ROMEO:

Să ne slujim de-un logos scurt drept scuză?

Sau să lăsăm în pace biata muză!
Tot sunt eu sumbru: vreau să fac lumină.

MERCUTIO:
Tu ești
Înamorat; lui Amor deci îi cere
Aripele și-avântă-te în sfere!

ROMEO:
Amorul, gingaș?Nu, brutal și crud
Sunt prea adânc străpuns de-a lui săgeată, Spre-a mă-nălța pe-aripile-i ușoare
Deasupra grelei mele suferinți.
Mă prăbușesc sub greaua lui povarã.
(aici să fie un fel de povestitor care să zică asta)

ROMEO: Să plec, când inima-mi aci tânjește?

Ce strălucește acolo oare? Sunt zorile și Julieta-i soare.

JULIETA: Vai...

ROMEO: Vorbește încă înger de lumină...

JULIETA: Romeo!... De ce ești tu Romeo?...

Uită-ți tatăl, tăgăduiește-ți numele ori, dacă
Nu vrei-o, jură-mi că vei fi al meu
Și-atunci de tot ce sunt m-oi lepăda și eu

ROMEO: Să mai ascult ori să vorbesc?

JULIETA: Ascultă... vrăjmaș mi-e doar numele tău

Ce-i Montague? Nu-i mână, picior, braț sau față.
Ce-i un nume? Un trandafir, oricum i-ai zice, aceeași mireasmă o are.

ROMEO: Aripile iubirii mă înălțară.

Nu-i zis să poată stânjeni iubirea.
Iubirea încearcă tot ce iartă firea
De aia nu mă tem de ai tăi.

JULIETA: Dar dacă te văd, te ucid!

ROMEO: Ochii tăi frumoși

Sunt pt mine mai primejdioși
Decât 20 de spade de-ale lor.

JULIETA: Nu jura deloc. Somn dulce, noapte bună! De ți-e cinstit amorul tău și vrea
căsătorie, dă-mi de știre. La câte să trimit după tine?

ROMEO: la 9.

JULIETA: Atâta mi-ar fi iubirea de nebună, că poate te-aș ucide. Noapte bună! O, despărțire!
O, griji dulci și amare! Aș fi în stare să-ți spun,de mii de ori, tot „noapte bună", până în zori.

ROMEO: De ce nu sunt eu somnul, să mă pot odihni lângă chipul tău îngeresc? Mă duc să
cer ajutor pustnicului.

dimineața urm:
LAURENCE: Harul ceresc al Domnului asupra acestor mâini ce le unesc. Amin!

ROMEO: Dar pot să vină de acum oricâte griji, când știu că Julieta e a mea! Așează mâna ei
în mâna mea, binecuvântează-le, unește-le. Și moartea poate să mă sugrume, că eu doar cu ea
îmi trăiesc norocul pe lume!

JULIETA: Bună seara, părinte! Mulțumesc pentru binecuvântarea dragostei pline de credință.

ROMEO: Oh, ne cheamă, o fericire mai presus de toate.

-------
(camera julietei)

JULIETA: Vrei să pleci? Dar ziua-i încă departe,crede-mă...

ROMEO: Plecarea-i cea mai groaznică durere... tocmai lumina ne dezbină...

(iese romeo pe geam)

JULIETA: O clipă chiar cuprinde multe zile...

ROMEO: Rămâi cu bine! Îmi voi da silința să-ți dau de știre. Ne vom revedea și toată
suferința se va preface-n sfinte amintiri.

JULIETA (singură-n cameră): Norocule, sper că nu-l ții mult și că mi-l vei trimite înapoi...
----
ROMEO (pe o stradă random): Ușor pe from stă domnu meu, Amorul.
Mă-nalț un duh necunoscut cu gânduri voioase astăzi, vestind o bucurie apropiată.