care m alegeam de pe urma unui exercitiu att de neobosit.
AtmosIera unei vmi e att de putin priincioas gingaselor roade ale nchipuirii,si simtirii, nct, de-as
Ii rmas acolo chiar pe durata mandatului a zece viitori presedinti ai Statelor Unite m ndoiesc c
povestirea ,Litera stacojie" ar Ii ajuns vreodat sub ochii publicului. Imaginatia mea era o oglind ce
plise. Ea nu mai reIlecta dect cel mult cu o lamentabil nebulozitate Iigurile cu care m czneam s-o
populez. Nu izbuteam s Iac personajele povestirii s se nclzeasc si s devin maleabile la Iocul
slab pe care-l attam n vatra Iorjei mele spirituale. Nu se lsau ptrunse nici de patim arztoare, nici
de simtire gingas, ci pstrau toat rigiditatea unor cadavre si m priveau tint n obraz cu un rnjet
groaznic de sIidare si dispret. ,Ce vrei de la noi ?" prea s spun expresia lor. ,Toat bruma de putere
pe care ai avut-o odat asupra lumii nchipuirilor s-a dus ! Ai schimbat-o pe o poman din aurul public
! Du-te dar si cstig-ti leaIa !" Pe scurt, creaturile aproape inerte ale propriei mele imaginatii m
acuzau de imbecilitate, si nu cu totul pe nedrept.
Dar aceast nenorocit amorteal nu punea stpnire pe mine numai n timpul celor trei ore si jumtate
pe care Unchiul Sam le revendica din viata mea zilnic. Ea nu m prsea nici n plimbrile pe malul
mrii si n hoinrelile peste cmp, de cte ori si o Iceam rar si n sil mi adunam puterile spre a
cuta Iarmecul nviortor al naturii, care ddea odinioar gndurilor mele atta prospetime si avnt, din
clipa cnd ieseam n aer liber pe usa vechiului prezbiteriu. Aceeasi toropeal care Irna orice eIort in-
telectual m nsotea si acas si m apsa n camera pe care ntr-tm chip nespus de absurd o intitulam
cabinetul meu de lucru. i nu scpm de ea nici cnd, trziu n noapte, sedeam n salonul pustiu,
luminat doar de licrirea Iocului de crbuni si de razele lunii, silindu-m s plsmuiesc scene
imaginare care, a doua zi, s poat s se reverse n descrieri pline de culoare pe pagini de hrtie
lucioas.
Dac puterea de imaginatie rmnea cu ndrtnicie inactiv chiar la o asemenea or, cazul putea
desigur s Iie privit ca desperat. Lumina lunii, care ntr-o ncpere Iamiliar cade alb pe covor, lsnd
s se recunoasc att de precis toate desenele lui si Icnd toate obiectele att de clar vizibile si totusi
att de diIerite de Ielul cum arat dimineata sau la amiaz, creeaz ambianta cea mai Iavorabil centru
a permite unui romancier s Iac cunostint .: oaspetii lui iluzorii. In jurul lui e micul decor
domestic * al ncperii bine cunoscute : scaunele, din care Iiecare si are individualitatea
proprie ; masa din mijloc, cu un cos de lucru de mn, o carte sau dou si o lamp stins pe ea
; soIaua ; raItul cu crti ; tabloul de pe perete toate aceste amnunte, limpede percepute,
snt att de spiritualizate de lumina neobisnuit, nct par s-si piard substanta real si s
devin obiecte ale spiritului. Nimic nu e prea mic sau prea nensemnat spre a suIeri aceast
transIormare si a dobndi prin ea o nou demnitate. Ghetuta unui copil, ppusa asezat
n trsurica ei de rchit, calul de lemn, ntr-un cuvnt toate obiectele sau jucriile din
timpul zilei au acum ceva straniu si deprtat, cu toate c snt aproape tot att de clar conturate
ca la lumina zilei. i astIel, ncperea Iamiliar nou a devenit ? un teritoriu neutru, situat
undeva ntre lumea adevrat ,1 si cea de basm, unde realul si imaginarul se ntlnesc si se * I
impregneaz Iiecare cu natura celuilalt. FarItome ar putea , s intre aci Ir s ne sperie. i ar
Ii ntr-o concordant , att de total cu ntregul cadru nct n-am Ii surprinsi' dac, uitndu-
ne n jurul nostru, am zri n lumina acestui magic clar de lun o Iiint scump nou. dar
disp-H rut, seznd ntr-un Iotoliu, cu o nItisare ce ne-ar Iace s' ne ntrebm dac s-a ntors
acum din locuri deprtate sau, dac nu s-a miscat poate niciodat din locul ei de ling'
1
*
cmin.
Prin palida lui licrire, Iocul de crbuni are o Iunctie esential n producerea eIectului pe care
ncerc s-l descriu. El mprstie o plpire discret prin toat ncperea,' asternnd o roseat
usoar pe pereti si pe tavan si reIlec-tndu-se slab pe luciul mobilei. i aceast lumin mai
oalid se mbin cu recea spiritualitate a razelor lunii, mprumutnd parc un suIlet si o
gingas simtire uman Iigurilor pe care Iantezia le evoc. In Ielul acesta imagini reci devin
chipuri de brbati si Iemei. Aruncndu-ne privirea n oglind, zrim departe n adncimea ei
vrjit sclipirea antracitului pe jumtate stins, albele raze ale lunii pe podea si o replic a
ntregului tablou, cu luminile si umbrele lui, dar'mai deprtat de realitate si mai apropiat de
lumea nchipuirii. Dac la o asemenea or si cu aceast scen n Iat, un om ce sade singuratic
nu e n stare s viseze lucruri stranii si s le Iac s-i apar aievea, un astIel de om n-ar trebui
s ncerce niciodat s scrie un roman.
n ceea ce m priveste, ns, clarul de lun, lumina soarelui si sclipirea Iocului au Iost, n toat
vremea pe care am petrecut-o ca Iunctionar al vmii, tot una n ochii mei; si toate trei nu m
ajutau cu nimic mai mult dect slaba plpire a unui opait de seu. Un sir ntreg de posibilitti si
darul ce le nsotea un dar nu prea bogat si nici de mare pret, dar cel mai bun pe care-l
aveam m prsiser.
Cred totusi c dac mi-as Ii ncercat puterile cu un alt soi de scrieri, mijloacele mele nu s-ar Ii
dovedit att de tocite si de nendestultoare. As Ii putut, de pild, s m multumesc s astern
pe hrtie istoriile unui Iost cpitan de corabie si el inspector de vam pe care as Ii ingrat
dac nu l-as aminti, dat Iiind c nu trecea o zi Ir s-mi strneasc rsul si admiratia prin
minunatele lui daruri de povestitor. De-as Ii Iost n stare s pstrez puterea de evocare a
stilului su si culoarea cu care avea darul s-si coloreze descrierile, cred sincer c
rezultatul ar Ii Iost ceva cu totul nou n literatur. Sau puteam gsi usor o sarcin mai
serioas. Era o nebunie din partea mea ca, n timp ce realitatea acestei vieti mi se impunea att
de struitor atentiei, s ncerc a m cuIunda ntr-o alt epoc sau s m ncptnez a plsmiui
din nluciri o lume car*
5
s par adevrat, cnd vedeam bine cum n Iiecare clip Irumusetea
impalpabil a bsicii mele de spun se sprgea ciocnindu-se de vreun Iapt real. Mai ntelept
ar Ii Iost dac m-as Ii strduit s mprstii gndire si imaginatie n masa opac a prezentului
si s-i dau astIel o transparent luminoas ; s spiritualizez povara ce ncepea s apese
din ce n ce mai greu asupr-mi ; s caut cu hotrre valoarea adevrat si indestructibil care
zcea ascuns n n-tmplrile mrunte, monotone, si n oamenii obisnuiti cu care eram
Iamiliarizat acum. Greseala era a mea. Pagina de viat ce sttea ntins n Iata mea prea
ntunecat si banal doar pentru c n-o sondasem mai adnc. Se aIla acolo o carte mai bun
dect as putea s-o scriu vreodat ; ea mi se oIerea Ioaie cu Ioaie, de parc ar Ii Iost gata
ticluit de realitatea orelor Iugare, pierind ns la Iel cjH iute cum Iusese scris, doar pentru c
mintea mea nu ea,H destul de ptrunztoare si mna mea destul de abil pentru a o copia.
Poate c va veni si ziua cnd mi voi aminti cteva Irnturi rzlete si paragraIe pline de lacune
si cnd, aster-nndu-le pe hrtie, s constat c literele se preIac n aur. mi dau seama prea
trziu de aceasta. n zilele acelea, simteam numai c ceea ce nainte ar Ii Iost o plcere era
acum o trud dezndjduit. Nu avea rost s m plng prea mult de aceast stare de
lucruri. ncetasem de a Ii autorul unor povestiri si eseuri destul de mediocre si devenisem un
inspector de vam destul de bun. Asta era tot. Totusi, nu e de loc plcut s Iii obsedat de
bnuiala c mintea ti scade sau se evapor pe nesimtite ca eterul din-tr-o sticluta, astIel net
la Iiecare nou arunctur de ochi gsesti un reziduu mai mic si mai putin volatil. Faptul ns
nu putea Ii pus la ndoial ; si examinndu-m pe mine ca si pe ceilalti, ajungeam, n
legtur cu eIectul muncii administrative asupra caracterului, la concluzii nu tocmai
Iavorabile pentru acest Iel de viat. E de ajuns s spun aci c un Iunctionar vamal care
rmne mult vreme n serviciu poate cu greu s Iie un personaj respectabil si demn de laud,
si aceasta din mai multe pricini. Una din ele sttea n dependenta si obligatiile Iat de mai-
marii lui; cealalt, n caracterul nsusi al activittii, care orict de cinstit ar Ii, cum cred c
si este nu-l Iace s participe la eIortul comun al omenirii.
Un eIect al acestei munci, care cred c poate Ii observat, mai mult sau mai putin, la orice
individ ce a detinut o asemenea situatie este c, atta timp ct omul se sprijin pe bratul
puternic al republicii, propriile lui puteri l 1 prsesc. Si omul pierde, ntr-o msur
corespunztoare cu slbiciunea sau Iorta naturii lui, capacitatea de a se ntretine singur. Dac
posed o energie nnscut de proportii neobisnuite sau dac nu este expus prea mult vreme
Iarmecului paralizant al locului, nu este exclus ca puterile-i pierdute s poat Ii redobndite.
Functionarul scos din slujb Iireste dac are norocul s primeasc la timp lovitura brutal
care-l trimite s se zbat n mijlocul unei lumi btioase poate s se regseasc si s devin
iarsi tot ce a Iost nainte. Dar asta se ntmpl rar. De obicei si pstreaz postul tocmai
destul vreme ca s se distrug ; si cnd este dat aIar, are muschii prea atroIiati si poate doar
s-si tnase pasii pe crarea anevoioas a vietii. Constient de propria lui inIirmitate, dndu-si
seama c si-a pierdut tria si elasticitatea, ca un otel desclit, nu va nceta n viitor s-si
plimbe privirea n jur, n cutarea unui sprijin din aIar. Ndejdea lui Iierbinte si statornic
halucinatia care, n ciuda tuturor deceptiilor si piedicilor, continu s-l stpneasc tot restul
vietii si, asemenea convulsiilor spasmodice, produse de holer, mi nchipui c-l urmreste
chiar si ctva timp dup moarte rmne acum aceea c n curnd, printr-un concurs
Iericit de mprejurri, se va vedea reintegrat n vechea Iunctie. Aceast credint l
sleieste de vlag mai mult dect orice si-l Iace incapabil de orice initiativ. De ce ar mai
ndusi si s-ar chinui, de ce s-ar strdui s ias din tin, de vreme ce nu va trece mult pn cnd
bratul vajnic al Unchiului Sam l via ridica si-l va sprijini ? De ce s-ar speti s-si cs-tige viata
aci, sau s-ar duce s caute aur n CaliIornia, cnd n curnd un mic Iisic de monezi strlucitoare
din buzunarul Unchiului Sam l va Ierici din nou n Iiecare lun ? Este curios dar ntristtor de
constatat c e de ajuns ca un biet om s guste ct de putin din viata de slujbas, pentru ca s
contracteze aceast boal ciudat. Aurul Unchiului Sam o spun Ir a vrea s aduc nici cea
mai mic jignire btrnului si demnului domn are n aceast privint aceeasi putere de a
vrji ca si simbria diavolului. Oricine l atinge ar trebui s bage bine de seam, cci altminteri
trgul ar putea s-l nenoroceasc, punndu-i n joc dac nu suIletul, mcar cele mai bune
nsusiri ale sale : tria neclintit, curajul si statornicia, lealitatea, ncrederea n sine si tot ce d
accent caracterului brbtesc.
Frumoas perspectiv de viitor ! Nu c inspectorul ar Ii retinut aceast lectie pentru sine, sau
c ar Ii admis c ar putea s ajung si el ntr-un asemenea hal de decdere, Iie dac ar Ii rmas
n slujb, Iie dac ar Ii Iost dat aIar. Totusi, reIlectiile nu erau dintre cele mai plcute,
ncepeam s devin melancolic si nelinistit, scrutndu-mi Ir ncetare mintea, spre a descoperi
care din mediocrele mele Iacultti m prsiser si n ce msur suIeriser cele ce-mi
rmneau. M sileam s calculez cit timp voi mai putea rmne n vam, dac voiam s ies din
ea om. Ca s spun adevrul, m temeam cel mai mult dat Iiind c nu ar Ii Iost o politic
bun ca un om att de pasnic ca mine s Iie scos din slujb si c, pe de alt parte, nu prea intra
n obiceiurile unui Iunctionar public s demisioneze m temeam cel mai mult, asadar, c
voi ncrunti si voi cdea n decrepitudine n postul ce-l detineam, devenind un Iel de animal,
n genul btrnului inspector. Nu aveam oare s ajung, o dat -cu scurgerea monotoniei vietii
de Iunctionar care m astepta, s Iac n cele din urm din masa de prnz, la Iel ca venerabilul
meu prieten, momentul suprem al zilei si s-mi petrec tot restul timpului dormind la soare sau
la umbr ca un dine btrn ? Da, era o trist perspectiv pentru un om care vedea cea mai bun
t
deIinitie a Iericirii n a putea Iolosi din plin ntreaga gam a Iaculttilor sale si a darurilor sale
suIletesti ! Dar teama ce o nutream in toat aceast vreme era cu totul de prisos. Providenta
gsise pentru mine o soart mult mai bun dect mi-as Ii putut-o nchipui.
Un eveniment remarcabil din al treilea an al inspectoratului meu pentru a Iolosi tonul din
,P.P." a Iost alegerea generalului Taylor ca presedinte al trii. Ca s poti aprecia pe deplin
avantajele vietii de slujbas al sta- -tului, este esential s-l observi pe detintorul unui post la
intrarea n Iunctie a unui nou guvern. Situatia lui n acel moment e una dintre cele mai
neobisnuit de enervante, n orice caz dintre cele mai neplcute n care un biet muritor se poate
aIla ; de cele mai multe ori el nu are n Iata lui dect alternativa a dou rele, cu toate c acela
ce i se pare cel mai mare poate adesea s Iie cel mai mic. Dar este o stranie ncercare pentru
un om mndru si sensibil ' s vad c interesele lui stau n mna unor oameni care nici nu-l
iubesc, nici nu-l nteleg si de care u dat Iiind c unul dintre cele dou lucruri trebuie
neaprat s se' ntmple ar preIera s Iie mai degrab lovit dect ndatorat. E straniu de
asemenea pentru cineva care, n tot timpul luptei electorale, si-a pstrat calmul, s observe
setea de snge ce se maniIest n ceasul izbnzii si' s-si dea seama c ei nsusi e unul din
obiectele ei ! Putine trsturi ale naturii umane snt mai urte dect aceast tendint pe
care mi-am dat seama c o au oameni nu mai ri dect semenii lor de a deveni deodat
cruzi; doar pentru c le st n putint s loveasc n altii. Dac ghilotina, ca mijloc Iolosit
mpotriva Iunctionarilor, ar Ii o realitate, iar nu una din cele mai potrivite metaIore, snl
sincer convins c membri activi ai partidului victorios ar Ii Iost n stare, n agitatia lor, s
taie capetele noastre ale tuturora si s multumeasc cerului de a le Ii dat acest prilej ! Mi se
pare mie care am Iost totdeauna, att in victorie ct si n InIrngere, un- observator calm si
curios c acest slbatic, acest aprig spirit de dusmnie si rzbunare n-a marcat niciodat
numeroasele izbnzi ale partidului meu, asa cum a caracterizat-o atunci pe a whi-gilor.
Democratii pun mna in general pe Iunctiile publice pentru c au nevoie de ele si pentru c
anii ndelungati de cnd se practic acest sistem au Icut din el o lege a luptei politice,
mpotriva creia ar Ii o dovad de slbiciune si lasitate s murmurm, atta timp ct un alt
sistem mai bun nu va Ii instituit. Dar lunga lor deprindere cu victoria i-a Icut generosi. Ei stiu
s crute cnd li se prezint ocazia, iar cnd lovesc, securea poate ntr-adevr s Iie ascutit,
dar tisul ei e rareori otrvit de ur ; si nu au nici obiceiul josnic de a izbi cu piciorul n capul
pe care tocmai l-au tiat.
Pe scurt, orict de neplcut ar Ii Iost situatia mea, aveam destule motive s m Ielicit c m
gseam de partea nvinsilor, si nu a nvingtorilor. Dac pn atunci nu m numrasem printre
partizanii cei mai zelosi, ncepeam acum, n aceast perioad de primejdii si adversitti, s
simt n chip Ioarte ascutit ctre care partid mergeau preIerintele mele ; si socoteam nu Ir
oarecare regret si rusine, dup o cumpnit evaluare a sanselor, c aveam perspective mai
Iavorabile de a rmne n slujb dect Iratii mei democrati. Dar cine poate privi n viitor mai
departe dect vrIul propriului su nas ? Capul meu czu cel dinti !
Momentul cderii capului unui om nu este cred dect rareori, sau niciodat, cel mai plcut din
viata lui. Cu toate acestea, la Iel ca majoritatea nenorocirilor noastre, chiar i un eveniment
att de grav aduce cu sine remediul si mngierile lui, cu conditia numai ca victima s priveasc
acest accident n ce are bun, iar nu n ce are mai ru. n cazul meu special, motivele de mngiere mi
stteau la n-demn si, de Iapt, se oIeriser meditatiilor mele cu mult vreme nainte ca nevoia de a
recurge la ele s se Iac simtit. Intruct eram stul de munca de birou si m gndisem vag s
demisionez, soarta mea semna oarecum cu aceea a unui om care nutreste gnduri de sinucidere si
care, Ir a Ii ndrznit s spere, are norocul s Iie asasinat. La vam, ca si odinioar la vechiul
prezbiteriu, petrecusem trei ani termen destul de lung pentru a odihni un creier obosit ; destul de
lung pentru a putea lepda vechi obiceiuri intelectuale si a dobndi alte deprinderi ; destul de lung, ba
chiar prea lung, pentru a Ii trit ntr-o stare potrivnic naturii, ndeplinind o sarcin ce nu ena n
realitate nici plcut, nici de Iolos vreunei Iiinte omenesti sustrgn-du-m unui eIort care ar Ii
potolit mcar nelinistea mea luntric. Asadar, n ceea ce priveste brutala lui dare aIar, inspectorul nu
era n Iond nemultumit de a Ii privit de whigi ca dusman, cci inactivitatea lui n viata politic,
nclinatia lui de a hoinri n voie pe cmpul ntins si linistit unde se poate ntlni cu tot neamul
omenesc, mai degrab dect de a se mrgini s bat crrile nguste pe care membrii unei aceleiasi
Iamilii snt siliti s se deprteze unul de altul, i Icuse uneori pe Iratii si din tabra democrat s pun
la ndoial c le-ar Ii prieten. Acum ns, cnd dobndise cununa de martir (chiar dac nu mai avea cap
pe care s-o poarte), chestiunea putea Ii privit ca lmurit. n sIrsit, orict de putin snge de erou avea,
i se prea mai onorabil s Iie trt n cderea partidului cruia Iusese Iericit s 1 se alture, dect s
rmn un supravietuitor stingher, atunci cnd atti brbati mai vrednici dect el cdeau ; si aceasta
pentru ca, dup ce avea s triasc timp de patru ani din mila unui guvern ostil, s se vad silit n cele
din urm a-si deIini din nou pozitia si a cersi ndurarea si mai umilitoare a unui guvern prieten.
ntre timp, presa luase n mn cazul meu, Icndu-m s galopez timp de o sptmn sau dou peste
paginile ziarelor, n starea mea de decapitat, asemenea clretului Ir cap al lui Irving

. macabru
si nIiortor, si avid de a Ii nmormntat, asa cum trebuie s Iie un om politiceste mort. Atta n ce
priveste Eul meu simbolic. Ct despre Iptura mea omeneasc adevrat, creia capul i mai sade solid
pe umeri, ea ajunsese la concluzia ntritoare c totul era spre binele ei ; si investindu-si banii n
cerneal, hrtie si penite de otel, si deschisese pupitrul de scris, rmas de mult vreme Iar
ntrebuintare, si redevenise scriitor.
Acesta a Iost momentul cnd elucubratiile vechiului meu naintas, domnul inspector Pue, au intrat n
joc. Ruginit de pe urma prelungitei ei inactivitti, masinria mea intelectual a avut nevoie de ctva
timp pentru a Ii Icut s lucreze ntr-un chip ct de ct multumitor la aceast povestire. Dar chiar si
acum, cu toate c ntre timp mi-a absorbit pe de-a-ntregul gndurile, povestea pstreaz n ochii mei
un aspect sever si sumbru, prea putin atenuat de lumina nviortoare a soarelui, prea
putin nseninat de inIluentele plcute si prietenoase ce ndulcesc orice priveliste a naturii
si orice scen din viata real, si ar trebui s ndulceasc orice tablou al lor. Acest eIect
neatrgtor se datoreste; poate, perioadei de revolutie abia ncheiate si de tumult nc clocotitor, n
care povestirea a luat nastere. Ea nu constituie totusi un semn c spiritul autorului ar Ii lipsit de voie
bun, cci n timp ce rtcea prin ntunecimea acestor plsmuiri neinsorite, se simtea mai Iericit
dect a Iost vreodat de cnd plecase din vechiul prezbiteriu. Unele din buctile mai scurte care
completeaz acest volum
2
au Iost scrise de asemenea dup sustragerea mea involuntar de la
ostenelile si onorurile vietii publice, iar restul lor este cules din almanahuri si reviste de dat att de
veche, nct si-au ncheiat de mult circulatia si au redobndit atractia nouttii. Pstrnd
metaIora ghilotinei politice, culegerea poate Ii intitulat $.rierile post:2e ale :n:i inspe.tor
de.apitat", iar dac aceast schit, pe care snt pe punctul s-o nchei, e poate prea autobiograIic
pentru a Ii publicat de un om modest ct timp mai e n viat, ea va Ii usor iertat unui brbat ce scrie
de dincolo de montant. Pace lumii ntregi ! Binecuvntarea mea prietenilor ! Iertati Iie-mi vrjmasii !
Cci m gsesc n mprtia odihnei ! Viata de la vam zace n urma mea ca un vis. Btr-nul colector
care nu demult, o spun cu regret, a Iost rsturnat si omort de un cal, nenorocire Ir care ar Ii trit
desigur o vesnicie si toate celelalte personaje venerabile care sedeau mpreun cu el n cldirea
vmii nu snt. dect umbre n ochii mei, siluete cu capete ninse si obra-zuri zbrcite, cu care Iantezia
mea obisnuia s se joace si pe care acum le-a aruncat deoparte pentru totdeauna. Negustorii
Pingree, Phillips, Shepard, Upton, Kimball, Bertram, Hunt aceste nume si multe altele, care nu mai
departe dect acum sase luni aveau o sonoritate att de clasic si Iamiliar pentru urechea mea, toti
oamenii de aIaceri care preau s ocupe un loc att de nsemnat n lume, ce putin vreme a Iost de
ajuns ca s m despart de ei toti, si nu numai n Iapt, ci si n amintire ! mi trebuie un eIort ca s
rechem n minte chipurile si numele lor. Curnd, si vechiul meu oras natal mi va aprea din ce n ce
mai sters prin vlurile memoriei, nvluit de negur, de parc nu ar Ii o parte a pmntului adevrat, ci
un sat pierdut n lumea norilor, cu locuitori imaginari care s-i populeze casele de lemn si s strbat
ulitele Ir Iarmec si nesIrsita si monotona lui strad mare. De acum nainte, el nceteaz de a mai Ii o
realitate a vietii mele : apartin altui loc. Bunii mei concetteni nu m vor regreta prea mult; cci
desi n strduintele mele literare una din tintele cele mai scumpe a Iost aceea de a cstiga o oarecare
nsemntate n ochii lor si de a" lsa o amintire plcut n acel loc unde au trit si snt n-mormntati
attia dintre strmosii mei n-am gsit niciodat acolo atmosIera cald de care un scriitor are nevoie
pentru ca cele mai alese roade ale mintii lui s se poat coace. M voi simti mai bine printre alte
obrazuri ; iar chipurile Iamiliare din orasul meu de bastin e
aproape de prisos s-o spun se vor simti la Iel de bine Ir mine.
S-ar putea totusi o, gnd nlttor si triumIal ! ca strnepotii generatiei actuale s ndrepte uneori'
un cuget binevoitor spre scriitorasul dintr-o epoc apus atunci cind arheologul din zilele viitoare le va
arta prin' tre locurile memorabile ale istoriei orasului, pe acela unde se gsea ve.hea .i2ea
.o2:nal
l
'
LITERA STACOJIE
Poarta nchisorii
O gloat de oameni brbosi, n haine de culori moho-rte si cu plrii cenusii tuguiate, printre care se
vedeau Iemei, unele ;u capisoane iar altele cu capul gol, se aIla adunat n Iata unei cldiri de lemn, a
crei poart era ntrit cu traverse grele de stejar si presrat cu tepi de Iier.
ntemeietorii unei noi colonii, oricare ar Ii Iost idealul utopic de virtute si de Iericire omeneasc pe
care-l urmriser la origine, au trebuit s recunoasc n mod invariabil c una dintre primele lor
necesitti practice era de a destina o portiune de sol virgin unui cimitir si o alt portiune construirii
unei nchisori. Potrivit acestei reguli, se poate presupune Ir team de a gresi c strmosii orasului
Boston, au nltat primul penitenciar undeva n apropiere de Cornhill, dup cum tot ei au delimitat
locul de nmormntri pe pmnturile lui Isaac Johnson

, de jur mprejurul mormntului su, care s-a

pomenit astIel n centrul tuturor mormintelor din vechiul tintirim de la King's Chapel. Sigur este c la
cincisprezece sau douzeci de ani dup ntemeierea orasului, nchisoarea de lemn ajunsese s poarte
urmele intemperiilor si alte semne de vechime, care ddeau un aspect si mai ntunecat Iatadei
lugubre si ameninttoare. Rugina ce acoperea Ierecaturile masive ale usii de stejar prea s Iie
anterioar oricrui alt lucru din Lumea Nou. Ca tot ce are legtur cu nelegiuirile, prea s
nu Ii cunoscut niciodat o epoc de tinerete, n Iata acestei posomorite cldiri, si ntre ea si I-
gasul drumului, se ntindea un petic de iarb npdit de brusturi, saaieti, urzici si 'alte buruieni
putin plcute la vedere, care erau vdit la largul lor ntr-un sol ce dduse att de timpuriu viat
negrei Ilori a societtii civilizate : o temnit. Dar chiar ling intrare si cu rdcinile aproape n
prag se aIla o tuI de trandaIir slbatic care, acum n iunie, era numai Ilori gingase ; puteai s-
ti nchipui c ele oIereau condamnatului cnd intra sau cnd iesea pentru a Ii dus la locul de
executie parIumul si Irumusetea lor, ca mrturie a capacittii naturii de a simti n adncul
inimii ei mil si a-i arta buntate.
Printr-o ciudat ntmplare, aceast tuI de trandaIir nIruntase scurgerea timpului ; cit despre
a sti dac supra-vietuise pur si simplu vechii si asprei slbticii a acestor locuri atta vreme
dup prbusirea pinilor si stejarilor gigantici care o umbriser la origine, sau dac, asa cum s-
ar putea presupune nu Ir temei, rsrise sub pasii sIintei Ann Hutchinson
l
cnd aceasta
intrase pe poarta nchisorii, e un lucru pe care nu ne vom lua sarcina a-l stabili. Dar pentru c
ne ntlnim cu ea chiar n pragul povestirii noastre, care va porni chiar din acest loc neIast, ne-
ar Ii greu s ne retinem de a culege un boboc pentru a-l oIeri cititorului. Acest boboc va
simboliza, ndjduim, o dulce Iloare de moralitate ce va Ii, poate, gsit n drum, sau va
ndulci deznodmntul ntunecat al unei povestiri despre' Iragilitatea si suIerinta uman.
Pia(a
Peticul de iarb din Iata nchisorii de pe ulita care-i purta numele era ntesat n acea dimineat
de var snt peste dou veacuri de atunci de numerosi locuitori ai Bostonului, care-si
tineau cu totii privirile atintite asupra portii Ierecate din stejar masiv. n mijlocul oricrei alte
populatii, sau la o perioad mai trzie din istoria Noii Anglii, rigiditatea sever care mpietrea
Ietele brboase ale acestor oameni cumsecade ar Ii lsat s se prevad apropierea unui
eveniment nspimnttor, ca de pild executia vreunui vinovat notoriu, prin condamnarea
cruia un tribunal legal nu Icea dect s conIirme verdictul opiniei publice. Dar n acea epoc
mai timpurie a severitti.i caracterului puritan, o concluzie de acest Iel nu putea Ii desprins
ntr-un chip att de nendoielnic. S-ar Ii putut s Iie vorba doar de corectia prin biciuire
la stlp a vreunui serv lenes sau a vreunui copil nesupus, pe care printii lui l dduser pe
mna autorittilor civile ; de Ilagelarea si izgonirea din oras a vreunui antinomist, quaker
sau adept al vreunei alte religii eterodoxe. Sau poate c vreun indian trndav si vagabond,
pe care apa-de-Ioc a omului alb l Icuse s tulbure linistea de pe strad, avea s Iie
alungat cu lovituri de curea n adncul pdurilor. S-ar Ii putut de asemenea ca o vrjitoare ca
btrna doamn Hibbins
1
, vduva artgoas a magistratului, s Ii ajuns la momentul cnd avea
s Iie spnzurat. Oricare din aceste mprejurri ar Ii determinat aproape aceeasi atitudine
solemn a spectatorilor, asa cum se cuvenea din partea unui popor n conceptia cruia religia
si legea erau aproape identice, ntreptrunzndu-se. n chip att de deplin, nct cele mai
blnde ca si cele mai severe msuri de disciplin obsteasc mbrcau un caracter deopotriv de
sacru si de nIricostor. Era ntr-adevr zgr-cit si rece comptimirea la care putea s se
astepte un inIractor trimis pe esaIod de la asemenea spectatori. Pe de alt parte o penalitate
care n zilele noastre n-ar atrage dect un anumit grad de batjocur si de ridicol putea s Iie
nvestit cu o demnitate aproape tot att de auster ca nssi pedeapsa cu moartea.
n dimineata de var n care ncepe povestirea noastr, un Iapt demn de a Ii retinut era acela c
Iemeile amestecate n multime preau s arate un interes deosebit pentru pedeapsa, oricare ar
Ii Iost ea, ce avea s Iie aplicat n Iata tuturor. Epoca aceea nu era att de raIinat nct un
sentiment de cuviint s mpiedice pe purttoarele de jupoane si de Iuste nIoiate s ias pe
cile publice si s-si strecoare, dac se prezenta ocazia, siluetele lor destul de voluminoase n
rndurile cele mai apropiate de esaIod spre a asista la o executie. Din punctul de vedere
moral ca si din cel material, Iemeile si Ietele de spit si educatie veche englezeasc erau dintr-
o stoI mai grosolan dect Irumoasele lor urmase de sase sau sapte generatii mai trziu ;
cci n tot lungul acestui lant de strmosi, Iiecare mam ce a urmat alteia i-a transmis Ietei
sale o culoare mai delicat, o Irumusete mai gingas si mai trectoare, o constitutie Iizic mai
Iragil, dac nu chiar un caracter mai putin robust si mai putin Ierm dect al ei. Femeile care
stteau acum n Iata portii nchisorii nu erau desprtite nici printr-o jumtate de veac de
vremea cnd brbteasca Elisabeta
1
Iusese destul de reprezentativa pentru sexul ei. Erau
compatrioatele ei, iar carnea de vac si berea trii natale, ca si un regim moral ntru nimic mai
raIinat, intrau din plin n alctuirea lor. De aceea, soarele luminos al diminetii strlucea asupra
unor umeri vnjosi si a unor piepturi bine dezvoltate, precum si asupra unor obraji rosii si
rotunzi, care se maturizaser n ndeprtata insul de origine si nu avuseser nc timpul s
pleasc sau s se subtieze n atmosIera Noii Anglii. Exista pe deasupra la aceste matroane
cum preau s Iie cele mai multe dintre ele o ndrzneal si o Iranchete de limbaj, care ne-
ar Iace azi s tresrim att prin ntelesul ct si prin tonul lui.
Vecinelor, spuse o Iemeie de vreo cincizeci de ani, cu trsturi aspre, am s v spun ce
socotesc eu ! Sntem Iemei n toat Iirea, pretuite pentru credinta noastr ; ar Ii de cel mai
mare bine pentru obste dac asemenea nelegiuite ca Hester Prynng.ar Ii lsate pe mna
noastr. Nu credeti la Iel, cunleJxela: ? Dac destrblat asta ar Ii Iost judecat de noi cinci
care ne gsim adunate aci, ar Ii scpat ea oare cu o osnd ca aceea pe care i-au .dat-o prea
cinstitii nostri juzi ? Nici gnd !
Oamenii zic, se amestec alta, c reyerendu Djm
r
mesdjle, cuviosul ei pastor, pune grozav
Ta mima Iaptul c o asemenea rusine a putut cdea pe capul parohiei lui.
Dregtorii snt oameni cu Irica lui Dumnezeu dar mult prea ierttori sta-i adevrul,
adug o a treia matroan tomnatic. S-ar Ii cuvenit mcar s-o nsemne pe Hester Prynne cu
Iierul rosu pe Irunte. mi pun capul c s-ar Ii cutremurat. Dar putin o s-i pese, lepdturii, de
ceea ce o s-i atrne la piept! O s poat acoperi semnul, v-o spun eu, cu o paIta sau cu vreo
alt podoab pgn si o s se plimbe asa pe strzi, mai ndrzneat ca oricnd !
Da de unde ! interveni ceva mai blnd o Iemeie t-nr, care tinea un copil de mn. Poate
s acopere semnul ct o vrea, dar suIerinta o s-i rmn mereu n inim.
Ce tot vorbim de semne si nIierri, Iie ele la piept, Iie pe Irunte ? strig o alt muiere, cea
mai urt si totodat cea mai nendurat dintre aceste 'judectoare improvizate. Femeia asta
ne-a acoperit de rusine pe toate; trebuie s moar. Oare nu e o lege pentru asta ? Fireste c e,
att n scriptur ct si n crtile de legi. Dac-i asa, judectorii care au nesocotit-o vor purta
singuri vina atunci cnd nevestele si Iiicele lor vor apuca pe ci gresite.
Fereasc Dumnezeu,- exclam un om din multime. Ce, vrei s spui c nu e alt virtute n
Iemei dect aceea izvor,tdijiInta.taamjie. spinzurtoare ? E vorba cea mai de ocar din cte
au Iost rostite pn acum ! i acum, tceti din gur, tatelor, cci poarta temnitei se descuie si
iat-o iesind pe doamna Prynne nssi.
Cnd poarta nchisorii Iu larg deschis pe dinuntru,
s
e ivi nti ca o umbr neagr ce iese la
lumina soarelui silueta sumbr si sinistr a armasului orsenesc, cu o spad atrnat de mijloc
si cu toiagul Iunctiei sale n mn. Acest personaj preIigura si ntruchipa n nItisarea lui
ntreag ntunecata severitate a codului puritan, pe care avea sarcina s-l aplice cu cea mai
mare asprime si cu toate consecintele sale, inIractorului. ndreptnd nainte cu stnga toiagul
oIicial, si sprijinea dreapta pe umrul unei tinere Iemei, mpingnd-o astIel nainte ; cnd
ajunser ns n pragul nchisorii, ea l respinse printr-o miscare plin de demnitate Iireasc si
de Iort de caracter, si psi singur n aerul liber de aIar. Tinea n brate un copil, un prunc de
vreo trei luni, care clipea din ochi si si Ierea Iata de lumina prea vie a zilei ; cci n existenta
lui de pn atunci, nu cunoscuse dect penumbra cenusie a celulei sau a vreunei alte ncperi a
temnitei.
Cnd tnra Iemeie mama acestui copil se pomeni expus privirilor multimii, prima ei
miscare pru s Iie de a strnge pruncul mai tare la piept ; nu att dintr-un impuls de aIectiune
matern, ct pentru a putea ascunde n acest Iel un anumit semn brodat sau prins pe rochia ei.
n clipa urmtoare, ns, socotind pe bun dreptate c unul din semnele rusinii ei n-ar putea
sluji cel mai bine ca s-l ascund pe cellalt, lu copilul pe brat si, rosind adnc, dar totusi ca
un zmbet semet si cu o privire ce nu se arta rusinat, si roti privirea asupra concettenilor si
vecinilor ei. i iat c pe pieptul rochiei ei se vzu, tiat dintr-un Irumos postav rosu si
nconjurat de o broderie complicat si de bogate nIlorituri de Iir, litera A *. Era lucrat cu
atta art si cu atta Iantezie si somptuozitate, nct devenea suprema si cea mai potrivit
podoab a ves-mntului pe care-l purta ; si acest vesmnt era de o splendoare, care desi
corespundea gustului din acea epoc, depsea cu mult limitele Iastului ngduit n colonie.
Tnra Iemeie era nalt si avea o siluet de o elegant desvrsit. Prul bogat, de nuant
nchis, era att de lucios, nct reIlecta sclipind razele soarelui, iar chipu-i Irumos impresiona
nu numai prin trsturile regulate si prin tenul strlucitor, ci si prin Iruntea nalt si ochii de
un negru adnc. Avea o nItisare distins, asa cum era nteleas distinctia Ieminin n
vremurile acelea ; mai degrab o anumit maiestate si demnitate, dect gratie delicat,
vaporoas si ineIabil, care trece astzi drept semn al distinctiei. i nicicnd Hester Prynne nu
pruse mai nobil, n ntelesul antic al cuvntului, dect n momentul cnd iesi pe poarta
nchisorii. Cei care o cunoscuser nainte si care se asteptaser s-o vad nnegurat si ntune-
cat parc de un nor de dezastru, rmaser mirati, ba chiar uluiti, s-i vad Irumusetea
strlucind si pe Hester nssi Icndu-si un nimb din nenorocirea,si inIamia ce o nvluiau. E
adevrat, ns, c un observator sensibil ar Ii putut discerne n nItisarea ei ceva inIinit de
dureros, Rochia ei, pe care si-o cususe singur n nchisoare pentru aceast mprejurare,
croind-o dup propria ei Iantezie, prea s exprime printr-o originalitate extravagant si
pitoreasc starea ei de spirit, nepsarea dezndjduit dispozitiei ei. Dar lucrul care atrgea"
toate privirile si "care transIigura oarecum pe aceea care-l purta n asa msur nct toti
acei brbati si Iemei care o cunoscuser bine pe Hester Prynne erau impresionati acum, de
parc ar Ii vazut-o pentru prima oar era acea liter sta.ofie brodat si nIlorat n chip att
de Iantastic, de pe pieptul ei, care producea un eIect magic, sustrgnd-o pe tnra Iemeie
raporturilor obisnuite cu ceilalti oameni si nchiznd-o ntr-o alt sIer.
E dibace la cusut, nimic de zis, reIlect una dintre spectatoare, dar s-a pomenit oare,
nainte de aceast tr-tur nerusinat, ca vreo Iemeie s aleag acest Iel de a-si arta
ndemnarea ? Pcatele mele, cumetrelor, oare asta nu nseamn c-si bate joc pe Iat de
cucernicii nostri dregtori si c-si Iace o Ial din ceea ce acesti'preacinstiti brbati au nteles
s-i Iie o pedeaps ?
Ar trebui, mormi motroana cu Iata aspr, s-i smulgem cucoanei rochia bogat de pe
umerii ei gingasi; ct despre litera rosie pe care si-a brodat-o ntr-un chip att de ciudat, i-as da
un petic din vechea mea Ilanea de reumatisme ca s-si Iac una mai potrivit.
Liniste vecinelor, liniste ! sopti cea mai tnr dintre Iemei.'Aveti grij s nu v aud Eu
zic c nu e mpunstur de ac n aceast litera brodat pe care sa n-o Ii simtit-o n inima ei.
Fiorosul armas si ridica tocmai toiagul.
Faceti loc, oameni buni, Iaceti loc, n numele regelui !
strig el. Deschideti drum si v Igduiesc c doamna Prynne va Ii asezat ntr-un loc unde
brbatii, Iemeile si copi vor putea s-o vad bine n Irumosul ei vesmnt, de acum si pn' la
ora unu dup-amiaz. Binecuvntat Iie virtuoasa colonie Massachusetts, unde nelegiuirea
este scoas la lumina zilei! Vino, cucoan Hester, vino s-ti arti litera stacojie n piat !
O trecere se deschise de ndat prin multimea de spectatori. Precedat de armas si nsotit de o
procesiune pes-' trit de brbati cu Iruntea ncruntat si de Iemei cu Iete
1
nendurtoare,
Hester Prynne se ndrept spre locul unde avea s-si execute pedeapsa. Un crd de scolari
agitati si
v
? curiosi, care ntelegeau prea putin despre ce era vorba, , aIar doar c ntmplarea
le prilejuia o jumtate de zi li-* ber, alergau naintea ei, ntorcndu-si mereu capetele ca s-o
priveasc mai bine si s se uite la copilul ce clipea n bratele ei si la litera de ocar de pe piept.
Distanta de la poarta nchisorii pn n piat nu era mare pe vremea, aceea. Msurat ns
dup chinurile detinutei, ea putea Ii' socotit totusi ca o cltorie destul de lung, cci orict de
semeat era atitudinea Iemeii, ea cunostea de bun seamn o suIerint sIsietoare la Iiecare
pas de pe urma celor ce se * nghesuiau s-o vad. Era ca si cum inima i-ar Ii Iost arun-" cat n
mijlocul strzii, pentru a Ii respins cu dispret si clcat n picioare de toti. Exist totusi n
Iirea noastr ceva pe ct de minunat pe att de milostiv, care Iace ca cei ce suIer s nu simt
niciodat intensitatea chinurilor ndurate prin tortura prezent, ci mai degrab prin durerea
arztoare ce-l roade dup aceea. Hester Prynne trecu prin aceast parte a ncercrii ei si ajunse
la un Iel de esaIod, ridicat n extremitatea de apus a pietii, care se nlta aproape sub
streasin primei biserici din oras si prea asezat acolo pe vecie.
De Iapt, esaIodul constituia o parte dintr-un aparat de pedeaps, care de dou sau trei generatii
ncoace nu mai prezint penL.ii noi dect un interes istoric si traditional, dar care n vremurile
mai vechi era considerat un instrument de promovare a virtutii civice, tot att de eIicace ca si
ghilotina pentru exercitarea teroarei n Franta. Era, pe scurt, platIorma stlpului inIamiei,
deasupra creia se nlta scheletul acelui instrument disciplinar Iasonat s cuprind Ierm capul
omenesc n strinsoarea lui si s-l expun astIel privirilor publicului. Acest dispozitiv de lemn
si Iier ntruchipa si concretiza nssi conceptia ideal a inIamiei. Nu poate exista, cred, nici un
ul-tragiu mpotriva naturii noastre a tuturor oricare ar Ii pcatele individului nici un
ultragiu mai Ilagrant dect acela de a interzice unui vinovat s-si ascund de rusine Iata, cum o
Icea n esent aceast pedeaps. n cazul lui Hester Prynne, ns, ca si n alte cazuri destul de
dese, sentinta prevedea c avea s stea un anumit timp pe platIorm, Ir a suIeri strinsoarea
n jurul gtului si imobilizarea capului, care Iorma caracteristica cea mai diabolic a acestei
groaznice unelte. Cunoscndu-si bine rolul, Hester urc o mic scar de lemn si se gsi astIel
expus multimii, cam la nltimea umerilor celorlalti.
Dac n multimea de puritani s-ar Ii aIlat vreun pa-pistas, aceast Iemeie Irumoas, att de
deosebit prin mbrcmintea si expresia ei, si care tinea un prunc la piept, i-ar Ii amintit
imaginea maternittii divine pe care attia pictori ilustri s-au zbtut s-o nItiseze, evocndu-i
ntr-adevr, dar numai prin contrast, imaginea sacr a mamei neprihnite al crei prunc avea
s mntuiasc lumea. Aici ns, cel mai greu dintre; pcate ntinase cea mai sacr Iunctie a
vietii omenesti, si urmarea era c lumea devenise mai ntunecat prin Irumusete iacesgi
"emei, si mTplerauta prin copilul ptrcare-t nasrrjsI iscera niTera lipsit de o
oarecareTreculeas oroare, pe care spectacolul vinovtiei si al rusinii unui seamn trebuie s-l
Ii inspirat totdeauna, nainte ca societatea s Ii devenit destul de corupt pentru a zmbi n Iata
lui n loc de a se cutremura. Martorii dezonoarei lui Hester Prynne luau nc aceste lucruri n
serios. Erau destul de austeri spre a privi moartea ei, dac asa ar Ii sunat sentinta, Ir a
murmura mpotriva severittii pedepsei, dar nu aveau nimic din lipsa de suIlet care, n alt
stadiu al dezvoltrii sociale, ar Ii gsit doar un subiect de glum ntr-o astIel de exhibitie.
Chiar dac ar Ii existat printre ei o nclinatie spre batjocur, ea ar Ii Iost reprimat si nIrnt
prin prezenta solemn a unor brbati att de impuntori cum erau guvernatorul si ctiva
consilieri, un judector, un general si clericii orasului, care se aIlau toti, seznd sau stnd n
picioare, pe balconul casei de rugciune, uitndu-se n jos spre platIorm. De vreme ce
asemenea personaje puteau lua parte la spectacol Ir a primejdui maiestatea sau respectul
datorat rangului si Iunctiilor lor, se putea deduce n mod sigur c sentinta legal se va aplica
cu toat seriozitatea si greutatea. Ca urmare, multimea avea si ea un aer sumbru si grav.
NeIericita osndit se tinea ct putea ea mai bine, sub greaua povar a o mie de priviri
nendurate, atintite toate asupra ei si concentrate asupra pieptului ei. Era aproape cu neputint
de suportat. J?iv impulsiv si ptimas, se pregtise s nIrunte sgetile otravite si loviturile
de" cutit ale indignrii obstesti, care aveau s se descarce mpotriva ei prin ntreaga gam de
insulte; dar aceast dispozitie solemn a spiritului popular, pe care o vedea n Iata ei, avea un
caracter mult mai teribil. Ar Ii preIerat ca toate aceste Iete mpietrite s Iie schimonosite de o
veselie batjocoritoare, avnd-o pe ea drept tint. Dac multimea ar Ii izbucnit ntr-un hohot de
rs n care si-ar Ii avut partea Iiecare brbat, Iiecare Iemeie, Iiecare voce strident de copil
Hester Prynne ar Ii putut s le rspund tuturor printr-un zmbet amar si plin de dispret.
Dar sub greutatea de plumb a pedepsei pe care era sortit s-o ndure, simtea parc uneori
nevoia de a striga din toat puterea plmnilor ei si de a "se arunca de pe esaIod la pmnt, ca
s nu-si ias de-a dreptul din minti.
Erau totusi clipe cnd ntreaga scen, n care ea Iorma punctul central, prea s-i dispar din
ochi, lucindu-i nedeslusit n Iat ca o serie de imagini spectrale, abia conturate. Mintea si
ndeosebi memoria i erau neIiresc de vii si nu ncetau s-i evoce alte scene dect aceast
strad grosolan tiat ntr-un mic oras de la marginea unei lumi slbatice, alte Iete dect acelea
ce o priveau ameninttor de sub borurile plriilor tuguiate. Reminiscente cu totul
nensemnate si imateriale, episoade din copilrie si din zilele cnd mergea la scoal, jocuri,
certuri puerile si mici amnunte domestice din anii adolescentei o npdeau ntr-un sir
nesIrsit, amestecate cu amintiri ale mprejurrilor mai grave din viata ei de dup aceea ;
Iiecare imagine era la Iel de vie, ca si cum toate ar Ii avut aceeasi nsemntate sau ar Ii Iost
deopotriv n joc. Poate c era un subterIugiu instinctiv al spiritului ei, pentru a-si usura, cu
ajutorul acestor ntruchipri Iantasmagorice, cruda povar si asprimea realittii.
Oricum va Ii Iost, esaIodul stlpului de inIamie era pentru Hester Prynne un Iel de punct
de observatie... de unde i se perinda prin Iata ochilor totjurniilstcb.tut din zilele copilriei ei
Iericite, Stnd pe "aceast platIorm IIiIama, revedea satul natal din vechea Anglie si cminul
printesc o cas drpnat de piatr cenusie, cu aspect srccios; pstrnd ns deasupra
portalului un blazon pe jumtate sters, mrturie a unei strvechi nobleti. Vedea obrazul tatlui
ei, cu Iruntea-i plesuv si venerabila barb alb care se revrsa peste gulerul ncretit dup
vechea mod elisabetan ; de asemenea, chipul mamei, cu acea expresie de dragoste atent
si grijulie pe care o pstra totdeauna n amintire si care ridicase att de des, chiar si dup
moarte, piedica unei blnde mustrri n calea Iiicei ei. i-si vedea si propria-i Iat, strlucind
de Ieciorelnic Irumusete si iluminnd toat adncimea oglinzii plite n care obisnuise s se
priveasc. Zrea acolo si un alt obraz, acela al unui brbat ncrcat de ani, cu o Iat livid,
tras, de savant, cu ochii stinsi si ncetosati de plpirea luminrii ce-l ajutase s se adnceasc
n multe tomuri groase. i totusi, aceeasi ochi tulburi aveau o stranie putere de ptrundere
atunci cnd posesorul lor cuta s citeasc n suIletul omenesc. Aceast siluet de om al
studiilor si al claustrrii era, dup cum imaginatia Ieminin a lui Hester Prynne nu omitea
s-si aminteasc, usor diIorm, umrul su stng Iiind putin mai ridicat dect cel drept.
Apoi, n galeria de tablouri a memoriei, rsrir strzile nguste si ntortocheate, casele cenusii
nalte, uriasele catedrale si ediIiciile publice de arhitectur bizar, cldite de mult, ale unui
oras de pe continent, unde o viat nou o asteptase tot n legtur cu diIormul savant ; o viat
nou, care se alimenta ns cu elemente uzate de vreme, ca o tuI de muschi verde pe un zid
czut n ruin. n sIr-sit, n locul acestor scene schimbtoare, reapru piata rudimentar din
asezarea puritan, cu toti locuitorii orasului adunati laolalt si ndreptndu-si privirile severe
spre Hester Prynne da, spre ea nssi care sttea pe platIorma stlpului inIamiei cu un
prunc n brate si cu litera A de un rosu aprins, brodat n chip Iantastic, cu Iir de aur, pe snul
ei.
Oare s Iie adevrat ? Strnse cu atta nIocare copilul la piept, nct acesta scoase un tipt; si
ls ochii n jos asupra literei stacojii, o atinse chiar cu mna pentru a se convige c pruncul si
rusinea erau reale. Da ! Aceasta era realitatea e tot restul pierise !
III Recunoasterea
De aceast senzatie intens, aceea de a Ii tinta privirilor severe ale tuturor, Iemeia cu litera
stacojie pe piept Iu n sIrsit usurat, distingnd la marginea multimii de oameni o siluet care
puse n chip irezistibil stpnire pe gndurile ei. Un indian n portul indigen sttea acolo ;
numai c pieile-rosii nu erau vizitatori att de rari n asezrile engleze nct unul din ei s Ii
putut atrage atentia lui Hester Prynne ntr-un asemenea moment; cu att mai putin s Ii alungat
orice alte imagini si gnduri din mintea ei. Dar lng indian, si Iiind n chip vdit tovars de
drum cu el, se aIla un om alb ntr-o bizar tinut pe jumtate civilizat, pe jumtate slbatic.
Era mic de stat, cu Iata brzdat de zbrcituri, dar care cu greu ar Ii putut Ii socotit Iat de un
om btrn. Trsturile sale erau de o inteligent remarcabil, ca acelea ale cuiva ce-si cultivase
ntr-o asemenea msur spiritul, nct acesta nu putuse s nu modeleze Iizicul dup
asemnarea sa si s
nu

se
maniIeste prin semne nendoielnice. Cu toate . omul acela se silise,
prin aranjamentul n aparent neglijent al mbrcmintii sale eteroclite, s ascund sau s
atenueze aceast particularitate, Hester Prynne si ddu seama destul de limpede c unul din
umerii si era mai nalt dect cellalt. i vzndu-i Iata subtiat si usoara diIormitate a
trupului, si strnse din nou pruncul la piept
c
u o miscare att de convulsiv, nct bietul copilas
scoase un nou tipt de durere. Mama ns pru s nu-l aud. ,
Cnd strinul sosise n piat, cu putin timp nainte ca dnsa s-l Ii zrit, si ndreptase ochii
spre Hester Prynne la nceput cu nepsare, ca un om obisnuit cu observatia interioar si pentru
care lucrurile exterioare nu au mare valoare sau important, atta timp ct nu au vreo legtur
cu preocuprile mintii. Foarte curnd ns privirea lui se Icu ascutit si ptrunztoare.
Trsturile obrazului i se schimonosir, zvcnind de oroare, ca si cum un sarpe ar Ii alunecat
repede peste ele, oIerind vederii toate contursiu-nile si rsucelile sale. Fata i se ntunec sub
eIectul unei emotii puternice, pe care totusi, printr-un eIort de voint, o stpni att de iute
nct, cu exceptia unui singur moment, expresia lui ar Ii putut trece drept calm. Dup un
scurt interval, zvcnetul deveni aproape imperceptibil, si n cele din urm se pierdu n
proIunzimile Iirii lui. Cnd vzu c ochii lui Hester Prynne erau atintiti spre ai lui si ntelese
c ea prea s-l recunoasc, ridic ncet si calm degetul, Icu un gest si-l puse pe buze.
Pe urm, atingnd umrul unui orsean ce sttea lng dnsul, i se adres pe un ton politicos.
u Rogu-te, domnule, spuse el, cine este Iemeia aceea si de ce e dat prad ocrii obstesti
?
u Se vede c esti strin de acest tinut, prietene, rspunse orseanul uitndu-se curios spre
cel ce pusese ntrebarea si spre nsotitorul su slbatic, cci altminteri ai Ii auzit negresit de
doamna Hester Prynne si de Iaptele ei
re
le. A csunat, crede-m, o mare rusine comunittii
piosului pastor Dimmesdale.
, Adevr griesti, rspunse cellalt. Snt strin si am btut ndelung drumurile, spre durerea si
Ir vrerea mea. Am trecut prin ncercri grele pe mare si pe uscat, si am Iost tinut mult
vreme n robie de pgnii din tinuturile de la miaz-zi ; si acum am Iost adus aici de acest
indian, ca s Iiu rscumprat din robie. Fii deci bun, ro-gu-te, si povesteste-mi despre Hester
Prynne nte-les-am bine numele ei ? despre pcatele acestei Iemei si despre ce anume a
adus-o pe platIorma inIamiei.
Nici vorb, prietene, spuse orseanul. i nu m ndoiesc c ti se umple inima de bucurie s
te aIli, n sIrsit, dup necazurile dumitale si dup sederea n tinuturile slbatice, ntr-o tar
unde nelegiuirea e urmrit si pedepsit sub ochii crmuitorilor*si i poporului, ca aici n
pioasa noastr Nou Anglie. AIla", domnule, c Iemeia de acolo era sotia unui om nvtat,
englez prin nastere, dar trit mult vreme la Amsterdam, unde i-a venit n gnd, snt destui ani
de atunci, s strbat oceanul si s vin s mpart aceeasi soart cu noi, aici n Massachu-
setts. Cu tinta asta si-a trimis sotia nainte, el rmnnd n Europa s-si rnduiasc unele
treburi. Dar ce s vezi, domnule ? De aproape doi ani de cnd Iemeia asta locuieste aici, nici o
veste nu a sosit de la acest brbat nvtat, magistrul Prynne ; si tnra lui sotie, vezi dumneata,
a Iost lsat prad rtcirilor ei...
u Aha ! Aha ! nteleg, Icu strinul cu un surs amar Un om att de nvtat, cum spui, ar Ii
trebuit s stie si asta din crtile sale. i cine, cu voia dumitale, domnule, poate Ii tatl
pruncului de trei sau patru luni, pe ct mi po da seama pe care doamna Prynne l tine n
brate ?
u S-ti spun drept, prietene, asta a rmas o tain, ia un Daniil

