1

Hașegan Monik

Virusul GOLD HK27

- Până în pădure avem aproximativ 35 kilometri. Munții sunt

mult mai departe ca să ajungem la ei. Dacă ajungem în pădure putem
să scăpăm de Armata Neagră. După miezul nopții plecăm!
- Max, deja ai hotărât ce vom face fără să ne întrebi?
- Bill, dacă nu plecăm în noaptea asta, Armata Neagră o să ne
găsească. Nu mai putem sta mult aici. Trebuie să plecăm cât mai
repede!
- Max, crezi că o să reușim?
- Nu știu Bill, nu știu ...; dar am reușit să scăpăm de atâtea ori, o
să reușim și de data asta.
- Nu cred că este cel mai bun plan. Mai bine mai așteptăm.
- Nu mai putem aștepta! Nu mai avem provizii, iar Armata
Neagră este pe urmele noastre. Trebuie să plecăm cât mai repede cu
putință.
- Părerea mea este că te grăbești. O să ne aruncăm în brațele
dușmanilor, spuse Bill.
Eram liderul rebelilor care credeau în teoria conspirației, care nu
credeam că a existat vreodată un virus la nivel global, iar ideea de
vaccin antivirus, în cazul de față anti-GOLD HK27, ne făcea să avem
repulsie față de sistemul de coordonare a situațiilor extreme. Bill era
mâna mea dreaptă, dar uneori voia mai mult, voia și el putere, iar în
ultima vreme desconsidera deciziile mele. Iar acum, când Armata
Neagră era pe urmele noastre, Bill nu era de acord cu deciziile mele și
îi întărâta pe ceilalți rebeli împotriva mea.
- Oameni buni, am fugit de sistem, am fugit de vaccin, dacă ne
prind, am fugit degeaba! Cred că cea mai bună soluție este să mergem
1
 - #1 Virusul Gold HK27

către pădure. Când o să ajungem în pădure o să le fie mai greu să ne

urmărească. Iar dacă traversăm pădurea o să ajungem pe insula Toba,
care este împrejmuită de un lac vulcanic, iar acolo ne putem face un
cămin doar al nostru. Dacă vom rămâne aici, vom fi prinși ca șoarecii
în capcană. Astăzi este o noapte întunecată. Datorită norilor, lumina
lunii nu se va vedea, ceea ce va fi optim pentru noi pe un câmp deschis.
- Cine vrea să mă urmeze să se pregătească. Imediat după miezul
nopții plecăm, am spus; după care am plecat pentru a mă pregăti.
La câteva minute după miezul nopții, le-am spus că este timpul de
plecare. Trei sferturi dintre rebeli aleseseră să mă urmeze, iar ceilalți
se alăturaseră lui Bill, crezând că statul la adăpost îi va ține departe de
pericol.
Am alergat mai bine de trei ore și pădurea parcă se depărta de noi
decât să se apropie. Am făcut o mică pauză să ne odihnim, când la un
moment dat am auzit împușcături în aer. Armata Neagră ne luase urma,
ne descoperiseră adăpostul improvizat și îi prinseseră pe Bill și pe cei
care rămăseseră cu el. Am pornit la drum grăbind pasul.
Mai aveam aproape un kilometru când în urma noastră am auzit
zgomote de motoare. Nu aveam arme ca să ripostăm, iar singura
noastră scăpare era pădurea. Am alergat tot mai tare, dar când mai
aveam câțiva zeci de metri până la pădure, Armata Neagră ne
înconjurase.
- Opriți-vă! Se auzi o voce aspră, după care câteva împușcături
în aer. Dacă vă mai mișcați veți fi ciuruiți de gloanțe.
Am încremenit.
- În genunchi cu mâinile la ceafă, acum!
Am urmat ordinele cu strictețe. Începea să se crape de ziuă. Un
vânticel dinspre miazănoapte începuse să sufle ușor, aducând cu el

2
Hașegan Monik

câteva picături de ploaie. Eram mâhnit că nu am reușit să îmi duc

prietenii la loc sigur. Căutam cu privirea o cale de ieșire, când la un
moment dat, am auzit un foșnet în tufișul de lângă mine. Am privit într-
acolo și am văzut un băiețel care îmi făcea semn să îl urmez.
Am așteptat un moment de neatenție al Armatei Negre pentru a-l
putea urma pe băiat. Șansele erau foarte mici, armele fiind îndreptate
spre noi, iar la cea mai mică mișcare aveau să zboare gloanțe peste tot.
Mă resemnasem. Am dat greș și mi-am pus în pericol prietenii. Dar,
când nu mai aveam nici o speranță un sunet puternic rupse tăcerea
dimineții urmând un mic cutremur. Armata Neagră a fost distrasă de
sunet, iar acela a fost momentul oportun pentru noi de a scăpa din
mâinile lor.
L-am urmat pe băiat, unii dintre rebeli au venit după mine, iar
ceilalți au alergat care pe unde au apucat. Cu cât alergau mai tare, cu
atât se afundau mai mult în pădure, iar Armata Neagră aproape că le
pierduse urma.
La un moment dat, băiețelul se oprise în dreptul unor tufișuri, apoi
făcuse trei pași de furnică, trei pași laterali în dreapta și apoi un salt
mare ca de broască, după care mi-a spus să fac la fel. După ce am ajuns
lângă el, a dat la o parte un fel de covor făcut din frunze, care descoperi
o gaură.
- Pe aici! Spuse, apoi sări în groapă.
L-am urmat și am ajuns într-o peșteră spațioasă. Era semi-întuneric
și nu puteam să deslușesc prea bine ce se afla în peșteră, dar parcă niște
siluete se apropiau de noi.
- Cine este acesta?
- Era urmărit de oamenii răi, spuse băiatul. Este om bun, simt
asta.

3
 - #1 Virusul Gold HK27

Soarele răsărise, iar peștera începuse să se lumineze ușor. Eram

nedumerit pe unde intra lumina soarelui în peșteră. Dar apoi am văzut
pe pereții peșterii un fel de diamante așezate la înălțimi diferite, din
care se reflecta o lumină galbenă, care lumina peștera.
- Este produsă de soare, spuse băiețelul.
- Poftim?
- Lumina! Sunt niște găuri în pereții peșterii pentru a pătrunde
lumina soarelui, iar odată ce razele soarelui întâlnesc primul diamant,
acesta reflectă razele în celălalt diamant, din aproape în aproape,
luminând astfel întreaga peșteră.
- Înțeleg, am spus; după care am întrebat: Cine sunteți voi și de
ce m-ați salvat?
- Noi suntem locuitorii insulei Sumatra și facem parte din tribul
Batak, spuse conducătorul tribului.
- Tribul Batak?
- Da, suntem un trib evoluat, locuim în case mari, spațioase,
construim bărci, folosim haine cumpărate din orașe sau uneori le
realizăm noi, mergem la vânătoare. Dar, din păcate nu mai putem să ne
bucurăm de casele noastre. Oamenii răi ne caută. Acum trebuie să stăm
ascunși în peșteri.
- Oamenii răi?
- Da, cei care te urmăreau.
- Armata Neagră? Ce vor de la voi?
- Probabil același lucru pe care îl vor și de la tine, acordul
vaccinului.
- Virusul GOLD HK27 a ajuns și aici?

4
Hașegan Monik

- Așa spun cei din celelalte triburi, dar noi nu credem așa ceva,
iar oamenii răi vor să ne convingă să ne vaccinăm. De fapt, nu vor să
ne convingă, ci vor să ne oblige, indiferent dacă vrem sau nu.
La început au venit și ne-au dat informații despre acest vaccin.
Eu, Mema, conducătorul tribului Batak, nu am fost de acord cu
acest vaccin, iar de aici a început teroarea. Ne-au invadat satul și au dat
foc caselor, în speranța că ne vor convinge. Faptul că au recurs la
această modalitate de a ne convinge, m-a făcut să îmi pun întrebări;
”Dacă acest vaccin te apără de boală, de ce încearcă să ne convingă
prin teroare și ostracizare?”
- Ceva este putred la acest vaccin și de aceea o să fac tot posibilul
să îmi apăr tribul.
- Se pare că avem același scop, am spus.
- Este rănit, chemați vraciul să îl trateze!, spuse Mema.
- Nu am nevoie să fiu tratat. Prietenii mei sunt în pericol. Armata
Neagră este pe urmele lor. Trebuie să îi salvez!, am spus.
- Stai liniștit, războinicii mei deja au plecat în căutarea și salvarea
lor, spuse Mema.
Apoi se întoarse către Rakutan și îi spuse să mă ducă în turn.
- Din turn o să vezi cum războinicii îți salvează oamenii.
Am urcat în turn, turnul fiind un copac foarte înalt; cred că era cel
mai înalt copac din pădure, am privit printr-un ochean și am putut
vedea cum câte un soldat din Armata Neagră cădea ca secerat.
- Războinicii noștri nu luptă corp la corp, au alte tehnici, de la
distanță, utilizând țepușe otrăvitoare.
Nu a trecut mult timp și războinicii tribului Batak au venit cu
prietenii mei. Aceștia erau teferi și nevătămați. Mă liniștisem, dar
echipa care rămăsese cu Bill cu siguranță fusese capturată. Nu mai

5
 - #1 Virusul Gold HK27

puteam să mă gândesc la Bill și la cei care au rămas cu el. Trebuia să

îi duc pe cei care m-au urmat într-un loc sigur și anume pe insula Toba.
Căpetenia Mema, ne-a găzduit în peșterile lor, ne-a dat haine curate
și ne-a invitat să facem baie într-o apă termală. După ce m-am îmbăiat,
în timp ce mă echipam, Rakutan apăruse lângă mine și aproape că icni
când mă privi.
- Ce s-a întâmplat?, am întrebat.
Cu o privire speriată a arătat spre brațul meu, apoi m-a întrebat:
- De unde ai semnul ăla?
Mi-am privit brațul și încercând să îl liniștesc, i-am explicat că
semnul acela l-am dobândit când am căzut într-un râu și că era pe cale
să mă înec. Apoi curentul apei m-a împins într-o ramură de copac, care
mi-a intrat destul de adânc în braț, dar care a avut un rol foarte
important, deoarece în momentul acela am reușit să mă prind de o
piatră și să ies la mal. În afara sperieturii pe care am tras-o, m-am ales
cu un semn pe care de câte ori îl văd realizez cât sunt de norocos. Dar
Rakutan nu se liniștise deloc, din contră, devenise și mai agitat. Apoi
dispăruse de lângă mine și apăruse cu conducătorul tribului, Mema.
Mema, de cum văzuse semnul începuse și el să tremure, apoi m-a
apucat de braț și m-a dus într-un fel de bibliotecă. Acolo erau fel de fel
de pergamente. Scoase unul care părea destul de vechi și îl despăturise.

