Fise Civil Pananannanana

Fişa nr.
27
CONTRACTUL DE VÂNZARE
& CONSIDERAȚII GENERALE
1, Noțiune
Noţiune - contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cum-
părătorului proprietatea unui bun, un dezmembrământ al! dreptului de proprietate
sau orice alt drept, în schimbul unui preţ (stabilit în bani) pe care cumpărătorul se
obligă să îl plătească.
Dai
Precizări — pot fi transmise prin vânzare:
1. dreptul de proprietate privată;
2. un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, anume:
a) dreptul de uzufruct; în absenţa unei stipulaţii contrare, uzufructuarul poate
înstrăina dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar (art. 714
alin. (1) C.civ.];
b) dreptul de superficie; cât timp construcția există, dreptul de folosință asupra
terenului poate fi înstrăinat numai odată cu dreptul de proprietate asupra construc-
ției [art. 695 alin. (4) C.civ.];
c) dreptul de servitute, care, deși nu poate fi înstrăinat separat, poate fi transmis
odată cu dreptul de proprietate asupra fondului dominant, chiar dacă nu se face o
menţiune expresă în acest sens în contractul de vânzare a fondului dominant;
3. dreptul special de folosință asupra terenurilor situate în intravilan, reglementat de
art. II din Titlul II al O.U.G. nr. 184/2002;
4. dreptul de ipotecă;
5. un drept de creanţă;
6. un drept de proprietate intelectuală;
- nu pot fi transmise prin vânzare:
1. drepturile nepatrimoniale;
* spre exemplu, dreptul la viaţă privată, la demnitate, la nume, la domiciliu, la
reşedinţă etc.;
2. dezmembrămintele dreptului de proprietate privată cu caracter strict personal
(dreptul de uz și dreptul de abitaţie);
3. drepturile de creanţă intuitu personae, indiferent că acest caracter este stabilit prin
lege ori prin act juridic (contract sau act juridic unilateral);
= de exemplu, dreptul de întreţinere, indiferent că își are izvorul în lege, în testa-
ment sau în contractul de întreţinere, dreptul la pensie etc.;
254 CONTRACTUL DE VÂNZARE
ide proprietate publică şi drepturile reale corespunzătoare grep
4. dreptul de _
:
proprietate Eublică
drâ; ti de proprietate ţin
: e doar de “| |
natura contractului i de Vânzare
Llar Ste sa; Ce
astf
nu de es E ,el, șiaceînleacazu
şi reguli privind vânzarea se aplică, potrivit art, 1650
| o oricărui alt contract având ca efect tran.
l
alin. (2) şi art. 1651 ANSmitere,
unui e e la vânzare se aplică
în completarea regulilor specia
-— regulile le prevăzute Pentry
contractul respectiv (acol o unde acestea există) şi în condiţiile în care nu co Ntravin
acestora sau dacă din cele referitoare la obligații în general nu rezultă altfe| |
2. Caractere juridice
i ie . . . i bai pai
Contract, în urmează regula generală în privinţa formei cerute ad validitatem (art. 1178 C.civ.):
principiu, se incheie prin simplul acord de voințe al părţilor, dacă legea nu impune o anumiţă
chei erea sa valabilă; E
i
formalitate pentru înînchei
regula: simplul acord între părţi este suficient pentru ca vânzarea să fie valabi]
încheiată din punct de vedere al formei sale; | "i
|
= din punct de vedere al probei contractului, este necesară înfăţişarea unui Înscris
constatator atunci când bunul vândut are o valoare mai mare de 250 de lei
[art. 309 alin. (2) C.proc.civ.]; Ă
e excepția: când legea prevede în mod expres, vânzarea este un contract solemn;
= de exemplu, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulității
absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi
înscrise în cartea funciară, precum în cazul vânzării de imobile (art. 1244 C.civ.);
sub
sancţiunea nulității absolute a contractului, vânzarea unei moșteniri se încheie
în
formă autentică [art. 1747 alin. (2) C.civ.] etc.;
* existenţa anumitor formalităţi administrative care trebuie îndeplinite
nu face ca
vânzarea să îşi piardă caracterul consensual, dacă formalităţile
sunt prevăzute în alt
scop decât cel al validităţii contractului (spre exemplu,
obligaţia cuprinsă în OG.
nr. 78/2000 cu privire la înmatricularea vehiculelor);
= în cazul în care părţile unui contract de vânzare consensual
potrivit legii se înțeleg
asupra necesităţii formei autentice, acesta
nu devine un contract solemn, înțele-
gerea părţilor putând avea semnificația
unui antecontract, iar, potrivit art. 1242
alin. (2) C.civ., contractul de vânzare va
fi valabil încheiat, chiar dacă forma conve-
nită de părți nu a fost respectată;
" contractul de vânzare nu este un contract
real, întrucât predarea bunului nu
constituie o condiţie pentru încheierea
valabilă a contractului, atât predarea
lui, cât şi plata preţului bunu-
putând avea loc ulterior momentului încheierii contractului.
— vânzarea este un contract
esențialmente sinalagmatic
— obligaţiile părţilor sunt rec (bilateral);
iproce şi interdependente
— vânzătorul îşi (art. 1171 C.civ.);
CONTRACTUL DE VÂNZARE 255
erei - la momentul încheierii contractului, existența drepturilor și obligaţiilor
părților este
ipiu, certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă (art. 1173 alin. (1)
comutativ C.civ.];
* pot exista cazuri în care fie existenţa ori întinderea lucrului vândut, fie întinderea
prețului să nu fie cunoscută la momentul încheierii contractului (situația vânzării
unui bun viitor — art. 1658 C.civ., respectiv art. 1661, art. 1662 sau art. 1663 C.civ. —
când preţul nu este determinat exact la momentul încheierii contractului); în prin-
cipiu, aceste situaţii nu sunt de natură a imprima contractului de vânzare un verita-
bil caracter aleatoriu, întrucât, deşi nu se cunoaşte exact întinderea obligaţiilor sau
doar a uneia dintre ele încă de la momentul încheierii contractului, nu sunt bine
definite şansele de câştig, respectiv de pierdere specifice unui contract aleatoriu;
= în mod excepțional, contractul de vânzare poate avea caracter aleatoriu, de
exemplu, vânzarea de drepturi litigioase, vânzarea nudei proprietăți sau a dreptului
de uzufruct, vânzarea unei recolte viitoare contra unui preţ global, în cazul în care
dobânditorul a cumpărat pe riscul său;
— situaţie particulară: cumpărătorul va rămâne obligat la plata preţului atunci când
şi-a asumat expres riscul nerealizării bunului sau genului limitat (art. 1658 alin. (4)
C.civ.].
Contract — principala obligaţie asumată prin contractul de vânzare de către vânzător este aceea
translativ de a transmite dreptul de proprietate sau, după caz, un alt drept asupra bunului, fiind
vorba de o obligaţie de rezultat, neîndeplinirea acesteia, în modalităţile convenite
prin contract, atrăgând răspunderea vânzătorului.
Regula
— operează principiul transmiterii imediate şi de drept a proprietăţii, respectiv încă de
la momentul încheierii contractului (art. 1674 C.civ.).
Condiţii pentru transmiterea imediată a dreptului de proprietate (de la momentul
încheierii contractului):
1. vânzătorul este, în momentul încheierii contractului, proprietarul bunului vândut;
2. obiectul contractului este un bun individual determinat (nefungibil), iar nu de gen;
3. lucrul vândut există la momentul încheierii contractului;
4. părţile să nu fi convenit sau legea să nu prevadă amânarea transferului dreptului de
proprietate la un moment ulterior.
Excepţii (art. 1674 C.civ.):
1. cazurile expres prevăzute de lege;
2. situaţiile în care din voinţa părţilor rezultă contrariul.
Contract cu — vânzarea este un contract esențialmente cu titlu oneros;
titlu oneros — fiecare parte urmăreşte să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate
(art. 1172 alin. (1) C.civ.];
= în cazul în care, în schimbul bunului (dreptului) primit, dobânditorul nu se obligă
să plătească vreun preț (sau un alt avantaj patrimonial) , contractul nu va mai fi de
vânzare (sau alt contract cu titlu oneros), ci de donaţie (contract cu titlu gratuit).
ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARE
11. CONDIŢII DE VALIDITATE
e vânzare vor fi analizate în măsura în care prezintă Particularieau,
itii de valid itate al e contractului
Condiţiile
d
i asi să e actului juridic, care au fost expuse în volumul |, fișa nr, 3, tăț
va
față de condiţiile generale de
1. Capacitatea de a contracta
1.1. Considerații generale

acității: pot cumpăra sau vinde toţi cei cărora nu le este interzis
„| — existenţa ca prin
Cciv.); ora
= DE aa E ii civile de exercițiu, în principiu, raportat la bunul Vândut şi
la prețul care formează obiectul contractului, vânzarea este un act de dispoziţie
atât pentru vânzător, cât şi pentru cumpărător, deci ambele părți trebuie să aibă
capacitate de exercițiu deplină, lar persoanele lipsite de capacitate de exercițiu Sau
cu capacitate de exercițiu restrânsă trebuie să încheie contractul prin reprezen.-
tantul legal și cu autorizarea instanţei de tutelă sau, după caz, cu incuviințarea
ocrotitorului legal și cu autorizarea instanței de tutelă;
» totuși, raportat la patrimoniul părţii contractante, vânzarea poate fi mijlocul prin
care se efectuează acte de conservare sau de administrare a patrimoniului (de
exemplu, vânzarea unor bunuri perisabile, cumpărarea de materiale necesare
efectuării unei reparații la un bun de valoare etc.), cazuri în care este suficient ca
partea respectivă să aibă capacitatea de a efectua acte de conservare sau, după
caz, de administrare.
— incapacitatea: prin lege se interzice unor categorii de persoane să vândă sau să
cumpere;
Sa » cazurile de incapacitate sunt expres şi limitativ prevăzute de lege.
| - incapacitate generală de a vinde şi de a cumpăra: minorii care nu au împlinit vârsta
| de 14 ani şi cei puşi sub interdicţie judecătorească (art. 43 alin. (1) C.civ.];
| _* excepție: persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu poate încheia singură actele
de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la momentul
încheierii lor, deci și un contract de vânzare [art. 43 alin. (3) C.civ.];
| = incapacităţi speciale de a cumpăra şi de a vinde.
1.2. Incapacităţi speciale de a cumpăra
Incapacităţi speciale de a cumpăra