care s-o deslege este nc de

gsit, rspuns' orseanul. Doamna Hester nu vrea s vorbeasc cu mc un pret, iar judectorii
si-au Irmntat n zadar mintile S-ar putea ca vinovatul s Iie de Iat si s priveasc acest
trist spectacol, necunoscut de oameni si uitnd c Dumnezeu l vede.
u nvtatul ar trebui s vin singur ca s ptrund aceast tain, reIlect strinul zmbind
din nou.
u S-ar cuveni, ntr-adevr, dac mai e n viat, rspunse orseanul. De altIel, bunul meu
domn, crmuitorii nostri din Massachusetts, socotind c Iemeia e tnr si Irumoas si c,
negresit, a Iost mpins la cderea ei de o ispit puternic si, n sIrsit, c asa cum se poate
crede sotul ei zace pe Iundul mrii, nu s-au ncumetat s ridice mpotriva ei toat asprimea
dreptei noastre legi. Pedeapsa Iaptei este moartea. Dar n marea milostenie si buntate a inimii
lorau osndit-o pe doamna Prynne s stea doar vreme de trei ceasuri pe platIorma stlpului in-
Iamiei si s poarte de acum nainte, ct va mai avea de trit, semnul rusinii pe piept.
nteleapt judecat ! rosti strinul, aplecndu-si cu gravitate capul. n chipul acesta, litera
rusinii va rmne o predic vie mpotriva pcatului, pn cnd va Ii spat pe piatra ei de
mormnt. M supr ns c acela cu care a svrsit pcatul nu se aIl lng ea. Dar va Ii gsit !
va Ii gsit ! va Ii gsit !
Se nclin curtenitor n Iata vorbretului orsean si, soptind cteva cuvinte indianului ce-l
nsotea, si croir mpreun drum prin multime.
n tot timpul acestei convorbiri, Hester Prynne rmsese nemiscat pe piedestal, tinndu-si
ochii atintiti asupra strinului. l privea att de Iix, nct n unele momente tot ce era mprejur
prea s dispar, nelsndu-i dect pe ei amndoi. O asemenea ntrevedere ntre patru ochi ar i
Iost, poate, mai teribil nc dect ntlnirea de acum asa cum sttea sub soarele dogoritor al
amiezii ce-i cdea pe Iat si-i lumina rusinea, purtnd pe piept semnul stacojiu al inIamiei si
tinnd n brate copilul pcatului. i toate acestea n mijlocul unei multimi, adunate ca la o
serbare si zgindu-se la trsturile care n-ar Ii trebuit s Iie vzute dect n licrirea pasnic a
Iocului din cmin, n penumbra Iericit a interiorului unei case, sau sub un vl, la biseric.
Orict de groaznic era ncercarea, Iemeia avea sentimentul de a gsi adpost n prezenta attor
martori Era mai bine s stea pe platIorm, cu nenumratii oameni ntre ea si acel brbat, dect
s se gseasc Iat-n Iat cu el, Ir nimeni n jurul lor. Gsea oarecum reIugiu n Iaptul de a
se gsi n public si se temea de momentul n care aceast protectie avea s-i Iie retras. Ab-
sorbit de aceste gnduri, abia dac auzi o voce ce rsuna n spatele ei, pn cnd numele i Iu
repetat de cteva ori pe un ton ridicat si solemn, care rsun peste ntreaga multime.
Ascult-m, Hester Prynne ! rosti vocea.
Am artat nainte c drept deasupra platIormei pe care sttea Hester Prynne, se aIla un Iel de
balcon sau de galerie deschis, alipit de casa de rugciune. Era locul de unde se citeau de
obicei proclamatiile, n mijlocul unei adunri de demnitari si cu ntregul ceremonial ce nsotea
n acele vremuri asemenea solemnitti. Aci, spre a Ii martor la scena pe care o descriem, sedea
guvernatorul Bel-lingham, n persoan, Ilancat, drept gard de onoare, de patru sergenti
narmati cu halebarde. Purta o pan neagr la plrie, o manta cu marginile brodate, iar
dedesubtul ei o tunic de catiIea neagr. Era un om naintat n vrst, care trecuse prin
ncercri grele, nscrise n ridurile adnci ale Ietei. Nu era nepotrivit pentru a Ii capul si
reprezentantul unei comunitti care-si datora originea, dezvoltarea si stadiul actual nu
impulsurilor tineretii, ci eneVgiilor austere si clite ale vrstei mature si ntunecatei ntelep-
ciuni a btrnetii, si care nIptuia att de multe lucruri tocmai pentru c imagina si spera n
att de putine. Celelalte personaje eminente, de care era nconjurat crmuito-rul suprem, se
distingeau prin tinuta demn, proprie unei perioade cnd Iormele autorittii erau socotite ca
avnd caracterul sacru al institutiilor divine. Erau Ir ndoial oameni cinstiti, drepti si
ntelepti. Dar n tot neamul omenesc n-ar Ii Iost usor de ales un numr egal de persoane
chibzuite si virtuoase care s Iie mai putin capabile s judece inima unei Iemei rtcite si s
descurce n ea itele binelui si ale rului dect nteleptii cu nItisare teapn ctre care Hester
Prynne si ntorcea acum Iata. i se pare c-si ddu seama c putina simpatie la care se putea
astepta zcea n inima mai larg si mai cald a multimii; cci atunci cnd si ridic ochii spre
balcon, neIericita Iemeie pli si ncepu s tremure.
Vocea care i se adresase era aceea a vestitului reverend John Wilson, cel mai n vrst dintre
pastorii Bostonului, mare nvtat, ca majoritatea colegilor si ntru preotie, si totodat om cu
spirit blnd si ierttor. Dar aceast ultim calitate Iusese dezvoltat cu mai putin grij dect
darurile sale intelectuale si era, de Iapt, pentru el mai degrab un motiv de rusine dect de
multumire personal. Sttea acolo, un sir de bucle sure iesindu-i de sub tichia de catiIea, si
ochii si cenusii, deprinsi cu lumina mohort a cabinetului de lucru, clipeau sub razele
neierttoare ale soarelui asemenea acelora ale pruncului lui Hester. Arta ca acele sumbre
portrete gravate pe Irontispiciile vechilor volume de predici, si nu era mai ndrepttit ca
vreunul din acele portrete s intervin, asa cum o Icea acum, ntr-o chestiune de vinovtie, de
pasiune si de suIerint omeneasc. Hester Prynne, gri pastorul, m-am strduit pe lng
tnrul meu conIrate aici de Iat, pe care ai avut prilejul s-l auzi predicnd cuvntul sInt si
spunnd aceasta domnul Wilson puse mna pe umrul unui tnr palid ce sttea lng ei am
cutat, zic, s-l conving pe acest tnr cuvios s-ti vorbeasc aici, n Iata cerului si a acestor
ntelepti si drepti crmuitori, precum si n auzul tuturor oamenilor, despre mrsvia si josnicia
pcatului tu. Cu-nosdndu-ti mai bine Iirea dect mine, ar Ii mai n msur s cntreasc
argumentele ce ar Ii n stare s nving, Iie prin nduiosare, Iie prin spaim, mpietrirea si
ndrtnicia ta, Icndu-te s nu mai ascunzi numele aceluia care te-a ispitit s cazi n acest
dureros pcat. El ns mi rspunde (cu prea marea lui blndete de om tnr, cu toate c nte-
lepciunea i ntrece vrsta) c ar nsemna s vtmm Iirea nssi a Iemeii, silind-o s
dezvluie tainele inimii ei n plin lumin a zilei si n Iata unei multimi att de numeroase.
Adevrul este ns asa cum am cutat s-l Iac s nteleag c rusinea zace n svrsirea
pcatului, iar nu n destinuirea lui. Ce spui despre aceasta, te ntreb nc o dat, Irate
Dimmesdale ? Vei Ii tu acela care se va ngriji de suIletul acestei srmane pctoase, sau va
trebui s Iiu eu ?
Un murmur se auzi printre venerabilele si demnele personaje adunate pe balcon ; si
guvernatorul Bellingham ddu glas ntelesului acestor soapte, adresndu-se tn-rului pastor pe
un ton autoritar, desi temperat de respecta
Bunul meu reverend Dimmesdale, spuse el, rspund
derea pentru suIletul acestei Iemei cade n mare msur sarcina dumitale. Esti chemat deci s-
o ndemni la cint si, ca dovad si urmare a acesteia, la mrturisire.
Acest apel direct atrase privirile ntregii multimi as pra reverendului Dimmesdale, un cleric
tnr care, dup studiase la una din marile universitti din Anglia, venii s aduc toat
nvttura epocii n slbatica noastr ta pduroas. Elocinta si Iervoarea lui religioas Icuser
la nceput dovada seriozittii si naltelor sale calitti n exercitiul misiunii sale. Era un om cu o
nItisare Ioarte izbitoare ; avea o Irunte palid, nalt si proeminent, ochi cprui, mari si
melancolici, si o gur care, atunci cnd nu strngea voit din buze, avea tendinta s tremure,
ceea ce denota o mare sensibilitate nervoas si totodat o deosebit stpnire de sine. Cu toate
aceste remarcabile daruri naturale si cu toate cunostintele sale de erudit, acest tnr preot avea
n el ceva o expresie de team, de neliniste. aproape de spaim, ca un om ce se simte
rtcit si pierdu pe drumul existentei omenesti si nu poate gsi liniste deci' izolat cu sine
nsusi, n sihstria lui. De aceea, n msura n care i-o permiteau ndatoririle, btea crrile
umbrit"
1
si dosnice, pstrndu-si n Ielul acesta o simplicitate d copil ; iar cnd se prezenta
prilejul, ddea dovad de prospetime, de o senintate nmiresmat, de o puritat
cristalin de gndire care, dup cum spuneau multi, i misca de parc ar Ii vzut un nger.
Asa era tnrul pe care reverendul Wilson si guvernatorul l propuseser att de Itis atentiei
publice, ndem-nndu-l s vorbeasc n auzul tuturor unui suIlet tainic de Iemeie, att de sacru
chiar si n pngrirea lui. Situatia grea n care se gsea i goni sngele din obraz si-i Icu
buzele s tremure.
Vorbeste-i, Irate, acestei Iemei, strui pastorul Wu-son. E de o mare nsemntate pentru
suIletul ei si asa cum a spus-o venerabilul guvernator pentru suIletul
tu care l are n seam pe al ei. ndeamn-o s mrturiseasc adevrul.
Reverendul Dimmesdale si ls capul n piept, prnd s se roage n tcere, apoi Icu un pas
nainte.
Hester Prynne, spuse el aplecndu-se peste balcon si privind-o drept n ochi, ai auzit ce a
grit acest om cucernic. Gndeste-te la rspunderea ce apas pe umerii mei. Dac simti c va
Ii spre pacea suIletului tu si c pedeapsa pmnteasc va duce mai sigur la mntuirea ta, ti
poruncesc s rostesti numele aceluia care e prtas la pcatul si la suIerinta ta ! Nu-ti tine gura
pecetluit, dintr-o gresit mila si duiosie pentru el ! Cci, crede-m, Hester, chiar dac omul
acela ar trebui s coboare dintr-un loc nalt ca s stea acolo lng tine, pe piedestalul tu de
rusine, ar Ii mai bine pentru el dect s ascund toat viata vina n inim. Ce-ar putea s Iac
tcerea ta pentru el, dac nu s-l ispiteasc da, chiar s-l sileasc s adauge pcatului
Itrnicia ? Cerul ti-a ngduit s-ti porti Itis rusinea, pentru ca n acest Iel s te poti strdui
s nvingi Itis rul din tine si mhnirea din aIara ta. Ia seama s nu-i tgduiesti acelui om
care poate nu are brbtia s ntind mna ca s-o apuce cupa amar, dar bineIctoare care
se oIer acum buzelor tale.
Vocea tnrului pastor suna dulce si grav, adnc, plin si Irnt de emotie. Simtirea pe care o
trda ntr-un chip atit de evident, mai degrab dect ntelesul direct al cuvintelor, Icea s
vibreze inimile tuturor si trezea simpatia tuturor asculttorilor. Chiar si bietul copilas pe care
Hester l tinea la pieptul ei i simti inIluenta ; cci si ndrept ochii, care pn atunci priviser
n gol, spre pastorul Dimmesdale, ridicndu-si minutele cu un gungurit pe jumtate multumit,
pe jumtate plngret. Apelul preotului prea att de puternic, nct multimea nu se ndoi c
Hester Prynne avea s rosteasc numele vinovatului, sau c nsusi acest vinovat, orict de
nalt sau umil ar Ii Iost pozitia lui, avea s Iie mpins de o irezistibil nevoie luntric s
urce pe platIorm alturi de Iemeie. Dar Hester cltin din cap.
Femeie, nu trece dincolo de marginile ndurrii ceresti ! strig reverendul Wilson cu o voce
mai aspr ca nainte. Pruncul ce-l tii n brate a Iost hrzit cu glas, ca s nsoteasc si s
ntreasc sIatul ce l-ai auzit. Rosteste-i numele ! Iar aceasta, ca si cinta ta, vor sluji poate s
nlture litera stacojie de pe pieptul tu.
Niciodat ! rspunse Hester Prynne, uitndu-se nu
!

la reverendul Wilson, ci n ochii adnci si tulburati ai preotului mai tnr. Arsura ei a ptruns
prea adnc. Nu mai u puteti s-o stergeti. O, de-as putea s ndur chinul lui m- ,
preun cu al meu !
Vorbeste, Iemeie ! se auzi o alt voce, rece si sever,
pornind din mijlocul multimii adunate n jurul esaIodului. Vorbeste si d un tat copilului tu.
N-am s vorbesc ! strig Hester, palid ca o moart,.
I
rspunznd glasului pe care-l
cunostea prea bine. Copilul , meu va trebui s-si caute un tat n cer, cci nu va cunoaste
nicicnd vreunul pe pmnt.
Nu vrea s vorbeasc ! murmur pastorul Dimmes-dale, care, aplecat peste balustrada
balconului, cu mna pe inim, asteptase rezultatul apelului su. Se trase acum napoi, respirnd
adnc. Ce minunat putere si generozitate ntr-o inim de Iemeie ! Nu va vorbi !
Dndu-si seama c srmana vinovat va rmne nenduplecat, btrnul pastor care se
pregtise cu grij pentru acest prilej, tinu n Iata multimii o predic despre pcat, n toate
Iormele lui, dar reIerindu-se nencetat la litera inIamant. Vreme de o or sau mai mult, ct
peroratia sa se revrs peste capetele oamenilor, el strui cu atta vigoare asupra acelui
simbol, nct acesta dobndi n imaginatia lor noi aspecte nIiortoare, prndu-li-se pn la
urm c-si trage culoarea stacojie de la Ilcrile iadului. In acest timp, Hester Prynne
continuase s stea pe piedestalul rusinii, avnd n ochi o privire sticloas si un aer de oboseal
si indiIerent. ndurase n dimineata aceea tot ce Iirea omeneasc poate ndura ; si cum nu era
dintre acelea care scap de o suIerint prea intens printr-un lesin, spiritul ei nu putea gsi
aprare dect sub carapacea dur a nepsrii, n vreme ce Iaculttile ei Iizice rmneau intacte.
AstIel, vocea predicatorului tuna n urechile ei Ir mil. dar zadarnic. In cursul ultimei prti a
supliciului, pruncul sIsia aerul prin vaietele si tipetele lui; mama cuta masinal s-l
linisteasc, dar prea s participe prea putin la suIerintele lui. Pstr aceeasi atitudine rigid
cnd Iu condus napoi la nchisoare si pieri din ochii publicului n spatele portii Ierecate. Cei
care o urmrir cu privirea soptir apoi c litera stacojie arunca o licrire sinistr n lungul
ntunecatului coridor dinuntru.
IV ntrevederea
ntoars n nchisoare, Hester Prynne czu ntr-o stare de surescitare nervoas care ceru o
supraveghere continu, ntruct exista temerea c ar putea s svrseasc vreun act de violent
asupra ei nsesi sau s Iac, pe jumtate nebun cum era, vreun ru bietului copil. Cum
noaptea se apropia si nesupunerea ei se dovedea cu neputint de potolit prin mustrri si
amenintri, domnul Brackett, temnicerul, gsi de cuviint s cheme un medic. l descrise ca pe
un bun cunosctor al stiintei medicale a lumii crestine si totodat Iamiliarizat cu toat
nvttura indigenilor despre ierburile si rdcinile de leac ce cresteau n pdure. Adevrul e
c era mare nevoie de un ajutor medical nu numai pentru Hester nssi, ci nc si mai grabnic
pentru copil, care trgndu-si hrana din snul matern, prea s Ii supt totodat din el ntregul
zbucium, teama si dezndejdea care chinuiau Iiinta mamei. Pruncul se zvrcolea acum
ucuprins de spasme dureroase, si trupsorul lui ntruchipa imaginea vie a chinurilor moralepe
care le ndurase Hester Prynne n cursul zilei.
" Urmndu-l de aproape pe temnicer, n lugubra ncpere apru omul cu nItisare ciudat, a
crui prezent n multimea din piat strnise un interes att de adnc la purttoarea literei
stacojii. Era gzduit n nchisoare nu pentru c ar Ii Iost bnuit de vreo nclcare a legii, ci
pentru c acesta era modul cel mai comod si mai potrivit de a-l avea Ia dispozitie pn ce
dregtorii aveau s stabileasc cu seIii tribului indian conditiile rscumprrii. Spusese c-l
cheam Roger Chillingworth. Dup ce-l introduse n celul, temnicerul rmase o vreme acolo,
mirndu-se de calmul relativ ce urm intrrii lui ; cci Hester Prynne devenise deodat linistit
ca o moart, cu toate c pruncul continua s scnceasc.
Rogu-te, prietene, las-m singur cu pacienta, spuse practicianul. ncrede-te n mine,
bunule temnicer, si vei avea ndat pace n casa ta. Iti Igduiesc c doamna Prynne se va
arta de acum nainte mai supus Iat de legiuita autoritate dect ai gsit-o poate pn azi.
Vai, dac lumintia voastr ar putea s Iac una ca asta, rspunse domnul Brackett, v-as
socoti un om cu adevrat iscusit ! Femeia asta, spun drept, se poart de parc ar Ii stpnit de
diavol, si putin a lipsit ca s m apuc s scot necuratul dintr-nsa btnd-o cu biciul.
Strinul intrase n celul cu aerul linistit caracteristic proIesiei creia declarase c-i apartine.
i atitudinea lui nu se schimb nici dup plecarea temnicerului, cnd rmase singur cu Iemeia
a crei ncordat atentie Iat de el, n mijlocul multimii, lsase s se nteleag existenta unei
strnse legturi ntre ei doi. Primele lui ngrijiri Iur destinate copilului care, prin zvrcolelile
lui pe patul de lemn pe care era culcat, impunea nainte de orice alt treab sarcina de a-l
linisti. Strinul examina cu grij copilasul si apoi deschise o pung de piele pe care o scoase
de sub hain, plin de o seam de preparate medicale, din care alese unul, amestecndu-l ntr-o
ceasc cu ap.
Vechile mele studii de alchimie, reIlect el cu glas tare, si sederea mea de peste un an n
mijlocul unui neam cunosctor al nsusirilor bineIctoare ale ierburilor au Icut din mine
un medic mai bun dect multi dintre aceia ce revendic titlul de doctor. Tine, Iemeie !
Copilul e al tu - si nicidecum al meu si nu mi-ar recunoaste nici dup glas, nici dup
nItisare calitatea de tat. D-i de aceea leacul sta cu mna ta.
Hester respinse leacul, privindu-l n acelasi timp cu pronuntat nencredere si team pe cel
ce i-o ntindea.
Vrei poate s te rzbuni pe acest copil nevinovat ? sopti ea.
Neghioab ce esti ! rspunse medicul pe un ton rece si totodat linistitor. La ce mi-ar sluji
s Iac vreun ru acestui nenorocit bastard ? Leacul e cu adevrat puternic ; ?i chiar dac
pruncul ar Ii al meu da, al meu ca si al tu ! n-as putea s Iac nimic mai bun pentru el.
Cum ea continua s sovie, neIiind la drept vorbind st-pn pe mintile ei, omul lu copilul n
brate si-i administra singur leacul. Acesta si produse curnd eIectul, mplinind Igduiala
vraciului. Gemetele micutului se linistir, zvrcolelile convulsive se domolir treptat si, dup
cteva momente, asa cum Iac copiii mici cnd li se potoleste durerea, czu ntr-un somn adnc
si sntos. Medicul, cum avea tot dreptul s Iie numit, si ndrept apoi atentia ctre mam. u
Supunnd-o cu calm unui examen minutios, i pipi pulsul, se uit n ochii ei privire att de
Iamiliar, si totusi att de stranie si rece, care Icu inima tinerei Iemei s se strng si s
tremure si, n sIrsit, prnd multumit de ceea ce vzuse, purcese s amestece o alt
potiune.
Nu pot s-ti dau s bei nici din apele Lethei

nici din riepenthe

2
, zise el, dar am aIlat
multe taine noi n tinuturile slbatice, si iat una din ele o retet nvtat de la un indian, n
schimbul unor nvtturi ale mele care se trag de altIel de pe vremea lui Paracelsus
3
. Bea ! Va
Ii poate mai putin linistitoare dect o constiint Ir pcat, dar pe aceasta nu pot s ti-o dau. O
s potoleasc ns mcar zbuciumul si zvcniturile patimii tale, ca uleiul pe valurile unei mri
Iurtunoase.
i ntinse lui Hester ceasca, pe care ea o primi, privindu-l ncet si grav ; nu era tocmai o privire
temtoare, dar una plin de ndoial si de nesigurant n privinta intentiilor lui. Se uit si la
copilul adormit.
M-am gndit la moarte, spuse Iemeia, mi-am dorit-o, m-as Ii nchinat chiar ca s vin,
presupunnd c una ca mine ar avea dreptul s se roage pentru orice ar Ii. Dac ns moartea e
n aceast ceasc, ti cer s mai chibzuiesti o dat, nainte de a m vedea golind-o. Uite ! n
clipa aceasta e la buzele mele.
- Bea-o atunci, rspunse el cu aceeasi stapinita rceal M cunosti att de putin, Hoster
Prynne ? Oare m-tentUle mele snt de obicei att de mrginite ? Chiar dac as nutri un gnd de
rzbunare, ce-as putea Iace mai potrivit cu telul meu dect s te las s triesti, pentru oa
rusinea asta arztoare s scnteieze mai departe pe pieptul tu, dect s-ti dau un leac
mpotriva suIerintelor si primejdiilor vietii ? Spunnd aceasta, el puse lungul lui deget arttor
pe litera stacojie, care pru ndat s se nIig arznd, ca un Iier nrosit, n pieptul lui Hester. O
vzu tresrind involuntar si spuse zmbind : Trieste dar, si poart-ti osnda* sub ochii
brbatilor si ai Iemeilor, sub ochii aceluia pe care-l numeai odat sotul tu, sub ochii
pruncului de colo ! i ca s poti tri, bea pn la Iund leacul acesta.
Fr a se mai mpotrivi si Ir a mai zbovi, Hester Prynne goli ceasca pn la cea din urm
pictur ; apoi
y
urmnd unui semn al nvtatului, se asez pe patul unde dormea copilul. El si
trase singurul scaun din ncpere, asezndu-se n apropiere. Hester se simti nIricosat n Iata
acestor pregtiri, dndu-si seama c acum, dup ce svrsse tot ce omenia sau principiile lui,
sau poate o raIinat cruzime l mpinseser s Iac pentru a-i usura suIerintele Iizice, el era
gata s se poarte ca un om cruia dnsa i adusese cea mai adnc si mai ireparabil insult.
Hester, Icu el, nu te ntreb pentru ce sau n ce chip-ai czut n prpastie ori, as spune mai
curnd, te-ai suit pe piedestalul inIamiei unde te-am gsit. Pricina nu trebuie cutat departe ;
ea st n nebunia mea si n slbiciunea ta. Ce aveam a Iace eu, un om de gndire, un soarece al
marilor biblioteci, un brbat n declin, care mi nchinasem cei mai buni ani ai vietii hrnindu-
mi visul nestios de stiint ce aveam a Iace cu o tinerete si o Irumusete ca a ta ? Schilod
nc din clipa nasterii, cum de-am Iost n stare s m mbt cu gndul nseltor c darurile
mintii ar putea s acopere n ochii unei Iete tinere diIormitatea trupului ? Oamenii m privesc
ca pe un ntelept. Dac nteleptii ar Iolosi totdeauna ntelepciunea n Iolosul propriei lor Iiinte,
as Ii putut s prevd toate acestea. As Ii putut s stiu c atunci cnd aveam s ies din uriasele
si ntunecatele pduri spre a pune piciorul n aceasta asezare de crestini, cel dinti lucru pe
care ochii mei aveau s-l ntl-neasc aveai s Ii tu, Hester Prynne, stnd ca o statuie a inIamiei
n Iata norodului. Da, nc din clipa cnd am cobo-rt mpreun, ca noi cstoriti, treptele
vechii biserici, ar Ii trebuit s zresc Ilacra neIast a acestei litere stacojii lucind la captul
crrii noastre.
tii bine, spuse Hester cci orict de abtut era, nu putea ndura aceast ultim si rece
lovitur de cutit mpotriva mrturiei rusinii ei stii bine c am Iost sincer cu tine. Nu te
iubeam si nici nu m-am preIcut c te iubesc.
E adevrat, rspunse el, de vin e nerozia mea. Am mai spus-o. Dar pn atunci, trisem n
zadar. Lumea Iusese pentru mine att de lipsit de bucurii ! Inima mea era un locas destul de
ncptor pentru multi oaspeti, dar pustie si nghetat, lipsit de Iocul unui cmin. Mi-era dor
s pot aprinde unul! Desi eram btrn, si trist, si schilod, nu socoteam att de nesbuit visul
de a avea totusi parte de acea Iericire modest, rspndit peste tot iocul pentru ca toti
oamenii s-o culeag. i astIel, Hester, te-am atras n inima mea, n cmruta ei cea mai
ascuns, si am cutat s te nclzesc la dogoarea pe care Iiinta ta o aducea acolo.
Ti-am Icut un mare ru, murmur Hester.
Ne-am Icut ru amndoi. Eu cel dinti, atunci cnd am nselat tineretea ta n Iloare,
momind-o ctre o legtur Ials si, din cauza decreptitudinii mele, potrivnic naturii. Iat
de ce, ca un om care n-a cugetat si IilozoIat n uzadar, nu caut rzbunare, nu pun la cale nimic
ru mpotriva ta. Intre tine si mine balanta e aproape egal. Dar omul ce a pctuit Iat de noi
trieste, Hester. Cine e ?
Nu m ntreba ! rspunse Hester Prynne, uitndu-se cu hotrre n ochii lui. Asta nu vei
aIla-o niciodat !
Niciodat, zici ? ripost el cu zmbetul de neptruns al unei inteligente sigure de ea. N-am
s aIlu niciodat ! Crede-m, Hester, snt putine lucruri Iie n lumea dinaIar, Iie la
oarecare adncime, n sIera nevzut a gn-dirii putine lucruri, zic, care s rmn ascunse
aceluia eare caut cu aprindere si struint dezlegarea unei taine.

Poti s-ti ascunzi secretul n Iata gloatei iscoditoare. l poti de asemenea ascunde preotilor si
dregtorilor, asa cum ai Icut-o azi, cnd au ncercat s-ti stoarc din inim numele lui si s-ti
dea un tovars care s stea alturi de tine pe locul rusinii. Ct despre mine, purced la
cercetarea aceasta cu alte simturi dect ei. l voi cuta, asa cum am cutat adevrul n crti, asa
cum am cutat aurul n alchimie. 11 voi simti cnd va Ii lng mine. li voi vedea tremurnd.
M voi simti, deodat si Ir voia mea, eu nsumi tremurnd. Mai devreme sau mai trziu, va
trebui s-mi cad n mn ! Ochii zbrcitului nvtat sclipeau att de aprins uitn-du-se la ea,
nct Hester Prynne si puse minile pe inim, temndu-se c-i va citi ndat taina ascuns
acolo.
Nu vrei s-mi dezvlui numele lui ? i totusi, pe omul acela l am n mn, relu el cu un
aer ncreztor ca si cum ar Ii Iost ntruchiparea destinului. Nu poart nici o liter de rusine pe
haina lui, asa cum porti tu ; dar am s i-o citesc n inim. S nu-ti Iie ns team pentru el ! S
nu-ti nchipui c am s m pun n calea pedepsei pe care i-o hrzeste cerul si nici c, spre
propria mea pierzanie, am s-l predau n minile drepttii omenesti. i nici s nu crezi c voi
unelti, ct de ct, mpotriva vietii lui, nu, nici mpotriva Iaimei lui, dac, asa cum socotesc, e
un om cu renume. S rmn n viat ! S se ascund sub cinstea de care se bucur, dac e n
stare ! i totusi va Ii al meu !
Faptele tale seamn a mil, spuse Hester, tulburat si nIricosat. Dar vorbele tale te arat
ca pe o Iiint de spaim.
Un lucru ti poruncesc, tie, care ai Iost sotia mea, urm nvtatul. Ai pstrat taina
ibovnicului tu. Pstreaz-c si pe a mea ! Snt cu totul necunoscut n tara aceasta. S nu suIli
nici o vorb nimnui c mi-ai dat odat numele de sot ! Aici, la aceast margine slbatic a
pmntului, iru voi ntinde cortul, cci Ir cpti n orice alt parte ?-lumii si singuratic
printre oameni, gsesc aici o Iemeie, un brbat si un copil, care au cu mine cea mai strns
legtur Iie ea de dragoste sau de ur, Iie c ar izvor dir bine sau din ru ! Tu si ai ti,
Hester Prynne, snteti a mei. Cminul mi-e acolo unde esti tu si unde este el. Da; nu m trda !
De ce-mi ceri asta ? ntreb Hester, dndu-se napoi, Ir a sti bine pentru ce, naintea
acestui pact secret. De
ce
s nu dai pe Iat cine esti si s nu te lepezi ndat de mine ?
u Poate c vreau s m Ieresc de necinstea ce mnjeste pe sotul unei Iemei necredincioase,
rspunse el. Poate din alte pricini. Destul c dorinta mea este s triesc si s mor necunoscut.
Las-l de aceea pe sotul tu s Iie socotit mort si nici o veste s nu soseasc vreodat despre
el. S nu m recunosti nici prin cuvnt, nici prin vreun semn, nici prin privire ! i mai
presus de orice, s nu dezvlui taina naea brbatului pe care-l stii. Ia seama s nu calci acest
cuvnt! Renumele lui, pozitia lui, viata lui vor Ii n mna mea. Ia seama !
ti voi pstra taina asa cum o pstrez pe a lui, zise Hester.
Jur ! rspunse el. i ea jur.
i acuma, doamn Prynne, spuse btrnul Roger Chillingworth (cum avem s-l numim
pe viitor), te las singur singur cu pruncul tu si cu litera stacojie ! Spune-mi, Hester, oare
osnda te sileste s-ti porti semnul si n somn ? Nu ti-e team de visuri apstoare si hidoase ?
.
De ce zmbesti asa ? ntreb Hester, tulburat de expresia privirii lui. Esti oare asemenea
Omului Negru ce bntuie pdurea care ne mpresoar ? M-ai ademenit la un legmnt ce va
nsemna pierzania suIletului meu ?
Nu a suIletului tu, rspunse el cu un alt zmbet. Nu, nu m gndesc la al tu !
V Hester Ia gherghef
Termenul de detentiune al lui Hester Prynne se mDli nise Poarta nchisorii se deschise si ea
iesi la umLa soa re
m
care, desi cdea deopotriv asupra tuturor? S pru mimn ei ndurerate si
bolnave c nu are alt scop dedt s scoat la iveal litera stacojie prins pe pieptul ei. Pe cnd
Icea primii pasi n libertate dincolo de pragul nchisorii, ndur poate un chin mai adevrat
dect chiar si n timpul procesiunii si al spectacolului pe care le-am descris si n care Iusese
obiectul oprobriului public si artat cu degetul de ntreaga obste, chemat s asiste. Fusese
sustinut atunci de o ncordare nervoas mai tare dect Iirea si de ntreaga energie combativ a
caracterului ei, care i dduse putint s-si preIac supliciul ntr-un Iel de triumI
sinistru. Fusese, n aIar de asta, un eveniment unic si izolat ce nu avea s se petreac dect o
dat n viata ei si cruia, de aceea, putea s-i Iac Iat adunndu-si, Ir a se gndi s-o crute,
Iorta vital ce i-ar Ii ajuns pentru multi ani de trai linistit. nssi legea care o condamna
acea urias cu trsturi nendurtoare dar cu puterea de a sprijini ca si de a nimici cu
bratele ei de Iier o sustinuse n tot timpul cumplitului chin al njosirii. Acum ns, psind
liber pe usa nchisorii, stia c ncepe pentru ea viata de Iiecare zi; si avea s Iie nevoit ori s-
o ndure si s si-o duc mai departe cu ajutorul mijloacelor obisnuite ale Iirii ei, ori s se
prbuseasc. Nu mai putea s apeleze la viitor pentru a trece prin durerile prezente. Ziua de
mine avea s aduc alte ncercri ; si tot asa ziua de poi-mine, si cea de dup aceea ; da,
Iiecare zi avea s Iie nsotit de suIerinta ei, aceeasi ns ca si de cea de acum, att de greu de
ndurat. Zilele viitorului ndeprtat aveau s se scurg anevoie, mpunndu-i s poarte
mereu pe umeri aceeasi povar si s-o duc mai departe, Ir s scape de ea nicicnd ; iar
sirul zilelor si al anilor avea s adauge suIerinte noi la rusinea acumulat. Pierzndu-s: propria
personalitate n cursul lor, va deveni un simbo. viu, invocat de predicatori si moralizatori
pentru a ilustra cuvntrile lor despre Iragilitatea Iemeii si pasiunile ei vinovate. AstIel ea,
Iiic a unor printi onorabili, mam a unui prunc menit s devin mai trziu Iemeie, ea care
Iusese odat nevinovat si pe pieptul creia ardea acum litera stacojie, avea s Iie artat
tinerelor Iecioare ca o ntruchipare, ca o incarnare, ca realitatea nssi a pcatu; lui. Iar
deasupra mormntului, emrtul-rusinii pe care era silit s-l poarte pn pe marginea lui avea
s-i Iie singurul monument.
Ar putea s par de nenteles c avnd tot universul n Iata ei, ntruct nu era silit prin nici o
ngrdire cuprins n condamnarea suIerit de a rmne n limitele acestei ae:ri puritane att
de deprtate si obscure, Iiind liber deci s se ntoarc n tara ei natal sau n orice tar euro-
pean si s-si ascund acolo att de deplin trecutul si identitatea, de parc ar renaste sub o
nou Iorm de existent si avnd de asemenea putinta de a se nIunda n codrul ntunecat si
insondabil, unde slbticia Iirii ei putea s se adapteze unui popor a crui viat si ale crui
obiceiuri erau strine de legea ce o osndise ar putea, zic, s par, de nenteles ca aceast
Iemeie s socoteasc si n continuare drept cmin al ei acel unic loc unde era sortit n chip
inevitabil s nItiseze imaginea nssi a rusinii. Exist ns o Iatalitate, un sentiment tot att
de irezistibil si de nenlturat ca nssi puterea destinului, care sileste aproape totdeauna
Ipturile omenesti s dea trcoale si s nu prseasc, asemenea unor staIii, locul unde un
eveniment nsemnat si hotrtor si-a pus pecetea asupra vietii lor ; si aceasta, n mod cu att
mai imperios cu ct are o nuant mai sumbr si mai trist. Pcatul ei, inIamia ei acestea
erau rdcinile pe care le nIipsese n. acest pmnt. Era ca si cum o nou nastere, legat de o
adaptare mai puternic dect cea dinti, ar Ii preIcut aceast tar de pduri att de
respingtoare nc pentru orice alt pelerin sau drumet ntr-o patrie slbatic si trist, dar
aleas pentru toat viata. Orice alt peisaj al lumii chiar si acel sat din vechea Anglie, unde
copilria-i Iericit si adolescenta neptat preau a se aIla nc n pstrarea maic-si, ca niste
vesminte vechi de mult vreme lepdate i era mai strin n comparatie cu acesta.
Lantul ce o tinea legat deacest loc avea verigi de Iier si o rnea pn n adncul
S-ai' Ii putut"deasemenea si negresit asa era, cu toate c si ascundea chiar siesi aceast
tain si plea de cte ori ea i se strecura din inim, ca un sarpe din gaura ,lui
s
ar Ii putut ca
un alt simtmnt s-o retin pe locul pe crarea ce-i Iuseser att de Iatale. Aici tria, aici
si purta pasii un om cu care se simtea unit pri tur desi nerecunoscut pe pmnt, ce
r
a5a-
sTcu SjIeua- n Iata Judectii de Apoi, Icnd din acesta altarul cununiei lor, n vederea
unui viitor comun de ispsire vesnic. Mereu si mereu, cel ce ispiteste suIletele i
nsuIlase lui Hester aceast idee, rznd de bucuria ptimas si dezndjduit cu care ea o
mbrtisase, luptndu-' apoi din rsputeri s se lepede de ea. Abia dac privt i n Iat acest
gnd, si se si grbea cu spaim s-l nchit n ungherele tainice ale inimii. Ceea ce se silea
singur i cread, ceea ce, la urma urmei, motiva n cugetul ei rm nerea mai departe n Noua
Anglie era pe jumtate adevj pe jumtate nselare de sine. Aici, si spunea ea, Iuse locul
undesvrsise pcatul si tot aici trebuia s Iie "loc unde ssi primeasc
pedeagsjjpgmnteasc ; sTastIIi poate, chinul zilnic al rusinii ei avea, n celeUin urm, s
puriIice suIletul si s-i druiasc o alt puritate dect ace a pe care o pierduse : cu att mai
sInt, cu ct se nscuse dm martiriu.
De aceea, Hester Prynne nu Iugi din acea asezare.a marginea orasului, tot n cuprinsul
peninsulei dar la oai e-care deprtare de orice alt locuint, se aIla un Iel de cscioar
acoperit cu stuI. Fusese ridicat mai de mult de un colonist si apoi prsit, solul din
vecintatea ei Iiind prea srac pentru a Ii cultivat, iar relativa lui deprtare lsndu-l n aIara
sIerei de activitate social care caracteriza de pe atunci obiceiurile emigrantilor. Era asezat
p malul mrii, deschiznd, peste un golIulet, vederea asupa dealurilor pduroase dinspre
apus.
Un plc de arbori chirciti cum erau toti care cresteau pe peninsul nu prea pe att s
ascund cscioara ct s indice c aci se aIla ceva ce dorea sau mcar ar Ii trebuit s rmn
ascuns. Cu modestele ei mijloace si cu ncuviintarea crmuirii, care o tinea mereu sub o supra-
veghere nchizitorial, Hester Prynne se stabili cu pruncul , ei n aceast mic locuint
singuratic. O misterioasa umbr de nencredere nvlui ndat acest loc. Copiii, pica Iragezi
pentru a ntelege de ce Iemeia aceasta era surghiunit din sIera ndurrii omenesti, se Iurisau
destul d
e
aproape pentru a o putea vedea cusnd lng Iereastr, sau stnd n us, sau spnd n
grdinit, sau pornind pe crarea ce ducea n oras ; si deslusind pe pieptul ei litera stacojie.
apucau la Iug cuprinsi de-o team stranie si molipsitoare.
Singuratic cum tria si neavnd pe lume nici un prieten care s ndrzneasc s se arate, nu
era totusi amenintat s piar de Ioame. Era stpn pe o art care, chiar si ntr-un tinut ce
oIerea relativ putine ocazii de a o Iolosi, i ngduia s cstige hrana copilului ei, ce nIlorea, si
a ei nsesi. Era arta dga. roase pe atunci ca si acum aproape singura la ndemna unei Iemei.
Purta pe snul ei, n litera ciudat brodat, mrturia dibciei si raIinatei ei imaginatii, de care s-
ar Ii Iolosit cu bucurie chiar si doamnele unei curti pentru a adaug stoIelor lor, tesute din Iir
de aur si mtase, podoaba mai bogat si mai inspirat a iscusintei omenesti. E drept c datorit
sobriettii ntunecate ce caracteriza ndeobste moda puritan, oamenii recurgeau mai rar la
custurile Iine lucrate de mna ei. Totusi, austerii nostri naintasi, care renuntaser la attea
mode destul de greu de lepdat, nu erau n msur s nchid cu totul ochii n Iata gustului
vremii care cerea o compozitie ct mai complicat a podoabelor de acest Iel. Solemnittile
publice sIintirea unui preot, instalarea unor demnitari si tot ce poate mprumuta mretie
Iormelor n care un nou guvern se nItiseaz poporului - erau, ca principiu politic, rnduite
dup un ceremonial impuntor ndeplinit cu grij si nsotite de o pomp sumbr, dar bine
chibzuit. Gulere late cu creturi, jabouri lucrate cu mult art, mnusi minunat brodate de
nimic din toate acestea nu se putea lipsi tinuta oIicial a brbatilor ce luau n mn Irnele
puterii, portul lor Iiind ngduit persoanelor nvrednicite prin rang sau avere, pe ct vreme
legile mpotriva luxului si risipei tgduiau pturii plebee dreptul la asemenea extravagante.
i n ce priveste decorul nmormntrilor Iie c era vorba de a-l gti pe mort, Iie de a
simboliza prin numeroase ornamente si embleme de postav negru sau de pnz alb Iin jalea
celor rmasi se Icea deseori simtit nevoia ndemnrii cu care Hester Prynne Iusese
hrzit. Gteala noilor nscuti ccisugacii erau mbrcati pe vremea acea n
vesminte deparadi oIereau nc un prilej de munc si cstig.
Treptat, dar ntr-un rstim destul de scurt, lucrul ei de mn ajunsese, cum am spune azi, la
mod. Fie din mil pentru o Iemeie a crei soart era att de neIericit, Iie din acea curiozitate
bolnvicioas care atribuie o valoare Iictiv chiar si obiectelor celor mai obisnuite si mai
lipsite de pret, Iie din orice alte pricini tainice care Iceau pe atunci cum Iac si azi pe
unii oameni s aib parte de ceea ce altii cutau n zadar, Iie n sIrsit pentru c Hester umplea
cu adevrat un gol care altminteri ar Ii rmas nemplinit sigur este c ea gsi usor de lucru,
si chiar cu o plat bun, pentru orict de multe ore era gata s nchine muncii cu acul. Poate c
truIia gsise cu cale s se umileasc singur, mbrcnd pentru ocaziile solemne si de mare
Iast vesminte lucrate de minile ei pctoase. Custurile ei puteau Ii vzute pe gulerul ncretit
al guvernatorului ; oIiterii le purtau pe esarIele lor, iar pastorul pe jabou. Ele mpodobeau
micile bonete ale sugacilor si erau asezate n sicriile mortilor spre a mucezi si a putrezi acolo.
Dar nu se pomeneste nici chiar un singur caz n care iscusinta lui Hester s Ii Iost chemat n
ajutor pentru a broda vlul alb menit s ascund casta rumeneal a unei mirese. Aceast
exceptie aduce mrturie nenduplecatei asprimi cu care rnnHarpr-q tr,pjgt
ea
pcatul ei

Hester nu cuta s agoniseasc mai mult dect i trebuia pentru o viat simpl si ascetic,
asigurndu-i Ietitei o modest ndestulare. Rochiile ei erau de culorile cele mai nchise si
croite din testurile cele mai grosolane, avnd drept singur podoab slova stacojie pe care
soarta i-o impusese. In schimb, mbrcmintea Ietitei se caracteriza printr-o inventivitate plin
de Iantezie sau, am spune mai degrab, Iantastic, sporindu-i ntr-adevr gratia aerian, ce
ncepu de timpuriu s se dezvolte la Ietit si care prea s aib un tlc mai adnc. Despre
aceasta vom vorbi ns mai trziu. n aIar de ceea ce cheltuia pentru gteala Ietitei, Hester
Iolosea tot prisosul cstigului ei ca s dea ajutor unor nenorociti, mai putin loviti de soart
dect ea, dar care adesea priveau cu dispret mna ce-i hrnea. o mare parte din timpul pe care
ar Ii putut prea bine s-l dedice produselor mai alese ale artei ei, ea l Iolosea cusnd Iiaine
grosolane pentru sraci. De bun seam c n aceast ndeletnicire zcea un gnd de pocint
si c ntelegea s aduc o jertI adevrat, din toat inima, nchinnd attea ceasuri unui lucru
de mn mai simplu. Era n Iirea ei ceva oriental, o trstur somptuoas, voluptuoas, un gust
pentru Irumusetea Iastuoas, care nu gsea n nici o alt mprejurare a vietii ei vreo
posibilitate de a se maniIesta dect aceea oIerit de ncnttoarele ei custuri. Femeile gsesc o
plcere, nenteleas de brbati, n munca delicat cu acul. Pentru Hester Prynne era poate un
mijloc de a exprima si de a potoli pasiunea ce ardea n ea. Dar ca pe toate celelalte bucurii, o
respingea socotind-o un pcat. Amestecul bolnvicios al constiintei intr-o chestiune att de
nensemnat trda, e cazul s ne temem, nu o cint sincer si struitoare, ci prezenta
subteran a unui element ndoielnic si poate adnc vicios.i astIel HesterTrynne ajunse s aib
un rol de jucatn lume. Din raiv:a Iortai pj HP r-arIlpIpr nnSCU
I
iei capacitti societatea nu put
DinIortai pj HP r-arIlpIpr nnSCU
Ip
Ii
a
rgriei capacitti, societatea nu putea s-o renege pe
deplin, cu Toate" c-i aplicase un stigmat, mai arztor pentru inima unei Iemei dect semnul
cenjiierase IruntejjJuijCain. In toate relatiile cu societatea, nu exista totusi nimic care s-o Iac
s simt c-i apartinea. Fiecare gest, Iiecare cuvnt si chiar tcerea acelora cu care intra n
contact i ddeau de nteles si adesea si exprimau c era surghiunit si att de,singur de
parc ar Ii locuit n alt sIer sau ar Ii comunicat cu natura prin alte simturi dect restul genu-
lui uman. Se gsea n aIara intereselor morale ale semenilor ei, si totusi Ioarte apropiat de ei,
ca o staIie care revine s viziteze cminul Iamiliar dar nu mai e n stare s se Iac vzut sau
simtit, nici s ia parte cu un zmbet la bucuria celor din cas, sau s mpart, plngnd alturi
de ei, jalea lor si care, chiar de-ar izbuti s-si exprime aceast simpatie interzis, nu ar strni
dect spaim si ngrozit sil. ntr-adevr, aceste dou sentimente, la care se aduga dispretul
cel mai amar, preau s Iie singurele pe care inima oamenilor le nutreau pentru ea. lu-era-a.
gpjocncaredomnea crutarea si gingsia: si Heser, desi si ntelegea preabine situatia si nu
era in primejdie s-o uite vreodat, era adesea silit s-o resimt cu putere cnd altii o atingeau
brutal n punctul cel mai dureros. Cum am mi spus, sracii care aveau parte de drnicia ei
respingeau adesea cu ocri mna ce-i ajuta. Iar cucoanele de rang nalt, al cror prag l clca
silit de ndeletnicirea ei de acum,' aveau de asemeni obiceiul s-i picure stropi amari n
inim, Iie cu ajutorul acelei alchimii de calm rutate de care Iemeile stiu s se slujeasc
pentru a stoarce un venin subtil din lucruri de nimic, Iie aruncndu-i o vorb mai grea care
cdea pe pieptul lipsit de aprare al victimei ca o lovitur crunt pe o ran ulcerat. Hester se
nvtase si nu rspundea niciodat acestor atacuri dect prin roseata intens ce-i nvlea
irezistibil n obraz, dis-prnd apoi din nou n adncul Iiintei ei. Era rbdtoare o adevrat
martir dar se Ierea s se roage pentru vrjmasii ei, de team c, n poIida nzuintei
ierttoare cuvintele de binecuvntare s nu se schimbe cu ndrtnicie ntr-un blestem.
Simtea nencetat si n o mie de chipuri nenumratele clipe de chin ce-i Iuseser rezervate cu
atta viclenie prin nestinsa, vesnic activa sentint a tribunalului puritan. Cte un pastor se
oprea pe strad spre a-i adresa cuvinte de ndemn, adunnd astIel n jurul bietei pctoase o
gloat la care rnjetele se amestecau cu ncruntarea. Dac intra ntr-o biseric spre a se
bucura de zmbetul duminical al tatlui ceresc, avea adesea nenorocul s vad cum devenea ea
nssi obiectul predicii. Ajunsese s-i Iie team de copii, cci ei nteleseser n mod vag de la
printii lor c ceva groaznic zcea n aceast Iemeie trist, care strbtea n tcere orasul
nensotit niciodat dect de copilul ei. De aceea, dup ce o lsau mai nti s treac, o
urmreau la oarecare distant cu tipete stridente, strignd acel cuvnt care nu avea nici un
nteles precis n mintea lor dar care, iesind de pe buza ce-l bolboroseau inconstient, era cu att
mai ngrozitor pentru ea. Era ca si cum vestea Iaptei ei rusinoase se rspndise pn ntr-att
nct ntreaga natur luase cunostiint de ea ; si Hester n-ar Ii putut s simt n inim un junghi
mai sIsietor, dac Irunzele arborilor si-ar Ii soptit ntre ele trista poveste, dac vntul de var
ar Ii murmurat-o, dac viscolele iernii ar Ii urlat-o ! O alt tortur i era pricinuit de cte o
privire nou. Cnd strinii si atinteau cu curiozitate ochii asupra literei stacojii si nu era
unul care s n-o Iac si simtea din nou inim
a
sIsiat, astIel nct se putea cu greu retine
(dar se retinea totusi totdeauna) de a acoperi simbolul cu mna. Tot att de chinuitor ns era
pentru ea s se ntlneasc cu un ochi deprins s-l vad. Familiaritatea rece a privirii era de
nendurat. Intr-un cuvnt, Hester suIerea mereu si mereu aceeasi groaznic tortur, ori de
cte ori simtea uittura unui om Iixat asupra semnului pe care-l purta ; rana nu se cicatriza, ci
dimpotriv prea s devin din zi n zi mai simtitoare la acest chin.
Din cnd n cnd, totusi, o dat la un numr de zile, sau poate de luni, simtea cznd pe
stigmatul ei o privire plin de omenie care prea s-o usureze un moment, ca si cum privirea
aceea i-ar Ii mprtsit suIerinta. Dar n clipa urmtoare durerea o npdea din nou, cu o
putere si mai mare, cci n acest scurt rstimp Hester pctuise iarsi. .Oare nctuise numai
ea ?
""""Viata-i singuratic si chinuitoarea ei neliniste suIleteasc i aprindeau oarecum imaginatia,
si ar Ii aprins-o si mai mult dac Hester ar Ii avut mai putin trie moral si spiritual.
Umblnd solitar prin micul univers cu care nu avea dect o legtur pur exterioar, i se prea
cnd si cnd dac nu era n Iond dect o iluzie, era totusi prea puternic pentru ca Hester
s-i poat rezista zic, simtea sau si nchipuia c litera stacojie onzestrase cu un simt nou.
Se nIiora, dar"ToEusT"nu se puTea mpiedica s cread c semnul pe care-l purta pe piept i
ddea prin-tr-un Iel de simpatie putinta de a citi pcatul ascuns n inimile altora..Era
nspaimntat de ceea ce i se revela intr-un asemenea chip. Ce nsemnau aceste descoperiri ?
Oare nu erau dect soaptele viclene ale ngerului celui ru care cuta s-o conving, cu toat
mpotrivirea ei, c masca de curtenie a celorlalti era o minciun si c, dac adevrul ar Ii iesit
pretutindeni la lumin, semnul rosu ar Ii scn-teiat si pe pieptul multor altora, nu numai pe al
ei ? Sau " IIebuia ca sa ia aceste soapte att d tii
pp ltor altora, nu numai pe al ei ? Sau uia ca sa ia aceste soapte, att de tainice dar att de
deslusite, drept adevr ? n nenorocirea ei, nimic nu-i in-
s
Pira mai mult groaz si dezgust
dect acest simt;O ncurca si, totodat, o tulbura prin inoportunitatea si lipsa de respect cu
care intra n actiune. Uneori semnul rosu al inIamiei de pe pieptul ei palpita misterios cnd
Hester trecea pe lng un preot venerabil sau pe lng un magistrat modele de pietate si de
spirit de dreptate, care pe acea vreme de smerenie mostenit din btrni erau priviti cu
umilint ca niste muritori nIrtiti cu ngerii. ,Ce lucru necurat se va Ii aIlnd n apropiere ?"
se ntreba atunci Hester. Ridicndu-si cu inima ndoit ochii, nu zrea nici o alt Iiint
omeneasc n aIar de acest sInt pmntesc ! Altdat, un misterios simtmnt de nrudire se
maniIesta cu ndrtnicie cnd ntlnea privirea virtuoas si dispretuitoare a vreunei matroane,
care, dup zvonurile din oras, ar Ii purtat gheat n sn toat viat. Ce puteau avea n comun
gheata, neatins vreodat de razele soarelui, de pe pieptul matroanei si rusinea arztoare de pe
acela al lui Hester Prynne ? Sau, iarsi altdat, un Iior o vestea: ,Priveste, Hester, iat una ca
tine !" si ridicndu-si ochii, surprindea privirea piezis a unei tinere Iete, oprit cu sIial
asupra literei stacojii si ntorcndu-se repede, n timp ce o usoar roseat i se ridica n obraz,
ca si cum puritatea ei ar Ii Iost ntructva ptat prin aceast uittur Iugar. Oare demonul, al
crui talisman era acest simbol Iatal, nu voia s lase bietei Iemei pctoase nimic demn de
respect nici la tineri, nici la btrni ? O asemenea pierdere a credintei n virtute este
totdeauna una dintre cele mai triste urmri ale pcatului. S socotim deci c totul nu era nc
stricat la aceast neIericit victim a propriei ei slbiciuni si a legii aspre a oamenilor, dac
Hester Prynne se mai silea s cread c nici unul din semenii ei nu era att de vinovat ca ea
nssi.
Vulgul, care n acele deprtate vremuri de ntunecime aduga totdeauna un element de
grotesc oroare tuturor lucrurilor ce-i captivau imaginatia, povestea despre litera stacojie o
istorie din care s-ar putea lesne Iaco o legend nIiortoare. Se spunea c litera simbolic nu
era o simpl bucat de stoI rosie, vopsit ntr-o oal de pI acest pmnt, ci c era nrosit la
Iocul iadului si putea I' vzut luminnd caTvpaieTorT de "crte-OTi He'SterTrynrtI
ie
ea in timpul nopti. i trebuie s spunem c bucata de pnza rosie ardea att de adnc inima
lui Hester, nct zvo! nunle cuprindeau poate mai mult adevr dect e dispun
S
admit
nencrederea noastr modern
VI PearI
Abia dac am vorbit pn acum despre copil, despre mica Iptur a crei viat nevinovat
rsrise ca o Iloare drglas si nepieritoare, prin hotrrea insondabil a destinului, din
vlvtaia unei patimi vinovate. Ce straniu i se prea mamei, n mhnirea ei, s vad copila
crescnd, Irumusetea ei devenind din zi n zi mai strlucitoare si des-teptciunea scldnd ntr-
o lumin tremurtoare gingasele ei trsturi. PjgarJ. perla ei ! Cci asa o numise Hester pe
Iiica ei; nu pentru c ar Ii vrut s exprime nItisarea copilei, ce nu avea nimic din
sclipirea domoal, alb, lipsit de pasiune pe care comparatia cu un mrgritar ar Ii prut s-o
indice. i dduse copilului numele de Pearl ca Iiind singura ei comoar cumprat cu pretul
a tot ce avusese n trecut! Ce straniu, ntr-adevr ! Oamenii nIieraser pcatul acestei Iemei
cu o liter sngerie, al crei eIect era att de puternic si de nimicitor nct nici o comptimire
omeneasc nu putea s se ndrepte ctre aceea ce o purta dect dac era tot att de vinovat ca
si dnsa. Dumnezeu ns i druise, ca urmare a pcatului pe care oamenii l pedepsiser n
acest chip, un prunc Iermector ; si hrzindu-i un loc lng acelasi sn pngrit, o lega pentru
totdeauna de neamul celor muritori si de cobo-rtorii lor, Icnd n cele din urm din ea un
suIlet bine-cuvntat n ceruri! Aceste gnduri i inspirau totusi lui Hester mai putin ndejde
dect team. tia c svrsise o Iapt rea ; nu putea deci s cread c urmarea acestei Iapte
avea s Iie bun. Zi de zi, urmrea nIricosat dezvoltarea caracterului copilei, temndu-se s
nu descopere n el vreo trstur ntunecat, slbatic, pe msura vinii care o adusese pe lume.
N-avea desigur nici un cusur trupesc. Prin Iormele ei desvrsite, prin vigoarea si ndemnarea
de a se servi de toate membrele ei nepuse nc la ncercare, copila era vrednic de a se Ii
nscut n rai, vrednic de asemenea de a Ii Iost lsat acolo pentru a Ii jucria ngerilor, dup
ce primii printi ai lumii Iuseser izgoniti din el. Avea o gratie nnscut, care nu nsoteste
totdeauna Irumusetea Ir cusur; mbrcmintea, orict de simpl, Icea totdeauna impresia c
era tocmai aceea care i sttea mai bine. Dar mica Pearl nu era mbrcat ca un copil de la
tar. Dintr-o pornire bolnvicioas, care va Ii poate mai bine nteleas n cele ce vor urma,
maic-sa i cumpra cele mai bogate testuri ce puteau Ii gsite, dnd Iru liber darurilor ei de
imaginatie n custura si mpodobirea rochitelor pe care copila le purta n public. Era att de
minunat mica siluet gtit n acest chip si att de strlucitoare propria Irumusete a
lui Pearl oe iesea la iveal sub aceste rochii somptuoase (care ar Ii putut nbusi un
Iarmec mai palid), nct rspndea n jurul ei, pe ntunecata podea a colibei, un adevrat cerc
de lumin. i totusi, chiar si o rochie de dimie, rupt si murdar de pe urma jocurilor
zburdalnice ale copilei, i ddea o nItisare tot att de ncnttoare. Pearl avea un Iarmec de o
nesI rsit varietate , n acest unic copil se ascundeau mai ""mul Li
1
," nibiisind ntreaga
gradatie dintre gingsia de Iloare slbatic a unui prunc de tran si strlucirea n germene
a unei mici printese. Trebuie spus ns c n toate aceste aspecte era o nuant de pasiune, o
anumit tonalitate grav pe care n-o pierdea niciodat ; si dac n vreuna din aceste ipostaze ar
Ii devenit mai stears, mai palid, dac ar Ii ncetat de a Ii ea nssi n-ar mai Ii Iost Pearl!
Aceast mutabilitate exterioar era o mrturie si o reIlectare Iidel a Ieluritelor trsturi ale
vietii ei luntrice. Firea' ei prea s posede nu numai posibilitatea de a se maniIesta Ielurit, ci
si proIunzime ; dar dac temerile lui Hester no nselau era lipsit de legtur si cu totul
neadaptat la lumea n care se nscuse. Copilanu putea Ii Icut s se supun regulilor. Prin
aducerea epe iunjI o lege nsemnat Iusese clcat, si din nesocotirea acestei legi se nscuse o
Iiint ale crei trsturi erau poate Iru-inoase si strlucitoare, dar n total dezordine, sau cel
mult ntr-o ordine proprie numai lor, al crui principiu de diversitate si rnduial era greu sau
cu neputint de descoperit. Hester si putea explica Iirea copilei si nc numai ntr-un chip
vag si nedesvrsit amintindu-si de propria
e
i stare de spirit n acea perioad hotritoare
cnd suIletul lui Pearl si primise hrana din elementele lumii spirituale, iar trupul, din materia
pmnteasc. Exaltarea pasionat a mamei Iusese mediul prin care i Iuseser transmise
copilei nc nenscute razele vietii ei pieritoare ; si orict de albe si de pure Iuseser la origine
aceste raze, ele cptaser nuantele nchise de purpur si aur, strlucirea nvpiat, umbra
adnc si lumina intens proprii acestui mediu. nainte de orice, spiritul combativ de care
Iusese stpnit Hester n acea "perioad se perpetua n Pearl. Mama recunostea n copil
drzenia slbatic, dezndjduit, sIidtoare, toanele schimbtoare, si chiar norii de tristete si
descurajare care i nneguraser inima. Toate acestea erau luminate acum de strlucirea
matinal a Iirii unei tinere copile ; mai trziu ns, n cursul vietii, puteau da nastere la Iurtuni
si viIore.
Disciplina n Iamilie era in acea vreme mult mai rigid dect n zilele noastre. ncruntarea
sprncenelor, dojana aspr, Iolosirea deas a nuielii, prescrise de autoritatea Scripturii, erau
privite nu numai ca pedepse pentru greseli reale, ci si ca un regim sntos pentru dezvoltarea
si promovarea tuturor virtutilor ntr-un copil. E drept c Hester Prynne, ca mam solitar a
acestui unic copil, nu era expus primejdiei de a gresi printr-o severitate nejustiIicat.
Amintindu-si ns de propriile ei erori si nenorociri, cut devreme s exercite un control
blnd, dar .strict, asupra suIletului de copil aIlat n grija ei Numai c sarcina aoeSsla i iilrecea
mijloacele. D"up ce ncercase s Ioloseasc Iat de Pearl att zmbetele ct si privirile
ncruntate, si constatase c nici unele, nici altele nu aveau asupra ei vreo inIluent apreciabil,
Hester se vzu, n cele din urm, silit s rmn deoparte si s lase copila
s
-si urmeze
propriile-i impulsuri. Constrngere Iizic sau oprelistea si producea, Iireste, eIectul dar
numai atta timp cit durau. Ct despre orice alt mijloc de a o disciplina, Iie c se adresa mintii
ori inimii, ea putea sau nu putea s obtin rezultate, dup toanele din acel moment ale micutei
Pearl. nc din vrsta cea mai Iraged a copilei, maic-sa observase o anumit privire ciudat,
care o vestea ori de cte ori ar Ii Iost zadarnic s struie, s ncerce s-o conving sau s-o roage.
Era o privireatt de inteligent, dar inecpjicabilj att de ndrtnic si rutcioasa, dar
nsoIil n generaJL.de p revrsare de nest-pruiaveseTe", nct n*semenea momente
Hester nusc put5altrpi"edicas9 se ntrebe dac Pearl era cu adevrat o Iiint omeneasc. Prea
mai degrab un spiridus care, dup ce avea s se dedea ctva timp jocurilor lui nstrusnice pe
dusumeaua colibei, se va Iace nevzut cu un zmbet batjocoritor. De cte ori expresia aceea
se ivea sclipind slbatic n negrul adnc al ochilor ei, Ietita prea ciudat de deprtat si de
intangibil ; s-ar Ii zis c pluteste n aer si c ar putea s dispar ca o lumin tremurtoare,
care vine nu se stie de unde si se duce nu se stie ncotro. Atunci Hester nu se putea opri de a
se repezi spre copila ei - de a-l urmri pe micul drcusor care o apuca totdeauna la Iug
de a o prmde si de a o strnge la piept acoperind-o cu sruturi Iierbinti, nu att dintro dragoste
nenIrnat, ct pentru a se convinge c Pearl era o Iiint n carne si oase, iar nu o iluzie
nseltoare. Dar rsul lui Pearl cnd se vedea prins, desi muzical si vesel, o Icea pe mama ei
s Iie si mai nedumerit decit nainte.
Lovit n inim de aceast vraj care o ncurca si o dezorienta, punndu-se prea des ntre ea si
singura-i comoar pltit att de scump si care nsemna totulpentru dnsa, Hester izbucnea
ntr-un plns ?maI73e putea n-tmpla atunci ca Pearl si era cu neputint de prevzut ce
eIect aveau s aib de Iiecare dat lacrimile asupra ei s ncreteasc din sprincene, s-si
nclesteze pumni-sorii si s se ntunece la Iat, lund un aer de sever si nendurtoare
dezaprobare. Adesea pornea s rd din nou, mai tare dect la nceput, ca o Iptur care nu
putea s simt si s nteleag suIerinta omeneasc. Sau dar aceasta se ntimpla mai rar
era scuturat deodat de un
ac
ces Irenetic de jale si-si bolborosea n cuvinte ntretiate de
sughituri de plns dragostea pentru maic-sa, vrnd parc s arate, Irngndu-si-o, c avea
totusi o inim. Dar jlester nu izbutea s se ncread n aceste izbucnirijuxtuc noase detandrete,
care nu durau dect. o. SpaTMeditnd ndelung asupra" acestor lucruri, mama se simtea n
situatia celui care a invocat un spirit dar care, printr-o omisiune n Iormula de invocare, nu a
rostit cuvntul magic care s poat stpni aceast Iiint nou si de nenteles. Adevrata liniste
nu si-o gsea dect atunci cnd copila era cuIundat n somn. Atunci era sigur de Iiica ei si se
bucura de ore de pacel?de calm Ierjcjre-pn cnd poate cu aceeasi rutcioas sclipire
printre pleoapele-i pe jumtate deschise Pearl se trezea.
Ct de curnd cu ce stranie repeziciune, ntr-adevr ! ajunse Pearl la vrsta unor relatii
omenesti, altele dect zmbetul de pe buzele mamei si cuvintele ei dezmier-dtoare ! i ce
mare ar Ii Iost bucuria lui Hester Prynne dac ar Ii avut prilejul s aud vocea clar si
ciripitoare a Ietitei amestecndu-se cu zarva altor glasuri copilresti si-ar Ii putut deosebi si
desclci accentele odorului ei n vlmsagul tipetelor unui grup de copii zglobii ! Dar asta nu
se putea intmpla ! PerJerasurghiunit denasterea JiiLlumeApilxii; MlOemon iljjbr4i4
p; lOemon. ilr.ujjjnbj3r4iB?4 jpjitu avea dreptul s se amestece cu copiii adusi crestineste
pe lume. Nimic nu era mai uimitor dect in-stiiictul, pare-se, cu care Pearl si ntelegea
izolarea, destinul ce trsese un cexcjietrainjucui ei, pe scurt toat pozitia ei stranie Iat de alti
copii. De la iesirea din nchisoare, Hester nu se artase niciodat n public Ir Ietit. In toate
drumurile prin oras, Pearl era de Iat si ea : nti ca prunc purtat n brate, apoi ca Ietit mic
nsotitoare a mamei sale tinndu-se cu mnuta de degetul ei arttor si Icind cte trei sau
patru pasi mrunti si iuti la unul al lui Hester. Vedea la marginea ulitei sau pe pragul caselor
copiii coloniei distrndu-se, n chipul sever impus de educatia puritan, cu jocuri ca : mersul la
biseric, biciuirea quakerilor, scalparea pieilor-rosii dup o lupt simulat, sau speriindu-se
unii pe altii cu miscri cabalistice imitnd practicile
1
vrjitoresti. Pearl vedea si observa cu
atentie aceste jocuri, dar nu cuta niciodat s se amestece printre ceilalti. Daca i se adresa
vreo vorba, nu rspundea Cnd copiii se adunau in |urul ei, cum Iceau cteodat devenea de-a
dreptul teribil n mnia-i copilreasc ; aduna pietre cu care s arunce n ei, scotea tipete
stridente si incoerente care o nspimntau pe maic-sa, cci rsunau ca niste imprecatii de
vrjitoare ntr-o limb necunoscut.
Adevrul e c micii puritani, care apartineau liotei celei mai intolerante ce a existat vreodat,
simteau ntr-un mod vag c mama si copila aveau n ele ceva straniu, nelinistitor, n
contradictie cu Ielul obisnuit de a Ii , si de aceea le priveau cu dispret si adesea le terIeleau cu
. vorbele lor. Pearl era constient de aceast animozitate si i rspundea prin ura cea mai
aprig care poate Iierbe n pieptul unui copii. Aceste izbucniri slbatice de mnie aveau o
anumit valoare si nsemnau chiar o mngiere pentru mama ei, pentru c starea suIleteasc pe
care o trdau avea o seriozitate lesne de nteles, spre deosebire de toanele schimbtoare care o
nelinisteau att de des. la copila ei. Pra totusi speriat, recunoscnd si aci un reIlex ntunecat al
rului de care ea nssi Iusese stpnit. Toat aceast dusmnie si pasiune, Pearl o mostenise
printr-un drept inalienabil din inima lui Hester. Mama si Iiica se aIlau izolate amndou de
restul obstieiomenesti nacelasi .cerc. T surghiunului; si n Iirea copilei preau s se per-
petueze aceleasi ekJmente de neliniste care o tulburaser pe Hester Prynne nainte de nasterea
Ietitei, dar care ncepuser s se domoleasc sub inIluenta alintoare a maternittii.
Acas, n cscioara unde triau si mprejurul ei, Pearl nu ducea lipsa unui cerc larg si Ielurit
de cunostinte. O vraj dttoare de viat emana din spiritul ei inventiv si vesnic treaz,
transmitndu-se asupra unei inIinitti de obiecte, asemenea unei torte care aprinde o Ilacr n
orice loc de care e apropiat. Cele mai neasteptate lucruri un bt, o legtur de crpe, o
Iloare erau marionetele vrjitoriei lui Pearl, adaptndu-se spiritualiceste, Ir a suIeri vreo
schimbare exterioar, oricrei drame ce se desIsura pe scena lumii ei luntrice. Prin vocea ei
de copil vorbeau o sumedenie de personaje imaginare, tinere ori btrne. Pinii chirciti de
vreme, negri si solemni, care