6
Hașegan Monik

În acel pergament era reprezentat semnul de pe brațul meu și scria

despre el că, cu ajutorul lui se putea pătrunde în zona demult uitată a
tribului Batak. Se spunea că demult, cu mulți ani în urmă, tribul Batak
era un trib renumit care se baza pe știință. Erau atât de inteligenți încât
dispuneau de tehnologii foarte avansate pentru acele vremuri. După ce
am citit pergamentul, am observat că Mema nu tremura de frică, ci de
emoție. În sfârșit i se îndeplinea visul, ca semnul să apară și să poată
deschide poarta care ascunde averea tribului Batak.
- Crezi că ne poți ajuta?, întrebase Mema cu o voce tremurândă.
- Semnul de pe braț este asemănător cu cel de pe pergament, dar
nu cred că la el se referă. L-am dobândit de când am căzut în râu. Nu
are nici o legătură cu tehnologia voastră, am spus.
- Te rog, trebuie să încercăm! Putem să aflăm istoria tribului.
- După ce m-am gândit un moment am ales să îi fac voia. Îi eram
oarecum dator, ne salvase de Armata Neagră, astfel că m-am decis să
îl ajut.
- Ce trebuie să fac?, am întrebat.
Mema era mulțumit că am acceptat, apoi a extras un alt pergament
unde era detaliat modul în care se putea folosi semnul. Trebuia să
pătrundem mai adânc în peșteră, după care era un tunel vertical, care
ducea undeva spre exterior, spre vârful muntelui. Am urmat harta din
pergament, împreună cu Mema și am ajuns într-o cămăruță care era
prevăzută cu diamante așezate pe pereți după un anumit tipar. Când
soarele se reflecta într-un diamant, acesta reflecta lumina în altul și tot
așa până ajungea la ultimul, iar din acesta lumina era transmisă către o
piramidă de cristal, iar din piramidă iesea un fascicul luminos colorat.
Mema mă îndemnă să îmi pun brațul cu semnul în dreptul fasciculului
colorat. Am făcut cum mi-a indicat, fiind sigur că nu se va întâmpla

7
 - #1 Virusul Gold HK27

nimic, dar spre surprinderea mea, a început să se audă un huruit, iar în

spatele meu, o piatră care era un fel de ușă secretă se deschise. Am
intrat în interior, iar cu toate că nu era nici o zonă pe unde să pătrundă
soarele, acea cameră era luminată. Era prevăzută cu becuri tip led.
”Ăștia își bat joc de mine?” mă gândeam. ”Cum poate fi ceva atât de
vechi, pe cât spuneau ei și totuși să funcționeze cu electricitate?
Triburile aveau cunoștințe despre electricitate? Tribul Batak, folosea
lumina soarelui pentru a avea lumină, iar acum ceva antic avea să îmi
demonstreze contrariul. Anticii aveau mai multe cunoștințe decât noi,
care avem tehnologia la degetul mic?”
Mema m-a urmat. Aproape că sărea în sus de fericire că a putut
pătrunde în camera secretă. Am înaintat. Camera era destul de
spațioasă, apoi erau niște scări circulare pe care se putea coborî. Practic
duceau înspre peșteră. Am coborât, iar în acea cameră se afla un
dispozitiv foarte ciudat.
- Ce este asta?, am întrebat.
- Nu am nici cea mai vagă idee, dar sunt convins că vom afla.
Am mai mers și am dat peste niște scări care duceau în subsol.
Acolo era o căldură foarte mare. Ne aflam la baza peșterii, iar pereții
erau calzi. Am privit întrebător spre Mema, iar acesta mi-a explicat că
peștera din care am plecat se află la o distanță nu foarte mare de un
vulcan activ. Cel mai probabil, peștera în care ne aflam acum, este mult
mai aproape de vulcan. De aceea credea el că pereții sunt calzi.
Am căutat o ieșire din subsol și am găsit undeva mai adânc o gaură
nu foarte mare. Am ieșit pe acolo și un întuneric dens m-a întâmpinat.
Mi-am aprins lanterna și am cercetat zona. Căldura era și mai mare
acolo. Am putut distinge un fel de pâlnii gabaritice care erau conectate
la niște tuburi care duceau spre subsol. M-am întors în subsol și am

8
Hașegan Monik

putut observa un fel de generatoare de electricitate. Am privit cu interes

și aproape că am întrebat cu voce tare:
- Este pe principiul reactoarelor termice?
Mema, care îmi auzise întrebarea, dădu din cap că da.
- Cum se poate așa ceva? Reactoarele termice au fost descoperite
mult mai târziu!
- Te înșeli, spuse Mena. Tribul Batak era tribul cu o tehnologie
foarte avansată. Aproape că făcea concurență cu Atlantida.
- Atlantida?
- Da! Tribul nostru datează de pe timpul Atlantidei.
Căldura era atât de mare, încât am decis să urcăm la etaj unde se
afla acel aparat. Era un aparat destul de ciudat. Nu puteam să îl asemăn
cu nimic. Avea patru stâlpi de susținere, un panou de comandă fixat pe
o coloană și sub panou se afla o cască de unde ieșeau multe fire.
- La ce se folosea acest aparat, am întrebat?
Mema privi îngândurat spre aparat, apoi spuse:
- Legendele spun, că prin intermediul acestui aparat se putea
comunica cu alte persoane sau se puteau intercepta anumite frecvențe
radio.
- Interesant....cum funcționează?, am întrebat îndreptându-mă
spre el.
- Nu îl atinge!, strigă Mema.
M-am oprit, apoi Mema continuă:
- Cu siguranță sunt instrucțiuni de utilizare.
- Și unde anume se află?, am întrebat privind către el.
Mema stătea în dreptul unui perete pe care era reprezentat ceva. M-
am apropiat. Pereții erau desenați la fel ca cei de la piramide, doar că
erau reprezentați zeii din Olimp.

9
 - #1 Virusul Gold HK27

- Zeii Olimpului?, am întrebat surprins.

Apoi, fără să aștept un răspuns, am început să analizez fiecare
părticică din perete. Deasupra, în zona cea mai înaltă, foarte aproape
de tavan, în partea stângă, se afla Prometeu, iar în partea dreaptă Zeus.
Sub imaginea lui Prometeu, erau desene care reprezentau cum i-a creat
el pe oameni, cum i-a modelat din lut și apoi le-a dat viață. Apoi cum
el a furat focul de la zei și l-a făcut cunoscut oamenilor. Sub înfățișarea
lui Zeus, erau desenați oameni care ridicau temple dedicate lui, cum
dăruiau ofrande zeilor, apoi desene cu darul făcut de Zeus oamenilor,
cutia Pandorei care conținea durere, suferință, tristețe. Toți pereții erau
acoperiți cu desene, iar la sfârșit se afla o poezie.

Cu mulți, mulți ani în urmă

Pe când în peșteri noi trăiam
Mâncam mâncare negătită
Căci taina focului nu o știam.

Timpul era doar pentru vânătoare

Apoi stăteam cu toții la un loc
Să ne apărăm de animalele înfiorătoare
Căci pe atunci noi nu știam de foc.

Cu timpul, noi am evoluat

Și din peșteri în case ne-am mutat.
Am învățat cum să citim în stele
Și apoi să ne ghidăm cu ele.

10
Hașegan Monik

Am străbătut Pământul în lung și-n lat

Și cunoștințe multe am căpătat
Electricitatea nu mai era un vis
Traiul nostru era ca-n Paradis.

Ne ușurasem munca foarte mult

Dar nu ne-am mulțumit, am vrut mai mult
Tehnologia încă era în floare
Când noi o abordam cu înfrigurare.
Apoi totul s-a modernizat
Și noi iarăși am evoluat.
Cunoștințe multe noi aveam,
Zburam pe cer și planete vizitam.

Voiam să simulăm Big-Bang-ul

Și doi atomi să îi ciocnim
Să aflăm ce e Universul
Și de încotro venim.

Zeus însă, rău s-a supărat

Căci frica pe dată l-a luat.
A crezut că-i luăm puterea
Și ne-a arătat ce e durerea.

Și-ntr-o clipită a nimicit

Tot ceea ce noi, în ani am făurit
Și am ajuns iarăși ce am fost,
Niște oameni fără rost.

11
 - #1 Virusul Gold HK27

- Ce reprezintă aceste desene?, am întrebat.

- Legendele spun că zeii au fost primii locuitori ai acestei planete.
Zeii erau avizi de putere. Voiau să conducă lumea și să fie venerați.
Zeul care s-a remarcat și care a stăpânit lumea cea mai lungă perioadă
de timp, a fost Zeus, zeul cerului, al tunetelor și al fulgerelor.
Prometeu, un semizeu, fiul unui titan, s-a hotărât să creeze oamenii,
să populeze planeta. Astfel a creat oamenii după chipul și asemănarea
lor, apoi a rugat-o pe Atena să le dea înțelepciune. Oamenii au început
să-și caute de mâncare, să-și construiască case, dar Zeus nu era de acord
cu această creație și le-a dat sarcini. Pentru început, trebuiau să
construiască temple, de unde să îi venereze pe zei și să le aducă
ofrande.
Într-o zi, Prometeu a furat focul din Olimp și l-a dat oamenilor.
Zeus l-a pedepsit pe Prometeu, iar omenirii i-a dăruit cutia Pandorei
unde se aflau durerea, tristețea și supărarea. Prometeu era protectorul
oamenilor, iar Zeus dușmanul lor. Și de atunci, legendele spun că
omenirea este împărțită în două: descendenții lui Prometeu și
descendenții lui Zeus. Descendenții lui Prometeu, fiind oameni buni,
împăciuitori, iar cei din partea lui Zeus, fiind plini de răutate și vanitate,
spuse Mema.
- Interesant!, am spus. Și tribul Batak din ce categorie face parte?
- Să sperăm că din cel al lui Prometeu, spuse Mema ușor crispat.
- Nu cred în astfel de legende. Omul este înzestrat cu
discernământ și poate alege singur dacă să fie bun sau rău, nu cred că
răutatea sau bunătatea se poate transmite genetic, am spus.
Apoi am privit către aparat câteva secunde, după care am continuat.
Trebuie să aflăm dacă legendele despre acest aparat sunt adevărate.

