Cum reacţionăm şi cum ne manifestăm în timp de încercare?

Un adevărat creştin, credincios lui Dumnezeu, nu trebuie să se sperie şi nimic nu trebuie să-l
descurajeze de pe cale. Orice nor de “furtună” şi de încercare abătut pe neaşteptate asupra
vieţii lui este un motiv de a se încrede şi mai mult în Dumnezeu. Este un motiv de a se ruga
mai mult cu credinţă, având în vedere că Domnul este Atotputernic şi deasupra tuturor
încercărilor. Încercarea, pentru noi creştinii, este ca un cântar al lui Dumnezeu şi prin care ne
cântăreşte după modul cum ne-am comportat în acest timp. Dumnezeu vede şi stabileşte cum
am fost găsiţi: am cântărit greu sau am fost găsiţi uşori. Ne-am comportat cu credinţă şi
răbdare fără a păcătui sau am căzut la test şi găsiţi uşori uşori înaintea Domnului? (Prov.
Cap.24:12). Dumnezeu pune la încercare credinţa aleşilor Săi. Iar pentru noi cel mai autentic
exemplu de credincioşie, de răbdare şi dragoste în prigonire şi suferinţă este Domnul Isus
Hristos ca om, venit pe acest pământ. El a biruit privind, dincolo de suferinţele Sale pe care
le-a îndurat, la Dumnezeu Tatăl, la misiunea şi la lucrarea de mântuire pe care a venit s-o
împlinească pe pământ. Prin aceasta Domnul a biruit căci a băut paharul suferinţei până la
sfârşit, culminând cu moartea Sa pe Crucea Calvarului pentru noi, păcătoşii. Numai că El,
fiind Dumnezeu, nu putea rămâne în mormânt şi Dumnezeu Tatăl L-a înviat pe Fiul Său care
s-a întors glorios în slava cerească. Ceea ce L-a întărit pe Domnul în cele mai grele momente
de chin şi durere a fost că El a privit spre viitor la rodul suferinţelor Sale, la veşnicie. “... Dar
după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile
şi lucrarea Domnului va propăşi în Mâinile Lui” (Isaia cap.53:10). Suntem îndemnaţi să
călcăm pe urmele Sale, pe drumul care duce spre Împărăţia Sa cea veşnică. Domnul a fost
înainte mergător, deschizând drumul. Noi, pentru a ajunge acolo, să păşim pe acele urme
sfinte trasate de Domnul şi Mântuitorul nostru, urme ale ascultării şi răbdării în orice situaţie
a vieţii. Este strict necesar, ca moştenitori ai Împărăţiei Sale, să fim statornici şi neclintiţi în
credinţă şi în dragoste pentru Dumnezeu. “Cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit”
(Matei cap.10:22). Când trecem prin “cuptorul” încercărilor să ne rugăm cel mai mult lui
Dumnezeu, cerând ajutor, putere, înţelepciune pentru luarea deciziilor corecte şi pentru
izbăvire. Mintea şi gândurile să le îndreptăm la făgăduinţele lui Dumnezeu şi la exemplele de
încercare prezentate în cuprinsul Bibliei. Suferinţele, nedreptăţile şi moartea pe cruce pe care
le-a îndurat Domnul Isus Hristos şi suferinţele tuturor urmaşilor Săi să ne dea curaj pentru ca
şi noi să putem rezista cu răbdare şi credinţă. Nu trebuie să ne temem de oameni, de
ameninţările lor şi de ceea ce ne-ar putea face rău, ci să ne temem de Dumnezeu, să nu
păcătuim împotriva Lui. Căci pentru cei ce se tem de El şi se încred în El le dă făgăduinţele
Sale. În momentele de necaz şi încercare, un creştin cu o credinţă slabă, uitând făgăduinţa
ocrotirii şi ajutorului lui Dumnezeu, se chinuieşte să-şi rezolve singur problemele. În această
situaţie suferă eşecuri, pagube şi se afundă şi mai tare în necaz. Când există situaţii diferite,
imposibil de trecut, parcă fără nici o ieşire, ajungem să depindem, prin credinţă, de
intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu. Pe timp de criză şi grea suferinţă, chiar dacă
Domnul îngăduie să trecem prin ele, avem nevoie să conştientizăm că Domnul Isus Hristos
este prezent lângă noi, căci şi El a trecut pe acolo.
În cazurile când creştinul nu are toată armătura lui Dumnezeu, armătura credinţei şi pentru că
nu s-a luptat după regulile impuse de Dumnezeu, el este biruit de vrăjmaş, făcându-l să
păcătuiască. Cum? A uitat pe Dumnezeu care-i putea fi ajutorul, pentru a rezista şi a-l salva.
Nu s-a rugat cu credinţă, nu a avut destulă răbdare, ceea ce l-a făcut să cârtească, să-şi piardă
dragostea şi blândeţea, devenind nervos, ajungând să gândească rău şi să se răzbune. Şi-a
pierdut liniştea, pacea şi chiar buna înţelegere cu cei din jur. Gândurile-i sunt tulburate,
ajungând chiar să ia decizii greşite pentru a ieşi din necaz. Întrebările pe care să ni le punem:
“Cum am ieşit din cuptorul suferinţei şi al încercării? Cât am păcătuit şi nu am rezistat pentru
a fi aur curat pentru Dumnezeu? (1Cor. Cap.3:12-13).