j
ncr
edintau vntului gemetele si plnsetele lor melancolice luau lesne n ochii ei nItisarea unor
btrni puritani;
ce
le mai urte buruieni din grdin erau copiii lor, pe care Pearl i clca n
picioare si-i smulgea din rdcini Ir mil. Plsmuirile mintii ei erau de o uimitoare diver-
sitate ; trectoare si Ir sir, ele rsreau si dansau vesnic,
cU
prinse de o agitatie supranatural,
si se prbuseau cu-rnd, istovite parc de rapida si nIrigurata lor perioad de viat, Iiind
urmate apoi de alte plsmuiri pline de aceeasi energie nestpnit. Nici o asemnare mai
izbitoare n-ar putea Ii gsit pentru aceste nluciri dect aceea cu jocul Iantasmagoric al
aurorei boreale. In Iantezia si n vioiciunea jucus a mintii ei n dezvoltare, Ietita nu se
deosebea poate prea mult de alti copii nzestrati cu o mare agerime ; numai c Pearl, lipsit de
tovarsi de joac, era redus n mai mare msur s triasc printre nenumratele Ipturi
imaginare create de ea. Ciudat era ns dusmnia cu care copila privea toate aceste odrasle
ale inimii si mintii ei. Nu plsmuia niciodat un prieten, ci prea totdeauna s semene cu
bratul dinti de balaur, din care rsrea o oaste ntreag de vrjmasi narmati, mpotriva crora
pornea la lupt. Era nespus de trist si ce dureros pentru o mam care simtea c pricina
trebuia cutat n propria ei inim ! s observi la o Iiint att de Iraged aceast nencetat
evocare a unei lumi ostile si o att de drz ncordare a energiilor menite s duc la izbnd
cauza ei, n lupta ce avea s urmeze.
Adesea, privind-o pe Ietit, Hester Prynne lsa lucrul de mn s-i cad pe genunchi si
exclama cu o durere pe jCare ar Ii dorit mult s-o poat ascunde, dar care izbucnea Ir voie
ntr-un geamt pe jumtate articulat : ,O printe ceresc, dac mai esti tatl meu ce Iiint
e aceasta pe care am adus-o pe lume ?" Iar Pearl, prinznd cu urechea oItatul, sau percepind pe
alt cale mai subtil acest zbucium nIricosat, si ndrepta obrjorul Irumos si plin.de
SIiiciune-spre maic-sa, zmbea cu o siretenie de spiridys Ii continua s se joace.
n purtarea copilei mai era o ciudtenie care se cuvine "riintit. Primul lucru pe care l
observase n viata ei usese ce anume? nu zmbetul mamei cruia s-i
105
Ii rspuns, asemenea altor copii nou-nscuti, prin acea vag ncercare de a schita cu buzele
micute un nceput de syIs, de care mamele si amintesc mai trziu cu Itta ndoial ntrebndu-
se cu dragoste dac a Iost ntr-adevr un surs ? Nicidecum ! Primul lucru pertiT-Iprl pruse
s-l remarce Iusese s-o spunem ? litera staco;jiede pe pieptul lui Hester,. ntr-o zi, cnd
mama se Aplecase
i
asuprrieagului, privirea pruncului Iusese atras de luciul broderiei
de aur din jurul literei si, ridicndu-si mnuta, ncercase s-o apuce, nu cu un zmbet ndoielnic,
ci cu o sclipire hotrt n ochi care i mprumutase o expresie matur. Cu rsuIlarea curmat,
Hester Prynne apucase semnul Iatal, cutnd instinctiv s si-l smulg, att de nemrginit
era tortura pe care mna parc stiutoare a copilei i-o provocase atingndu-l. i iarsi, ca
si cum gestul chinuit al mamei n-ar Ii urmrit dect s-o amuze, mica Pearl o privise :n ochi si
zmbise ! De atunci, n aIar de ceasurile cnd copilul dormea, Hester nu se simtise niciodat
n sigurant, nu cunoscuse nici o elip de care s se poat bucura n liniste. E drept c uneori
treceau sptmni Ir ca privirea lui Pearl s se opreasc vreodat asupra literei stacojii; pe
urm, ns, ochii i r-mneau pe neasteptate atintiti iarsi asupra semnului rosu, sIredelind-o
de moarte, mpreun cu acel zmbet ciudat si cu acea stranie expresie n ochi.
O dat, aceast uittur bizar, ghidus, se ivi din nou n ochii copilei, n timp ce Hester cuta
s-si vad n ei propria-i imagine, asa cum obisnuiesc mamele ; si brusc cci Iemeile
singuratice si cu durere n inim snt hrtuite de vedenii inexplicabile i se pru c n mica
oglind neagr a ochilor nu vede propriul ei portret n miniatur, ci un alt chip. Era o Iat
satanic, plin de rutate zmbitoare, dar ale crei trsturi aduceau cu ale unui obraz pe
care-l cunoscuse bine, desi l vzuse ra'reori zmbind, si niciodat cu rutate. S-ar Ii zis c
Ietita era stpnit de un duh ru, care tocmai atunci aruncase o privire batjocoritoare din ochii
ei. Mai trziu Hestei Iusese adesea torturat, desi nu cu atta putere, de aceeasi ntr-o dup-
amiaz de var Pearl, care devenise destul de mare pentru a alerga ncoace si ncolo, se juca
culegnd mnunchiuri de Ilori de cmp si aruncndu-le una cte una n pieptul mamei ei. De
cte ori nimerea litera stacojie, ncepea s joace si s topie ca un drcusor. Primul impuls
a
l
lui Hester Iusese de a-si acoperi pieptul cu minile. Dar Iie din mndrie sau resemnare, Iie din
sentimentul c nimic nu putea ajuta mai mult la penitenta ei dect aceast negrit suIerint,
rezist imboldului si rmase asezat dreapt, palid ca o moart, uitndu-se cu tristete n
ochii slbatici ai Ietitei. Salvele de Ilori continuau, atin-gndu-si aproape totdeauna tinta si
acoperind pieptul mamei de tot attea rni, pentru care nu putea gsi nici un balsam pe lumea
aceasta si nici nu stia cum s caute unul ntr-o alt lume. n cele din urm, cnd si cheltuise
toat munitia, copila se opri privind-o pe Hester ; si iarsi i se pru mamei c zreste n
adncul insondabil al ochilor negri ai Ietitei acea mic imagine zmbitoare a unui demon ce o
observa.
Copilule, cine esti tu ? strig mama.
Snt mica ta Pearl!
Dar spunnd acestea, Pearl ncepu s rd si s sar ncoace si ncolo cu gesturile poznase ale
unui spiridus, al crui urmtor capriciu putea Ioarte bine s Iie de a zbura prin hornul de
deasupra vetrei.
Esti copilul meu cu adevrat ? ntreb Hester. ntrebarea nu era cu totul Ir rost, ci avea
n ea,
pentru moment, o bun parte de seriozitate ; cci istetimea lui Pearl era att de deosebit, nct
mama aproape c se ntreba dac Ietita nu cunostea cumva taina existentei ei, pe care avea s
i-o dezvluie pe dat.
Da, snt mica ta Pearl! repet copila continundu-si ghidusiile.
Nu .esti. copiittI-ttriNu esti Pearl a mea ! spuse mama pe jumtate n glum, 'cci i se
ntmpla adesea ca
n mijlocul celei mai adinei dureri s Iie apucat j3ejoI
dejgacv-Spune-mi atunci cine esti si cine te-atrimis aci.
SpunemPoTu, mam ! rspunse copila pe un ton serios, apropiindu-se de Hester si
lipindu-se de genunchii ei. Trebuie s-mi spui.'
Tatl ceresc te-a trimis aici ! zise Hester Prynne Rosti ns cuvintele cu o sovial care nu
scp age
rimii copilei. mpins Iie de unul din obisnuitele ei capricii, Iie de un duh ru, Pearl si ridic
degetul arttor si atinse
litera stacojie.
Nu m-a trimis el, strig ea cu hotrre. N-am tat
ceresc !
Taci, Pearl, taci! Nu trebuie s vorbesti asa, ripost
Hester nbusind un geamt. El ne-a trimis pe toti aici, n lume. M-a trimis chiar pe mine,
mama ta ; cu att mai mult pe tine. Dac nu e asa, de unde ai putut veni, spiridus
micut si ciudat ?
Spune-mi! Spune-mi tu ! repet Pearl, de ast-dat nu pe un ton serios, ci rznd si sltnd
din nou primprejur. Tu trebuie s-mi spui !
Dar Hester nu gsi nici un rspuns, Iiind ea nssi pierdut ntr-un sumbru labirint de ndoieli.
si aduse aminte ntre un zmbet si un Iior de spusele oamenilor din oras, care cutnd n
zadar n alt parte pe tatl copilei si observnd unele din ciudteniile ei, proclamaser c
srmana Pearl era o Iptur a demonului, de Ielul acelora care nc din vechile vremuri ale
catolicismului bntuaiu din cnd n cnd pe pmnt, spre a sluji unor teluri sinistre si perverse.
Luther Iusese si el, potrivit brIelilor rspndite de clugrii ce-l dusmneau, un vlstar al
spitei diavolesti; iar Peari nu era nici ea singurul copil cruia acast neIast obrsie s-i Iie
atribuit printre puritanii din Noua Anglie.,
VII n casa guvernatorului
ntr-o zi Hester Prynne se duse la resedinta guvernatorului cu o pereche de mnusi pe care, din
porunca lui, le mpodobise cu Iranjuri si broderii. Aceste mnusi, guvernatorul urma s le
poarte la o nsemnat ceremonie oIicial, cci desi hazardurile unei alegeri populare l
168
Icuser pe Iostul crmuitor suprem s coboare de la rangul cel mai nalt, mai detinea nc un
loc onorabil si inIluent printre demnitarii coloniali.
Dar mai era si un alt motiv, mult mai important dect livrarea unei perechi de mnusi brodate,
care o ndemna n acel moment pe Hester s caute o ntrevedere cu un personaj att de
puternic si cu un rol att de activ n treburile coloniei. Ii ajunsese la ureche c unii dintre Irun-
tasii orasului, partizani ai celor mai rigide principii n materie de religie si de guvernare, se
gndeau s-i ia copila. Pornind, dup cum am mai spus, de la bnuiala c Pearl era de obrsie
diavoleasc, acesti oameni piosi sustineau, nu Ir o aparent de dreptate, c interesul
crestinesc pentru mntuirea suIletului mamei le impunea s nlture din calea ei aceast
piedic. Dac, pe de alt parte, copila putea cu adevrat s Iie crescut n principii morale si
religioase si avea n ea germenii izbvirii Iinale, perspectivele de a Ii salvat aveau negresit s
Iie sporite n cazul cnd Pearl avea s Iie ncredintat unei tutele mai ntelepte si mai bune
dect aceea a mamei sale. Se spunea c guvernatorul Bellingham era unul dintre cei mai activi
sprijinitori ai proiectului. Poate s par ciudat si chiar Ioarte ridicol ca o chestiune de acest
gen, care la o epoc mai trzie nu ar Ii Iost supus unei jurisdictii mai nalte dect aceea a
consiliului orsenesc, s Iac pe atunci obiectul discutiei pubTice si "ca eminenti brbati de
stat s ia ati--tudine n privinta ei. Numai c n acele vremuri de naiv primitivitate, chiar si
probleme de un interes public mai redus, avnd n sine o nsemntate inIinit mai mic dect
mntuirea suIleteasc a lui Hester si a copilei ei, erau amestecate n chip ciudat printre
deliberrile legiuitorilor si chestiunile de stat. Epoca n care se petrecea povestirea noastr nu
era mult, ba chiar nicidecum, mai naintat dect aceea n care o ceart privitoare la dreptul de
proprietate asupra unui porc nu numai c strnise o disput aprins si veninoas n snul
corpului legiuitor al coloniei, ci dusese la o modiIicare important n structura nssi a
legislatiei.
Plin de neliniste deci dar att de constient de dreptul ei nct lupta dintre public si o
Iemeie singur, dar care avea de partea ei legile naturii, abia dac i se prea inegal Mester
Prynne prsise csuta ei solitar Fireste c mica Pearl o nsotea. Ajunsese acum la o vrst
cnd'era n stare s alerge cu pasi usori pe lng mama ei ; si cum era deprins s nu stea o
clip locului, ar Ii putut, strbate un drum mult mai lung dect acela ce o astepta. Totusi, mai
degrab din capriciu dect de nevoie, deseori cerea s Iie luat n brate, pretinznd ns n
curnd tot att de poruncitor s Iie lsat jos, si zburda atunci n Iata lui Hester pe crarea
acoperit de iarb, poticnindu-se si cznd de nenumrate ori, dar Ir a se lovi. Am mai
vorbit de Irumusetea radioas si plin de viat a lui Pearl, o Irumusete ce izbucnea n culori
intense si calde prin tenul ei luminos, prin ochii-i sclipitori si adnci, prin prul ce lucea de pe
atunci ntr-un ton castaniu-nchis si care cu trecerea anilor avea s devin aproape negru.
Toat Iiinta ei era plin de vpaie ; aprea ntr-adevr ca rodul unui moment de pasiune
necugetat. Pentru a coase mbrcmintea copilei, Hester dduse Iru liber nclinatiei spre Iast
a imaginatiei ei, nvesmntnd-o ntr-o tunic de catiIea purpurie de o croial deosebit si
bogat brodat cu arabescuri si nIlorituri de Iir de aur. O asemenea splendoare de culori, care
ar Ii Icut s par palizi si stersi niste obraji mai putin nIloriti, se potrivea de minune cu
Irumusetea lui Pearl, asa c Ietita aprea ca cea mai scnteietoare Ilcruie ce tsnise si jucase
vreodat pe pmnt.
Ceea ce era ns remarcabil n aceast tinut si, de Iapt, n ntreaga nItisare a copilei, era c
ea amintea n chip irezistibil si inevitabil de semnul pe care Hester Prynne era osndit s-l
poarte pe piept. Era litera sta- alt Iormq. litera stacojie nzestrat cu viata '
Mama nssi ca si cum stigmatul rosu i s-ar Ii ntiprit att de adnc n creier nct toate
ideile ei i luau Iorma scosese cu grij n evident aceast asemnare, jertIind multe ceasuri
de inventivitate morbid spre a crea o analogie ntre obiectui-alectiunii si simbolul vinii si al
chinului ei. De Iapt, Pearl era si unul si cellalt; si numai n virtutea acestei identitti izbutise
Hester s ntruchipeze att de desvrsit litera stacojie prin nItisarea copilei.
Cnd cele dou drumete intrar n oras, copiii purita-
n
ilor si ridicar ochii de la jocurile lor
sau de la ceea ce trecea drept jocuri la aceste mici si sumbre haimanale spunndu-si pe un
ton grav unul altuia :
Uite colo, Iemeia cu litera stacojie ; si uite, zu, si o alt liter stacojie care alearg lng ea
! Hai s aruncm n ele cu noroi !
Dar Pearl, care era un copil nenIricat, btu nti din picior si-si scutur pumnul micut Icnd
tot Ielul de gesturi ameninttoare, iar apoi se repezi la grmada de dusmani, punndu-i pe
goan. In timp ce-i urmrea cu Iurie, semna cu ntruparea unei molime de copii a scarlati-
nei poate sau cu vreun nger al judectii, nc Ir aripi, care avea misiunea s pedepseasc
pcatele generatiei n crestere. Totodat tipa si urla cu glas rsuntor, nct inimile Iugarilor
tremurau negresit de spaim. Dup aceast victorie, Pearl se ntoarse linistit la maic-sa si si
ridic zmbind ochii spre ea.
Fr alte peripetii ajunser amndou la locuinta guvernatorului Bellingham. Era o cas mare
de lemn, cldit dup o mod care a mai lsat n urma ei, pe strzile oraselor noastre mai
vechi, cteva specimene, acoperite acum de muschi, czute aproape n ruin si impregnate de
melancolie de pe urma numeroaselor ntmplri, triste sau vesele, uitate sau nu, care s-au iscat
si au trecut prin ncperile lor ntunecoase. Pe atunci ns cldirea arta nou si proaspt, iar
prin Ierestrele nsorite radia veselia unei locuinte omenesti n care moartea nu intrase nc
niciodat. Casa avea ntr-adevr un aspect Ioarte luminos, cu peretii ei acoperiti de un Iel de
stuc ncrustat din belsug cu cioburi mici de sticl, n care se reIlectau razele soarelui, sclipind
si scnteind ca si cum cineva ar Ii aruncat peste ei cu amndou minile diamante. Aceast
strlucire s-ar Ii potrivit mai degrab palatului lui Aladin dect resedintei unui btrn si serios
crmuitor puritan. In aIar de aceasta, toat casa era decorat, dup gustul ciudat al epocii, cu
ornamente si arabescuri stranii, de o aparent cabalistic, care gravate n stucul proaspt
deveniser tari i durabile, oIerindu-se admiratiei posterittii.
La vederea acestei minunate cldiri, Pearl se apuc s salte si s joace, cernd pe un ton
poruncitor ca ntreg nvelisul de lumin s Iie desprins de pe Iatad si s-i Iie
dat ca s se joace cu el.
N
Uj
Ietita mea, i spuse Hester. Tehuiesa

tL-culegi
singur lumina. Eu n-am de unde s ti-o dau.
,----Se a'pIopiSra'de usa boltit, Ilancat n amndou prtile
de dou iesituri n Iorm de turle ale cror Ierestre erau prevzute cu zbrele si cu obloane de
lemn ce puteau Ii nchise la nevoie. Ridicnd ciocanul de Iier atrnat de portal, Hester Prynne
btu cu el n tblie ; usa Iu deschis ndat de unul din servii guvernatorului, un englez liber
prin nastere, acum ns rob pe sapte ani, perioad n care avea s Iie bunul stpmului su, o
marI de vndut la Iel ca o vit sau un scaun. Purta o hain albastr, mbrcmintea obisnuit a
servilor din acea vreme, adoptat cu mult nainte la vechile resedinte nobiliare din Anglia.
u Prea-cinatitul guvernator Bellingham e acas
v
ntreb Hester.
Da, e acas, rspunse servul holbnd ochii la litera stacojie pe care, sosit de curnd n tar,
n-o mai vzuse niciodat. Da, lumintia sa e acas, dar are oaspeti : ctiva preoti si un doctor.
Nu-l puteti vedea acum.
Am s intru totusi, zise Hester Prynne ; iar servul, socotind poate dup aerul ei hotrt si
dup simbolul strlucitor de pe piept c era vreo doamn nalt a coloniei,
nu se mpotrivi.
i astIel mama si cu mica Pearl intrar n casa guvernatorului. Cu o serie de modiIicri dictate
de caracterul materialelor de constructie, de diIerenta de clim si de modul deosebit de viat
social, guvernatorul Bellingham si concepuse noua locuint dup modelul conacelor de pe
domeniile nobiliare din tara lui de bastin. Se gsea deci aici o sal spatioas, destul de nalt,
care se ntindea de la un capt la cellalt al casei, stabilind o legtur mai mult sau mai putin
direct cu toate celelalte ncperi. La unul din capete, sala aceasta si primea lumina prin
Ierestrele celor dou turle, care Iormau o mic adncitur de amndou prtile intrrii. La
cellalt capt, mascat n parte printr-o perdea, ea era mai puternic luminat de una din acele
Ierestre n Iorm de Iirid pomenite n crtile vechi, sub care se gsea o banchet lat si
capitonat. Pe perna banchetei se putea vedea un volum n-Iolio, probabil al ,Cronicilor
Angliei" sau al vreunui alt op substantial de acest gen tot astIel cum n zilele noastre
mprstiem pe masa din mijloc tomuri cu muchea aurit pentru a Ii rsIoite de vizitatori
ocazionali. Mobilierul slii se compunea din cteva scaune masive de stejar, ale cror speteze
erau sculptate cu ghirlande complicate, si dintr-o mas n acelasi stil, toate datnd din epoca
elisabetan sau poate chiar de mai nainte piese de Iamilie, aduse aici din casa printeasc
a guvernatorului. Pe mas drept mrturie c vechiul simt de ospitalitate englez nu
Iusese uitat se aIla o can de cositor destul de mare, pe Iundul creia, dac Hester si cu
Pearl si-ar Ii aruncat privirea ntr-nsa, ar Ii putut vedea rmsitele spumoase ale unei
proaspete portii de bere.
Pe pereti atrna un sir de portrete reprezentndu-i pe strmosii neamului Bellingham, unii cu
platosa pe piept, altii purtind, mai pasnic, splendide robe de ceremonii si gulere cu creturi.
Toate erau caracterizate prin acea expresie rigid si sever pe care o iau invariabil vechile
portrete, ca si cum ar Ii mai degrab Iantomele dect chipurile demnilor rposati si ar privi cu
o dezaprobare aspr si intolerant ndeletnicirile si bucuriile celor n viat.
Cam pe la mijlocul panourilor de stejar care mbrcau peretii slii era suspendat o armur
nu strveche si pstrat ca relicv ancestral asemenea portretelor, ci de dat destul de
recent, cci Iusese Iurit de un iscusit armurier din Londra chiar n anul cnd guvernatorul
Bellingham plecase spre Noua Anglie. Era compus dintr-un coiI, o platos, un grumjer si
jambiere de otel, sub care atrnau o pereche de mnusare si o spad toate, si ndeosebi
coiIul si pieptarul, att de lustruite nct metalul reIlecta cu o sclipire alb lumina, mprstiind-
o n toate prtile pe podea. Aceast armur scnteietoare nu era destinat numai s serveasc
drept decor, ci Iusese purtat de guvernator la multe parzi si manevre militare, si strlucise
de asemenea n Iruntea unui regiment n rzboiul mpotriva indienilor pequoti. Cci desi
primise o instructie de jurist si obisnuia s vorbeasc despre Bacon, Coke, Noye si Finch
1
ca
despre niste conIrati ai si, exigentele acestei patrii noi l transIormaser pe guvernatorul
Bellingham n soldat ca si n om de stat si guvernator.
Mica Pearl pe care strlucitoarea armur o Iermeca tot att de mult cum o ncntase
sclipitoarea Iatad a casei sttu ctva timp uitndu-se n oglinda lucioas a platosei.
Mam, strig ea, te pot vedea aici. Uite ! Uite ! Hester si arunc privirea asupra armurii
pentru a Iace
pe plac copilei, dar nu zri, poate prin eIectul deosebit al acestei oglinzi convexe, dect litera
stacojie reIlectndu-se n dimensiuni exagerate, gigantice, devenind trstura cea mai izbitoare
a nItisrii ei. Prea ntr-adevr cu desvr-sire ascuns n spatele acestui semn. Pearl art cu
degetul spre o imagine asemntoare oglindit de coiI si-i zmbi mamei ei cu acea expresie
inteligent de spiridus, att de nelipsit n obrjorul ei. Acest aer de rutcioas veselie era si
el reIlectat cu atta amploare si intensitate de luciul armurii, nct Hester Prynne nu putea
crede c era imaginea propriei ei copile, ci aceea a unui mic demon care Iurase chipul lui
Pearl.
Vino, Pearl, spuse ea trgnd-o la o parte. Vino s vezi ce grdin Irumoas ! Uite ce Ilori
snt acolo Iior mai minunate dect cele pe care le gsim n pdure.
Pearl alerg la Iereastra arcuit de la captul slii si s arunc privirea asupra unei alei,
acoperit cu iarb tuns. scurt si mrginit de niste boschete srccioase si piper nicite. Se
prea ns c proprietarul renuntase la eIortu cu totul zadarnic de a perpetua n aceast parte a
Atlanti cului, unde tria solului nedestelenit cerea omului s lupt* din greu spre a-si asigura
existenta, gustul nnscut al en glezilor pentru grdinritul ornamental. Cptni de varz
cresteau la vedere si un lujer de dovleac, nrdcinat Ir. oarecare distant, se ntinsese peste
spatiul intermedia si-si depusese unul din giganticele sale produse drept su
1
Iereastra slii, ca
pentru a-l vesti pe guvernator c aces bulgre urias de aur vegetal era cea mai bogat podoab
pe care trna Noii Anglii putea s i-o oIere. Se aIlau totusi acolo mai multe tuIe de trandaIir
si ctiva meri, desigur urmasi ai celor plantati de reverendul Blackstone, primul colonist al
peninsulei, acel personaj aproape mitologic care strbate primele noastre anale clare pe un
taur.
Vznd acele tuIe, Pearl se apuc s cear n gura mare un trandaIir rosu.
Taci, copil, taci ! o ndemn cu seriozitate maic-sa. Nu tipa, mica, scumpa mea Pearl !
Aud voci n grdin. lat-l venind pe guvernator mpreun cu alti domni !
ntr-adevr, la captul aleii ctiva brbati se vedeau apropiindu-se de cas. Nesocotind cu totul
ncercrile mamei ei de a o potoli, Pearl scoase un strigt slbatic, dup care tcu dar nu
dintr-un sentiment de supunere, ci pentru c aparitia acestor noi personaje strnise curiozitatea
Iirii ei iuti si schimbtoare.
VIII Spiridusul si preotul
Guvernatorul Bellingham, ntr-o rob larg si cu o bonet moale pe cap asa cum ie plcea
s se nvesmnteze domnilor mai vrstnici n intimitate psea n Irunte, prnd s le arate
celorlalti proprietatea sa si s le descrie pe larg proiectele sale de mbunttire. Sub barba-i
sur, cercul lat al gulerului, bogat ncretit dup moda veche din timpul domniei regelui Iacob

,
Icea s-i semene capul cu acela al lui Ioan Boteztorul
2
pe talger. Impresia pe care o
producea nItisarea lui att de rigid si de sever, marcat de o vrst mai mult dect
tomnatic, se mpca prea putin cu atmosIera de bucurie lumeasc pe care se silise n chip
vdit si din toate puterile s-o creeze n jurul lui. Dar am gresi dac am crede c severii nostri
strbuni orict de deprinsi ar Ii Iost s vorbeasc si s gndeasc despre existenta
omeneasc doar ca despre o perioad de ncercri si de lupte, si orict de sincer dispusi ar Ii
Iost s-si jertIeasc bunurile si viata poruncilor datoriei c deci strbunii nostri considerau
ca o chestiune de constiint s resping mijloacelede trai conIortabil si chiar luxos ce le
stteau la ndemn. Un asemenea crez n-a Iost niciodat propovduit, de pild, de venerabilul
pastor Johrs Wilson, a crui barb, alb ca un troian de zpad, se zrea dup umrul
guvernatorului Bellingham, n timp ce posesorul ei sugera c s-ar putea ncerca aclimiatizarec
perelor si piersicilor n Noua Anglie si c poate chiar vita de vie ar putea s rodeasc ling
zidul nsorit al grdinii. Btrnul preot, hrnit la snul opulent al Biserici Anglicane, avea o
predilectie legitim si de mult nrdcinat pentru toate lucrurile plcute care asigurau bun-
starea omului; si orict de aspru se arta pe amvon sai atunci cnd stigmatiza n mod public
abaterile de la drumul cel drept, ca aceea a lui Hester Prynne, si cstigasi prin atitudinea-i
binevoitoare si jovial n viata particu Iar o aIectiune mai cald dect oricare dintre
contemporanii si ntru preotie.
n spatele guvernatorului si al pastorului Wilson pseau alti doi oaspeti: reverendul Arthur
Dimmesdale care, asa cum cititorul si va aminti poate, jucase un rol scurt si cam silit n scena
expunerii lui Hesetr Prynne la stlpul inIamiei, iar alturi de el, btrnul Roger Chillingworth,
acel personaj Ioarte priceput n ale medicinei care se stabilise de vreo doi-trei ani n oras. Se
stia c acest brbat nvtat era medicul si prietenul tnrului preot, a crui sntate Iusese
serios zdruncinat n ultima vreme de p urma nemsuratei jertIiri de sine n ndeplinirea
ndatori rilor si a activittii sale de pstor suIletesc.
Precedndu-si vizitatorii, guvernatorul urc dou-trr trepte si, deschiznd canaturile imensei
usi cu geamuri c ddea n sal, se pomeni drept n Iata micutei Pearl. Uni bra perdelei cdea
asupra lui Hester Prynne si o ascundea n parte.
Cine-o mai Ii si asta ? se mir guvernatorul Bellingham uitndu-se ntrebtor la mica
siluet purpurie din Iata lui. Mrturisesc c n-am mai vzut nimic asemntor din zilele pline
de desertciune din vremea btrnului rege Iacob, cnd socoteam ca o mare Iavoare s Iiu
admis ja cte o mascarad a curtii ! Pe atunci doar mai puteai vedea roind de srbtori o
surmedenie de asemenea mici aparitii, crora obisnuiam s le spunem copiii Marelui
maestru al dezmtului. Dar cum o Ii ajuns o asemenea vizitatoare n casa mea ?
Adevrat! exclam btrnul si bunul pastor Wil-son. Cine poate Ii psric asta cu
penajul purpuriu ? Pare-mi-se a Ii vzut asemenea chipuri cnd soarele strlucea printr-un
vitraliu bogat colorat, aruncnd imagini aurii si crmzii pe pardosea. Dar acealsta se ntmpla
n tara noastr de bastin. Rogu-te, micuta mea, spune-mi cine esti si ce-a ndemnat-o pe
mum-ta s te nzorzoneze n st chip ciudat ? Esti o copil crestin ? tii catehismul? Sau esti
vreunul din drcusorii sau znele rele pe care socoteam a le Ii lsat n urma noastr,
dimpreun cu alte rmsite papistsesti, n vesela si btrna Anglie ?
Sint copila maic-mi, rspunse artarea stacojie, si m cheam Pearl !
Pearl ? Mrgrea ? Rubin mai degrab ! Ori mrgean ! Ori trandaIiras rosu mcar,
judecind dup culoarea ta, zise btrnul pastor, ntinzndu-si mna ntr-o ncercare zadarnic
de a o bate usor pe obraz pe mica Pearl. Dar unde ti-e maica aceasta ? A, nteleg, adug el; si
ntorcndu-se ctre guvernatorul Bellingham, sopti : Nu e alta dect copila despre care am stat
de vorb mpreun ; si iat-o aici si pe mama ei, nenorocita Hester Prynne.
Adevrat ? strig guvernatorul. Eh, am Ii putut s ne dm seama c mama unui asemenea
copil nu poate Ii dect desIrnata stacojie, vrednica urmas a celei babilonice