12
Hașegan Monik

- Sigur, spuse Mema. Trebuie să ne întoarcem în bibliotecă.

Am ieșit din zona secretă, iar când coboram din tunel, am alunecat
pe o treaptă și ca să-mi păstrez echilibrul m-am prins de o piatră de pe
perete care era puțin ieșită în afară. Fără să vreau m-am sprijinit de
piatră, aceasta fixându-se în perete. În cămăruță se deschise o altă ușă,
dezvăluind o încăpere destul de spațioasă și binențeles luminată.
Acesta era o bibliotecă secretă unde probabil erau informații mult mai
importante decât legendele din biblioteca centrală.
Am intrat împreună cu Mema în acea încăpere; erau rafturi până în
tavan, pline cu un fel de piramide de diferite dimensiuni. Am luat o
piramidă în mână pentru a o cerceta. Aceasta era transparentă, iar la
bază era prevăzută cu niște pini.
- Pentru ce sunt acestea?, am întrebat.
Mema era la fel de mirat ca și mine, doar că privirea lui trăda ceva.
- Ce s-a întâmplat?, am întrebat.
Mema se hotărî să vorbească:
- Aceste piramide sunt niște memorii în care sunt înmagazinate
amintirile. Există un dispozitiv special în care se fixează fiecare
piramidă în parte, iar din acestea se reflectă imagini cu amintirile
respective.
- Și unde este acel dispozitiv?, am întrebat.
- Nu știu, pe aici ar trebui să fie, spuse căutând cu privirea.
Am urmat îndemnul lui Mema și am început să caut printre rafturi.
Când am ajuns la ultimul raft, în spatele lui era un spațiu gol de formă
pătrată, slab iluminată. M-am îndreptat spre acel spațiu; acolo se afla o
masă de piatră, iar pe masă un fel de dispozitv care semăna cu un
magnetofon. În partea de jos se aflau multe butoane, iar în partea de
sus, în locul benzilor, era o sticlă transparentă prin care se putea

13
 - #1 Virusul Gold HK27

observa un sistem de lupe. Pe sticla transparentă, se vedeau niște

găurele mici, unde mi-am dat seama că intrau pinii de la piramide. L-
am strigat pe Mema și l-am rugat să aducă o piramidă. Acesta a venit
cu o piramidă mică, pe care am fixat-o pe dispozitiv. Apoi, am apăsat
pe un buton care am crezut că este de pornire și dispozitivul prinsese
viață. Acționând butonul s-a aprins un bec sub sistemul de lupe, astfel
formând un fascicul puternic de lumină, care s-a propagat prin baza
piramidei, reflectând pe tavan imaginile înmagazinate în piramidă.
Se pare că Mema nimerise o piramidă care dezvăluia mai în detaliu
desenele cu zeii de pe pereții din cealaltă cameră. Eram amândoi
curioși ce informații ascund celelalte piramide, dar nu aveau nimic
inscriptionat pe ele și nu ne puteam da seama, din ce perioadă este
fiecare. Iar ca să putem să le vizualizăm pe toate, ne mai trebuia o viață.
Am mai luat o piramidă la întâmplare, aceasta era puțin mai mare
decât cea de dinainte. Am fixat-o pe dispozitiv și am urmărit imaginile
care se derulau pe tavan. Acestea prezentau măreția tribului Batak.
Cum ajunseseră ei să fie conducătorii triburilor vecine, cum dețineau
puterea prin tehnologie. După ce se derulaseră toate imaginile, Mema
veni cu o piramidă și mai mare. Am fixat-o și pe aceasta pe dispozitiv
și spre surprinderea noastră, informațiile erau cu un impact mai
puternic. Imaginile din această piramidă erau axate pe distrugeri în
masă ale omenirii: prin intermediul războaielor, dezastrelor naturale și
chiar prin intermediul unor boli care decimau populația.
Se derulaseră toate imaginile din piramidă, iar pe tavan rămăsese
doar o lumină galbenă, iar atât eu cât și Mema priveam îngândurați spre
acel galben imens.
- Mda, se pare că există într-adevăr un ciclu al vieții, spuse
Mema, lăsând privirea în jos. Din cei mai îndepărtați strămoși s-a

14
Hașegan Monik

transmis pe cale orală, că omenirea are un punct de plecare, apoi unul

de triumf, după care unul de distrugere. Iar apoi ciclul se reia.
- Hei, nu ne putem încrede în ele! Am strigat. Aceste imagini
datează de mii de ani.
- Max, trezește-te!, spuse Mema. Privește în urmă! Câte războaie
au fost, câte dezastre naturale și câte boli au nimicit omenirea? Nu ai
învățat nimic la istorie?
- Ba da, dar ceea ce am văzut este un compendiu. Trebuie să
găsim piramidele care ne arată în amănunt ceea ce s-a întâmplat.
- Așa este, spuse Mema. Dar vom mai căuta mâine. Acum este
târziu, să mergem să ne odihnim.
Am fost de acord cu el și ne-am îndreptat către ieșire. În drum spre
ușă am privit piramidele de pe rafturi și am observat ceva.
- Mema, stai!, am spus. Trebuie să vezi ceva!
Mema se întoarse.
- Ce e?
- Privește aceste piramide. Sunt multe, foarte multe, dar nu sunt
decât de trei dimensiuni: mici, mijlocii și mari.
- Ai dreptate, asta înseamnă că..
- Da! Piramidele mici conțin informații utile, dar nu foarte
importante, cele mijlocii conțin informații despre etapa de perfecțiune,
iar cele mari au informații despre distrugeri.
- Ai dreptate Max! Mâine o să ne uităm la cele mari!
A doua zi, după ce m-am trezit, am ieșit afară din peșteră pentru a
cerceta sălbăticia din jur. Mă gândeam la Bill și Armata Neagră. Oare
Armata Neagră se mulțumise doar cu prinderea lui Bill sau încă voia
să ne prindă și pe noi? Îmi doream foarte mult să aflu care erau
planurile Armatei Negre și mă tot gândeam cum să procedez. În timp

15
 - #1 Virusul Gold HK27

ce mă gândeam, Mema mă întrebase dacă vreau să mergem să studiem

piramidele. Eram prea concentrat pe Armata Neagră, încât fără să îi
dau un răspuns, am alergat în camera mea. Acolo, mi-am căutat
rucsacul și am scos câteva obiecte din el. Mema mă urmase și privise
cu curiozitate, apoi întrebase:
- Ce sunt astea?
- Aceasta este o diodă, am spus arătându-i un fel de led; acestea
sunt o pereche de căști, cu care, dacă avem o sursă de frecvență, le
punem pe urechi și putem auzi ce anume se transmite; iar acestea sunt
cabluri electrice, am spus arătându-i niște cabluri.
- Pe acestea le cunosc și eu, spuse zâmbind. Și ce anume vrei să
faci cu ele?, a continuat.
- Vreau să construiesc un receptor AM, cu care să încerc să
captez frecvențele Armatei Negre.
- Și cum vei face asta?
- Am învățat la trupele speciale. Uite, bara asta de metal o înfig
în pământ, iar acest cablu, care are o lungime aproximativ trei metri îl
leg de această bară, leg dioda de celălalt capăt al firului, apoi leg al
doilea fir cu aproximativ aceeași lungime de celălalt capăt al diodei.
Acest fir va fi antena. Acum o să agăț acest fir de un pom, asigurându-
mă că nu va atinge pământul. Voi conecta cele două fire de la cască la
câte un capăt al diodei și când voi pune căștile pe urechi ar trebui să
aud un semnal, am spus, uitându-mă către Mema.
- Crezi că o să funcționeze?, întrebase mirat.
- O să aflăm chiar acum, am spus, punându-mi căștile pe urechi.
La început se auzea doar un bârâit care îmi spunea că nu foarte
departe de noi este o stație de emisie. Am stat vreo două ore cu căștile
pe urechi, în speranța că voi prinde un semnal, dar degeaba. Dar când

16
Hașegan Monik

eram pe punctul de a renunța, am auzit un țiuit care semăna cu codul

morse. Am notat toată transmisia, după care m-am dus să descifrez.
După vreo treizeci de minute am alergat la Mema și la oamenii mei
pentru a le spune că trebuie să ne continuăm fuga.
- De ce?, întrebase Mema.
- Am interceptat o transmisiune a Armatei Negre. S-au regrupat
și vor să vină în căutarea noastră. Trebuie să ajungem cât mai curând
pe insula Toba.
- Max, războinicii mei vă vor apăra, nu trebuie să plecați!, spuse
Mema.
- Mema, îmi pare rău, dar trebuie să îmi duc oamenii într-un loc
sigur. Iar insula Toba este cea mai sigură, după calculele mele.
- Dar am nevoie de tine, Max! Trebuie să vedem cum
funcționează acel aparat și să cercetăm piramidele.
- Mema, poți face asta și singur. Ți-am deblocat camera secretă;
e de ajuns să blochezi intrarea și să intri de câte ori vrei, fără a mai avea
nevoie de mine.
- Nu Max, nu este doar atât. Acel aparat nu poate fi utilizat de
oricine; doar purtătorului semnului i se vor dezvălui secretele.
- Poftim? De ce nu mi-ai spus până acum?, am întrebat indignat.
- Mă gândeam că va fi prea mult pentru tine și vei renunța.
- Mema, și eu sunt curios de acel aparat, dar oamenii mei sunt
mai importanți. Viața lor depinde de mine.
- Nu doar viața lor Max! Salvarea lumii depide de tine! Doar tu
poți să învingi acest haos care este acum în lume. Te rog, acceptă să
rămâi aici cu mine, să deslușim împreună misterul, iar războinicii mei
o să îi conducă pe oamenii tăi pe insula Toba și o să las câțiva să îi
protejeze.

