NEVOIA DE A COMUNICA

"Cuvntul este sunet si culoare, e mesagerul gndului uman" (Tudor Vianu) 2.1. Definitie Nevoia de a comunica este o necesitate a fiintei umane de a schimba infoirmatii cu semenii sai. Ea pune n miscare un proces dinamic, verbal si nonverbal, permitnd persoanelor sa se faca accesibile una alteia, sa reuseasca sa puna n comun sentimentele, opiniile, experientele si informatiile. 2.2. Independenta n satisfacerea nevoii de a comunica Omul are nevoie de alte persoane pentru a raspunde ansamblului necesitatilor sale vitale si pentru a-si satisfacenevoile sale superioare. Comunicarea se realizeaza n doua moduri : a) modul nonverbal - limbajul corpului (expresia ochilor, a figurii, gesturile, postura, mersul) este o forma arhaica de transmitere a trairilor noastre interioare. b) modul verbal - este, prin excelenta, vehicul al gndirii ; limbajul verbal permite o exprimare mai clara, mai precisa si mai nuantata a semnificatiilor de exteriorizat ; limbajul scris este mai cizelat ; pentru a reda informatiile, nuantele este nsotit de semne de punctuatie. Omul este capabil de a comunica cu semenii sai din punct de vedere fizic, dar este capabil sa primeasca si stimuli intelectuali, afectivi si senzoriali, care i sunt transmisi din anturajul sau.

Pentru a se realiza din punct de vedere al nevoii de comunicare , individul trebuie sa aiba o imagine pozitiva despre sine, o cunoastere a eului sau material, adaptiv si social. Independenta n satisfacerea nevoii de comunicare presupune integritatea individului, a organelor de simt, o dezvoltare intelectuala suficienta pentru a ntelege semnificatia mesajelor schimbate. 2.3. Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii de comunicare Factori biologici Integritatea organelor de simt Starea optima de functionare a vazului, a auzului, a mirosului, a gustului, a pipaitului ; Auzul, vazul permit comunicarea cu lumea exterioara; gustul, pipaitul protejeaza individul fata de per 12412v2120m icolele din lumea nconjuratoare ; Integritatea organelor fonatiei permite comunicarea verbala; Integritatea aparatului locomotor face comunicarea nonverbala (gesturi , miscari); posibila

Factori psihologici

Raspunsul erogen: reactia susceptibila de a provoca o excitatie sexuala ; Inteligenta - comunicarea este influentata de gradul de inteligenta a individului, de puterea de ntelegere a stimulilor primiti, de gndire, imaginatie, memorie Perceptia : reflectarea personala a unui fenomen, obiect, care se face cu ajutorul simturilor ; functia perceptibila este educabila; Emotiile sunt exprimate prin expresia fetei, prin debitul verbal (bucurie-tristete ; rs-plns) ; Anturajul este determinant n satisfacerea nevoii de comunicare ; climatul armonios n anturaj, n familie permite individului sa stabileasca legaturi afective ;

Factori sociologici

schimbul este trecerea unui mesaj de la o persoana la alta ; Cultura si satutul social -educatia, cultura joaca un rol important de comunicare ; Personalitatea - comunicarea e influentata de stadiul de dezvoltare a personalitatii umane ; personalitatea determina individul sa fie ncrezator n capacitatile sale de a se exprima, a se afirma, sa stabileasca legaturi semnificative cu cei din jur. Manifestari de independenta n cadrul nevoii de comunicare a) Manifestari de orddin biologic Functionarea adecvata a organelor de simt Acuitatea vizuala Acuitatea auditiva Finetea gustativa si a mirosului Debit verbal Sensibilitatea tactila Usor Expresia nonverbala Ritm moderat Limbaj clar, precis Miscari Posturi si gesturi ale minii Expresia fetei Privire semnificativa Mecanisme senzoro-perceptuale adecvate

b) Manifestari de ordin psihologic Exprimare usoara a nevoilor, dorintelor, a ideilor, a