! Dar soseste la
timp ; vom cerceta ndat treaba aceasta.
i guvernatorul Bellingham intr pe usa cu geamur n sal, urmat de cei trei oaspeti ai si.
Hester Prynne, spuse el atintindu-si privirea sever asupra purttoarei semnului stacojiu.
Situatia ta ne-, preocupat mult n vremea din urm. Am discutat si an chibzuit ndelung dac
noi, cei cu autoritate si inIluent nu lucrm mpotriva constiintei noastre ncredintnd cluza
unui suIlet nemuritor, ca acela ce slsluieste n ast copil, unei Ipturi ce s-a mpiedicat si a
czut n capcanele acestei lumi. Grieste tu nsti, care esti mama copilei) Nu socotesti oare c
ar Ii spre binele pm'ntesc si spre .el vesnic ale micii tale copile s Iie luat de sub ngrijirea
ta, mbrcat cuviincios, supus unei discipline stricte si nvtat despre adevrurile cerului si
ale pmntului ? Ce poti Iace tu n aceast privint pentru copila ta ?
O pot nvta pe mica mea Pearl ceea ce am nvtat din asta ! rspunse Hester Prynne
punndu-si degetul pe semnul rosu.
Femeie, aceea este emblema pcatului tu! rspunse nenduplecatul demnitar.
Tocmiai din pricina vinii pentru care st mrturie litera aceea vrem s trecem copila n alte
mini.
Totusi, spuse mama cu calm devenind ns mai palid, aceast emblem mi-a dat, mi
d n Iiecare zi, ba chiar n clipa aceasta, lectii care o vor Iace poate ma. bun si mai nteleapt
pe copila mea, cu toate c m.' nu-mi mai pot Ii de vreun Iolos.
Vom judeca cu chibzuint, rosti Bellingham, si ne vom cntri cu grij hotrrea.
Rogu-te, bunule pastor Wilson, cerceteaz-o pe perla aceasta de vreme ce asa o cheam
si vezi dac are educatia crestin ce se cuvine unui copil de vrsta ei.
Btrnul preot se asez ntr-un Iotoliu, ncercnd s-o atrag pe Pearl pe genunchi. Dar copila,
neobisnuit a Ii atins n chip Iamiliar de altcineva dect de mam-sa, Iugi pe usa dinspre
grdin, oprindu-se pe treapta cea mai de sus, asemenea unei slbatice psri tropicale cu
penajul bogat colorat, gata parc s-si ia zborul. Pastorul Wilson, nu putin mirat de aceast
evadare cci avea o purtare de bunic si era ndeobste Ioarte iubit de copii ncerc totusi
s procedeze la examinarea cerut.
Pearl, gri el cu voce solemn, trebuie s iei aminte la nvtturile ce ti se dau pentru ca,
atunci cnd va sosi sorocul, s poti purta sub sn perla cea mai de pret. Ai putea s-mi spui,
copila mea, cine te-a creat ?
Pearl stia prea bine cine o crease, cci Hester Prynne, nscut dintr-o Iamilie de oameni piosi,
ncepuse ndat dup prima convorbire cu copila despre tatl ceresc s-o nvete adevrurile de
care spiritul omenesc, orict de necopt ar Ii, se ptrunde cu un interes att de avid. De aceea,
Pearl avea destule cunostinte pentru cei trei anisori ai ei nct sa poat trece destul de bine un
examen asupra Crtii de citire din Noua Anglie sau asupra primei coloane a Catehismului de
la Westminster, cu toate c nici nu cunostea mcar aspectul exterior al acestor dou vestite lu-
crri. Dar ndrtnicia, proprie ntr-o msur mai mic sau mai mare tuturor copiilor si care la
Pearl era nzecit, puse acum, n momentul cel mai inoportun, cu totul st-pinire pe ea,
nchizndu-i buzele sau mpingnd-o s bat cmpii. Dup ce-si vr degetul n gur si reIuz
mult vreme cu ncptnare s rspund la ntrebrile bunului pastor Wilson, copila declar
n cele din urm c nu Iusese creat de loc, ci c mam-sa o culesese n tuIa de trandaIiri
slbatici ce crestea lng poarta nchisorii.
Aceast scornire i Iu probabil sugerat de trandaIirii rosii ai guvernatorului, pe care, asa cum
sttea n Iata usii, i vedea n apropiere, ct si de amintirea tuIei de mces din Iata nchisorii,
pe lng care trecuse venind spre casa guvernatorului.
Btrnul Roger Chillingworth sopti zmbind ceva la urechea tnrului pastor. Hester Prynne l
privi pe iscusitul om de stiint si, chiar n momentul acela cnd soarta ei era n joc, observ cu
uimire ct de mult i se schimbaser trsturile ct de mult se urtiser, ct de tare prea s se
Ii ntunecat Iata lui sumbr si s se Ii accentuat tltIormitatea trupului din vremea cnd l
cunoscuse de aproape. Ii ntlni o clip privirea, dar Iu imediat silit s-si ndrepte toat atentia
spre cele ce se petreceau.
E ngrozitor ! exclam guvernatorul, revenindu-si ncet din stupoarea n care-l
aruncase rspunsul micii Pearl. Iat o copil de trei ani care nu stie mcar cine a creat-o ! Nu
ncape ndoial c e la Iel de nestiutoare si n privinta suIletului ei, a depravrii lui prezente si
a destinului ce-l asteapt ! Socotesc, domnilor, c e de prisos s-o. cercetm mai departe.
Hester o apuc pe Pearl si, trgnd-o cu putere la snu ei, l nIrunt cu o privire aproape
slbatic pe btrnu! demnitar puritan. Singur pe lume, respins de toti si neavnd dect
aceast singur comoar spre a-si psti*a inima vie, simtea c ave'SsupF"copilei un drept de
ne-IIvlns, pe care era hotrt s-l apere, pn la moarte, mpotriva lumii ntregi.
Dumnezeu mi-a dat copilul ! strig ea. Mi l-a dat ca o compensatie pentru toate celelalte
lucruri de care m-ati lipsitE.Jericirea mea Iericirea si totodat chinul meu ! Pearl m
pstreaz n C ! i tot ea nseamn pedeaps meaLNu credetIoare c e nssi litera
'stacojie,
'dar demn de a Ii iubit si, prin urmare, nzestrat cu o putere nmiit de a m Iace s-mi
ispsesc pcatul ? Nu v las s mi-o luati ! Primesc mai degrab moartea !
Srman Iemeie, spuse nu Ir buntate btrinul pastor, copila va Ii bine ngrijit mult
mai bine dect ai putea s-o ngrijesti tu.
Dumnezeu a ncredintat-o grijii mele, repet Hester Prynne aproape strignd. Nu v-o dau !
i, dintr-un impuls subit, se ntoarse ctre tnrul preot Dimmesdale, spre care abia dac
pruse pn atunci s-si Ii ndreptat o dat privirea. Vorbeste tu pentru mine ! strig ea. Ai
Iost pastorul meu, mi-ai avut n grij suIletul si m cunosti mai bine dect acesti oameni. Nu
vreau s pierd copilul ! Vorbeste n numele meu ! Tu stii ce se petrece n inima mea, cci ai o
ntelegere care lor le lipseste, stii care snt drepturile unei mame si ct snt ele de ntrite cnd
aceast mam nu are nimic pe lume dect copilul ei si litera aceasta stacojie ! Ajut-m tu !
Nu vreau s-mi pierd copilul ! Ajut-mi !
La acest apel Irenetic si bizar, care dovedea c situatia lui Hester Prynne o adusese pe pragul
nebuniei, tnrul preot iesi ndat nainte, palid si ducndu-si mna la inim, cum obisnuia s
Iac ori de cte ori temperamentul su
deosebit de nervos era prad agitatiei. Arta acum mai coplesit de griji si mai istovit dect cu
prilejul scenei nIierrii publice a lui Hester Prynne ; si Iie din cauza snttii subrede, Iie din
orice alt pricin, ochii si mari si
n
egri ascundeau n adncul lor tulbure si melancolic o |
U
rne
ntreag de dureri.
E adevr n vorbele ei, ncepu preotul cu un glas blnd si miscat, dar att de puternic, nct
rsun n toat sala si Icu armura s vibreze, e adevr n ceea ce spune Hester si n
simtmntul ce o nsuIleteste ! Dumnezeu i-a dat copilul si i-a dat de asemenea o cunoastere
instinctiv a Iirii si trebuintelor lui deopotriv de stranii pare-se pe care nici o alt Iiint
omeneasc nu o poate avea. i pe lng aceasta, nu e oare ceva nIricostor de sacru n leg-
tura dintre aceast mam si copilul ei ?
Ce vrei s spui, bunul meu pastor Dimmesdale ? l ntrerupse guvernatorul. Lmureste-ne
mai bine, rogu-te.
Asa trebuie s Iie, relu preotul. Cci dac am socoti altIel, n-am spune oare prin aceasta
c tatl ceresc, creatorul a tot ce e viat, a trecut cu usurint peste o Iapt vinovat si n-a Icut
deosebire ntre desIrul nelegiuit si amorul sacru ? Acest copil al pcatului tatlui su si al
rusinii mamei sale a iesit din mna lui Dumnezeu spre a nruri n multe chipuri asupra inimii
aceleia care si apr cu atta aprindere si atta amrciune dreptul de a-l pstra. J2opilai-a Iost
ursit ca binecuvntare, singura binecuvntare a vietii ei! A Iost menit de ase-
meneaTrTnoial sa cumTmama ne-a spus ea nssi s nsemne o pedeaps, un
chin pe care s-l resimt n cele mai neasteptate clipe, o musctur, o mpunstur, o suIerint
sIsietoare, mereu trezit n mijlocul unor bucurii nelinistite ! Nu a exprimat ea oare acest
gnd n mbrcmintea bietei copile, care ne aminteste att de viu simbolul rosu ce-i vestejeste
pieptul ?
Bine zici ! exclam blajinul pastor Wilson. M temeam c aceast Iemeie n-avea alt gnd
mai bun dect s Iac din copila ei o paiat.
O, nu, nu ! urm pastorul Dirmmesdale. Ea recunoaste, credeti-m, minunea solemn pe
care Dumnezeu a svrsit-o dnd viat acestei copile. i-i doresc s poat simti de asemenea
cci acesta, socotesc, e adevrul nsusi c darul i-a Iost Icut, mai presus de orice, pen-
tru a-i pstra viu suIletul si a o apra de prpastia unor pcate mai ntunecate nc, n care
altminteri diavolul ar Ii putut cuta s-o prbuseasc ! De aceea, este bine pentru aceast
srman Iemeie czut n pcat s aib n grija ei un mic suIlet nemuritor, o Iiint sortit
bucuriei sau suIerintei vesnice, pe care s-o creasc n cinste si virtute, care s-i aminteasc n
Iiecare clip de greseala ei, dar s-i arate, ca printr-o sInt Igduial a Creatorului, c dac i
va deschide copilului calea spre cer, copilul o va duce si pe ea acolo ! n aceast privint,
mama vinovat este mai Iericit dect tatl ce a pctuit. Spre binele lui Haster Prynne, nu mai
putin dect spre acela al bietei ei copile, s le lsm deci asa cum providenta a gsit cu cale s
le aseze.
Vorbesti cu o ciudat aprindere, prietene! Icu btrnul Roger Chillingworth
zmbindu-i.
In cele spuse de tnrul meu Irate mi pare a zace mult greutate, adug reverendul
Wilson. Ce ziceti, preacinstite domnule Bellingham ? N-a aprat-o bine pe srmana Iemeie ?
u E adevrat, rspunse dregtorul. i a adus asemenea argumente, nct vom lsa lucrurile
asa cum se gsesc ; mcar atta vreme ct Iemeia nu va Ii o nou pricin de scandal. Trebuie
totusi s aveti grij ca aceasl copil s Iie catehizat n chipul cuvenit si examinat de ctre
dumneata sau de magistrul Dimmesdale. Pe lng aceasta, la timpul potrivit, vtaIii orsenesti
vor trebui s vegheze ca ea s mearg att la scoal ct si la orele de biblie.
Tnrul preot, dup ce spusese ce avea de spus, se deprtase la ctiva pasi de grup. Sttea lng
Iereastr, cu Iata ascuns n parte de Ialdurile grele ale perdelei ;- si umbra siluetei lui,
proiectat pe pardosea de lumina soarelui, tremura nc de pe urma vehementei apelului su.
Pearl, acest drcusor de obicei att de slbatic si zvpia' se Iuris tiptil lng el si strngndu-i
mna ntre minutele ei, si-o aps pe obraz ntr-o mngiere att de ginga
1
si totodat att de
discret, nct mama, care o urmai i
j
cu privrea, se ntreb : ,S Iie oare aceasta Pearl a mea
n
"
gtia ns c inima copilei nu era lipsit de dragoste, cu toate c se revela de obicei prin
izbucniri ptimase si c abia o dat sau de dou ori se maniIestase cu atta bln-dete si duiosie.
Pastorul cci n aIar de atentiile ndelung rvnite ale unei Iemei, nimic nu e miai dulce de-
c
t o asemenea dovad de aIectiune din partea unui copil, acordat n chip spontan, dintr-un
instinct suIletesc, si care pare s ateste c n noi zace ceva cu adevrat demn de a Ii iubit
pastorul, zic, se uit n jurul lui, puse mna pe capul copilei, sovi o clip si o srut apoi pe
Irunte. Dar neobisnuita dispozitie sentimental a lui Pearl nu tinu mult vreme ; Ietita izbucni
n rs si porni s salte de-a curmezisul slii n chip att de eterat, nct btrnul pastor Wilson se
intreb dac mcar vrIul picioarelor ei atingeau pardoseaua.
Micuta aceasta trebuie s aib puteri de vrjitoare n ea, crede-m, spuse el ctre
reverendul Dimmesdale. Nu are nici mcar nevoie de o coad de matur ca s-si ia zborul.
Ciudat copil ! observ btrnul Roger Chillingworth. E usor de recunoscut n ea ce a
mostenit de la maic-sa. Dar credeti, domnilor, c ar Ii peste puterile unui IilozoI s analizeze
Iirea acestei copile si s deduc cu ascutime din nsusirile si trsturile ei cine i poate Ii tatl
?
Nu, zise pastorul Wilson, ar Ii s se svrseasc un pcat urmnd ntr-o asemenea
problema cile IilozoIiei proIane. E mai bine s postim si s ne rugm ; si poate si mai bine s
lsm misterul neatins, n aIar doar dac providenta l va deslusi din propria ei voint. In
acest chip,
orice bun crestin va avea dreptul s arate o buntate printeasc bietei copile npstuite.
Chestiunea Iiind astIel ncheiat n mod att de multumitor, Hester Prynne plec mpreun cu
Pearl. In timp ce coborau treptele de la intrare, oblonul Ierestrei unei camere de sus Iu dat la o
parte pe ct se povesteste si Iata artgoasei doamne Hibbins, sora guvernatorului, aceea
care cu ctiva ani mai trziu avea s Iie executat ca vrjitoare, se ivi n plin lumin a
soarelui.
Pst, pst! Icu ea, pe cnd obrazul ei de cobe pru
s
arunce o umbr peste Iatada luminoas
a casei celei noi. Vrei s vii cu noi la noapte ? Vom avea o reuniune vesel n pdure si
aproape c am Igduit Omului Negru c Irumoasa Hester Prynne va Ii printre noi.
Scuz-m pe lng el, te rog ! rspunse Hester cu un zmbet triumItor. Trebuie s stau
acas ca s-mi pzesc copilul. Dac mi l-ar Ii luat, as Ii mers cu plcere mpreun cu tine n
pdure si m-as Ii isclit cu nsusi sngele meu n cartea Omului Negru.
Las' c punem noi mna pe tine n curnd, spuse vrjitoarea ncruntndu-si sprncenele si
trgndu-si capul napoi.
Dar dac presupunem c acest dialog a avut lac cu adevrat si nu e doar o parabol, el
conIirm argumentul adus de tnrul preot mpotriva desprtirii unei mame czute n pcat de
rodul greselii ei. Cci chiar de pe atunci copila T scpase de ispitele satanei.
IX Vraciul
Sub numele de Roger Chillmgworthse ascundea, dup cum cititorul si va aminti, un nume
pejcareaclceT purtase nainte jurase a nu-l mai lsa s Iie rostit niciodat. Am artat c n
multimea ce asista la expunerea lui Hester Prynne la stlpul inIamiei se aIla un brbat mai
vrst-nic, obosit de cltorii si care, abia iesit din primejdioasele tinuturi slbatice, o zrise pe
Iemeia n care sperase s gseasc ntrupate cldura si bucuriile unui cmin nItisat
privirilor poporului ca o imiagine a pcatului. Cinstea ei de sotie era clcat n picioare de
ntreaga lume. Cuvinte de ocar erau rostite n jurul ei n piata public. Ct despre neamurile
ei, dac vestea ar Ii ajuns vreodat pn la ele, si despre toti cei ce triser n apropierea ei pe
vremea cnd dusese o viat neptat, dezonoarea urma s cad si asupra lor, n msura exact
a intimittii si a caracterului sacru al relatiilor pe care le avuseser nainte cu ea. De ce asadar
de vreme ce avea putinta de a alege omul a crui legtur cu Iemeia czut Iusese cea
mai intim si ce mai sacr dintre toate, ar Ii iesit nainte spre a revendica Septurile sale la o
mostenire att de putin de dorit ? Se hotr deci s nu mpart cu ea piedestalul inIamiei.
Necunoscut cTe toti n aIar de Hester Prynne si posedncTcheia tcerii ei, se decisese s
stearg numele su de pe listele omenirii, iar n ce priveste legturile si preocuprile din
trecut, s dispar din viat tot att de deplin ca si cum ar Ii zcut ntr-adevr pe Iundul
oceanului, unde zvonul public l situase de mult. De ndat ce acest scop avea s Iie atins, noi
interese aveau s se iveasc si totodat si un nou tel; un tel sinistru, e drept, dac nu chiar
scelerat, dar care-i poruncea s-i nchine plenitudinea Iaculttilor sale. Pentru a-si nIptui
deci scopul pe care si1 Iixase, se stabili n orasul puritan sub numiele de Roger Chilling-
worth, Ir alt recomandatie dect nvttura si inteligenta pe care le poseda ntr-o msur
putin obisnuit. Cum studiile sale dintr-o perioad anterioar l narmaser cu
cunostinte ntinse din domeniul stiintei medicale a vremii, se prezent drept medic si Iu primit
cu cldur n aceast calitate. Medicii si chirurgii priceputi erau pe atunci rari n colonie. S-ar
prea c oamenii cu aceast proIesie nu erau prea des nsuIletiti de zelul religios care i Icea
pe alti emigranti s treac Atlanticul. Poate c cercetrile pe care le practicau asupra
organismului omenesc materializaser oarecum Iaculttile mai nalte si mai subtile ale acestor
oameni; poate c, adnciti n complicatiile acestui minunat mecanism, care prea s implice
destul art pentru a cuprinde n sine totalitatea vietii, pierduser viziunea spiritual a
existentei. Oricum ar Ii, sntatea vrednicei asezri puritane, n msura n care medicina avea
vreo legtur cu ea, Iusese ncredintat pn atunci grijii unui btrn diacon si spiter, a crui
pietate si purtare virtuoas pledau mai mult n Iavoarea lui dect tot ce ar Ii putut prezenta ca
diplome. Singurul chirurg era un om care mbina exercitarea ocazional a acestei nobile arte
cu practica zilnic a meseriei de brbier. Pentru un asemenea corp medical, Roger
Chillingworth reprezenta o achizitie strlucit. ncurnd ddu dovada Iamiliarizrii sale cu
greoaia si impuntoarea masinrie a vechii aedicine, n care Iiecare doctorie continea o
sumedenie de ingrediente bizare si eterogene, combinate cu atta grij ca si cum rezultatul
urmrit ar Ii Iost nsusi elixirul vietii. Pe lng aceasta, dobndise n timpul captivittii la
pieile-rosii multe cunostinte despre propriettile ierburilor si rdcinilor indigene, si nu
ascundea pacientilor si c aceste leacuri simple daruri ale natiirii Icute slbaticilor inculti
se bucurau din partea lui de tot atta ncredere ca si Iarmacopeea european, elaborat de-a
lungul veacurilor de attia doctori nvtati.
Acest strin savant era un model de religiozitate, cel putin n ce priveste Iormele ei exterioare,
si si alesese, la scurt timp dup sosirea sa, drept cluz spiritual pt reverendul
Dimmesdale. Tnrul preot, al crui renurn de erudit rmsese nc viu la OxIord, era privit de
admi ratorii si mai Ierventi aproape ca un ales al cerului, menit dac avea s-i Iie
dat s-si exercite sacerdotiul pe durata obisnuit a vietii s svrseasc pentru biserica, nc
plpnd, a Noii Anglii Iapte tot att de mari ca acelea pe oare le ndepliniser vechii Printi
n primei vremuri ale credintei crestine. n acea perioad, ns, s ntatea pastorului
Dimmesdale ncepuse s slbeasc chip vdit. Cei ce i cunosteau mai bine obiceiurile atri
buiau paloarea tnrului preot Iaptului c se dedica c prea mult ardoare studiilor sale,
ndeplinirii prea scrupuloase a ndatoririlor sale parohiale si mai ales posturilor si
priveghiurilor pe care si le impunea adesea spre a mpiedica grosolnia conditiei noastre
pmntesti s-i ntunece lumina spiritual. Unii spuneau c dac pastoru. Dimmesdale
avea ntr-adevr s moar, aceasta avea s se ntmple negresit pentru c pmntul nu era
vrednic s Iie pe mai departe atins de pasii lui. El nsusi, pe de alt parte, si mrturisea cu
umilinta care l caracteriza credinta c, dac providenta ar gsi cu cale s-l ndeprteze, ar
Iace-o doar din cauza nevredniciei lui de a ndeplini chiar si cea mai modest misiune a ei pe
acest pmSnt. Dar dac prerile asupra cauzelor subrezirii sale se deosebeau, Iaptul n sine nu
putea Ii pus la ndoial. Trupuil i se usca ; glasul lui, desi nc plin si cald, avea n el o anu-
mit not de melancolie, care prea a-i prevesti declinul; adesea, la cea mai usoar
sperietur sau sub impresia' vreunei ntmplri neasteptate, putea Ii vzut ducindui la inim si
rosind nti, iar apoi plind cuprins parc de durere.
Asa stteau lucrurile cu tnrul preot si att de iminent era perspectiva de a vedea stingndu-
se nainte de vreme aceast lumin ce abia rsrea, cnd Roger Chilling-urorth si Icu aparitia
n oras. Prima lui intrare n scen avea un aer de mister, care Iu lesne ridicat pn la miraculos,
cci se prea c nimeni nu stie de unde venea acest om. Czuse oare din cer, sau rsrise din
strIundurile pmlntului ? Oricum, era privit ca un brbat Ioarte iscusit ; oamenii l vedeau
cum culegea ierburi si Ilori slbatice, dezgropa rdcini si rupea crengute de pe copacii din
pdure, ca unul ce cunostea virtutile ascunse ale lucrurilor lipsite de valoare n ochii celor
nestiutori. l auzeau vorbind despre Sir Kenelm Digby* si despre alti brbati vestiti
ale cror nIptuiri stiintiIice erau privite aproape ca supranaturale u ca despre oameni cu
oare se aIlase n corespondent sau cu oare conlucrase. Ce-l putuse oare aduce aci, de vreme
ce se bucura de atta vaz n lumea nvtatilor? Ce cuta el, a crui sIer de preocupri se aIla
n marile orase, n aceste locuri slbatice ? Ca rspuns la aceast ntrebare, un zvon lu nastere
si cstig teren gsind crezare, n ciuda absurdittii lui, chiar la oameni cu mult bun simt ; si
anume c cerul svrsise un nemaipomenit miracol, transportnd de-a dreptul prin vzduh pe
acest eminent doctor n medicin de la o universitate ger-m!an si depunndu-l n Iata usii
cabinetului de studii al pastorului Dimmesdale ! Dar chiar si oameni mai chibzuiti, care stiau
c cerul si atinge scopurile si Ir a cuta eIectul teatral al unei asa-zise interventii
miraculoase, nclinau s vad o actiune a providentei n sosirea att de oportun a lui Roger
Chillingworth.
Aceast prere era ntrit prin interesul viu pe care medicul l arta nencetat tnrului preot. I
se altur ca enorias si cut s cstige ncrederea si prietenia acestei Iiri sensibile si rezervate.
Exprima o mare ngrijorare Iat de starea snttii pastorului su, dar se arta dornic s
ncerce a-l vindeca si nu prea lipsi de ncredere ntr-un rezultat Iavorabil, dac aceast
ncercare avea s Iie Icut la timp. Btrnii sIetnici, diaconii, matroanele, tinerele si
Irumoasele Iecioare din turma pstorit de reverendul Dimmesdale struiau care mai de care
pe lng el CE s-l Iac s ncerce arta medicului, oIerit cu atta sinceritate. Dar pastorul
Dimmesdale respingea cu blndete ru
gmintile lor.
Nu-mi trebuie doctorii, spunea el.
Dar cum de putea vorbi asa tnrul preot, atunci cnd, cu Iiecare duminic, obrazul lui era mai
palid si mai slab, iar vocea lui mai tremurtoare, si cnd apsarea mi-nii pe inim devenise la
el un obicei constant mai degrab dect un gest ntmpltor ? Era oare obosit de activitatea
desIsurat ? Dorea poate s moar ? Aceste ntrebri Iur puse n mod solemn pastorului
Dimmesdale de ctre colegii lui mai btrni si de diaconii bisericii sale, care l ,judecar"
spre a Iolosi propria lor expresie pentru pcatul de a respinge ajutorul pe care providenta l
oIerea att de Itis. Tnrul preot ascult n tcere si pir: la urm Igdui s stea de vorb cu
doctorul.
Dac ar Ii voia Domnului, spuse reverendul Dim mesdale atunci cnd, mplinindu-si
Igduinta, ceru sIaU medical al btrnului Roger Chillingworth, as Ii mai mul tumit ca truda,
necazurile, pcatele si suIerintele mele s ia n curnd sIrsit o dat cu viata mea, pentru ca
ceea ce n ele e al trnei s Iie ngropat n mormntul meu, iar ceea ce e al duhului s plece cu
mine spre starea mea de veci, dect s te vd punndu-ti la ncercare arta spre Ic
losul meu.
Vai, rspunse Roger Chillingworth cu acea linisl Iireasc sau voit, care-i caracteriza
ntreaga comportar iat cum e n stare s vorbeasc un tnr preot! Oamen tineri ce n-au prins
nc rdcini adnci se leapd att c usor de viat ! Iar cei cucernici, care duc pe acest pmi o
viat plcut Domnului, ar Ii prea bucurosi s plece c aici spre a psi cu el pe drumurile aurite
ale Noului Ieri
salim.
Nu, ripost tnrul preot ducndu-si mna la inin n timp ce o roseat de durere i alunec
peste Irunte
De-as Ii mai vrednic s umblu acolo, as Ii mai multumit s pot trudi aci.
Oamenii de bine se cred totdeauna nevrednici, spuse vraciul.
Iat n ce chip ajunse misteriosul Roger Chillingworth consilierul medical al reverendului
Dimmesdale. Cum nu-l interesa numai boala, ci se simtea puternic mpins s ptrund
caracterul si nsusirile pacientului su, acesti doi brbati, att de deosebiti ca vrst, ajunser
treptat s petreac mult vreme mpreun. Pentru a ntri sntatea preotului ot si pentru a da
putint vraciului s culeag plante cu virtuti tmduitoare, ei Iceau lungi plimbri pe malul
mrii sau n pduri. Atunci convorbirile lor Ielurite se amestecau cu clipocitul si murmurul
valurilor si ou suierul solemn al vntului n vrIurile copacilor. De asemenea, deseori unul din
ei era oaspetele celuilalt n locul su de studiu si reIugiu. Preotul gsea ceva Iascinant n
societatea omului de stiint, n care recunostea o cultur intelectual de o proIunzime si
vastitate neobisnuite, mpreun cu o lrgime si o libertate de vederi pe care le-ar Ii cutat n
zadar printre membrii tagmei preotesti. De Iapt era uimit, dac nu chiar speriat, de a gsi
aceste atribute la medic. Pastorul Dimmiesdale era un preot autentic, un adevrat om al
credintei, cu un sentiment de evlavie Ioarte dezvoltat si un spirit Icut s se avnte cu ardoare
pe calea indicat de crez, cutnd pe zi ce trecea s se ptrund tot mai adnc de acesta. In nici
un stadiu de dezvoltare a societtii n-ar Ii Iost ceea ce se cheam un om cu vederi liberale ;
totdeauna ar Ii Iost esential pentru pacea lui suIleteasc s simt n jurul lui presiunea uneii
credinte, care s-l sustin, strngndu-l totodat n chin- gile ei de Iier. Totusi simtea uneori
desi cu o plcere cam sovielnic o oarecare usurare n a privi univer-*
suljprin""mijlocirea unei astIel de minti dect acelea ale interlocutorilor si obisnuiti. Era ca si
cum o Iereastrs-ar Ii deschis si ar IHsat un aer mai liber s intre n cabinetul nchis si
nbusitor n care viata lui se consuma la lumina luminrii sau a ctorva raze de soare
rtcite si n mirosul muced, n sens Iizic si moral, pe care vechile lui crti l exalau. Dar acest
aer era prea proaspt si prea rece pentru a putea Ii respirat n tihn un timp mai ndelungat. De
aceea preotul si, o dat cu el, si medicul se retrgeau din nou nuntrul limitelor a ceea ce
biserica lor privea ca ortodox.
Roger Chillingworth si scruta deci cu atentie pacientul, att n nItisarea lui de Iiecare zi,
urmnd crarea bttorit a unui sistem de gndire care-i era Iamiliar, ct si atunci cnd era
aruncat n mijlocul unui alt peisaj moral, a crui noutate putea scoate la supraIat' un nou ele-
ment al Iirii lui. Pru s considere ca esential s cunoasc 4de aproape omul, nainte de a
ncerca s-l vindece. Cci Bunde exist un suIlet si un spirit, bolile trupului snt tot-deauna
inIluentate de particularittile acestora. LaAzttuir Dimmesdale,ougetul si imaginatia erau att
de activeiar sensibilitatea att de intens, nct maladia sa trupeasc si avea probabil originea
n ele. De aceea Roger Chillingworth, ca un priceput practician si ca un prieten binevoitor, se
strduia s ptrund adnc n inima pacientului su, studiindu-i principiile, scormonindu-i
amintirile, ex-plornd totul cu miscri precaute, asemenea unui cuttor de comori ntr-o
pester ntunecoas. Putine taine pot scpa unui cercettor atent care are prilejul si
libertatea de a ntreprinde o asemenea cercetare, ct si dibcia de a o urmri. Un om
mpovrat ou un secret trebuie si evite n mod deosebit intimitatea cu medicul su. Dac
c
acesta
din urm posed o perspicacitate natural si p deasupra acel ceva indeIinibil, cruia am putea
s-i zi cem intuitie ; dac nu d dovad de un egotism suprto si nici de alte particularitti
neplcute ; dac are daru care trebuie s Iie nnscut de a stabili o asemenea aIinitate
spiritual ntre el si pacientul su nct acesta s ajung a rosti, Ir a-si da seama, ceea ce-si
nchipuie a Ii gndit numai ; dac asemenea destinuiri snt primite Ir agitatie si mai
adesea cu tcere dect cu cuvinte de simpatie, cu un sunet nearticulat sau, din cnd n cnd, o
simpl vorb care s arate c totul a Iost nteles ; dac la aceste nsusiri de conIident se adaug
avantajele ce decurg din calitatea recunoscut de medic atunci va veni inevitabil clipa cnd
suIletul celui suIerind se va topi si se va revrsa ntr-un suvoi ntunecat, dar transparent,
scotnd la lumina zilei toate tainele lui.
Robert Chillingworth poseda toate sau aproape toate nsusirile enumerate mai sus. Totusi,
timpul trecea ; un Iel de intimitate crestea, dup cum am spus, ntre aceste dou spirite
cultivate, care aveau ca teren de ntlnire toat sIera gndirii si a stiintei omenesti. Abordau
cele mai variate probleme de etic si religie, discutau despre treburi publice si particulare,
vorbeau mult si unul si altul despre chestiuni ce preau s-i priveasc personal si totusi nici
un secret de Ielul aceluia care, dup cum si nchipuia medicul, trebuia s se ascund n
constiinta preotului nu se strecura de pe buzele acestuia n urechea tovarsului su. i Roger
Chillingworth ajunse chiar s bnuiasc c nsusi caracterul bolii Iizice de care suIerea
pastorul Dimmesdale nu-i Iusese niciodat dezvluit pe deplin. Se aIla n Iata unei stranii
reticente !
Dup ctva timp, n urma unei sugestii a medicului, prietenii domnului Dimmesdale stabilir
un aranjament potrivit cruia amndoi brbatii Iur gzduiti n aceeasi cas, astIel not toate
Iluctuatiile pulsului vital al preotului s poat Ii observate de grijuliul si prietenosul medic. In
tot orasul domni o mare bucurie cnd acest tel att de dorit Iu atins. Msura era socotit drept
cea mai bun ce putea Ii luat pentru binele tnrului pastor, n aIar binenteles de cazul c
asa cum Iusese ndemnat de attea ori de ctre cei ce se simteau n drept s-o Iac ar Ii ales-
pe una dintre numeroasele tinere Iete n Iloare, care i erau devotate spiritual, ca s-i devin
sotie credincioas. Dar nu se observa nici un semn c Arthur Dimmesdale ar putea Ii
determinat s Iac un asemenea pas ; respingea toate sugestiile de acest Iel, ca si cum celibatul
preotilor ar Ii Iost unul din articolele disciplinei sale ecleziastice. Condamnat asadar n mod
vdit, n virtutea propriei sale hotrri, s-si ia totdeauna hrana searbd la masa altuia i s
suIere toat viata de Irigul hrzit acelora ce nu caut s se nclzeasc dect la o vatr strin,
se prea ntr-adevr c omul cel mai indicat pentru a tri nencetat n apropierea pastorului
Dimmesdale era btrnul medic, perspicace, ncercat si binevoitor, cu dragostea lui prin-
teasc si totodat reverentioas Iat de tnrul preot.
Noua locuint a celor doi prieteni se aIla la o vduv pioas, de bun conditie social, a
crei cas ocupa aproape ntregul loc pe care a Iost nltat mai trziu venerabila cldire
a micii biserici ce poart numele dt King's Chapel, nvecinndu-se ntr-o parte cu cimitirul
unde Iusese la nceput cmpul Iermei lui Isaac Johnson Era deci Icut s trezeasc att la
preot ct si la medic reIlectii serioase, potrivite cu proIesiile lor. Prin solicitudinea .matern a
bunei vduve, pastorul Dimmesdale primi o camer nsorit dinspre Iatad, prevzut cu
perdele grele care i permiteau s creeze la amiaz o umbr
r
\ plcut, dac ar Ii simtit nevoia.
De pereti erau atrnate tapiserii, lucrate pe ct se spunea n atelierele Gobelins si care
reprezentau, n orice caz, istoria biblic a lui David si Betseba si a prorocului Natan n culori
ce nu pliser nc dar care ddeau Irumoasei Iemei un aspect de un pitoresc aproape tot att
de sinistru ca acela al vizionarului prevestitor de rele. Aici, palidul pastor si ndes
biblioteca bogat n volume in-Iolio legate n pergament si cuprin-znd scrierile Printilor
bisericii, nvttura rabinic s documente ale eruditiei monastice, la oare preotii protestanti,
cu toate c deIimau si condamnau aceast categoric de autori, erau deseori siliti s recurg.
n cealalt parte a casei, btrnul Roger Chillingworth si instala cabinetul de studii si
laboratorul, care, chiar dac nu ar Ii putut prea complet n ochi unui om de stiint modern,
era nzestra* cu un aparat de distilat si cu mijloacele necesare pentn prepararea drogurilor si
chimicalelor pe care ncercatii alchimist stia bine s le Ioloseasc. Dispunnd de conditi att
de prielnice, cei doi brbati se instalar Iiecare ; domeniul lui, dar trecnd n chip Iamiliar
din camera unuu n a celuilalt si observndu-si reciproc, cu un interes caro nu era lipsit de
curiozitate, activittile respective.
Dup cum am mai artat, prietenii cei mai clarvztori ai reverendului Arthur Dimmesdale si
nchipuiau, n cumintenia lor, c providenta dnd ascultare attor rugciuni publice, domestice
si secrete, svrsise toate acestea spre a restabili sntatea tnrului preot. Dar trebuie s-o
spunem acum o alt parte a membrilor comunittii ncepuse n vremea din urm s-si Iac
alte idei despre relatiile dintre pastorul Dimmesdale si misteriosul medic. Cnd o multime
incult ncearc s priveasc lucrurile cu propriii ei ochi, se poate ntmpla de multe ori s se
nsele.
Dar dac, asa cum se ntmpla de obicei, ea si Iormeaz judecat pe baza intuitiilor inimii ei
largi si calde, conIuziile la care ajunge snt adesea att de proIunde si att ,je adevrate, nct
au aproape caracterul unor revelatii supranaturale. n cazul despre care vorbim, poporul nu-si
putea explica prejudecata mpotriva lui Roger Chilling-vvorth prin nici un Iapt si nici un
argument demn de o d-cutie serioas. Exista, e drept, un meserias care Iusese cettean al
Londrei la epoca uciderii lui Sir Thomas Overbury
1
, adic cu vreo treizeci de ani n
urm ; el declara a-l Ii vzut pe medic cunoscut pe atunci sub un alt nume, pe care cel ce
povestea aceast istorie nu si-l mai amintea n compania doctorului Forman
2
, vestitul con-
spirator implicat n aIacerea Overbury. Vreo doi sau trei insi insinuau c n timpul captivittii
sale printre pieile-rosii, vraciul si mbogtise talentele medicale nvtnd din descntecele
preotilor slbatici, care erau universal recunoscuti ca dibaci Ictori de Iarmece, nIptuind
adesea vindecri aparent miraculoase cu ajutorul iscusintei lor n magia neagr. Multi altii
printre care se numrau si destule persoane cu o judecat att de cumpnit si o vedere att de
clar, nct prerea lor ar Ii Iost de Iolos n alte treburi aIirmau c nItisarea lui Roger
Chillingworth suIerise o schimbare ciudat de cnd se stabilise n oras, si n deosebi de cnd
locuia cu pastorul Dimmesdale. La nceput, spuneau ei, expresia lui Iusese calm si medita-
tiv, ca a unui savant. Acum, Iata lui avea n ea ceva hidos si ru, pe care nu-i observaser
nainte si care devenea cu att mai izbitor cu ct l priveau mai des. Se soptea chiar n popor
c Iocul din laboratorul su venea clin regiuni subterane si era alimentat cu combustibil adus
din iad, ceea ce explica de ce Iata lui prea nnegrit do Ium.
Pe scurt, se rspndi tot imai larg prerea c reverendul Arthur Dimmesdale, asemenea multor
personaje deosebit de cucernice din toate epocile crestinttii, era bntuit Iie de satana, Iie de
trimisul acestuia sub chipul btrnului Ro-ger Chillingworth. Acest slujitor al diavolului avea
pentru o vreme ncuviintarea divin de a se amesteca n viata intim a preotului si de a-i pune
la ncercare suIletul. Nici un om cu mintea sntoas, aIirmau toti, nu se putea ndoi de partea
cui avea s Iie izbnda. Cu ncredere neclintit asteptau s-l vad pe preot iesind transIigurat
de un nimb de glorie din acest conIlict. ntre timp ns, se gndeau cu tristete la suIerintele,
poate mortale, pe care era silit s le ndure n lupta pentru triumIul su.
Dar vai, judecind dup mhnirea si teroarea ce se citeau n adncul ochilor srmanului pastor,
lupta era grea, iai victoria departe de a Ii asigurat !
X Vraciul si pacientul su
Btrnul Roger Chillingworth avusese toat viata o Iire calm si prietenoas, desi lipsit de
calde aIectiuni, si st purtase totdeauna, n relatiile ou alti oameni, ca un orr cinstit si dmtr-o
bucat. si pornise acum cercetarea ce putin asa credea u n spiritul integru si sever al
unui jude ctor, dornic numai s aIle adevrul, ca si cum n-ar Ii Ios vorba dect de liniile si
Iigurile unei probleme geometrice, iar nu de pasiuni omenesti si de o nedreptate suIerit de el
nsusi. Dar pe msur ce nainta n aceast cercetare, btrnul Iu cuprins de o teribil
Iascinatie, de un Iel de nevoie slbatic, desi tot calm, din ghearele creia nu avea s scape
nici b clip nainte de a Ii satisIcut-o pe deplin. Spa acum n inima neIeridtuluij5reot,ca un
minerjn cutarea, aurului, sau" mai3egrab ca un gropar ce scormoneste uji mormnt, poate
pentru a da de un giuvaer nhumat o dat cu cadavrul, dar nu gseste probabil acolo dect
moarte si jutreziciune. Vai de propriul lui suIlet, dac aceasta era ce cuta "
Uneori izbucnea n ochii vraciului o scnteiere albastr, de ru augur, asemntoare reIlexelor
unui Iurnal sau, mai bine zis, uneia din acele sclipiri sinistre ce tsneau din poarta nIiortoare
a lui Bunyan
1
de pe povrnisul dealului si jucau tremurnd pe obrazul pelerinului. Poate c
sumbrul sptor observase n solul pe care-l scormonea semne ncurajatoare.
,Acest om", si spunea el n unul din acele momente, ,onct de pur ar Ii socotit, orict de
spiritualizat ar prea, a mostenit de la tatl su sau de la mama sa o puternic natur animal.
S spm putin mai adnc n directia acestui Iilon ! "
Pe urm, dup ndelungi sondri ale ntunecatelor adn-cimi luntrice ale preotului, care
scoteau la lumina zilei multe materiale pretioase ca bunoar : nalte aspiratii pentru
propsirea neamului, cald iubire de oameni, simtminte pure, pietate'natural, ntrit prin
gndire si studiu si luminat prin revelatie aur nepretuit care nu nsemna probabil pentru
cuttor deot zgur el se ntorcea descurajat si rencepea s sape n alt punct. nainta pe
dibuite, cu pasi Iurisati si priviri pnditoare, ca un hot care ptrunde ntr-o camer unde se aIl
culcat un om adormit doar pe jumtate sau poate chiar cu totul treaz, dornic s rpeasc o
comoar pzit ca lumina ochilor. In ciuda precautiilor hotului, podeaua poate s sortie din
cnd n cnd, hainele lui s produc un Iosnet, sau umbra s-i cad asupra victimei, primejdios
de apropiat. Cu alte cuvinte pastorul Dimmesdale, a crui sensibilitate nervoas i ddea
adesea un Iel de intuitie a lucrurilor, ncepu s-si dea seama vag c o prezent ostil linistii lui
se strecurase lng el. Btrnul Roger Chillingworth nu era ns nici el lipsit de intuitie ; si
atunci cnd pastorul ndrepta spre dnsul o privire speriat, ochii i ntlneau totdeauna n
persoana medicului pe acelasi prieten blnd, atent, plin de simpatie, dar niciodat indiscret.
Poate c pastorul Dimmesdale ar Ii ptruns mai bine caracterul acestui personaj, dac o
anumit morbiditate spre care nclin inimile bolnave nu l-ar Ii Icut bnuitor Iat de ntreaga
omenire. Neavnd ncredere n prietenia nimnui, nu era n stare s-si recunoasc dusmanul
atunci cnd acesta se ivea cu adevrat. De aceea pstra relatii Iamiliare cu btrnul medic,
primindu-l n Iiecare zi n cabinetul su sau vizitndu-l n laboratorul lui si urmrind, spre a se
recrea, procedeele prin care ierburile erau transIormate n leacuri tmduitoare.
Cu Iruntea sprijinit n palm si cu cotul rezemat de pervazul Ierestrei deschise ce ddea spre
cimitir, sttea ntr-o zi de vorb cu Roger Chillingworth, n timp ce btri-nul examina un
mnunchi de plante neplcute la vedere.
Unde, bunule doctor, ai cules aceste ierburi cu Irunza att de nchis si Ilasc ? ntreb
el aruncnd o privire piezis asupra lor, cci de la o vreme devenise o ciudtenie a pastorului
s nu priveasc dect rar n Iat oamenii sau obiectele.
Chiar n cimitirul de alturi, rspunse medicul con-tinundu-si treaba. Snt noi pentru
mine. Le-am gsit pe un mormnt pe care nu se aIla nici lespede, nici vreun ah monument
menit s-l aminteasc pe mort, n aIar de aceste buruieni respingtoare ce si-au luat sarcina
de a-i nvesnici memoria. Au crescut din inima lui si ntruchipeaz poate vreo tain hidoas
nmormntat odat cu el si pe care ar Ii Icut mai bine s-o mrturiseasc n timpul vietii.
u Poate c a dorit ou aprindere s-o Iac dar n-a Iost n stare, spuse pastorul Dimmesdale.
i de ee nu ? rspunse medicul. De ce n-a putut s-c Iac, de vreme ce toate puterile naturii
mping att de tare la mrturisirea pcatului, nct pn si aceste negre buruieni au rsrit
dintr-o inim ngropat, ca s scoat la iveal t crim neimprtsit ?
Aceasta, bunul meu doctor, nu e dect o nchipuire a dumitale, ripost preotul. Nu poate Ii
pe lume, dac judec bine, nici o putere, n aIar de ndurarea cereasc, care s dezvluie, Iie
prin cuvinte Iie prin semne sau simboluri,, tainele ngropate o dat cu inima omeneasc. Inima
asupra creia apas o astIel de tain este silit s-o pstreze pn n ziua cind toate lucrurile vor
Ii scoase la lumin. i n-am citit si interpretat nicicnd sInta scriptur n asa Iel nct e
nteleg c dezvluirea gndurilor si Iaptelor omenesti, care va Ii Icut n aoea -zi, este menit
s Iie o parte a ispsirii. Aceasta ar nsemna, Ir ndoial, s privim lucrurile doar pe
deasupra. Nu, aceste revelatii dac
n
u m nsel cumva amarnic nu urmresc dect s
aduc multumire spiritual tuturor Ipturilor dotate cu gndire care asteapt s vad lmurite,
n ziua aceea, problema ntunecat a acestei vieti. Cunoasterea inimilor omenesti va Ii de
trebuint pentru cea mai deplin dezlegare a acestei taine. i mai mult nc : socot c inimile
ce ascund taine att de apstoare ca acelea despre care pomenesti le vor da n vileag n ziua
Judectii de Apoi, nu n sil, ci cu o bucurie de nespus.
Atunci, de ce s nu le destinuiasc aici ? ntreb Roger Chillingworth privindu-l calm si
dintr-o parte pe preot. De ce vinovatii n-ar cuta mai devreme aceast negrit usurare ?
De cele mai multe ori o Iac, zise preotul apuendu-se cu mna de piept, chinuit parc de un
acces de durere neasteptat. Multe, multe suIlete srmane mi s-au spovedit nu numai pe patul
de moarte, ci cnd erau nc n plin putere si se bucurau de un nume bun. i ct de mare era
usurarea pe care am vzut-o totdeauna la acesti bieti oameni vinovati dup o asemenea
mrturisire ! S-ar Ii zis c rsuIlau n sIrsit un aer curat, dup ce se nbusiser cu propria lor
suIlare otrvit. Ar putea oare s Iie altIel ? De ce un nenorocit, vinovat s zicem de omor, ar
pstra cadavrul ngropat n inima sa, mai degrab dect s-l arunce ndat departe de el
lsndu-l n grija universului ?
i totusi, unii oameni si ngroap astIel tainele, observ cu liniste medicul.
E adevrat, snt asemenea oameni, rspunse pastorul Dimmesdale. Dar lsnd la o parte
alte pricini mai vdite, s-ar putea ca nssi Iirea lor s-i sileasc s pstreze tcerea. i-apoi, n-
am putea oare presupune c orict de vinovati ar Ii, snt totusi nc plini de rvn n a-l slvi pe
Dumnezeu i a lucra pentru binele omului, si c sovie s se nItiseze utegri si murdari
privirii oamenilor ; cci din clipa aceea, It-ar mai putea s svrseasc o Iapt bun si s-si
rscumpere rul trecut printr-o viat mai cinstit. i astIel, spre
c
hinul lor nespus umbl
printre semenii lor Se poate, spuse tnrul preot cu indiIerent, ca bi cum ar Ii vrut s pun
capt unei discutii pe care o socotea de prisos sau nepotrivit. Avea ntr-adevr capacitatea de
a ocoli orice subiect care-i agita Iirea prea sensibil si prea nervoas. Dar as vrea s ntreb
acum pe preanvtatul meu medic dac socoate cu adevrat c grija ce a purtat-o slabului meu
trup mi-a Iolosit ?
nainte ca Roger Chillingworth s poat rspunde, au-, rsul limpede si nebunatic al unui
copil, venind din ci-i.:T .,,,;, imnrnd Ir voie o privire pe Iereastra
lng mormnt. Rupnd un pumn din ele, le potrivi n jurul literii stacojii care mpodobea
pieptul mamei ei, si aceste globulete rmseser strns agtate. Hester nu le smulse.
Roger Chillingworth, care ntre timp se apropiase de Iereastr, se uit aIar cu un zmbet
sumbru.
Copila aceasta nu cunoaste nici lege, nici supunere Iat de autoritate, nici respect Iat de
rnduielile si prerile oamenilor, Iie ele bune sau rele, remarc el att ctre sine ct si ctre
vecinul su. Am vzut-o deunzi stropindu-l cu ap pe nsusi guvernatorul la adptoarea de
pe Spring Lane. Ce Iiint o Ii aceasta, pentru numele lui Dumnezeu ? E un drcusor stpnit
numai de porniri rele ? E n stare s iubeasc ? Poate Ii descoperit n ea vreun principiu de
viat ?
Nici unul n aIar de libertatea izvort dintr-o lege nclcat, rspunse pastorul
Dimmesdale pe un ton "
srdit Pearl arta Irumoasa ca Snuia-din acele accese
pentru a culege Iructele ghimpoase ale unui scai ce de bine cine poate sti ?
Copila le auzi probabil vocile, cci ridiendu-si privirea spre Iereastr cu un zmbet sclipind de
veselie si inteligent, dar si de rutate, arunc n reverendul Dimmesdale cu unul din scaii
ghimposi. In nervozitatea lui, sensibilul pastor se trase cu team napoi din Iata usorului
proieotil. Observndu-i emotia, Pearl btu din palmele-i mici, ntr-un acces de exuberant
bucurie. Hester Prynne si ridicase si ea involuntar ochii ; si aceste patru persoane, mai tinere
sau mai btrne, se privir n tcere pn cnd copila izbucni n rs si strig :
Vino, mam ! S plecm, cci altminteri btrnul Om Negru de acolo are s te prind ! A si
pus mna pe pastor. Haide, mam, ca s nu te prind ! Dar pe mica Pearl n-o poate prinde !
i astIel o trase pe mam-sa dup ea, sltnd, dansnd
ervers care, de cte or * *"i n-o poate prinde !
de-a ntregul din sIerM J?i asttel o trase pe mam-sa dup ea, sltnd, dansnd i. Srea Ir
respect di zburdnd ntr-un chip Iantastic printre movilele mormin-inns la o lespede lata
Ipior, ca o Iiint care nu are nimir -v,,, ,, ,,n
A
.
un chip Iantastic printre movilele mormintelor, ca o Iiint care nu are nimic comun cu
generatiile trecute si ngropate si nu-si recunostea nici o rudenie cu ele. S-ar Ii zis c Iusese
creat spontan din elemente noi si c trebuia neaprat s Iie lsat s-si triasc viata si s-si
Iie
e
ge ea nssi, Ir ca excentricittile ei s Iie socotite hept crime.

Iat o Iemeie, relu Roger Chillingworth dup c pauz, care, orict de pctoas ar Ii, nu
are n ea nimii din acel mister de vinovtie ascuns a crui povar o con sideri att de
dureroas. Crezi oare c Hester Prynne e ma putin nenorocit pentru c poart pe piept litera
acee,.stacojie ?
Da, cred n adevr acest lucru, rspunse pastoru
1

Nu pot totusi rspunde de ea. Avea pe Iata ei o expresie de suIerint, de vederea creia as Ii
vrut mult s Iiu crutat. Cred ns si acum c trebuie s Iie mai bine pentru cel ce suIer s
poat, ca aceast Iemeie, s-si argate durerea, dect s-o ascund toat n inima lui.
Urm o alt pauz ; si medicul se apuc din nou s cerceteze si s rnduiasc plantele pe care
le culesese.
M-ai ntrebat adineauri, zise el n cele din urm, cp cred despre sntatea dumitale.
s

- Da, rspunse pastorul, si as Ii Iericit s aIlu. Spu ne-mi deschis, te rog, Iie c e vorba de
viat, Iie c e vorba
de moarte.
Ca s-ti spun sincer, deci, si pe Iat, rosti medicul continund s se ocupe de plantele lui,
dar tinndu-si privirea Iixat asupra pastorului Dimmesdale, boala dumitale mi se pare
ciudat ; nu att n ea nssi si nici n maniIestrile ei exterioare, cel putin n msura n care
simptomle nu s-au ascuns observatiilor mele. Privindu-te zilnic, scumpul meu prieten,
si urmrindu-ti de cteva luni nItisarea, te-as socoti mai degrab destul de bolnav, dar nu
chiar att nct un medic ncercat si cu ochii-n patru s nu poat avea ndejdea de a te vindeca.
Cu toate acestea nu stiu cum s spun mi pare s cunosc boala si totusi s nu
o cunosc.
Vorbesti parc n ghicitori, nvtatul meu doctor spuse palidul preot uitndu-se dintr-o
parte pe Iereastra
u Atunci, ca s vorbesc mai limpede, urm medicul si ti cer iertare, bunul meu pastor, dac
sinceritatea u vintelor mele are cumva nevoie de iertare ngduie-rm, ca prieten si ca unul
cruia providenta i-a ncredintat sar-l cina de a veghea asupra vietii si snttii dumitale, s-t'l
pun o ntrebare. Mi-ai dezvluit si descris oare n toatej amnuntele tulburrile dumitale ?
Cum poti s te ndoiesti de aceasta ? ntreb pastorul. Ar nsemna s te joci ca un copil,
chemnd un doctor
s
i ascunzradu-i apoi rul de care suIeri !
Vrei asadar s spui c stiu tot ? spuse Roger Chillingworth cu hotrre si atintind asupra
Ietei preotului o privire strlucind de concentrat intensitate si inteligent, prea bine ! Dar
iarsi ti spun : Acela cruia i se dezvluie doar semnele exterioare, Iizice ale bolii nu
cunoaste adesea dect jumtate din rul pe care este chemat s-l vindece. O boal trupeasc,
pe care o privim ca un tot si un ntreg n sine, poate la urma urmei s nu Iie dect simptomul
vreunei suIerinte suIletesti. ti cer din nou iertare, bunul meu reverend, dac vorbele mele
cuprind chiar numai si umbra vreunei jigniri. Dintre toti oamenii pe care i-am cunoscut
vreodat, dumneata, pastore, esti acela al crui trup e cel mai strns legat, unit si, ca s zic asa,
contopit cu spiritul a crui unealt este.
Atunci, nu am nevoie s te mai ntreb nimic, spuse pastorul ridicndu-se oarecum
precipitat de pe Iotoliu. Pe ct stiu, nu te ndeletnicesti cu lecuirea suIletelor !
AstIel, vorbi mai departe Roger Chillingworth pe un ton neschimbat Ir a lua n scam
ntreruperea dar sculndu-se n picioare si plantndu-se, cu silueta lui scund, ntunecat
si diIorm n Iata palidului si istovitului preot, astIel o boal, un punct dureros al spiritului
dumitale, dac putem spune asa, si gseste ndat maniIestarea corespunztoare n nvelisul
dumitale trupesc. Ai vrea deci ca medicul dumitale s-ti vindece boala trupeasc ? Cum ar
putea s-o Iac, dac nu-i dezvlui nainte rana sau tulburarea suIletului dumitale ?
Nu ! Nu tie ! Nu unui medic pmntesc ! strig pastorul Dimimesdaie cu aprindere,
ndreptndu-si ochii larg deschisi si strlucitori cu un Iel de Iui ie spre btrnul Roger
Chillingworth. Nu tie ! Dac e vorba de o boal a suIletului, atunci m dau n seama unicului
medic al suIletului ! El singur poate s vindece sau s omoare, dup cum i e voia. S Iac cu
mine ceea ce dreptatea si ntelepciunea lui vor gsi de cuviint. Dar tu cine esti tu ca s te
amesteci n treaba aceasta, ca s cutezi s te vri ntre un ni care suIer si Dumnezeul lui ?
i cu un gest nestpnit, iesi din camer.
,Nu-mi pare ru c am mers att de departe", si spus
e
Roger Chillingworth urmrindu-l pe
pastor cu un zmbet grav. ,Nimic nu e pierdut vom Ii peste putin iarsi prieteni. Dar ce
usor se las stpnit de pasiune acest om si ce repede l Iace ea s se piard cu Iirea. i asa
cum s
L
ntmpl cu o pasiune, la Iel si cu alta. Acest cucernic pas tor Dimmesdale a Icut
negresit si nainte vreun lucru nesbuit n aprinderea nebuneasc a inimii lui !"
Intimitatea, pe acelasi picior si la acelasi grad ca nainte, nu Iu greu de restabilit ntre cei doi
vecini. Dup cteva ceasuri de singurtate, tnrul pastor si ddu seama c nervii si
zdruncinati l mpinseser la o iesire pe care nimic din ce spusese medicul n-o ndrepttea
ctusi de ipu-tin. Se mir ntr-adevr de violenta cu care l respinsest pe binevoitorul btrn,
cnd acesta nu Icuse dect s ex prime prerea pe oare era de datoria lui s si-o dea si p care
pastorul nsusi i-o ceruse limpede. Ptruns de acest remuscri, nu ntrzie s prezinte
prietenului su cele mc amlple scuze si s-l roage s continue a-i da ngrijirii care, dac nu
reusiser s-l nsntoseasc, prelungiser dup toate probabilittile subreda lui existent pn
n ziua aceea. Roger Chillingworth consimti bucuros si continu sa vegheze asupra snttii
pastorului, Icnd cu deplin bun. credint tot ce-i sttea n putint, dar prsind totdeauna
camera pacientului su, la sIrsitul unei vizite proIesional cu un zmbet misterios si nedumerit
pe buze. Aceast e presie rmnea ascuns n prezenta reverendului Din mesdale, dar
devenea Ioarte vizibil n momentul cna iesea pe us.
Un caz rar, murmura el. Trebuie neaprat s-l cercetez mai adnc. Ce stranie potrivire ntre
suIlet si trup ' De n-nar Ii dect de drul stiintei, trebuie s ptrund aceast problem pn la
Iund.
Putin timp dup scena relatat mai sus, se ntmpl ca reverendul Dimmesdale s cad pe la
amiaz, n mod cu totul neasteptat, ntr-un somn adnc, pe cnd sttea asezat la masa de lucru
cu un volum gros, tiprit n caractere gotice, deschis n Iata lui. Trebuie s Ii Iost o oper
dintre cele mai de seam ale scolii literare soporiIice. Uitan
total n care se gsea scuIundat era cu att mai surprinztoare cu ct pastorul se numra
printre acele persoane
a
l cror somn e de obicei usor, nelinistit si lesne de gonit,
c
a o psric
ce sare ncoace si ncolo pe o creang. Spiritul su se retrsese ns n chip neobisnuit att de
departe n propriile lui adncimi, nct pastorul nu tresri n Iotoliu nici atunci cnd btrnul
Roger Chillingworth intr n camer Ir vreo precautie deosebit. Medicul nainta direct pn
n Iata pacientului, si puse mna pe pieptul lui si ddu la o parte vesmntul, care pn n
momentul acela l ascunsese totdeauna chiar si privirii sale doctoricesti.
Atunci, e drept, pastorul Dimmesdale se nIiora si Icu o usoar miscare.
O clip dup aceea, medicul se deprta de el dar cu ce slbatic expresie de uimire, bucurie
si oroare ! Era o nIiortoare ncntare, prea nemsurat parc pentru a se oglindi numai n
ochii si n trsturile lui, cci izbucnea din ntreaga hidosenie a Ipturii sale, maniIestndu-se
tumultuos prin Ielul nestpnit n care si arunc bratele n sus si izbi cu piciorul n podea !
Dac cineva l-ar Ii vzut pe btrnul Roger Chillingworth n acel moment de extaz, n-ar Ii
avut nevoie s se ntrebe n ce Iel se comport satana atunci cnd un suIlet omenesc pretios
este pierdut pentru cer si cstigat pentru mprtia lui.
Dar ceea ce deosebea extazul medicului de acela a| satanei, era uimirea cu care era amestecat!
I Tainele unei inimi
Dup incidentul pe care l-am descris mai sus, relatiile dintre preot si medic, desi rmnnd pe
dinaIar aceleasi, luar n realitate un alt caracter dect pn atunci. Mintea pui Roger
Chillingworth avea acum un drum destul de ne-Sted naintea ei, chiar dac nu era, de Iapt,
acelasi pe care si propusese s-l urmeze. Orict de calm, de blnd si de eptimas ar Ii prut, ne
temem c n acest neIericit batrn mocnea un abis de rutate, latent pn atunci, dar acum
activ care l mpingea s ticluiasc un plan de rzbunare att de perIid, cum nu Iusese
nicicnd pus la caV de vreun muritor mpotriva dusmanului su. S devin singurul prieten de
ncredere, cruia s-i Iie mprtsit* toate temerile, remuscrile, chinurile, toat cinta neadu
ctoare de usurare, toate gndurile ncrcate de pcat, m reu ntoarse si mereu gonite n zadar
! Toat aceast su Ierint vinovat, ascuns lumii a crei inim larg s-ar I ndurat si ar Ii
iertat, s-i Iie dezvluit lui, cel Ir mil cel neierttor ! Toat aceast comoar ntunecat s
revin nsusi omului a crui sete de rzbunare nu putea s Iie stins prin nici un alt mijloc !
Rezerva sIioas si bnuitoare a pastorului dejuoase pn acum acest plan. Roger Chillingworth
nclina s Iie ns aproape tot att de multumit cu starea de lucruri pe care providenta care
se servea de rzbuntor si de victim lui pentru propriile-i scopuri, iertnd poate tocmai atuni
cnd prea s pedepseasc mai sever o substituise n grelor lui proiecte. Aproape c se
simtea ca dup o rev latie. i avea putin nsemntate pentru tinta lui dat, aceast revelatie era
cereasc sau venea poate din alt loc. Datorit ei, n toate relatiile sale viitoare cu pastorul
Dim-mesdale nu numai nItisarea exterioar, ci strIundurile Iiintei acestuia preau expuse
privirilor sale, astIel nct s poat vedea si ntelege toate miscrile lui suIletesti. Din acest
moment deveni nu numai spectator, ci actor principal n lumea luntric a srmanului pastor.
Putea s cnte pe el ca pe un instrument. Voia s trezeasc n el un spasm de durere ? Victima
era tot timpul legat pe scaunul de tortur trebuia numai s stie ce arc punea n miscare
mecanismul ; si medicul l stia prea bine ! Voia s-l Iac s tresar brusc de spaim ? Ca la un
semn Icut de un magician cu bagheta lui, se ivea cte o Iantasm groaznir ba si o mie de
Iantasme de cele mai Ielurite Iorme Iantasme ale mortii sau ale inIamiei, acestea din urm mai
nspimnttoare care se strngeau n jurul pas rului si artau cu degetul spre pieptul lui!
Toate acestea Iur svrsite cu atta subtilitate, na pastorul, desi avea nencetat impresia vag
c o Iort ruvoitoare caut s-l tin sub inIluenta ei, nu izbuti s desluseasc adevrata-i
natur. E drept c privea cu ndoial si cu team ba uneori chiar cu groaz si cu amrciune
plin de ur silueta diIorm a btrnului vraci. Miscrile, umbletul, barba kii sur, cele imai
nensemnate si indiIerente acte ale lui, croiala nssi a mbrcmintii erau odioase n ochii
pastorului, semn nendoielnic c acesta nutrea n sinea lui o antipate mai adnc dect voia s-
si mrturiseasc singur. Cci ntruct i era cu neputint s gseasc vreun motiv unei
nencrederi si aversiuni att de mari, pastorul Dimmesdale, convins c otrava unei anume rni
i nvenina toat substanta inimii, nu atribuia dect acestei cauze toate presimtirile sale. Se
mustra cu asprime pentru simtmintele lui rele Iat de .Roger Chillingworth, nesocotea
nvtmintele pe care ar Ii trebuit s le trag din ele si si ddea toat silinta s le strpeasc.
Nereusind n aceste strduinte, continu totusi din principiu, s ntretin acelasi relatii Iami-
liare cu btrnul, dndu-i astIel nencetat prilejul de a urmri telul cruia srman Iiint
prsit, mai nenorocit chiar dect victima ei ! i se dedicase cu ntrea-ga-i sete de
rzbunare.
In timp ce suIerea astIel de o boal a trupului, Iiind totodat ros si torturat de o ntunecat
tulburare suIleteasc si czut prad uneltirilor unui dusman de moarte, reverendul
Dimmesdale dobndise o mare popularitate n Iunctiile sale preotesti. O datora, de Iapt, n
bun parte suIerintelor sale. Darurile-i spirituale, intuitia moral, Iacultatea de a simti si a
comunica emotia erau mentinute ntr-o activitate aproape supranatural de ghimpele
chinurilor sale zilnice. Faima lui, care nu nceta s creasc, ncepuse s ntunece renumele mai
moderat al conIratilor si, orict de eminenti ar Ii Iost unii dintre ei. Se aIlau printre ei savanti
care-si petrecuser mult mai multi ani ca s-si nsuseasc stiinta ermetic necesar
sacerdotiului dect pastorul Dimmesdale; puteau deci s Iie mai stpni pe asemenea
cunostinte valoroase dect tnrul lor coleg. Se aIlau de asemenea brbati cu o structur
spiritual mai robust si nzestrati cu o putere de ptrundere mai ascutit, cu o logic de tria
Iierului sau a granitului, care, amestecate ntr-o proportie potrivit cu ingrediente doctrinale,
constituie caracteristica unei varietti deosebit de respectabile, de capabile, dar nu tocmai
plcute a speciei clericale. Erau n sIrsit si altii printi venerabili si cucernici, ale cror
Iacultti Iuseser dezvoltate prin trud ndelungat n mijlocul crtilor lor si prin meditatii
rbdtoare, personaje sIinte transIigurate prin contactul spiritual cu o lume mai bun n care
puritatea vietii lor aproape c le introdusese, cu toate c mai purtau vesminte de muritori. Nu
le lipsea de-ct harul care pogorse n ziua de Rusalii, n limbi de Ioc asupra discipolilor alesi
si care simboliza, pe ct se pare, nu puterea de a gri n limbi strine si necunoscute, ci pe
aceea de a se adresa ntregii omeniri n limba simpl a inimii. Acesti printi, altminteri att de
apostolici, erau lipsiti de ultima si cea mai rar atestare divin a chemrii lor : limba de Ioc.
Zadarnic ar Ii cutat s exprime dac vreodat ar Ii visat 3-0 ncerce cele mai nalte ade-
vruri prin mijlocul umil al vorbelor si imaginilor Iamiliare. Glasul lor cobora deprtat si
nenteles, din regiunile superioare unde slsluiau de obicei.
Pastorul Dimmesdale apartinea Iireste, prin multe din trsturile sale de caracter, acestei din
urm categorii de oameni. i ar Ii atins culmile nalte ale credintei si ale cuviosiei dac
aceast nzuint n-ar Ii Iost zdrnicit de povara de vinovtie si team oricare putea Ii ori-
ginea si sub care pasii si erau sortiti s se mpleticeasc. Povara aceasta l trgea n jos,
lng cei mai umili si mai nensemnati, pe el care aproape c era un sIint si care altminteri ar Ii
putut sta de vorb cu ngerii ! Dar tot ea l apropia att de mult de obstea pctosilor, nct
inima i vibra la unison cu ale lor, primin-du-le suIerintele si Icnd ca propriile ei spasme de
durere s agite mii de alte inimi prin suvoaie de trist si persuasiv elocint. Da, de cele mai
multe ori persuasiv, dar si nIricostoare uneori! Oamenii nu stiau de unde izvora puterea
care-i misca n acest chip. l priveau pe tnrul pastor ca pe un miracol de sIintenie. Vedeau n
el un crainic care le transmitea mesajele de ntelepciune, de mustrare si de iubire ale cerului.
n ochii lor, nsusi
pmntul pe care clca era sIintit. Fetele tinere ce tineau de comunitatea lui pleau cnd l
vedeau, victime ale unei adoratii att de impregnate de simtire religioas, nct si nchipuiau
c era toat numai evlavie si o purtau Itis n pieptul lor neprihnit, drept cea mai Irumoas
jertI pe care o puteau aduce n Iata altarului. Membrii vrstnici ai turmei sale, vznd ct de
slbit era trupul pastorului Dimmesdale, pe cnd ei n ciuda inIirmittilor rmneau nc
vigurosi, convinsi c va porni spre ceruri naintea lor, le cereau copiilor lor s le ngroape b-
trnele oase alturi de mormntul tnrului pastor. i n toat aceast vreme reverendul
Dimmesdale, gndindu-se la mormntul lui, se ntreba dac vreodat iarba avea s creasc
deasupra rmsitelor unui blestemat ca el !
Nu se poate nchipui ce tortur nsemna pealrjit-nrul preot aceast veneratie public !
Avea un adev-
Irat cult pentru adevr ; si "toate lucrurile care nu erau ptrunse n adncul lor de esenta lui
divin, le socotea doar umbre, ou desvrsire lipsite de greutate si valoare. i ce era atunci el
? O substant ? Sau cea mai stears dintre umbre ? Simtea adesea o arztoare dorint s se
denunte cu glas tare, de pe amvon, si s mrturiseasc oamenilor cine era : ,Eu, pe care
m vedeti mbrcat cu aceste negre vesminte preotesti eu, care m urc pe acest amvon
sacru si mi ridic Iata palid spre cer, lund asupr-mi s comunic n numele vostru cu cel
atotstiutor eu, n a crui viat de Iiecare zi recunoasteti sIintenia unui Enoh * eu, ai
crui pasi las n urm pe crrile pmntesti, dup credinta voastr, o dr de lumin, pentru
ca pelerinii care vor veni dup mine s Iie cluziti spre tinuturile vesnicei Iericiri eu,
care v-am botezat copiii eu, care am rostit rugciunea de despr-I "tire pentru prietenii
vostri muribunzi, n urechile crora ?! -cuvntul ,Amin" rsuna att de slab, venind dintr-o
lume pe care o prsiser eu, pastorul vostru, cruia i ar-itati atta veneratie si
ncredere, nu snt dect pngrire si minciun."
Mai mult dect o dat, pastorul Dimmesdale se urcase pe amvon cu intentia de a nu cobor
treptele nainte de a Ii rostit cuvinte ca acestea. Mai mult dect o dat si dre-sese glasul si,
tremurnd, trsese adnc aerul n piept, pentru ca atv.nci cnd avea s-l expire, s ias ncrcat
cu taina ntunecat a suIletului su. Mai mult dect o dat ba nu, mai mult de o sut de ori
vorbise cu adevrat ! Vorbise ? Dar n ce Iel ? Spusese asculttorilor si c era stricat pn
n mduva oaselor, c era cel mai mr-sav dintre mrsavi, un pctos Ir seamn, o rusine, o
Iptur nenchipuit de nelegiuit, si c era o adevrat minune c trupul lui nu era trsnit n
Iata ochilor lor de Iulgerele de mnie ale Atotputernicului. Putea el s vorbeasc mai limpede
? Nu era oare de asteptat ca toti credinciosii s sar de pe locurile lor, ntr-o pornire simultan,
si s-l izgoneasc de pe amvonul pe care-l pngrea ? Dar nicidecum ! Ii auzeau spusele, dar
nu Iceau dect s-l venereze si mai mult. Erau departe de a bnui ce nteles ucigtor
ascundeau aceste cuvinte de autocon-damnare. ,Ce tnr cucernic !" si sopteau ntre ei. ,E un
adevrat sInt pe pmnt ! Dac gseste atta pctosenie n suIletul lui neprihnit, ce lucruri
ngrozitoare ar putea, vai, s descopere n al tu sau n al meu ! Ipocrit iscusit sub masca-i de
pocint, pastorul stia bine n ce chip va Ii nteleas vaga lui spovedanie. ncercase s se mint
singur dezvluindu-si constiinta ncrcat, dar nu Icuse dect s se mpovreze cu un nou
pcat si s ncerce o alt rusine, Ir a cunoaste nici mcar usurarea trectoare a unei amgiri.
Mrturisise adevrul preIcndu-l totodat n cea mai mare minciun. i totusi, prin nssi
Iirea lui, iubea adevrul si ura minciuna mai mult dect oricine. De aceea, mai presus de toate,
si detesta Eul nemernic.
Tulburarea sa luntric l mpinse la actiuni de penitent, mai corespunztoare vechii credinte
corupte a Romei dect conceptiei mai luminate a religiei n care se nscuse si Iusese crescut.
ntr-un sertar ascuns al dulapului su, pastorul Dimmesdale tinea sub cheie un gr-baci
sngeros. Adesea acest preot protestant si puritan s
1
Ilagela propriii umeri, rznd amar n
acest timp si lovin-
du-se si mai nemilos din cauza rsului. Avea de assmenea obiceiul, care Iusese si acela al
multor altor puritani piosi, de a posti ; dar nu postea pentru a-si puriIica trupul si a-l Iace mai
apt de a primi lumina cereasc, ci ntr-un chip sever, ca act de penitent, pn cnd genunchii
ncepeau s-i tremure. Veghea tot astIel, noapte dup noapte, cteodat ntr-o bezn adnc,
alteori la slaba plpire a luminrii, si iarsi alteori privindu-si chipul n oglind, n cea mai
puternic lumin pe care o putea arunca asu-pr-i. Vedea n aceasta un simbol al nencetatei
introspectii ou care se tortura, Ir a izbuti s se puriIice. n timpul acestor nopti de veghe
ndelungat, capul ncepea s i se nvrtease adesea si nluci preau s-i pluteasc n Iata
ochilor, Iie zrite nedeslusit, n palida lor licrire, prin ungherele cuIundate n penumbr ale
odii, Iie conturndu-se mai limpede n oglind, chiar lng el. Era cnd o hoard de Iorme
drcesti ce se strmbau si rn-jeau la palidul pastor Icndu-i semn s le urmeze, cnd o ceat
de ngeri sclipitori care se nltau greoi n zbor, coplesiti parc de tristete si devenind din ce n
ce mai eterati pe msur ce se deprtau. Sau se iveau prieteni ai lui din tinerete dispruti, si
tat-su, cu barba-i alb de sInt, privindu-l ncruntat, si mam-sa, ntorcndu-si Iata de la el pe
cnd trecea. Fantoma aceasta a mamei, impalpabila ei artare, n-ar Ii putut totusi s arunce o
privire miloas Iiului ei ? Sau, n sIrsit, prin camera pe care aceste spectre o Iceau att de
lugubr, aluneca Hes-ter Prynne cu mica Pearl mbrcat n Tochia-i purpurie, artnd cu
degetul spre litera stacojie de pe snul mamei si apoi spre pieptul pastorului.
Nici una din aceste vedenii nu-l nsela cu totul. Prin-tr-o ncordare a vointei putea s ptrund
n orice clip cu privirea prin umbrele Ir substant si s-si dea seama c nu erau de natur
solid, ca masa sculptat de stejar sau ca volumul gros de teologie legat n piele si cu nchi-
ztori de bronz. i cu toate acestea, ntr-un sens erau lucrurile cele mai reale si mai
substantiale cu care srmanul pastor avea de a Iace acum. E neIericirea negrit a unei vieti de
preIctorie ca a lui s goleasc de miez si de substant toate realittile ce ne nconjoar si pe
care cerul ni le-a destinat ca bucurie si ca hran spiritual. Pentru omul nesincer ntregul
univers apare mincinos si impalpabil, nemairmnnd nimic din el. i chiar si el nsusi, pe
msur ce se arat ntr-o lumin Ials, devine o umbr, sau nceteaz n Iapt de a exista.
Singurul adevr care continua s dea pastorului Dimmesdale o existent real pe acest pmint
era chimul din strIundul suIletului siu, care se oglindea Itis pe obrazul lui. De ar Ii gsit
vreodat puterea s zmbeasc, s arate o Iat vesel, n-ar mai Ii Iost acelasi am !
In una din aceste teribile nopti, pe care abia dac le-am conturat, Ierindu-ne de a le descrie
mai pe larg, pastorul sri n sus de pe Iotoliu. O idee nou l izbise, care avea poate s-i aduc
un moment de pace. lmbrcndu-se cu grij, ca pentru cultul public si exact n acelasi chip
r
cobori tiptil scara, deschise usa si iesi.
XII Veghea pastorului
Umblnd parc n umbra unui vis si poate prad ntr-adevr unui Iel de somnambulism,
pastorul Dimrnes-dale ajunse la locul unde, cu atrta vreme n urm, Hester Prynne cunoscuse
primele ei ceasuri de oprobriu public. Aceeasi platIorm, sau acelasi esaIod, nnegrit de
Iurtuni si de razele soarelui care btuser asupra lui vreme de sapte ani ndelungati, ros de
pasii multor vinovati care se suiser pe el de atunci, se nlta mereu sub balconul casei de
rugciuni. Pastorul i urc treptele.
Era o noapte ntunecoas de la nceputul lunii mai. Nori grosi acopereau ntreaga bolt a
cerului, de la zenit si pn la orizont. Dac aceeasi multime oare Iusese martora pedepsirii lui
Hester Prynne ar Ii putut Ii adunat acum, ea n-ar Ii Iost n stare s deosebeasc pe platIorm,
prin bezna cenusie a acestei nopti, nici un obraz si poate nici chiar conturul unei Iorme
omenesti. Numai c la ora aceasta orasul dormea si pastorul nu era n primejdie de a Ii
descoperit. Putea s stea acolo, dac-i plcea, pn cnd zorii aveau s mijeasc la rsrit, Ir
alt risc dect acela ca aerul umed si rece al noptii s-l ptrund pn la oase. s-i ntepeneasc
ncheieturile si s-l Iac s se aleag cu guturai si tuse, Irustndu-si prin aceasta turma
nerbdtoare de rugciunile si predica din ziua urmtoare. Nici un ochi nu putea s-l vad, n
aIar de acela, vesnic treaz, care-l vzuse mnuind grbaciul n taina odii lui. De ce atunci
venise aci ? Spre a se deda x unui simulacru de penitent ? Era un simulacru, ntr-ade-Lvr,
dar unul n care suIletul su se juca cu sine nsusi. JO comedie ce-i Icea pe ngeri s roseasc
si s plng, n Himp ce demonii se bucurau si si bteau joc de el rznd ! Fusese mpins s
vin aci de remuscarea care-l urmrea la orice pas si a crei sor bun si nsotitoare nelipsit
era acea lasitate cel trgea invariabil napoi, cu ghearele ei tremurtoare, n clipa nssi cnd
cellalt impuls l minase pn pe pragul unei destinuiri. Srman nenorocit! Cu ce drept o
slbiciune ca a lui se ncrcase cu o crim ? Crima e Icut pentru oameni cu nervii de Iier,
care snt n stare Iie s-i poarte povara, Iie, dac este prea apstoare pentru ei, s se usureze
de ea ndat, ncordndu-si slbatica si nenIrnata lor putere pentru un scop bun. Cu Iirea lui
slab si sensibil, pastorul nu era n stare nici de una, nici de alta ; Icea ba un lucru, ba altul,
amestecnd ntr-un mod inextricabil chinurile unei vinovtii strigtoare la cer si suIerinta
unei zadarnice cinte.
i astIel, n vreme ce sttea pe platIorma inIamiei n aceast Itarnic si desart ncercare de
ispsire, pastorul Dimmesdale Iu cuprins deodat de o nemrginit spaim, ca si cum ntregul
univers ar Ii vzut pe piep-tu-i gol, drept deasupra inimii, un semn stacojiu. n acest loc simtea
si simtise ntr-adevr de mult vreme musctura otrvit a unei dureri Iizice. Fr s vrea si
Ir a Ii n stare de a se stpni, scoase un strigt puternic, un rcnet care rsun prin noapte,
rsIrngndu-se din cas n cas si Iiind retrimis n cele din urm de colinele din deprtare. S-
ar Ii zis c o ceat de demoni, simtind toat dezndejdea si groaza din care izvora acest strigt,
si Icuser din el o jucrie si l aruncau dintr-un loc ntr-altul.
S-a svrsit, murmur pastorul, ascunzndu-si Iata n mini. Tot orasul se va trezi, va nvli
ncoace si m va gsi aici.
Dar nimic nu se ntmpl. Strigtul pruse poate mult mai puternic auzului su nspimntat
dect Iusese n-tr-adevr. Orasul nu se trezi ; sau dac totusi unii se treziser buimciti de
somn, luaser strigtul drept un lucru de groaz dintr-un vis sau tipt de vrjitoare care se au-
zea ades, pe vremea aceea, deasupra asezrilor sau caselor stinghere, atunci cnd acestea
clreau prin aer mpreun cu satana. Pastorul, neauzind deci nici o miscare, si lu minile de
pe ochi si privi n jur. La una din Ierestrele resedintei guvernatorului Bellingham, aIlat la
oarecare deprtare pe o strad n vecintate, l zri pe btrnul dregtor n persoan, cu o
lumin n mn, o scuIie alb pe cap si nIsurat ntr-un lung halat alb. Arta ca o staIie
strnit din mormnt. Desigur c strigtul i tulburase somnul. La o alt Iereastr a aceleiasi
case se ivi si b-trna doamn Hibbins, sora guvernatorului, avnd si ea n mn o lumin care
Icea s se vad, chiar la aceast distant, expresia ncrit si nemultumit a obrazului ei. si
scoase capul printre zbrele si se uit cu neliniste n sus. Fr ndoial, venerabila
zgriptoroaic auzise strigtul pastorului Dimnnesdale cu multiplele lui ecouri, dar crezuse c e
zarva demonilor si a tartoritelor cu care lucru bine cunoscut obisnuia s zboare noaptea
n pdure.
Zrindu-l pe guvernatorul Bellingham, btrna doamn se grbi s sting lumina si s dispar.
Poate c se avn-tase printre nori, pentru c pastorul n-o mai zri. La rn-dul lui dregtorul,
dup ce scrut cu atentie ntunericul pe care nu-l putu totusi ptrunde mai adnc cu privirea
dect ar Ii ptruns o piatr de moar se retrase de la Iereastr.
Pastorul se simti relativ linistit. Dar curnd ochii i zrir o mic lumin tremurtoare care,
Ioarte deprtat la nceput, se apropia de-a lungul strzii. si arunca raze-le-i slabe, ca pentru a
recunoaste drumul, cnd pe un stlp,
cnd pe un gard, cnd pe o Iereastr zbrelit, cnd pe o cismea cu jgheabul ei plin de ap, cnd
pe o us cu marginea de sus arcuit, cu un ciocan de Iier si cu o bm necioplit drept prag.
Reverendul Dimmesdale observa toate aceste mici amnunte, desi avea convingerea Ierm
c
ceea ce se Iurisa spre el cu pasi ce ncepeau s se aud era propriul lui destin si c peste
cteva clipe licrul Ielinarului avea c cad asupra lui, dnd la iveal taina ce-o ascundea de
atta vreme. Cnd lumina se apropie, l recunoscu pe conIratele lui sau, mai precis, pe
printele lui ntru credint si mult pretuitul su prieten reverendul Wilson care, dup cum
pastorul Dimmesdale presupunea acum, Iusese s se roage la cptiul unui muribund. Asa si
era. Btrnul preot venea din casa guvernatorului Winth-rop, oare chiar n ceasul acela
trecuse pragul acestei lumi. i acum, nconjurat ca sIintii de altdat de un nimb sclipitor de
glorie, ce-l aureola n mijlocul acestei nopti ntunecoase de pcat ca si cum deIunctul
guvernator i-ar Ii lsat mostenire gloria lui, sau ca si cum s-ar Ii prins de el ceva din
strlucirea deprtat a cettii ceresti spre care si ridicase ochii ca s-l vad pe victoriosul
pelerin intrnd pe portile ei bunul printe Wilson se ndrepta spre cas luminndu-si
drumul cu un Ielinar aprins. Imaginile de mai sus Iuseser trezite n mintea pastorului
Dimmesdale de licrirea luminitei, Icndu-l s zmbeasc, ba aproape s izbucneasc n
rs si s se ntrebe apoi dac nu cumva era pe cale s nnebuneasc. Cnd reverendul Wilson
trecu prin Iata esaIodului, strngndu-si cu un brat mantia neagr n jurul trupului si tinnd cu
cellalt Ielinarul n Iata pieptului, pastorul abia de putu s se retin de a-i spune :
Bun seara, cucernice printe Wilson ! Urc aici, rogu-te, ca s petreci un ceas plcut cu
mine !
Dumnezeule ! Vorbise oare cu adevrat ? Crezu o clip e neIericitele cuvinte i iesiser de pe
buze. Dar nu le rostise dect n nchipuire. Venerabilul printe Wilson si vedea ncet de drum,
cutndu-si cu grij crarea noro-'oas de dinaintea picioarelor, Ir a-si ntoarce mcar o t
capul spre platIorma inIamiei. Cnd lumina tremurtoare a Ielinarului dispru cu totul,
pastorul si ddu seama, dup slbiciunea de care se simtea cuprins, c, trecuse n momentele
din urm printr-o spaim ngrozi toare, cu toate c Ir voie Icuse o sIortare s se usurez
printr-o sinistr veselie.
Nu trecu mult si acelasi groaznic simtmnt de voi bun se Iuris din nou nsotind vedeniile
ce-i npdea i mintea. Simtea c membrele i ntepeneau de rceala ne obisnuit a noptii si se
ntreb dac avea s Iie n stare s, coboare treptele esaIodului. Zorile aveau s mijeasc gc
sindu-l tot aici. Vecinii aveau s se trezeasc si, iesind aIar n Iaptul zilei, cei ce se vor
scula mai nti vor zri usus, pe estrada inIamiei, o siluet nedeslusit ; si nnebuniti de
spaim ca si de curiozitate, vor alerga si vor bate din poart n poart, chemnd ntreaga
suIlare s vin ca s vad staIia cci vor crede c e o staIie a vreunui ruIctor mort. O
ntunecat agitatie avea s cuprind cas dup cas. Apoi pe imsur ce lumina diminetii
avea s creasc btrni patriarhi mbrcati cu halatele lor de Ilanel aveau s nvleasc n
grab, la Iel ca si demnele matroane ce nu vor zbovi mcar ca s-si leped vesmintele de
noapte. ntregul trib de personaje respectabile, care nu Iuseser vzute pn acum nici cu un
singur Iir de pr nepieptnat pe capetele lor, aveau s se arate ntr-o tinut dezordonat de
adevrat cosmar. B-trnul guvernator Bellingham avea s soseasc ncruntat, cu gulerul
ncretit prins strmb n jurul gtului, urmat de doamna Hibbins, cu cteva crengute din pdure
agtate de Iusta ei si cu o nItisare mai acr ca oricnd, ca una ce abia dac apucase s
nchid un ochi dup cltoria e nocturn pe o coad de mtur. Avea s vin apoi bunul
printe Wilson, nemultumit si el de a se vedea smuls att de devreme din visele lui despre
sIintii preamriti, dup ce-si petrecuse jumtate din noapte lng patul unui muribund. N-
aveau s lipseasc nici sIetnicii si diaconii parohiei reverendului Dimmesdale, sau tinerele
Iecioare ce-si idolatrizau pastorul si-i nltaser un altar n piepturile lor nevinovate, pe care
n treact Iie zis abia dac vor avea timp, n graba si zpceala acelei zile, s le acopere
cu un sal. Intr-un cuvnt, toat suIlarea avea s ias buimcit si s nconjoare cu priviri
uimite si ngrozite platIorma inIamiei. i pe cine aveau s descopere acolo, cu lumina rosie a
zorilor pe Irunte ? Chiar pe reverendul Dimmesdale, stnd pe jumtate mort de Irig si coplesit
de rusine n locul unde sttuse nainte Hester prynne!
Izbit de nIiortoarea ironie a acestei imagini, pastorul izbucni, Ir s-si dea seama si spre
nemrginita-i spaim, ntr-un hohot de rs rsuntor. ndat i rspunse un rIeet clar si vesel de
copil, n oare, cu un Iior n inim dar Ir a sti dac de ascutit durere sau de plcere tot att
de vie recunoscu accentele micii Pearl.
Pearl ! Micuto ! strig el dup un moment de tcere. Apoi, cu voce nbusit : Hester !
Hester Prynne ! Tu esti ?
Da, e Hester Prynne, rsun, uimit, vocea Iemeii ; si pastorul auzi pasii ei
apropiindu-se dinspre ulita pe care trecea. Eu snt, mpreun cu mica mea Pearl.
De unde vii, Hester ? ntreb pastorul. Ce te aduce aici ?
Am vegheat un mort, rspunse Hester Prynne, pe guvernatorul Winthrop ; i-am luat
msura pentru o rob si acum m ntorc la locuinta mea.
Urcati-v aici, Hester, tu si cu mica Pearl, zise reverendul Dimmesdale. Ati mai Iost aici
amndou, dar nu eram mpreun cu voi. Urc-te din nou si vom sta toti trei alturi.
Ea urc n tcere treptele si ajunse pe platIorm ti-nnd-o de mn pe mica Pearl. Pastorul
cut dibuind cealalt mn a copilei si o lu. n clipa aceea simti parc un suvoi nvalnic de
viat nou, de alt viat dect a lui, re-vrsndu-i-se ca un torent n inim si ptrunzndu-i n
toate vinele, ca si cum mama si copilul ar Ii transmis cldura lor vital trupului su pe
jumtate amortit. Formau toti trei un lant ncrcat parc cu un curent electric.
Pastore ! sopti mica Pearl.
Ce vrei, copil ? ntreb reverendul Dimmesdale.
N-ai vrea s stai aici mpreun cu mama si cu mine ,Itiine la amiaz ? ntreb Pearl.
Nu, nu, mica mea Pearl, rspunse pastorul, cc' o pat cu acest nou suIlu de viat, toat
oroarea de a se ve-