17
 - #1 Virusul Gold HK27

- Nu știu ce zic, de ce aș fi eu salvatorul lumii?

- Ai semnul Max, iar semnul acela aparține descendenților lui
Prometeu. Iar Prometeu era protectorul omenirii.
- Bine, o să rămân până deslușim misterul cu piramidele, dar
după aceea o să plec.
Mema îmi mulțumi, apoi le spuse războinicilor săi să se pregătească
de drum. Oamenii mei și războinicii plecaseră dis-de-dimineață către
insula Toba, iar eu și Mema am pătruns în camera secretă pentru a
cerceta aparatul cu pricina.

18
Hașegan Monik

Aparatul nu avea nici o instrucțiune de utilizare și nici un buton de

pornire. Dar în momentul în care m-am apropiat de el am simțit o
vibrație puternică, apoi parcă o chemare; ceva îmi spunea să îmi pun
casca pe cap. Devenisem atât de curios, încât fără să mai stau pe
gânduri mi-am pus casca pe cap. În acel moment am simțit cum o
energie îmi cuprinde tot organismul, apoi am început să mă relaxez, iar
in creierul meu se derulau diferite imagini. Nu puteam să le asociez cu
nimic, deoarece era un haos total în mintea mea. Am stat conectat
câteva minute, după care mi-am dat casca jos. Mema, care era lângă
mine, mă privise întrebător.
- Nu știu cum să îți explic, dar în momentul în care m-am
apropiat de aparat, am simțit dorința de a mă conecta cu el.
- Și cum e? Ce ai simțit?
- În creierul meu se derulau niște imagini fără noimă.
- Ce fel de imagini?
- Cu zone din continente diferite, cu piramide, apoi imagini cu
zei. Nu știu ce reprezintă toate astea, am spus privind aparatul cu
pricina.
În timp ce îi povesteam lui Mema, mă învârteam în jurul aparatului,
studiindu-l din toate unghiurile. Învartindu-mă așa în jurul lui, am
observat un fel de panou de comandă. După ce l-am studiat câteva
minute, am observat că pot prestabili o dată ( zi/lună/an) și chiar o
locație. Fără să mai stau pe gânduri, am introdus 25/04/2020
Marrakech, momentul când virusul GOLD HK27 și-a făcut apariția pe
această planetă, apoi mi-am atașat casca. Imaginile au început să se
deruleze cu rapiditate. Virusul GOLD HK27 atacase mai mult de
jumătate din populația Marrakech-ului, imagini cu oameni speriați și
cu oameni morți mi se derulau în minte, iar haosul de acolo devenea

19
 - #1 Virusul Gold HK27

tot mai intens, parcă îmi pătrundea în suflet. Devenisem atât de agitat
încât inima îmi batea tot mai rapid. Mi-am scos casca de pe cap și am
aruncat-o cu putere. Aceasta nu s-a lovit de nimic, deoarece era prinsă
de o coloană a aparatului. Tremuram tot, iar broboane de sudoare îmi
curgeau de pe frunte.
- Max ești bine?, întrebă Mema.
- Nu!, am spus, după care am ieșit afară la aer.
După ce m-am liniștit, Mema m-a întrebat ce anume am văzut. I-
am explicat cu lux de amănunte ce văzusem.
- De data aceasta nu mai erau doar imagini care se derulau în
mintea mea. Simțeam ca și cum eram prezent în acel loc, ca și cum m-
aș fi teleportat în acel spațiu și făceam parte din el. A fost ceva foarte
intens.
- Max, conform legendelor transmise pe cale orală, cu acest
aparat poți intercepta sau transmite anumite mesaje, doar cu puterea
gândului.
- Cum asa? Eu m-am teleportat în trecut și am trăit momente de
groază.
- Fizic nu ai plecat de aici. Probabil doar spiritual. Iar cu acel
panou de comandă, poți seta o destinație, trecut sau viitor, în care să
călătorești doar spiritual, încărcându-te cu energiile din acel spațiu. De
data asta ai ales un spațiu dimensional foarte agitat, cu energii negative
care te-au atacat. Trebuie să mai încercăm!
- În nici un caz! Mi-a ajuns! O să plec la oamenii mei pe insula
Toba!
- Max, nu te pripi! Nu renunța atât de usor! Omenirea are nevoie
de tine!

20
Hașegan Monik

- Oamenii mei au nevoie de mine! Dacă îmi mai pun casca aia pe
cap, s-ar putea să mor și să nu mai ajut pe nimeni!, am spus, după care
am plecat în jungla care se deschidea în fața noastră.
La început mergeam hotărât, fără să dau importanță florei și faunei
din jurul meu. Am mers până când am dat de un copac foarte înalt. M-
am oprit pentru câteva secunde și l-am privit. Era foarte impunător. M-
am rezemat de el îngândurat. După câteva minute, mă simțeam relaxat,
liniștit. Am deschis ochii larg și am privit în jur. Totul era atât de
colorat. O stare de liniște sufletească mă cuprinse. Lianele aveau
culoare verde închis, iar frunzele copacilor erau verde deschis. Copacii
erau înfloriți, iar florile erau de toate culorile: roșii, roze, galbene,
albastre …, o explozie de culori. Simțeam cum o energie pozitivă
pusese stăpânire pe mine. Mă simțeam atât de bine și de relaxat, încât
mă hotărâsem să mai încerc încă o dată casca.
Am intrat în camera secretă. De data aceasta eram singur, fără
Mema. Mi-am atașat casca, fără să stabilesc o anumită dată și loc, după
care, cu mintea liniștită m-am gândit la virusul GOLD HK27, cum și
de unde a pornit tot acest haos global. De data aceasta, imaginile nu
mai erau prezente, era totul diferit, simțeam o relaxare totală și parcă
vedeam cum impulsurile electrice ale neuronilor se transformă în
gânduri. Am stat așa mai bine de o jumătate de oră, parcă pluteam în
derivă, când la un moment dat, am simțit prezența unor gânduri care nu
îmi aparțineau.
La început erau niște fragmente de gânduri, după care s-au definit
prinzând contur. Gândurile deveneau tot mai profunde și îmi
transmiteau ceva. Era un mesaj, dar un mesaj codificat:

21
 - #1 Virusul Gold HK27

“1..5..4.4.93..5..3. 45 3.1 6..955.3..915.5 317.93..13.1

3.16.1..5..3.5..9 6..1 69 7.51..3..5 395.39 1…93.5 695319.5
6.9.715.91…14..95 92..9 6..1 3..9.94.93..5 313..5 5..5. 4.54.29.5..
3..9.525..95 1..1 3.5..14. 6. 45391…95 11..5..7.9.1
6..993..6.9.5..3.5..9 6.4.55.99.9 2..9 1 7.3.15.53..59”

“Summit-ul de la Vientiane, capitala Laos-ului, va fi peste cinci

zile. Fiecare organizație își va trimite câte un membru. Trebuie să luăm
o decizie asupra viitorului omenirii și a planetei.”

După ce am recepționat mesajul, mi-am dat casca jos și m-am

apucat să descifrez. Eram atât de concentrat, încât nu l-am auzit pe
Mema când a intrat în camera secretă.
- Mă bucur că nu ai renunțat!
Am tresărit.
- Scuză-mă! Nu știam că ești aici!, am spus. Da, m-am hotărât să
mai încerc o dată și de data aceasta a fost diferit. Mintea mea era
limpede și am putut să recepționez informații prețioase.
- Cum ar fi?, întrebase Mema.
- Se pare că peste cinci zile se va ține un summit undeva în
Vientiane. Fiecare organizație își va trimite câte un reprezentant. Se
pare că vor decide soarta planetei și a fiecăruia dintre noi.
- Interesant, ar trebui să mergi și tu!
- Eu? Ce să caut eu acolo?
- Cu siguranță se vor discuta lucruri importante, iar virusul
GOLD HK27 va fi unul dintre ele.
- Și cum ajung eu acolo?

22
Hașegan Monik

- Nu îți face griji. Am un prieten care are un avion. Trebuie să îl

vizităm, spuse Mema.
Apoi, fără să mai stea pe gânduri, luă trei războinici cu noi, după
care am plecat către un alt trib. Am mers prin junglă timp de câteva
ore, după care am ajuns la tribul Rocca. Acolo întrebase de Raka și am
fost conduși la conducătorul acelui trib. Raka, când îl văzuse pe Mema,
îl îmbrățișară, se salutară și apoi îl întrebase ce îl aduce pe acolo.
- Acest tânăr trebuie să ajungă în Laos cât mai repede posibil,
spuse arătând spre mine.
- Haideți cu mine, spuse Raka.
L-am urmat și am ajuns la un hambar. Când am intrat, am rămas
uluit. Înăuntru se afla un avion care nu părea vechi deloc.
- Vi-l prezint pe Savage Bobber. Este un ULM, fabricat în
România. Este un avion ușor și rezistent la rafale de vânt. Unde ziceai
că vrea să ajungă?
- În Laos, Vientiane. Spuse Mema.
Raka scoase o hartă și o studie câteva minute, apoi spuse.
- De aici până în Vientiane, Laos sunt 2397 km. Dacă pleacă azi,
o să ajungă acolo cam în treizeci de ore.
- Max, trebuie să pleci azi.
- Dar Summit-ul este peste cinci zile, ajung prea repede.
- Nu este repede deloc. Trebuie să te pregătești pentru întâlnire.
Poftim, ia banii ăștia, spuse, dându-mi o sumă destul de mare. Când
ajungi în Laos, te duci la cel mai scump magazin și îți cumperi un
costum de calitate. Trebuie să arăți ca un om foarte bogat. La acel
Summit vor participa numai oameni cu funcții mari. Am încredere în
tine Max, știu că te vei descurca.