emotiilor exprimarea clara a gndurilor Imagine pozitiva de sine cunoasterea sinelui material, spiritual si social Perceptia obiectiva a mesajului primit si capacitatea de verificare a perceptiei sale Exprimarea sentimentelor prin pipait Utilizarea adecvata a mecanismelor de aparare Atitudinea receptiva si de ncredere n altii Capacitatea de a angaja si mentine o relatie stabila cu semenii c) Manifestari de ordin sociologic Aparteneta la grupuri de diverse interese Stabilirea de relatii armonioase n familie, la locul de munca, n grupuri de prieteni

Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei nevoii de comunicare exploreaza mpreuna cu pacientul, mijloacele sale de comunicare nvata pacientul : o sa mentina integritatea simturilor (vazul, auzul, gustul, mirosul); o sa utilizeze mijloacele specifice de exprimare a sentimentelor, a emotiilor; o sa aiba o atitudine de receptivitate si de ncredere n alte persoane ; o sa mentina legaturi cu persoanele apropiate 2.4. Dependenta n satisfacerea nevoii de comunicare

Daca comunicarea nu este satisfacuta pot surveni urmatoarele probleme : 1. Comunicarea ineficienta la nivel senzorial si motor 2. Comunicarea ineficienta la nivel intelectual 3. Comunicarea ineficienta la nivel afectiv 4. Confuzie 5. Singuratate 6. Atitudinea integritatii functiei si rolul sexual 7. Izolare sociala 8. Perturbarea comunicarii familiale Surse de dificultate n cadrul nevoii de comunicare a) Surse de ordin fizic atingere cerebrala sau nervoasa ; tulburari circulatorii cerebral ; cerebrale ; accident vascular

degenerescenta ; traumatisme ; oboseala ; deficit senzorial ; surmenaj ; obstacole n functionarea simturilor si a limbajului (pansamente, aparate) ; durere, dezechilibru hidroelectronic ; b) Surse de ordin psihic droguri, medicamente, alcolism ; tulburari de gndire ; pierdere, separare, stare de criza ; anxietate, stres ;

c) Surse de ordin sociologic

poluare ; mediu inadecvat(locuinta, loc de munca, de recreare) ; climat ;

d) Lipsa cunoasterii

conflicte, esec, statut social si economic defavorabil ; insuficienta cunoastere de sine, a altora si mediul ambiant.

B. PROBLEME DE DEPENDEN 1. Comunicarea ineficace la nivel senzorial si motor Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul simturilor sale, mesaje care vin din anturaj, din mediul exterior sau din ambele. Manifestari de dependenta Tulburari senzoriale cecitate : pierderea cederii ; diminuarea vederii : scaderea acuitatii vizuale ; surditate: pierderea functiei auditive; hipoacuzie: diminuarea auzului pierderea sau diminuarea gustului: pierderea combinatiilor celor patru senzatii de baza dulce, amar, acru, sarat (simtul de control al hranei) anosmie: pierderea mirosului; hipoestezie: scaderea sensibilitatii cutanate; Tulburari motorii hiperestezie: cresterea sensibilitatii cutanate paralizia : disparitia totala a functiei motorii musculare;

 pareza: scaderea functiei motorii musculare; paralizii periferice: scaderea tonusului muscular, miscarile pasive se pot efectua cu amplitudine mult mai mare; paralizii centrale : tonusul muscular este pastrat sau chiar exagerat, miscarile pasive se pot executa cu amplitudine redusa ; Se disting : monoplegia, membru ; paralizia unui singur

hemiplegia, paralizia corp lateral ; paraplegia, inferioare ; paralizia membrelor

tetraplegia, paralizia celor patru membre afazie : incapacitatea de a pronunta anumite cuvinte sau de a le folosi, ori ambele ; dizartria : dificultatea de a articula cuvintele, repetarea sau omisiunea de silabe, ori prelungirea unor sunete ; mutism : bolnavul nu raspunde, nu comunica cu anturajul ; dislalia : imposibilitatea de a pronunta anumite sunete care compun cuvinte, vorbirea devine inteligibila ; neliniste: lipsa de liniste sufleteasca, framntari ; inactivitate : lipsa activitatii fizice sau