dea expus n public, de care Iusese stpnit atta vreme l cuprinsese iarsi; si compania n
care se gsea n mo mentul acela desi i inspira o stranie bucurie l Icea s tremure. Nu,
copila mea, am s stau negresit aic. cu tine si cu maic-ta ntr-o bun zi, dar nu mine.
Pearl rse si cut s-si trag mna napoi. Dar pastorul nu-i ddu drumul.
O clip nc, copila mea ! spuse el.
Dar mi Igduiesti, ntreb Pearl, c ai s ne 13 de mn, pe mine si pe mama, mine la
amiaz ?
Nu mine, Pearl, zise pastorul. Alt dat.
Cnd alt dat ? strui Ietita.
In ziua cea rmare a Judectii de Apoi, sopti pastorul ; si, lucru straniu, ceea ce-l mpingea
s rspund i Ielul acesta copilei ei a sentimentul de a Ii, datorit ta: mei din care Icea parte,
un dascl al adevrului. Atunc n Iata scaunului judectii, mama ta, cu tine si cu mir va trebui
s stm mpreun. Dar pe aceast lume, Iu mina soarelui nu ne va vedea nicicnd laolalt.
Pearl rse iarsi.
Dar chiar nainte ca reverendul Dimmesdalc s-si i terminat cuvintele, o lumin luci n
deprtare rspndin-du-se peste tot cerul acoperit. Venea Ir ndoial de .a unul din acei
meteori pe care cei ce vegheaz noaptea i pot vedea att de des arznd pn se mistuie n
spatiile pustii ale nemrginirii. Strlucirea lui era att de puternic, nct lumin n ntregime
stratul des de nori dintre cer si pmnt. Imensa bolt prea clopotul unei lmpi gigantice.
Dintr-o dat tabloul obisnuit al strzii apru deopotriv de clar ca la amiaz, dar totodat sub
acel aspect nIricostor pe care-l capt obiectele bine cunoscute ntr-o lumin neobisnuit.
Casele de lemn, cu catul de sus iesit n aIar si cu ciudatele Irontoane ascutite, treptele si
pragurile de la intrare, printre care rsreau Iire timpurii de iarb, peticele de grdini cu
pmntul negru proaspt spat, Igasurile carelor nc putin adncite si mrginit n prti, chiar
si n piat, cu verdeat toate acestea devenir vizibile, dar sub o nItisare ciudat, care
prea s dea lucrurilor de pe ast lume o alt semniIicatie moral dect cea de totdeauna. i n
lumina aceasta sttea pastorul cu mna pe inim ; si Hester Prynne cu litera brodat sclipindu-i
pe piept; si mica Pearl, ea nssi un simbol si legtura vie dintre aceste dou Iiinte. Stteau n
gtnania si solemna splendoare a acestei lumini ca ntr-o auror ce va scoate la iveal toate
tainele si i va uni pe toti cei cesi apartin unul altuia.
Ochii micii Pearl aveau o expresie ciudat iar pe chipul ei, cnd si-l ridic spre pastor, era
ntiprit zmbetul malitios care-i ddea adesea aerul acela de spiridus. si retrase mna din
aceea a preotului si art cu degetul spre partea opus a strzii. Reverendul Dimmesdale si
mpreun mlnile pe piept si-si ridic ochii spre zenit.
Nimic nu era mai obisnuit pe vremea aceea dect Iaptul de a tlmci aparitiile unor meteori si
alte Ienomene naturale, mai putin regulate dect rsritul si apusul soarelui si al lunii, ca o
revelatie de origine supranatural. AstIel, o sulit sclipitoare, o spad de Ioc, un arc sau
un-mnunchi de sgeti ivite pe cer n toiul noptii preIigurau un rzboi cu pieile-rosii. Se stie
c ciuma Iusese anuntat de o ploaie de lumin purpurie. Ne putem ntreba dac vreun
eveniment nsemnat, n bine sau n ru, a survenit vreodat n Noua Anglie, de la ntemeierea
ei si pn n vremea Revolutiei, Ir ca locuitorii ei s Ii Iost preveniti de un spectacol de
acest Iel ? Nu rareori Iusese vzut de multimi ntregi. Mai adesea ns autenticitatea
Ienomenului se ntemeia pe aIirmatia unui singur martor ocular, care vzuse minunea prin
prisma colorat, ampliIicatoare si deIormant a nchipuirii sale, dndu-i dup aceea n mintea
lui o Iorm mai precis. Era ntr-adevr o idee mreat aceea potrivit creia soarta
popoarelor era dezvluit prin aceste hierogliIe nIricostoare scrise pe bolta cerului. Un sul
att de urias nu era socotit prea mare pentru ca providenta s nsemne pe el soarta unui
popor. Credinta aceasta era plcut strmosilor nostri, cci le ddea sentimentul c tnra lor
Iederatie se bucura de o ocrotire deosebit de atent si grijulie din partea cerului. Dar ce s
zicem cnd un singur om crede s descopere pe aceeasi Ioaie imens o revelatie destinat
numai lui ? Un asemenea Iapt nu poate Ii dect simptomul unei grave tulburri mintale a unui
om pe care o ndelungat, intens si tainic suIerint l-a mpins la contemplarea maladiv a
propri
ei
sale Iiinte, Icndu-l s-si extind egotismul asupra naturii ntregi, astIel nct
Iirmamentul nsusi nu-i mai apar
e
dect ca o pagin potrivit pentru a consemna pe ea istoria si
destinul suIletului su !
Se poate spune deci c dac, privind spre cer, pastorul avu iluzia de a zri acolo o liter
imens, litera , desenat n linii luminoase de un rosu ntunecat, explicatia trebuie cutat n
starea bolnvicioas a ochilor si inimii sale. Desigur meteorul putea s Ii aprut acolo, lucind
vag prin vlul de nori, dar Iireste Ir a mbrca Iorma pe car imaginatia vinovat a
pastorului i-o atribuia, sau avn i cel mult contururi att de nedeslusite nct un alt pcate ar Ii
putut tot att de bine s vad n ele un simbol Ierit.
Un Iapt ciudat caracteriza n acel moment starea d spirit a pastorului Dimmesdale. Pe cnd
sttea cu och atintiti spre zenit, si ddea totusi bine seama c mic Pearl arat cu degetul
spre btrnul Roger Chillingwortl care sttea acum nu departe de esaIod. Pastorul prea s
zreasc cu aceeasi privire care distingea litera miraculoas. Lumina meteoric mprumuta
trsturilor btrnu-lui, la Iel ca tuturor celorlalte lucruri, o expresie nou , sau poate c
medicul nu avea grij atunci, ca n alte prilejuri, s ascund rutatea cu care si privea victima.
Fr ndoial, dac meteorul aprindea cerul si sclda pmntul ntr-o nIricostoare lumin
crepuscular, ce le amintea lui Hester Prynne si pastorului de Judecata de Apoi, apoi Roger
Chillingworth putea s treac n ochii lor drept demonul nsusi, care astepta acolo cu un rnjet
sinistru s-si reclame prada. Era att de izbitoare aceast expresie, sau i se ntiprise pastorului
att de adnc, nct ea i pru zugrvit chiar pe vlul de ntuneric ce se ls dup ce meteorul
pierise, scuIundnd parc deodat n neant strada si toate celelalte lucruri.
Cine e acest om, Hester ? gIi reverendul Dimme-dale coplesit de spaim. M cutremur
uitndu-m la e 11 cunosti poate ? Hester, l ursc.
Dar Hester si aduse aminte de jurmnt si pstr tcerea.
Iti spun c suIletul mi tremur n Iata lui! murmur pastorul din nou. Cine e el ? Nu poti
s m ajuti ? jyli-e o groaz de moarte de el.
Printe, spuse mica Pearl. Pot s-ti spun eu cine e ?
Repede, copil, Icu preotul, pleendu-se si apro-piindu-si urechea de buzele ei.
Repede si ct mai n soapt.
Pearl murmur la ureche ceva ce semna a limb omeneasc, dar nu era dect un Iel de
psreasc, din acelea cu care copiii pot Ii auziti distrndu-se mpreun ceasuri ntregi, n orice
caz, dac soptea vreo inIormatie secret despre Roger Chillingworth, o Icea ntr-un grai
necunoscut nvtatului pastor, si cugetul lui Iu cu att mai tulburat. Micul spiridus izbucni apoi
n rs.
Vrei s-ti bati joc de mine ? spuse pastorul.
N-ai Iost viteaz ! N-ai Iost drept! rspunse copila. N-ai vrut s Igduiesti c ai s ne tii de
mn, pe mine si pe mama, mine n toiul zilei.
Prea cinstite prieten, gri medicul care acum se apropiase pn la piciorul platIormei.
Cucernicul meu pastor Dimmesdale ! Dumneata esti, sau m nsel ? Da, da, e adevrat ! Noi,
oamenii nvtati care stm vesnic cu capul adncit n crti, avem nevoie s Iim
supravegheati de aproape ! Vism n ceasurile noastre de trezie si umblm n somn. Vino,
bunule pastor si scumpe prieten ; d-mi voie s te duc acas.
Cum de ai stiut c m gsesc aici ? ntreb pastorul cu team.
Cinstit s-ti spun, si te rog s m crezi, c-i adevrul, rspunse Roger Chillingworth, n-am
stiut nimic despre aceasta. Mi-am petrecut aproape toat noaptea la c-ptiul vrednicului
guvernator Winthrop, Icnd tot ce priceperea mea mi ngduie pentru a-i aduce usurare. Cnd
suIletul lui a pornit spre o lume mai bun, iar eu pseam n drum spre cas, am vzut lucind
acea lumin stranie. Vino cu mine, rogu-te, altminteri n-ai s-ti poti ndeplini mine
ndatoririle din ziua de duminic. Ah, crtile, crtile iat cum tulbur ele mintea ! Ai Iace
bine s nu studiezi att, bunul meu pastor, ci s-ti druiesti putin rgaz; altminteri, n-a s
mai scapi de acesti grguni noptatici.
M ntorc acas cu dumneata, spuse pastorul Dimmesdale.
nghetat si abtut, ca un om ce se trezeste istovit din-tr-un vis urt, se ls n voia vraciului,
care l lu cu dnsul.
A doua zi ns, care era duminic, pastorul tinu o predic mai avntat, mai viguroas, mai
bogat n inspiratii ceresti dup prerea credinciosilor dect toate cte Iuseser auzite
vreodat din gura lui. Multe suIlete, zice-se, Iur atrase prin puterea cuvintelor sale pe calea
adevrului si se legar n sinea lor s pstreze pentru totdeauna o sInt recunostint
reverendului Dimmesdale. Dar cnd cobor de pe amvon, paracliserul cel cu barba sur i iesi
nainte tinnd n mn o mnus neagr, pe care pastorul o recunoscu ca Iiind a lui.
A Iost gsit azi dimineat, spuse paracliserul, pe esaIodul unde ruIctorii snt nItisati
ocrii obstesti. Socotesc c diavolul a lsat-o s cad acolo ca s joace o Iest mrsav
cuviosiei voastre. Dar a Iost orb si neghiob cum e totdeauna. O mn curat nu are nevoie de
mnus ca s-o ascund.
Iti multumesc, prietene, spuse pastorul pe un ton linistit si grav, desi n adncul inimii era
speriat, cci si amintea att de nedeslusit de ntmplrile din noaptea Ire-cut, nct aproape c
ajunsese s vad n ele niste simple nluciri. Da, mi se pare c e n adevr mnusa mea.
i de vreme ce diavolul a gsit cu cale s-o Iure, cu-viosia voastr ar trebui pe viitor s
umble Ir mnusi, zise btrnul paracliser cu un zmbet crud. Dar sIintia voastr a auzit
oare despre semnul ce a Iost vzut ast-noapte ? O slov mare, rosie, pe cer litera A pe
care o tlmcim ca nsemnnd Angelus, nger. Cci ntruct bunul nostru guvernator
Winthrop a trecut azi-noapte n rndul ngerilor, e nendoielnic c cerul a gsit de cuviint s
vesteasc acest lucru !
Nu, rspunse pastorul, despre asta n-am auzit nc nimic.
XIII Hester n alt lumin
La ultima si strania ei ntlnire cu pastorul Dimmesdale, Hester Prynne Iusese izbit de starea
vrednic de mil n care l gsise. Rezistenta lui nervoas prea cu de-svrsire nimicit, Iorta
lui moral czut mai jos dect slbiciunea unui copil, trndu-se pe jos neputincioas, desi
Iaculttile lui intelectuale pstraser vigoarea lor initial, sau dobndiser poate o energie
morbid pe care rvumai boala le-o putuse da. Cum cunostea un sir de mprejurri ascunse
altora, ea putea s deduc usor c, n aIar de eIectele Iiresti ale zbuciumului constiintei, un
ngrozitor mecanism Iusese pus n miscare si continua s actioneze mpotriva multumirii si
linistii pastorului Dimmesdale. tiind ce Iusese odinioar acest biet om deczut, se simti
miscat n adncul suIletului de Ireamtul de groaz cu care apelase la dnsa Iemeie pus
n aIara legii ca s-l sprijine mpotriva dusmanului pe care l simtea instinctiv n
apropierea lui. Socoti de asemenea c pastorul avea dreptul la ntregul ajutor pe care putea s
i-l dea. Prea putin deprins n lunga ei izolare de societate s msoare notiunile despre bine si
ru dup un etalon care era itrin de dnsa, Hester ntelese, sau pru s nteleag, c ivea Iat
de pastor o rspundere pe care nu o simtea Iat le nici un alt om si nici chiar Iat de lumea
ntreag. Legturile ce o uneau cu restul neamului omenesc Iie ele Icute din Ilori, din
mtase, din aur sau din orice alt material Iuseser rupte toate. Aci ns era vorba de lantul
de Iier al unei crime svrsite mpreun, pe care nici el, nici ea nu l-ar Ii putut rupe. Ca orice
alt legtur, ea ducea cu sine o seam de ndatoriri.
Hester Prynne nu se mai gsea n aceeasi situatie ca prima perioad a rusinii ei. Anii
trecuser. Pearl avea iIcum sapte ani. Mama ei, purtnd pe piept litera stacojie * strlucea n
broderia ei Iantastic, devenise de mult o iparitie Iamiliar pentru locuitorii orasului. Cum se
n-tmpl adesea cnd o persoan ocup ntr-un Iel oarecare un loc deosebit n snul unei
comunitti, Ir s aduc vreo atingere intereselor sau deprinderilor obstesti ori particulare,
lumea ajunsese n cele din urm s nutreasc un Iel de stim pentru Hester Prynne. E spre
cinstea Iirii omenesti c acolo unde egoismul ei nu este pus n joc, ea este gata mai degrab
s iubeasc dect s urasc. Prin-tr-un proces treptat si domol, nssi ura ajunge s se trans-
Iorme n iubire dac schimbarea nu este mpiedicat printr-o nou si nentrerupt strnire
a dusmniei initiale. Oamenii nu nutreau Iat de Hester Prynne nici dusmnie nici suprare.
Ea nu se rzboia niciodat cu lumea, ci se supunea Ir s se plng celor mai severe
comportri. nu-i cerea nimic ca rsplat pentru suIerintele pe care lt ndura si nu-i cuta cu de-
a sila simpatia. Pe de alt parte, puritatea Ir pat a vietii ei n tot cursul acestor ani n care
Iusese izolat n rusine cdea greu n cumpna judectii oamenilor. Nemaiavnd nimic de
pierdut n ochii lumii, lipsit de ndejdea si, pe ct se prea, si de dorint; de a obtine vreun
lucru, srmana rtcit nu putuse desi gur s Iie readus pe calea dreapt dect de o adevrat;
dragoste pentru virtute.
Se vzuse de asemenea c, n timp ce Hester nu ridic nicicnd vreo pretentie ct de umil de a
se mprtsi din privilegiile omenirii n aIar de acela de a respira aerul tuturor si de a
cstiga pinea zilnic pentru mica Pearl si pentru ea nssi prin munca harnic a minilor era
totdeauna gata s-si dovedeasc solidaritatea cu neamul ome -nesc atunci cnd era vorba de a
Iace un bine. Nimeni n' era mai grbit dect dnsa s dea din putinul pe care-avea ca s
rspund rugmintilor unui srac ; si aceasta chiar dac nu se alegea de la bietul nenorocit cu
inima ncrit dect cu vorbe de ocar, drept rsplat pentru mncarea pe care o aducea
regulat la usa lui sau pentru vesmintele cusute de mini care ar Ii putut broda mantia unui
monarh. Nimeni nu era mai plin de abnegatie dect Hester atunci cnd ciuma bntuia n oras.
La orice calamitate, Iie ea colectiv sau individual, aceast Iemeie scoas din rndurile
societtii si gsea ndat locul ca s dea o mn de ajutor. Sosea nu ca oaspe, ci ca locuitoare
legitim n casa ntunecat de jale, ca si cum acest trist crepuscul ar Ii Iost mediul n care avea
dreptul s ntretin relatii cu semenii ei. Acolo litera brodat sclipea, si strlucirea ei
nepmntean iradia mngiere. Semn al pcatului n orice alt loc, ea devenea un izvor de
lumin n camera bolnavului. n grelele clipe din urm ale unui muribund, litera stacojie si
proiecta licrirea dincolo de granitele vremelniciei, artndu-i unde s-si sprijine pasul
atunci cnd lumina pmntului se stingea repede, iar cea a vesniciei nu putea nc s ajung
pn la el. n asemenea mprejurri, inima lui Hester se arta cald si generoas, izvor de mil
omeneasc, deschis oricrei nevoi reale si pe care nici cei mai mare din ele nu-l putea seca.
Pieptul ei, purtnd stigmatul rusinii, era cea mai dulce pern pentru un cap Ir sprijin. Se
consacrase singur sor a ndurrii sau, mai bine zis, mna mai puternic a lumii i conIerise
aceast consacrare, cu toate c nici lumea, nici dnsa nu tintiser la un asemenea
rezultat. Litera era simbolul vocatiei ei. Vznd-o att de sritoare, att de capabil de
actiune si de comptimire, multi oameni reIuzau s dea literei rosii ntelesul de la nceput.
Spuneau c ea nsemna ,Apt" att de mare era Iorta moral a acestui suIlet de ireIiIeie.
Numai casele umbrite de nenoroc erau n stare s-o retin. Cnd soarele revenea, n-o mai
gsea acolo. Umbra ei alunecase peste prag, dispruse. Aceast Iemeie gata s ajute pe oricine
pleca Ir mcar s arunce o privire napoi pentru a culege prinosul de recunostint, dac un
asemenea simtmnt slsluia n inima acelora pe care-i slujise cu atta zel. Cnd i
ntlnea n oras, nu ridica niciodat capul ca s le primeasc salutul. Dac ncercau s-o
opreasc, si punea degetul pe litera stacojie de pe piept si trecea nainte. Era poate un gest de
orgoliu, dar semna att de mult a umilint nct oamenii ncepeau s-o riveasc pe Hester cu
mai mult blndete. Societatea are Iire despotic ; e n stare s tgduiasc cea mai ele-
lentar justitie dac i se revendic prea vehement, ca in drept, dar tot att de des acord chiar
mai mult dect pre dreptatea dac asa cum le place despotilor se iace apel la
generozitatea ei. Interpretnd purtarea lui Iester Prynne ca un asemenea apel, societatea era
dis-Itis s arate Iostei ei victime mai mult bunvoint de-St si dorea Hester sau, poate,
dect merita.
Crmuitorii, ca si membrii mai ntelepti si mai nvtati ai comunittii, erau mai nceti dect
poporul n a recunoaste inIluenta bunelor nsusiri ale lui Hester. Prejudectile pe care le
mprtseau erau ntrite de armtura de Iier a ratiunii si, prin urmare, mult mai greu de
nvins. i totusi, 'Ietele lor ncruntate si severe se destin-deau zi de zi, cptnd o expresie ce
ar Ii putut s devin n cursul anilor aproape binevoitoare. Asa stteau lucrurile cu persoanele
de rang nalt, crora pozitia lor proeminent le impunea s Iie paznicii moralei publice. Ct
despre oamenii mai simpli, acestia i iertaser cu totul lui Hester Prynne greseala ei ba mai
mult nc, ncepuser s priveasc litera stacojie nu ca un simbol al pcatului pentru care
ndurase o penitent att de lung si d grea, ci ca mrturia numeroaselor Iapte bune pe care 1(
svrsise de atunci. ,O vedeti pe Iemeia aceea cu semnu brodat pe piept ?" i ntrebau ei pe
strini. ,E Hester ; noastr, a orasului nostru, care-i att de milostiv cu sr manii, att de
sritoare cu bolnavii, att de aductoare di mngiere pentru cei mhniti !" Pe urm, e drept,
aple carea Iirii omenesti de a se nvinovti de toate relei* atunci cnd acestea snt
ntrupate n persoana altuia i. mpingea s sopteasc rusinoasa ei Iapt de altdat. To tusi,
nu e mai putin adevrat c pn si n ochii acelora care vorbeau asa, litera stacojie semna mai
degrab cu crucea de pe pieptul unei clugrite. Ea mprumuta aceleia ce o purta un Iel de
sIintenie, care o ajuta s treac n sigurant prin toate primejdiile. Dac Hester ar Ii m-merit
printre tlhari, semnul ar Ii aprat-o de ei. Se povestea, si multi o si credeau, c un indian l
ochise cu arcul si c sgeata otrvit, desi nimerise tinta, czu'-I
respins la pmnt.
Simbolul sau mai degrab pozitia Iat de societate pe care o indica avusese un eIect
puternic si adnc asupra nsusi spiritului lui Hester Prynne. Tot Irunzisul luminos si gratios al
caracterului ei Iusese vestejit de acest stigmat arztor si se scuturase de mult, nelsnd n urm
dect rmurisul despuiat si aspru, care ar Ii putut inspira aversiune, dac Hester ar Ii avut
prieteni ce-ar Ii putut ncerca acest sentiment. Chiar si Iarmecul persoanei ei suIerise o
schimbare asemntoare, ceea ce se da-
tora n parte austerittii studiate a tinutei ei si n parte purtrii modeste si rezervate. O alt
trist transIormare suIerise prul ei bogat si nIoiat, care Iie c Iusese tiat, Iie c era ascuns
sub o scuIie, dar Iapt e c nici una din buclele lui strlucitoare nu rzbea vreodat la
lumina soarelui. Da, din toate aceste pricini, dar mai mult nc din alt motiv, nimic n chipul
lui Hester nu mai prea s poat atrage asupra lui iubirea, nimic n nItisarea ei orict de
maiestuoas si de demn era nu trezea gndul de a o strnge ptimas n brate, nimic n
pieptul ei n-ar Ii putut deveni vreodat reIugiul odihnitor al dragostei. Pierduse ceva din
atributele a cror plenitudine ar Ii Iost esential ca s-i pstreze Ieminitatea. Aceasta e adesea
soarta si neierttoarea evolutie a caracterului si persoanei unei Iemei care a trecut printr-o
ncercare deosebit de grea. Dac Iirea ei e toat numai duiosie, Iemeia e sortit mortii. Dac
supravietuieste, duiosia i va Ii nimicit sau si n acest caz aspectul exterior va Ii acelasi
ngropat att de adnc n inima ei, nct nu va mai putea s se maniIeste niciodat. Aceast
ultim teorie e poate cea mai adevrat. Aceea care a Iost cndva si a ncetat de a mai Ii
Iemeie poate oricnd s-si redobn-deasc din nou Ieminitatea, cu conditia ca s suIere atin-
gerea Iermecat n stare s provoace aceast transIigurare. Se va vedea mai departe dac
Hester Prynne avea s cunoasc vreodat aceast vraj si s Iie astIel transIormat. Impresia
de rceal marmprean pe care o degaja Hester trebuie atribuit n mare parte Iaptului c
n viata ei, gndirea luase aproape cu totul locul pasiunii si al simtirii. Pomenindu-se singur
pe lume n ce priveste legturile cu societatea si datoare s-o cluzeasc si s-o
ocroteasc pe mica Pearl, singur si Ir ndejdea de a-si recstiga pozitia, chiar dac nu ar Ii
respins cu dispret aceast dorint, aruncase departe de ea Irnturile unui lant ce se rupsese.
Legile lumii nu mai erau legi pentru mintea "1i Tria ntr-o epoc n care spiritul omenesc,
emancipat de curnd, devenise mai activ si cptase un orizont mai Wg dect n veacurile
anterioare. Oameni ai spadei rs-turnaser seniori si regi. Altii, mai cuteztori chiar si dect
cei dinti, drmaser si rentocmiser dac nu n Iapt.
cel putin n teorie, sIer unde se simteau la largul lor ntregul sistem al vechilor prejudecti
de care erau legate multe din vechile principii. Hester Prynne se ptrunsese de acest spirit. si
nsusise o libertate de gndire, destul de rspndit pe acea vreme de cealalt parte a Atlanti-
cului, dar pe care strmosii nostri, dac ar Ii avut cunostint de ea, ar Ii socotit-o ca o crim
mult mai grav dect aceea stigmatizat prin litera stacojie. n csuta ei izolat de lng malul
mrii, Hester gzduia gnduri care n-ar Ii cutezat s ptrund n nici o alt locuint din Noua
Anglie, dac acesti oaspeti Iantomatici ar Ii Iost vzuti doar btnd la us, ar Ii primejduit tot
att de mult o cas ca si niste demoni.
Este ciudat c oamenii care se dedau celor mai ndrznete speculatii teoretice se conIormeaz
adesea cu linistea cea mai deplin regulilor exterioare ale societtii. Ei se multumesc cu
gndul, Ir a-i mprumuta prin actiune c viat adevrat. Asa prea s se ntmple si cu
Hester. Dar dac cerul nu i-ar Ii druit-o pe mica Pearl, lucrurile ai Ii putut lua o ntorstur cu
totul diIerit, si viata ei ar Ii ajuns poate pn la noi prin mijlocirea istoriei, alturi de cea a
Annei Hutchinson, ca ntemeietoare a unei secte religioase. Ar Ii putut, ntr-un anumit stadiu,
s devin pre-Iet. Ar Ii putut si lucrul e chiar probabil s Iie osn-dit la moarte de
severele tribunale din acea vreme pentru vina de a Ii ncercat s submineze Iundamentele ase-
zrilor puritane. Dar iat c n educatia copilului, cugetu avntat al mamei gsise un obiect
cruia- s i se dedice. Ii persoana Ietitei, providenta ncredintase rspunderii In Hester
germenele si Iloarea gingas a Ieminittii, ca s 1 ngrijeasc si s le Iac s se dezvolte n
mijlocul unt noian de greutti. Totul i se mpotrivea. Lumea i er ostil. nssi Iirea copilei
avea ceva ru n ea, care art c Iusese nscut n aIara legii rod al pasiunii nengduite a
mamei ei si o silea ades pe Hester s se ntrebe, cu inima ntristat, dac nsusi Iaptul c
mica si srmana creatur Iusese adus pe lume era spre bine sau spre ru Aceeasi ntrebare
sumbr si-o punea adesea cu privire la ntregul neam Iemeiesc. Merita oare viata s Iie accep-
tat chiar pentru cea mai Iericit dintre semenele ei ? n ceea ce priveste propria ei existent,
alesese de mult rspunsul negativ si socotea problema ca deIinitiv rezolvat. Tendinta spre
speculatii, cu toate c poate avea o nrurire linistitoare asupra Iirii Iemeii la Iel ca si asupra
aceleia a brbatului, duce la melancolie, cci o ajut s nteleag ct de zadarnice snt
problemele pe care si le pune. n primul rnd ar trebui drmat si reconstruit ntregul sistem
social. Apoi ar Ii nevoie ca nsusi caracterul sexului opus sau ndelungatele sale deprijideri
ereditage, care au devenit o a doua natur, s Iie radiclSch"mBate nainte ca Iemeia s poat
ajunge a ocupa n societate o pozitie echitabil, conIorm naturii ei. n sIrsit, dup ce toate
celelalte greutti ar Ii nvinse, Iemeia nc n-ar putea trage Iolos de pe urma acestor reIorme
preliminare, dac n-ar suIeri ea nssi o schimbare si mai adnc, n care s-ar putea ca ntreaga
gingsie eteric esenta nssi a Iiintei ei s se volatilizeze. O Iemeie nu reuseste
niciodat s biruie aceste probleme. Ele nu pot Ii rezolvate, sau dac snt aceasta se poate
Iace cel mult ntr-un singur Iel. Dac din ntm-plare inima Iemeii iese deasupra, ele dispar.
AstIel Hester Prynne, a crei inim si pierduse btaia sntoas si regulat, rtcea Ir Iir
conductor prin labirintul ntunecat al mintii, cnd ocolind o surptur de netrecut, cnd
dndu-se napoi speriat n Iata unei prpstii adnci. Avnd n jur doar privelisti
slbatice, sinistre, ea nu gsea nicieri adpost si mngiere. Uneori o ndoial nspimn-
ttoare cuta s pun stpnire pe suIletul ei. Se ntreba atunci dac nar Ii ornai bine s-o
trimit ndat pe Pearl n cer, si s se ndrepte ea nssi spre acel viitor pe care Dreptatea
etern i-l va destina. Litera stacojie si gresise eIectul.
Dar iat c ntlnirea cu reverendul Dimmesdale, n noaptea lui de veghe, i dduse un nou
subiect de meditatii si-i artase o tint care prea vrednic de orice eIort si de orice jertI.
Fusese martor a chinurilor adnci n care pastorul se zbtea sau, mai bine zis, ncetase s se
zbat, si ddea seama c omul era pe pragul nebuniei, dac nu-l trecuse chiar. Nu ncpea
ndoial c, orict de mare ar Ii Iost durerea provocat de ghimpele tainic al remuscrii, o
otrav mai mortal i Iusese inIuzat de mna ce-i promitea s-l ajute. Un dusman ascuns
sttuse nencetat lng el, sub masca prietenului si a salvatorului, Iolosind toate
prilejurile ce se oIereau astIel ca s umble la resorturile delicate ale suIletului reverendului
Dimmesdale. Hester nu putea s nu se ntrebe dac nu Iusese lipsit de sinceritate, curaj si
lealitate lsndu-l pe pastor s Iie mpins ntr-o situatie din care puteau s izvorasc attea rele
si nici un bine. Singura ei justiIicare sttea n Iaptul c nu Iusese n stare s gseasc nici o
alt cale de a-l apra de un dezastru si mai cumplit ca al ei, dect acceptnd planul lui Roger
Chillingworth de a-si ascunde identitatea. Sub acest impuls ea si Icuse alegerea, si acum se
dovedea c dintre cele dou rele l alesese pe cel mai mare. Se decise s-si rscumpere
greseala, pe ot mai era cu putint. Clit prin ani de grele si severe ncercri, nu se mai simtea
att de incapabil s se msoare cu Roger Chillingworth ca n seara cnd, dezonorat de pcat
si pe jumtate nnebunit de rusinea nc proaspt, vorbiser mpreun n celula nchisorii.
De atunci si croise un drum care o dusese mai sus. Btrnul, pe de alt parte, se apropiase mai
mult de nivelul ei, sau poate czuse chiar mai jos prin rzbunarea pe care se njosise s-o
urmreasc.
Asadar, Hester Prynne se hotrse s-l ntlneasc pe Iostul ei sot si s Iac tot ce sttea n
puterile ei pentru a salva victima pe care acesta o tinea att de vdit n ghearele lui. Prilejul se
prezent curnd. ntr-o dup-amiaze pe cnd se plimba cu Pearl ntr-o parte retras a peninsu-
lei, l zri pe btrnul vraci, cu un cos ntr-o mn si ci. un bt n cealalt, umblnd ncet si
aplecndu-se n cutare de rdcini si ierburi din care s-si Iiarb leacurile. .
XIV Hester si vraciul
ndemnnd-o pe Pearl s alerge pn jos la malul apt ca s se joace ou scoicile si cu algele
ncilcite, Hester se ndrept spre culegtorul de ierburi ca s stea de vorba cu el. Copila si
lu zborul ca o pasre si, descaltindu-si piciorusele albe, porni topind n lungul trmului
umed ai mrii. Ici, colo se oprea brusc si se uita curioas ntr-un ochi de ap lsat n urm de
reIlux, ca o oglind n care putea s-si priveasc obrazul. Din Iundul bltoacei i ntorcea
privirea o Ietit cu Iata ncadrat de crlionti castanii si cu un zmbet de spiridus n ochi.
Neavnd alt tovars de joac, Pearl o chem s se ia de mn si s alerge mpreun. Dar
mica vedenie i Icea semn si ea, ca pentru a-i spune : ,E mai bine aici ! Vino tu n bltoac !"
i Pearl, intrnd n ap pn la genunchi, vzu pe Iund propriile-i picioruse, n timp ce de la o
adncime mai mare se ridica sclipirea unui surs conIuz care juca ncoace si ncolo n apa
agitat.
Intre timp Hester se apropiase de medic. u As vrea s stm putin de vorb, spuse ea,
ntr-o chestiune care ne priveste pe amndoi.
Ia te uit ! Cucoana Hester are o vorb cu btrnul Roger Chillingworth ! rspunse el,
ndreptndu-se de mijloc. Cu drag inim ! De altIel, doamn, aud peste tot locul numai
lucruri bune despre dumneata. Nu mai departe dect asear, un dregtor, om ntelept si
cucernic, pomenea de situatia n care te aIli, soptindu-mi c n sIatul orasului a Iost vorba
despre dumneata. S-a vorbit dac da sau nu, Ir vreun neajuns pentru obste, slova aceea
stacojie ar putea Ii ndeprtat de pe pieptu-ti. Pe viata mea, Hester, am struit pe lng
vrednicul dregtor ca acest lucru s Iie Icut Ir zbav.
Nu atrn de bunul plac al dregtorilor s nlture semnul sta, i ntoarse cu liniste Hester.
De-as Ii vrednic s scap de el, mi-ar cdea singur de pe piept, ori s-ar preIace n alt semn,
care ar gri altIel.
Ei bine, poart-l atunci dac ti-e mai pe plac, gri V' a ciul. O Iemeie trebuie negresit s se
gteasc asa cum socoate c-i sade mai bine. Slova aceea sclipitor cusut ti mpodobeste
de minune pieptul.
In tot acest timp Hester nu ncetase de a-l privi pe b-trn, speriat si uimit s vad ct de
mult se schimbase nItisarea lui n ultimii sapte ani. i nu era Iaptul c m-Ibtrnise, cci
desi semnele naintrii n vrst erau vizibile, omul purta bine povara anilor si prea s-si
pstreze rigoarea si vioiciunea. Dar vechea sa nItisare de crturar studios si calm aceasta
Iiind latura pe care Hester si-o amintea mai bine la el pierise cu totul din obrazul ku
(
Iiind
nlocuit printr-o expresie ncordat, iscoditoare, aproape crud, dar stpnit cu grij. S-ar Ii
zis c ncerca s ascund aceast expresie printr-un zmbet; dar acesta l trda, jucndu-i att
de batjocoritor pe Iat, nct privitorul vedea cu att mai limpede rutatea. Din cnd n cnd, o
sclipire rosiatic i tsnea parc din ochi, ca si cum suIletul btrnului ar Ii Iost cuprins de un
Ioc ce-i mocnea ntunecat n piept, pn ce un suIlu de pasiune Icea s izbucneasc din el o
Ilacr trectoare. Pe aceasta o nbusea ct mai repede cu putint, cutnd s arate ca si cum
nimic nu s-ar Ii petrecut.
ntr-un cuvnt, btrnul Roger Chillingworth era o mrturie izbitoare a capacittii omului
de a se preIace n diavol, cu conditia de a juca o bucat de vreme destul de lung rolul
diavolului. Acest brbat nenorocit suIerisp preIacerea amintit, dedicndu-se cu
voluptate timp d sapte ani iscodirii statornice a unei inimi chinuite si aii mentnd Iocul
mistuitor al acestor chinuri, pe care le ana liza si cu care se desIta.
Litera stacojie ardea snul lui Hester Prynne. Avea n Iata ei o nou prbusire, a crei
rspundere cdea n parte asupr-i.
Ce vezi n obrazul meu, de te uiti att de struitor
la el ? ntreb medicul.
Ceva care m-ar Iace s plng, dac s-ar gsi lacrim destul de amare pentru aceasta,
rspunse ea. Dar s lsrr asta ! As vrea s-ti vorbesc despre acel om neIericit.
i ce e cu el ? strig cu aprindere Roger Chillingworth, ca si cum subiectul i-ar Ii Iost pe
plac, iar prilejul de a-l discuta cu singura persoan creia i se putea ncredinta l-ar Ii bucurat.
Ca s spun adevrul, doamn Prynne, gndurile mele tocmai se ocupau cu acest domn.
Grieste asadar deschis si ti voi rspunde.
Cnd am stat de vorb cea din urm oar, acum sapte ani, spuse Hester, ai izbutit s-mi
storci Igduiala c voi pstra tcerea asupra legturii ce ne-a unit odinioar. Cum viata si
numele bun al acelui brbat se aIlau n minile dumitale, mi s-a prut c nu am alt alegere de-
ct s rmn mut, asa cum mi cereai. Totusi, nu m-am legat n acest chip Ir ndoieli
apstoare ; cci cu toate c m lepdasem de orice ndatoriri Iat de alti oameni, mi rmnea
o datorie Iat de el; si ceva mi soptea c o nesocoteam dndu-mi cuvntul c-ti voi urma
porunca, pin ziua aceea, nimeni nu e mai aproape de el dect dumneata. Te tii dup el la
Iiecare pas. Esti alturi de el Iie c doarme, Iie c e treaz. Ii cercetezi gndurile. i sapi si-i
scormonesti n inim. Ii strngi viata n gheare si-l Iaci s moar n Iiecare zi de o alt moarte ;
si totusi, nu a ajuns s te cunoasc. ngduind aceasta, l-am mintit si trdat pe singurul om Iat
de care mi mai sttea n putint s m art sincer.
Puteai Iace altIel ? ntreb Roger Chillingworth. Ar Ii Iost de-ajuns s art cu degetul spre
acest om, ca s-l Iac s Iie trt de pe amvon n temnit si de acolo, poate, la spnzurtoare.
u Ar Ii Iost mai bine asa, zise Hester Prynne.
u Ce ru i-am Icut acestui om ? ntreb iarsi Roger Chillingworth. Crede-m, Hester
Prynne, cea mai bogat rsplat pe care un medic a primit-o vreodat de la un cap ncoronat
n-ar putea s cumpere ngrijirile ce le-am dat cu vrI si ndesat acestui nenorocit de preot !
Fr ajutorul meu, viata i s-ar Ii curmat n chinuri, n cei dinti doi ani dup svrsirea crimei
voastre, a amndurora. Cci, Hester, spiritul lui era lipsit de tria pe care a avut-o al tu
de a purta o povar ca aceast slov stacojie. O, ti-as putea dezvlui o tain minunat ! Dar
ajunge ! Am Icut pentru el tot ce st n puterea stiintei. i dac mai rsuIl azi si se trste pe
acest pmnt, e numai datorit
u Mai bine murea ndat ! zise Hester Prynne.
Da, Iemeie, acesta-i adevrul ! strig btrnul Roger Chillingworth, lsnd Iocul sinistru ce-
i ardea n inim s Scnteieze n Iata ochilor lui Hester. Mai bine murea ndat ! Nicicnd
vreun muritor n-a ndurat ce i-a Iost dat omului acestuia s ndure. i totul, totul sub privirea
celui iai crunt dusman al su ! L-a simtit pe dusman lng el. A simtit o putere apsndu-l
nencetat ca un blestem. Un glas luntric i spunea cci nicicnd Creatorul n-a Icut , Iiint
mai simtitoare c nu era mna unui prieten aceea ce trgea de coardele inimii lui si c un
ochi iscoditor l cerceta, cutnd numai rul si gsindu-l. Dar nu stia c acea mn si acel ochi
erau ale mele ! Dup superstitia comun tagmei lui, si nchipuia c era prad unui demon ce-l
chinuia cu Vise de groaz si gnduri cumplite, cu ghimpele remuscrii si pierderea ndejdii n
iertarea divin toate numai spre a-l Iace s cunoasc ceea ce-l asteapt dincolo de mormnt.
Era ns doar umbra prezentei mele vecintatea cea mai strns cu omul pe care l-a rnit n
chip att de josnic si care a ajuns s nu poat tri dect din otrava nesecat a celei mai cumplite
rzbunri! Da, ntr-adevr, nu se nsela, avea un demon lng el ! Un muritor ce avusese odat
o inim omeneasc, s-a preIcui n demon, numai ca s-l chinuiasc !
In timp ce rostea aceste cuvinte, neIericitul medic si ridic minile cu o expresie de oroare, ca
si cum ar Ii zri* ntr-o oglind, n locul chipului su, o schim ngrozitoare pe care nu era n
stare s-o recunoasc. Era unul din acelo momente care nu se ivesc poate dect o dat la
multi am cnd aspectul moral al unui om se dezvluie ochilor mintii lui. Este probabil c
Roger Chillingworth nu se vzuse nc nicicnd asa cum se vedea acum.
Nu l-ai chinuit de ajuns ? spuse Hester, observnd expresia btrnului. Nu ti-a pltit nc
toat datoria lui ?
Nu ! Nu ! i-a sporit-o doar ! rspunse vraciul, a crui expresie Iioroas Icea loc treptat
unui aer sumbru si trist. ti mai aduci aminte, Hester, ce Iel de om eram acum nou ani ?
M gseam si atunci n toamna zilelor mele, n plin toamn chiar. Dar pn atunci nu
cunoscusem, n tot cursul vietii, dect ani linistiti de studiu serios si meditatie, nchinati cinstit
sporirii cunostintelor mele si tot att de cinstit cresterii bunstrii omenesti, cu toate c acest
din urm tel nu era dect ntmpltor alturi de cellalt. Nici o viat nu Iusese mai pasnic si
mai nevinovat dect a mea; putine vieti, mai bogate n bineIaceri Icute altora. ti mai aduci
aminte de mine ? Nu eram desi poate m gseai rece un om care purta de grij altora,
care cerea putin pentru sine, blnd, sincer, drept si statornic, dac nu chiar nIlcrat n
aIectiunile lui ? Nu aveam oare toate aceste nsusiri ?
Pe toate, si nc mai multe, spuse Hester.
i ce snt acum ? ntreb el privind-o drept n ochi si lsnd tot rul ce zcea n el s i se
citeasc pe Iat. Ti-am mai spus ce snt! Un demon ! Cine m-a Icut s devin asa ?
Eu ! strig Hester Iremtnd. Eu, nu mai putin dect el. De ce nu te-ai rzbunat pe mine ?
Te-am lsat prad slovei stacojii, rspunse Roger Chillingworth. Dac ea nu m-a rzbunat,
nu pot Iace nici eu mai mult.
i cu un zmbet si puse degetul pe semnul rosu.
Te-a rzbunat! spuse Hester Prynne.
a m-am gndit si eu, Icu medicul. i acum, ce vrei de la mine n legtur cu acest om ?
Datoria mea e s-i dezvlui taina, rspunse Hester cu hotrre. Trebuie s aIle cine esti cu
adevrat. Care va Ii urmarea, nu pot s stiu. Dar vechea mea datorie de ncredere Iat de acela
al crui blestem si a crui nenorocire am Iost va Ii, n sIrsit, pltit. Ct despre nimicirea sau
pstrarea bunului su nume, a pozitiei lui si poate chiar a vietii lui toate acestea stau n
mna ta. i nu socotesc eu, pe care slova stacojie a nvtat-o s respecte adevrul, Iie el
chiar un adevr ce ptrunde n suIlet ca un Iier nrosit nu socotesc c ar Ii de un mare Iolos
pentru el s duc pe mai departe o viat att de ngrozitor de goal nct s m njosesc s-ti
cersesc mila. F cu el ce vrei ! Nimic bun nu-l mai poate astepta, nimic bun nu ne asteapt
nici pe mine, nici pe tine ! i nici pe mica Pearl. Nu e nici un drum care s ne scoat din acest
labirint ntunecat.
Femeie, aproape c-mi vine s te plng ! spuse Ro-
I ger Chillingworth, care nu putea s nbuse un Ireamt de ' admiratie, cci dezndejdea ei
era ptruns de o anumit mretie. Aveai n tine nsusiri nalte. Poate c dac ai Ii ntlnit
mai devreme o iubire mai adevrat dect a mea, I aceast nenorocire nu s-ar Ii ntmplat. Mi-
e mil de tine ,din pricina binelui ce s-a irosit n Iirea ta !
, Iar mie mi-e mil de tine, rspunse Hester Prynne, din pricina urii care a preIcut un
om ntelept si drept ntr-un demon. Nu vrei s-l gonesti din tine si s Iii iarsi om ? Dac nu
de hatrul aceluia, mcar de al tu ! Iart, i las de acum nainte ca pedepsirea lui s cad n
seama Puterii creia ea i revine ! Am spus adineauri c nici el. nici tu, nici eu, care rtcim
n acest negru labirint al rului, poticnindu-ne la Iiecare pas de vina pe care am semnat-o pe
crarea noastr, nu putem ndjdui n nimic bun. Dar nu-i asa ! Tu, si numai tu, mai poti avea
parte de bine, cci ai suIerit o mare nedreptate si ti st n putere ca s ierti. Vrei s renunti la
acest unic privilegiu " Vrei s respingi acest dar Ir pret ?
Pace, Hester, pace ! rspunse btrnul cu sumbr severitate. Nu-mi este dat s iert! Nu am
puterea de care pomenesti. Vechea mea credint, uitat de mult, mi se ntoarce si-mi
lmureste tot ce Iacem si tot ce suIerim Prin cel dinti pas cu care te-ai abtut de pe calea
dreapta ai aruncat smnta rului ; dar din clipa aceea totul n-a Iost dect o ntunecat
necesitate. Tu, care mi-ai Icut o nedreptate, nu esti vinovat, chiar dac triesti n aceast
nchipuire ; si nici eu, care am smuls din minile unui demon Iunctia lui, nu snt demonic. Asa
ne e soarta ! Las Iloarea neagr s nIloreasc cum va putea ! Acum ur-meaz-ti calea si
poart-te cu acel om cum vei voi.
Ii Icu un semn cu mna si se apuc din nou s-si culeag ierburile.
XV Hester si Pearl
AstIel Roger Chillingworth btrna umbr diIorma al crui chip obseda memoria
oamenilor mai mult dect o doreau si lu rmas bun de la Hester si porni mai departe cu
spinarea aplecat. Culegea ici si colo cte o planta sau smulgea o rdcin punndu-le n cosul
ce-l tinea atir-nat de brat. In timp ce se tra nainte, barba lui crunt* aproape c atingea
pmntul. Hester l urmri o vrem" din ochi, cutnd s vad cu un Iel de curiozitate ireali dac
iarba Iraged a nceputului de primvar nu avea sa se vestejeasc sub picioarele lui, Icnd s
apar n mijlocul verdetii ei zmbitoare urma uscat si nglbenit a pasilor lui ntortocheati.
Se ntreba ce soi de ierburi puteau Ii acelea pe care btrnul le culegea cu atta srguint. Oare
pmntul, mpins la teluri rele sub inIluenta privirilor lui, nu avea s-i astearn n cale plante
veninoase de specii necunoscute pn atunci ? Sau poate era de ajuns ca o iarb tmduitoare
s Iie atins de el pentru ca s devin otrvit si vtmtoare ? Oare lumina soarelui, care str-
lucea att de puternic oriunde aiurea, cdea si asupra lui ? Sau poate mai degrab, asa cum se
prea, un cerc de umbr ameninttoare i nconjura silueta diIorm, nso-tindu-l la Iiecare pas
? i ncotro se ndrepta acum ? Nu avea s se cuIunde deodat n pmnt, lsnd n urma lui un
petic gol si pustiit, pe unde n curnd vor rsri mtrguna, zrna, mselarita si alte soiuri de
buruieni ucigtoare pe care clima le putea produce toate nIlorind cu oribil mbelsugare ?
Sau avea poate s ntind aripi de liliac si s-si ia zborul, devenind din ce n ce mai hidos pe
msur ce se va nlta ctre cer ?
De-o Ii un pcat sau nu, spuse Hester Prynne cu amrciune continund s-l nsoteasc cu
privirea, dar l ursc pe acest om !
Se mustr pentru simtmntul acesta, dar Ir s-l poat nbusi sau ndulci. In
-
timp ce lupta
mpotriva lui, si aminti de zilele de demult petrecute ntr-o tar ndeprtat, unde Roger
Chillingworth obisnuia n Iiecare sear s ias din singurtatea cabinetului su de studii si s
se odihneasc lng Iocul din cmin, n lumina zmbe-tului ei de tnr sotie. *\vea nevoie s
se nclzeasc de la acest zmbet, spunea el, ca s-si goneasc din inim rceala attor ceasuri
solitare, petrecute printre crti. Asemenea clipe i pruser odinioar Iericite ; acum ns, pri-
vite prin prisma vietii duse de atunci, i apreau a Ii cele mai hidoase amintiri ale ei. Se mir
c astIel de momente putuser vreodat s existe ! Se ntreb cu uimire ce putuse s-o Iac s
se mrite cu el ! Socotea c cea mai mare crim de care trebuia s se ciasc era aceea de a Ii
suIerit si ntors strnsoarea minii lui si de a Ii ndurat ca zmbe-tul buzelor si al ochilor ei s
se ntlneasc si s se contopeasc cu al lui. i i se prea c Roger Chillingworth s-vrsise un
ultragiu mai odios dect oricare altul suIerit de el de atunci Icnd-o, ntr-o vreme cnd inima
ei nu cunostea nimic altceva, s se cread Iericit lng el.
- Da, l ursc, repet Hester pe un ton si mai am, t-a trdat ! Mi-a Icut un ru mai mare decit
jignirea amar. M-a trdat ! Mi-a Icut un rau mai maic jrea pe care i-am adus-o.
Ar trebui s tremure acei brbati care, cucerind mina unei Iemei, nu cuceresc totodat ntreaga
pasiune a inimii ei! Cci dac vreodat o atingere mai puternic dect a lor Iace s vibreze
toate coardele sensibilittii acelei Iemei, i poate astepta soarta nenorocit, care a Iost aceea a
lui Roger Chillingworth, de a-si vedea imputat pn si multumirea calm, imaginea de
marmur a Iericirii pe care i-o vor Ii impus-o drept realitate cald. Dar Hester ar Ii trebuit de
mult s treac peste aceast nedreptate. Ce se petrecea n ea ? Oare cei sapte ani nesIrsiti
petrecuti n chinurile pricinuite de litera stacojie o Icuser numai s suIere, Ir a trezi n ea
nici o remuscare ?
Emotiile pe care le ncercase n scurtul interval ct sttuse urmrind cu privirea silueta
ncovoiat a lui Roger Chillingworth aruncar o lumin ntunecat asupra strii ei de spirit,
scotnd la iveal multe lucruri pe care altminteri nu si le-ar Ii putut mrturisi.
Cnd btrnul dispru, Hester o chem napoi pe copila ei.
Pearl ! Mica mea Pearl! Unde esti ? Pearl, a crei minte era vesnic n neastmpr, Iusese
departe de a se plictisi n timp ce mama ei sttea de vorb cu btrnul culegtor de ierburi. La
nceput, cum s-a mai spus, se jucase cu propria ei imagine oglindit ntr-un ochi de ap,
Icnd semn reIlexului Iantomatic s ias de acolo ; si cum acesta reIuza s se aventureze la
supraIat, cutase s-si croiasc singur drum n sIera lui, acolo unde pm/ntul nu se vedea
iar cerul nu putea Ii atins Gsind ns curnd c Iie ea nssi, Iie imaginea erau ireale, cut
n alt directie o distractie mai plcut. ntocmi brcute din coaj de mesteacn, ncrcndu-le
ci; scoici, si ncredinta astIel imensittii oceanului o Ilot mai numeroas dect a oricrui
negustor din Noua Anglie dar cele mai multe dintre brcute se scuIundar chiai lng mal.
Apuc o crevet vie de coad, prinse cteva stele de mare si ntinse la soare o meduz ca s se
topeasc. Ridic spuma alb ce tivea Iluxul n naintarea lui si o arunc n vnt, alergnd apoi
dup ea cu pasi naripati, pentru a prinde Iulgii mari de zpad nainte de cderea lor.
Zrind apoi un crd de psri de mare care Iluturau n lungul trmului n cutare de hran,
neastm-l parata copil si umplu sortul cu pietricele si, Iurisndu-se * din stnc n stnc n
urma zburtoarelor, dovedi o deosebit ndemnare n a-si arunca cu proiectilele n ele. O
mic pasre cenusie cu pieptul alb Iu atins, asa cel putin i se pru lui Pearl, de o pietricic si
se deprta n zbor cu 13 arip Irnt. Atunci ns mica diavolit oIt si renunt la jocuil ei, cci
o durea c Icuse ru unei mici Iiinte, deopotriv de slbatic ca briza mrii sau ca ea nssi.
Ultima ei ndeletnicire Iu aceea de a culege tot Ielul de alge si de a-si Iace din ele o esarI sau
o mantie si o gteal de cap, dndu-si nItisarea unei mici sirene. Mostenise de la maic-sa
darul de a imagina drapaje si vesminte. Pentru a-si desvnsi costumul de siren, Pearl adun
putin varec si imit pe pieptul ei, pe ct putu mai bine, podoaba pe care era att de deprins s-o
vad pe aceia al mamei. O liter, litera A, dar de un verde proaspt, iar nu stacojie ! Copila si
sprijini brbia de piept si contempl emblema cu un ciudat interes, ca si cum unicul scop
pentru care Iusese trimis pe lume ar Ii Iost acela de a ghici ntelesul ei ascuns.
,Oare mama m va ntreba ce nseamn asta ?" gndi Pearl.
Tocmai atunci auzi glasul maic-si, si zburnd usor ra una din micile psri de mare, se ivi n
Iata lui Hester Prynne, jucnd, rznd si artnd cu degetul ornamentul de pe pieptul ei.
Micuta mea, spuse Hester dup un moment de tcere, litera verde, si nc pe pietul tu de
copil, nu are nici un nteles. tii tu, Ietita mea, ce nseamn litera aceasta pe care mama
ta e osndit s-o poarte ?
Da, mam, rspunse copila. E un A mare. Mi-ai artat-o n abecedar.
Hester- se uit atent la obrjorul Ietitei, dar desi vzu n ochii ei acea expresie stranie pe care
o observase att de des, nu putea deslusi dac Pearl atribuia n adevr vreun nteles simbolului.
Simti o dorint bolnvicioas s se lmureasc asupra acestui punct.
tii tu, copilo, de ce poart maic-ta aceast liter ?
Fireste c stiu ! rspunse Pearl privind-o istet pe mama ei. O porti din aceeasi pricin
pentru care pastorul si tine mna pe inim.
i care e aceast pricin ? ntreb Hester, pe jumtate zmbind Iat de asociatia absurd a
copilei; dar gndindu-se mai bine, pli. Ce legtur poate avea litera cu orice alt inim dect a
mea ?
Zu, mam, ti-am spus tot ce stiu, zise Pearl pe un ton mai serios dect de obicei. ntreab-
l pe btrnul de acolo, cu care ai stat de vorb ! Poate c stie el. Dar epune-mi tu, mam drag,
ce nseamn litera asta stacojie ? i de ce o porti pe piept ? i de ce si pune pastorul
mna pe inim ?
i apucnd mna maic-si cu amndou minile, o privi n ochi cu o gravitate de care Iirea ei
slbatic si nestatornic dduse rareori dovad. Hester se gndi c Ietita cuta n adevr s se
apropie de ea cu ncredere copilreasc, silindu-se cu ntreaga ei inteligent s stabileasc o
comuniune de simtire ntre ele dou. Era un aspect neobisnuit al lui Pearl. Pn atunci mama,
desi tinea la copil cu intensitatea unei iubiri unice, se deprinsese s nu astepe n schimb
nimic mai mult dect capricii de neprevzut, ca ale unei brize de aprilie care si trece vremea
ntr-un joc molcom, izbucnind deodat cu nenteleas patim, si care n toanele ei cele mai
bune rmne iritabil, nghetndu-te mai degrab dect s te mngie cnd i deschizi bratele,
dar care uneori, ca s-si rscumpere aceste purtri rele, te sruta neasteptat pe obraz cu un Iel
de gingsie ndoielnic jucndu-se dulce cu prul tu, pentru a porni apoi spre alte treburi
nebunatice, lsndu-ti n inim calma plcere a unui vis. Asa judeca mama Iirea copilei. Orice
alt observator n-ar Ii gsit poate la Ietit dect trsturi de caracter putin plcute si le-ar Ii dat
un colorit mult mai ntunecat. Acum ns, lui Hester i se nIipse cu putere gndul c Pearl, cu
neobisnuita ei precocitate si agerime, se apropiase poate de vrsta cnd putea s-i devin o
prieten creia s-i ncredinteze acelea dintre necazurile ei ce puteau Ii mprtsite Ir vreo
pagubd nici pentru mam, nici pentru copil. In micul haos al caracterului lui Pearl se
puteau vedea, de Iapt, de la nceput elementele bine conturate ale unui curaj nesov-, ielnic,
ale unei vointe de neclintit, ale unei mndrii n-' drtnice, pe care disciplina avea s-o preIac
poate n respect de sine, si un dispret adnc pentru multe lucruri care, cercetate de aproape, s-
ar Ii dovedit poate ptate de minciun. Avea si aIectiuni, desi nc nteptoare si neplcute,
cum snt Iructele cele mai gustoase nainte de a se coace. Fat de attea nsusiri, si spunea
Hester, rul mostenit de copil de la mama ei trebuia ntr-adevr s Ite mare, pentru ca din
micul spiridus s nu ias odat o Iemeie demn.
Impulsul irezistibil al lui Pearl de a da trcoale enigmei pe care o ascundea litera stacojie prea
s Iie o trstur nnscut a Iirii ei. nc din perioada cnd constiinta abia ncepuse s i se
trezeasc, Ietita o urmrise ca si cum aceasta ar Ii Iost adevrata ei menire. Hester i-,i
nchipuise adesea c, nzestrnd-o pe copil cu aceast nclinatie pronuntat, providenta
urmrea un anume scop, de judecat si pedeaps ; dar niciodat pn atunci nu-i venise n
minte s se ntrebe dac de acest scop nu putea Ii legat de asemenea un altul : acela al unei
bineIctoare ndurri. Dac ar privi-o pe mica Pearl nu numai ca pe :n copil al pmntului, ci
si ca pe un mesager al cerului si i-ar arta credint si ncredere, oare misiunea Ietitei nu ar
putea Ii aceea de a alina suIerinta ce ngheta inima mamei preIcnd-o n mormnt, si de a o
ajuta s biruie pasiunea, odinioar att de slbatic, dar nici acum moart sau adormit, ci
doar ntemnitat n aceeasi inim se-pulcral ?
Acestea erau cteva din gndurile care se agitau cu atita putere n mintea lui Hester, nct i se
prea c cineva i le-ar Ii soptit cu adevrat la ureche. i n tot acest timp mica Pearl sttea
lng dnsa, tinndu-i mna ntre mnu-.tele ei, cu Iata ridicat n sus, si punndu-i mereu si
mereu ticeleasi ntrebri struitoare.
Ce nseamn litera asta, mam ? i de ce o porti ? i de ce si tine pastorul mna pe inim ?
,Ce s-i rspund ?" se ntreb Hester n gnd. ,Dac icesta e pretul simpatiei copilei, nu-l pot
plti." Spuse apoi cu glas tare :
Prostut mic, de ce-mi tot pui ntrebrile astea? Snt multe lucruri pe lume despre care
copiii nu trebuie s ntrebe. Ce stiu eu despre inima pastorului ? Ct despre litera stacojie, o
port de dragul Iirelor ei de aur.
In tot cursul celor sapte ani, Hester Prynne nu renegase niciodat simbolul de pe pieptul ei.
Poate c acest semn era talismanul unui duh aspru si sever dar totusi ocrotitor, care acum ns
avea s-o prseasc deoarece recunoscuse c, n poIida strictetii cu care veghease asupra
inimii ei, un ru nou se strecurase ntr-nsa, sau rul cel vechi nu Iusese niciodat izgonit din
ea. Ct despre mica Pearl, seriozitatea i pieri repede din obraz.
Totusi, copila nu gsi cu cale s renunte la ntrebrile ei. De dou sau trei ori pe cnd se
ntorceau acas, si tot de attea ori n timpul mesei sau cnd Hester o culca n pat, si o dat
chiar cnd pruse s Ii adormit de-a bine-lea, Pearl si ridic privirea cu o sclipire
rutcioas n ochi.
Mam, spuse ea, ce nseamn litera stacojie ?
Iar a doua zi, primul semn pe care copila l ddu c se trezise Iu acela de a-si nlta capul de
pe pern si de a pune cealalt ntrebare, pe care o legase n chip att de inexplicabil de
iscodirile ei cu privire la litera stacojie.
Mam, mam! De ce-si tine pastorul mna pe
inim ?
Taci din gur, copil neasculttoare ! rspunse mama ei cu o asprime pe care nu si-
o ngduise niciodat pn atunci. Nu m sci, sau te ncui n cmara neagr !
O plimbare n 5dure
Hester Prynne rmase neclintit n hotrrea ei de a dezvlui reverendului Dimmesdale, cu
pretul oricror suIerinte prezente sau al oricror urmri viitoare pentru el, adevrata identitate
a omului ce se strecurase n intimitatea lui. Timp de cteva zile cut ns n zadar un prilej de
a se apropia de pastor n cursul uneia din plimbrile singuratice pe care, dup cum stia ea,
avea obiceiul s le Iac n kingul trmurilor peninsulei sau pe colinele pdu-roase din
mprejurimi. Nu c ar Ii putut s provoace vreun scandal sau\ s primejduiasc curtenia
neprihnit a bunului renume de care se bucura preotul, dac l-ar Ii vizitat n cabinetul lui de
studii, unde si pn atunci multi penitenti mrturisiser pcate tot att de ntunecate poate ca
acela a crui mrturie era litera stacojie. Dar n parte pentru c se temea de amestecul ascuns
sau Itis al b-trinului Roger Chillingworth, n parte pentru c vina ce-o apsa pe constiint o
Icea s vad un motiv posibil de bnuial acolo unde nimeni nu l-ar Ii vzut, si n parte
pentru c pastorul ct si ea aveau s simt nevoie de spatiul vast al naturii ca s poat respira
n timpul convorbirii pentru toate aceste motive Hester nu se gndi nici un moment s se
ntlneasc cu el ntr-un cadru mai intim, ci numai sub cerul liber.
n cele din urm aIl lng patul unui bolnav, unde reverendul Dimmesdale Iusese chemat s
Iac o rugciune, c plecase pentru a-l vizita pe apostolul Eliot