Sediul | Persoanele supu-
| materiei |_ se incapacității Conţinutul incapacității Rați
unea
Feflemen tări Sancţiune i
art. 1653 | - judecătorii; — incapacitatea de a cumpăra,
C.civ. — procurorii; - interdicţie | —nulitatea |
direct sau prin persoane interpuse, întemeiată pe | absolută;
- grefierii; i drepturi litigioase care sunt de motiv de ordi- | = in cazulin-
— executorii; competenţa instanţei ne publică călcării inca”
= avocaţii, judecătoreşti în a cărei instituită în pacităţii prin
Ea
E ȘIE e | Incapacităţi speciale de a cumpăra
Sediul PE pi Conţinutul incapacității PNDR A hate
| materiei | - senotariinepot publici; IE
circumscripție îşi desfăşoară
Pagi ne
considerarea intermediul
- consilierii juri- activitatea; existenţei unei simula-
dici; = dreptul este /itigios dacă există un posibilităţii de ţii (interpu-
- practicienii în proces început şi neterminat cu influențare a nere de
insolvenţă; privire la existenţa sau întinderea sa unui proces în persoane),
= se admite că [art. 1653 alin. (3) C.civ.]; rezultă că exercitarea va interveni
incapacitatea de incapacitatea nu priveşte drepturile funcţiilor nulitatea
a cumpăra litigioase eventuale; amintite; absolută a
drepturi = întrucât Inalta Curte de Casaţie şi - urmăreşte întregii ope-
litigioase se Justiţie şi Curtea Constituţională exer- fiarei j rațiuni juri-
aplică și cită o activitate cu competenţă pe intime dice (atât
magistra- întreg teritoriul ţării, judecătorii aces- sita feă actul juridic
ţilor-asistenţi de tor instanţe (precum și procurorii de a ascuns, cât și
la Înalta Curte de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte prestigiului actul juridic
Casaţie și Justi- de Casaţie și Justiție) sunt incapabili să Justiției. aparent).
ție. cumpere orice drept litigios de pe
teritoriul României;
— excepții [situaţii în care interesul de
a dobândi dreptul litigios este consi-
derat legitim — art. 1653 alin. (2)
C.civ.]:
a) cumpărarea drepturilor succe-
sorale ori a cotelor-părţi din dreptul
de proprietate de la comoştenitori
sau coproprietari, după caz;
= de exemplu, litigiul dintre un
judecător, sora și mama acestuia, care
are ca obiect stabilirea drepturilor
succesorale ca urmare a deschiderii
moștenirii tatălui judecătorului și
ieşirea din indiviziunea succesorală,
iar judecătorul cumpără drepturile
succesorale ale mamei sale;
= în schimb, ar fi lovit de nulitate
absolută contractul prin care un
judecător, care nu ar avea calitatea de
coproprietar, ar cumpăra dreptul
litigios de la unul dintre coproprietari;
= de asemenea, nu ar fi valabil
încheiat nici contractul prin care un
judecător, care ar avea calitatea de
coproprietar, ar cumpăra dreptul
litigios de la un terţ care nu ar avea o
ai
incapacităţi speciale de a cumpăra
za
Sediul | Persoanele supu- Conţinutul incapacității
materiei | se incapacității de
asemenea calitate, ci ar pretin
usiv ă
dreptul de proprietate excl
vita:
asupra bunului;
b) cumpărarea unui drept litigios în
vederea îndestulării unei creanţe care
s-a născut înainte ca dreptul să fi
devenit litigios; _
= spre exemplu, O persoană, care are
față de un grefier o datorie de 10.000
lei, revendică un bun de la un terţ, iar
după introducerea acțiunii vinde
dreptul de proprietate litigios grefie-
rului respectiv, pentru ca, în acest fel,
grefierul să își poată îndestula creanța
de 10.000 de lei;
= în cazul în care creanța a fost creată
de părți doar pentru a facilita cumpă-
rarea dreptului litigios, contractul de
vânzare este lovit de nulitate absolută;
= de asemenea, dacă dreptul litigios
are o valoare mult mai mare decât
creanța cumpărătorului, iar acesta din
urmă se obligă să plătească diferenţa,
ar putea fi vorba de un scop ilicit
(frauda la lege — art. 1237 C.civ.), cu
consecința nulității absolute a
contractului de vânzare;
C) cumpărarea care s-a făcut pentru
P
apărarea drepturilor celui ce

stăpâneşte bunul în legătură cu care
există dreptul litigios;
* de exemplu, un avocat cumpără un
bun grevat de o ipotecă în favoarea
unui terț și intră în stăpânirea bunului,
după care se declanșează un litigiu cu
privire la dreptul de creanță garantat
cu ipotecă între vânzător și terț, caz în
care avocatul poate cumpăra de la
terț dreptul litigios, evitând astfel
posibilitatea de a suporta consecin-
fele valorificării dreptului de ipotecă
In ipoteza în care terțul ar avea câștig
de cauză.
ÎN NI
259
ţi speciale
de a cumpăra
Rațiunea
&
Ai
je
_reglementării Sancţiune
— incapacitatea de a cumpăra, direct — interdicția — nulitatea
sau prin persoane interpuse, chiar şi este instituită relativă.
prin licitaţie publică, bunurile pe care pentru
[t. 3) sunt însărcinaţi să le vândă; evitarea unui
Cv.
= mandatarul poate cumpăra însă potenţial
acele bunuri ale mandantului pe care conflict de
nu este însărcinat să le vândă; interese
= incapacitatea prevăzută de art. 1654 (abuzul de
alin. (1) lit. a) C.civ. se aplică și reprezentare).
executorului testamentar care, după
ce a obținut încuviințarea instanţei,
procedează la vânzarea bunurilor
succesorale pentru a obține sumele
necesare executării legatelor
[art. 1080 alin. (1) lit. c) C.civ.],
deoarece art. 1082 alin. (2)
C.civ. prevede că executorul
testamentar răspunde ca un
mandatar în legătură cu executarea
dispozițiilor testamentare;
— excepţie: incapacitatea de a
cumpăra nu subzistă atunci când
mandantul a autorizat în mod expres
mandatarul să cumpere bunul sau
cuprinsul contractului a fost
determinat în asemenea mod încât să
excludă posibilitatea unui conflict de
interese (art. 1304 C.civ.);
= de exemplu, contractul de vânzare
este valabil încheiat în situaţia în care
vânzătorul a stabilit toate clauzele
contractului, inclusiv prețul, dându-i
instrucțiuni mandatarului să vândă
bunul aceluia care va accepta toate
aceste clauze.
art. 1654 — părinţii; — incapacitatea de a cumpăra, direct — interdicţia — nulitatea
alin. (1) — tutorele; sau prin persoane interpuse, chiar şi este instituită relativă.
lit. b) — curatorul; prin licitaţie publică, bunurile pentru a pro-
C.civ. - administratorul persoanelor pe care le reprezintă; teja interesele
provizoriu. — excepţie: pe temeiul art. 147 celui
alin. (2) C.civ., tutorele poate reprezentat
cumpăra la licitație publică un bun al sau ocrotit.
VÂNZARE
260 CONTRACTUL DE
incapacităţi speciale de a cumpăra
Conţinutul incapacității
materiei | _ se incapacității
minorului dacă are o garanţie reală
asupra bunului respectiv sau, după
caz, deține bunul respectiv în
coproprietate cu minorul.
- incapacitatea de a cumpăra, direct — interdicţia
Tant. 1654 | — funcţionarii
sau prin persoane interpuse, chiar şi este instituită
absoluță. |
alin. (1) | publici;
lit. c) - judecătorii-sin- prin licitaţie publică: pentru evita-
C.civ. dici; a) bunurile a căror vânzare se face rea unui po-
- practicienii în prin intermediul lor, vânzare ale cărei tenţial conflict

insolvenţă; condiţii le pot şi influenţa; de interese și
— executorii; b) bunurile pe care le administrează pentru pre-
— alte asemenea ori a căror administrare o venirea de-

persoane aflate în supraveghează. turnării în in-
ipoteza norma- teres propriu
tivă (de exemplu, a unei atri-
notarul public buții de auto-
care procedează ritate publică.
la lichidarea pasi-
vului succesoral).
1.3. Incapacităţi speciale de a vinde

Incapacităţi speciale de a vinde
Sediul | Persoanele supu- Obiectul Rațiunea
materiei | se incapacității incapacității reglementării Sancțiitg
art. 1655 | — mandatarii — incapacitatea de a vinde bunurile | — interdicţia este — nulitatea
alin, (1) | părinţii; proprii pentru un preţ care constă instituită pentru relativă (și |
C.civ. - tutorele; într-o sumă de bani provenită din evitarea unui po- virtuală).
-curatorul; vânzarea ori exploatarea bunului tenţial conflict de
— administratorul sau patrimoniului pe care îl admi- interese (abuzul de
provizoriu. nistrează ori a cărui administrare o | reprezentare), pro-
supraveghează; tejându-se astfel
* de exemplu, în executarea unui interesele celui re-
contract de mandat, mandatarul prezentat sau
vinde un bun al mandantului, iar cu | ocrotit;
o parte din prețul obținut cumpără | — sumele de bani
pentru mandant un bun ce aparține | ce
provin din vân-
mandatarului, deci, în cel din urmă zarea sau exploa-
contract, mandatarul este atât tarea bunului se
dia pi sd alei al cuvin persoanei
reprezentate sau, 220
T
—— via Incapacităţi speciale de a vinde

sediul | Persoanele supu- Obiectul Rațiunea
materiei |_se incapacității incapacității reglementării | Sâncţiune
er după caz, intră în
| patrimoniul admi-
nistrat, deci și chel-
tuirea acestora tre-
buie făcută tot în
interesul persoanei
respective, iar nu al
reprezentantului
ori al administra-
torului sau al celui
ce supraveghează
administrarea.
art 1655 | — funcţionarii — incapacitatea de a vinde bunurile | — delimitarea pu- — nulitatea
alin. (1) | publici; proprii pentru un preţ care constă terilor de reprezen- | absolută
C.civ. - judecătorii-sin- | într-o sumă de bani provenită din tare ori de angaja-
dici; vânzarea ori exploatarea bunului re a fondurilor pe virtuală).
— practicienii în sau patrimoniului pe care îl care le adminis-
insolvenţă; administrează ori a cărui trează reprezen-
— executorii; administrare o supraveghează; tantul în dauna
— alte asemenea = de exemplu, un funcționar public celui reprezentat,
persoane. vinde un bun propriu pentru deci interdicția
utilarea unei clădiri a cărei vizează exercitarea
administrare o supraveghează, loială a unor atri-
preţul fiind plătit din chiriile încasate buţii de autoritate
ca urmare a închirierii acelei clădiri. publică.
Precizare: art. 1655 alin. (2) C.civ. interzice și contractele în care, în schimbul unei prestații promise de
persoanele prevăzute la art. 1654 alin. (1) C.civ., cealaltă parte se obligă să plătească o sumă de bani.
Deși alin. (2) al art. 1655 C.civ.nu are în vedere contractul de vânzare, ci alte contracte (de exemplu,
! antrepriză, depozit), această interdicţie a fost reglementată aici pentru a evidenția faptul că actele juridice
! încheiate în condiţiile existenței unui conflict de interese nu sunt permise, chiar dacă este vorba despre un alt
| contract decât contractul de vânzare.
1.4. Calitatea procesuală activă

| Titularul — cei cărora le este interzis să vândă ori să cumpere nu pot cere în justiţie anularea
acțiunii în vânzării nici în nume propriu, nici în numele persoanei ocrotite (art. 1656 C.civ.);
anulare — nulitatea poate fi invocată, ca regulă, numai de cel al cărui interes a fost încălcat, iar
nu şi de către persoanele incapabile de a vinde sau cumpăra [pentru ipoteza nulităţii
relative, este vorba, practic, de o aplicație particulară a art. 1248 alin. (2) C.civ.];
- dacă mandatarul îl reprezintă atât pe vânzător, cât și pe cumpărător (dubla repre-
zentare), nulitatea relativă poate fi invocată de oricare dintre părțile contractante,
Paid
cil
262 CONTRACTUL DE VÂNZARE |
cr iunii în anulare fiind îns:

eraer Pr însă art. 1304 C.civ., iari ny an IS|
te meiul J juridic al
nu are statutul de vânzător sau de cumpărător, cj este das 4 Cei Ă |
zi
întrucât mandatarul
|
n
lor părți.
reprezentant al ambe
2. Consimțământul
2.1. Consideraţii generale

