22.05.

2023

ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR DE LECTURĂ

DUPĂ IMAGINI.

Prof. Inv. Prescolar: Grigorescu Liliana

Lectura după imagini este un mijloc prin care se realizează obiectivele

educaţionale în mod sistematic, organizat în detaliu, la care participă toţi copiii grupei.
Ele se pot organiza pe grupuri mici sau frontal, pe baza unor teme de interes comun şi
se pot desfăşura fie sub forma lor tradiţională, pe un singur domeniu, fie sub formă de
activităţi integrate, cu caracter interdiscilplinar.1
Forma de lectură, cea mai accesibilă unui copil din grădiniţă este lectura după
imagini.
În grădiniţă copilul dobândeşte prima experienţă a vieţii colective şi, deşi
libertatea sa este dirijată, canalizată, el întâlneşte mai puţine constrângeri decât în
mediul familial şi se exprimă cu mai multă încredere şi naturaleţe.
Izolat, copilul realizează o lectură a imaginii, rezultată din alegeri succesive,
aleatorii, neţinând seama de alţii iar creaţia sa este folosită personal şi nu are sens decât
pentru el. În grup, copilul realizează o lectură propriu-zisă a imaginii, iar creaţia sa
dobândeşte un sens mai larg pentru că o poate comunica. Împărtăşind colegilor săi
bogăţia descoperirilor sale, el are nevoie de prezenţa acestora pentru a-şi confirma ceea
ce el percepe, simte şi gândeşte, pentru că o activitate creatoare autentică nu poate fi
realizată dacă eşti izolat de lumea înconjurătoare, închis în tine. Aceasta nu se poate
realiza decât în colectiv, în situaţii de comunicare şi de schimb între indivizi angajaţi
într-o activitate comună, îndreptată către obiective comune.
Rolul important în dirijarea activităţii copiilor îl are educatoarea prin modul de
concepere, proiectare şi conducere a lecturilor după imagini. Cu tact, cu răbdare şi
pricepere, educatoarea va dirija copilul nu numai spre intuirea şi expunerea verbală a
celor ilustrate, ci spre interpretarea lor, solicitând procesele gândirii: analiza, sinteza,
generalizarea, abstractizarea.
Imaginile prezentate copiilor oferă diferite posibilităţi în privinţa dezvoltării
gândirii şi vorbirii:
 Stabileşte legături între elementele compoziţionale, între acţiunile redate.
Se ştie că la vârsta preşcolară apar interesele intelectuale propriu-zise, copilul
este preocupat de legătura dintre lucruri, de alcătuirea lor. Imaginea (tabloul) are
calitatea de a prezenta copilului elemente compoziţionale în strânsă legătură între ele,
cum ar fi în lectura după imagini „Jocurile copiilor iarna”, care înfăţişează un grup de
copii făcând un om de zăpadă.
Pentru a se ajunge la forma finală, copiii au intuit acţiunile şi personajele separat
(un copil face bulgărele de zăpadă, altul construieşte omul de zăpadă). Deşi au fiecare
sarcini diferite, personajele au acelaşi scop - construirea unui om de zăpadă, ceea ce
favorizează legătura între elementele compoziţionale. Acelaşi lucru se poate spune şi
despre celelalte personaje din tablou, care printr-o trăsătură comună se integrează în
aceeaşi temă (se dau cu sania, patinează, schiază, se bulgăresc), jocurile de iarnă.
 Stabileşte legături între conţinutul tabloului şi experienţa de viaţă a
copilului.

Damşa , I., Toma-Damşa, M., Ivănuş,Z. Dezvoltarea vorbirii în grădiniţa de copii şi în clasa I, Editura
1

Didactică şi Pedagogică,R.A. Bucureşti, 1996, pag.68.

