06.03.

2023

CUM NE COMPORTAM CU COPIII CU HIPERACTIVITATE SI

TULBURAREA ATENTIEI?

Prof. Inv. Prescolar: Grigorescu Liliana

ADHD este o afecțiune cronică ce afectează milioane de copii și care continuă adesea la
vârsta adultă. ADHD include o combinație de probleme persistente, cum ar fi dificultatea de a
menține atenția, hiperactivitatea și comportamentul impulsiv. Tulburările de tip deficit de atenție
şi hiperactivitate sunt manifestări la fel de frecvente ca în trecut, însă această problemă nu era
remarcată şi dezbătută atât de stringent ca astăzi. Oricare dintre noi, ocazional, poate avea
dificultăți în concentrarea și menținerea atenției. Pentru unele persoane, însă, aceste dificultăți
sunt foarte persistente și interferează zilnic cu munca, cu relațiile sociale, cu viața de familie,
astfel încât sunt privite ca o tulburare psihiatrică.
Copiii cu ADHD se pot confrunta, de asemenea, cu o stimă de sine scăzută, relații dificile
și performanțe școlare slabe. Simptomele se atenuează uneori odată cu vârsta. Cu toate acestea,
unele persoane nu își depășesc niciodată complet simptomele ADHD. Dar ei pot învăța strategii
pentru a avea succes.
Copiii cu ADHD sunt distrași ușor, nu finalizează ceea ce încep și nu sunt interesați de
greșelile pe care le fac. Ei trec cu ușurință de la o activitate la alta și sunt uneori instabili
emoțional. Pe de altă parte, dispun de inteligență normală, în multe situații reușind să treacă peste
momente dificile, ajutați de suportul mental. Mulți dintre acești copii sunt impulsivi. Ei par
iritabili și neliniștiți, incapabili să tolereze frustrarea. In general, acționează înainte de a gândi și
nu își așteaptă rândul în timpul desfășurării unei activități. În conversație întrerup, vorbesc prea
mult, prea repede și prea tare, spunând tot ce le trece prin minte.

Simptome
Definiția şi criteriile de diagnostic ale deficitului de atenție şi hiperactivității au suferit
numeroase modificări de-a lungul timpului, datorită schimbărilor apărute în conceptualizarea
acestei tulburări, însă fundamentul este reprezentat de un pattern persistent de neatenție şi/sau
hiperactivitate-impulsivitate.
Caracteristicile principale ale ADHD includ neatenția și comportamentul hiperactiv-
impulsiv. Simptomele ADHD încep înainte de vârsta de 12 ani, iar la unii copii, acestea sunt
vizibile încă de la vârsta de 3 ani. Simptomele ADHD pot fi ușoare, moderate sau severe și pot
continua până la vârsta adultă.
ADHD apare mai des la bărbați decât la femei, iar comportamentele pot fi diferite la
băieți și la fete. De exemplu, băieții pot fi mai hiperactivi, iar fetele pot avea tendința de a fi
neatente în liniștite.

1
 06.03.2023

Există 3 sub-tipuri de ADHD:

1. Predominant neatent.
Majoritatea simptomelor se încadrează în categoria neatenție, distractibilitate, afectarea
memoriei pe termen scurt şi a procesului de învăţare.
2. Predominant hiperactiv-impulsiv.
Majoritatea simptomelor aparțin de hiperactivitate și impulsivitate/autocontrol slab.
3. Combinat.
Acesta este o combinație a primelor două subtipuri.. Majoritatea copiilor cu ADHD intră în
această categorie

Simptome ADHD la preșcolar:

 Parcă este condus de un motor;

 Curiozitate exagerată;

 Joc gălăgios, distructiv;

 Solicită atenție exagerată din partea părintelui;

 Crize de furie frecvente, cooperare dificilă.