actului de vânzare.
| Noţiune
— a
cordul de voințe al părţilor exprimat pentru încheierea contr
în afară de regulile generale care se aplică în toate cazurile, deci și în materia fo. |
mării contractului de vânzare, consimţământul poate cunoaşte manifestări diferite ||

respectiv: | |
aspecte ce dau naştere la ipoteze distincte,
1. promisiunea unilaterală de vânzare sau de cumpărare şi promisiunea bilaterală ge |
vânzare (antecontractul de vânzare); |
2. arvuna; i |
vânzar e; |
3. pactul de opţiune privind contractul de
|
4. problema pactului de preferinţă în actuala reglementare;
5. dreptul de preempţiune.
2.2. Promisiunea unilaterală de vânzare sau de cumpărare şi promisiunea bilaterală

de vânzare (antecontractul de vânzare)
2.2.1. Noțiune
| Noţiunea 1. promisiunea unilaterală de vânzare este contractul prin care o persoană (promi- |
3 d meant
a
de promisiune | tent) se obligă să vândă un bun, la un anumit preţ, față de cealaltă parte (beneficiar),
unilaterală dacă aceasta din urmă va dori să îl cumpere;
|
de vânzare. * promisiunea unilaterală de vânzare este un contract unilateral,
iar nu un act |
Noţiunea de juridic unilateral, întrucât există un acord de voințe, dar
numai una dintre părți se |
promisiune obligă la o prestație, respectiv de a vinde, în viitor, un bun,
la un preţ determinat; |
unilaterală de ea se deosebeşte, aşadar, de oferta de a contracta (de
a vinde sau de a cumpăra), |
cumpărare act juridic unilateral, care produce efecte juridice distinc
te, fără existența unui
consimţământ din partea vreunui cocontractant; dacă însă,
în schimbul dreptului |
de opțiune ce i se conferă, beneficiarul promisiunii unilate
rale de vânzare se obligă |
să plătească o sumă de bani (preţul dreptului de opțiun
e), promisiunea unilaterală |
de a vinde devine un contract sinala
gmatic;
” promisiunea este un act juridic consensual,
chiar dacă vânzarea proiectată ar
avea ca obiect un imobil și deci ar fi un contract solemn
; prin urmare, în nicio situa: |
ție, forma autentică nu este cerută ad validitatem
pentru promisiunea unilaterală
de vânzare;
* dovada Promisiunii unilaterale |
de vânzare se face potrivit regulil
(art. 249 și urm. C.proc.civ. ); or general e |
* dreptul de opțiune al beneficiarului |
promisiunii este un drept potestativ;
= beneficiarul promisiunii ie să i x ata e]
termenului aie în ler pa se uta tn ni Po
nu au prevăzuti un termen, i potrivit art. , 1415 alin. : (2) şi (a)c .civ.,
x Ela sesizarea
zana iei
orică-
reia dintre părțile contractante, instanța poate să fixeze termenul, cererea urmând
să fie soluționată potrivit regulilor aplicabile ordonanţei președinţiale; această
cerere este supusă prescripţiei în termen de 3 ani de la data încheierii promisiunii;
= în ipoteza în care beneficiarul promisiunii optează să cumpere bunul, iar contrac-
tul de vânzare este consensual, beneficiarul își exprimă consimțământul la încheie-
rea contractului de vânzare, pentru încheierea acestui din urmă contract fiind
necesar ca și promitentul să își dea consimțământul (separat de consimţământul
dat pentru încheierea promisiunii unilaterale de vânzare);
= în ipoteza în care beneficiarul optează să cumpere bunul, iar contractul de vânza-
re este solemn (de exemplu, are ca obiect un imobil), atunci el se obligă să încheie
contractul de vânzare, fiind însă necesar ca atât promitentul, cât și beneficiarul să
își exprime consimțământul la vânzare în faţa notarului public, cu ocazia auten-
tificării actului;
» în ipoteza în care beneficiarul promisiunii optează să nu cumpere bunul, contrac-
tul de vânzare nu se va mai perfecta, iar, dacă prin promisiunea unilaterală de vân-
zare a fost convenit un preţ al opțiunii, promitentul va fi îndreptățit să îl păstreze;
2. promisiunea unilaterală de cumpărare este contractul prin care o persoană (pro-
mitent) se obligă să cumpere un bun, la un anumit preț, față de cealaltă parte (bene-
ficiar), dacă beneficiarul va dori să îl vândă;
= beneficiarul promisiunii unilaterale de cumpărare nu se obligă să vândă bunul
promitentului, el putând să dispună liber de bunul său, fără a i se angaja în vreun
fel răspunderea;
= promisiunea unilaterală de cumpărare este un act juridic consensual în toate
cazurile;
= promisiunea unilaterală de cumpărare este un contract unilateral, iar nu un act
juridic unilateral, întrucât există un acord de voințe, dar numai una dintre părţi se
obligă la o prestație, respectiv de a cumpăra, în viitor, un bun, la un preţ deter-
minat.
Noţiunea de — promisiunea bilaterală de vânzare (antecontractul de vânzare) este contractul prin
promisiune care ambele părţi îşi asumă obligaţii reciproce, respectiv de a vinde şi de a cumpăra,
bilaterală de în viitor, un anumit bun, la un preț determinat;
= promisiunea bilaterală de vânzare este un act juridic consensual în toate cazurile;
= promisiunea bilaterală de vânzare este un contract sinalagmatic;
= părţile trebuie să încheie contractul de vânzare în cadrul termenului prevăzut în
promisiunea bilaterală de vânzare; dacă părţile nu au prevăzut un termen pentru
perfectarea vânzării, pe temeiul art. 1415 alin. (2) și (3) C.civ., la sesizarea oricăreia
dintre părţile contractante, instanța poate să fixeze termenul, cererea (prescrip-
tibilă în 3 ani de la data încheierii promisiunii) urmând să fie soluționată potrivit
regulilor aplicabile ordonanţei președinţiale;
= jurisprudență: un antecontract de vânzare-cumpărare are, prin esenţa sa, carac-
ter limitat în timp, până la perfectarea actului translativ de proprietate; prin urma-
re, deşi nu este reglementată ca o cauză de încetare a efectelor antecontractului,
instituţia prescripţiei extinctive poate avea asemenea consecinţe atunci când
raportul juridic căruia i-a dat naştere respectiva convenţie nu mai poate fi valori-
cutarea de bunăvoie ra
ficat nici pe cale de acţiune şi nici prin exe
nr. 203 din 29 ianuarie 2020, www.scj.ro);
= părţile pot conveni fie ca bunul să fie predat de îndată Promitentuj
heat
VI-Cumpărăta,
acesta având dreptul de a folosi bunul, fie ca predarea bunuly; să aibă
dacă se perfectează contractul de vânzare; în ambele Cazuri însă în IOc num
dreptului de proprietate va avea loc numai dacă și de la data incheierii cansmitere
de vânzare; Ontractuj Ui
« promisiunea bilaterală de vânzare (ca de altfel și Promisiunea unjj 3 t
i Die - |
vânzare) nu generează o obligaţie de a da în sarcina promitentului-vânzăe. e de
Or, ci 0
obligație de a face, deci obligaţia de a transmite dreptul
de proprietate va fi efectyj
ep |
contractului de vânzare, iar nu al promisiunii;
= promisiunea bilaterală de vânzare nu poate fi considerată o vânzare sub cong
suspensivă, care, prin îndeplinirea condiţiei, să facă valabilă vânzarea din Ndiţie
Chiar Ziua
promisiunii, deoarece părțile nu au încheiat o vânzare (au promis numai) şi, , în pj Us
. d Aa . si I :
consimțământul nu poate fi evenimentul viitor și nesigur ca realizare. "|
2.2.2. Aspecte comune privind promisiunea unilaterală de vânzare sau de Cumpărare

şi promisiunea bilaterală de vânzare
- promisiunea fiind un contract, trebuie îndeplinite toate condițiile generale de vala-

|
bilitate ale oricărui act juridic;
— promisiunea trebuie să conţină toate clauzele contractului ce urmează a fi încheiat, |
respectiv să conţină referiri în special cu privire la bunul vândut şi preţul convenit;
— pentru încheierea valabilă a promisiunii, aceasta nu trebuie să îmbrace eventuala !
formă cerută de lege ad validitatem pentru contractul de vânzare.
2.2.3. Efecte specifice în caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin promisiunea

de vânzare
| Acţiune în — în cazul promisiunii bilaterale de vânzare, când una dintre părţi refuză, nejustificat,
justiţie să încheie contractul promis, instanţa poate pronunţa, la cererea părţii interesate, 0 |
hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare, dacă toate celelalte condiții de|
validitate sunt îndeplinite [art. 1669 alin. (1) și art. 1279 C.civ.]; | |
— dispoziţiile art. 1669 alin. (1) și (2) C.civ., coroborate cu cele ale art. 1279 C.civ, s€
aplică în mod corespunzător și în cazul promisiunii unilaterale de vânzare sau de cum |
părare [art. 1669 alin. (3) C.civ.], deci, dacă promitentul refuză nejustificat să încheie
contractul de vânzare, beneficiarul promisiunii unilaterale poate solicita pr onunţarea |
unei hotărâri care să țină loc de cont
ract de vânzare.
Termenul de prescripţie
— dreptul de a solicita instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de cont
ract
de vânzare este prescriptibil
oile i ia încheiat|
contractul [art. 1669 alin în termen de 6 luni de la data la care trebuia
. (2) C.civ.]; , înch |
mi Ă , i |
In practica instanței supreme s-a decis constant că, atu | -cum-
nci când promitentul fe

părător a preluat imobilul, deținerea lui, cu acordul promiten tului-vânzător, ech!
lează cu recunoașterea dreptului acestuia, iar prescripţia dreptului la acţiune înce-