Reactii afective n insuficiente sau exces senzorial

intelectuale, ori ambele ; anxietate : sentiment profund de disconfort sau de tensiune, pe care individul l resimte n fata vietii ; ncetinirea dezvoltarii gndirii : asociatiilor de idei este mai lent ; ritmul

halucinatii : perceptii fara obiect ; n functie de analizatori, sunt halucinatii auditive, vizuale, gustative, olfactive, cutanate ; izolare - singuratate : starea individului de a fi singur, retras. 2.5. Interventiile asistentei Pacientul cu comunicare ineficienta la nivel senzorial si motor
OBIECTIVE INTERVENIILE ASISTENTEI, AUTONOME sI DELEGATE

Pacientul sa fie echilibrat psihic

linisteste bolnavul cu privire la starea explicndu-i scopul si natura interventiilor ; familiarizeaza bolnavul cu mediul sau ambiant; asigura un medic de securitate, linistit ; administreaza medicamentatia medic ; cerceteaza posibilitatile de bolnavului ; recomandata comunicare

sa,

de ale

Pacientul sa foloseasca mijloace de comunicare adecvate starii sale Pacientul sa fie compensat

furnizeaza mijloacele de comunicare ; nvata bolnavul sa utilizeze mijloacele de comunicare conform posibilitatilor sale ; asigura ngrijiri relative la perturbarea senzoriala sau motrice a bolnavului (cecitate, surditate, paralizie );

senzorial

are rolul de suplinire pentru satisfacerea nevoilor pe care pacientul nu si le poate satisface autonom (a mnca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre ; a evita pericolele ) ; administreaza medicatia recomandata : unguente, picaturi oculare, nazale, auriculare ; efectueaza exercitii pasive si active pentru prevenirea complicatiilor musculare, articulare ; pregateste bolnavul pentru diverse examinari ale simturilor si l ngrijeste dupa examinare.

2. Comunicarea ineficienta la nivel intelectual Dificultatea individului de a ntelege stimulii primiti si de a-si utiliza judecata, imaginatia, memoria, pentru a comunica cu semenii. Manifestari de dependenta Dificultatea de a-si aminti evenimentele trecute amnezie- tulburare de memorie, caracterizata prin : amnezie de fixare, de retinere a faptelor noi ; amnezie de evocare, lipsa capacitatii de reproducere sau recunoastere a unor fapte anterioare ; Vorbire incoerenta Comportament neadecvat Confuzie, obnubilare dificultatea de a ntelege, de a face o judecata ; comunicarea verbala fara legatura cu situatia data ; manifestari neadecvate situatiei date ; dezorientare n timp, n spatiu si referitoare la propria persoana Interventiile asistentei -

Pacient cu comunicare ineficienta la nivel intelectual

OBIECTIVE INTERVENIILE ASISTENTEI, AUTONOME sI DELEGATE

Pacientul sa fie orientat n timp, spatiu si la propria persoana

ajuta bolnavul sa se orienteze n timp, spatiu si referitor la propria persoana ; sugereaza pacientului sa tina un jurnal ; ajuta pacientul sa completeze jurnalul ; l ajuta sa-si recunoasca capacitatile si preferintele ; lasa bolnavul sa faca tot ceea ce poate cu propriile sale mijloace.