Prof. Dr. Thomas Zentall (1985) argumenta că hiperactivitatea se produce de la niveluri

joase de excitație și servește la menținerea unui nivel optim. Cercetări mult mai recente,
teoretizând pe marginea sindromului deficitului de atenție, au localizat inhibiția
comportamentală ca un deficit central al tulburării.
ADHD include un deficit în inhibiția comportamentului. In acest sens s-a construit un
model teoretic care leagă inhibiția comportamentală de patru funcții neurologice care apar și
depind de execuția lor efectivă:
a. Memoria de lucru;
b. Autoreglarea arousal-ului emoțional;
c. Internalizarea vorbirii;
d. Reconstituirea.

ADHD ar putea fi asociat cu deteriorarea secundară a acestor patru abilități executive.

Inhibiția comportamentală este specifică, ca deficiență centrală în ADHD. Se propune un model
care să realizeze o legătură între inhibiția răspunsului și cele patru funcții executive care depind
de această inhibiție pentru performanța lor efectivă. Aceste patru funcții servesc la aducerea
comportamentului sub controlul informațiilor reprezentate intern și a acțiunilor auto-
direcționate. Astfel, cele patru funcții, permit acțiuni direcționate mai bine și sarcini mai
persistente.
Funcțiile executive au o influență decisivă asupra modului în care noi ne comportăm în
viața de zi cu zi. Ele sunt responsabile de modul nostru particular în care reacționăm. Acțiunea
lor face posibil ca date provenind de la procese cognitive diferite să fie inter-relaționate și să

2
 06.03.2023

sprijine coerența unui comportament orientat către scop. Funcțiile executive sunt răspunzătoare
de controlul cognitiv din creier, de comportamentul de auto-reglare.

Thomas Brown (2005) folosește metafora orchestrei fără dirijor pentru a conceptualiza
rolul funcțiilor executive. "Imaginați-vă o orchestră simfonică în care fiecare muzician cântă
foarte bine la instrumentul sau, dar pentru că nu există un dirijor care să coordoneze ordinea în
care instrumentele interpretează, acestea încep toate în același timp și sunetele se suprapun
producând zgomot, nu muzică." Succesul acestor copii în anumite activități indică faptul că ei nu
sunt în totalitate incapabili să-și folosească atenția. Principala dificultate fiind inabilitatea cronică
de a activa și gestiona anumite funcții în diverse moduri și perioade de timp.

Diagnosticul ADHD este stabilit doar de către medicul specialist psihiatru de copii și adolescenți,
în colaborare cu psihologul clinician, dar cei care observă primii manifestările copilului sunt
părinții, bunicii, educatorii, învățătorii sau alte persoane implicate în îngrijirea și educația
acestuia. Pentru stabilirea diagnosticului, medicul specialist face o evaluare complexă, bazată pe
observația clinică și pe informațiile obținute direct de la copil, părinți și educatori, iar psihologul
clinician evaluează funcțiile executive cu ajutorul unor teste psihologice specifice.
Intensitatea simptomelor ADHD este influențată de o serie de factori contextuali și de
particularitățile sarcinilor pe care copilul le realizează. De exemplu, comportamentul copiilor cu
ADHD este mult mai problematic pe parcursul activităților prelungite (de ex. efectuare temelor)
sau în contexte care implică respectarea unor reguli, mai ales dacă este implicată evaluarea și
critica publică (biserică, restaurant), decât în situațiile de joc liber (ex. pauze, excursii). În acest
sens, orice modificare comportamentală trebuie să înceapă cu o analiză funcțională a acelei
manifestări.

Dr. Frederic Kochman, pedo-psihiatru, autorul volumului „Cum să trăim mai bine cu un
copil hiperactiv”, afirmă că „părinții trebuie să devină experți în această afecțiune”. Ei trebuie
să îşi adapteze comportamentul şi metodele educative în funcţie de situaţia copilului. Este bine
să învețe tehnici de comunicare în situaţii de criză, exerciții de relaxare, ca să nu mai vorbim de
cunoașterea posibilităților terapeutice în ceea ce priveşte controlul ADHD.

