ZAPADA DIN HELEM

Helem era un tîrg plin de pro_ti - de pro_ti tineri sj

de prosti bätrîni. Într-o noapte, unul dintre ei a zrit
luna oglindindu-se într-un butoi cu ap _i toi au er
crezut
c ea a c zut acolo. S-au repezit atunci _i au legat st ns
butoiul, pentru ca luna s nu mai scape din el. A dotta
s-au uitat în butoi, ia
luna de unde nu-i! Pentru
zi, cînd
nici unul dintre ei nu a înc put vreo îndoial c Iuna
le-a fost furat . Au trimis îndat dup str ji - _i, pen-

tru c nu s-a putut da de hoti, s-au pus pe tînguiri i pe

bocete.
Cei mai de vaz dintre toi pro_tii din Helem erau
cei _apte frunta_i ai tîrgului. Pentru c erau cei mai
bätrîni _i cei mai neghiobi, cuvîntul lor era hotritor în
Helem. Aveau brbi albe, iar fruntile, de-atîta cugetare,
le erau foarte înalte.
Odat, într-o searä de Hanuca, a nins cu nenmiluita.
Zpada a acoperit tîrgul ca o mantie de argint. Luna str-
lucea, stelele sclipeau, iar neaua scînteia ca mrgritarele
_i nestematele. Seara aceea i-a gsit pe frunta_i adunal
laolalt i czufi pe gînduri, cu frunile încruntate. Tirgul
se afla atunci la mare ananghie _i se tot întrebau de unde
s scoat un ban. Deodat , Gronam, mai-marele dintre
pro_ti _i cel mai virstnic dintre toti, scoase un strigat:
Zpada e de argint
yad mrgritare în zpad ! sri, fericit, un altu.
- lar eu z resc o puzderie de nestemate! strig al

treilea.
Pentru frunta_ii tîrgului era limpede c o compar
czusé din cer.