pe să curgă în momentul în care promitentul-vânzător se manifestă expres în sen-
sul negării dreptului promitentului-cumpărător. În actuala reglementare, această
soluție se întemeiază pe dispoziţiile înscrise în art. 2537 pct. 1 și art. 2538 alin. (3)
C.civ. Cu alte cuvinte, stăpânirea bunului de către promitentul-cumpărător poate fi
privită fie ca o cauză de amânare a începutului prescripției extinctive a dreptului de
a cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract translativ, fie, dacă
predarea a avut loc ulterior nașterii dreptului la acțiune, ca o cauză de întrerupere a
prescripţiei;
= jurisprudenţă: predarea posesiei bunului constituie o cauză de întrerupere a ter-
menului de prescripţie (sau, după caz, de amânare a începutului prescripţiei — n.n.)
atât pentru exercitarea acţiunii în pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de con-
tract de vânzare, cât şi pentru exercitarea acţiunii în rezoluţiunea antecontractului
de vânzare (I.C.C.]., s.a l-a civ., dec. nr. 2410 din 24 noiembrie 2015, www.scj.ro).
Condiţii de aplicare
1. toate condiţiile prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a contractului de vân-
zare să fie îndeplinite;
2. refuzul de a încheia contractul de vânzare să fie nejustificat;
3. cel ce solicită pronunţarea hotărârii care să țină loc de contract să își fi executat
toate obligațiile asumate prin promisiune (nu este însă vorba de toate obligațiile ce îi
vor reveni ca urmare a încheierii contractului de vânzare);
4. bunul trebuie să se afle încă în patrimoniul vânzătorului;
= dacă este cazul, la data sesizării instanței trebuie îndeplinite nu numai condiţiile
generale de valabilitate ale contractului de vânzare, ci și eventualele cerințe spe-
ciale, spre exemplu, extrasul de carte funciară, certificatul de performanţă energe-
tică, adeverinţa de la asociaţia de proprietari, certificatul de atestare fiscală etc.;
= potrivit art.57 din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul cererilor prin care se solicită
pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri
imobile, instanța de judecată va solicita extras de carte funciară pentru bunurile
imobile ce au carte funciară deschisă sau certificat de sarcini pentru imobilele care
nu au carte funciară deschisă, certificat fiscal emis de compartimentul de specia-
litate al autorității administraţiei publice locale și dovada debitelor la zi ale cotelor
de contribuţie la cheltuielile asociației de proprietari. Dispoziţiile art. 20 din Legea
nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de pro-
prietari, cu modificările ulterioare (actualul art. 33 din Legea nr. 196/2018 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea
condominiilor) se aplică în mod corespunzător. Astfel, dacă există datorii către aso-
ciația de proprietari, instanţa nu va putea pronunţa o hotărâre care să ţină loc de
contract de vânzare decât dacă, până la închiderea dezbaterilor, se va face dovada
plății acestora sau datoriile sunt preluate de cumpărător (făcându-se mențiune
despre aceasta în dispozitivul hotărârii);
= hotărâre prealabilă: pentru ipoteza promisiunii de vânzare a unui imobil, deși
existau argumente puternice în favoarea soluției contrare, s-a decis că pentru pro-
nunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract nu este necesar ca promisiunea
să imbrace forma ad validitatem (I.C.C.]., Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept, Decizia nr. 23/2017, M. Of. nr. 365 din 17 mai 2017);
a
* deși legea nu P revede în mod expres conciţa ca Bunul să se afle ing
i acest aspect rezultă din faptul că, în urma încheieri atei
moniul vânzătoru
i SE iu rămâne, în contincara, proprietar al bunului, ia ;
siunii de vânzare, de proprietar, inclusiv acela de a dispune de bun,j Său: în “ag
toate prerogativele iv., care reglementează materia promisiunii de caac
art. 1279 alin. (3) Pa instanţei de a pronunţa o hotărâre a 8 în
Ontracta
ă po i e să țină lor
E eneral, pe Pnl când natura contractului o permite, cerinţele ia
istă at i = egii pentr,
de contract există îndeplinite, iar părţile sau una dintre ele îşi vorși:
validitatea acestuia
il sunt îndep
specifice contractului promis (cele asumate prin Promisiune) ! INdeplin,:
deja obligaţiile sp nsimţământul părţilor pentru realizarea contracyj,
realitate lipsind ie vânzarea bunului altuia nu înseamnă că tr ebuie admisSE
prea ve Mae inţării unei hotărâri care să ţină loc de contract, ÎNtrucăț exe. |
ai poe Die în natură și silită, care are ca scop transmiterea drepti te |
vorba de o executa ltui drept din patrimoniul uneia dintre părţile promis; ui de
proprietate sau 3 a sti unii în
j : | celeilalte părți a promisiunii, i
patrimoniul rțile promisiunii bilaterale de vânzare poate cere
. A pronun
a ţină loc de contract de vânzare; de regulă,
în practică mi
ip si arca: acte aparține promitentului-cumpărător,
dar și promite. |
tul-vânzător, chiar dacă a primit prețul, pata d interesul ca dreptul de pro.
prietate să se strămute din patrimoniul său în ce i ua Sata, de
exemplu, pentru a nu mai plăti impozitul aferent acelui un;
= posibilitatea de a se pronunța o hotărâre care să ţină loc de contract poate
fi |
privită și ca un mijloc de executare in natură și silită o obligaţiei de a face (Obligația
de a incheia contractul de vânzare) asumată prin promisiune; | |
= acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătoreşti Care Să țină |
loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile se timbrează în funcţie qe
valoarea bunului ce formează obiectul promisiunii; |
= competența materială de a soluţiona acţiunea în primă instanță aparține judecă-
toriei sau tribunalului, după cum bunul are o valoare de până la 200.00 lei inclus |
sau, după caz, mai mare [art. 94 pct. 1 lit. k) C.proc.civ. și art. 95 pct. 1 C.proc.civ,]; |
= întrucât acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc
de contract de vânzare nu este o acțiune reală, ci o acțiune personală, competența |
teritorială este alternativă, aparținând atât instanţei de la domiciliul (sediul) pâră-|
tului, cât și instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie și în parte a |
obligaţiei, atunci când părţile au prevăzut în antecontract locul executării obligaţiei
[art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ.] (a se vedea şi I.C.C.J., Completul competentsă |
judece recursul în interesul legii, Decizia nr. 8/2013, M. Of. nr. 581 din 12 septem-
|
brie 2013);
= hotărârea care ţine loc de contract de vânzare are caracter constitutiv de drep- |
turi, astfel că transferul proprietății va opera de la data când hotărârea devine
executorie, iar nu de la data pronunțării hotărârii de către prima instanţă sau de la |
data incheierii promisiunii de vânzare ori de la data stabilită pentru încheierea
contractului de vânzare;
" în cazul în care în antecontract s-a prevăzut o clauză de dezicere în favoarea|
uneia sau a ambelor părţi (inclusiv sub forma arvunei penalizatoare
- art. 1545
C.civ.), consimțământul poate fi revocat unilateral și instanța
nu mai poate pr» |
nunța o hotărâre care să ţină loc de contract;
CONTRACTUL DE VÂNZAR
E 267
= jurisprudenţă: hotărârea care ține loc de act autent
ic| de vânzare nu este
contract judiciar, ci o hotărâre judecătorească, astfel încâ un |
t aceasta nu poate face
obiect al unei acţiuni în anulare, nici direct şi nici |
indirect, c i numai al
căilor de
atac, |
ordinare sau extraordinare (I.C.CJ., s.a Il-a civ., dec. nr. 65 3 din
26 februarie 2015,
WwWW.Scj.ro);
* jurisprudenţă: după ce a obţinut recunoaşterea
pe cale jurisdicţională a dreptului
laarie
despă:gubiri (pentru Ă neexecutar
ş ea directă a obligaţiilor năascute dini antecontrac-
E
ul de vânzare-cumpărare) în cadrul unui proces penal, în
care promit I-vă
culpat, reclamantul, ca promitent-
zător a avut calitatea de incul i cumpărător, nu imai
poate obţine şi o executare în natură a aceluiaşi antecontract, prin pronu
nțarea
unei hotărâri care să ţină loc de act autentic. Optând să alăture acţiunea civilă celei
penale, înseamnă că promitentul-cumpărător trebuie să se supună autorităţii de
lucru judecat a hotărârii penale, care a tranşat asupra despăgubirilor ce i se cuvin
ca urmare a neexecutării antecontractului de vânzare-cumpărare. În felul acesta
creanţa iniţială a reclamantului având ca obligaţie corelativă a debitorului perfec-
tarea contractului de vânzare (executarea directă, în natură) se converteşte într-o
altă creanţă, care constă în suma de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului
suferit ca urmare a neexecutării (I.C.C.]., s. 1 civ., dec. nr. 1193 din 12 iunie 2019
WwWwW.Scj.ro).
“Daune-inte
ne-inte- - dispoziţiile art. 1669 alin. (1) C.civ. se completează cu cele ale art. 1279 C.civ., astfel
rese sau încât, în cazul refuzului de a încheia contractul de vânzare promis, soluţia reglemen-
rezoluțiunea tată de art. 1669 alin. (1) C.civ. nu este singulară, partea interesată având posibilitatea
isiunii, cu | de a alege să solicite daune-interese (răspundere civilă contractuală) sau rezoluțiunea
daune-interese promisiunii, cu daune-interese;
- de altfel, dacă nu este îndeplinită vreuna dintre condiţiile necesare pentru pronun-
țarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare, partea interesată poate
solicita doar rezoluțiunea și/sau daune-interese, în măsura în care sunt întrunite con-
dițiile rezoluțiunii și/sau ale angajării răspunderii civile contractuale;
= în ipoteza în care promitentul-vânzător înstrăinează bunul ce formează obiectul
promisiunii unilaterale de vânzare sau al promisiunii bilaterale de vânzare, iar ina-
lienabilitatea bunului a fost făcută opozabilă în condiţiile prevăzute de art. 628
C.civ. [de exemplu, dacă promisiunea de vânzare a unui imobil este notată în cartea
funciară, prin aceasta se asigură și opozabilitatea clauzei de inalienabilitate, care
este subințeleasă în promisiunea de vânzare, potrivit art. 627 alin. (4) C.civ.], bene-
ficiarul promisiunii (promitentul-cumpărător) poate să solicite anularea actului de
înstrăinare încheiat cu încălcarea clauzei de inalienabilitate (art. 629 alin. (2) C.civ.];
ar fi chiar posibilă introducerea unei acţiuni cu mai multe capete de cerere, anume
un prim capăt de cerere având ca obiect anularea actului de înstrăinare încheiat de
promitentul-vânzător cu terţul (cu privire la acest capăt de cerere, beneficiarul pro-
misiunii va avea calitatea de reclamant, iar promitentul-vânzător și terțul dobânditor
ca
al bunului vor avea calitatea de pârâţi), precum și un alt capăt de cerere având
să țină loc de contract de vânzare (acest ultim
obiect pronunțarea unei hotărâri care
capăt de cerere va fi formulat doar în contradictoriu cu promitentul-vânzător);
promisiunii uni-
= însă, în aceeaşi ipoteză a înstrăinării bunului ce formează obiectul
în cazul în care clauza
laterale de vânzare sau al promisiunii bilaterale de vânzare,
legii, actul de înstrăinare
de inalienabilitate nu a fost făcută opozabilă în condiţiile
68 CONTRACTUL D E VÂNZARE
, Tcheiat cu terțul de bună-credinţă nu poate fi anulat, dar benefic
în umpărător) are dreptul la daune-interese de |, mai
iten tul- c pron
Da obligația asumată prinj promisiun :
ea de vânzare;
zi sdânita ci promitentul-cumpărător ar avea deschisă Și calea ii
ten tu, e PI
i
catorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile care rezultă din ant. 1562 și | 9Cţiup; p
consecința, în cazul admiterii, a declarării inopozabilităţii faţă de promiterm C 4,4*%
părător a actului de înstrăinare încheiat de promitentul-vânzăto CU te mă On
ar permite ulterior pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de tă Ceea,
i
de
Sa art. 2386 pct. 2 C.civ., beneficiază
de ipotecă legală (care însă
b hu
înscrisă în cartea funciară) promitentul-achizitor pentru neexecutarea pr
de a contracta având ca obiect un imobil înscris în cartea funciară, Pa :
bilului respectiv, pentru restituirea sumelor plătite în contul acestuia, în
promitentul-cumpărător a plătit, integral sau parțial, prețul convenit, drept,
restituirea acestor sume este garantat cu o ipotecă legală asupra imobiu
urma să formeze obiectul contractului
de vânzare ce nu s-a mai încheiat.
2 2 obligaţia asumată de promitentul
-cumpărător se consideră
stinsă şi, deci, prom;
"| siunea nu va produce efecte, atunci când potenţialul viitor vânzător (creditor al a
i gaţiei de cumpărare sau beneficiarul acesteia) a înstrăinat
bunul sau a COnstituit un ap
drept real asupra acestuia, înainte ca promisiunea să
fi fost executată în termenyj şi în
| condiţiile* textul
stabilite de părţi [art. 1669 alin. (4) C.civ.];
legal are în vedere promisiunea unilaterală de Cumpărare a unyj bu
individual determinat (nu și a unui bun de gen);
= Codul civil prezumă că în acest caz este vorba despre
o remitere de datorie;
= deși încheierea unui contract de locațiune cu privire la bunul respectiv nu are
|
|
această semnificaţie, se admite că, dacă după încheierea unui asemenea contrac,
beneficiarul solicită încheierea contractului de vânzare, atunci promitentul-cum
.
părător poate refuza executarea promisiunii, întrucât prin fapta creditorului (bene-
ficiarului) se află în imposibilitatea juridică de a încheia contractul
de Vânzare În
aceleași imprejurări precum cele existente la data încheierii promisiunii.
— în lipsă de stipulație contrară, sumele achitate în temeiul unei promisiuni
bilaterale |
de vânzare sau al unei promisiuni unilaterale de vânzare/cumpărare
reprezintă un |
avans din preţul convenit (art. 1670 C.civ.);
= rezultă că, în cazul în care beneficiarul promisiunii de vânzare a
plătit promitentului
prețul dreptului de opțiune, la încheierea contractului de
vânzare (sau la data con-
venită de părţi), în lipsă de stipulație contrară, se va mai plăti
doar diferența de preț
2.2.4. Deosebiri ale promisiunii unilaterale de vânzare sau de cumpărare şi ale