In majoritatea cazurilor, ADHD este tratat cu o combinatie de terapie comportamentala si

tratament medicamentos. In plus, terapia de reeducare a abilitatilor de invatare, consilierea
psihologica pentru imbunatatirea abilitatilor sociale si masurile specifice de sprijin educational la
scoala ajuta foarte mult in managementul acestei tulburari. Scopul tratamentului este
ameliorarea/disparitia simptomelor si imbunatatirea performantelor scolare.

Ceea ce functioneaza cel mai bine depinde de copil si de familia lui. Un plan optim de tratament
va include o monitorizare atenta, controale frecvente si daca este necesar, ajustari pe parcurs.

Exista diferite forme de interventii comportamentale folosite pentru copiii cu ADHD, ca de

exemplu psihoterapia, terapia cognitiv-comportamentala, formarea deprinderilor sociale, grupuri-
suport si formarea parintilor si a educatorilor. Scopul terapiei comportamentale este de a-i invata
pe parinti si educatori cum sa stabileasca si sa aplice reguli si asteptari clare de comportament
pentru copil. Se folosesc recompense pentru a intari comportamentele pozitive ale copilului si

3
 06.03.2023

penalizari care sa elimine comportamentele nedorite sau problematice. In plus, parintele trebuie
sa structureze si sa organizeze cat mai mult mediul de viata al copilului prin stabilirea unor rutine
de viata, care sa-i ofere acestuia predictibilitate si stabilitate. Toti adultii implicati in ingrijirea
copilului cu ADHD trebuie sa fie consecventi in aplicarea terapiei. Treptat, ordinea si structura
exerioara sunt internalizate, devenind un nou mod de functionare a creierului copilului cu
ADHD.

Este un proces lung, care presupune mult efort din partea parintilor.

Tratamentul medicamentos este indicat in cazurile de ADHD cu simptome moderate sau severe
care nu raspund la terapia comportamentala.

In cazul copiilor de varsta prescolara (4-5 ani) cu ADHD, terapia comportamentala, in special
formarea parintilor, este recomandata ca prima linie de tratament inainte de inceperea medicatiei.
Educarea parintilor urmareste intelegerea naturii bolii, a problemelor de comportament pe care le
asociaza si a problemelor de dezvoltare a copilului. De asemenea, terapia comportamentala
implica implementarea unor strategii menite sa imbunatateasca activitatea scolara si sa ajute la
formarea unor comportamente pozitive.

Recomandari pentru parinti

Este frustrant atunci cand copilul nu asculta, este neastamparat, nu face ce i se cere sau nu
termina ceea ce a inceput. Poate parea ca el este cel care conduce in casa. Acest stres suplimentar
poate naste resentimente: te concentrezi doar pe defectele copilului si omiti reusitele si trasaturile
lui pozitive. Mai mult, te poti invinui pentru frustrarea pe care o simti. In ciuda dificultatilor
create de ADHD atat voua, parintilor, cat si copilului vostru, viata de familie nu trebuie sa fie
haotica si frustranta. Sunt multe lucruri pe care le poti face pentru a atenua efectul
comportamentului copilului. Viata intr-o casa unde domneste iubirea si ordinea este cel mai bun
lucru pentru un copil sau adolescent care invata sa traiasca cu ADHD. Cu rabdare, compasiune si
mult sprijin vei putea face fata bolii si in acelasi timp, ii poti oferi copilului tau un camin stabil,
unde sa se simta iubit.