3. Comunicarea ineficienta la nivel afectiv Reprezinta dificultatea individului de a se afirma, a fi deschis catre altii si catre nevoile lor, de a stabili legaturi semnificative cu anturajul. Fiinta umana carew nu poate comunica adecvat sufera interior si si diminueaza stima de sine. n consecinta, capacitatea de afirma este, de asemenea, redusa si situatia sa se schimba, devine insecurizanta. Individul nu mai poate stabili legaturi cu anturajul. Manifestari de dependenta Agresivitate Alienare mentala Devalorizare Apatie Egocentrism manifestare impulsiva de a se certa, bate, ataca pe cei din jur ; incapacitatea individului de a detine controlul asupra propriilor acte ; nu poate sa-si aprecieze nici suferinta si nici nu raspunde de actele sale ; perceptia negativa pe care individul o are fata de valoarea personala si competenta sa; indiferenta fata de sine si ceea ce se petrece n mediul sau ; preocuparea exagerata a individului fata de sine nsusi, de sanatate, de mbracaminte, de ocupatie,

Fobie

motiv pentru care se crede persecutat ; frica obsedanta, directionata spre ceva de care bolnavul nu poate scapa : agorafobie - teama de spatiu deschis ; claustrofobie - teama de a sta nchis n camera ;

Euforie Delir

Idei de sinucidere, halucinatii Percepere inadecvata de sine Dificultatea de a se afirma, de asi exprima sentimentele, ideile, opiniile, dificultatea de a stabili legaturi semnificative cu semenii

nazofobie - teama de boala ; stare de foarte buna dispozitie, dar fara obiect ; tulburare de gndire prin prezenta nemotivata, neconforma cu realitatea, dublata de convingerea pacientului n verosimilitatea ei ; perceptii fara obiect, auditive, vizuale ; perceptia negativa a individului fata de aparenta sa fizica ; cunoasterea sinelui material, spiritual si social ;

- Interventiile asistentei Pacientul cu comunicare ineficienta la nivel afectiv

OBIECTIVE INTERVENIILE ASISTENTEI, AUTONOME sI DELEGATE EVALUARE

Pacientul sa se poata afirma, sa aiba

vor nota zilnic pune n valoareSe capacitatile, talentele sischimbarile survenite n : realizarile anterioare ale

perceptie pozitiva de sine

bolnavului ; da posibilitatea pacientului sa-si exprime nevoile, sentimentele, ideile si dorintele sale ;

dispozitia bolnavului ; n expresia verbala si nonverbala

stabilirea da posibilitatea n legaturilor cu semenii pacientului sa ia singur decizii ; Evalueaza schimbarile survenite n nvata bolnavul : comportamentul bolnavului tehnici de afirmarefata de alte persoane. de sine tehnici comunicare tehnici de relaxare ajuta bolnavul sa identifice posibilitatile sale de a asculta, de a schimba idei cu altii, de a crea legaturi semnificative ; de

Pacientul sa fie ferit de pericole interne sau externe

antreneaza bolnavul n diferite activitati, care sa-i dea sentimentul de utilitate supravegheaza n permanenta bolnavul ; administreaza medicatia prescrisa ; antidepresive, anxiolitice, tranchilizante ;

 utilizeaza unele mijloace fizice de imobilizare : chingi ; camasi de protectie ; Aspecte ale comunicarii cu pacientul "A comunica semnifica a pune sau a avea n comun" L. Sfez. 1. Caracteristicile comunicarii medicale Comunicarea asistenta - pacient este o comunicare directa, fata n fata nemediata si neformalizata. ntre cei doi subiecti ai transferului de informatie are loc un schimb continuu de informatii care i conduce pe fiecare dintre cei doi parteneri catre obiectivele precise ale ntrevederii : aflarea raspunsurilor n legatura cu modificarea starii de sanatate, remediile propuse pentru nlaturarea acestora, modalitatile practice de actiune. n afara acestui fascicul de informatii, sa-i zicem central, are loc si o alta trecere de mesaje secundare, care permit raspunsul la o serie de probleme "periferice . O buna comunicare este o conditie fara de care desfasurarea actului medical de calitate este doar o utopie. Descoiperirea adevaratei naturi a problemelor pacientului, traducerea acestuia ntr-un diagnostic si comunicarea acestui diagnostic pacientului depind n mare masura de o buna comunicare ntre asistenta si pacient. Satisfacerea pacientului, complianta la tratament si rezuiltatele acestui tratament depind de asemenea de calitatea acestei interactiuni ntre asistenta medicala si pacient. 2. Factorii perturbatori ai comunicarii O serie de factori pot perturba comunicarea ntre asistenta medicala si pacient. Acestia sunt grupati n trei categorii :