23
 - #1 Virusul Gold HK27

Mi-am luat rămas bun de la Mema și am urcat în spatele

pilotului în avionul Savage Bobber, cum îi spunea Raka.
Am zburat timp de patru ore și treizeci de minute până în Bandar
Puteri Jaya, Malaysia. Acolo a trebuit să stăm timp de două ore, cât
timp am alimentat și am mâncat un sandwich, după care am plecat mai
departe. Am zburat timp de patru ore și cincizeci de minute până în Cẚ
Mau, Vietman. Acolo am stat opt ore. Am vizitat UMinh Ha, National
Forest și am mâncat mâncarea lor tradițională, Fried wild mouse with
chili pepper and lemongrase, o delicatese. Apoi ne-am odihnit, iar de
dimineață am plecat.
Din Cẚ Mau am zburat până în Champassak, Laos, timp de patru
ore și cincizeci de minute. Am aterizat pentru a alimenta, iar după două
ore am zburat către Vientiane, Laos. După trei ore și treizeci și cinci de
minute eram deja acolo.
După ce am aterizat, pilotul mi-a făcut cunoștință cu un localnic,
care mi-a arătat unde se va ține Summit-ul, apoi m-a dus la un magazin
de lux, de unde mi-am cumpărat un costum foarte elegant. După ce m-
am echipat, parcă eram alt om. Summit-ul avea să înceapă peste câteva
zile, astfel că am avut timp să dau o tură prin oraș. Vientiane, fiind
capitala Laos-ului, era un oraș mare cu foarte multe zone turistice,
printre care se număra: Stupa Neagră, Parcul dedicat lui Buddha,
Monumentul Victoriei și Marea Stupă.
Marea Stupă era considerată un loc sacru, dar cu toate acestea
Summit-ul se ținea chiar în incinta acestui obiectiv turistic.
Următoarele zile am vizitat o parte a orașului, iar în ziua cu Summit-ul
m-am îmbrăcat în costumul elegant și m-am dus către Marea Stupă. Nu
era nimeni în zonă când am ajuns. Strada era pustie. Am bătut la poartă
și nu am primit nici un răspuns. Începusem să mă gândesc că poate mă

24
Hașegan Monik

înșelasem și că de fapt mi s-a părut că am interceptat un mesaj. Când

eram pe punctul de a pleca, poarta s-a deschis. Un malac de vreo doi
metri mă privi curios.
- Bună ziua, am spus.
- Bine ați venit la noi, spuse malacul. Vă rog, poftiți!
Am intrat în curte, iar aceasta era împânzită de oameni. Nu erau
oameni obișnuiți, erau oameni influenți, cu funcții politice. Am
încercat să mă integrez, pentru a nu atrage atenția. Am schimbat vreo
două vorbe cu unul și cu altul până când s-a auzit un gong puternic.
Acesta era semnalul că trebuie să intrăm în Marea Stupă, Summit-ul
avea să înceapă.
S-a intrat pe rând în clădire. Când mi-a venit rândul, doi paznici m-
au oprit și m-au rugat să las telefonul mobil la garderobă, după care mi-
au cerut insigna.
- Despre ce insignă vorbiți?, am întrebat.
- Îmi pare rău, dacă nu aveți insigna, nu puteți intra.
În timp ce discutam cu paznicii, apăru o tânără blondă, îmbrăcată
într-o rochie neagră seducătoare, care veni către mine.
- Cred că ai pierdut asta, atunci când ne-am ciocnit, spuse,
prinzându-mi de reverul sacoului o insignă.
Apoi plecă, făcându-mi cu ochiul. Paznicii, văzându-mi insigna mă
lăsaseră să intru. Am intrat în Marea Stupă. Aceasta era îmbrăcată în
aur, atât pe exterior, cât și pe interior. Era o plăcere să o privești. În
timp ce priveam sculpturile și decorațiile din interior, m-am ciocnit de
cineva.
- Vă rog să mă scuzați, am spus, coborându-mi privirea.
Nu era alta, decât tânăra care mă ajutase să intru.
- Nalia, spuse, întinzându-mi mâna.

25
 - #1 Virusul Gold HK27

- Max, m-am prezentat.

- Se pare că ești nou pe aici.
- Da, am răspuns încurcat.
- Super!, spuse, după care continuă. Hai să îți prezint cum merg
treburile pe aici.
Și fără să mai stea pe gânduri, m-a prins de mână și m-a tras după
ea. Am ieșit din zona aglomerată și am ajuns pe niște colidoare
întunecate care erau la etaj. Aici nu era nimeni, doar eu și ea.
- Deci, pe cine reprezinți?, întrebase.
- Poftim?
- Din ce organizație ești?
- Nu ți se pare că ești cam prea directă?
- Scuză-mă, spuse râzând. Doar te-am testat.
- Poftim?
- Faptul că nu ai insignă, mi-a dat de gândit.
- Insignă?, am întrebat nedumerit.
- Da, spuse, arătând spre sacoul meu.
Am privit spre sacou și am văzut insigna pe care o pusese chiar ea.
Am desfăcut-o și am privit-o. Un mesaj cu litere mari de tipar era
imprimat pe ea. După ce am citit mesajul, am privit-o încurcat.
- Stai liniștit, nu ești singurul. Suntem în aceeași oală, spuse
zâmbind.
În timp ce discutam, se auziră voci de jos.
- A început! Să coborâm!
Am urmat-o pe Nalia până în sala de întâlnire, am găsit două scaune
unul lângă altul și ne-am așezat.
- Ordinea de zi este Salvarea Planetei. Cum putem reduce nivelul
deșeurilor, cum să eliminăm poluarea…

26
Hașegan Monik

Am mai schimbat câteva vorbe cu Nalia, când la un moment dat

ceva mi-a captat atenția.
- …Cum reducem populația lumii, virusul GOLD HK27,
vaccinul…
- Ce s-a întâmplat?, întrebase Nalia.
- Scuze, dar cred că vreau să ascult ce se discută.
- Serios? De fiecare dată se vorbește despre același lucru.
A mai spus ea ceva, dar văzând că nu eram atent, a tăcut.
- „La începuturi Planeta Pământ, era o planetă sănătoasă, cu mări
și oceane curate, pline cu animale acvatice, păduri verzi cu floră și
faună încântătoare. Dar, după apariția oamenilor, aceasta a început să
se degradeze. Oamenii, pe lângă faptul că, consumau elemente ale
naturii: vânau, pescuiau, tăiau copaci pentru a se încălzi și a-și construi
case, bărci; au început să polueze natura. Oamenii au vrut să devină
mai comozi, astfel au inventat tot felul de lucruri care nu fac altceva
decât să polueze planeta. Poluarea chimică, care este produsă de
diferite substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de
particule solide, împreună cu poluarea biologică sub formă de germeni
patogeni duc la o îmbolnăvire treptată a planetei.
Industrializarea duce la o poluare a aerului, folosirea
autovehiculelor și a avioanelor produc un dezechilibru în aerul
atmosferic, care transformă oxigenul în ozon, acesta fiind un agent
chimic foarte agresiv care rănește plantele. Substanțele astfel degajate
în atmosferă se combină cu ploaia și de aici rezultă ploaia acidă, care
poate duce la moartea peștilor și a plantelor. Iar una dintre cele mai
mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală. Pe
lângă poluarea aerului, mai sunt și alte tipuri de poluări, ale apei și ale
solului. Iar împreună duc la o nefuncționare a ecosistemului. Omenirea

27
 - #1 Virusul Gold HK27

duce la distrugerea planetei, populația lumii este în continuă creștere,

iar hrana se reduce pe zi ce trece.
În fiecare an ne-am adunat aici ca să găsim o cale de a salva Planeta.
Din tot ce am încercat nimic nu a dat roade, dar se pare că Dumnezeu
s-a supărat și a trimis un virus pe planeta asta pentru a decima
populația. Virusul acesta se numește GOLD HK27. Ce este GOLD
HK27 și cum se manifestă? Se pare că este o durere de cap mai
puternică, care pe unii oameni îi doboară, iar pe alții nu.
O să rog un reprezentant OMS să ne povestească despre virus și să
ne explice de ce vaccinul împotriva acestui virus este atât de
important.”
A preluat cuvântul un reprezentant OMS care ne-a explicat cum
virusul GOLD HK27 se transmite prin picături de secreții respiratorii
eliberate în timpul strănutului sau a tusei a persoanelor cu care suntem
în contact, astfel intrând în organism,va provoca o răceală , iar dacă nu
este tratată la timp, virusul va ataca zona capului, dând dureri de cap
puternice, care de cele mai multe ori duc la deces. De aceea am hotărât
purtarea unor măști de protecție, care să acopere gura și nasul, atunci
când suntem în contact cu alte persoane. Vaccinul împotriva virusului
GOLD HK27 este singurul lucru esențial pe care îl putem face și că
numai cu ajutorul lui vom depăși această criză medicală, iar viețile
oamenilor vor fi salvate. Apoi, înainte de a încheia, ne-a recomandat să
convingem cât mai mulți oameni să se vaccineze. După care a urmat o
discuție liberă pe această temă.
Nalia văzând că nu mai sunt atent m-a chemat afară.
- Nu înțeleg! Mai devreme vorbeau despre suprapopularea
planetei și despre efectul nociv al oamenilor asupra ei. Din discursul
acelui domn am întrezărit o oarecare satisfacție referitoare la apariția

28
Hașegan Monik

acestui virus. Ca și cum acest virus a apărut la momentul oportun,

pentru a reduce populația lumii. De ce se insistă pe vaccin, pe salvarea
oamenilor, dacă ei vor să reducă numărul lor?, am spus către Nalia,
având o expresie îngândurată.
- Nu te mai gândi atât!, spuse hotărâtă. Hai cu mine! Vreau să îți
arăt ceva frumos!
Am urmat-o, am ieșit din Stupa Mare în strada principală.
- Dacă tot ai ajuns în Vientiane, trebuie neapărat să vizitezi Wat
Xieng Khuan!
- Poftim? Ce este asta?
- Parcul statuilor lui Buddha. Este la douăzeci și cinci kilometri
de aici. Unde îți este mașina?
- Nu am venit cu mașina, am spus.
- Bine atunci, să mergem cu mașina mea.
Ne-am îndreptat spre parcarea de la Stupa Mare și ne-am oprit în
fața unui Lamborghini roșu.
- Aceasta este mașina ta?, am întrebat stupefiat.
- Da! Hai sus!, a spus, după care demară cu o viteză uluitoare.
Am mers cam zece minute, când la un moment dat a început să îi
sune telefonul. A tras pe dreapta și a început să înjure într-o limbă
necunoscută mie.
- Îmi pare rău, dar trebuie să ajung cât pot de repede în altă parte.
Activează-ți bluetooth-ul! O să îți partajez locația, îți voi găsi un taxi
și te duci în parc! Nu o să-ți pară rău!
Am făcut cum mi-a cerut, apoi m-am urcat în taxi-ul pe care mi-l
comandase și am accesat link-ul cu locația pentru a ajunge în Parcul lui
Buddha.