Este important sa retii ca un copil cu ADHD care te ignora, te necajeste sau te pune in situatii
proaste, nu face aceste lucruri in mod intentionat. Boala este la fel de frustranta si pentru cel care
sufera de ADHD. Si copiii si adolescentii cu ADHD vor sa poata sa stea linistiti, sa-si faca
ordine si curatenie in camera si sa faca tot ceea ce le cere mama. Insa nu stiu cum sa faca aceste
lucruri. Daca intelegi acest aspect, va fi mult mai usor sa te ocupi de copil intr-un mod pozitiv si
folositor.

Copiii cu ADHD au in general deficit de planificare, organizare, control al impulsurilor, de

continuitate si de capacitate de finalizare a sarcinilor. Aceasta inseamna ca trebuie sa preiei
controlul si sa perseverezi cu ghidarea pe masura ce copilul isi insuseste incet-incet deprinderile
de fiecare zi. Cele mai importante atribute in acest proces sunt bunul-simt si atitudinea pozitiva.
Bunul-simt te va ghida asupra acelor comportamente asupra carora sa insisti, cand sa negociezi si
cand sa fii ferm, precum si cum sa procedezi pentru a stopa o problema inainte de a incepe.

4
 06.03.2023

Atitudinea pozitiva te va ajuta sa observi si sa apreciezi micile reusite care contribuie la

imbunatatirea continua a comportamentului copilului tau.

 Recunoaste si apreciaza tot ceea ce este pozitiv, valoros si unic la copilul tau cu ADHD.

 Fii convins ca acesta poate invata, se poate schimba si poate reusi.

 Cultiva-i talentele si canalizeaza acele aspecte ale ADHD care pot fi schimbate in mod
pozitiv.

 Lasa copilul sa greseasca si ajuta-l sa invete din acea experienta. Fii langa el pentru a-l
alina atunci cand greseala ii provoaca durere.

 Sprijina-l si iubeste-l neconditionat.

Strategii comportamentale pentru parinti

Copiii cu ADHD tind sa beneficieze de structura si de rutinele din viata de zi cu zi si de asteptari

clare. Urmatoarele recomandari pot fi utile pentru copilul tau:

 Creaza si mentine rutine predictibile. Incearca sa-l faci sa urmeze acelasi program in
fiecare zi, din momentul trezirii pana la culcare.

 Ajuta-l sa se organizeze. Da-i copilului un carnet in care sa-si noteze ce are de facut.
Aranjeaza casa dupa principiul: un loc unde gasesti de toate si fiecare lucru la locul sau.
Incurajeaza-l sa-si puna ghiozdanul, hainele si jucariile in acelasi loc, in fiecare zi, astfel
incat sa existe un risc mai mic sa nu stie unde le-a pus. Lucrurile necesare pentru scoala
pentru a doua zi trebuie puse de cu seara intr-un loc anume, la indemana, pentru a putea fi
luate usor si repede.

 Gestioneaza stimulii distractivi. Opreste televizorul si limiteaza alte zgomote si ofera-i

copilului un spatiu de invatat linistit, curat si in ordine atunci cand isi face temele. Unii
copii cu ADHD invata mai bine daca se pot misca sau asculta muzica de fundal. Observa
si vezi ce functioneaza in cazul copilului tau.

 Limiteaza-i optiunile. Pentru a-l ajuta sa nu se simta coplesit sau suprastimulat, ofera-i
copilului doar cateva variante din care sa aleaga. De exemplu, permite-i sa aleaga o
imbracaminte sau alta, un fel de mancare sau altul sau o jucarie sau alta.

 Ajuta-ti copilul sa planifice. Descompune sarcinile complicate in pasi mai simpli si mai
scurti. Trece in revista pasii atat inaintea, cat si in timpul sarcinii. Pentru activitatile lungi,
invata-l sa inceapa devreme si sa ia pauze. Asta il poate ajuta sa reduca stresul.

 Asigura-te ca instructiunile tale sunt intelese. Da-i instructiuni scurte, una cate una, nu
mai multe deodata, foloseste cuvinte simple, exprima-te clar. Verifica daca a inteles si
demonstreaza cum se face, daca este nevoie.