a. factori fizici: au o actiune de distorsionare a mesajului : - deficientele verbale (blbismul, bolile faringiene) ; - deficientele acustice (hipoacuzia, surditatea) ; - amplasamentul (pozitia vorbitorului n raport cu ascultatorul) ; - iluminarea (slaba iluminare mpiedica receptarea comunicarii nonverbale); - temperatura (caldura excesiva sau frigul acuza o stare neplacuta celor doi parteneri) ; - ora de zi (n cea de a doaua parte a zilei comunicarea devine mai dificila datorita acumularii oboselii) ; - durata ntlnirii(ntlnirile pe fuga saui prea prelungite sunt ineficiente) b. factori interni : pot perturba comunicarea n urmatoarele situatii : implicarea afectiva (att implicarea pozitiva ct si cea negativa tulbura pozitia comunicarii, precum si felul n care ea este perceputa de auditori) ; frica (teama comunicatorului ca prin ceea ce comunica ar putea intra ntr-o situatie neplacuta sau cea a ascultatorului ca ar putea auzi lucruri neconvenabile, vor perturba mesajul) ; amenintarea statutului (daca cel ce comunica nu este sigur de faptul ca ceea ce comunica nu i ameninta imaginea personala, va evita sa transmita mesajul complet sau va demonstra anumite parti din el) ; presupuneri subiective (daca vorbitorul crede ca ascultatorul i este ostil sau indiferent si mesajul va fi distorsionat) ; preocupari ascunse (daca unul dintre parteneri are o preocupare diferita dect scopul pentru care se afla n relatia de comunicare - pecuniara erotica - mesajul va fi perturbat) ;

fantasme (daca asistenta medicala sau pacientul au o anumita imagine pozitiva sau negativa, despre propria persoana, diferita de realitate, aceasta va influenta negativ comunicarea).

c. factori semantici : vocabularul incomplet sau prea tehnicist vor face imposibila comunicarea ; gramatica (greselile gramaticale vor deturna comunicarea, scaznd relatia de ncredere si depreciind imaginea celui care le face, mai ales atunci cnd acesta este medicul ) ; sintaxa (constructiile verbale prea complicate sau dupa modelele altor limbi, perturba relatia de comunicare) ; conotatiile emotionale ale unor cuvinte (anumite cuvinte, cu semnificatie deosebita pentru unul dintre partenerii comunicarii, vor perturba mesajul prin polarizarea atentiei sau suprasemnificarea unor fragmente din mesaj).

ficiente verbale ;

ficiente acustice ; ;

FACTORI CARE PERTURB COMUNICAREA FIZICI INTERNI SEMANTICI - implicarea - vocabular ; pozitiva/negativa ; - gramatica ; - frica ; - sintaxa ; - amenintarea - conotatiile emotionale statutului ; ale unor cuvinte. - presupuneri subiective ; - preocupari ascunse ; - fantasme 3. Relatia dintre asistenta medicala - pacient si modelul biopsihosocial