promisiunii bilaterale de vânzare față
de contractul de vânzare
ad de e ia | Contractulde vânzare
EC, ]
Elea Si
> IBaţi de a face, în sensul de a | — vânzătorul 6 peri
îşi
a "a ce a cumpăra, în viitor, un bun, respectiv transmite prop asumă, în principal, obligaţia dea
ela, in viitor, contr rietatea asupra bunului (obligaţie
actul de vânzare; de a da), iar cumpărătorul de a
plăti preţul;
———
promisiunea unilaterală de vânzare sau de
Contractul de vânzare A
_ cumpărare și promisiunea bilaterală de vânzare
— obligaţia de predare a bunului, deşi este o obli- |
gaţie de a face, are caracter subsidiar, iar nu prin- |
cipal, în contractul de vânzare; |
nii, beneficiarul — în caz de neexecutare a obligaţiilor principale
Tin caz de neexecutare a promisiu
|
se, potrivit
acesteia poate cere daune-intere promisiunii
specifice vânzării, părţile pot cere, în primul rând,
rezoluțiunea executarea contractului, dar și rezoluțiunea vân-
art. 1279 alin. (2) C.civ.,
C.civ.,
cu daune-interese, potrivit art. 1549 și urm.
zării cu daune-interese sau doar daune-interese;
sau pronunţarea unei hotărâri care

să ţină loc de
alin. (3) şi |
|
art. 1279
contract de vânzare, potrivit
.;
art. 1669 alin. (1) C.civ
; con-
nu are ca efect transmiterea proprietăţii - are ca efect principal transmiterea proprietății |
încheiat, proprie- între părţi, fie la momentul încheierii contractului
tractul de vânzare nefiind încă
ător, vân- (dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de
tatea nu este transferată către cumpăr
ar şi suportând lege), fie la o dată ulterioară.
| zătorul fiind în continuare propriet
riscul pieirii fortuite a bunului.
2.3. Aspecte privind arvuna și contractul de vânzare

m
Noţiune — în materia contractului de vânzare, arvuna constă într-o sumă de bani plătită cu
ocazia încheierii unei promisiuni de vânzare, având rol de garanţie în vederea
încheierii contractului, semnificând atât un avans din preţul vânzării, cât și o clauză
penală sau, după caz, un preț al dezicerii;
— arvuna ar putea consta și în alte bunuri fungibile; spre exemplu, se încheie o promi-
siune privind vânzarea unor bunuri fungibile (de gen), iar promitentul-vânzător remite
celeilalte părţi, cu titlu de arvună, o parte din bunurile ce urmează a fi vândute;
— arvuna este o convenție separată de contractul de vânzare, dar, ca regulă, ea este
cuprinsă în clauze ale promisiunii de vânzare.
BF /
— arvuna poate fi confirmatorie sau penalizatoare.

1. Arvuna confirmatorie (art. 1544 C.civ.)
i
— reprezintă suma de bani plătită la momentul încheierii promisiunii de vânzare, de

către promitentul-cumpărător, cu titlu de avans din preț, dar și de clauză penală.
Situaţia în care vânzarea se încheie
— arvuna va fi imputată asupra preţului; în alte cuvinte, se consideră că o parte din
preţ a fost deja achitată cu ocazia arvunei.
Situaţia în care vânzarea nu se mai încheie
— arvuna are un rol de clauză penală; astfel, dacă una dintre părți nu își execută obli-
gaţia de a încheia contractul de vânzare, cealaltă parte poate declara rezoluțiunea
promisiunii de vânzare, cu următoarele consecințe în privința sumei de bani date cu
titlu de arvună:
— dacă vânzarea nu se mai încheie | — dacă vânzarea nu se mai încheie din vina pro-
din vina promitentului-cumpărător, | mitentului-vânzător, acesta trebuie să restituie
acesta pierde arvuna dată; dublul arvunei primite de la cumpărător;
- aîn am bele cazuri Însă,citând

creditorul obligaţiei neexecutate poate opta fi ea,
. . . ——
— zii
pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de

i, soli TU exes
tarea contractului,
i i şi iudici 5
ânzare, j fie pentru rezoluțiunea contractului și repararea pr eJudiciului
Potrivi dre !
tului i C comun. p-
3. Arvuna penalizatoare
(art. 1545 C.civ.)
constă într-o sumă de bani plătită cu ocazia incheierii unei promisiuni

de vân
având rol atât de garanție
srii
în teral
unila vederea
e); încheierii contractului de | Vânzare, cât și art
audă Preţ
al dezicerii (denunţării unilaterale ,
i, laci ded, de
a permite părți ilor dini contract de a se dezice de contract
ite părț
unilateral înțelegerea încheiată; sic ide |
- partea care renunţă 3 lala închei
încheierea contractului de vânzare pipierde arvuna dată ş sa,
după caz, trebuie să restituie dublul arvunei primite.
|
— arvuna se restituie
ituie când
că contractul încetează
încete din cauz e ce nu atrag : punere
vreuneia dintre părţi (art. 1546 C.civ.).
2.4. Pactul de opțiune privind contractul de vânzare

Consideraţii - pactul de opţiune în general presupun
ti; e încheierea unui contract prin care ung]
generale dintre părţi, numită promitent, se obligă față de o altă persoană, numită beneficiar, să |
işi păstreze declaraţia de voinţă (oferta sa) în mod
irevocabil pentru un termen |
convenit de comun acord (sau stabilit de instanţă, la cerere
a părții interesate, pe cale |
de ordonanţă președinţială), beneficiarul având posibilitatea de
a opta fie în sensul
acceptării ofertei promitentului, fie în sensul renunţării la aceast
a; |
- declaraţia de voinţă a promitentului este asimil
ată, sub aspectul efectelor sale,
ofertei irevocabile (potrivit art. 1278 C.civ.);
|
— reglementare: art. 1278 C.civ. (sediul general
al materiei) şi art. 1668 C.ciy. (regle-
mentează efectele specifice pactului de opţiune în
materia vânzării). |
— în materie de vânzare, pactul de opţiune
presupune că promitentul-vânzător îşi
exprimă consimţământul faţă de beneficiarul-cu
mpărător în sensul de a-i vinde bunul |
individual determinat pentru un anumit
preţ, dacă acesta din urmă se va decide
cumpere într-un anumit termen; să îl!
- pactul de opțiune poate consta şi în
contractul prin care o parte iși manife
de a cumpăra un anumit stă voința |
bun individual determinat la un anumit
cealaltă parte se va decide să îl preţ, în cazul în care |
vândă într-un anumit termen;
* pactul de opţiune privind vânzarea reprezintă
un contract de sine stătător,
nefiind o varietate a promisiunii
unilaterale de vânzare;
" spre deosebire de promisiunea unilaterală
de vânzare, unde promitentul se obli-
gă să încheie, în viitor, contractul de
vânzare (obligaţie de a face), în cazul
de opțiune privind vânzarea, promitentul-vânzăt pactului
or (sau, după caz, cumpărător) își
exprimă deja consimţământul pentru
încheierea contractului de vânzare, rămă:
|
a partii parte să își exprime, la rândul ei, consimţământ
în sanaul Bcc a d
ul Pr
iei în situaţiain care aceasta își va exercita opțiunea
raţiei de voinţă a vânzătorului (sau, după caz, a cumpă: |
271
rătorului), deci acceptării ofertei de v
părare) pe care|
o conţine pactul de opţiune; PRE IRI Eau d aa
= pactul de opțiune nu este însă un act juridic unilater
al, deoarece deși conți
ofertă de vânzare (sau, după caz, de cumpărare), reprezintă un
acord de voin E ”
= pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare, declara
ţia de voinţă E i r
mitentului în sensul vânzării bunului pentru un anumit preţ face
necesar un dia
acord din partea beneficiarului pactului: mai întâi un acord la încheie
rea pactului
de opțiune, iar apoi un acord la încheierea contractului de vânzare;
= pactul de opțiune este, de regulă, un contract unilateral, întrucât dă naștere
numai la obligația promitentului de a menţine consimțământul la vânzare, în cadrul
termenului convenit, la dispoziția beneficiarului pactului; beneficiarul nu și-a
asumat obligaţia ca în viitor să încheie contractul de vânzare, ci doar și-a rezervat
dreptul de a consimţi la vânzare (care este un drept potestativ); este însă posibil ca,
în schimbul dreptului de opţiune ce i se conferă, beneficiarul pactului să se oblige la
plata unei sume de bani (prețul dreptului de opțiune), caz în care pactul de opțiune
devine un contract sinalagmatic.
1. trebuie să conţină toate elementele contractului de vânzare, astfel încât acesta să
| se poată încheia prin simpla acceptare a beneficiarului opțiunii [art. 1278 alin. (3)
i cz.
| 2. dacă este cazul, pactul de opţiune trebuie încheiat în forma prevăzută de lege
| pentru validitatea contractului de vânzare, deoarece el conţine oferta de vânzare (sau
| de cumpărare); de asemenea, declaraţia de acceptare trebuie să respecte aceeași
„| formă [art. 1278 alin. (5) C.civ.].
| — în materie de vânzare, beneficiarul pactului de opţiune are posibilitatea de a opta
i între a încheia sau nu contractul de vânzare, înăuntrul termenului stabilit de comun
acord între părţi; în măsura în care beneficiarul acceptă oferta inclusă în pactul de
| opțiune, iar celelalte condiţii de fond şi de formă ale contractului sunt îndeplinite,
i ră vânzarea se consideră perfect încheiată;
„| — dacă în pactul de opțiune nu este menționat termenul în care trebuie să aibă loc
i acceptarea, atunci termenul de acceptare poate fi stabilit de instanţă, prin ordonanţă
| președinţială, dată cu citarea părţilor [art. 1278 alin. (2) C.civ.];
| — în cazul vânzării de imobile, precum și în alte cazuri în care contractul de vânzare
| trebuie să fie încheiat în forma prevăzută de lege ad validitatem, de regulă, forma
autentică, nu numai pactul de opţiune, ci și declarația de acceptare trebuie să res-
| pecte forma cerută de lege [art. 1278 alin. (5) C.civ.];
= eventuala acţiune în justiţie prin care beneficiarul din pactul de opţiune solicită
instanţei să pronunţe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare trebuie
respinsă ca lipsită de interes;
= în cazul în care pactul de opțiune privind un contract de vânzare pentru care
legea prevede forma autentică nu îmbracă această formă, sancţiunea aplicabilă va
fi nulitatea absolută a pactului [art. 1242 alin. (1) C.civ.]; potrivit art. 1260 C.civ.,
vânzare,
contractul va putea produce însă efectele unei promisiuni unilaterale de
este
cu excepţia cazului în care intenția de a exclude aplicarea conversiunii
stipulată expres sau reiese fără echivoc din pactul de opţiune.
bunului înă=.—
ai s care este soarta
art. 1668 alin. (1) C-civ. stabileşte expre ul SS
_
Efecte |
specifice nului stabilit pentru exercitarea opțiunii:
a) bunul este indisponibilizat, astfel
3 si încât, deşi se4 află
încă în Patrim
bunul fiind afectat d e sua.o Niulul vavâna
acesta nu îl va putea înstrăina,
torului, Palien
abija,
temporară; E aa |
= pe temeiul principiului libertății de voinţă, în pactul de opțiune se poate
interdicţia încheierii unor acte de administrare între promitent și ter "Pula
l-ar putea prejudicia pe beneficiar după ce devine cumpărător [de î e care