29
 - #1 Virusul Gold HK27

În timp ce îl îndrumam pe taximetrist pe unde să meargă, am văzut

pe harta cu locația un punct verde care pâlpâia și care se deplasa în
direcția opusă față de a mea, iar deasupra lui scria Nalia. Curiozitatea
pusese stăpânire pe mine și am realizat că, fără să vreau îl îndrumam
pe taximetrist după punctul acela verde. Uitasem de Parcul lui Buddha,
voiam să ajung la Nalia. Am mers timp de duăzeci de minute și am
ajuns într-o zonă rezidențială, un cartier de lux, plin de vile mari și
foarte frumoase. Punctul verde încă pâlpâia, dar nu se mai deplasa. Am
mai mers încă două minute și am văzut Lambourghini-ul roșu parcat.
Am coborât din taxi, am plătit și m-am îndreptat spre parcare. Parcarea
aparținea de o biserică uriașă. M-am îndreptat într-acolo, dar doi malaci
îmi opriră calea.
- Sunteți vaccinat?
- Da!, am spus arătându-le insigna.
- Cu aceasta nu puteți intra. Aveți nevoie de un cod QR.
- Nu îl am la mine, am răspuns.
- Atunci puteți să ne spuneți CNP-ul și o să vă verificăm în baza
de date.
Când am auzit de CNP m-am alertat și am renunțat să mai intru în
biserică. M-am plimbat în jurul ei până când oamenii au început să iasă.
Când am văzut-o pe Nalia m-am îndreptat către ea și am prins-o de
mână.
- Max, ce faci aici? Nu ai mai fost în parc?
- Nu! M-am gândit că o să fie plictisitor în parc de unul singur,
astfel că l-am rugat pe taximetrist să mă ducă la cea mai interesantă și
măreață biserică din oraș. Și m-a adus aici. Dar se pare că astăzi slujba
era doar pentru cei vaccinați, am spus strângând în mână insigna pe
care mi-o dăduse chiar ea.

30
Hașegan Monik

Apoi privind-o în ochi am întrebat-o.

- De ce m-ai mințit?
- Max, iartă-mă, dar nu ține de mine. Nu mă pot împotrivi, eu
sunt următoarea generație care trebuie să ducă organizația mai departe.
- Despre ce vorbești?
- Eu sunt moștenitoarea …
- Hei Nalia! Cine este acest domn?, întrebaseră tipii de la ușă.
- O nu! Trebuie să fugim de aici! Haide Max, urmează-mă!
Nalia începuse să alerge. Am alergat după ea. Ne-am oprit într-un
dos de casă.
- Max, vaccinul nu a fost alegerea mea, trebuie să mă crezi!
Organizația din care fac parte … nu sunt de acord cu deciziile lor, dar
nu am încotro. Fac parte din ea de când am venit pe lume.
- Cine ești tu și despre ce organizație vorbești? Nu mai înțeleg
nimic!, am spus împingând-o. Lasă-mă în pace!
- Zeus! Caută-l pe Zeus și vei înțelege tot!
Apoi, fără să mai stea pe gânduri, m-a sărutat. A fost un sărut atât
de pasional și plin de sentimente încât m-a pătruns în fiecare celulă a
organismului. Era un amalgam de sentimente: frică, ură, speranță,
dragoste. A fost un sărut intens, iar mâinile ei mă strângeau cu putere
în brațe. A stat așa timp de câteva secunde, apoi a slăbit strânsoarea și
s-a îndepărtat încet.
- Zeus … spuse iar cu vocea aproape stinsă. Fugi Max, salvează-
te!
- Și tu?, am întrebat.
- Doar distrugându-l pe Zeus mă vei salva.
I-am ascultat sfatul și am alergat cât am putut de repede. Când am
considerat că sunt destul de departe, m-am oprit și am privit în urmă.

31
 - #1 Virusul Gold HK27

Nalia era tot acolo, dar înconjurată de cei doi tipi. Nu puteam să mă
lupt cu ei. Eram singur într-o țară străină. Singura mea opțiune era să
mă întorc la Mema. Poate cu aparatul de recepție gânduri, puteam afla
mai multe despre Zeus. M-am dus la aerodrom unde mă aștepta pilotul
avionului Savage Bobber. După o zi și jumătate, eram deja înapoi în
insula Sumatra. Mema mă aștepta nerăbdător.
- Hei Max, cum a fost excursia? Ai aflat ceva?
- Mema, am venit mai derutat decât am plecat. Se pare că acel
Summit s-a ținut pentru salvarea planetei. Dar totuși și pentru a
promova vaccinul.
Mema îmi povestise că a mai văzut câteva piramide și a mai aflat
lucruri interesante despre tribul Batak, dar eu nu eram atent. Gândul
meu era doar la Nalia, de ce era așa speriată și cine era acel Zeus. Mema
a plecat la treburile lui și eu m-am dus direct în camera secretă, acolo
unde era aparatul de transmitere și interceptare gânduri. Cum am intrat,
m-am așezat pe un scaun și mi-am pus casca pe cap. Eram agitat,
gândurile îmi alergau haotic prin minte. La un moment dat, am simțit
o prezență. Niște gânduri care nu îmi aparțineau. Era Nalia care încerca
să îmi transmită ceva.
“Nalia, cum ești? Este totul bine? De ce m-ai mințit?”, iar
întrebările continuau fără încetare.
“Max, ești prea agitat. Nu putem comunica așa. Ceea ce vreau să
îți transmit interferează cu gândurile tale haotice și nu o să înțelegi
nimic. Limpezește-ți mintea și sufletul, Max! Ceea ce ai văzut în Laos
nu este în totalitate adevărat. Sper să te liniștești!”, îmi transmise, după
care dispăruse din mintea mea.
Nu îi mai simțeam prezența. Eram foarte nervos și supărat. Mi-am
scos casca. Nu înțelegeam ce se petrecuse în Laos de mă bulversase așa

32
Hașegan Monik

de tare, iar apariția Naliei mă dăduse peste cap. Apăruse în momentul

potrivit, la intrarea la Summit pentru a-mi da insigna cu mesajul Sunt
vaccinat! , apoi sărutul acela care îmi transmisese mai mult decât o mie
de vorbe, în care am simțit că este neajutorată și că are nevoie de mine
pentru a o salva. Care era toată treaba și cine era acel Zeus?
Am ieșit nervos din camera secretă. Voiam să ies afară să mă plimb,
când Mema a apărut în calea mea și m-a chemat în biblioteca cu
piramide. Găsise acolo niște informații despre stăpânul lumii, Zeus și
voia neapărat să mi le arate. L-am urmat pe Mema în bibliotecă la
aparatul de proiecție și acolo era atașată o piramidă mare care îl înfățișa
pe Zeus. Era descrisă istoria lui Zeus încă de la naștere.
Zeus era al șaselea copil al lui Reea și Cronos. Cronos fusese
înștiințat de tatăl său, Uranus, că unul dintre copiii lui îl va detrona,
astfel că, Cronos se hotărâse să își mănânce toți copiii pe care îi năștea
Reea, soția sa. Când Reea l-a născut pe Zeus, l-a dus pe insula Creta și
i l-a dat în grija mamei lui Cronos, Gheea. Zeus creștea într-un an cât
alții în zece, iar când a ajuns la vârsta bărbăției l-a provocat pe tatăl său
Cronos la război și l-a învins, luând astfel tronul și conducerea lumii.
Când Prometeu a creat oamenii, Zeus fusese foarte mâhnit și a aruncat
numai durere și tristețe asupra oamenilor.
Anii au trecut, mii, milioane de ani, iar Zeus încă era deasupra
lumii, atacând oamenii din toate părțile. Conform datelor din piramidă,
Zeus crease o organizație, ai cărei membri erau adepții lui, care îl
slăveau și credeau în el. La început era o mică organizație, dar cu
timpul aceasta s-a dezvoltat, având adepți de pe tot globul cu un statut
foarte puternic și astfel controla lumea.
Am rămas îngândurat. “Oare acel Zeus de care mi-a vorbit Nalia,
era același cu acest Zeus născut din Reea și Cronos?”