Relatia dintre asistenta medicala si pacienti implica o varietate de impresii contrarii, mergnd de la idealizarea romantica pna la disperarea cinica. Dupa modul n care fiecare pacient si joaca rolul, bazat pe diferite expectatii se pot crea premisele, fie pentru o relatie satisfacatoare si eficienta , fie pentru alta suspicioasa cu frustrari si dezamagire. Asistentele medicale lucreaza cu oameni bolnavi si nu cu sindroame patologice, iar oamenii bolnavi aduc n relatia asistenta - pacient o influenta complexa ntre factorii biologici, fortele psihologice si conditiile sociale. Engel G. A fost cel mai important sustinator al modelului bolii care pune accentul pe abordarea ntreaga, sistemica a comportamentului uman si al bolii. Modelul biopsihosocial este derivat din teoria generala a sistemelor. Sistemul biologic - pune accentul pe substratul anatomic, structural si molecular al bolii si impactul sau asupra functionarii biologice a pacientului; Sistemul psihologic - pune accentul pe impactul factorilor psihodinamici ai motivatiei si personalitatii privind trairea bolii si reactia la ea. Sistemul social - pune accentul pe influentele culturale de mediu si familiale asupra exprimarii bolii si trairii ei. Gangel G. A sustinut ca fiecare sistem poate afecta si poate fi afectat de oricare dintre celelalte. Modelul lui Eugen G. Afirma ca boala medicala este rezultatul direct al factorilor psihologici si socio-culturali, si ncurajeaza o ntelegere mai adecvata a bolii si tratamentului. Relatia asistenta pacient este o componenta critica a modelului biopsihosocial. Orice asistenta medicala trebuie nu doar sa aiba cunostinte

practice despre starea medicala a pacientului, dar si sa fie familiarizata asupra psihologiei individuale a pacientului. 4. Comunicarea nonverbala asistenta medicala - pacient Informatiile nonverbale pe care le transmite pacientul sunt de natura fizica, biologica, medicala, sociala, culturala. Din punct de vedere medical, prin informatiile nonverbale pe care le culege asistenta medicalaaduna date esentiale pentru demersul sau n procesul de ngrijire. Faciesul, aspectul pielii, atitudinile, miscarile, mersul, scrisul, pot da informatii valoroase n multe afectiuni. Pacientul la rndul sau examineaza si urmareste asistenta medicala n tot ceea ce nseamna atitudinea ei. Asistenta medicala nu trebuie sa uite niciodata ca prin comportamentul sau comunica ceva pacientului. Pacientul sesizeaza daca asistenta este atenta, interesata de relatarea sa, i apreciaza atitudinea calma si rabdarea, vocea adaptata situatiei. Pacientul nu iarta niciodata atitudinea de dezinteres, de imagine pe care o au uneori asistenetele. Comunicarea nonverbala este procesul de transmiterea a informatiei fara a folosi cuvinte. Cuprinde felul n care o persoana si foloseste corpul, cum ar fi expresia fetei, privirea, gesturi ale bratelor si ale minilor, pozitia si diferite miscari ale picioarelor. Comunicarea nonverbala include, de asemenea, paralingvistica - adica unele calitati cum ar fi tonul, ritmul, frecventa si vibratia ; greseli de vorbire, pauze sau tacere. De foarte multe ori, ntelegem sentimentele celorlalti tocmai prin aceste aspecte ale comunicarii nonverbale. O componenta importanta a comunicarii nonverbale implica spatiul de miscare, adica pastrarea distantei : ct de mult ne apropiem fizic, n timp ce vorbim cu prietenii sau partenerii de afaceri, iubite sau pacienti. Alte comportamente cum ar fi ngrijirea personala, mbracamintea si mirosurile (exemplu : transpiratia, alcool, tutunul) de asemenea ofera informatii despre pacient fara a fi nevoie de cuvinte si va poate fi de ajutor n ntelegerea mai buna a situatiei. Chiar daca comunicarea nonverbala a