 22.05.2023

În lectura după imagini „Activitatea copiilor la colţul naturii”, copiii au reuşit să

asocieze acţiunile din tablou – îngrijirea plantelor, hrănirea peştilor din acvariu – cu
activitatea lor de la colţul viu. Bogăţia experienţei lor s-a reflectat într-o lecturare
amănunţită a tabloului şi mai mult, analiza tabloului a fost completată cu acţiuni reale
de îngrijire şi de îmbogăţire a colţului naturii.
 Interpretează acţiuni.
În această idee trebuie să excludem educatorul care consideră că adevărul este
numai cel susţinut de el şi caută să-l impună copilului.
În lectura după imagini ”Toamna” există un grup compoziţional al tabloului,
format din doi şcolari, un băiat şi o fetiţă, care merg pe aleea unui parc. Pentru
stimularea gândirii divergente, educatoarea întreabă: Unde credeţi că merg şcolarii?.
Educatoarea putea să se limiteze la un singur răspuns – „copiii merg la şcoală”, dar au
existat şi alte răspunsuri argumentate logic: „se întorc de la şcoală”, „se plimbă prin
parc”, etc.
La întrebarea De ce sunt veseli copiii?, răspunsurile vor fi diferite: „pentru că
au luat nota 10”, „pentru că se plimbă prin parc”, „pentru că merg acasă”.
Copiii au asociat expresia feţei cu anumite acţiuni, apar deci raţionamente logice
şi personale, referitoare la mesajul transmis prin imagine. În această situaţie s-a mers în
profunzime, urmărindu-se înţelegerea de către copii a interdependenţei dintre general şi
detaliu, expresia fiind o reflectare a stării sufleteşti.
Eficienţa acestor activităţi se datorează, în mare măsură, modului cum sunt
formulate întrebările de către educatoare. Ele vizează tocmai unele aspecte, sunt mai
cuprinzătoare şi mai profunde, dau mai mult câmp de gândire şi exprimare verbală
copiilor, vizează mai mult aspectul cauzal, explicativ, determină răspunsuri, atitudini
critice, argumente în susţinerea unui punct de vedere. Importanţa deosebită în
înţelegerea şi asimilarea cunoştinţelor o au întrebările pe care le adresăm copiilor, de
genul:
 Caută răspuns la întrebări care:
a) stimulează capacitatea de a stabili diferite legături între elementele
tabloului şi realitatea obiectivă.
În lectura după imagini cu tema „Iarna”, după ce se stabilesc elementele
componente ale tabloului, se precizează că acţiunea se petrece în timpul iernii, şi se
adresează copiilor întrebarea: După ce se vede că tabloul reprezintă anotimpul iarna?.
Copiii reuşesc, pe baza experienţei proprii să observe că: pe stradă se văd sănii, copiii se
joacă cu bulgări de zăpadă, casele sunt acoperite de zăpadă, la acoperişuri se văd ţurţuri,
etc
O situaţie similară se poate crea în aceeaşi activitate punând întrebarea De unde
a ajuns gheaţa la streşini?. Copiii vor răspunde că din cauza frigului, că a pus-o iarna,
etc.
b) cer copiilor să motiveze diferite acţiuni.
Copiii caută explicaţia fenomenelor observate sau analizate, desprinzând
legăturile cauzale, reale dintre fenomene şi acţiuni. Astfel fenomenul creşterii şi
dezvoltării plantelor este motivat de copii în lectura după imagini „Activitatea copiilor
la colţul naturii” – De ce udă copiii plantele? – Ca să nu moară. De ce hrănesc copiii
peştii? – Ca să crească mari, etc.
Astfel copiii găsesc explicaţii, motivând acţiunile personajelor din tablou, prin
raţionamente simple, bazate pe experienţa lor de viaţă, sau pe cunoştinţele însuşite
anterior, găsind legături logice între acţiunea şi scopul ei.
 22.05.2023