cheierea unui contract de locaţiune, de comodat etc.); Mplu, în
+ în cazul în care promitentul înstrăinează bunul unui terţ, beneficiar ul Pactuly; de
i
opţiune are următoarele posibilităţi:
i] să ceară instanţei rezoluțiunea pactului de opţiune, cu daune-intereş e Sau, daci
pactul de opţiune conţine un pact comisoriu, să recurgă la rezoluțiun ea CONven,
țională (rezoluțiune unilaterală sau, după caz, de plin drept), cu des Păgubiri te
urmează a fi solicitate instanţei;
ii) în cazul în care beneficiarul opțiunii a acceptat în termenul convenit, d
ar ânterigr
acceptării promitentul a înstrăinat bunul, beneficiarul, devenit cumpărăt Or al buny
lui altuia, poate cere, potrivit art. 1683 alin. (4) C.civ., rezoluțiunea cont ractuly; de
vânzare, restituirea prețului, precum și, dacă este cazul, daune-interese pentr,
neexecutarea de către promitent (vânzător) a obligaţiei de a asigura transmiterea
dreptului de proprietate către cumpărător (beneficiar);
iii) dacă au fost respectate condiţiile care asigură opozabilitatea față de terți 3
clauzei de inalienabilitate, beneficiarul pactului poate să ceară, potrivit an 629
alin. (2) C.civ., anularea actului de înstrăinare încheiat cu nerespectarea clauzei de
inalienabilitate; separat de introducerea acţiunii în anulare, pentru a se încheia
contractul de vânzare, beneficiarul trebuie să emită și declarația de acceptare în
termenul prevăzut în pactul de opțiune sau, după caz, stabilit de instanţă,
b) pentru ipoteza atipică a pactului de opțiune care conține o ofertă de cumpărare, |
bunul nu este indisponibilizat; |
- atunci când bunul constituie obiect de drepturi tabulare, dreptul de opțiune se|
notează în cartea funciară (art. 1668 alin. (2) C.civ.].
Opţiunea ne- — în cazul în care a fost convenit de către părţi sau stabilit de instanţă un termen pen-
înscrisă în car- tru exercitarea opțiunii şi nu a fost înscrisă, în acest termen, în cartea funciară o decla-
tea funciară în rație de exercitare a opțiunii, însoțită de dovada comunicării sale către cealaltă parte,
termenul stabi- dreptul de opțiune se radiază din oficiu din cartea funciară [art. 1668 alin. (3) C.civ.].
lit pentru exer-
citarea opțiunii
Caducitatea — în cazul în care, din motive independente de voința părților (de exemplu, bunul ce|
pactului de formează obiectul pactului piere fortuit sau este expropriat), pactul de opțiune nu|
opţiune. este urmat de încheierea contractului de vânzare, intervine caducitatea pactului de |
Situaţia opțiune;
decesului » se admite că, în cazul decesului promitentului, pactul de opţiune nu devine
promitentului caduc, iar declaraţia de acceptare a beneficiarului conduce la încheierea contrac |
tului de vânzare între moștenitorii promitentului și beneficiar; nu se pune probie:
ma aplicării regulilor din materia ofertei de a contracta (în sensul că această 2
N
deveni caducă prin decesul ofertantului), deoarece, deși declarația promitentului

se consideră o ofertă irevocabilă și produce efectele prevăzute la art. 1191 C.civ., |
ea nu este o ofertă, ca act juridic unilateral, ci face parte dintr-un contract valabil |
încheiat (pactul de opțiune).
preferinţă
2,5. Problema pactului de
- corespunzător reglementării anterioare, se admitea existența pactului de preferință,
ca o varietate a promisiunii unilaterale de vânzare, prin care se desemna promisiunea
pe care şi-o asumă una dintre părţi (promitentul) ca, în cazul în care se va decide să
încheie contractul avut în vedere de cealaltă parte, să acorde preferinţă acesteia din
anterioare urmă (beneficiarului) la contractare, la preţ egal; promitentul își asuma, practic, o
obligație de a face, anume de a acorda preferinţă celeilalte părți la încheierea con-
tractului de vânzare.
Situaţia - actuala reglementare recunoaște nu numai existența dreptului legal de preemp-
corespun- ţiune, ci și posibilitatea părţilor de a stabili prin contract un drept de preempțiune;
zătoare — un pact de preferință nu ar reprezenta nimic altceva decât un contract prin care
reglementării părțile ar stabili un drept prioritar la cumpărare sau la vânzare, deci un drept conven-
actuale ţional de preempţiune.
2.6. Dreptul de preempțiune

Noţiune - acel beneficiu prin care o persoană are, în temeiul legii sau al convenției părţilor, un
drept prioritar la încheierea contractului de vânzare a unui anumit bun, faţă de un alt
potenţial cumpărător.
Izvoarele Izvoarele legale ale preempţiunii
preempţiunii 1. cazuri de preempţiune stabilite de Codul civil:
a) art. 1746 C.civ.: terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se pot
vinde cu respectarea, în ordine, a dreptului de preempţiune al coproprietarilor sau
vecinilor proprietari de fond forestier (art. 123! din Legea nr. 71/2011);
b) art. 1849 C.civ.: arendaşul are drept de preempţiune cu privire la bunurile agricole
arendate;
2. cazuri de preempțiune prevăzute în legi speciale:
a) art. 37 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate pu-
blică instituie un drept de preempţiune în favoarea fostului proprietar (expropriat),
dacă expropriatorul doreşte să înstrăineze imobilul dobândit prin expropriere;
b) art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice
instituie un drept de preempţiune în favoarea statului român sau, după caz, a uni-
tăţilor administrativ-teritoriale, în cazul vânzării monumentelor istorice aflate în
proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat etc.
Izvoarele convenţionale ale preempţiunii
- părţile pot stipula un drept de preempţiune printr-o convenţie.
— sediul principal al materiei: art. 1730-1740 C.civ., care reprezintă dreptul comun în
materia dreptului de preempţiune;
de drept — cât privește caracterul normelor înscrise în art. 1730-1740 C.civ. trebuie decizi
comun după cum dreptul de preempțiune este instituit prin lege sau prin con
a) pentru dreptul legal de preempţiune, sunt norme imperative deVenţia
Ordin Părților. |
sau de ordine privată, după cum ocrotesc un interes public € Publică
sau un interes priTiVaț:
b) pentru dreptul convenţional de preempțiune,
sunt
norme dispozi9!
- exercitarea dreptului de preempţiune va avea ca efect tive ŞI ateSupletiye
Dispoziţii încheierea contracte: =
A ; îi
comune preemptorul, eventualul contract încheiat de vânzător cu un terţ rămânând in î cu
Cect
preempțiunii,
indiferent de
izvorul său
Exercitarea - în ipoteza în care, chiar înainte de a încheia un contract cu terţul, vânzătorul an
dreptului de mite titularului dreptului de preempţiune o ofertă de vânzare [art. 1730 alin. (3)
preempţiune C.civ.]:
înainte de a) dacă oferta este respinsă, titularul dreptului de preempţiune nu mai are posibi- |
încheierea con- litatea de a-şi exercita din nou acest drept cu privire la contractul pe care vânzătorul |
tractului de îl va încheia ulterior; |
vânzare cu b) oferta se consideră respinsă în lipsa unui răspuns expres de acceptare, în termen |
terţul de cel mult 10 zile, în cazul bunurilor mobile, şi, respectiv, de cel mult 30 de zile, în
cazul bunurilor imobile, termenul curgând de la data comunicării ofertei către
preemptor;
= oferta vânzătorului trebuie să fie completă, respectiv să conţină preţul şi datele |
de identificare ale bunului vândut; |
= termenele de 10 zile și de 30 de zile sunt, ca natură juridică, termene de decă- |
dere, neputând fi considerate termene de prescripţie, deoarece nu presupun exer-
citarea unei acțiuni în justiţie; |
= în ipoteza în care, după ce preemptorul a respins, în mod expres sau tacit (prin |
lipsa unui răspuns în termen de 10 zile, respectiv 30 de zile), o ofertă de vânzare, |
proprietarul nu reușește să vândă bunul în aceleași condiții (de exemplu, prețul|
oferit de potenţialii cumpărători este mai mic), dacă va dori să vândă bunul în alte
condiţii, dar cu respectarea dreptului de preempţiune, el va trebui să facă o nouă
ofertă preemptorului; dacă și în raport cu noile condiţii, oferta de vânzare este
respinsă, în mod expres sau tacit, proprietarul poate încheia contractul de vânzare,
clauzele acestuia fiind identice celor din ultima ofertă refuzată de către preemptor._
Exercitarea — vânzătorul poate să vândă bunul, însă contractul cu terţul se încheie numai sub COR- |
dreptului de diţia suspensivă a neexercitării dreptului de preempţiune de către preemptor, 14
preempţiune aceasta indiferent dacă în contract a fost menţionată expres sau nu 0 asemenea
ulterior condiție (art. 1731 C.civ.);
încheierii — în acest caz, vânzătorul este obligat să informeze preemptorul
şi să îi comunice
contractului de îndată contractul pe care I-a încheiat cu terțul, în vederea exercitării dreptului SRîn
vânzare cu preempţiune; notificarea conţinutului contractului poate fi făcută și de către Ey
terțul această notificare va cuprinde numele şi prenumele vânzătorului, descrierea bunului
sarcinile care îl grevează, termenii şi condiţiile vânzării, precum şi locul unde i
situat bunul [art. 1732 alin. (1) şi (2) C.civ.];
* dacă menţiunile prevăzute de lege lipsesc, notificarea nu va produce efecte, zi
termenele pentru exercitarea dreptului de
preempţiune nu încep să curgă; __—
— termenul în care preemptorul trebuie să îşi exercite dreptul de preempţiune este de