5
 06.03.2023

 Exprima asteptarile atat verbal, cat si in forma scrisa sau vizuala.

 Concentreaza-te asupra copilului atunci cand vorbesti cu el. Evita multitasking-ul.

Indreapta-te catre copil si priveste-l drept in ochi inainte de a-i da o instructiune.

 Supravegheaza-l. Copiii cu ADHD pot necesita mai multa supraveghere decat alti copii.

 Modeleaza un comportament calm.

 Concentreaza-te pe efort si recompenseaza comportamentul bun. De exemplu, poti folosi

o diagrama pentru a enumera obiectivele si activitatile de indeplinit si pentru a urmari
comportamentele pozitive; asigura-te ca obiectivele sunt realiste - pasii mici sunt
importanti! Spune-i copilului cand s-a descurcat bine si recompenseaza-i eforturile in
diferite moduri.

 Disciplineaza-l eficient. In loc sa-l certi, sa tipi la el sau sa-l bati, da-i instructiuni care se
pot urma. Atunci cand nu a facut ceva conform asteptarii, foloseste time-out-ul sau
priveaza-l de anumite beneficii drept consecinta pentru un comportament inadecvat.

 Creaza-i oportunitati pozitive. Pentru copiii cu ADHD, anumite situatii pot fi stresante.
Afla si incurajeaza acele activitati pe care copilul le indeplineste bine - indiferent daca
sunt legate de activitatea de la scoala, sport, desen, muzica sau joaca - asta il va ajuta sa
creeze experiente pozitive.

 Ofera-i un stil de viata sanatos. Hrana nutritiva, multa activitate fizica si un somn
suficient sunt foarte importante pentru dezvoltarea lui si previn agravarea simptomelor
ADHD.

 Asigura-te ca alte persoane care se ocupa de copil stiu rutinele zilnice si obiectivele
comportamentale si ca le aplica cu consecventa.

 Mentine comunicarea cu educatorii copilului.

Acorda atentie fratilor

 Invata-i pe ceilalti frati despre ce inseamna boala ADHD a fratelui lor.

 Stabileste un set de reguli clare care trebuie urmate de toti cei din casa.

 Petrece cat mai frumos timpul cu toti copiii tai.

 Planifica activitati care fac placere intregii familii.

 Nu lua de bune reusitele copiilor care nu au ADHD. Pretuieste calitatile, abilitatile si

realizarile lor unice.

 Permite-le copiilor sanatosi sa-si traiasca copilaria. Nu-i transforma in loctiitori de

parinti. Nu-i invinui pentru greselile fratilor cu ADHD aflati sub supravegherea lor.

6
 06.03.2023

Ai grija de tine
 Ai grija de sanatatea ta si foloseste diverse cai de reducere a stresului.

 Cere celorlalti sa te ajute cand ai nevoie si permite acest sprijin.

 Redu ritmul cand observi ca eforturile tale nu au transformat copilul cu ADHD intr-un
copil model peste noapte - esti parinte, nu magician!

BIBLIOGRAFIE:
- Barkley,R. A. (2002) Psychosocial treatments for attention deficit/hyperactivity disorder,
Journal of Clinical Psychiatry, 63, 36-43
- Barkley R. A. (2000) Taking charge of ADHD: The complete, authoritative guide for
parents (rev ed), New York: Guilford
- Brown T.E. (2005) Attention Deficit Disorder: The Unfocused mind in children and
adult, New heaven, CT:Yale University Press
- Rad. F. ADHD - Attention Deficit/Hyperactivity Disorder,
- Brikell I, Kuja-Halkola R, Larsson H (September 2015). “Heritability of attention-deficit
hyperactivity disorder in adults”. American Journal of Medical Genetics. Part B,
Neuropsychiatric Genetics. 

Realizat de:
Prof. Inv. Prescolar : Grigorescu Liliana