pacientului este evidenta, acesta este foarte probabil sa nu fie constient de ea. Propria comunicare nonverbala necesita un nivel ridicat de cunostiinta de sine si disciplina. Este deosebit de important modul n care reactionezi la anumite urgente ce pot aparea n spital n timpul consultatiei. Trebuie sa arati ca atentia este concentrata asupra pacientului privindu-l n ochi, pastrarea unei pozitii atente si o aparenta neconstientizare a faptului ca n alta parte situatia este destul de grava. Gesturile Cnd gesturile sau expresiile fetei par sa semnifice altceva dect cuvintele, trebuie facut un efort pentru a descoperi care dintre ele - gesturile sau cuvintele - exprima mesajul corect. Gesturile de neajutorare sau lipsa de speranta sunt tipic compuse din doua faze. Ambele mini sunt ridicate la nivelul fetei, cu coatele fixe, palmele orientate una catre alta ; sunt miscate usor spre exterior, cu degetele departate si aratatorul si degetele usor ndoite, ca si cum ar fi gata sa apuce. Aceasta pozitie dureaza putin, minile caznd apoi lipsite de vlaga n poala. Gestul acesta nseamna ca pacientul se simte fara putere n fata problemei sau a situatiei respective. Prima parte poate nsemna cererea ajutorului ; n timp ce a doua parte (hipotonia sau retragerea) accentueaza inutilitatea primirii oricarui ajutor. Evitarea raspunsului prin reglarea vocii se petrece chiar si atunci cnd nu sunt prezente mucus si flegma. O alternativa a acestui gest este frecarea nasului, ceea ce mpiedica o usoara trecere cu partea dorsala a degetului aratator. Aceste gesturi nseamna ca pacientul nu este de acord sau respinge afirmatiile facute. Spre exemplu "Cum merg treburile acasa?", pacientul raspunde "Bine", si regleaza vocea si si freaca usor nasul. Probabil ca vrea sa spuna : "De fapt, lucrurile nu merg att de bine acasa". Paralimbajul

Cnd se ascunde discursul unui pacient, pot fi auzite, pe lnga cuvinte, pauzele, tonul si modelarea. n acelasi fel, pacientul aude tonul si ritmul cuvintelor sale. Unul din aspectele paralimbajului sunt pauzele. Pacientul face o pauza nainte de a raspunde ntrebarii asistentei sau nainte de a da urmatoarea replica.

ngrijirea pacientului cu otita

Otita este o infectie a urechii medii care netratata n faza congestiva determina supuratia. Otomastoida este complicatia otitei medii supurate care netratate la timp apare la 2-3 saptamni de la debutul otitei. 1. Culegerea datelor a) Circumstantele de aparitie - apare n timpul unei rinofaringite, apare la orice vrsta, dar mai frecvent apare la copii si sugari. b) Manifestari de dependenta - n otita acuta supurata : apare durerea la nceput moderata, treptat devine vie si insuportabila, iradiaza spre maxilar. senzatia de tensiune n ureche ; febra ntre 39-40 0 C, frisoane, hipoacuzie. - n otomastoida apare durere vie n regiunea mastodiana febra, dispnee, tahicardie

2. Probleme - durere, hipertermie, anxietate, insomnie, comunicare ineficienta la nivel senzorial auditiv ; - risc de complicatii, alterarea respiratiei si circulatiei, deshidratare, paralizia nivelului facial. 3. Obiective - pacientul sa afirme stare de bine ; - temperatura corpului sa se mentina n limitele normale ; - sa se obtina vindicarea fara complicatii 4. Interventiile asistentei medicale - asistenta medicala asigura repausul la pat n perioada febrila amplasnd pacientul ntr-o camenra linistita cu temperatura ntre 20-22 0 C ; - masoara ori de cte ori este nevoie, temperatura, pulsul, dimineata si seara, le noteaza n foaia de temperatura ; - administreaza tratamentul prescris de medic : antibiotice : oxacilina I.M. 500 mg la 6 h gentamicina 1 f. 2 ml la 12 h I.M. asociat cu

- administreaza tratamentul pentru combaterea febrei si a durerilor cu : algocalmin ; papaverina ; scobutil - face instilatii auriculare cu solutie calduta : - rivanol ; - aplica comprese caldute pe regiunea mastoidiana pe care le schimba la 2-3 h ;

- asigura alimentatie hidrozaharata n perioada febrila compusa din vitamine si lichide pe care o completeaza ulterior cu alimente; - asistenta medicala educa pacientul sa se prezinte la control periodic.