c) Întrebări care cer să fie presupuse consecinţele unor acţiuni ale

personajelor ilustrate – Ce s-ar întâmpla dacă n-am uda florile, n-am
hrăni peştii, am scoate peştii din apă?, etc.
Prin aceste întrebări, copiii sunt puşi în situaţia de a gândi, de se exprima verbal,
făcând abstracţie de suportul intuitiv şi bazându-se pe experienţa proprie. Astfel se
solicită gândirea divergentă iar copilul trebuie să găsească mai multe soluţii la o anume
problemă.
d) Întrebări care stimulează capacitatea copiilor de a sintetiza. La întrebarea
De ce vedem în tablou mai mult culoarea albă?, Ce culori foloseşte
pictorul în tabloul cu anotimpul toamna?”, De ce crengile copacilor sunt
aplecate, toate într-o direcţie? copiii sunt puşi în situaţia de a observa
fiecare element din tablou şi de a găsi elementele semnificative care să
motiveze răspunsul şi să caracterizeze atmosfera sau anotimpul (iarna
este multă zăpadă, toamna întreaga natura îngălbeneşte, bate vântul, etc).
e) Întrebări care solicită deducţii. Raţionamentul deductiv este în general
mai puţin accesibil preşcolarilor dar când cerinţa nu are un caracter
abstract, ei pot, cu ajutorul tabloului să facă deducţii corecte. Analizând
tabloul „Toamna, la cules de vie”, la întrebarea „De unde ştim că au fost
harnici copiii”? copiii vor răspunde că sunt multe coşuri pline cu
struguri, că au rămas puţini struguri în vie, că sunt veseli, că aşa sunt toţi
copiii, etc. Legătura dintre cantitatea de struguri culeasă, numărul de
coşuri, lipsa strugurilor din vie sunt argumente ale raţionamentelor,
prezentate de copii.
Prezentând tabloul „Iarna”, copiii sunt întrebaţi după ce cunosc că este
frig. Ei vor răspunde că văd ţurţuri la streşini, este zăpadă mare, apa
râului este îngheţată, copiii sunt îmbrăcaţi cu haine groase.
 Un moment special şi foarte plăcut pentru copii este găsirea unui titlu
pentru tablou intuit.
Copiii se întrec în originalitate, găsind titluri mai mult sau mai puţin
semnificative pentru ceea ce le sugerează acţiunile sau imaginile din tablou. Se va
selecta împreună cu copiii titlul cel mai potrivit tabloului.
Pentru a evalua eficienţa unei activităţi şi pentru a pregăti următoarele se
utilizează diferite modalităţi de verificare, sistematizare sau fixare a cunoştinţelor şi
abilităţilor însuşite de copii.
În cazul lecturii după imagini, se pot utiliza diferite fişe, probe orale, probe
practice, caiete de muncă independentă, diferite alte auxiliare prin care putem să
apreciem nivelul de cunoştinţe asimilate, capacitatea copiilor de a opera cu ele în
contexte noi, nivelul lor de exprimare verbală, de gândire.
De exemplu: la activitate cu tema „Toamna, la cules de vie”, copiii vor opera pe
fişe care vor avea ca sarcină didactică încercuirea fructelor de toamnă dintr-o mulţime
de fructe. O altă formă de evaluare poate fi executarea unui peisaj, asemănător celui din
tablou fie prin pictură, desen, modelaj, fie printr-un colaj. Un procedeu de evaluare
orală poate fi sub formă de joc de rol, joc de creaţie sau dramatizare, în care copiii
îndeplinesc roluri diferite (gospodine, cumpărător şi vânzător în aprozar, în piaţa de
legume şi fructe, etc).
Se poate concluziona că lecturile după imagini sunt un mijloc de dezvoltare
multilaterală a copiilor, dar în primul rând ele constituie un mijloc important de
dezvoltare a capacităţii de cunoaştere, şi îndeosebi a gândirii şi vorbirii clare,
expresive.
 22.05.2023

Prin eşalonarea logică a activităţilor în planificarea calendaristică, ţinând cont

de nivelul grupei, interesele copiilor şi posibilităţile materiale, copiii sunt stimulaţi să
se angajeze direct în investigarea realităţii, în aplicarea practică a cunoştinţelor
dobândite.

Bibliografie :
*Breben Silvia; Gongea Elena; Ruiu Georgeta; Fulga Mihaela, Metode
interactive de grup – ghid metodic. 60 metode si 200 aplicatii practice pentru
invatamantul prescolar, Editura Arves, 2007

*Dumitrana Magdalena, Educarea Limbajului in invatamantul prescolar, vol

1. Comunicarea orala, Bucuresti, Editura Compania, 1999

*Gherghina Dumitru; Oprescu Nicolae; Danila Ioan; Novac Cornel; Ilie Valli;
Bunaiasu Claudiu; Camarasu Gina; Paunescu Anca, Metodica activitatilor
instructiv-educative in invatamantul preprimar, Craiova, Editura Didactica
Nova, 2007

*Hobjila Angelica, Elemente de didactica a activitatilor de educare a

limbajului, Iasi, Institutul European, 2008

Realizat de:
Prof. Inv. Prescolar : Grigorescu Liliana