n mijlocul indienilor
convertiti. Avea s se ntoarc probabil la o anumit or n dup-amiaza zilei urmtoare. A
doua zi deci Hester porni din timp, lund-o si pe mica Pearl, care era nelipsit din toate
expeditiile maic-si, orict de incomod ar Ii Iost prezenta ei.
Curind cele dou drumete lsar n urm peninsula si itrar n tinuturile dinluntrul trii, unde
drumul lor se duse la o crare ce se pierdea n taina pdurii virgine. JAceasta o cuprindea att
de strns, nltndu-se neagr si 1,-deas de o parte si de alta, si lsa cu atta zgrcenie s se
Ivad cerul, net i pru lui Hester o imagine Iidel a Ipustiettii morale n care rtcea de
atta vreme. Ziua 'era rece si ntunecat. Pe cer se ntindea o pnz de nori cenusii agitati usor
de briz, astIel c din cnd n cnd o raz tremurtoare se juca stingher n lungul crrii. Dar
acest joc Iugar nveselea totdeauna doar captul ndeprtat al vreunei lungi perspective
deschise prin pdure. Raza jucus palid si sIioas n mijlocul gravittii predominante a
privelistii se retrgea pe msur ce Hester si Pearl se apropiau, Icnd locurile unde zbur-
dase s le apar si mai triste, tocmai pentru c speraser s le gseasc scldate n lumin.
Mam, spuse mica Pearl, vezi, soarele nu te iubeste. Fuge si se ascunde cnd vede pe
pieptul tu ceva care-l sperie. Uite, iarsi se joac acolo, departe. Rmi aici si las-m s
alerg si s-l prind. Nu snt dect o copil. N-are s Iug de mine, cci nu port nc nimic pe
piept!
i am ndejde c n-ai s porti nicicnd, zise Hester.
i de ce nu, mam ? ntreb Pearl oprindu-se brusc n clipa cnd voise s-o porneasc n
goan. N-are s vin singur semnul cnd am s Iiu mare ?
Fugi, copilo, i rspunse mama ei, si prinde raza de soare ! AltIel o s plece ndat !
Pearl porni alergnd si, dup cum Hester vzu cu un zmbet, prinse cu adevrat lumina
soarelui ; sttea rznc n mijlocul ei, scldat n splendoare si sclipind de vioiciune dup
alergtura grbit. Lumina strui n jurul copilei stinghere, Iericit parc de a avea o asemenea
tovars de joac, pn cnd mama ajunse destul de aproape pentru a intra la rndul ei n cercul
magic.
Bag de seam, acum are s plece, spuse Pearl cltinnd din cap.
Uite ! rspunse Hester zmbind. Pot s-mi ntind mna si s apuc o buctic de raz.
Cnd ncerc ns s-o Iac, lumina dispru ; sau, judecind dup expresia radioas care juca pe
obrazul Iu, Pearl, mama ei si-ar Ii putut nchipui c Ietita o absorbise si avea s-o mprstie din
nou ca s le lumineze calea cnd se vor cuIunda n vreo umbr mai ntunecoas. Nici o alt
nsusire a Iirii lui Pearl nu-i ddea impresia mai puternic a unei Iorte noi, pe care n-o
mostenise de la ea, ca aceast neistovit vioiciune spiritual ; nu avea nimic n ea din acea
tristete bolnvicioas pe care n zilele noastre aproape toti copiii o mostenesc mpreun cu alte
metehne de la strmosii lor. Poate c si aceast agerime deosebit nu era dect o boal, un
reIlex al energiei nestvilite cu care se mpotrivise Hester nenorocirilor ce o coplesiser
nainte de nasterea copilei. Era desigur un dar ndoielnic, care mprumuta caracterului Ietitei
un luciu metalic si dur. i lipsea ceea ce unor oameni le lipseste n tot cursul vietii lor o
suIerint care s-o miste adnc si s-i dea putinta de a comptimi. Dar pentru aceasta Pearl avea
nc destul vreme.
Vino, copila mea ! spuse Hester aruncndu-si ochii n jur, n locul unde Pearl sttuse
linistit n lumina soarelui. O s ne asezm mai departe n pdure ca s ne odihnim.
Nu snt obosit, mam, rspunse Ietita. Dar asa-z-te tu si spunemi o poveste.
O poveste, copil ? spuse Hester. Despre ce ?
Ei, o poveste despre Omul Negru, rspunse Pearl agtndu-se de rochia maic-si si
ridicnd spre ea o privire pe jumtate serioas pe jumtate strengreasc. Cum umbl prin
pdurea asta tinnd n brate o carte, o carte mare si grea, cu nchiztori de Iier ; si cum Omul
Negru cel urt ntinde cartea mpreun cu un condei de Iier tuturor oamenilor pe care-i
ntlneste aici n pdure, ca s-si scrie cu sngele lor numele n ea. i pe urm le pune semnul
lui pe piept ! Spune, l-ai ntlnit vreodat pe Omul Negru, mam ?
Cine ti-a spus povestea asta, Pearl ? o ntreb mai-c-sa, recunoscnd n vorbele Ietitei o
superstitie rspn-dit pe vremea aceea.
Btrna din coltul de lng cmin, acolo, n casa unde ai stat de veghe azi-noapte, spuse
copila. Dar credea c dorm cnd a vorbit despre asta. Zicea c mii si mii de oameni l-au
ntlnit n pdure i s-au isclit n cartea lui, si-i poart acuim semnul. i pe urm, c uricioasa
doamn Hibbins e dintre oamenii lui. i a mai spus, mam, c litera stacojie de pe pieptul
tu este semnul Omului Negru si c sclipeste ca o Ilacr rosie cnd l ntlnesti la miezul
noptii aici n pdurea ntunecoas. E adevrat, mam ? Vii noaptea aici ca s te
ntlnesti cu el?
Te-ai desteptat vreodat noaptea si ai vzut c mai-c-ta era plecat ? ntreb Hester.
Nu-mi aduc aminte, zise copila. Dar dac ti-e Inci s m lasi singur n colib, ai putea s
m iei cu tine. As veni cu plcere ! Spune-mi, spune-mi o dat ! E adevrat c umbl pe aici
Omul Negru ? i l-ai ntlnit vreodat ? i semnul sta e al lui ?
Ai s-mi dai pace dac am s-ti spun ? o ntreb
maic-sa.
Da, dac mi spui tot, rspunse Pearl.
O dat n viata mea l-am ntlnit pe Omul Negri|, Iizise mama ei, si litera asta rosie e
semnul lui.
Stnd de vorb asa, ele ptrunser destul de adnc n pdure ca s Iie la adpost de privirile
vreunui drumet care ar Ii trecut ntmpltor pe crare. Se asezar pe un morman de muschi,
care cu un secol n urm Iusese un pin gigantic ce-si nlta semet vrIul n vzduh, n timp ce
rdcinile si trunchiul rmneau n umbra ntunecoas. Aleseser o mic vlcea, ale crei pante
acoperite cu IrIth-zis se ridicau lin de o parte si de alta si prin mijlocul creia curgea un prias
peste un pat de Irunze moarte si necate. Din copacii aplecati asupra lui atrnau ici si colc
crengi mari care opreau curentul, silindu-l s Iormeze pe alocuri vrtejuri si mici ochiuri
negre, n vreme ce in prtile unde apa curgea mai repede se putea vedea pe Iund o dung de
prundis si de nisip sclipitor. Dac ti lsaj ochii s alunece n lungul prului, mai puteai zri o
vreme n pdure lumina reIlectat de apele lui, pierzndu-i ns orice urm n mijlocul
vlmsagului de trunchiuri si desis, de unde rsrea din cnd n cnd o stnc mare acoperit
toat de licheni cenusii. Acesti copaci si aceste blocuri de granit urmreau parc s Iac mai
tainic cursul priasu-lui, temnduse poate ca nu cumva, cu limbutia lui neistovit, s
destinuiasc vesti din inima btrnului codrii sau s-si oglindeasc mrturisirile pe Iata
neted a unui iezer. ntr-adevr, tot Iurisndu-se mai departe, priasui nu-si ntrerupea
gngureala prietenoas, molcom, linistitoare, dar plin de melancolie, asemenea glasului
unuj copilas ce-si petrece anii Iragezi Ir jocuri si Ir veselie n mijlocul unor oameni tristi
si al unor impresii sumbre.
Prule ! Priu ntng si plicticos ! strig Pearl dup :e-i ascultase o vreme murmurul. De ce
esti att de po--- ? Mai nveseleste-te putin si nu tot plnge si oIta. Dar prul vzuse attea
lucruri triste n cursul scurtei sale vieti printre arborii pdurii, nct nu se putea mpiedica s
povesteasc despre ele si nu prea s aib altceva de spus. Pearl era si ea asemenea prului,
cci curentul vietii ei tsnise dintr-un izvor tot att de tainic si Irursese printre privelisti tot
att de ntunecate si de po-morte. Spre deosebire ns de pru, ea si urma dru-ul jucnd,
zburdnd si ciripind voios. Ce spune, mam, priasul sta trist ? ntreb ea. Dac ai
avea tu nsti un necaz, i rspunse maic-sa, ti-ar povesti poate despre el, asa cum mi
povesteste mie despre al meu ! Dar aud pasi pe crare, Pearl, de parc cineva si Iace drum
printre crengi. Du-te s te joci si las-m s stau de vorb cu acela ce se apropie.
E Omul Negru, mam ? ntreb Pearl.
Du-te si te joac, Ietita mea, repeta maic-sa. "Dar nu te aIunda prea mult n pdure. i ia
seama s te ntorci ndat ce te-oi striga.
Da, mam, rspunse Pearl. Dar dac e Omul Negru, de ce nu m lasi s rmn o clip, ca
s-l vd cu cartea lui mare sub brat ?
u Pleac, prostuto, spuse mama nerbdtoare. Nu e nici un Om Negru ! l poti vedea acum
printre copaci. E pastorul!
Da, adevrat, zise Pearl. i si tine mna pe inim, mam ! Face asta pentru c Omul
Negru i-a pus semnul acolo, atunci cnd si-a scris numele n carte ? Dar de ce nu-l poart
aIar, pe piept, ca tine, mam ?
u Du-te acum, copila mea, si-am s te las s m sci alt dat, ct ai s vrei. Dar nu te
deprta prea mult; rmi destul de aproape de pru ca s-i poti auzi sopotul.
Copila porni cntnd pe lng pru, silindu-se s amestece accente mai vesele cu glasul lui
melancolic. Dar mica apa curgtoare nu se lsa mngiat si si depna mai departe povestea
nenteleas despre triste si tainice ntmplri petrecute n adncul codrului ntunecat, sau
proIetii pline de jale despre lucruri ce aveau s se mai ntmple. De aceea Pearl, a crei mic
viat era si asa destul de ntunecat, renunt s mai asculte priasul plngret, apucn-du-se s
culeag viorele si anemone de pdure, cum si cteva cldruse rosii pe care le gsi n
crpturile unei stnci nalte.
Dup ce spiridusul ei de Ietit plec, Hester Prynne Icu vreo ctiva pasi nspre crarea ce
trecea prin pdure, oprindu-se totusi n umbra deas a copacilor. l vzu pe pastor naintnd pe
crare, singur-singurel, si sprijinindu-se pe un bt pe care si-l tiase la o margine a potecii.
Arta speriat si vlguit, si expresia lui trda o descurajare care niciodat nu Iusese att de
vizibil n plimbrile sale prin preajma asezrii sau n vreo alt mprejurare cnd socotea c ar
putea Ii observat. Aici ns, n adnca izolare a pdurii, ea nssi n stare s deprime chiar si o
inim mai putin mhnit, aceast stare jalnic iesea la iveal cu o nspimnttoare claritate.
Era ceva apatic n umbletul lui, ca si cum n-ar Ii avut nici o pricin s-si continue drumul si
nici n-ar Ii simtit dorinta s-o Iac, ci ar Ii Iost dimpotriv Iericit dac mai putea Ii Iericit de
vreun lucru s se culce la pmnt lng rdcina celui mai apropiat copac si s rmn acolo
pe vecie. Frunzele czute ar Ii putut s-l acopere, iar pmntul s se adune treptat si s Ior-
meze o movilit peste trupul lui, indiIerent dac ar mai Ii Iost sau nu viat n el. Moartea era
un lucru prea inevitabil pentru ca s-o doreasc sau s se Iereasc de ea
Ct despre Hester Prynne, ea nu vedea la pastorul Dim mesdale nici un semn de suIerint
adevrat si adnc, r aIar de Iaptul c, asa cum bgase de seam mica Pearl, si tinea mna
pe inim.
XVII Pastorul yi enoriaya lui
Orict de ncet umbla pastorul, aproape c trecuse pn ce Hester Prynne s prind destul glas
ca s-i atrag atentia, n cele din urm ea izbuti.
Arthur Dimmesdale ! spuse ea ncet la nceput apoi mai tare, dar cu voce rgusit :
Arthur Dimmesdale '
Cine m cheam ? Icu pastorul.
Tresrind, si ndrept spatele ca un om surprins ntr-e stare de spirit n care nu dorea s aib
martori. Apoi si arunc cu team privirea n directia de unde venise vocea, ca s zreasc
nedeslusit sub copaci o Iorm mbrcat n vesminte att de nchise la culoare si conturndu-se
att de palid n penumbra n care cerul cenusiu si Irunzisul des scldau aceast or de amiaz,
nct nu-si putu da seama dac era o Iemeie sau o umbr. Poate c drumul vietii i era bntuit
de o staIie scpat din gndurile lui.
Se apropie cu un pas si descoperi litera stacojie.
Hester ! Hester Prynne, spuse el. Tu esti ? Mai esti n viat ?
Da, rspunse ea. n viata de care am avut parte n sti sapte ani ! Dar tu, Arthur
Dimmesdale, mai triesti ?
Nu era de mirare c Iiecare din ei punea astIel la ndoial existenta real, trupeasc a
celuilalt, ba chiar propria lor existent. Att de stranie era ntlnirea lor n pdurea
ntunecoas, nct semna cu prima revedere n lumea de dincolo de mormnt a dou suIlete
care Iuseser strns legate ntre ele n viata pmnteasc, dar care acum stteau Iat-n Iat
speriati, temndu-se unul de altul, neIamiliarizati cu noua lor stare si nici deprinsi cu contactul
ntre Iiinte dezincarnate. Fiecare o Iantom si nIricosat de cealalt Iantom ! Erau speriati si
de ei nsisi, pentru c acest minut critic le trezea constiinta si dezvluia Iiecreia din cele dou
inimi trecutul si ncercrile ei, asa cum viata n-o Iace dect n asemenea momente de adnc
tulburare. SuIletul si vedea imaginea n oglinda clipelor Iugare. Temtor si tremurnd,
supunndu-se parc ncet si n sil unei constrngeri, Arthur Dimmesdale ntinse mna, rece ca
moartea, si o atinse pe aceea, de asemenea nghetat, a lui Hester Prynne. Dar orict de rece ar
Ii Iost aceast atingere, ea mprstie ceea ce era mai dureros n ntrevederea lor. Simteau acum
mcar c apartineau aceleiasi lumi. Fr a mai rosti vreo vorb si Ir ca vreunul din ei s aib
initiativa, ci printr-un Iel de acord tacit, ptrunser mpreun n umbra pdurii, din care se
ivise Hester, si se asezar pe mormanul de muschi, unde ea si cu Pearl sezuser mai nainte.
Cnd glasul le reveni, se mrginir la nceput s schimbe, ca doi cunoscuti oarecare, reIlectii
sau ntrebri banale despre cerul ntunecat, despre Iurtuna ce ameninta si despre sntatea
Iiecruia. Se apropiar astIel pas cu pas de temele ce mocneau n strIundurile inimilor lor.
nstrinati de atta vreme din pricina soartei si a mprejurrilor, aveau nevoie de aceste cuvinte
indiIerente, spuse la ntmplare, care s-o ia nainte si s deschid usile convorbirii, astIel nct
gndurile lor reale s poat trece pragul.
Dup o vreme pastorul o privi n ochi pe Hester Prynne.
Hester, spuse el, ai gsit pacea ?
Ea zmbi cu tristete, uitndu-se n jos spre pieptul ei.
Dar tu ? ntreb ea.
Nu ! Nimic dect dezndejde ! rspunse el. Puteam s m astept la altceva, Iiind ceea ce
snt si ducnd viata pe care o duc ? De-as Ii un ateu, un om lipsit de constiint, un mizerabil cu
instincte grosolane si brutale, as Ii gsit pacea de mult, ba poate chiar n-as Ii pierdut-o
niciodat ! Dar asa cum stau lucrurile cu suIletul meu, toate bunele nsusiri pe care le-am
putut avea la nceput, cele mai alese daruri ale Domnului au devenit unelte de tortur spiri-
tual. Hester, snt tare nenorocit!
u Oamenii te venereaz, spuse Hester. i snt sigur c le aduci tot binele de care au nevoie
! Oare asta nu e o mngiere pentru tine ?
u Mai mult suIerint, Hester ! Doar mai mult suIerint, rspunse preotul cu un zmbet
amar. In ce priveste binele pe care par s-l Iac, nu cred n el. Nu e dect o nlucire. Ce poate
Iace un suIlet pierdut ca al meu pentru rscumprarea altor suIlete, sau un suIlet ptat pentru
puriIicarea altora ? Ct despre veneratia oamenilor, ct a? vrea s se preIac n dispret si ur !
Crezi poate, Hester c e o mngiere Iaptul c snt silit s stau pe amvon si sa ntmpin attea
priviri ridicate spre mine, ca si cum a rspndi lumina cerului, s-mi vd turma nsetat de
adevr sorbindu-mi cuvintele de parc SIntul Duh ar vorb prin ele, iar apoi s privesc n mine
si s recunosc neagra realitate pe care ei o divinizeaz ? Am rs adesea cu am rciune si
durere n inim de deosebirea adnc ntre ceea ce par si ceea ce snt! Iar diavolul rde si el de
ea !
u Esti nedrept cu tine, spuse Hester cu blndete. Te-a cit adnc si amarnic. Pcatul a rmas
n urma ta, n ziL
188
de mult trecute. Viata ta de azi nu e mai putin sInt dect pare n ochii oamenilor. Oare nu e
adevr n pocinta pecetluit si dovedit prin attea Iapte bune ? i de ce nu ti-ar drui ea
pacea ?
Nu, Hester, nu ! rspunse preotul. Asta nu e o pocint adevrat, ci una rece si moart, si
nu m poate ajuta ! De pedeaps am avut parte ndeajuns ! Dar n-am simtit nici o cint !
Altminteri, as Ii lepdat de mult vesmintele acestea de sIintenie mincinoas si m-as Ii artat
oamenilor asa cum m vor vedea la Judecata de Apoi. Fericit esti tu, Hester, care porti Itis
pe piept litera stacojie ! A mea arde n tain ! Nu stii ce usurare nseamn pentru mine, dup
chinul acestor sapte ani de nselciune, s m uit n ochii cuiva care stie ce snt n realitate !
De-as avea mcar un singur prieten sau de-ar Ii chiar cel mai mare dusman al meu ! la
care, cnd snt scrbit de laudele tuturor, s m pot duce n Iiecare zi pentru a m arta asa cum
snt, cel mai josnic dintre pctosi, cred c asta mi-ar putea tine suIletul n viat. Chiar si acest
grunte de adevr m-ar salva ! Dar asa, totul e minciun u si desertciune si moarte !
Hester Prynne se uit n obrazul lui, dar sovi s vorbeasc. Totusi, mprtsindu-i cu atta
vehement emotii ndelung nbusite, el i oIerea cel mai nimerit prilej ca s-i strecoare ceea
ce voia s-i spun. si stpni deci teama si vorbi.
u Prietenul pe care tocmai ti l-ai dorit, spuse ea, omul care s plng cu tine asupra
pcatului tu, l ai n mine, prtasa ta. i iarsi sovi, dar izbuti s rosteasc cu un eIort : Ct
despre dusman, l ai de mult si locuiesti cu el sub acelasi acoperis.
- Pastorul sri n sus, luptndu-se s respire si strn-gndu-si inima de parc ar Ii vrut s si-o
smulg din piept. Cum ? Ce-ai zis ? strig el. Un dusman ! i sub acoperisul meu ! Ce vrei
s spui ?
Hester Prynne si ddea seama acum pe deplin de rul imens pe care i-l Icuse acestui brbat
nenorocit, lsndu-l attia ani cnd chiar un singur moment ar Ii nsemnat prea mult la
discretia unui om ale crui intentii nu puteau Ii dect ruvoitoare. nssi vecintatea
dusmanului su, sub orice masc s-ar Ii ascuns el, era de ajuns ca s tulbure sIera magnetic a
unei Ipturi att de sensibile ca Arthur Dimmesdale. Odinioar Hester Iusese mai putin
constient de acest Iapt; sau poate c, nsprit de propriile ei chinuri, l lsase pe pastor prad
unui destin pe care-l socotea mai usor de ndurat dect pe al ei. Dar iat c din noaptea aceea
de veghe, toate simtmintele ei Iat de pastor se ndulciser si se ntriser. Citea acum mai
limpede n inima lui. Nu se ndoia c prezenta nentrerupt a lui Roger Chillingworth, otrava
tainic a ruttii lui, care inIecta toat atmosIera ce-l nconjura, si amestecul lui autorizat, ca
medic, n toate inIirmittile Iizice si morale ale pastorului Iuseser Iolosite ntr-un scop neIast.
Medicul tinuse constiinta bolnavului ntr-o stare de continu iritare, al crei rost era nu s
vindece printr-o suIerint bineIctoare, ci s dezorganizeze si s corup Iiinta lui spiritual.
Rezultatul, pe lumea aceasta, nu putea Ii dect nebunia, iar pe cealalt, vesnica nstrinare de
bine si de adevr, dementa Iiind tocmai Iorma terestr a acestei nstrinri.
Spre o asemenea pierzanie l mpinsese ea pe omul pe care odinioar l iubise cu atta patim
si de ce n-am spune-o, l mai iubea si acum nc ! Hester simtea c jertIirea bunului
renume al pastorului si moartea nssi, dup cum i spusese lui Roger Chillingworth, ar Ii Iost
inIinit preIerabile soartei de care era rspunztoare. i acum, mai degrab dect s aib de
mrturisit aceast vin grea, ar Ii Iost bucuroas s se ntind pe patul de Irunze vestede si s
moar acolo, la picioarele lui Arthur Dimmesdale.
O, Arthur, strig ea, iart-m ! n toate celelalt" lucruri m-am silit s Iiu sincer.
Sinceritatea a Iost singura virtute pe care o puteam pstra, si am pstrat-o si la cea mai grea
strmtoare : doar cnd binele, viata si renu-mele tu erau n joc, am consimtit la o nseltorie.
Minciuna ns nu e niciodat bun, chiar dac alternativa este moartea ! Nu ntelegi ce vreau
s spun ? Btrnul acela vraciul ! cel cruia i se zice Roger Chillingworth ! mi-a Iost
sot !
Pastorul o privi o clip cu acea pasiune violent care u mpletit n multe chipuri cu
nsusirile sale mai nalte mai pure si mai blnde nItisa de Iapt latura Iirii lui pe care
diavolul o revendica si prin care cuta s cucereasc si restul. Niciodat Hester nu ntlnise o
privire mai mnioas, mai slbatic. Intr-o clip, ea Iu martora unei sumbre transIigurri. Dar
caracterul acestui om Iusese att de slbit de suIerint, nct chiar si puterile care-i mai
rmseser nu erau capabile dect de o lupt trectoare. Se prbusi la pmnt si si ngropa
obrazul n palme.
Ar Ii trebuit s-o stiu, murmur el. De Iapt, o stiam ! Oare taina nu mi-a Iost dezvluit prin
repulsia pe care am simtit-o cnd l-am vzut pentru ntia oar, si apoi ori de cte ori l vedeam
? De ce n-am nteles ? O, Hester Prynne, nici nu bnuiesti ct de ngrozitor e lucrul acesta !
Nu-ti dai seama de rusinea, de cruzimea, de nIiortoarea hidosenie a expunerii unei inimi
bolnave si vinovate tocmai ochiului care nu putea dect s se desIete privind-o ! Femeie,
Iemeie, tu esti cea care porti rspunderea ! Nu pot sa te iert!
Trebuie s m ierti ! strig Hester aruncndu-se lng el pe Irunzele moarte. Las-l pe
Dumnezeu s pedepseasc. Tu trebuie s ierti !
Npdit de un val de tandrete dezndjduit, l cuprinse brusc cu bratele si-i strnse capul la
piept, Ir s-i pese c obrazul lui zcea pe litera stacojie. Degeaba se czni el s se desprind.
Hester nu-l ls, temndu-se s n-o priveasc iarsi cu asprime. ntreaga lume o privise tot
timpul ncruntat ; vreme de sapte ani aceast Iemeie singuratic ndurase toate privirile
dusmnoase Ir a-si lsa o singur dat n jos ochii-i tristi, dar nenIricati. Cerul si artase si
el dezaprobarea, si totusi ea nu murise. Dar era peste puterile ei s ndure uittura mniat a
acestui om palid, slab, vinovat si coplesit de suIerint, si s mai rmn n viat !
Nu vrei s m ierti ? repet ea mereu si mereu. Nu vrei s-ti uiti mnia ? Nu poti s m ierti
?
u Te iert, Hester, rspunse n cele din urm pastorul cu voce stins, care trda o durere Ir
margini dar nici o urm de mnie. Te iert pe deplin. Dumnezeu s ne ierte po amndoi ! Nu
sntem, Hester, cei mai pctosi de pe lume. Este unul mai mare nc dect preotul ntinat !
Rzbunarea acelui btrn a Iost mai neagr dect pcatul meu. A pngrit cu snge rece
sIintenia unei inimi omenesti. Nici tu, nici eu, Hester, n-am Icut nicicnd aceasta !
Nicicnd, nicicnd ! sopti ea. Ceea ce am Icut purta n sine o sIintire. Asa am simtit noi !
Ne-am spus-o unul
altuia ! Ai uitat ?
T
ac
i Hester ! spuse Arthur Dimmesdale, ridicn-
du-se. Nu, n-am uitat! ,
Se asezar din nou amndoi, unul lng altul si mn-n mn, pe trunchiul acoperit de muschi
al copacului czut. Viata' nu le adusese niciodat un ceas mai ncrcat de tristete ; ajunseser
n punctul spre care se ndreptase vreme att de lung drumul lor, ntunecndu-se tot mai mult
pe msur ce nainta. i totusi, acest ceas era ptruns de o vraj care-i Icea s-l prelungeasc
si s doreasc a-l mai vedea durnd o clip, apoi alta si iarsi alta. Pdurea, sumbr si pn
atunci, ncepu s Iosneasc, strbtut de o raIal. Crengile se cltinau greoi deasupra
capetelor lor, n timp ce un copac btrn si solemn gemea mhnit, povestind parc altuia istoria
trist a perechii ce sedea la picioarele lui, sau prevestind nenorociri ce aveau s vie.
i totusi zboveau. Ce sinistr prea crarea din pdure ce ducea napoi la asezare unde
Hester Prynne trebuie s reia povara oprobriului ei, iar pastorul, gunoasa aparent a bunului
su nume ! Mai struir o clip. Nicicnd o lumin, orict de aurie, nu avusese mai mult vraj
pentru ei dect penumbra acestei pduri ntunecate. Aici, unde numai ochii lui o vedeau, litera
stacojie nu avea nevoie s se nIig arztor n pieptul Iemeii ce czuse ! Aici, unde numai
ochii ei l vedeau, Arthur Dimmesdale, mincinos Iat de Dumnezeu si de oameni, putea un
moment s Iie sincer !
Un gnd neasteptat l Icu s tresar.
Hester, exclam el, m ncearc o nou spaim ! Roger Chillingworth stie de gndul tu
de a-mi destinui cine e el cu adevrat. Va pstra el mai departe taina noastr ? Ce cale va
lua acum rzbunarea lui ?
Are o Iire ciudat de nchis, rspunse Hester ngn-durat, si uneltirile ascunse ale
rzbunrii lui i-au ntrit aceast trstur. Nu-mi vine s cred c va trda secretul nostru. Va
cuta, Ir ndoial, alte mijloace ca s-si potoleasc patima-i neagr.
192
Dar eu ? Cum am s pot tri mai departe rsuIlnd acelasi aer cu acest dusman de moarte ?
exclam Arthur Dimmesdale, ghemuindu-se de groaz si apsndu-si nIrigurat mna pe piept,
gest care devenise la el involuntar. Cuget pentru mine, Hester ! Esti tare. Hotrste n locul
meu !
Nu trebuie s mai triesti alturi de omul acela, spuse Hester ncet si apsat. Inima ta nu
trebuie s mai rmn sub privirea lui ruvoitoare.
Ar Ii mai ru dect moartea, rspunse pastorul. Dar cum s m Ieresc de el ? Ce cale mi
st deschis ? S m ntind iarsi pe aceste Irunze uscate, pe care m-am aruncat cnd mi-ai
spus cine e ? S m prbusesc aici si s mor pe loc ?
Vai, ce s-a ales de tine ! spuse Hester cu ochii scldati n lacrimi. Vrei s mori doar de
slbiciune ? Cci nu vd alt pricin !
Judecata lui Dumnezeu e deasupra mea, rspunse preotul cu constiinta apsat. Nu m pot
lupta cu ea, e prea puternic.
Cerul ti-ar arta mila lui, relu Hester. Numai s vrei s te Iolosesti de ea.
u Fii tu tare n locul meu ! rspunse el. SItueste-m ce s Iac.
Oare lumea e att de mic ? exclam Hester Prynne atintindu-si privirea adnc asupra
pastorului si exerci-tnd instinctiv o putere magnetic asupra spiritului acestui brbat att de
zdruncinat si de deprimat, nct era gata s se prbuseasc. Oare universul se mrgineste la
acest oras, care pn de curnd nu era dect o ntindere pustie acoperit de Irunze si nu mai
putin singuratic dect aceea ce ne nconjoar ? Unde duce crarea de colo ? napoi la colonie,
spui tu ! Da, dar duce si n partea cealalt ! Se aIund mai adnc si mai adnc n slbticie,
stergndu-se cu Iiecare pas, pn ce, la cteva mile de aici, Irunzele nglbenite nu mai las s
se vad nici o urm a pasilor omului alb. Acolo ai Ii liber ! O cltorie att de scurt te-ar duce
dintr-o lume n care ai Iost nespus de nenorocit n alta n care ai mai putea s Iii Iericit! Nu e
destul umbr n pdurea asta nemrginit ca s-ti ascund inima de privirile lui Roger
Chillingworth ?
Da, Hester, dar numai sub Irunzele czute ! rspunse pastorul cu un zmbet trist.
i mai este calea larg a mrii ! urm Hester. Ea te-a adus aici. Dac te hotrsti, tot ea te
poate duce napoi. In tara -noastr natal, Iie ntr-un sat retras, Iie n ntinsa Londr, sau poate
n Germania, n Franta, n nsorita Italie ! Acolo ai scpa de puterea si de privirile lui ! Esti
legat oare de toti acesti oameni cu inimi de piatr si de prerile lor ? Au tinut prea mult n
robie pn acum tot ce e mai bun n tine !
Cu neputint ! rspunse pastorul, ca si cum i-ar Ii cerut prin vorbele ei s nIptuiasc un
vis. Nu m simt n stare s plec ! Zdrobit si pctos cum snt, nu am alt gnd dect s-mi trsc
mai departe trupul pe pmnt, acolo unde providenta m-a asezat. Chiar dac suIletul mi-e
pierdut, vreau totusi s Iac tot ce pot pentru alte suIlete omenesti ! Nu ndrznesc s prsesc
postul meu, cu toate c snt un strjer necredincios, a crui rsplat sigur va Ii moartea si
necinstea, atunci cnd trista lui straj va ajunge la capt.
Te-a zdrobit povara acestor sapte ani de suIerint, rspunse Hester, Ierm hotrt s-i
insuIle propria ei energie. Dar ai s-o lasi toat n urma ta ! N-o s-ti mai stnjeneasc pasii
cnd ai s pornesti nainte pe crarea din pdure, si nici n-ai s mpovrezi cu ea corabia, dac
ai s vrei mai degrab s treci marea. Las toate aceste ruine n urm, aici unde s-a ntmplat
nenorocirea. Nu te mai gndi la ele ! Ia totul de la capt ! Ti-ai sleit oare toate mijloacele
pentru c ai dat gres o dat ? O, nu! Viitorul e nc plin de ncercri si izbnzi. A mai rmas
destul Iericire de care s te poti bucura ! A mai rmas destul bine de Icut ! Schimb aceast
viat mincinoas pe o viat adevrat. Fii, dac suIletul te ndeamn la o asemenea misiune,
dasclul si apostolul oamenilor-rosii. Sau cum se potriveste mai bine cu Iirea ta Iii un
nvtat, un ntelept printre cei mai renumiti ntelepti ai lumii civilizate. Predic ! Scrie !
Fptuieste ! F orice, numai n
l-
l

te culca aici ca s mori ! Leapd-ti numele de Arthur
Dimmesdale si Ia-ti un altul, unul mare, pe care s-l poti purta Iara teama sau rusine. De ce s
nduri mai departe Iie chiar numai o zi, chinuri care ti mistuie viata care te Iac prea slab ca s
poti voi si lucra, care ti vor rp pn 2 puterea de a te ci ! Ridic-te si pleac !
P

O, Hester ! strig Arthur Dimmesdale, n ochii cruia o lumina Iugar, iscat de
nIlcrarea ei, se aprinse
'iT T
bet

de

Iug

unui

om

cruia
*
Ii
e taie ge Trebuie s mor aici ! Nu mai am nici puterea
J
S
m
"** * "strin,' gti
Era n aceste cuvinte ultima expresie a descurairii
P
ir
iCitIUipSea
PUtereade a ntinde S
pntul?
Singur, Hester !
N-ai s pleci singur ! rspunse ea n soapt i in clipa aceea, totul Iusese spus.
XVIII Un val de lumin
Arthur Dimmesdale o privi pe Hester cu o expresie plin de sperant si bucurie, dar si de
team, ba aproape ple spaim, n Iata cutezantei aceleia ce rostise ceea ce el hu sugerase dect
vag, dar nu ndrznise s si spun.
Ea ns, nzestrat din nastere cu un spirit curajos si activ, si, de atta vreme nu numai
desprtit de societate, ci si izgonit din rindurile ei, se deprinsese cu o libertate de gndire de
care pastorul era cu totul strin. Rtcise tar tint si cluz ntr-o slbticie moral
deopotriv de Fast, de ncurcat si de sumbr ca pdurea virgin n n-tanecimea creia
purtau acum aceast convorbire ce avea I Ie hotrasc viitorul. Se simtea oarecum acas, cu
min-iea si inima, n locurile pustii prin care hoinrea tot att e liber ca indianul slbatic n
pdure. Ani ndelungati, contemplase ca o strin institutiile omenesti si ornduirile preotilor
si legiuitorilor, privindu-le pe toate cu ochi critic, Ir mai mult respect dect simtea indianul
pentru gulerasul scrobit al preotului, pentru roba Judectorului, pentru' stlpul inIamiei, pentru
spnzurtoare, pentru cmin sau biseric. Soarta de care avusese parte i eliberase cugetul.
Litera stacojie i ngduise accesul la tinuturi unde alte Iemei nu ndrznesc s calce. Rusinea,
dezndejdea, singurtatea ! Acestia Iuseser dasclii ei aspri si slbatici ; si o Icuser s
devin tare, dar i dduser si multe nvtturi gresite.
Pastorul, dimpotriv, nu trecuse niciodat prin ncercri care s-l Iac s nesocoteasc legile
ndeobste acceptate, cu toate c ntr-un singur caz nclcase att de ngrozitor una dintre cele
mai sIinte legi. Acesta ns Iusese un pcai izvort din pasiune, nu unul de principiu, si nici
chiar de intentie. Din acea vreme nenorocit, si supraveghease cu un zel si o atentie
bolnvicioas nu actele cci acestea erau usor de controlat ci Iiecare val de emotie si
Iiecare gnd. AIlndu-se, ca toti pastorii din acea vreme, n Iruntea organizatiei sociale, era cu
att mai nlntuit de regulile, principiile si chiar prejudectile acesteia. Ca preot, era inevitabil
strns n chingile tagmei sale. Ca om care pctuise o dat, dar a crui constiint era tinut
vesnic treaz si dureros de vie de chinul unei rni nevindecate, s-ar Ii putut spune c psea
mai sigur pe calea virtutii dect dac n-ar Ii pctuit niciend.
Se prea deci c pentru Hester Prynne, cei sapte ani de ostracizare si rusine aproape c nu
Iuseser dect o pregtire pentru acest ceas. Dar Arthur Dimmesdale ? Dac un asemenea om
ar Ii czut a doua oar n pcat, ce scuz s-ar Ii putut gsi pentru a-i atenua crima ? Nici una,
sau cel mult aceea c era zdrobit de o lung si nemsurat suIerint ; c mintea i era
ntunecat si tulburat de re-muscarea ce-l Irmnta ; c ntre a Iugi ca un criminal recunoscut
si a rmne ca un ipocrit, alegerea era prea grea pentru constiinta lui ; c era omenesc s caute
a evita primejdia mortii si a rusinii si uneltirile de neptruns ale unui vrjmas ; n sIrsit, c n
Iata acestui srman pelerin care-si urma slab, bolnav si nenorocit crarea trista
ii pustie, mijise o licrire de aIectiune si de simpatie ,suman, o viat nou si adevrat n
locul grelei pedepse pe care o ispsea. i pentru a spune necruttorul si tristul "ievr, o Iisur
pe care vinovtia a Icut-o o dat n suIle-.1 omenesc nu se mai nchide pn la moarte. Cu
orict ij ai pzi-o, pentru ca n atacurile viitoare vrjmasul nu ptrund iarsi n cetate, nici
prin vechea bres, nici ie vreo alt cale aleas n locul aceleia unde a reusit nti, zidul rmne
ns subred, si dusmanul i d trcoale n apropiere, n dorinta de a rennoi victoria trecut.
Lupta dac a existat una nu are nevoie s Iie descris. Ajunge s spunem c pastorul se
hotr s Iug, si nu singur.
,Dac din toti acesti sapte ani", gndi el, ,mi-as putea inti o singur clip de pace si ndejde,
as Ii gata s iuIr mai departe de dragul acestei dovezi de mil a ceru-Silui. Dpr de vreme ce
snt osndit Ir scpare, de ce nu 'm-as Iolosi de alinarea druit condamnatului nainte de
itexecutie ? i dac acest drum duce cu adevrat spre o sViat mai Iericit, asa cum Hester
caut s m conving,
1
nu ncape ndoial c nu ntorc spatele unui viitor mai bun urmndu-l.
De altminteri, cum s mai triesc Ir dnsa ? Are atta putere n ea ca s ajute, atta duiosie ca
s mn-gie ! O, Doamne, ctre care nu cutez s-mi ridic ochii, m vei ierta tu ns ?"
Vei pleca ! spuse Hester linistit cnd privirile li se ntlnir.
Dup ce hotrrea Iu astIel luat, pastorul simti cum o stranie bucurie i npdeste cu lumina
ei tremurtoare pieptul chinuit. Era nviorarea pe care o simte un prizonier abia evadat din
temnita propriei sale inimi, cnd respir aerul proaspt, liber al unui tinut neizbvit, ne-
crestinat si Ir lege. Cugetul i se nlt parc dintr-un salt, Icndu-l s simt cerul mai
aproape dect n anii ndelungati de suIerint ct Iusese silit s se trasc pe pmnt. Cum era o
Iire adnc religioas, nu se putea ca n starea lui de spirit s nu Iie si o nuant de evlavie.
Simt iarsi bucurie ? exclam el cu mirare. Socoteam c smnta ei pierise de mult n
mine. O, Hester, esti ngerul meu bun ! mi pare c m-am aruncat, bolnav, ptat de pcat si
coplesit de mhnire, pe aceste Ioi vestede si c m-am ridicat ca nscut din nou, plin de noi
puteri ca s-t. laud pe acela ce s-a artat milostiv cu mine. Viata mai bun a si nceput ! De ce
n-am gsit-o mai devreme ?
S nu privim napoi, rspunse Hester Prynne. Trecutul s-a dus ! De ce am zbovi n el ? Uit-
te aici ! O dat cu acest semn, m lepd si de el, de parc n-ar Ii Iost nicicnd.
Cu aceste cuvinte, Hester desIcu copca ce prindea litera stacojie si, smulgndu-si-o de pe
piept, o arunc departe printre Irunzele uscate. Semnul misterios czu pe marginea prului.
Zburnd cu o palm mai departe, ar Ii czut n ap, adugind si mai mult jale micului suvoi,
pe lng povestea nenteleas pe care acesta nu nceta s-o sopteasc. Dar litera stacojie zcea
pe pmnt, sclipind ca un giuvaer pierdut. Poate c vreun neIericit drumet avea s-o ridice
cndva, urmnd s Iie apoi urmrit de stranii imagini ale pcatului, de o sIrseal la inim si de
un inexplicabil nenoroc.
Cnd semnul dispru de pe pieptul ei, Hester scoase un oItat lung si adnc, cu care povara de
rusine si team i pieri din gnd. Ce minunat usurare ! Acum de-abia, cnd se simtea liber,
si ddu seama ct de grea Iusese aceast povar. Urmnd un alt impuls, ea si scoase boneta
care-i ascundea prul. i acesta i se revrs pe umeri, negru si abundent, plin de umbre si
lumini n bogtia lui, dnd trsturilor ei un Iarmec blnd si dulce. n jurul gurii si n ochi i
juca un zmbet luminos si duios, ce prea s izvorasc din strIundurile Ieminittii ei. O
roseat vie i aprindea obrajii, mult vreme att de palizi. Toat Ieminitatea, tineretea si
plenitudinea Irumusetii ei se napoiar din ceea ce brbatii numesc un trecut ireparabil,
reunindu-se cu ndejdile din anii ei de Ieciorie si cu o Iericire necunoscut pn atunci, n
cercul magic al acelei ore. i, ca si cum ntunecimea ce nvluia pmntul si cerul n-ar Ii Iost
de-ct eIluviul acestor dou inimi omenesti, ea dispru o dat cu mhnirea lor. Ca un zmbet al
cerului, razele soarelui se revrsar deodat printre nori, inundnd pdurea ntunecat cu o
adevrat ploaie de lumin, nveselind Irunzisul verde, mbrcndu-l n aur pe cel nglbenit si
czut si sclipind pe trunchiurile cenusii ale btrnilor copaci. Tot ce Iusese pn atunci
cuIundat n umbr, era acum plin de strlucire. Albia priasului putea Ii urmrit dup
scnteierea lui vesel pn departe n inima misterioas a pdurii, care ascundea acum numai
bucurie.
AstIel natura aceast natur slbatic, pgn a pdurii, nicicnd subjugat nc de legile
omenesti si nici luminat de un adevr mai nalt lua parte la Iericirea celor dou suIlete !
Iubirea, Iie ea nou, Iie trezit dintr-un somn de moarte, rspndeste totdeauna lumin, cci ea
umple inima de atta strlucire, nct aceasta se revars asupra lumii nconjurtoare. Chiar
dac pdurea ar Ii rmas ntunecat, ea ar Ii prut luminoas n ochii lui Hester si n aceia ai
lui Arthur Dimmesdale.
Hester l privi Iremtnd de o nou bucurie.
u Trebuie s-o cunosti pe Pearl ! spuse ea. Pe mica noastr Pearl ! Ai vzut-o da, stiu c
ai mai vzut-o dar o vei vedea acum cu alti ochi. E un copil ciudat! Abia dac o nteleg !
Dar ai s-o iubesti mult, ca si mine, si ai s m sItuiesti cum trebuie s m port cu ea.
Crezi c se va bucura s m cunoasc ? ntreb pastorul cam nesigur. Ocolesc de mult
vreme copiii, cci simt adesea la ei o nencredere si o sil de a se apropia de mine. Mi-a Iost
chiar team de mica Pearl!
u Vai, ce trist ! rspunse mama. Dar snt sigur c te va iubi mult, si tu pe ea la Iel. Am s-o
chem ! Pearl ! Pearl!
O vd pe copil, zise pastorul. E acolo, destul de departe, dincolo de pru, ntr-o raz de
lumin. Crezi asa-dor c m va iubi ?
Hester zmbi si o strig din nou pe Pearl, care sttea n adevr la oarecare distant, asa cum o
descrisese pastorul, artnd ca o vedenie sclipitoare, nconjurat de un mnunchi de raze ce
cdeau asupra ei prin bolta de Irunzis. Razele jucau ncoace si ncolo, Icnd silueta ei s
apar cnd nedeslusit, cnd clar vizibil, cnd ca a unui copil adevrat, cnd ca duhul unui
copil, dup cum lumina se deprta sau revenea. Cnd auzi glasul mamei sale, Ietita o porni
ncet spre ea prin pdure.
Pearl nu se plictisise ct timp maic-sa sttuse de vorb cu pastorul. Pdurea mare si neagr
orict de sever le-ar Ii prut acelora ce aduceau n snul ei pcatele si grijile lumii deveni,
pe ct putu, tovarsa de joac a copilei singuratice. Ct era ea de ntunecat, si lu nItisarea
cea mai prietenoas ca s-o primeasc. i oIeri boabe de merisor dintre acelea crescute n
toamna trecut dar care nu se coc dect primvara si care atrnau acum rosu ca niste picturi
de snge printre Irunzele nglbenite. Pearl le culese, ncntat de aroma lor de Iructe slbatice.
Micii locuitori ai pdurii abia dac se ostenir s se dea la o parte din calea ei. E drept c o
potrniche urmat de zece pui i iesi ameninttor nainte, dar se ci ndat de nversunarea ei si
cloncni ctre puisori s nu le Iie Iric. Un porumbel cocotat singur pe o crac joas o ls pe
Pearl s ajung pn la el, scotnd doar un gngurit care putea Ii si de bun venit si de neliniste.
Din nltimea copacului unde-si avea scorbura, o veverit trncni ctre copil Ir s se
poat spune dac era mniat sau nveselit, cci veverita e un mic personaj att de coleric si
de plin de umor, nct e greu de recunoscut n ce toane se aIl si-i arunc o nuc n cap. Era
o nuc din anul trecut, roas n parte de dintii ei ascutiti. O vulpe, trezit din somn de pasii
usori ai Ietitei pe Irunzele vestede, se uit curioas la ea, neIiind sigur dac era mai bine s se
Iuriseze mai departe, sau s-si reia picoteala. S-ar prea c pn si un lup dar aici povestea
ncepe s nu prea Iie vrednic de crezare se apropie, mirosi rochia Ietitei si ls s-i mn-
gie cu mna capul slbatic. Ceea ce pare sigur e c p durea-mum, mpreun cu jivinele pe
care le hrnea, re cunoscur o slbticie nrudit n mica odrasl a neamu lui omenesc.
Se cuvine s spunem ns c Pearl se artase mai blnd. aici dect pe strzile mrginite cu
iarb ale asezrii sai. n coliba mamei. Florile preau s observe aceasta, s*. multe din ele i
sopteau pe cnd trecea : ,Culege-m ca s te mpodobesti, Irumoas copil, culege-m ca s te
mpodobesti !" si, ca s le Iac pe plac, Pearl culese zorele, si anemone, si cldruse, si
cteva rmurele cu mugurii cei mai Iragezi, pe care copacii btrni le ntindeau spre ea. si
mpodobi cu ele prul si gtul, preIcndu-se ntr-o mic nimI sau driad, sau n vreo alt
Iiint dintre acelea care populau pdurile din vechime. Era travestit n acest chip cnd auzi
glasul mamei ei si se ntoarse ncet spre ea.
ncet, cci l vedea pe pastor !
XIX Copila pe malul prului
Iti va Ii Ioarte drag, repet Hester Prynne, seznd alturi de pastor si observnd-o pe mica
Pearl. N-o gsesti Irumoas ? i uite cu ce ndemnare Iireasc s-a mpodobit , cu Ilorile
acelea slbatice ! De-ar Ii cules din pdure mr-$ gritare, diamante si rubine, ele nu i-ar Ii
putut sta mai x bine. E o copil minunat ! Dar stiu cui i seamn ! , AIl, Hester, spuse
Arthur Dimmesdale cu un zm-t, bet nelinistit, c aceast drglas copil, care umbl I
totdeauna cu pasi mrunti pe ling tine, m-a tulburat ade-,
J
sea. Mi se prea o, Hester, ce
ngrozitor e s te temi de y acest gnd ! mi se prea c trsturile mele se repet , n parte n
obrazul ei, si aceasta n chip att de izbitor I nct lumea ar putea s le recunoasc. Dar n
primul rnd, 1 ti seamn tie.
Nu, nu ! Nu n primul rnd ! rspunse mama cu un zmbet drgstos. Nu mai e mult si n-o
s mai trebuiasc
1
s te temi c s-ar putea recunoaste a cui este copila. Dar ce ciudat si
Irumoas arat cu Ilorile slbatice n pr ! S-ar zice c vreuna din znele pe care le-am lsat n
vechea si scumpa noastr Anglie a mpodobit-o ca s ne ntmpine.
Cu un simtmnt pe care nici unul din ei nu-l ncercase vreodat pn atunci, sedeau alturi
urmrind nceat naintare a Ietitei. Pearl prea s ntruchipeze legtura ce-i unea. De sapte
ani era oIerit lumii ca hierogliI vie a tainei pe care ei se strduiau att de mult s-o ascund si
care era toat cuprins n acest simbol, toat att de limpede de deslusit, doar s Ii existat un
proIet sau un magician capabil s citeasc scriitura de Ioc ! In Pearl erau ntruniti amndoi.
Oricare ar Ii Iost vina lor trecut cum s-ar Ii putut ei ndoi c viata si viitorul lor pe pmnt
erau legate ntre ele, cnd aveau n Iata ochilor att uniunea 'material ct si ideea sub semnul
creia se ntlniser si aveau s rmn mpreun pe vecie ? Gnduri ca acestea si poate si
altele pe care nu si le mrturiseau sau lmureau ddeau un caracter aproape sacru copilei
ce se apropia.
S nu arti nimic neobisnuit nici pasiune, nici nIrigurare n Ielul cum ai s-i
vorbesti, i sopti Hester. Fetita noastr e uneori schimbtoare si ciudat ca un spi-ridus. i
ndeosebi nu suIer dovezile de simtire, cnd nu le ntelege pe deplin pricina si rostul. Dar e o
copil n stare de aIectiuni puternice ! M iubeste si te va iubi !
u Nu-ti poti nchipui, spuse pastorul uitndu-se cu coada ochiului la Hester Prynne, ct de
mult se teme inima mea de aceast ntlnire si ct de mult tnjeste dup ea ! Dar, dup cum ti-
am mai spus, copiii nu se apropie lesne de mine. Nu mi se urc pe genunchi, nu-mi soptesc la
ureche, nu rspund la zmbetele mele, ci se tin deoparte msurndu-m ciudat. Chiar si
pruncii, cnd i iau n brate, ncep s plng amarnic. Pearl ns a Iost drgut cu mine de dou
ori n scurta ei viat ! Prima din ele o cunosti bine ! Cea de a doua a Iost atunci cnd ai adus-o
cu tine n casa btrnului si asprului guvernator.
i ne-ai aprat cu atta brbtie pe mine si pe ea rspunse mama. mi aduc aminte, si Pearl
si va aduce aminte si ea. Nu te teme de nimic ! Poate s se arate ciudat si sIioas la nceput,
dar va prinde curnd dragoste de tine !
ntre timp Pearl ajunsese la marginea prului si sttea pe cellalt mal, uitndu-se n tcere la
Hester si la pastor care, asezati tot pe trunchiul acoperit de muschi, asteptau sosirea ei.
Tocmai n locul unde se oprise, prul Iorma din ntmplare o mic balt, att de limpede si de
linistit nct reIlecta perIect mica ei Iptur, cu ntreaga-i Irumusete pitoreasc n gteala de
Ilori si de ghirlande, dar ntr-un chip mai Iin si mai spiritualizat dect realitatea. Aceast
imagine, aproape identic cu Pearl cea vie, prea s mprumute copilei nsesi ceva din
caracterul ei misterios si intangibil. Era ceva straniu n Ielul cum sttea Pearl atintindu-i cu
privirea prin ntunecimea ce nvluia pdurea, ea nssi scldat ntr-o raz a soarelui, atras
parc printr-o anumit simpatie. Dedesubt, n pru, sttu o alt copil alta si totusi aceeasi
luminat si ea de o raz aurie. Hester se simti n chip nedeslusit si chinuitor nstrinat de
Pearl, ca si cum aceasta, n hoinreala ei prin pdure, ar Ii iesit din sIera n care ea si cu mama
ei dau mpreun, ncercnd acuma n zadar s se ntoarc itr-nsa.
Era si adevr, si nlucire n aceast impresie ; copila ii mama erau desprtite, dar din vina lui
Hester, nu a lui earl. Ct timp copila lipsise de lng ea, un altul Iusese dmis n lumea luntric
a mamei si i schimbase att de lult aspectul, nct Pearl, hoinara ce se ntorcea, nu-si
r
mai
gsea locul obisnuit si abia dac stia unde se aIl.
Am impresia ciudat, spuse impresionabilul pastor, c prul acesta e o granit ntre dou
lumi si c n-ai s te imai ntlnesti nicicnd cu Pearl a ta. Sau poate c ea e jnul din acele
duhuri care asa cum stim din povestile 'copilriei noastre e oprit s treac peste o ap
curgToare ? Zoreste-o, rogu-te, cci zbava asta m Iace s tremur de nerbdare.
Vino, copila mea drag ! spuse Hester pe un ton n-irajator, ntinzndu-si bratele. Ce
nceat esti ! Nu te-am vzut nicicnd att de lenes pn acum. E aici un prieten ii meu, care
trebuie s-ti Iie si tie prieten. Vei avea parte le acum nainte de o dragoste de dou ori mai
mare dect iceea pe care maic-ta ti-o putea drui singur ! Sri peste tru si vino la noi. tii
doar s sri ca o cprioar.
Fr s rspund nimic la aceste cuvinte pline de n-lemn, Pearl rmase de cealalt parte a
prului. si atintea 4hii scnteietori si slbatici cnd asupra mamei ei, cnd ;upra pastorului, sau
i mbrtisa pe amndoi ntr-o pri-re, ca pentru a descoperi si a-si explica siesi legtura din-re
ei. Dintr-un motiv de nenteles, Arthur Dimmesdale, -itind privirea copilei oprindu-se asupra
lui, si duse cu acel gest att de obisnuit, nct devenise involuntar ina la inim. Iar Pearl,
lund un aer ciudat de autoritar, itinse deodat bratul, tinndu-si arttorul ndreptat spre
pieptul marniei ei. Iar dedesubt n oglinda prului, imagi-\ea nsorit si ncununat de Ilori a
micii Pearl Icea la Iel. Ce copil ciudat esti, spuse Hester. Hai, vino n-iace !
Pearl nu ncet s arate cu degetul spre pieptul mamei, cu o ncruntare pe care contrastul cu
trsturile ei copilresti o Icea cu att mai impresionant. Cum Hester continua s-i Iac
semn, zmbindu-i cu o expresie neobisnuit de radioas, copila btu din, picior, cu o privire si
un gest si mai poruncitoare. n apa prului, imaginea Iantastic de Irumoas, cu reIlexul Iruntii
ncruntate, a degetului ntins si a gestului poruncitor, sublinia nItisarea micii Pearl.
Grbeste-te, Pearl, sau m supr ! strig Hester Prynne care, desi deprins cu asemenea
purtri din partea Ietitei, ar Ii dorit ca mcar de data asta, Pearl s se arate mai asculttoare.
Sri peste pru, copil rea ce esti, si alearg ncoace, sau vin eu s te iau !
Dar Pearl, tot att de nepstoare Iat de amenintrile mamei ca si Iat de rugmintile ei, Iu
apucat brusc d( un acces de mnie si ncepu s gesticuleze violent, sucin-du-se si zbtndu-se
ntr-un Iel nenchipuit. nsoti aceast izbucnire slbatic de tipete ptrunztoare, pe care pdu-
rea le repet n numeroase ecouri, astIel net, cu toate c era singur n Iuria ei copilreasc si
absurd, o multime ascuns prea s-i acorde simpatie si ncurajare. i n pru se vzu din
nou imaginea Iantomatic a lui Pearl, ncununat si ncins cu Ilori, btnd Iurioas din picior
si gesticulnd slbatic, Ir a nceta s-si tin arttorul ntins spre pieptul lui Hester.
tiu ce o doare pe copil, murmur Hester ctre pastor, plind n ciuda tuturor eIorturilor
ei de a-si ascunde tulburarea si necazul. Copiii nu se mpac nici cu cea mai mic schimbare
n nItisarea obisnuit a celor pe care i au zilnic n Iata ochilor. Pearl simte lipsa unui lucru
pe care m-a vzut purtndu-l totdeauna.
Rogu-te, rspunse pastorul, dac ai vreun mijloc s linistesti copila, I-o de ndat ! In
aIar de mnia otrvit a unei btrne vrjitoare ca doamna Hibbins, adug el cutnd s
zmbeasc, nimic nu m ngrozeste mai mult dect o astIel de izbucnire ptimas la un copil.
La Irumusetea Iraged a lui Pearl, ca si la acea zbrcit vrjitoare, o astIel de Iurie Iace o
impresie supranatural. Potoleste-o dac tii la mine !
Hester se ntoarse iar spre Pearl, mpurpurndu-se 13 Iat si trgnd rusinat cu coada ochiului
spre pastor I apoi oIt adnc, si nainte de a avea timp s deschid gura, roseata Icu loc unei
palori de moarte.
Pearl, spuse ea cu un aer trist, uit-te la picioarele e ! Acolo ! n Iata ta ! De partea asta a
apei !
Copila si ndrept privirea spre locul artat si vzu acolo litera stacojie, zcnd pe pmnt att
de aproape de marginea prului, net custura de aur se oglindea n el.
Adu-o ncoace, spuse Hester.
Vino tu s-o ridici! rspunse Pearl.
S-a mai vzut vreodat un asemenea copil! murmur Hester ctre pastor. Ah, mai am
multe s-ti povestesc despre ea ! Dar, oa s spun adevrul, are dreptate n ce priveste acest
semn respingtor. Trebuie s mai ndur putin vreme tortura lui doar cteva zile
,nc pn cnd vom Ii prsit acest tinut care va r-mne n amintirea noastr ca un vis
ru. Pdurea nu ' e n stare s-l ascund ! Oceanul cel adnc l va primi . din mna mea si-l va
nghiti pentru totdeauna !
Cu aceste cuvinte, nainta pn la marginea prului, ridic litera rosie si si-o prinse iar de
piept. Desi cu o , clip mai nainte spusese c va arunca semnul n apa , oceanului, simti c
era prad unei Iatalitti de nenlturat cnd destinul o sili astIel s reia simbolul cel n-
Iricostor, l aruncase n spatiul Isr margini, respirase liber cteva clipe, si iat c inIamia
stacojie sclipea din nou n vechiul ei loc ! AstIel, o Iapt rea, simbolizat ,sau nu printr-o
emblem, mbrac totdeauna Iorma unui blestem ! Hester si strinse apoi pru-i bogat si-l
ascunse t'sub bonet. Ca si cum litera stacojie ar Ii avut n ea /puterea vrjit de a vesteji
Irumusetea, cldura si strlucirea Ieminittii ei pierir asemenea unei lumini ce se (stinge, si o
umbr cenusie pru s i se astearn peste chip.
Dup ce aceast sinistr schimbare se nIptuiise, Hester ntinse mna spre Pearl.
M recunosti acum, copila mea ? ntreb ea pe un ton de mustrare, dar cu glas sczut. Vrei
s treci prul si s-o recunosti pe maic-ta, acum c poart semnul ei de rusine, acum c e
iarsi trist ?
Da, acum vreau ! rspunse copila, srind peste apa si repezindu-se s-o strng n brate
pe Hester. Acum esti ntr-adevr mama mea, iar eu mica ta Pearl!
ntr-un acces de tandrete neobisnuit, trase spre dnsa capul maic-si si o srut pe Irunte si pe
amndoi obrajii. Dar apoi n virtutea unui Iel de nevoi care o mpingea totdeauna s
amestece n orice mngiere pe care se ntmpla s-o druiasc o pictur de amrciune Pearl
si ridic nc o dat capul si srut si litera
stacojie '
N
U