33
 - #1 Virusul Gold HK27

Am ieșit afară. Era deja noapte. Stelele luminau cerul, iar luna era
mare și frumoasă cum nu o mai văzusem demult. Priveam stelele și mă
gândeam la tot ce se petrecuse de când am părăsit orașul, pentru a fugi
de vaccinarea obligatorie. Se întâmplaseră atâtea: Armata Neagră ne
urmărise până aici, la tribul Batak, apoi războinicii Batak îi
înlăturaseră, oamenii mei ajunseseră pe insula Toba și își trăiau viața
acolo, apoi descoperirea camerei secrete, care deținea toate secretele
tribului, aparatul de transmitere și recepție gânduri, plecarea în Laos,
întâlnirea Naliei, Summit-ul, apoi Zeus. Se întâmplaseră atâtea într-un
timp atât de scurt și toate aveau legătură cu acel virus care invadase
lumea. Mintea mea era încărcată cu tot felul de întrebări la care nu le
găseam răspuns. Privind stelele și gândindu-mă la toate astea am
adormit.
Când m-am trezit, mă simțeam plin de energie, de o energie
pozitivă. Mă simțeam fericit. Mintea mea era relaxată, fără nici un gând
tulburător. Am intrat în camera secretă și m-am conectrat la aparatul de
transmitere gânduri. Devenisem oarecum dependent de acea cască.
Voiam să interacționez cu Nalia. Oare avea de gând să mă contacteze?
După ce mi-am pus casca, am stat mai bine de două ore și nu am simțit
nici o activitate străină.
“Nalia, unde ești? Ești bine? Am aflat câte ceva despre Zeus, un
zeu care controlează lumea. Oare vorbeai de același Zeus? Sper că ești
bine.” Devenam agitat. Liniștea psihică dispăruse complet, iar
activitatea mea neuronală devenea foarte intensă. Dintr-o dată un gând
calm și relaxant îmi invadă creierul. Era Nalia.
“Max, sunt bine! Dar nu pentru mult timp. Zeus are planuri mari,
iar tu trebuie să i le dejoci. Mâine este o întrunire cu organizația. Se vor

34
Hașegan Monik

discuta multe lucruri interesante. Trebuie să fii și tu cumva prezent

acolo.”
“Cum? Nu am cum să ajung în Laos atât de repede! Doar dacă m-
aș putea teleporta.” A urmat o pauză, apoi un gând ca un fulger îmi
trecu prin minte. “De fapt, pot!”
Îmi adusesem aminte de prima experiență cu casca, când am setat
prima apariție a virusului și locația, Marrakech și am trăit momente
groaznice.
“Spune-mi data, ora și locația”, i-am transmis Naliei. Aceasta îmi
dădu datele exacte, după care dispăru. Senzație de calm dispăruse, iar
gândurile Naliei, chiar dacă mă relaxaseră, aveau ceva care trădau o
agitație. Mi-am dat casca jos. Cine era acel Zeus și ce planuri murdare
avea? Eram foarte agitat și nu mai aveam răbdare până a doua zi. Ziua
trecuse foarte greu. A doua zi, cum m-am trezit, m-am dus în camera
secretă, la aparatul de transmitere și recepție gânduri, am setat data de
28/08/2021 – Laos, Vientiane. Mi-am pus casca și am simțit cum am
călătorit psihic, creierul nefiind invadat de gânduri. Mă aflam in
biserica din Vientiane, acolo unde cu câteva zile în urmă nu am putut
intra, deoarece nu aveam dovada vaccinului. Biserica era foarte
spațioasă, cu tot felul de statuete care îl reprezentau pe Zeus. Erau
douăzeci și opt de persoane în Biserică, printre care și Nalia. Erau
așezați în formă triunghiulară, în fiecare vârf de triunghi fiind câte un
om foarte bătrân cu părul lung, alb și barba lungă. Pe laturile
triunghiului se aflau oameni de vârsta a doua. În interiorul triunghiului
mare se afla un triunghi mic, format din nouă tineri, iar în centrul
triunghiului se afla Nalia. Ea era singura femeie din organizație.

35
 - #1 Virusul Gold HK27

Puteam să văd tot ce se petrecea, deoarece eram trasmutat psihic

din Sumatra în Laos. Doar Nalia mă putea simți, deoarece eram
conectat cu ea. Îmi explicase pe scurt cine erau cei trei bătrâni care
stăteau în vârfurile triunghiului. Se pare că erau conducătorii
organizației. Unul dintre ei, era chiar Zeus, cel de care Nalia se temea.
- Care este situația globală a infectărilor?, întrebase Zeus.
- Conform datelor statistice, jumătate din populația lumii se
confruntă cu acest virus, spuse unul dintre membri organizației.
- Iar restul sunt atât de speriați încât se vor îmbolnăvi în
următoarele luni.
“Cum adică? Ce are frica cu îmbolnăvirile?”, am întrebat-o pe
Nalia trimițându-i un gând.
- Puteți să explicați, vă rog, la ce anume vă referiți?, întrebase
Nalia.
- Irvin, te rog să detaliezi și să îi explici Naliei cum funcționează
acest virus. Având în vedere că va fi conducătoarea organizației,
trebuie să fie informată, spuse Zeus.

36
Hașegan Monik

- Sigur!, răspunse Irvin care era un psiholog de renume. Acest

virus acționează pentru început ca o răceală, după care se dezvoltă în
funcție de psihicul omului.
- Cum adică?, întrebase Nalia.
- Acest virus a fost creat de organizația noastră. Planeta este
suprapopulată, iar omenirea nu mai este atentă la viața planetei.
Comoditatea și modernizarea vieții populației, duc la poluări masive
asupra planetei. La început, am tras semnale de alarmă, am solicitat
omenirii să fie mai atenți cu poluarea planetei, să recicleze, să renunțe
la relele obiceiuri de a arunca deșeuri în ape și păduri. Nu s-a ajuns la
nici un rezultat. Planeta noastră moare, iar ei nici nu își dau seama. Și
odată cu îmbolnăvirea planetei, mă îmbolnăvesc și eu. Simt cum
puterile îmi slăbesc și cum moartea se apropie. Astfel că, am creat acest
virus inițial pentru a-i speria pe oameni. La început, aceștia au văzut
virusul ca pe o simplă răceală și nu i-au dat importanță. Trebuia să îi
dăm credibilitate și astfel am apelat la puterea mass-mediei. Am cerut
mass-mediei să creeze haos, iar aceasta l-a creat prin informații
televizate și radio, care se repetau zilnic, despre puterea acestui virus
care nu era doar o simplă răceală, era ceva mai puternic și care, dacă
nu era tratat ducea la dureri de cap puternice care puteau duce la deces,
spuse Zeus.
- Puterea virusului a fost amplificată de gândirea oamenilor,
spuse Irvin.
- Poftim? Nu înțeleg nimic, spuse Nalia.
- Mințile oamenilor au fost spălate prin informațiile repetate
despre virusul care a nimicit un sfert de planetă. Creierul uman este
capabil de a intercepta și a acționa la anumite elemente și informații
care pun viața în pericol. Astfel că, am cam scăpat situația de sub

37
 - #1 Virusul Gold HK27

control. Virusul care trebuia să dea doar o simplă răceală, a devenit un

monstru care ucide oameni. Asta datorită puterii gândului. Frica de a
nu se îmbolnăvi de GOLD HK27 a devenit atât de puternică, încât de
la o banală durere în gât, se ajunge la dureri de cap puternice care pot
duce la deces. Asta poate fi declanșată doar de gândul omului, adică pe
plan psihologic, spuse Irvin.
“Dacă boala nu este atât de periculoasă, de ce au creat vaccinul și
se insistă să ne vaccinăm?”, am întrebat-o pe Nalia printr-un gând, iar
aceasta îl întrebase pe Zeus despre vaccin.
- Vaccinul este de fapt un efect placebo, spuse Zeus.
- Mai exact?
- Cum oamenii au creat dintr-un virus nesemnificativ un
monstru, singura variantă să ii facem să se liniștească, a fost să îi
vaccinăm. Pentru cei mai speriați oameni, vaccinul este liniștire
psihică. Faptul că știu că vor fi protejați, în momentul în care se vor
îmbolnăvi, vor gândi pozitiv, știind că vaccinul îi ajută să treacă ușor
peste boală. De aceea s-a pus atât de mult accent pe recompense oferite
celor care se vaccinează. Vaccinul transformă gândul negativ în gând
pozitiv și astfel oamenii nu mai amplifică puterea virusului GOLD
HK27, spuse Irvin.
- Dar cei care nu vor să se vaccineze? Cu siguranță nu cred în
virusul GOLD HK27 și totuși se insistă ca și ei să se vaccineze. De ce?,
întrebase Nalia, după ce îi transmisesem această idee.
- Toată lumea trebuie să se vaccineze. Oamenii sunt puternici,
dar oricând pot avea un dezechilibru psihic. Și este de ajuns. O cădere
psihică concomitent cu o durere în gât poate duce la gândul că sunt
virusați și astfel chiar dacă virusul nu este în organism, creierul va crea

38
Hașegan Monik

simptomele, iar dacă persoana în cauză se panichează, se poate ajunge

la deces, spuse Irvin.
- Cam atât pentru azi. Ședința se încheie. Peste două săptămâni
ne vom aduna pe Insula Creta pentru jurământul Naliei, spuse Zeus.
Toți oamenii se ridicaseră și părăsiseră Biserica. Nalia mai
rămăsese pentru câteva minute cu Zeus. Au comunicat ceva într-o
limbă veche, necunoscută mie, apoi un gând al Naliei își făcuse loc în
mintea mea. Avea să discutăm mai pe larg după-amiază când avea să
fie singură.
Mi-am scos casca. Mema mă privea cu un aer misterios.
- Ce s-a întâmplat?, am întrebat.
- Cred că știu cum îl poți înlătura pe Zeus.
- Serios? Cum?
- Îl poți omorî cu securea lui Cronos.
- Securea lui Cronos?
- Da, este singura armă suficient de puternică cu care poți ucide
un zeu. Această secure a fost creată dintr-un diamant strălucitor de
către Gheea, mama lui Cronos, pentru a-și elibera fiii din Tartar. După
ieșirea din Tartar, Cronos a fost cel care a luat securea de la mama sa
și l-a omorât pe Uranus, tatăl său, după care l-a aruncat în întunecatul
Tartar.
- Și unde se află această secure? Cum o găsesc?
- Am făcut niște cercetări, iar statuia lui Cronos, împreună cu
securea, se află în Castelul Regal din Varșovia, Polonia.
- Și cum aș putea să îl înlătur pe Zeus? Zeus este un zeu foarte
puternic! Este stăpânul lumii!
- Și tu ești sânge din sângele unui titan. Ești puternic Max, trebuie
doar să crezi!