cel mult 10 zile, în cazul bunurilor mobile, şi, respectiv, de cel mult 30 de zile, în cazul |
bunurilor imobile, termen care curge de la data comunicării notificării privind con-
|
ţinutul contractului (art. 1732 alin. (4) C.civ.];
= termenele de 10 zile şi de 30 de zile sunt, ca natură juridică, termene de decă-
dere;
« în ipoteza în care preemptorul, căruia | s-a notificat cuprinsul contractului în-
cheiat de vânzător cu terțul, nu își exercită dreptul de preempțiune în termenele
|
de decădere prevăzute de lege, înseamnă că acest drept se stinge;
= totodată, ca urmare a neexercitării dreptului de preempțiune de către pre-
emptor, condiția suspensivă s-a îndeplinit, iar contractul de vânzare încheiat între
vânzător şi terţ s-a consolidat cu efect retroactiv (de la data încheierii sale);
— în cazul în care preemptorul se decide în sensul cumpărării bunului, va comunica |
vânzătorului acordul său de a încheia contractul de vânzare, consemnând, totodată,
preţul la dispoziţia vânzătorului [art. 1732 alin. (3) C.civ.];
= dacă preemptorul nu consemnează integral prețul la dispoziţia vânzătorului în
termenul prevăzut de lege, dreptul de preempțiune se stinge și contractul de
vânzare încheiat între vânzător și terţ se consolidează cu efect retroactiv;
— clauzele din contractul încheiat cu terțul care au ca scop împiedicarea exercitării
dreptului de preempţiune nu produc efecte față de preemptor [art. 1733 alin. (2)
C.civ.].
Efectele — contractul de vânzare se consideră încheiat între vânzător şi preemptor, în baza
exercitării acordului preemptorului, în timp ce contractul iniţial încheiat de vânzător cu terţul
dreptului de este desfiinţat retroactiv;
preempţiune - vânzătorul va răspunde însă pentru evicţiune faţă de terţul cu care a încheiat con-
tractul iniţial şi care a fost de bună-credinţă, în sensul că nu a cunoscut și nici nu putea
să cunoască existenţa dreptului de preempţiune [art. 1733 alin. (1) C.civ.];
- contractul cu preemptorul se consideră încheiat în aceleaşi condiţii cu cele cuprinse
în contractul iniţial, încheiat cu terţul, evident, fără condiţia suspensivă a neexercitării
dreptului de preempțiune și fără eventualele termene de plată a preţului acordate
terțului cumpărător (art. 1736 C.civ.);
= potrivit art. 1186 alin. (1) şi art. 1732 alin. (3) C.civ., data încheierii contractului
dintre vânzător și preemptor este aceea la care acordul (acceptarea) preempto-
rului ajunge la ofertant (vânzător) și este însoțit de dovada consemnării prețului la
dispoziția vânzătorului sau a părţii din preţ convenite de părți, dacă preemptorul
beneficiază de termene de plată.
Sancţiuni — separat de mecanismul substituirii terțului cumpărător cu preemptorul din dreptul
speciale în comun, există și norme speciale care sancţionează cu nulitatea contractul încheiat cu
nerespectarea dreptului (legal) de preempțiune.
Cazuri de nulitate absolută
dreptului de — vânzarea bunurilor culturale mobile, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de
preempţiune drept privat, clasate în tezaur, cu nerespectarea dreptului de preempţiune al statului
român, prin Ministerul Culturii (art. 36 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 182/2000 privind
protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată];
ÎI
a Mi aflate în proprietatea persoanelo r fizice 3 su
a rea
— vânza elor
mentcu neres orice rea
istpecta dreptului de preempţiune al stati Ai
E a Culturii, pentru mio ainu Saturii,clasat e în grupa A, say ai i

Minist enu ul u pac monumentele
centr ate ale
serviciile publice decon
rice clasate în grupa B, respectiv al unităţilor admini strativ-teri toriale (art.licat
4 alin.
ă (4)
: |
istorice, repub
Legea nr. 422/2 001 pri vind protejarea monumentelor
din
modificările ulterioare];
— vânzarea imobilelor pe care sunt amplasate mormintele şi operele COMemoratiye |
sau juridice de drept privat, cu
de război, aflate în proprietatea persoanelor fizice
excepţia celor care au destinaţia de locuinţă ŞI pesta sunt amplasate Plăci come.
Ca2, al
i morative, cu nerespectarea dreptului de preempţiune al statului sau, după
| unităţilor administrativ-teritoriale, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor (art.9
privind regimul mormintelor şi operelor comeme.|
alin. (2) din Legea nr. 379/2003
|
rative de război, cu modificările ulterioare].
| |
Cazuri de nulitate relativă
- nerespectarea dreptului de preempţiune al Arhivelor Naţionale sau, după caz, a| .
viciilor judeţene ale Arhivelor Naţionale, în cazul vânzării oricăror documente care fac |
parte din Fondul Arhivistic Naţional al României [art. 15 alin. (2) şi de art. 37 alin. (3)| |
din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Naţionale, republicată];
- nerespectarea dreptului de preempţiune al deţinătorilor cu titlu valabil în cazul vân-
zării imobilelor cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, respectiv al dreptului de pre-
empţiune al chiriaşilor în cazul vânzării imobilelor cu destinaţia de locuinţă, în ambele |
ipoteze fiind vorba de imobile care nu s-au restituit persoanelor îndreptăţite [art. 42 |
alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modifi- |
cările și completările ulterioare].
Ordinea de - în cazul în care mai mulţi titulari şi-au exercitat preempţiunea asupra aceluiaşi bun, |
preferință contractul de vânzare se consideră încheiat (art. 1734 alin. (1) C.civ.]:
0) cu titularul dreptului legal de preempţiune, atunci când acesta se află în concurs |
cu titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune;
b) cu titularul dreptului legal de preempţiune ales de vânzător, dacă se află în con- |
curs mai mulţi titulari ai unor drepturi legale de preempţiune; |
c) dacă bunul este imobil, cu titularul dreptului convenţional de preempţiune care a
fost mai întâi înscris în cartea funciară, atunci când acesta se află în concurs cu alți |
titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune;
d) dacă bunul este mobil, cu titularul dreptului convenţional de preempţiune având |
data certă cea mai veche, atunci când acesta se află în concurs cu alţi titulari ai unor |
drepturi convenţionale de preempţiune;
— orice clauză contrară ordinii de preferință determinate de lege este considerată |
nescrisă [art. 1734 alin. (1) C.civ.];
|
* dacă niciun înscris ce conferă dreptul convenţional de preempţiune nu are dată |
certă, se admite că vânzarea se consideră încheiată cu titularul dreptului de pre
empțiune aflat în posesia bunului, cu excepția situaţiei în care se dovedește d
acesta a fost de rea-credință la data intrării în posesie,
cunoscând, existenţa unu
oa 277
drept de preempțiune constituit anterior în o a e ei
si :
urmă va fi cel cu care se va considera închei elat contra
i Â i
areactulde vacaz în care aces
altuia, ddin |
cesta ta
= în cazul în care proprietarul bunului încheie cont e vânzare; |
: ntractul de vă |
dreptului legal de preempţiune, contractul nu mai treb de Vânzare cu un titular aj |
ai drepturilor legale de preempțiune (dacă este vorba. uie notificat celorlalți titular;
: fă d : i |
Și mpi
ceea ce îi privește pe titularii drepturilor legale de mi O Situaţie în care, în |
za dvi ii Pţiune, legea nu prevede
o anumită ordine);
= în a in care contractul de vânzare se încheie cu un titular al d
i con- | |
venţiona e preempțiune ȘI există mai mulți titulari ai unor drepturi AT
ERIE contractul trebuie notificat, în principiu, tuturor aia a de pre-
legale e PreempuUne; în ceea ce îi privește pe titularii drepturilor le
ŞI poate exercita dreptul de alegere în chat e de ua
pre-
empțiune, vânzătorul
notificării, iar dacă cel notificat își va exercita dreptul, ceilalți titulari ai i ae
legale de preempțiune nu ,
mai trebuie notificați; în schimb, dacă One
iri sii
|EL ptul i e n e natificat nu își
exercită dreptul, trebuie notificați și ceilalți titula ri ai drepturilorcel lega
empțiune, vânzătorul păstrându-și drep le de pre-
tul de alegere și în privința le i
= dacă legea nu prevede altfel, dispozițiile art. 1734 C.civ. se aplică și drepturilor d
în îi sri e
preempțiune din contracte încheiate înainte de intrarea
izvorâte
actualului Cod civil (art. 125 din Legea nr. 71/2011), sai
1. indivizibil: nu poate fi exercitat decât în privinţa întregului bun care face obiectul
vânzării;
2, incesibil: nu poate fi cedat sau transmis (art. 1739 C.civ.);
3. intuitu personae:
a) atunci când rezultă din convenţia părţilor, întrucât a fost stipulat de către părţi în
considerarea persoanei viitorului potenţial cumpărător;
b) atunci când decurge din lege, dreptul de preempţiune a fost prevăzut de legiuitor
strict în considerarea anumitor calităţi ale potenţialilor cumpărători, spre exemplu,
aceea de vecin, coproprietar, arendaş;
4. esențialmente temporar: dreptul convenţional de preempţiune se stinge prin moar-
tea preemptorului, dacă părţile nu au prevăzut un anumit termen; în cazul dreptului
la
convenţional de preempţiune constituit pe un anume termen, dreptul se stinge
de la data
împlinirea termenului; termenul se reduce însă la 5 ani, care se calculează
constituirii, dacă a fost stipulat un termen mai lung (art. 1740 C.civ.);
ani, acesta se va reduce la 5 ani,
= de exemplu, dacă a fost stipulat un termen de 10
se transmite moștenitorilor săi
iar dacă preemptorul decedează după 3 ani, dreptul
deci vor mai fi titulari ai dreptului
până la împlinirea termenului de 5 ani, care
convenţional de preempţiune încă 2 ani; de
dacă își exercită sau nu dreptul
5. potestativ: preemptorul este cel care decide
i |
preempțiune.
i-au fost vândute mai multe bunuri de
Pluralitate de - priveşte situaţia în care terţului cumpărător privința
pţiune există numai in
bunuri gen sau certe pe un singur preţ, iar dreptul de preem
vindute unuia dintre ele; _ astfel
bunurile pot fi sau nu despă rţite unele de altele,
- regulile diferă după cum
încât să nu îl afecteze pe vânzător:
onsecinţă pe ntru vânzător, pre-
a) dacă bunurile vândute pot fi separate fără nicio c rivința unuia dintre
bu-
a - emptorul poate exercita dreptul de preem pţiun e numai in p
a mai
- nuri,i caz în care vânzătorul va putea cere de io-asate ar oparte Proporționalg din]
.
tal al bunurilor; !
b) i lalte i bunuri
cu privire
decâtla care existănd unun (JoRprejudi
producâ pie ciu
PRAEITIUS
Ie Du poate A despăn
vânzătorului, dreptul de pre.
e se iu ii trebuie exercitat cu privire la toate bunurile, iar preemptorul este Obligat
a
să c iza preţul total pentru care au fost vândute prin contractu iniția]
art. 1735 C.civ.). 3 entională ==
ai
Notarea SE loc numai când dreptul de preempţ iune are natură convenţională şi priveşte |
- lin. (1) C.civ.];
i imobile (art. 1737 alin. (1) i
ireal
preemp A o asemenea notare a fost făcută, acordul preemptorului nu este necesar pen.
ţiune ă d dia area cumpărat sub condiţie suspensivă să își poată înscrie
dreptul în
asupra unui - funciară, în temeiul contractului de vânzare încheiat cu proprietarul; Înscrierea |
imobil | a
cartea , p ens ivă c a, în termen de A 30 de zile de |la comunic area înche; |
se face sub condiţiaiţ sus
E
tor ul să nu noti fice biro ului de carte funciară

emp
rii prin care s-a dispus înscrierea, pre
de cei
dovada consemnări preţului la dispoziția vânzătorului lart. 1734 alin. (2) C.civ.];
= pentru exercitarea dreptului de preernpțiune în deplină cunoștință de cauză,|
e
preemptorul trebuie să primească de la biroul de carte funciară toate informațiile |