e
Irumos ce Iaci ! spuse Hester. Dup ce mi-ai
artat putin dragoste, ti bati joc de mine ! De ce sade pastorul acolo ? ntreb Pearl.
Te asteapt ca s-ti spun bun ziua, rspunse mama. Vino si roag-l s te
binecuvnteze ! Te iubeste, micuta mea, si o iubeste si pe mama ta. Nu vrei s-l iubesti si tu ?
Vino ! I-e dor s te vad lng el !
u Ne iubeste ? ntreb Pearl, uitndu-se ptrunztor n ochii maic-si. O s ne ntoarcem toti
trei, mn-n mn, n oras ?
Nu acum, copila mea, rspunse Hester. n curnd ns o s umble mn-n mn cu noi.
Vom avea o cas si un cmin al nostru, si ai s sezi pe genunchii lui, si are s te nvete o
sumedenie de lucruri si o s te iubeasc mult. Nu-i asa c ai s-l iubesti si tu ?
i are s-si tjyesnic mna pe inim ? ntreb Pearl."
Prostut mic, ce nseamn ntrebarea asta ? exclam mama ei. Vino si cere-i
binecuvntarea.
Dar Iie din gelozia pe care orice copil rsItat o simte instinctiv Iat de un rival primejdios, Iie
din vreun alt capriciu, Pearl nu voi s se apropie de preot. Mama ei Iu nevoit s recurg la
Iort ca s-o aduc pn la el ; copila se mpotrivea si si maniIesta sila prin schimonoseli ciu-
date, din care poseda nc de la vrsta cea mai Iraged un repertoriu bogat, astIel nct
Iizionomia ei mobil lua o serie de nItisri diIerite, una mai rutcioas dect cealalt.
Pastorul, cuprins de o jen dureroas, dar ndjduind c un srut ar putea avea eIectul unui
talis-man care s-i deschid calea spre inima oopilei, se aplec si o srut pe Irunte. n clipa
aceea, ns, Pearl se smulse de lng maicsa si, alergnd spre pru, se ls n genunchi la
marginea lui, unde si scald Iruntea pn cnd srutul nedorit Iu cu totul splat, topindu-se n
apa ce aluneca nainte. Rmase apoi deoparte observndu-i n tcere pe Hester si pe pastor,
care discutau msurile impuse de noua lor situatie si de punerea grabnic n aplicare a
proiectelor lor.
i acum, ntrevederea Iatidic ajunsese la capt. Vl-ceaua avea s Iie lsat singurttii ei
printre copacii batnni si ntunecati care, cu nenumratele lor glasuri, aveau s sopteasc
ndelung despre ceea ce se petrecuse acolo, Iara ca vreun muritor s stie mai mult prin
aceasta. Iar melancolicul pru avea s adauge aceast noua poveste la nesIrsitele taine cu
cane mica lui inim eraatit de mpovrat si despre care sporovia nencetat, Iara ca sopotul
lui s devin ctusi de putin mai vesel decit n veacurile ce trecuser
XX Pastorul n dilem
Pastorul o porni spre oras si, n timp ce se deprta ,lund-o naintea lui Hester Prynne si a
micii Pearl, arunc o privire napoi, asteptndu-se aproape s vad rsturile nedeslusite si
contururile- neclare ale mamei jsi ale copilului evaporndu-se ncet n lumina crepuscular a
pdurii. Noua schimbare din viata lui nu putea s-o ticcepte dintr-o dat, ca real. Dar Hester,
nvesmntat n rochia-i cenusie, sttea tot acolo, lng trunchiul de copac pe care ntr-un
trecut ndeprtat vreo Iurtun l Kilcase la pmnt si pe care de atunci vremea nu nce-ase s-l
acopere cu muschi, astIel nct aceste dou SIiinte neIericite si purtnd pe umeri cea mai grea
povar din lume s poat sedea acolo mpreun si s gseasc pentru un ceas odihn si
mngiere. Pearl era si ea acolo, si acum c intrusul plecase, se apropie srind de la malul
prului si si relu vechiul loc lng mama ei. Asadar, pastorul nu dormise si nu visase !
Pentru a-si alunga din minte aceste impresii conIuze si echivoce care l chinuiau si-l
nelinisteau n chip att de straniu, el si rememora, preciznciu-le, planurile pe care le Icuser
mpreun n vederea plecrii. Stabiliser c lumea veche, cu orasele si multimile ei, oIereau
un adpost si un ascunzis mai bun deot tinuturile slbatice ale Noii Anglii sau chiar ntreaga
Americ, unde nu aveau de ales dect ntre un wigwam indian sau cele cteva asezri europene
mprstiate ici si colo de-a lungul coastei. Fr a mai vorbi de sntatea pastorului, prea
subred ca s poat ndura greuttile vietii n pdure, si de darurile lui naturale, de cultura si
ntreaga lui dezvoltare, care nu-l puteau Iace s se simt la el acas dect n mijlocul unei
civilizatii raIinate ; si cu ct nivelul acelei civilizatii avea s Iie mai ridicat, cu att avea s Iie
mai potrivit pentru el. li ntrea n aceast alegere ntmplarea Iericit c n port era ancorat
o corabie, unul din acele vase suspecte, numeroase pe vremea aceea, care chiar dac nu se
ndeletniceau Itis cu pirateria, cutreierau oceanul ntr-un chip izbitor de dezinvolt.
Corabia sosise de curnd din Marea Antilelor si trebuia s plece peste trei zile spre Bristol.
Hester Prynne care, prin activitatea ei voluntar de sor de caritate, l cunoscuse pe cpitan si
echipajul vasului, era n msur s asigure mbarcarea n cea mai mare tain a dou persoane
si a unui copil, asa cum era miai mult dect de dorit n mprejurrile date.
Pastorul se inIormase cu cel mai viu interes pe lng Hester asupra momentului precis cnd
vasul avea s ridice ancora. Plecarea urma s aib loc probabil peste patru zile. ,Data asta se
nimereste cum nu se poate mai bine!" si spusese el atunci. De ce anume socotea reverendul
Dim-mesdale att de Iericit aceast mprejurare, e un lucru pe care n-am Ii vrut s-l dm n
vileag. Totusi, pentru a nu ascunde nimic cititorului, i vom spune c peste trei zile avea s
tin predica Iestiv la srbtoarea alegerii noului guvernator ; si cum era un prilej care nItisa
o dat nsemnat n viata unui pastor din Noua Anglie, n-ar Ii putut gsi un chip si un
imoment mai potrivit pentru a-si ncheia cariera ecleziastic. ,Mcar nu se va spune despre
mine", gndea acest om exemplar, ,c am nesocotit vreo ndatorire obsteasc, sau c mi-am
ndeplinit-o ru !*! Trist lucru ca o introspectiune att de adnc si de ascutit ca aceea a
bietului pastor s-l Iac s se nsele n .chip att de amarnic ! Am avut si vom mai avea poate
de Iepus lucruri mai rele despre dnsul, dar nici unul, ne Itemem, care s denote o att de
jalnic slbiciune, constituind o dovad att de vizibil si totodat att de irecuzabil a bolii
perIide care l rodea de mult si-i atacase nssi substanta caracterului. Nici un om nu poate
purtat : mult vreme dou Iete, una pentru el nsusi si una pentru) 'multime, Ir a ajunge n
cele din urm s nu mai poat udeosebi care din ele e cea adevrat.
Starea de surescitare a pastorului Dimmesdale dup ntrevederea sa eu Hester i ddea o
energie Iizic neobisnuit, mnndu-l cu pasi grbiti spre oras. Crarea din "dure i prea
acum mai slbatic, mai plin de obstacole aturale grosolane, mai putin clcat de piciorul
omului dect atunci cnd o strbtuse la dus. Dar srea peste oeurile mocirloase, se
strecura prin desisul nclcdt, urca jjovrnisurile, cobora grbit n vlcele, pe scurt nvingea
?
toate greuttile drumului cu un neistovit avnt, de care se 1 mira si el. Cum s nu-si aduc
aminte ou ce lips de vlag, cu cte opriri ca s-si trag suIletul, ct de anevoios I se trse abia
cu dou zile nainte prin aceleasi locuri ? ,'Cnd se apropie de oras, privelistile Iamiliare ce i
se oIereau ochilor i se prur schimbate. Parc nu le-ar Ii prsit abia ieri sau alaltieri, ci de
zile sau chiar ani! Era negresit aceeasi ulit, asa cum si-o amintea, cu toate cotiturile ei ; erau
aceleasi case, cu ciudteniile lor, cu inevitabila puzderie de Irontoane ascutite si cu cte o
giruet n vrI, acolo unde memoria lui se astepta s-o gseasc. i totusi, nu putea scpa de
aceast suprtoare si insis-;ent senzatie de schimbare. Acelasi lucru se ntmpla cu
Cunoscutii si cu toate siluetele Iamiliare pe care le ntlnea n micul oras. Nu artau nici mai
btrni, nici mai tineri ; brbile celor n vrst nu erau mai albe, si nici copilasii care ieri se mai
trau n patru labe nu se tineau pe picioare acum ; i era cu neputint s-si dea seama de ce Ise
deosebeau de oamenii spre care ndreptase cu att de I putin timp nainte o privire de
desprtire si totusi un isimt luntric prea s-i spun c se schimbaser. Fu puternic izbit de
aceeasi impresie cnd trecu pe sub zidurile asei de rugciuni. Cldirea i se pru att de stranie
si dat att de Iamiliar, nct mintea pastorului Dimmesdale oscil ntre dou idei : Iie c pn
atunci o vzuse doar n vis, Iie c visa acum despre ea.
Fenomenul acesta, sub diIeritele Iorme pe care le mbrca, nu indica o schimbare exterioar,
ci o brusc si adnc schimbare luntric la nsusi spectatorul acestor scene Iamiliare.
Rstimpul unei singure zile produsese asupra lui eIectul unui sir lung de ani. Vointa proprie a
pastorului, aceea a lui Hester si destinul ce se tesea ntre ei svrsiser aceast transIormare.
Era acelasi oras ca nainte, dar pastorul ce se ntorcea din pdure nu mai era acelasi. Ar Ii
putut spune prietenilor ce-l salutau : ,Nu snt omul drept care m luati ! Pe acela l-am lsat n
urm n pdure, retras ntr-o vlcea ascuns, lng un trunchi de copac acoperit de muschi si
aproape de un Iir de ap melancolic ! Duoeti-v s-l cutati acolo pe pastorul vostru si vedeti
dac trupul lui sleit, Iata-i slab, Iruntea palid si ncretit de durere n-au Iost lepdate acolo
ca niste boarIe !" Prietenii si ar Ii protestat Ir ndoial ,Tu esti omul acela !", dar ei ar Ii
Iost aceia care s-ar Ii nselat, nu el nainte ca reverendul Dimmesdale s ajung acas, Iorul lui
luntric i ddu si alte dovezi despre revolutia ce intervenise n sIera lui de gndire si simtire.
In adevr, nimic altceva dect o schimbare total de dinastie si de cod moral n acest regat
interior nu putea s explice noile impulsuri ce-l asaltau, spre marea lui spaim, pe neIericitul
pastor. La Iiecare pas era ndemnat la vreo actiune ciudat, nestpnit, rutcioas, despre
care simtea c ar Ii totodat involuntar si voit, svrsit mpotriva Iirii lui, dar izvornd parc
dintr-o realitate intim, mai adnc dect aceea ce se mpotrivea impulsului. De pild, ntlni
pe unul din consilierii parohiei sale. Bunul btrn i se adres cu aIectiunea printeasc si
bunvointa patriarhal pe care vrsta lui venerabil, Iirea lui cinstit si pioas ct si pozitia lui
n snul bisericii i ddeau dreptul s-o arate, dar totodat cu respectul adnc, ba aproape cu
adoratia cuvenit deopotriv demnittii ecleziastice si prestigiului personal al pastorului.
Niciodat nu s-a vzut vreun exemplu mai Irumos al Ielului cum maiestatea vrstei si a
ntelepciunii se pot mpca cu ascultarea si respectul datorate unui om recunoscut ca superior
Iie n ierarhia social, Iie n cea spiritual. Totusi, n cursul celor cteva clipe ct
reverendul Dimmesdale sttu de vorb cu venerabilul btrn cu barba crunt, avu nevoie
de toat stapnirea de sine ca s nu dea glas ctorva blas-Iejmi care i trecur prin minte cu
privire la Cina cea de Taina.' Tremura varga si obrazul i deveni palid ca cenusa de team s
nu-l ia gura pe dinainte rostind gnduri groaznice cu un oonsimtmnt pe care totusi nu-l
dduse. i chiar cu aceast spaim n inim, si putu cu greu retine rsul imaginndu-si ce
mpietrit ar Ii rmas btrnul si | prea cucernicul consilier n Iata impiettii pastorului! i
Alt incident de aceeasi natur : strbtnd grbit strada, reverendul Dimmesdale o ntlni pe
cea mai n vrst enorias a parohiei, o btnn doamn dintre cele mai cuvioase, un
adevrat model de virtute : srac, vduv, stingher si cu o inim att de plin de amintiri
despre sotul si copiii morti si despre prietenii ei de altdat, pe ct e de plin de pietre Iunerare
un cimitir. Dar toate aceste motive de tristete care ar Ii putut s-o copleseasc aproape c
deveniser un izvor de bucurie auster pentru btrnul ei suIlet evlavios, datorit
mngierilor credintei si adevrurilor Scripturii, cu care se hrnise nencetat timp de peste
treizeci de ani. Iar de cnd reverendul Dimmesdale ,o iuase sub ocrotirea lui spiritual,
srmana btrnic nu Cunoscuse o mai mare mngiere pmnteasc care nici t-ar Ii Iost
mngiere dac n-ar Ii avut si atta har ceresc " ea deot aceea de a-l ntlni, Iie din
ntmplare, Iie chip voit, pe pastorul ei, si de a Ii ntrit prin cteva Lvinte calde,
binecuvntate de adevr biblic, revrsate de
1
buzele lui multiubite n urechea ei cam surd,
dar care uita cu extatic atentie. De ast dat ns, n momentul id si apropie buzele de
urechea btrnei, reverendul Dim-.esdale asa cum era dorinta marelui vrjmas al su-etalor
nu Iu n stare s-si aduc aminte de nici :itat din Scriptur si nici de vreun alt lucru, n aIar
de un scurt si viguros argument care n clipa aceea i se prea de necombtut mpotriva
jiemujcirii suIletului omenesc. Dac acest argumentr Ii n mintea btrnei usale enoriase,
srmana ar Ii rmas de bun seam oart pe loc, oa sub eIectul unei puternice otrvi.
Ceea -i sopti cu adevrat, pastorul nu-si putu aminti niciodat dup aceea. Poate c n
cuvintele sale domnise o att de Iericit nclceal, ncit ori mintea bietei vduve-nu le putuse
ntelege limpede, ori providenta o Icuse s le nteleag n Ielul ei. Fapt e c atunci cnd
pastorul se uit napoi, vzu la dnsa o expresie de recunostint extatic, care-i lumina Iata
zbrcit si cenusie ca un reIlex al cettii ceresti.
i iarsi, un al treilea exemplu. Dup ce o prsi pe Nobtrna enorias, ntlni pe cea mai
tnr dintre ele. Era o Iat de curnd convins prin nssi predica tinut de reverendul
Dimmesdale n dumineca de dup noaptea lui de veghe s schimbe plcerile trectoare ale
vietii pe speranta n lumina cereasc, lumin care avea s strluceasc cu att imai tare cu ct
viata ei se va ntuneca si care, n cele din urm, avea s aureasc bezna adnc prin eterna
ei splendoare. Era Irumoas si pur ca un crin nIlorit n rai. Pastorul stia bine c n
sanctuarul inimii ei neprihnite, care mprumuta religiei cldura dragostei si dragostei o
puritate religioas, Iecioara i pstra imaginea cu evlavie, ascuns parc dup perdele albe.
Desigur c satana nsusi o Icuse pe biata Iat s plece n dup-amiaza aceea de lng maic-
sa si o adusese n calea acestui om att de greu ispitit sau s nu spunem mai degrab ?
att de pierdut si de dezndjduit. Cnd Iata se apropie, demonul sopti pastorului s lase s
cad n snul ei gingas o smnt a rului, care va produce n curnd Ilori ntunecate si va da
Iructe negre. Era att de constient de puterea lui asupra acestui suIlet Ieciorelnic, care se n-
credea nespus de mult n el, nct se simtea n stare s pus-tiasc dintr-o singur privire plin
de pcat toat nevinovtia ei si s trezeasc din acea singur privire Iortele opuse. Dar dup
o lupt mai grea dect toate pe care le dusese pn atunci, si ascunse Iata cu sutana lui si trecu
repede nainte Ir a da vreun semn c ar recunoste-o, lsnd-o pe tnra Iat s-i
tlmceasc purtarea cum o putea. Ea si scrut constiinta care, ca si buzunarul sau sacul ei
de lucru, era plin de nimicuri inoIensive, si se gsi vinovat srcuta de ea! ide o mie
de greseli nchipuite, ceea ce o Icu a doua zi dimineata s se apuce de treburile casnice cu
ochii umIlati.
nainte ca pastorul s aib timpul de a-si srbtori iz-Mnda asupra acestei ultime ispite, Iu
apucat de o alt poIt mai nstrusnic si aproape tot att de ngrozitoare : aceea ne rusinm
s-o spunem de a se opri n mijlocul strzii si de a nvta un grup de copii de puritani, care
se jucau acolo si abia dac stiau s vorbeasc, cteva cu-vinte Ioarte urte. Dup ce respinsese
si aceast idee ne-/ sbuit ca nedemn de haina ce o purta, ntlni un marinar beat, din
echipajul corbiei sosite din Antille. i acum c nvinsese cu atta brbtie toate celelalte
ispite, bietul pastor Dimmesdale rvnea mcar s dea mna cu acest derbedeu nesplat si s se
recreeze ou cele cteva glume n doi peri pe oare orice marinar dezmtat le are n rezerv, si
cu o ploaie de njurturi bune, deschise, zemoase, rcoritoare si pline de hul la adresa cerului
! Dac trecu cu bine si prin aceast din urm ncercare, Iaptul se datora nu att principiilor lui
sntoase, ct bunului su gust Iiresc si, mai mult nc, deprinderii de a pstra o rigid si
solemn tinut preoteasc.
,Oare de ce m-or Ii urmrind attea ispite ? se ntreb n cele din urm pastorul, oprindmse n
loc pe strad si lovinduse cu palma pe Irunte. S Ii nnebunit, sau s Ii czut cu totul prad
diavolului ? Am ncheiat vreo nvoial cu el, acolo n pdure, si am isclit-o cu sn-gele meu ?
i m sileste acum s-o ndeplinesc, mpingn-du-m la tot soiuil de blestemtii pe care
nchipuirea lui spurcat le poate nscoci."
Se povesteste c n momentul n care reverendul Dimmesdale si punea aceste ntrebri
izbindu-se cu mna pe Irunte, btrna doamn Hibbins, binecunoscuta vrjitoare, ar Ii trecut pe
lng el. Avea un aer impuntor, cu piep-tntura-i nalt, rochia somptuoas de catiIea si
gulerul cu creturi, scrobit cu Iaimoasa crohmal galben, al crei secret i-l mprtsise buna ei
prieten, Ann Turner, nainte ca aceast cinstit doamn s Ii Iost spnzurat pentru uciderea
lui Sir Thomas Overbury. C citise sau nu gndu-rile pastorului; asta nu se stie, dar vrjitoarea
se opri, se uit cu viclenie n obrazul lui, zmbi rutcios si, desi nu prea avea obiceiul s
ntretin legturi cu preotii, intr n vorb cu el.
Asadar, sIintia-ta a Irut o vizit n pdure, spuse vrjitoarea dnd din cap si cltinndu-si
pieptntura nalt. Data viitoare, Iii bun si d-mi de veste nainte, si am s Iiu mndr s te
nsotesc. Nu vreau s m laud, dar cu-vntul meu are o mare greutate, astIel c un strin
poate s se bucure de o bun primire din partea potentatului pe
care4 stii.
V mrturisesc, doamn, rspunse pastorul ncli-SKnndu-se respectuos, asa cum naltul
rang al cucoanei si
buna lui crestere i-o porunceau, v mrturisesc pe onoare si constiint c snt cu totul
nedumerit asupra ntelesului cuvintelor pe care le-ati rostit. N-am Iost n pdure ca s caut nici
un potentat si nici nu am de gnd s m duc vreodat acolo pentru a cstiga bunvointa unui
asemenea personaj. Singurul meu scop, si cred c e de ajuns, a Iost ca s-l salut pe cucernicul
meu prieten, apostolul Eliot, si s m bucur mpreun cu el de multele si nepretuitele suIlete
cstigate asupra pgnittii.
Ha, ha, ha ! chicoti btrna vrjitoare tot cltinndu-si cocul nspre pastor. tiu, s'iiu, asa
sntem siliti totdeauna s vorbim n timpul zilei ! Vd c cunosti bine tainele meseriei. Dar la
miezul noptii si n pdure, vom sta de vorb altIel mpreun.
i o porni semeat nainte, rxu Ir a-si ntoarce capul de cteva ori si a-i zmbi, ca pentru a
arta c-i unea o legtur tainic.
,M-am vndut oare demonului, pe care dac ceea ce se spune e adevrat hrca asta
viclean, cu scrobeala ei galben si rochia de catiIea, l-a ales drept stpn ?" se ntreb n gnd
pastorul.
Bietul pastor ! Trgul pe care-l ncheiase era Ioarte asemntor ! Ademenit de un vis de
Iericire, se lsase nesilit de nimeni, ca niciodat pn atunci, n voia a ceea ce stia bine c este
un pcat mortal. i otrava acestui pcat se rspndise repede n toat Iiinta lui moral, pa-
ralizndu-i impulsurile binecuvntate si trezind la viat noianul pornirilor rele. Dispret,
amrciune, dusmnie neprovocat, dorint de a Iace ru de dragul rului, batjocorirea a tot ce
era bun si sInt toate se treziser ispi-tindu-l, desi l nIricosau. Iar ntlnirea lui cu btrna
doamn Hibbins, dac a avut loc cu adevrat, nu Iceadect s dovedeasc simpatia si
bunvointa lui Iat de pctosi si de lumea spiritelor pervertite.
Ajunsese n rstimp la locuinta lui de la marginea cimitirului si, urcnd n grab scara, se
reIugie n cabinetul lui. Pastorul era multumit c ajunsese la adpost, nainte de a se Ii trdat
n ochii lumii prin vreuna din straniile si rutcioasele excentricitti la care se simtise
nencetat mpins pe cnd strbtuse strzile. Intr n camera att de Iamiliar si si roti privirea
peste crti, Ierestre, cmin, peste peretii acoperiti cu tapiserii, ncercnd acelasi sim-tmnt de
nstrinare care-l stpnise pe tot parcursul de la vloeaua din pdure pn n oras, si de acolo
pn acas. Aici studiase si scrisese ; aici petrecuse zile de post si nopti de veghe, iesind din
ele mai mult mort dect viu ; aici se silise s se roage ; aici ndurase zeci de mii de chinuri !
Iat acolo Biblia, n toat bogtia vechiului text ebraic, din paginile creia Moise si proIetii i
vorbiser si n care hrocea lui Dumnezeu rsuna din toate prtile ! Acolo, pe mas, cu o
pan nnegrit de cerneal lng ea, se aIla o predic neterminat, ntrerupt la mijlocul unei
Iraze, n momentul cnd, cu dou zile nainte, gndurile i ncetaser s se reverse pe Ioaia de
hrtie. tia c el, pastorul cu lobrajii trasi si palizi, era acela care Icuse si suIerise toate
'acestea si care scrisese pn n acel loc predica pentru iziua alegerii ! Dar avea impresia c
sttea deoparte si c |privea vechiul su Eu cu o curiozitate plin de dispret si de mil, si
totusi pe jumtate invidioas. Eul acela disp-Iruse. Din pdure se ntorsese un alt om, mai
ntelept, m-pogtit cu cunoasterea unor taine ascunse, la care naivitatea vechiului su Eu n-ar
Ii putut ajunge niciodat. Dar pe amar era aceast cunoastere !
In timp ce era cuIundat n aceste cugetri, cineva btu usa cabinetului de studii, si pastorul
spuse ,Intr !nu Ir team c ar putea s vad ivindu-se un duh ru ! i asa se si ntmpl !
Cel ce intr era btrnul Roger Chil-lingworth. Pastorul rmase nemiscat alb la Iat i Ir
*las cu o mn pe Biblia ebraic si cu cealalt pe inim. Bine ai venit, reverendul meu,
spuse medicul. Cum i merge acelui brbat cucernic care este apostolul Eliot ? *)ar mi pari
cam palid, prietene. Nu cumva cltoria asta prin locuri slbatice a Iost prea grea pentru sIin-
tia ta ? Nu socotesti c ajutorul meu te-ar putea mbrbta si ntri n vederea predicii de
ziua alegerii ?
Nu, nu cred, rspunse reverendul Dimmesdale. Cltoria mea, revederea cu sIntul apostol
de acolo si aerul curat pe care l-am respirat mi-au Icut bine, dup ce am stat nchis atta
vreme n chilia aceasta. Cred c n-o s mai am nevoie de leacurile dumitale, bunul meu
doctor, orict de bineIctoare ar Ii ele si de prietenoas mna ce mi le ntinde.
n tot acest timp, Roger Chillingworth se uita la pastor cu atentia si seriozitatea unui medic
Iat de pacientul lui. n ciuda ns a acestei aparente exterioare, preotul era aproape convins c
btrnul stia sau cel putin bnuia despre ntrevederea sa cu Hester Prynne. Ceea ce nsemna c
medicul si ddea seama c n ochii pastorului el nu mai era un prieten devotat, ci cel mai
aprig dusman. Cum amndoi stiau, deci, att de mult unul despre altul, ar Ii Iost, pare-se, Iiresc
ca lucrul s-si gseasc mcar n parte expresia n cuvintele lor. E ciudat ns ct vreme trece
adesea nainte ca gndurile s se ntrupeze n cuvinte si cu ct ndemnare se pricep dou
persoane, care doresc s evite un anumit subiect, s se apropie de el, retrgndu-se apoi Ir
s-l ating. AstIel pastorul nu avea nici o team c Roger Chillingworth ar putea traduce n
cuvinte pozitia real n care se gseau unul Iat de cellalt. Totusi medicul, n Ielul lui viclean,
se strecur nIricostor de aproape de acel secret.
N-ar Ii mai bine, spuse el, s te Iolosesti ast-sear de slaba mea pricepere ? Crede-
m, scumpe prietene, trebuie s ne dm toat silinta s te ntrim n vederea predicii.
Oamenii asteapt lucruri mari de la dumneata, temndu-se ca nu cumva ntr-un an preotul lor
s-i prseasc.
Da, s-i prseasc plecnd n alt lume, rspunse pastorul cu o pioas resemnare. Fac
cerul s Iie o lume mai bun ! Cci, la drept vorbind, nu prea m astept s petrec ling turma
mea anotimpurile Iugare ale nc unui an ! Ct despre leacurile dumitale, prea bunule doctor,
n starea mea de azi nu am nevoie de ele.
u M bucur c aud asta, rspunse vraciul. Poate c leacurile mele, Iolosite atta vreme n
zadar, ncep n sIr-
sit s lucreze. Fericit as Ii, si vrednic de recunostinta
;
Noii Anglii, de-as izbuti n aceast
vindecare.
ti multumesc din toat inima, grijuliul meu prieten, zise reverendul Dimmesdale cu un
zmbet grav. Iti
u multumesc si nu-ti voi putea rsplti bineIacerile dect prin rugciuni.
Rugciunile unui om de bine snt cea mai bogat rsplat, rspunse btrnul Roger
Chillingworth lundu-si rmas bun. Snt galbenii Noului Ierusalim, purtnd pe ei nssi pecetea
Regelui.
Rmas singur, pastorul chem un slujitor al casei si ceru s i se aduc putin mncare, pe care
o nghiti cu nesat. Aruncnd apoi n Ioc paginile predicii Iestive scrise I mai nainte, ncepu
ndat s scrie una nou, cu o revrsare att de nvalnic de gnduri si emotii, nct se crezu
cu , adevrat inspirat, mirndu-se numai c cerul gsea cu cale Is transmit muzica mreat
si solemn a adevrurilor Isale eterne printr-un instrument att de ru ales. Lsnd , ns
acest mister s se dezlege singur sau s rmn pe ,veci nedezlegat, si duse mai departe
sarcina cu un zel "nIlcrat si extatic. i astIel noaptea trecu repede, ca un Iugaci naripat pe
care ar Ii gonit pastorul. Zorii mijir si brivir rosind printre perdele ; si, n sIrsit, soarele
rsri si arunc n ncpere o raz aurie, care nimeri drept n chii orbiti ai preotului. edea
acolo, cu pana tot ntre egete si cu nenumrate Ioi de hrtie, acoperite cu slove, urma lui!
XXI Srbtoarea Noii Anglii
Dis-de-dimineat, n ziua cnd noul guvernator urma s-si ia n primire postul din minile
poporului, Hester Prynne si mica Pearl sosir n piata orasului, care nc de la aceast or
matinal era invadat de o multime numeroas de meseriasi si de alti locuitori de rnd ; printre
ei se vedeau de asemeni multe siluete grosolane, a cror mbrcminte din piele de cerb art
c apartineau asezrilor de pdure din mprejurimile micii metropole a coloniei.
In aceast zi de srbtoare obsteasc, ca n orice alt mprejurare din ultimii sapte ani, Hester
purta o rochie de stoI aspr cenusie, care nu numai prin culoarea ei, ci si printr-o anumit
ciudtenie greu de descris a croielii, Icea s dispar persoana ei Iizic si contururile s i se
stearg, n timp ce litera stacojie o smulgea iarsi din penumbra nedeslusit, Icnd-o s apar
sub aspectul moral pe care l deIinea nssi lumina rspndit de acest semn. Chipul ei,
Iamiliar de atta vreme locuitorilor orasului, respira calmul de totdeauna. Era ca o masc, sau
mai degrab ca linistea ncremenit a trsturilor unei moarte, trist asemnare ce se putea
explica prin Iaptul c Hester era ntr-adevr moart, nemaiavnd nici o pretentie de a Ii
comptimit si prsind astIel o lume creia mai prea s-i apartin.
Poate c n ziua aceea obrazul ei avea totusi o expresie ce nu mai Iusese vzut pn atunci si
care, de altminteri, nu era nc destul de pronuntat pentru a Ii descoperit, " aIar doar dac
vreun privitor nzestrat cu simturi supranaturale i-ar Ii citit nti n inim si ar Ii cuta
4
"
apoi o schimbare corespunztoare n Iizionomia si atitudinea ei Un om cu un asemenea dar de
a ptrunde tainele suIletesti ar Ii putut observa c, dup ce rbdase timp de sapte ani neIericiti
privirile multimii ca o necesitate, o penitent si o tortur impus de o religie auster, li se
expunea ultima oar din libera ei voint, pentru a preIace ntr-un Iel de triumI ceea ce Iusese o
nesIrsit suIerint. ,Priviti pentru ultima dat litera stacojie si pe cea care o poart", ar Ii
putut spune Hester multimii ce vedea n ea victima si sclava ei pe viat. ,Nu mai e mult si va
Ii departe de voi ' Doar cteva ceasuri nc, si adncimea misterioas a- oceanului va stinge si
ascunde pe veci simbolul pe care l-ati Icut s ard pe pieptul ei!"
Dar nu ar nsemna s atribuim o inconsecvent prea neverosimil Iirii omenesti, dac am
bnui c Hester ncerca un sentiment de regret n momentul cnd era pe punctul s se elibereze
de suIerinta care Iusese att de strns legat de nssi Iiinta ei. Nu putea ea oare s simt
dorinta irezistibil de a sorbi cu nesat o ultim si adnc nghititur din cupa de absint si aloe,
care i amrse nencetat anii cei mai buni ai Ieminittii ei ? Vinul vietii, care avea s Iie de
acum nainte oIerit buzelor ei ntr-o cup cizelat si aurit, trebuia ntr-adevr s Iie tare,
dulce si mbttor pentru ca s n-o Iac s tnjeasc ln-cezind dup drojdia amar ce-i Iusese
administrat ca un tonic de neasemnat putere.
Pearl era gtit n culori de o vaporoas veselie. Cu greu s-ar Ii putut ghici c aceast aparitie
sclipitoare si radioas si datora viata acelei triste Iorme cenusii, sau c imaginatia att de
somptuoas si totodat att de delicat care concepuse gteala copilei era aceeasi care ndepli-
ise sarcina, poate mai grea, de a mprumuta o not att de leosebit vesmntului simplu al
mamei. Rochia micii Pearl se potrivea att de bine, nct prea s Iie emanatia sau Iireasca
maniIestare exterioar a caracterului ei; ar Ii Iost att de imposibil de a o separa de ea ca de a
lipsi aripa unui Iluture de strlucirea ei multicolor sau petala unei Ilori Irumoase de
splendoarea coloritului ei. La Iel ca la aoestaa, gteala copilei Icea una cu nssi Iiinta ei. n
aceast zi memorabil, dispozitia lui Pearl avea n ea o ciudat neliniste si agitatie, asemenea
sclipirii unui diamant ce scnteiaz si luceste cu Iiecare palpitatie a pieptului pe care-l
mpodobeste. Copiii iau totdeauna parte n mod instinctiv la emotiile celor de care snit legati
; ei au ndeosebi un simt subtil pentru orice tulburare, ori schimbare iminent n mprejurrile
vietii casnice. Asa si Pearl, care era nestemata de pe pieptul nelinistit al mamei, trda prin
dispozitia ei Iebril nIrigurarea pe care nimeni n-o putea descoperi n trsturile nemiscate
ale lui Hester.
Aceast eIervescent o Icea s IlIie ca o psric, mai degrab dect s umble lng mama
ei. Scotea nencetat tipete slbatice, nearticulate si deseori stridente. Cnd ajunser n piat,
deveni si mai agitat observnd zarva si IorIoteala care animau acel loc, ce semna de obicei
cu pajistea ntins si pustie din Iata primriei unui sat mai cinind dect cu centrul negustoresc
al unui oras.
Ce nseamn asta, mam ? strig ea. De ce s-au lsat toti oamenii azi de lucru ? E o zi de
jocuri pentru toat lumea ? Uite-l pe Iierar ! i-a splat Iata plin de Iuningine si si-a pus
hainele de djminic, si arat de parc ar vrea s petreac, numai de l-ar nvta cineva cum s-o
Iac ! i iat-l pe domnul Brackett, btrnul temnicer, care d din cap si-mi zmbeste. De ce
Iace asta, mam ?
si aduce aminte c te-a vzut cnd erai un prunc, copila mea, rspunse Hester.
Pentru asta n-ar trebui s dea din cap si s zmbeasc, negriciosul, Iiorosul si urtul cela de
btrn ! spuse Pearl. S-ti Iac tie semn din cap, dac vrea, cci tu esti mbrcat n cenusiu si
porti slova rosie. Dar uite, mam, cti oameni strini s-au adunat! i indieni, si marinari! Ce
caut cu totii n piat ?
Asteapt s vad cortegiul, spuse Hester. Cci o s treac guvernatorul, si dregtorii, si
pastorii, si toti oamenii mari, cu muzica si soldatii n Irunte.
i are s Iie si pastorul printre ei ? ntreb Pearl. i are s-mi ntind iarsi bratele ca atunci
cnd m-ai dus la el de la malul prului ?
Da, are s Iie si el, drguta mea, rspunse mama. Dar astzi n-are s-ti dea bun ziua ; si
nici tu nu trebuie s-l saluti.
Ce om ciudat si trist e pastorul! spuse copila vorbind parc cu sine. In toiul noptii ne
cheam la el si ne tine pe amndou de mn, ca atunci cnd am stat mpreun cu el, acolo pe
platIorm ! i n Iundul pdurii, unde doar b-trnii copaci pot s aud si o Isie de cer s
vad, st de vorb cu tine, seznd pe un morman de muschi! i mi d un srut pe Irunte, pe
care priasul abia de poate s-l spele ! Dar aici, la lumina soarelui si n mijlocul tuturor
oamenilor, nu ne cunoaste si nici noi nu trebuie s-l cunoastem ! Da, e un om ciudat si trist, si
si tine mereu mna
pe inim !
Taci, Pearl! Nu ntelegi nc lucrurile astea, i spuse maic-sa. Nu te mai gndi la
pastor, ci uit-te n jurul tu si vezi ce bucuroas e astzi toat lumea. Copiii au venit de la
scoal, iar cei mari din ateliere sau de pe ogoare ca s se veseleasc. Cci astzi un om nou
ncepe s-i crmuiasc, si de aceea cum e datina omenirii nc de cnd s-a nscut cel dinti
popor snt Iericiti si petrec, si cum un an bun si auriu va avea n sIrsit s nceap aceast
srman lume veche !
Era asa cum spunea Hester: o veselie neobisnuit ina Ietele oamenilor. In aceast perioad
Iestiv a anu-i consacrat de pe atunci si care avea s Iie pstrat c aproape dou veacuri
puritanii concentrau tot ce icoteau ngduit slbiciunii omenesti ca bucurie si petre-i
publice, mprstiind astIel pn ntr-att norul ce-i tuneca de obicei, nct pe durata acestei
unice srbtori ibia dac preau mai putin gravi dect cea mai mare parte celorlalte comunitti
ntr-o perioad de grea calamitate. Dar poate c exagerm nuanta cenusie sau neagr care
acteriza, Ir ndoial, atmosIera si moravurile vremii, /ultimea ce umplea piata din Boston nu
mostenise din lastere austeritatea puritan. Acesti oameni se nscuser Anglia si printii lor
triser n splendoarea nsorit a pocii elisabetane, ntr-o vreme n care viata englez, priit n
ntregime, pare s Ii Iost mai impuntoare, mai lreat si mai vesel dect tot ce cunoscuse
vreodat omenirea. Dac ar Ii urmat gusturile lor ereditare, colonistii din Noua Anglie ar Ii
serbat toate evenimentele de nsemntate obsteasc prin Iocuri de artiIicii, banchete, specta-
cole pompoase si procesiuni. i nici nu le-ar Ii Iost cu neputint s mbine cu prilejul acestor
ceremonii maiestuoase distractiile plcute cu solemnitatea si s mpodobeasc, am putea zice,
cu o broderie sclipitor de baroc mantia de parad cu care o natiune se mbrac ia Iestivitti.
O slab tentativ de acest Iel putea Ii observat n modul de a serba ziua cnd ncepea anul
politic al coloniei. In cazurile stabilite pentru instalarea anual a dregtorilor din Noua Anglie
se putea discerne un palid reIlex al unui Iast rmas nc viu n memorie, o repetare, lipsit de
culoare si diluat de mai multe ori, a ceea ce strmosii nostri vzuser n mndra si btrna
Londr, dac nu chiar la o ncoronare regal, dar mcar la nvestitura unui nou lord-primar.
Printii si ntemeietorii coloniei oamenii de stat, preotii si militarii considerau pe atunci
ca o datorie s adopte Iastul si pompa care, potrivit vechii traditii, erau privite ca tinuta
cuvenit pentru mai-marii vietii publice si sociale. Toti apreau pentru a deIila ntr-o
procesiune solemn prin Iata ochilor poporului, conIerind astIel demnitatea necesar
njghebrii modeste a unui guvern att de proaspt.
Tot cu acest prilej, oamenii erau autorizati, dac nu ndemnati, s se destind de pe urma
srguintei neobosite si severe cu care se dedicau muncilor aspre de tot Ielul, ce preau s Iac
corp cu religia lor. E drept c aici nu se gsea nici una din distractiile ce se oIereau cu atta
drnicie voiosiei poporului n Anglia din vremea reginei Elisabeta sau a regelui Iacob : nici
spectacole teatrale pentru popor ; nici barzi cu harpe, care s recite vechi balade ; nici Ilas-
netari, care s-si joace maimuta n sunetul muzicii; nici scamatori cu trucurile lor de pretins
vrjitorie ; nici mscrici, care s nveseleasc multimea cu glumele lor vechi, poate de
secole, dar care tot mai strneau haz, pentru c recurgeau la sursele permanente ale umorului
vulgar. Toti acesti mesteri n diIerite ramuri ale distractiilor populare ar Ii Iost respinsi cu
asprime nu numai de disciplina rigid a legii, dar si de sentimentul general, care d legii
puterea. Cu toate acestea, marea si cinstita Iat a poporului zmbea, poate cam sever, dar
totusi zmbea. De altIel jocurile nu lipseau ; erau acelea la care colonistii asistaser si luaser
parte pe vremuri la iarmaroacele de la tar sau pepajistile comunale ale satelor din Anglia si
pe care socotiser nimerit s le pstreze si pe acest nou pmnt, de dragul curajului si al
virilittii ce le caracterizau. Ici si colo pe ntinsul pietii se puteau vedea ntreceri de trnt dup
diIeritele Ieluri practicate n tinuturile Cornwall si Devonshire ; ntr-un colt se desIsura o
lupt amical cu bastoane ; iar ceea ce strnea interesul cel mai mare era Iaptul c pe estrada
stlpului inIamiei, pomenit att de des n aceste pagini, doi maestri de scrim se pregteau s
nceap o demonstratie de lupt cu sabia lat si cu scutul. Dar, spre marea deceptie a multimii,
aceast exhibitie Iu ntrerupt de armasul orsenesc, care nu ntelegea s ngduie ca
maiestatea legii s Iie violat printr-o asemenea Iolosire abuziv a unuia din locurile
consacrate ei.
Poate c nu mergem prea departe aIirmnd c n Iond, colonistii dat Iiind c pe vremea
aceea se gseau nc ntr-un prim stadiu de viat morocnoas si c se trgeau din printi care,
n zilele lor, stiuser s Iie veseli ar 'suporta bine, n ceea ce priveste petrecerea
srbtorilor, o comparatie cu descendentii lor, chiar dintro epoc cum e a noastr, desprtit
de a lor printr-un interval att de lung. Urmasii lor imediati, adic generatia de dup primii
emigranti, au czut n cel mai negru puritanism si au ntunecat n asa msur obrazul natiei,
nct toti anii care s-au scurs de atunci n-au ajuns s-l nsenineze. Ne mai rmne s nvtm
din nou arta uitat a veseliei.
Tabloul de viat uman pe care-l oIerea piata, cu toate c nuanta sa dominant era cenusiul,
caIeniul sau negrul mohort al emigrantilor englezi, era totusi nviorat de o oarecare
diversitate de culori. Un grup de piei-rosii gtiti cu portul lor slbatic alctuit din sumane
de piele I de cerb, ciudat brodate, cingtori ornate cu scoici si po-I*
1
doabe de cap Icute din
pene ; vopsiti pe obraz cu ocru rosu sau galben si narmati cu arcuri, cu sgeti si cu sulite cu
vrIuri de silex se tinea deoparte cu un aer de inIlexibil gravitate, pe care nici puritanii nu
l-ar Ii putut ntrece. Dar orict de slbatici ar Ii Iost acesti barbari vopsiti, ei nu Iormau
elementul cel mai slbatic al tabloului. Meritul acesta l-ar Ii putut revendica mai degrab
cei otiva marinari ai vasului sosit din Marea Antilelor, care coborser pe uscat pentru a
asista la petrecerile din ziua alegerii. Erau aventurieri descreierati, cu o nItisare brutal, cu
Ietele arse de soare si brbile zbrlite ; pantalonii lor largi si scurti erau strinsi n jurul
mijlocului cu curele late, avnd adesea drept cataram o plac grosolan de aur si sustinnd
totdeauna un cutit lung sau o sabie. Sub plriile lor cu borurile late, Icute din Ioi de
palmier, scnteiau niste ochi care, chiar n momente de bun dispozitie si de veselie, aveau o
expresie de Ierocitate bestial. Acesti indivizi neinIricati clcau Ir scrupule regulile
de bun purtare crora le erau supusi toti ceilalti oameni : Iumau tutun pn si sub nasul pede-
lului, cu toate c Iiecare puIial ar Ii costat un siling pe orice cettean ; trgeau, de cte ori
le venea poIta, cte o dusc de vin sau de rachiu din plosca lor, ntinznd-o apoi cu
generozitate gloatei uimite ce-i nconjura. Era o trstur Ioarte caracteristic a moralittii ce
domnea n acea vreme, orict de rigid am socoti-o astzi, c neamului marinresc i se trecea
cu vederea nu numai sotiile ce si le permitea pe uscat, ci si isprvile mult mai nesbuite pe
care le svrsen atunci cnd se aIla n propriul su element. Marinarul din epoca aceea ar Ii n
zilele noastre Ioarte aproape de a Ii trimis n Iata judectii ca pirat. Nu ncpea ndoial, de
pild, c nsusi echipajul vasului despre care e vorba, desi nu era alctuit din cele mai nrite
exemplare ale conIreriei nautice, se Icuse vinovat, cum am spune noi, de acte de prdciune
mpotriva comertului spaniol, care ar Ii deschis tuturor membrilor si perspectiva streangului
n Iata unui tribunal modern.
Dar n acele vremuri deprtate marea se umIla, Iierbea si spumega dup bunul ei plac, supus
cel mult vntu-rilor Iurtunoase, Ir ca legile oamenilor s intervin prea mult n domeniul ei.
Piratul putea renunta oricnd la ndeletnicirile lui pe mare pentru a deveni ntr-o bun zi, pe
uscat, un om cinstit si pios ; si nici mcar n toiul carierei lui aventuroase si lipsite de
scrupule, nu era privit ca un personaj cu care era dezonorant s ntretii legturi de aIaceri sau
chiar s ai vreun contact ntmpltor. Asa se Iace c vechii puritani, cu mantiile lor negre,
gulerele scrobite si plriile tuguiate, zmbeau cu indulgent urmrind purtarea zgomotoas si
dezmtat a acestor lupi-de-mare nveseliti; si nimeni nu art nici uimire, nici dezaprobare
cnd un cettean att de onorabil ca btrnul Roger Chillingworth, vraciul, si Icu aparitia n
piat stnd de vorb Iamiliar cu cpitanul acelei corbii suspecte.
Acesta din urm era, Ir ndoial, personajul cel mai bttor la ochi si mai elegant, n ce
priveste tinuta, dintre cei ce puteau Ii vzuti n multime. Purta o sumedenie de panglici pe
costumul lui si un siret de aur la plrie, care era pe deasupra mpodobit si cu un lant de aur
si ncununat de o pan. Spada i atrna de mijloc, iar pe Irunte se vedea cicatricea unei
lovituri de sabie, pe care, judecind dup pieptntura lui, cuta mai degrab s-o pun n va-
loare dect s-o ascund. Un locuitor de p uscat ar Ii putut cu greu s se arate cu un asemenea
costum si un asemenea obraz, si nc cu un aer att de semet, Ir a Ii supus unui interogatoriu
sever n Iata unui magistrat si a Ii condamnat probabil la amend sau la nchisoare, sau poate
chiar pus in butuci si expus oprobriului public. La cpitanul corbiei, ns, toate acestea erau
privite ca tinnd de calitatea lui, asemenea solzilor lucitori ai unui-peste.
Dup ce se desprti de medic, cpitanul vasului ce pleca la Bristol se apuc s hoinreasc n
piat pn ce ajunse din ntmplare lng locul unde se aIla Hester Prynne ; prnd s-o
recunoasc, nu sovi s intre n vorb cu ea. Ca de obicei oriunde s-ar Ii gsit Hester n
jurul ei se Iormase un mic spatiu gol, un Iel de cerc magic, n care, c u toate c la ctiva pasi
lumea se nghesuia si se nghiontea, nimeni nu ndrznea sau nu dorea s ptrund. Era un
semn vdit al izolrii morale n care o nchidea litera stacojie pe neIericita Iiint ce o purta; si
aceasta, datorit n parte propriei ei rezerve si n parte Iaptului c oamenii se retrgeau
instinctiv n Iata ei, desi n vremea din urm o Iceau cu mai putin ostilitate. De ast dat
ns, si poate pontru prima oar, aceast mprejurare Iu de Iolos, cci ngdui lui Hester si
cpitanului s vorbeasc ntre ei Ir a Ii auziti ; si reputatia lui Hester Prynne n opinia oame-
nilor se schimbase att de mult, nct convorbirea ei cu un asemenea personaj n-ar Ii putut
strni mai putin scandal nici chiar dac ar Ii Iost purtat de matroana cea mai renumit pentru
riguroasa ei moralitate.
Asadar, doamn, spuse cpitanul, va trebui s i poruncesc s se pregteasc nc o cabin
pe lng cele pe tare le-ati tocmit! Deci, nici o team de scorjaut. sau tiIos '|n cltoria aceasta
! Cu chirurgul vasului si cu acest nou doctor, singura primejdie poate veni din doctorii si
hapuri, 'cu att mai mult cu ct am la bord o multime de spiterii pe iCare le-am dobndit de pe
un vas spaniol. jj Ce vrei s spui ? ntreb Hester mai speriat dect jlsa s se vad. Mai ai
un pasager ?
Cum, nu stiti, exclam cpitanul, c medicul de acolo Chillingworth i zice are de
gnd s guste plcerile cltoriei pe corabia mea mpreun cu dumneavoastr ? Ba da, trebuie
s-o stiti, coi mi-a spus c tine de grupul dumneavoastr si c e bun prieten cu domnul despre
care mi-ati vorbit acela care se aIl n primejdie din pricina ursuzilor stora de crmuitori
puritani.
Se cunosc bine ntr-adevr, rspunse Hester cu un aer calm, cu toate c era n culmea
consternam. Au locuit