39
 - #1 Virusul Gold HK27

Deja începusem să îmi fac un plan în minte. Dacă găseam securea,

puteam să îl înlătur pe Zeus și să o salvez pe Nalia. Nu mai aveam
răbdare. Abia așteptam să comunic cu ea și să o anunț că am o soluție
pentru a o salva.
Am discutat cu ea și am hotărât să ne întâlnim în Varșovia și să
punem mâna pe secure. Din Sumatra până în Varșovia, cu avionul
Savage Bobber, am făcut aproximativ cinci zile cu tot cu opriri pentru
alimentare și odihnă.
În sfârșit am ajuns în Varșovia, capitala Poloniei. M-am cazat la un
hotel și cât am așteptat-o pe Nalia mi-am pus la punct un plan pentru
cum am putea să pătrundem în Castelul Regal și să sustragem securea.
Când a ajuns, aceasta era îmbrăcată într-o rochia albastră voluptoasă,
avea niște cercei lungi de aur, iar la gât un colier cu diamante. Nu îmi
puteam lua ochii de la ea. Era foarte frumoasă. Inima îmi bătea cu
putere. Ce se întâmplase, mă îndrăgostisem? Mi-am alungat gândul
acesta din minte, după care am vorbit.
- Nalia, ești foarte frumoasă, dar cu o astfel de ținută o să atragi
atenția! Nu o să putem să ne strecurăm în Castelul Regal.
- Cine a spus că o să ne strecurăm? spuse, după care îmi întinse
un costum. Echipează-te, limuzina ne așteaptă afară!
M-am îmbrăcat și m-am privit în oglindă. Arătam ca un adevărat
gentelman. Am urmat-o pe Nalia și ne-am urcat în limuzina care ne-a
dus la Castelul Regal. Acesta era păzit de o mulțime de soldați. Nalia
s-a dus la unul dintre ei și și-a spus numele, apoi ușile castelului s-au
deschis și am intrat.
Am fost întâmpinați chiar de către proprietarul castelului, care deja
știa ce anume căutăm, astfel că ne-a dus direct în sala în care se afla

40
Hașegan Monik

statuia lui Cronos. Conform spuselor lui Mema, Cronos avea în mână
securea, doar că aceasta era din piatră.
- Aceasta este securea originală, spuse proprietarul castelului,
luând-o din mâna lui Cronos. Doamna Nalia, de acum încolo, această
secure va fi a dumneavostră, spuse punând o replică în loc.
Nalia luă securea, mulțumi, după care am plecat.
- Nu înțeleg, cum ... Cine ești tu de fapt?, am întrebat.
- Ți-am spus că fac parte din organizația lui Zeus, organizație
care deține puterea lumii. Urăsc acțiunile organizației, de aceea nu
vreau să preiau puterea care mi-o dă, spuse zâmbind.
Ne-am întors la hotel, iar acolo am studiat securea. Nu înțelegeam
de ce este din piatră. Mema spusese că este dintr-un diamant strălucitor.
Am studiat-o din toate unghiurile, când la un moment dat am văzut o
mică crăpătură. Am introdus un cuțit în acea crăpătură, după care s-a
auzit un clic ca și cum un buton a fost acționat. Crăpătura se făcuse mai
mare și surpriză… În interior se afla securea de diamant strălucitor,
piatra aceea fiind un fel de carcasă pentru a fi ascunsă privirilor.
Am scos securea și am ținut-o câteva secunde în mână. În acel
moment am simțit cum o putere imensă m-a înconjurat. Dorința de a-l
înlătura pe Zeus era foarte mare. Nalia mi-a simțit puterea și a vrut să
îmi ia securea din mână. În momentul în care a atins și ea securea,
puterea care mă înconjura s-a dublat. I-am dat drumul speriat.
- Ce naiba se petrece?
- Aceasta este puterea securei, de aceea poate să omoare zei.
Peste trei zile trebuie să depun jurământul.
- Am înțeles că se ține pe insula Creta. De ce? Nu poți depune
jurământul de oriunde?

41
 - #1 Virusul Gold HK27

- Nu. Insula Creta este locul unde a crescut Zeus. Jurământul se

va face într-o peșteră care face legătura cu Tartarul.
- Tartarul? Nu este un fel de Iad al zeilor?
- Ba da, dar Zeus îmi cunoaște părerile despre acțiunile lui și vrea
să fac jurământul că voi prelua funcția de conducere pe râul Styx și că
voi continua acțiunile pe care organizația le are în desfășurare. Râul
Styx este râul care desparte lumea viilor de lumea morților. La
ceremonia de preluare a funcției, trebuie să beau apă din râu, care este
reprezentat ca fiind râul urii. Dacă nu respect jurământul îmi pierd
vocea timp de nouă ani.
- Și cum pot să particip la ceremonie?
- M-am gândit la asta!, spuse. Am dreptul la un prieten care să
participe la ceremonie. Te-am ales pe tine.
Ziua ceremoniei se apropia. Ne-am făcut un plan de acțiune, cum
și în ce moment să îl atacăm pe Zeus. Am calculat viteze și forțe din
unghiuri diferite, pentru ca loviturile să fie cât mai precise. Aveam să
ne luptăm cu un zeu, dar nu orice zeu, însuși Zeus, zeul tunetelor și al
fulgerelor. A doua zi avea loc jurământul, astfel că ne-am urcat în avion
și am zburat spre insula Creta. Acolo ne-am întâlnit cu câțiva dintre
reprezentanții organizației. I-am urmat și am pătruns în adâncimea unei
peșteri. Pe acolo trecea un râu care era negru ca smoala. Zeus a luat un
pocal și l-a umplut cu apă din acel râu, apoi l-a pus pe un piedestal în
fața Naliei.
Jurământul se încheia după ce Nalia bea apa din pocal. Zeus făcu
să tune de trei ori cu putere înainte de începerea ceremoniei. Nalia
deschise o carte groasă scrisă în limba greacă și începu să citească.

42
Hașegan Monik

“Eu, Nalia, descendenta lui Zeus, sânge din sângele lui, jur să
preiau conducerea organizației și să duc acțiunile strămoșului meu
Zeus mai departe, să lupt pentru putere și să nu dau niciodată înapoi.”

În momentul în care se pregătea să bea din pocal, am scos securea

și m-am năpustit asupra lui Zeus. L-am rănit, dar nu mortal, iar acesta
începuse să arunce cu fulgere după mine. Nalia îmi sări în ajutor și după
o luptă crâncenă, am reușit să îl doborâm, după care l-am închis în
Tartar. Jurământul nu se finalizase, Nalia nu apucase să bea apa, deci,
în concluzie reușisem să o salvez.
Am plecat împreună triumfători și ne-am făcut un plan prin care să
spunem lumii că transmiterea virusului s-a estompat, că nu mai este
nici un pericol de îmbolnăvire. Oamenii au fost sceptici și nu acceptau
această informație. Am solicitat ajutorul mass-mediei să diminueze
haosul global făcând transmisiuni televizate și radio despre însănătoșiri
în masă. Au trecut doi ani până când oamenii au hotărât să renunțe
definitiv la mască.
Următorii trei ani au fost plini de liniște și fericire. Oamenii au
devenit mai responsabili și erau mai atenți la poluare. Planeta începea
să se însănătoșească.
Nalia preluase organizația lui Zeus pentru a putea controla acțiunile
celorlalți membri. Având o influență foarte mare a cercetat virusul creat
de Zeus și m-a asigurat că nu a fost decât un plan diabolic de-al lui
pentru a speria omenirea și de a reacționa la salvarea planetei.
Anii au trecut, dar în primăvara anului 2027 au fost anunțate mai
multe decese de pe tot globul, care erau inexplicabile. Medicii nu au
putut să explice cauza lor.

43
 - #1 Virusul Gold HK27

Am luat legătura cu Nalia, pentru a face mai multe cercetări, iar

aceasta m-a anunțat că virusul GOLD HK27 pe care l-a aruncat Zeus
asupra omenirii era în fază incipientă, care pe atunci dădea doar o
simplă răceală, agravarea ei făcându-se doar pe plan psihologic, dar
care între timp s-a dezvoltat și a ajuns la maturitate, ducând astfel la
aceste decese inexplicabile.
În perioada de liniște, Nalia cercetase virusul și știa ce avea să
urmeze, astfel că a creat un antidot care inactiva virusul, acesta
devenind inofensiv în organismul în care se afla.
Inițial m-am bucurat de realizarea Naliei, dar se pare că antidotul îl
crease pentru interesele ei. Aceasta devenise avidă de putere, astfel că
antidotul îl administra doar oamenilor care o slăveau și îi făceau
ofrande toată viața lor. S-a folosit la fel ca Zeus de puterea mass-mediei
pentru a induce frica și panica oamenilor, arătând prin intermediul
televiziunii cum oamenii mor pe străzi, după care venea cu antidotul,
salvarea, dar cu condiția ca aceștia să o slăvească. Cu cât numărul
oamenilor care o slăveau creștea, cu atât devenea mai puternică. Astfel
că, Nalia nu voia binele planetei și al omenirii, cum mă făcuse pe mine
să cred, ci se folosise de mine pentru a o ajuta să îl înlăture pe Zeus,
deoarece numai un titan putea să îl doboare. Acum înțeleg de ce am
primit mesajul cu Summit-ul. Era Nalia, care știa că are nevoie de mine
pentru a-l înlătura pe Zeus și astfel m-a contactat, iar când am întâlnit-
o i-am căzut în capcană.

Un mesaj către omenire:

“Eu, Max, descendentul lui Prometeu, un titan, am greșit. Nu am

putut să fac nimic pentru a salva omenirea de răutățile zeilor. L-am

44
Hașegan Monik

dezamăgit pe Mema și pe toți ceilalți care au crezut în mine. Am

ajutat-o pe Nalia, descendenta lui Zeus, o zeiță, să preia puterea și
conducerea lumii.
Îmi pare rău, dar vreau să vă rog un lucru. Deschideti ochii larg și
priviți în jur, priviți altfel decât priviți de obicei. Nu mai luați
informațiile primite, ca atare. Studiați-le, analizați-le! Puneți-vă
întrebarea: Oare informația aceasta este adevărată?
Când sunteți cuprinși de frică, panică, neliniște, părăsiți mediul
tehnologic și mergeți în natură; priviți cerul, admirați copacii,
ascultați ciripitul păsărilor și o să vedeți cum o stare de liniște o să vă
cuprindă.
Natura are nevoie de noi și noi nevoie de ea! Iubiți-o la fel cum îi
iubiți pe cei dragi! ”

45