reaSrec
P
itan

i Hester Prynne se mr- Dar n clipa aceea, ea l zri

chiar pe Roger care sttea n coltul cel mai deprtat si-i ea u SnSt care - de la cellalt capt al
pietu Jn-Sne si'atate si peste toat trncneala si toate nsetele, prTntrt gInduriie! toanele si
interesele de tot soiul ale gloatei i trimetea un mesaj tainic si nIiortor.
XXII Cortegiul
nainte ca Hester s-si poat aduna gndurile si s aib rgazul de a chibzui ce se impunea s
Iac n Iata acestei noi si nelinistitoare situatii, sunete de muzic militar se auzir apropiindu-
se dintr-o strad lturalnic. Ele anuntau apropierea cortegiului de dregtori si cetteni n
drum spre biseric, unde potrivit unui uz stabilit nc de pe atunci si totdeauna respectat
dup aceea reverendul Dimmesdale urma s tin predica alegerii.
Curnd capul cortegiului se ivi dup colt si nainta ncet si solemn de-a curmezisul pietii. Inti
venea muzica. Era alctuit din Ielurite instrumente, poate nu prea bine acordate ntre ele si
cntnd Ir mult art, dar atingea totusi naltul scop pentru care armonia de trmbite si tobe
se adreseaz multimii : acela de a conIeri un caracter mai mret si mai eroic spectacolului
ce se desIsoar n Iata ochilor ei. La nceput mica Pearl btu din palme, dar dup o vreme
scp de agitatia Iebril care o tinuse n continu Iierbere toat dimineata si ncepu s
priveasc n tcere, prnd s Iie purtat n sus de talazurile unduioase si umIlate ale sunetului,
asemenea unei psri de mare plutind pe valuri. Curnd ns luminile sclipitoare pe care
soarele le aprindea pe arme si pe platosele lucioase ale companiei -de soldati ce venea n urma
muzicii si Iorma garda de onoare a cortegiului o readuser la dispozitia de dinainte. Acest
corp de ostsime care si-a perpetuat pn azi existenta colectiv, pstrndu-si de-a lungul
veacurilor Iaima-i strveche si plin de cinste nu era Iormat din mercenari. In rndurile lui
slujeau gentilomi care simteau n ei pulsatiile unui spirit martial si cutau s ntemeieze un Iel
de colegiu militar, unde s poat nvta, ca ntr-o conIrerie de cavaleri ai ordinului
templierilor, stiinta si, n msura n care exercitiile pasnice le-o ngduiau, practicile
rzboiului. nalta pretuire ce se acorda pe atunci tagmei ostsesti se recunostea n tinuta
mndr a Iiecrui membru al companiei. Unii dintre ei, de altminteri, si cstigaser prin
Iaptele lor de arme din Trile-de-Jos sau de pe alte cmpuri de btaie din Europa dreptul
legitim la Iaima si gloria soldteasc. In aIar de aceasta, ntreaga ceat, cu platosele de otel si
cu panasele ce se cltinau pe coiIurile lucioase, producea un eIect strlucitor, pe care nici o
parad a vremurilor mai noi n-ar putea s-l egaleze.
i totusi onorabilii demnitari civili, care veneau imediat n urma escortei militare, erau mai
vrednici de privirile unui observator chibzuit. Chiar atitudinea si mersul lor purtau pecetea
unei mretii n Iata creia pasul Ialnic al rzboinicilor prea vulgar, dac nu absurd. Era o
epoc cnd ceea ce numim talent se bucura de mult mai putin consideratie dect azi, n timp
ce elementele masive, care dau stabilitate si demnitate caracterului, erau mult mai pretuite.
Poporul preluase prin mostenire sentimentul respectului, care la urmasii lui dac n general
mai supravietuieste exist n proportii mult mai reduse si cu o putere simtitor sczut, n ce
priveste alegerea si aprecierea oamenilor din viata public. Schimbarea poate nsemna un bine
sau un ru, sau poate, n parte, si bine si ru. In acele vremuri vechi, colonistul englez stabilit
pe trmurile neprimitoare ale Americii dup ce lsase n urm regi, "nobili si toate treptele
unei ierarhii nIricostoare, n timp ce Iacultatea si nevoia de a venera erau nc vii n el
acorda aceast veneratie prului nins si Iruntilor brzdate de vrst, integrittii ndelung
ncercate, ntelepciunii cumpnite, experientei avnd o nuant de tristete, ntr-un cu-vnt
tuturor acelor nsusiri de seriozitate si greutate care trezesc ideea durabilittii si intr n
notiunea general de respectabilitate. De aceea, primii crmuitori pe care i-a ales poporul n
acele nceputuri un Bradstreet, un En-dicott, un Dudley, un Bellingham si cei de o seam
cu ei par s Ii Iost lipsiti de strlucire si s se Ii distins mai degrab printr-o sobr
cumpneal dect prin agerimea mintii. Aveau curaj si trie de voint ; si n vremuri de
greutti sau primejdii, se puneau cu pieptul pentru binele poporului, ca un sir de stnci ce
nIrunt asaltul valurilor Iurtunoase. Aceste trsturi de caracter erau limpede exprimate n
Ietele ptrate si n statura vnjoas a noilor dregtori. In privinta demnittii naturale a tinutei
lor, tara-mam n-ar Ii avut de ce s se rusineze dac acesti brbati de Irunte ai unei adevrate
democratii ar Ii Iost admisi n Camera lorzilor sau n Consiliul privat al suveranului.
Imediat dup dregtori psea tnrul si eminentul pastor, din gura cruia urma s Iie auzit
predica Iestiv. Apartinea unei tagme n care valorile intelectuale erau mult mai rspndite
dect n viata politic, cci lsnd la o parte motivele mai nalte ea oIerea, prin respectul
mergnd pn la adorare acordat membrilor ei de ctre comunitate, satisIactii destul de
puternice pentru a atrage spre ea ambitiile cele mai nemsurate. Pn si puterea politic ca,
de pild, n cazul lui Increase Mather
x
era la ndemna unui preot eminent.
Toti aceia ce-l priveau acum pe reverendul Dimmes-dale observau c niciodat de cnd pusese
pentru prima dat piciorul pe pmntul Noii Anglii, mersul si expresia lui nu Iuseser att de
energice ca acum, cnd nainta n cortegiu. Pasul nu-i mai era sovielnic ca n alte prilejuri;
spatele nu-i era ncovoiat si nici mna nu se odihnea pe piept, ca un semn de ru augur. Totusi,
dac cineva ar Ii observat mai atent nItisarea pastorului, si-ar Ii dat seama c puterea ce
emana din el nu prea s Iie de natur tru?asc. Poate c era de esent spiritual si insuIlat de
un nger. Poate c trebuia privit ca expresie a exaltrii datorate acelui tonic puternic care nu-
si are izvorul dect ntr-o (ugetare intens si ndelungat. Sau poate temperamentul lui sensibil
era nviorat de muzica zgomotoas si ptrunztoare care se nlta spre cer ridicndu-l pe
undele ei. Cu toate acestea, privirea i era att de absent, nct te puteai ntreba dac
reverendul Dimmesdale auzea mcar muzica. Trupul i era, nendoielnic, prezent, naintnd cu
o Iort neobisnuit. Dar unde-i era spiritul ? Retras departe n adncurile propriului su
domeniu, el cuta cu un eIort supranatural s rnduiasc o alt procesiune, si anume cortegiul
maiestuos al gndurilor oare aveau n curnd s purcead de acolo. i astIel pastorul nu vedea
nimic, nu auzea nimic, nu stia nimic din ceea ce se petrecea n jurul lui ; dar puterea
spiritual sustinea trupul slab si1 ducea nainte, Ir a-i simti povara si transIormndu-l si pe
el n spirit. Oameni nzestrati cu o minte iesit din comun, care suIer de o boal, snt capabili
uneori de un asemenea eIort urias, n care si cheltuiesc viata mai multor zile, rmnnd apoi
ca si morti un timp tot att de ndelungat.Hester Prynne, care l privea Iix pe pastor, simtea
cumo cuprinde o apstoare tristete, Ir a-i putea deslusi nsbici originea, nici cauza ; i
prea doar nespus de deprIeat de propria ei lume si cu totul inaccesibil. Se asteptase
uncar s poat schimba o privire de recunoastere cu el. Se |ndea la pdurea ntunecat, la
vlceaua singuratic, laIragostea si teama lor, si la trunchiul de copac acoperit deluschi pe
care sezuser mn-n mn, mpletind cuvintelelor triste si ptimase cu sopotul melancolic al
prului. Ctie legati se simtiser atunci, ct de adnc se nteleseser !'ra oare acelasi om ? Abia
dac-l recunostea ! nvluitlarc n sunetul muzicii, trecea mndru prin Iata ei mpre-m cu
ntregul cortegiu de brbati impuntori si venera-uili, att de inaccesibil n demnitatea Iunctiei
lui si nc silai inaccesibil n lumea deprtat si lipsit de simtire andurilor n care-l vedea
cuIundat acum ! Simtea o adnclurere la gndul c totul nu Iusese desigur dect o iluzie c nu
putea exista nici o legtur real ntre ei, orictir Ii visat la ea. i era' atta Ieminitate n Hester,
nct anevoie i putea ierta mai ales acum cnd pasul greu al destinului lor se auzea tot mai
aproape, mai aproape, mai aproape ! Iaptul c era n stare s se retrag att de deplin din
universul lor comun, n timp ce ea dibuia n ntuneric, ntinzndu-si minile reci, Ir a-l gsi.
Pearl, Iie c ghicea simtmintele mamei si le mprtsea, Iie c simtea ea nssi ndeprtarea si
intangibili-tatea pastorului, rmase n tot timpul procesiunii nelinistit, agitndu-se ncoace si
ncolo ca o pasre nainte de a-si lua zborul. Cnd ntregul cortegiu trecuse, Ietita si ridic
privirea spre Hester.
Mam, spuse ea, pastorul sta era acelasi care m-a srutat lng pru ?
Liniste, micuta mea! sopti mama. Nu trebuie s tot vorbim n piat despre ceea ce ni s-a
ntmplat npdure.
Nu eram sigur c e el, att de schimbat arta,
urm copila. Altminteri as Ii alergat si i-as Ii cerut s m srute acum, n Iata tuturor
oamenilor, asa cum a Icut acolo, printre copacii btrni si negri. Ce-ar Ii zis pastorul, mam ?
i-ar Ii apsat mna pe inim si s-ar Ii uitat urt la mine, si m-ar Ii gonit ?
Ce-ar Ii putut s spun, Ietita mea ? rspunse Hester. Dect c nu e vreme de srutat
si c piata nu e locul potrivit pentru asta. E mai bine, Pearl, c nu ai vorbit cu el.
O alt nuant a sentimentului inspirat de reverendul Dimmesdale Iu exprimat de o persoan a
crei excentricitate sau, mai curnd nebunie o mpinse la un lucru pe care putini dintre
locuitorii orasului ar Ii ndrznit s-l Iac, anume de a intra n vorb, n Iata lumii, cu aceea
care purta litera stacojie. Era doamna Hibbins. care, gtit n chip pompos cu un triplu guler
ncretit, cu pieptar brodat si rochie de catiIea grea, si sprijinindu-se pe un baston cu mner de
aur, iesise din cas pentru a vedea cortegiul. Cum aceast cucoan b-trn avea reputatia
(care mai trziu avea s-o coste chiar viata) de a juca un rol de Irunte n toate Iaptele de magie
neagr ce se svrseau nencetat, multimea se ddu la o parte n Iata ei, temndu-se parc de
atingerea rochiei, ca si cum aceasta ar Ii dus ciuma n Ialdurile ei somptuoase. Cnd Iu
vzut intrnd n vorb cu Hester Prynne, groaza inspirat de doamna Hibbins se ndoi n
ciuda bunvointei cu care attia oameni o priveau acum pe Hester si multimea se retrase n
grab din acea parte a pietii unde se aIlau cele dou Iemei.
Ei, cine si-ar Ii putut nchipui una ca asta ! i sopti btrna doamn lui Hester. Acest
slujitor al Domnului ! SIntul sta pe pmnt, cum l socotesc oamenii si ucum trebuie s-o
mrturisesc si arat ! Oare cine, din toti cei ce l-au vzut mergnd n cortegiu, ar crede c
nu e mult de cnd a sters-o din cabinetul lui de studii, rumegnd m pun chezas un text
ebraic din Scriptur, ca s respire putin aer proaspt n pdure ? He, he, stim noi ce nseamn
asta, Hester Prynne ! Zu, nu-mi vine s cred c e acelasi om. Am vzut eu umblnd n
urma muzicii si alti membri ai bisericii, care au jucat cndva n tact cu mine, tinndu-se
poate de mn cu vreun vrjitor indian sau vreun vraci lapon, cnd scripcarul era cineva pe
care-l stiu eu bine. In Iine, astea nu-s dect nimicuri pentru o Iemeie care cunoaste lumea. Dar
pastorul acesta ! Esti sigur, Hester, c e acelasi brbat cu care te-ai ntlnit pe crarea din
pdure ?
Nu stiu, doamn, ce vreti s spuneti, rspunse Hester Prynne. tia c doamna
Hibbins nu e n toate mintile, dar se simti totusi ciudat de tulburat, ba chiar n-spimntat
auzind-o cum aIirma Ir sIial c attea persoane (printre care si ea nssi) ntretineau
legturi personale cu necuratul. Nu se cade s vorbesc cu usurint despre un asemenea nvtat
si evlavios propovduitor al Cu-vntului, cum e reverendul Dimmesdale !
Ptiu, Iemeie, mai bine ai tcea ! strig btrna ame-nintnd-o cu degetul pe Hester. Crezi
c dup ce am Iost de attea ori n pdure, nu snt n stare s-i recunosc pe cei care au Iost si ei
acolo ? Da, i recunosc pe toti, chiar dac nu le-a rmas n pr nici o Irunz din ghirlandele de
Ilori slbatice pe care le-au purtat pe cnd dntuiau. Pe tine te cunosc, Hester, cci vd
semnul. Oricine l poate vedea la lumina soarelui, iar n ntuneric strluceste ca o Ilacr rosie.
l porti Itis, asa nct nu ncape nici o ndoial in privinta lui. Dar pastorul acela ! Las-m
s-ti spun la ureche : cnd Omul Negru vede pe unul din slujitorii si,care si-a pus isclitura si
pecetea, dar sovie s-si recunoasc legmntul, ca reverendul Dimmesdale, el stie s
rnduiasc lucrurile n asa Iel nct semnul s Iie dezvluit ziua-n amiaza mare ochilor tuturora
! Oare ce caut s ascund pastorul tinndu-si totdeauna mna pe inim ? Ce zici, Hester
Prynne ?
Ce ascunde, bun doamn Hibbins ? ntreb cu aprindere mica Pearl. Nu cumva ai
vzut dumneata ?
Las asta, drguta mea ! rspunse doamna Hibbins, Icnd o adnc reverent. Ai s vezi si
tu ntr-o bun zi. Se spune, copila mea, c te tragi din Craiul vzduhului ! Vrei s iesi clare
cu mine, ntr-o noapte senin, ca s-l vezi pe taic-tu ? Vei aIla atunci de ce-si tine pastorul
mna pe inim !
i cu un rs strident, care rsun n toat piata, ciudata btrn plec.
ntre timp, rugciunea preliminar Iusese rostit n biseric, iar acum se auzea vocea
reverendului Dimmesdale care si ncepea cuvntarea. Un sentiment irezistibil o ndemna pe
Hester s nu se deprteze. Cum ediIiciul sacru era prea ntesat pentru ca vreun asculttor s
mai ncap, si Icu loc chiar lng platIorma stlpului inIamiei. Locul era destul de apropiat
pentru ca ntreaga predic s ajung pn la urechile ei, sub Iorma unui murmur nedeslusit dar
cu accente variate, n care se recunosteau bine intonatiile att de caracteristice ale vocii
pastorului.
Acest glas era n el nsusi un dar pretios, cci chiar si un asculttor care n-ar Ii nteles nimic
din limbajul predicatorului ar Ii Iost totusi legnat numai de ton si de cadent. Ca orice alt
muzic, glasul emana pasiune, patetism si emotiile cele mai adnci sau mai gingase ntr-o
limb Iamiliar oricrei inimi, oriunde ar Ii Iost ea educat. Cu toate c sunetul vocii era
nbusit de peretii bisericii, Hester asculta cu atta ncordare, nct predica do-bndea pentru
dnsa un nteles cu totul independent de cuvintele pe care nu le putea percepe. Dac le-ar Ii
auzit mai deslusit, ele n-ar Ii constituit poate dect un mijloc mai grosolan, care ar Ii ntunecat
sensul spiritual. Cte-odat vocea ajungea pn la ea ca un murmur surd, asemenea adierii unui
vnt ce se domoleste ; apoi se umIla treptat, cstignd n dulceat si putere, pn cnd volumul
ei prea s-o nvluie pe Hester, nltnd-o ntr-o atmosIer de sInt nIiorare si solemn
grandoare. Dar orict de maiestuoas ar Ii devenit uneori vocea, ceva ca un vaier adnc vibra
nencetat n ea : o expresie, puternic sau stins, de nIricosare, geamtul parc sau strigtul
de durere al omenirii, care Icea s vibreze o coard sensibil n toate inimile. Din cnd n
cnd, tot ce putea Ii auzit era acest adnc accent de suIerint abia perceptibil, ca un oItat n
mijlocul unei tceri mhmite. Dar chiar cnd glasul pastorului devenea poruncitor, cnd se
nlta ca un vnt irezistibil, cnd atingea amploarea si puterea maxim, umplnd biserica n asa
chip nct ameninta s-si Iac drum prin zidurile masive ale bisericii si s se rspndeasc n
aer liber chiar si atunci cel ce asculta cu atentie putea distinge acelasi strigt de durere. Ce
era aceasta ? Era plnse-tul unei inimi omenesti mpovrate de suIerint si vinovate poate, care
si dezvluie taina Iie ea un pcat sau o jale adnc marii inimi a omenirii, implorndu-i
n Iiecare clip, prin Iiecare din accentele ei, si niciodat n zadar, comptimirea si iertarea !
Acest vaiet adnc si con -tinuu era acela care mprumuta cuvintelor pastorului atta putere.
n tot acest timp, Hester sttea nemiscat ca o statuie la piciorul esaIodului. Chiar dac vocea
pastorului n-ar Ii tintuit-o acolo, ar Ii simtit totusi Iorta magnetic de nenvins a acestui loc n
care ncepuse viata ei de rusine. Avea sentimentul prea nedeslusit ca s se preIac n gnd,
dar care o apsa pe suIlet c toat viata ei, cea trecut si cea viitoare, era legat de locul
acesta, singurul ce-i ddea unitate.
Mica Pearl o prsise ntre timp pe maic-sa si se juca n voie prin piat. nveselea multimea
mohort prin Iiinta ei sclipitoare si capricioas, la Iel cum o pasre cu penele viu colorate
lumineaz un ntreg copac cu rmurisul ntunecat, srind ncoace si ncolo, pe jumtate
vizibil si pe jumtate ascuns n penumbra Irunzisului des. Avea miscri mldioase, dar
adesea repezite si neregulate ; ele trdau vioiciunea neastmprat a Iirii ei, care azi era de
dou ori mai agitat, vibrnd sub nrurirea nelinistii de care era cuprins maic-sa. De cte ori
vedea vreun lucru care-i atta curiozitatea vesnic treaz si hoinar, zbura ntr-acolo si punea,
ca s zicem asa, stpnire pe acel om sau acel lucru n msura n care-l dorea ca si cum
ar Ii Iost bunul ei, Ir ns a ceda n schimb nici cea mai mic Irm din libertatea ei de
miscare. Puritanii o urmreau cu privirea, si chiar dac zmbeau, nclinau totusi s vad n ea
o odrasl a demonului, din cauza Iarmecului de nedescris al Irvimusetii pe care o iradia
aceast mic si excentric Iptur de o att de scnteietoare vioiciune. Alerga la cte un indian
slbatic si-l privea n Iat, iar el descoperea ntr-nsa o Iire si mai slbatic dect a lui. De
acolo, cu aceeasi nenIricare nnscut, dar cu o nencredere bnuitoare tot att de
caracteristic, se repezea n mijlocul unui grup de marinari slbaticii oachesi ai oceanului,
asa cum pieile-rosii erau slbaticii uscatului. Ei o priveau cu uimire si admiratie, ca si cum un
strop din spuma mrii ar Ii luat Iorma unei Ietite si ar Ii primit suIlet din valurile IosIorescente
ce scnteiaz noaptea sub pror.Unul din acesti lupi-de-mare nsusi cpitanul care
sttuse de vorb cu Hester Prynne Iu att de Iermecatde nItisarea lui Pearl, nct ncerc
s pun mna pe easi s-i Iure o srutare. Dar vznd c era tot att de greui-o atingi ca si s
prinzi un colibri n zbor, si scoaseu"de la plrie lantul de aur rsucit n jurul ei si-l runc
copilei. Pearl si-l ncolci ndat cu atta dibcie n jurulgtului si mijlocului nct, o dat
asezat acolo, prea sIac parte dintr-nsa si era greu s ti-o nchipui Iracest lant.
Mi se pare c mama ta e Iemeia de acolo, cea cu litera stacojie, i spuse marinarul. Vrei s-
i dai o veste din partea mea ?
Vreau, dac vestea mi-o plcea, rspunse Pearl.
Atunci spune-i, relu omul, c am vorbit din nou cu btrnul acela cocosat si negru la Iat,
cu doctorul, si c-si ia sarcina s-l aduc cu dnsul la bord pe prietenul su, domnul despre
care stie maic-ta. Asa c spune-i s nu se ngrijeasc dect de ea si de tine. Vrei s-i spui asta,
pui de vrjitoare ce esti ?
Doamna Hibbins zice c tatl meu e Craiul vzduhului ! strig Pearl cu un zmbet mucalit.
Dac m mai Iaci vrjitoare, am s te spun lui si are s trimit o Iurtun pe urmele corbiei
tale !
Dup ce mai alerg putin de-a curmezisul pietii, copila se ntoarse la mama ei si-i comunic
ce-i spusese cpitanul. Tot curajul, tot calmul, toat tria, toat statornicia lui Hester aproape
c o prsir cnd vzu naintea ei trsturile ntunecate si Iioroase ale destinului neindu-
plecat care, n momentul cnd prea c din labirintul nenorocului se deschidea pentru ea si
pastor o iesire, i se. punea n cale cu un rin jet cinos.
In timp ce mintea i era Irmntat de groaznica si uluitoarea veste dat de cpitan, mai Iu
supus si unei alte ncercri. In multimea adunat n piat se gsea si un mare numr de
oameni veniti din mprejurimi, care auziser adesea despre litera stacojie si, n urma a zeci de
zvonuri Ialse sau exagerate, si Icuser o idee nspimn-ttoare despre ea, Ir s-o Ii vzut
ns niciodat cu ochii lor. Dup ce isprviser cu toate celelalte distractii ce li se oIereau,
acesti oameni se nghesuiau acum n jurul lui Hester cu o grosolan indiscretie. Dar cu toat
bdrnia si lipsa lor de scrupule, nu ndrznir s depseasc un cerc de ctiva stnjeni n
jurul ei. Se oprir la aceast distant, tintuiti parc de puterea de repulsie ce emana din
misteriosul simbol. La Iel si ceata marinarilor care, vznd mbulzeala oamenilor si aIlind
despre ntelesul literei stacojii, se apropiar si si vrr Ietele lor tbcite de corsari n cercul
privitorilor. Chiar si indienii, atinsi parc de reIlexul rece al curiozittii omului alb, se
strecurar prin multime si si atintir ochii negri ca de sarpe pe pieptul lui Hester,
nchipuindu-si poate c purttoarea acestei embleme, cu broderia ei strlucitoare,
trebuia s Iie o personalitate de rang nalt n mijlocul poporului ei. n sIrsit, locuitorii
orasului (al cror interes pentru litera att de cunoscut se trezi ncet din nou, molipsindu-se
de curiozitatea celorlalti) se ndreptar alene spre acelasi loc, torturnd-o pe Hester Prynne
poate mai mult dect tot restul gloatei cu privirile lor reci, de mult deprinse cu semnul
rusinii. Hester vzu si recunoscu aceleasi Iete ale grupului de matroane care, cu sapte ani n
urm, asteptaser iesirea ei pe poarta nchisorii; nu lipsea dect una, cea mai tnr si singura
care-i artase comptimire, si a crei rochie de nmormntare o cususe Hester n rstimp, n
acest ceas din urm, cnd se aIla att de aproape de momentul n care avea s se lepede de
semnul arztor, acesta devenise n chip straniu centrul unei noi atentii si Iierberi care-l Icea
s-i road pieptul n chip mai dureros dect oricnd ncepnd din ziua cnd si1 pusese pentru
prima oar.
In timp ce Hester sttea n acest cerc magic de inIamie, n care cruzimea viclean a osndei ei
prea s-o Ii nchis pentru totdeauna, admirabilul predicator privea de pe amvon un auditoriu
subjugat pn n adncul suIletului de puterea cuvntului su. Cucernicul preot n biseric ! Fe-
meia cu litera stacojie n piat ! Ce nchipuire ar Ii Iost att de lipsit de respect, nct s
presupun c amndoi purtau acelasi mistuitor stigmat!
XXIII Revelarea literei stacojii
Glasul elocvent, pe undele cruia suIletele evlaviosilor Iuseser nltate ca pe valurile umIlate
ale mrii, amuti n sIrsit. Urm un moment de adnc tcere, ca dup rostirea unui oracol.
Apoi se auzi un murmur si o miscare retinut, de parc asculttorii, eliberati de un Iarmec
care-i transportase n regiunile nalte ale unui alt cuget, se ntorceau la ei nsisi, nc plini de
uimire si de sInt spaim. In clipa urmtoare multimea ncepu s se reverse prin usile
bisericii. Acum c totul se sIrsise, simteau nevoia s respire un alt aer, mai potrivit pentru a
ntretine aspra viat terestr la care reveneau, dect acea atmosIer ce Iusese preIcut de
predicator n cuvinte de Ioc, ncrcate cu aroma mbttoare a gndirii lui.
In aerul liber, ddur cu totii glas ncntrii lor. Ulita si piata rsunau de la un capt la altul de
laude despre pastor. Cei ce-l ascultaser nu se puteau linisti pn ce nu-si spuneau unul altuia
ceea ce Iiecare stia mai bine dect era n stare s exprime sau s aud. Pup mrturia lor
unanim, nicicnd vreun om nu vorbise ntr-un spirit att de ntelept, att de nalt si att de sInt
ca acela ce le grise n acea zi ; nicicnd inspiratia divin nu se maniIestase mai vdit n
cuvintele unui muritor dect n ale acestuia. Aproape c putuse Ii vzut aceast inspiratie
cobo-rnd asupra lui, punnd stpnire pe el, nltndu-l nencetat deasupra cuvntrii scrise pe
care o avea naintea lui si nsuIlndu-i idei ce trebuie s-i Ii prut la Iel de minunate ca si
auditoriului su. Subiectul predicii prea s Ii Iost raportul dintre dumnezeire si comunittile
omenesti, cu reIerire special la' HTdtt$ Angire u pe care o ntemeiau aci, n slbticie. Iar
cnd se apropiase de sIrsit, un duh proIetic parc ptrunsese n el, supunndu-l tot att de
poruncitor ca pe vechii proroci ai Israelului telurilor sale, cu singura deosebire c, n timp ce
patriarhii iudei preziseser judecarea si nimicirea trii lor, el prevestise poporu -lui nou-adunat
al Domnului un destin nlttor si glorios. Dar n timpul acestei peroratii, ba chiar al ntregii
predici, rsunase n surdin si un ton proIund mhnit, patetic, care nu putea Ii interpretat dect
ca prerea de ru Iireasc a unui om ce stia c n curnd avea s moar. Da, pastorul lor pe
care-l iubeau att de mult si care, la rndul lui, i iubea att de mult pe toti nct nu putea porni
spre cer Ir un suspin, avea presimtirea mortii sale timpurii, convingerea c n scurt vreme
avea s-i lase n urm nlcrimati ! Simtmntul acesta al sederii sale att de trectoare pe
pmnt mprumutase un suprem accent predicii, ce produsese un eIect att de puternic. Era ca
si cum un nger, nltndu-se spre cer, si-ar Ii scuturat o clip aripile sclipitoare peste multime
umbr si totodat strlucire revrsnd asupra ei o ploaie de adevruri de aur. AstIel
sosise pentru reverendul Dimmesdale asa cum se ntmpl celor mai multi dintre oameni n
diIeritele lor domenii de activitate, cu toate c de obicei nu-si dau seama dect mult mai trziu
acel ceas al vietii, mai strlucit si mai triumIal dect toate pe care le trise nainte sau pe
care putea s le mai aib de trit. Se aIla pe culmea cea mai semeat, pn |a care darurile
mintii, bogtia stiintei, puterea elocintei si o reputatie de neptat pietate l puteau ridica pe un
pastor din aceast epoc timpurie a Noii Anglii, cnd tagma preoteasc reprezenta ea singur
un piedestal nalt. Aceasta era pozitia pe care o ocupa pastorul cnd, la sIrsitul predicii sale
Iestive, si aplec Iruntea pe pernele amvonului. n acest timp, Hester Prynne sttea lng
estrada stlpului inIamiei, si litera stacojie tot i mai ardea pe piept !
Acum se auzi din nou duduitul muzicii si pasul cadentat al grzii militare iesind pe usa mare a
bisericii. Cortegiul urma s se ndrepte spre primria orasului, unde un banchet avea s
ncheie ceremoniile zilei.
Din nou deci sirul de venerabili si Ialnici printi ai orasului Iu vzut punndu-se n miscare pe
drumul larg pe care multimea l deschidea retrgndu-se respectuos de o parte si de alta, n
timp ce guvernatorul si dregtorii, b-trnii sIetnici, cucernica preotime si toti brbatii de rang
si renume naintau prin mijlocul ei. Cnd ajunser n piat, prezenta lor Iu salutat printr-o
aclamatie Iurtunoas. Aceasta desi Iorta si volumul ei puteau negresit s se datoreze n
parte ncrederii naive pe care oamenii din acea vreme o aveau n crmuitorii lor era
nteleas ca o irezistibil izbucnire a entuziasmului strnit la asculttori de suvoiul de nalt
elocvent care le rsuna nc n urechi. Fiecare simtea impulsul n Iorul lui interior si-l
primea totodat de la vecinul lui. In biseric, acest impuls mai putuse Ii stpnit; sub cerul
liber, ns, oamenii i ddeau Irv liber, astIel c aclamatiile rsunau pn ht-departe. Se
aIlau ntrunite acolo destule Iiinte omenesti si destul simtire exaltat si unanim pentru a
produce acest vuiet urias, mai impresionant dect sunetele de org ale Iurtunii, sau tunetul, ori
mugetul mrii ; aceast rumoare imens, Iormat din nenumrate voci si izvort din acel
impuls obstesc, se contopea ntr-o singur voce ampl, asa cum toate inimile nu Iceau dect
una. Nicicnd un asemenea strigt de bucurie nu se mai nltase de pe pmn-tul Noii Anglii !
Nicicnd pe pmntul Noii Anglii vreun om nu Iusese cinstit de semenii lui mai mult dect
predicatorul !
Dar ce se ntmpla n acest timp cu el ? Nu strlucea n jurul capului su un Iel de aureol ?
TransIigurat cum era de un Ioc luntric si divinizat de admiratorii si extaziati, oare pasii cu
care nainta n cortegiu clcau ntr-adevr praIul terestru ?
Pe cnd sirurile de demnitari militari si civili treceau nainte, toti ochii erau ndreptati spre
locul unde psea pastorul. Pe msur ce o parte dup alta a multimii izbutea s-l vad n chip
Iugar, vuietul aclamatiei slbea pn ce devenea un murmur. Ce slab si palid arta n mijlocul
triumIului su ! Energia sau mai degrab inspiratia divin ce-l sustinuse n timp ce
proclama mesajul sacru care-si trgea Iorta din cer l prsise acum cnd si ndeplinise cu
atta credint rolul. Vpaia, care cu putin nainte i aprindea obrazul, se stinsese ca o Ilacr ce
se prbuseste Ir ndejde n spuza aproape moart. Abia dac mai prea Iata unui om viu, att
i era de cadaveric nuanta ; abia dac mai era viat n acest om care se tra jI vlguit,
cltinndu-se, dar totusi nu cdea !
Unul din conIratii lui venerabilul John Wilson observnd n ce stare era reverendul
Dimmesdale dup ce valul de gndire si simtire de care Iusese purtat se retrsese, nainta
grbit pentru a-i oIeri sprijinul su. Cu un gest tremurtor, dar hotrit, pastorul respinse bratul
b-trnului. si urm mersul, dac poate Ii numit astIel o miscare ce semna mai degrab cu
eIortul nesigur al unui copil mic spre care maic-sa si ntinde bratele ca s-l mbie. Acum,
orict de ncet s-ar Ii miscat picioarele sale, ajunsese n Iata binecunoscutei platIorme,
nnegrit de intemperii, unde odinioar, ntr-un trecut de care-l desprteau toti acesti ani
lugubri, Hester Prynne nIruntase privirile inIamante ale lumii. i iat-o si pe Hester acolo,
tinnd-o de mn pe mica Pearl ! Iar pe pieptul ei ardea litera stacojie ! Pastorul se opri n loc,
cu toate c IanIara continua s cnte marsul maiestuos si triumIal care ritma pasii cortegiului.
Sunetele muzicii l ndemnau s nainteze s nainteze spre ospt ! dar el sttea pe loc.'
Guvernatorul Bellingham nu ncetase n cursul ultimelor momente s-l urmreasc cu o
privire ngrijorat. si prsi chiar locul n cortegiu si se apropie de reverendul Dimmesdale ca
s-l ajute, de team 9a acesta s nu se prbuseasc. Dar n expresia pastorului era ceva care-l
Icu pe naltul dregtor s se trag napoi, cu toate c nu era omul care s asculte usor de
vagile semnale pe care o minte le adreseaz alteia. Multimea privea spre reverendul Dim-
mesdale cu evlavie si uimire. Aceast slbiciune pmn-teasc nu-i aprea dect ca un alt
aspect al puterii ceresti cu care era nzestrat pastorul; si n-ar Ii socotit c divinitatea svrseste
o minune prea mare pentru un om att de sInt, dac acesta s-ar Ii nltat n Iata ochilor,
devenind din ce n ce mai nedeslusit si mai strlucitor, topindu-se n cele din urm n lumina
cerului !
Pastorul se ndrept spre stlpul inIamiei si si ntinse bratele.
Hester, spuse el, apropie-te. Vino, mica mea Pearl ! Privirea ce-o ndrept spre ele era
nspimnttoare ;
dar avea totodat n ea ceva duios si un straniu aer triumItor. Cu miscrile-i de pasre, care
erau una din caracteristicile ei, copila zbur spre el si-si petrecu bratele n jurul genunchilor
lui. ncet, ca mpins de o soart de care nu putea scpa n ciuda mpotrivirii ei, Hester Prynne
Icu si ea ctiva pasi, dar se opri nainte de a ajunge lng el. n clipa aceea Roger
Chillingworth si croi drum cu nIrigurare prin multime, sau poate rsri din tinutul sub-
pmntean cci att de negru, de tulburat si de ru arta pentru a-si trage victima napoi
de la ceea ce avea de gnd s Iac ! Oricum ar Ii, btrnul vraci se repezi nainte si-l apuc de
brat pe pastor.
Opreste-4;e, smintitule ! Ce vrei s Iaci ? sopti el. F-i semn Iemeii aceleia s se dea
napoi ! Goneste copila ! Totul se va ndrepta ! Nu-ti ntina Iaima si nu pieri n necinste ! Te
pot scpa ! Vrei s acoperi de rusine sInta tagm de care tii ?-
Sa, ispititorule ! Vii prea trziu ! rspunse pastorul nIruntndu-i privirea cu spaim dar si
cu hotrre. Puterea nu mai ti e ce a Iost! Cu ajutorul lui Dumnezeu, am s-ti scap n sIrsit
din gheare !
i ntinse iarsi mna spre Iemeia cu litera stacojie.
Hester Prynne, strig el pe un ton grav si ptrunztor, n numele Celui att de nIricostor
si de milostiv care-mi d n aceast clip din urm harul s svrsesc ceea ce spre greul
meu pcat si nespusa mea suIerint m-am oprit s Iac acum sapte ani, vino acum la mine si
sprijin-m cu vlaga ta ! Da, cu vlaga ta, Hester, dar cluzit de vrerea pe care Dumnezeu
mi-a druit-o !
Acest btrn nenorocit si nselat se mpotriveste cu toat puterea lui cu puterea lui si a
diavolului ! Vino, Hester, vino ! Ajut-m s urc pe platIorma asta !
Lumea era n Iierbere. Brbatii de rang si cin nalt care stteau mai aproape de pastor se
simtir att de cuprinsi de uimire si att de nedumeriti de ceea ce vedeau, att de incapabili de a
lua drept bun explicatia ce se oIerea mintii lor n chip Iiresc, sau de a gsi alta, nct rmaser
spectatori muti si nmrmuriti ai judectii pe care providenta era pe cale s-o porneasc. l
vzur pe pastor rezemat de umrul lui Hester, care-si petrecuse bratul n jurul mijlocului lui
pentru a-l sprijini, apropiindu-se de platIorm si urcnd treptele, n timp ce strngea ntre
degete mina micut a copilei nscute din pcat. Btrnul Roger Chillingworth psea n urma
lor, ca unul ce era strns legat de drama de vinovtie si suIerint n care toti jucaser un rol, si
era deci ndrepttit s Iie de Iat la scena Iinal.
S Ii cutat pe toat ntinderea pmntului, susoti el privindu-l ntunecat pe pastor, si tot n-
ai Ii putut gsi un loc destul de ascuns Iie el orict de nalt sau orict de jos ca s-m
scapi din mn, n aIar de aceast platIorm.
Ludat Iie Acela ce m-a adus pn aici! rspunse pastorul.
Tremura ns si se ntoarse spre Hester cu o expresie de ndoial si de team n privire, pe care
zmbetul palid de pe buze nu izbutea s-o ascund.
Nu e mai bine asa, murmur el, dect cum am visat mpreun n pdure ?
Nu stiu ! Nu stiu ! rspunse ea repede. Mai bine ? Da, dac am putea muri amndoi, si
mica Pearl o dat cu noi !
Tu si cu Pearl rmneti n seama lui Dumnezeu, rspunse pastorul, si Dumnezeu e milostiv
! Las-m acum s-i mplinesc voia, asa cum m-a Icut s-o vd limpede n Iata ochilor. Cci
eu, Hester, m sting. Las-m asadar s-mi iau ct mai repede asupr-mi rusinea !
Sprijinit n parte de Hester Prynne si tinnd-o de mn pe mica Pearl, reverendul Dimmesdale
se ntoarse spre vrednicii si venerabilii crmuitori ; spre cuviosii preoti, Iratii lui ; spre
poporul a crui mare inim era nIricosat, dar gata s se reverse de nlcrimat comptimire,
de parc ar Ii simtit c adnca tain a unei vieti tain n care pcatul se mpletea cu chinul
si cinta avea s-i Iie, n sIrsit, dezvluit. Soarele, abia trecut de zenit, si arunca razele
asupra pastorului, dnd siluetei sale un relieI puternic, acum cnd se desprindea de tot ce e
tarin pentru a-si mrturisi vina n Iata Judectii Vesnice.
u Popor al Noii Anglii, strig pastorul cu o voce ce se nlta deasupra oamenilor sonor,
solemn si maiestuoas, dar strbtut nencetat de un tremur si ntretiat uneori ca de un
tipt, izbucnit din strIundurile unui abis de jale si remuscare voi care m-ati iubit, voi care
m-ati socotit sInt, priviti-m, aveti n Iata voastr pe cel mai mare pctos din lume ! In sIrsit
! In sIrsit ! Iat-m pe locul unde ar Ii trebuit s stau nc acum sapte ani, alturi de aceast
Iemeie al crei brat, mai mult deot bruma de putere cu care m-am trt pn aici, m mpiedic
n aceast clip de spaim s m prbusesc cu Iata la pmnt ! Priviti slova stacojie pe care o
poart Hester ! V-ati cutremurat cu totii n Iata ei ! Orincotro si-ar Ii ndreptat pasii, oriunde,
coplesit de aceast neIericit povar, ar Ii putut ndjdui s gseasc odihn, semnul de pe
piept arunca n jurul ei un licr alburiu care isca , groaz si sil. Dar n mijlocul vostru se aIl
un om al crui semn al pcatului si rusinii nu v-a nIiorat nicicnd !
Aici pru c pastorul avea s lase nedestinuit restul secretului su. El si nvinse ns
slbiciunea trupeasc si, nc si mai mult, sIrseala inimii care ncerca s-l copleseasc. Se
scutur de orice sprijin si cu o privire ptimas, nainta cu un pas Iat de Iemeie si copil, si
urm cu un Iel de nversunare, pn ntr-att era de hotrt s spun totul :
Acest semn, omul acela l purta pe el ! Ochiul lui Dumnezeu l vedea ! ngerii l artau
mereu cu degetul! ' Diavolul l cunostea bine si-l rodea Ir istov cu gheara lui aprins ! El
ns l ascundea cu viclenie si umbla printre voi cu Iata mhnit a unui om cu cugetul curat,
silit s triasc ntr-o lume plin de pcat n care ducea lipsa neamurilor lui ceresti ! Acum, n
ceasul mortii, iat-l n Iata voastr ! V cere s priviti iarsi slova stacojie a lui Hester ! i v
spune c, n poIida tainicei ei grozvii, ea nu e dect umbra a ceea ce poart el pe piept si c
nsusi acest semn rosu nu e dect o nchipuire a chinurilor ce i-au mistuit adncul inimii. E
vreunul printre voi care s pun la ndoial judecata Domnului asupra unui pctos ? Priviti !
Priviti groaznica ei mrturie !
i cu un gest convulsiv, si desIcu la piept vesmntul sacerdotal. Atunci, revelatia se svrsi !
Dar respectul ne interzice s-o descriem. O clip, privirile multimii cuprinse de groaz se
concentrar asupra nspimnttorului miracol, n timp ce pastorul, cu o roseat triumIal n
obraz, sttea drept ca un om care, ntr-un acces de extrem durere, cstigase o victorie. Apoi
se prbusi pe platIorm ! Hester l ridic de mijloc si-i sprijini capul pe pieptul ei. Btrnul
Chillingworth ngenunche lng el, cu o privire stins, cu o Iat ncremenit din care viata
prea s Ii pierit.
Mi-ai scpat din mn ! repet el de cteva ori. Mi-ai scpat din mn.
Dumnezeu s te ierte ! spuse pastorul. Ai pctuit cumplit !
i si ntoarse privirea muribund de la btrn, atintind-o asupra Iemeii si a copilei.
Micuta mea Pearl, spuse el cu voce slab si pe Iat i se ivi un zmbet blnd si dulce, ca
al unui cuget ce se cuIund ntr-o odihn adnc ; ba nu, acum c se usurase de povara lui,
prea aproape a dori s glumeasc cu copila drguta mea Pearl, vrei s m sruti acum ?
Acolo, n pdure, n-ai vrut ! Acum, ns, vrei ?
Pearl l srut pe buze. Parc se rupsese un Iarmec. SIsietoarea scen, n care aceast copil
slbatic jucase si ea un rol, trezise ntreaga ei simtire, si lacrimile care i czur pe obrazul
tatlui ei erau o chezsie c avea s creasc n mijlocul bucuriilor si durerilor omenesti nu
pentru a se rzboi Ir preget cu lumea, ci pentru a tri n ea ca Iemeie. Fat de mama ei, de
asemenea, misiunea lui Pearl de mesager a suIerintei se sIrsise.
Hester, spuse pastorul, adio ! *
X-o s ne revedem ? sopti ea plecndu-si capul si lipindu-si Iata de a lui. N-o s ne
petrecem mpreun viata noastr nemuritoare ? Vezi bine, vezi bine, ne-am izbvit unul pe
altul prin suIerintele pe care le-am ndurat amin-doi ! Privirea ta ce se stinge strlucind trebuie
s ptrund adnc n vesnicie ! Spune-mi ce vezi !
Tcere, Hester, tcere ! spuse el cu glas tremurtor si solemn. Legea pe care am clcat-o
pcatul dezvluit aci n chip att de nIiortor s-ti Iie singurul gnd ! Mi-e team ! Mi-e
team ! Poate c din clipa cnd l-am uitat pe Dumnezeul nostru, cnd am nesocotit evlavia pe
care Iiecare o datorm suIletului celuilalt, era zadarnic s mai ndjduim c ne vom putea
ntlni ntr-o uniune vesnic si curat. Dumnezeu stie, si e milostiv ! i-a artat ndurarea, mai
presus de orice, n ncercrile mele, Icn-du-m s suIr pe piept acest chin arztor ;
trimitndu-mi-l pe acest om ntunecat si groaznic, ca s atte nencetat Iocul ce m mistuia ;
aducndu-m aici ca s mor n Iata poporului de aceast moarte triumIal si rusinoas ! Dac
unul din aceste chinuri ar Ii lipsit, as Ii Iost pierdut pe vecie ! SIinteasc-se numele Lui. Fac-
se voia Lui ! Adio !
i cu aceasta pastorul si ddu suIlarea. n mijlocul multimii, rmas mut pn atunci, se
produse o surd rumoare de spaim, smerenie si uimire singurul glas, ca un murmur, care
nsotea, nbusit si greoi, suIletul plecat.
XXIV ncheiere
Mai trziu, cnd oamenii avuseser timp s-si pun n ordine gndurile cu privire la scena
descris, versiunile despre cele petrecute lng stlpul inIamiei erau Ielurite.
Cei mai multi dintre spectatori sustineau c vzuser pe pieptul neIericitului pastor litera
sta.ofie imaginea exact a semnului purtat de Hester Prynne spat n carnea lui. Ct
despre originea ei, explicatiile erau diIerite, toate neputnd Ii ins dect simple presupuneri.
Unii aIirmau c, chiar din ziua cnd Hester Prynne purtase pentru prima oar semnul
inIamant, reverendul Dimmesdale ncepuse o actiune de penitent pe care o urmrise apoi
n attea alte chipuri zadarnice supunndu-se singur unor Ilagelri si torturi ngrozitoare.
Altii socoteau c stigmatul nu se ivise dect mult mai trziu, atunci cnd btrnul Rogetr
Chillingworth, magician iscusit, l provocase cu ajutorul unor droguri Iermecate si otrvite.
Altii, n sIrsit cei mai n msur s aprecieze marea sensibilitate a pastorului si inIluenta
miraculoas a spiritului su asupra trupului si mprtseau n soapt convingerea c
nIiortorul semn Iusese produs de dintele remuscrii, care-l rosese nencetat pornind din
strIundurile inimii, pn ce judecata nIricostoare a cerului ajunsese s se maniIeste n ex-
terior prin aparitia vizibil a literei. Cititorul este liber s aleag ntre aceste explicatii. n ce
ne priveste, am dat cu privire la aceast minune toate lmuririle pe care le-am putut culege ; si
acum c ele si-au ndeplinit rolul, am Ii bucurosi s stergem urma adnc pe care acest subiect
a lsat-o n mintea noastr, unde ndelungate meditatii l-au ntiprit cu o suprtoare claritate.
Este totusi ciudat c anumiti oameni, care Iuseser martorii ntregii scene si sustineau c nu-si
desprinser nici o clip ochii de la reverendul Dimmesdale, aIirmau sus si tare c pe pieptul
su la Iel ca pe acela al unui nou-nscut nu se vzuse nici cel mai mic semn. Pretindeau
de asemenea c ultimele cuvinte ale pastorului n-ar Ii recunoscut ctusi de putin, Iie chiar prin
cea mai ndeprtat aluzie, c el ar Ii avut vreo legtur cu vina pentru care Hester Prynne
purta de atta vreme litera stacojie. Dup spusele acestor martori respectabili, pastorul,
simtindu-se pe moarte si dndu-si seama totodat c veneratia multimii l aseza in rndurile
sIintilor si ale ngerilor, dorise s-si dea suIlarea din urm n bratele acelei Iemei czute,
pentru a arta lumii ct de putin valoare are n Iata Domnului chiar si cel mai drept dintre
drepti. Dup ce-si cheltuise viata n strduinte pentru binele suIletesc al omenirii, Icuse din
moartea lui o parabol pentru a ntipri n mintea admiratorilor si marea si trista nvttur c
n ochii nemrginitei puritti, sntem cu totii deo- " potriv de pctosi. Voise s le arate c
pn si cel mai evlavios dintre noi nu se ridic deasupra semenilor si 1 dect att ct s
recunoasc mai limpede mila divin care-sL coboar privirea spre noi si s resping cu
mai mult hotrre iluzia meritului omenesc, care nzuieste temerar spre nltimi. Fr a
cuta s contestm un adevr att de mret, s ne Iie ngduit a nu vedea n aceast ver- s
siune despre viata si sInsitui pastorul Dimmesdale dect 1 o pild a acelei Iidelitti
ndrtnice cu care prietenii unui om si mai ales aceia ai unui pastor i apr reputatia,
chiar dac dovezi limpezi, ca lumina soarelui c-znd pe litera stacojie, l arat ca o biat
creatur, Itarnic si ptat de pcat, a tarinei.
Izvorul dup care ne-am cluzit cu precdere un manuscris vechi ntocmit pe baza
relatrilor unor persoane care o cunoscuser pe Hester Prynne sau auziser povestea de la
martori oculari conIirm pe deplin punctul de vedere exprimat n paginile ce preced.
Printre numeroasele nvtminte care se desprind din neIericita
t
experient a bietului pastor,
o vom Iormula numai pe' aceasta : ,Fiti sinceri ! Fiti sinceri ! Fiti sinceri ! Artati deschis
lumii dac nu ce e mai ru n voi, mcar vreo trstur din care s se poat deduce ce e mai
ru !"
Nimic nu Iu mai izbitor dect schimbarea ce se produse aproape ndat dup moartea
pastorului Dimmesdale n nItisarea si comportarea btrnului cunoscut sub numele de Roger
Chillingworth. Toat vigoarea si energia lui
r
toat Iorta lui vital si intelectual prur s-l
prseasc dintro dat, n asa msur nct se vesteji n adevratul nteles al cuvntului, se
chirci si pieri, ca s zicem asa, vederii oamenilor, ca o buruian smuls din rdcini oare se
usuc la soare. Acest nenorocit si redusese principiul nsusi al vietii lui la urmrirea si
nIptuirea sistematic a rzbunrii ; si cnd, prin cel mai deplin triumI, telul lui Iusese atins si
pornirea cea rea rmsese Ir obiect, pe scurt cnd nu mai avea n Iat nici o lucrare a
diavolului de svrsit pe pmnt, nu-i mai rmase acestui muritor dezumanizat dect s plece
acolo unde stpnul lui avea s gseasc destule sarcini pentru el si s-i plteasc simbria
cuvenit. S ne artm ns ndurtori Iat de aceste umbre, de care ne-am ocupat destul
vreme si att de amnuntit Iie c e vorba de Roger Chillingwortb, Iie de cei asemenea lui.
Ar Ii un subiect curios de cercetare si studiere acela de a stabili dac ura si iubirea nu snt n
Iond unul si acelasi lucru. Fiecare din ele, n cea mai dezvoltat Iorm a lor, presupune un
grad ridicat de intimitate si de cunoastere a inimii; Iiecare Iace pe un individ s depind de alt
individ n hrana lui suIleteasc sau spiritual. Att cel ce iubeste cu pasiune ct si cel ce urste
nu mai putin ptimas se simt deopotriv de pierduti si prsiti cnd obiectul pasiunii lor
dispare. Din punct de vedere IilozoIic deci, cele dou pasiuni par esential identice, cu singura/
deosebire c, din ntmplare, una ne apare scldat ntr-oj strlucire cereasc, iar cealalt ntr-
o lumin sumbr si sinistr. n lumea duhurilor, btrnul medic si pastorul care Iuseser
Iiecare victima celuilalt au vzut poate rezerva lor de ur si antipatie preIcndu-se, Ir
stirea lor, ntrno comoar de dragoste.
S lsm ns deoparte aceast discutie, cci mai avem s-i comunicm cititorului
un Iapt material. La moartea btrnului Roger Chillingworth (care a interveni niacelasi an),
o nsemnat avere, aIlat n Noua Anglie c si n cea veche, a revenit prin testamentul su, ai
cruij executori au Iost guvernatorul Bellingham si reverendul Wilson, micii Pearl, Iiica lui
Hester Prynne.
i astIel Pearl, spiridusul, odrasla demonului, asa cum unii oameni au continuat s-o priveasc,
deveni una dintre cele mai bogate mostenitoare de atunci n Lumea Nou. S-ar putea ca
aceast mprejurare s Ii produs o simtitoare schimbare n opinia public ; si dac mama si
copila ar Ii rmas acolo, de bun seam c la vrsta mritisului, mica Pearl ar Ii putut amesteca
sngele ei slbatic cu spita celui mai zelos dintre puritani. Dar la putin vreme dup moartea
medicului, Iemeia cu litera stacojie dispru si, o dat cu ea, si mica Pearl. Timp de multi ani,
cu toate c la intervale rare cte un zvon nesigur si Icea drum peste ocean, ca un lemn
aruncat pe trm de valuri si nepurtnd pe el dect initialele unui nume, nu sosi nici o stire cu
adevrat demn de crezare. Istoria literei stacojii se transIorm n legend. Dar vraja ei si
pstr puterea, Icnd ca att platIorma pe care murise bietul pastor, ct si coliba de pe malul
mrii unde locuise Hester Prynne s inspire si mai departe spaim trectorilor. n preajma
acestui din urm loc, ctiva copii care se jucau vzur ntr-o dup-amiaz o Iemeie nalt,
mbrcat ntr-o rochie cenusie, apropiindu-se de usa colibei. De-a lungul anilor ce trecuser,
aceast us nu mai Iusese deschis niciodat ; dar Iie c Iemeia o descuie, Iie c lemnul putred
si Iierul cedar de la sine, Iie c trecu prin ele ca o umbr ea intr.
In prag Iemeia sovi si se ntoarse pe jumtate, cci poate gndul de a ptrunde singur, acum
cnd totul era att de schimbat, n cminul n care avusese parte odinioar de o viat ncrcat
de atta suIerint, era mai trist si mai chinuitor dect putea s ndure. i desi soviala ei nu tinu
dect o clip, totusi Iu ndeajuns pentru a lsa s se vad o liter stacojie pe pieptul ei.
Asadar, Hester Prynne se napoiase purtnd din nou semnul rusinii lepdat de mult ! Dar
unde era mica Pearl ? Dac mai era n viat, trebuia s Iie n Iloarea tineretii si a Irumusetii.
Nimeni nu stia si nu a aIlat vreodat cu o sigurant deplin dac ciudata copil cu aer de
spiridus coborse prematur, Iecioar nc, n mormnt, sau dac Iirea oi drz si slbatic
devenise mai blnd si mai docil, Icnd-o n stare s cunoasc o dulce Iericire de Iemeie.
Dar tot timpul ct mai tri Hester, anumite indicii artau c sihastra cu litera stacojie era
obiectul dragostei si al interesului cuiva care locuia ntr-o tar strin. Primea scrisori cu
peceti purtnd un blazon necunoscut n heraldica englez. Coliba continea obiecte de
conIort si lux, pe care Hester nu se gndea niciodat s le Ioloseasc, dar pe care numai
bogtia putuse s le procure si dragostea s le aleag pentru ea. Erau si unele nimicuri : mici
podoabe, mrturii Irumoase ale unei credincioase si statornice amintiri, care Iuseser negresit
lucrate de degete gingase, sub impulsul unei inimi iubitoare. Iar o dat, Hester Iu vzut
brodind o rochit de copilas cu o Iantezie att de bogat si atta strlucire de aur si argint nct,
dac un prunc gtit n acest Iel ar Ii Iost nItisat comunittii noastre care se mbrca n culori
att de stinse, el ar Ii strnit un adevrat scandal.
ntr-un cuvnt, unii Ilecari credeau pe atunci, si domnul inspector Pue care a Icut cercetri cu
un secol mai trziu credea si el ba aceasta e convingerea Ierm si a unuia dintre urmasii si
mai noi c Pearl nu numai c tria, dar era mritat si Iericit, c se gndea mereu la mama
ei si c ar Ii primit-o cu bucurie n casa ei pe aceast (mam amrt si singuratic.
Dar aici, n Noua Anglie, viata avea mai mult rost pentru Hester Prynne dect n tinutul
necunoscut unde si gsise Pearl un cmin. Aici czuse n pcat; aici si trise suIerinta ; aici
trebuia s ispseascjnaidepjar
1
te
J
De aceea se ntorsese si-si reluae din propria-i voint,
cci nici chiar cel mai aspru judector din acea epoc de Iier nu i-ar Ii impus-o simbolul a
crui sumbr istorie am povestit-o. i nu si l-a mai scos niciodat de pe piept. Dar, n cursul
anilor de trud, meditatie si jertIire de sine din care era Icut viata lui Hester, litera stacojie
ncet de a mai Ii un stigmat care-i atrgea dispretul si dusmnia lumii, si deveni un
simbol privit cu mil si team, dar si cu respect. i cum Hester Prynne nu urmrea scopuri
egoiste si nu cuta nicidecum Iolosul si plcerea ei, oamenii i ncredintau toate necazurile si
grijile, cerndu-i sIatul ca uneia care cunoscuse ea nssi attea suIerinte si atta
zbucium. Femeile ndeosebi ele, care treceau nencetat prin ncercrile vreunei pasiuni
rnite, irosite, jignite, nemprtsite ori rtcite si vinovate, sau care purtau povara dureroas a
unei inimi ce nu se putea oIeri pentru c nimeni n-o pretuia si n-o dorea veneau
la csuta ei ca s-o ntrebe de ce erau att de nenorocite si care ar Ii leacul ! Hester le mngia
si le sItuia pe ct i sttea n putint. Le asigura de asemenea c, dup nestrmutata ei
credint ntr-un viitor mai luminos cnd lumea avea s Iie mai coapt pentru aceasta, la
vremea pe care cerul o va alege, un nou adevr va Ii revelat pentru a aseza toate relatiile dintre
brbat si Iemeie pe un teren mai sigur de Iericire reciproc. Pe vremuri Hester se legnase cu
iluzia desart c era poate chemat s Iie un proroc, dar recunoscuse de mult c era cu
neputint ca misiunea de a revela tainicele adevruri sacre s Iie ncredintat unei Iemei
ntinate de pcat, coplesite de rusine sau chiar mpovrate de durerile unei vieti ntregi.
ngerul si vestitorul revelatiei ce avea s vin trebuia, desigur, s Iie o Iemeie, dar una nobil,
pur si Irumoas ; nteleapt p
e
deasupra, dar nu datorit unei sumbre suIerinte, ci multumit
unei bucurii ceresti ; o Iemeie care s arate, prin mrturia autentic a unei vieti nchinate cu
succes acestui tel, ct de Iericiti ne poate Iace amorul sacru !
Asa vorbea Hester Prynne, si-si arunca privirea n jos, spre litera stacojie. i dup multi, multi
ani, un nou mor-mnt Iu spat alturi de cel vechi, n cimitirul lng care a Iost ridicat mai
trziu bisericuta ce poart numele de King's Chapel. Desi noul mormnt era vecin cu cel vechi
si surpat, un spatiu le desprtea, ca si cum cenusa celor doi adormiti n-ar Ii avut voie s se
amestece. Dar o singur piatr le servea amndurora. Dac de jur mprejur se nltau
monumente mpodobite cu blazoane, pe simpla lespede de sist dup cum un cercettor
curios poate discerne si azi, btndu-si apoi capul n privinta ntelesului era spat de
asemenea Iorma unui blazon. Purta o inscriptie a crei Iormul heraldic ar putea servi drept
moto si drept rezumat legendei ce se ncheie aci ; att e ude sumbr, Iiind luminat doar de un
singur punct strlucitor, mai lugubru dect umbra :