prevăzute de art. 1732 alin. (2) C.civ., respectiv numele și prenumele vânzătorului,
descrierea bunului, sarcinile care îl grevează, termenii și condiţiile vânzării, precum
și locul unde este situat bunul; |
— notificarea făcută în termen biroului de carte funciară înlocuiește comunicarea către |
vânzător a acordului preemptorului de a încheia contractul de vânzare, însoțită de
consemnarea prețului la dispoziţia vânzătorului; în temeiul acestei notificări, pre.|
emptorul poate cere radierea din cartea funciară a dreptului terțului și înscrierea |
dreptului său;
— dacă preemptorul nu a făcut notificarea în termen, dreptul de preempţiune se stin-
ge și se radiază din oficiu din cartea funciară, caz în care dreptul terțului cumpărător |
se va consolida, considerându-se, în temeiul art. 899 alin. (1) C.civ., că terțul a dobân- |
dit dreptul tabular de la data înregistrării cererii de înscriere provizorie. |
— în cadrul executării silite, dreptul de preempţiune se exercită în condiţiile prevăzute |
de Codul de procedură civilă (art. 1738 C.civ.): |
a) în cadrul licitației, la preţ egal, va fi preferat cel care are un drept de preempţiune |
asupra bunului urmărit (art. 769 alin. (10) C.proc.civ. pentru urmărirea silită mo- |
biliară și art. 846 alin. (12) C.proc.civ. pentru urmărirea silită imobiliară]; |
b) titularul unui drept de preempţiune care nu a participat la licitație nu va mai putea
|
să își exercite acest drept după adjudecarea bunului [art. 770 C.proc.civ. pentru urmă- |
rirea silită mobiliară și art. 848 C.proc.civ. pentru urmărirea silită imobiliară]. |
ii i
3. Obiectul contractului de vânzare
3.1. Consideraţii generale privind obiectul contractului şi obiect

ul obligaţiei
Obiectul —este operaţiunea juridică la care părţile s-au angaja
t (art. 1225 C.civ.): vânzarea unui |
contractului bun în schimbul unui preț plătit în bani.
ea i |
Condiţii privind obiectul contractului

- trebuie să fie determinat și licit, sub sancţiunea nulității absolute a contractului;
* obiectul contractului este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine
ordinii publice ori bunelor moravuri;
= caracterul ilicit al obiectului contractului va atrage nulitatea întregului contract
atunci când se referă la una dintre obligaţiile esenţiale ale contractului.
-— prestația la care se angajează
. . *» . a E
debitorul (art. 1226 C.civ.); în materia vânzării, vân-

zătorul se angajează să transfere dreptul de proprietate asupra bunului vândut, iar
cumpărătorul să plătească, cu titlu de preţ, suma de bani stabilită.
Condiţii privind obiectul obligaţiei
1. să fie determinat sau cel puţin determinabil;
2. să fie licit [art. 1226 alin. (2) C.civ.];
3. să fie posibil, fie la momentul încheierii contractului, fie în viitor, condiție ce rezultă
din interpretarea per a contrario a art. 1227 C.civ.;
= contractul este însă nul când există o imposibilitate absolută de realizare a
obiectului său încă de la momentul încheierii contractului.
Obiectul material al obligaţiei

— obiectul material al obligaţiei vânzătorului îl constituie bunul vândut, iar obiectul
material al obligaţiei cumpărătorului îl constituie preţul, consecință a interdepen-
denţei obligaţiilor reciproce ale părților.
3.2. Bunul vândut
3.2.1. Condiţii
|, Bunul să fie în circuitul civil și susceptibil de a fi obiect al transferului de proprietate prin vânzare
Regula: principiul liberei circulații a bunurilor — orice bun poate fi vândut în mod liber, dacă vânzarea nu
este interzisă ori limitată prin lege sau prin convenţie ori testament (art. 1657 C.civ.).
Excepţii: situaţia în care legea interzice ori limitează în mod expres vânzarea unui bun, precum şi
cazurile de inalienabilitate temporară ce rezultă din convenţia părţilor ori din testament;
= unele bunuri sunt inalienabile, adică nu pot forma obiectul unui contract de vânzare sau al unui alt
act juridic de înstrăinare, dar aceasta nu înseamnă că sunt scoase din circuitul civil, deoarece, în
principiu, pot forma obiectul altor acte juridice civile, cum ar fi locațiunea, comodatul etc.
L.A. Limite 1. Situaţii de inalienabilitate absolută și permanentă
legale a) bunurile proprietate publică, indiferent că acestea fac parte din domeniul public
al statului sau din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale;
b) lucrurile comune, care nu aparţin nimănui (res communis), dar destinate uzului
general, precum aerul, lumina naturală etc.
2. Situaţii de inalienabilitate temporară
— în materie funciară, Legea nr. 18/1991 a prevăzut o perioadă de 10 ani de interdicție
de vânzare a terenurilor pentru care s-a constituit (nu reconstituit) dreptul de proprie-
tate; o inalienabilitate asemănătoare a stabilit și Legea nr. 112/1995 pentru regle-
mentarea situației imobilelor cu destinația de locuinţe, trecute în proprietatea sta-
a icţa
prevăzut interdicţia înstrăinării prin vânzare a imobj
Obilelor cy
cei: bilei sită timp de 10 ani de la data dobândirii acestora; Mpăraţe |
- în di ina lienabilit atea este temporarăati și a fost reglementat
i se aceste cazuri,bunului,
a naturii ci în considerarea situației speciale a proprieta d nu În n
sider rului, În ved
evitării activităţil or speculative în materie imobiliară; E
rea + iurisprudenţă: sub sancţiunea nulităţii absolute,
chiriașii, titularii de contr |
ie în ce nu se restituie în natură foștilor proprietari say moștenit i
acestora, nu pot „înstrăina” bunul cumpărat, timp de 10 ani, conform art d
Legea nr. 112/1995. Dispoziţia fiind prohibitivă, este de strictă interpretare atât E
privire la persoanele cărora li se aplică, cât și cu privire la operaţiunile juridice |
care se referă. Ca urmare, interdicțiile operează numai pentru înstrăinarea cai, |
ţei, iar nu și pentru constituirea, în favoarea unui terţ, a unui dezmembră Mânt aj
dreptului de proprietate, cu caracter temporar, cum este uzufructul. De asemenea
interdicţia operează numai pentru înstrăinarea intenţionată de chiriașul cump.
rător, prin acte între vii, iar nu și pentru dobândirea bunului de către moștenitori
săi şi pentru actele de înstrăinare ale acestora, după decesul chiriașului CUmpărător
(I.C.CJ., s. civ. și de propr. int., dec. nr. 5499 din 7 octombrie 2004, WWW.Scj.ro),
3. Situaţii privind existenţa unui regim de circulație juridică specială
- bunuri care nu sunt scoase din circuitul civil, însă pot fi înstrăinate numai CU res.
pectarea unor proceduri administrative de autorizare specială: armamentul și muni.
ţia, metalele preţioase, obiectele de cult şi de patrimoniu naţional etc.
Situaţii privind inalienabilități temporare, convenţionale (voluntare):
- sunt stabilite prin convenția părţilor sau prin testament;
- sunt valabile doar dacă au un caracter temporar (maximum 49 de ani) și dacă există
un interes serios și legitim, termenul curgând de la data dobândirii bunului [art. 627
alin. (1) C.civ.];
= în ipoteza unui contract de vânzare, termenul de 49 de ani începe să curgă de la
data dobândirii dreptului de proprietate de către cumpărător, ceea ce înseamnă că
trebuie analizat, de la caz la caz, momentul la care cumpărătorul dobândește pro.
prietatea (la data încheierii contractului, la data prevăzută în contract pentru
transferul dreptului de proprietate etc.);
* clauza de inalienabilitate stipulată pe o durată mai mare de 49 de ani este lovită
de nulitate absolută (fiind vorba de o condiţie de validitate specială instituită
printr-o normă de ordine publică) și parțială (numai pentru ceea ce depășește
durata maximă prevăzută de lege), deci inalienabilitatea va dura 49 de
ani;
* excepție: instanța poate autoriza ca dobânditorul să dispună de bun dacă interesul
care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes
superior o impune [art. 627 alin. (2) C.civ.];
" spre exemplu, cumpărătorul are nevoie urgentă de bani pentru efectuarea de
reparații la casa sa care stă să se prăbușească și nu dispune de resursele financiare
necesare;
-nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-o vânzare va atrage
nulitatea între
gului contract, dacă aceasta a fost determinantă
la încheierea vânzării;
* în
contractele cu titlu oneros, caracterul dete
rminant se prezumă, până la proba
contrară [art. 627 alin. (3) C.civ.
];
„5
— = clauza de inalienabili tate este

ste s subinţeleasă în convențiile din care se
naşte obli- |
gaţia de a transmite în viitor proprietatea către o persoană
determinată sau deter-
minabilă [art. 627 alin. (4) C.civ.]. |
“1. Bunul să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor
“LASituaţia bunului viitor
"7 poate forma obiect al contractului de vânzare şi un bun care nu există în materialitatea lui la data |
încheierii contractului, dar care va exista în viitor (cu excepţia moştenirii nedeschise — art. 956 C.civ.); de |
exemplu; O construcţie ce se va efectua în viitor, o recoltă viitoare etc. ||
| Efecte: inexistența propriu-zisă a bunului la momentul încheierii contractului nu afectează valabilitatea |
:
contractului, ci produce consecinţe sub aspăto ectul momentului la care se realizează transmiterea dreptului
eta te de la vân zăt or căt re cum păr r.
de propri PI
"Momentul - de regulă, în cazul unui bun viitor, proprietatea se va transmite în momentul în care
transmiterii bunul a fost realizat [art. 1658 alin. (1) teza | C.civ.]; bunul este considerat realizat la
proprietăţii data la care devine apt de a fi folosit potrivit destinaţiei în vederea căreia a fost
bunului viitor | încheiat contractul (art. 1658 alin. (5) C.civ.];
realizat - în cazul construcţiilor, transferul dreptului de proprietate rămâne supus formalităţi-
lor cerute în materie de carte funciară, astfel încât realizarea sau confecţionarea bu-
nului nu atrage automat, ca în cazul bunurilor mobile, transferul dreptului de pro-
prietate în lipsa înscrierii dreptului, cu efect constitutiv, în cartea funciară [art. 1658
alin. (1) teza a Il-a C.civ.];
= construcţia viitoare va putea fi înscrisă provizoriu în cartea funciară, în baza
autorizaţiei de construire și a documentaţiei cadastrale, iar după realizarea
construcției se va cere justificarea înscrierii provizorii;
— în cazul vânzării unor bunuri dintr-un gen limitat care nu există la data încheierii
contractului, transferul dreptului de proprietate are loc nu la data confecţionării ori
realizării bunului, ci ulterior, la momentul individualizării de către vânzător a bunurilor
vândute (art. 1658 alin. (2) teza | C.civ.];
= prin bunuri dintr-un gen limitat trebuie înţelese acele bunuri dintr-un lot deter-
minat, care au anumite însușiri/caracteristici.
“Situația — în cazul nerealizării bunului sau a genului limitat, contractul nu produce niciun efect
“bunurilor (art. 1658 alin. (2) teza a Il-a C.civ.], astfel încât cumpărătorul nu poate fi obligat să
viitoare plătească preţul, riscul nerealizării bunului viitor fiind suportat de către vânzător, cu
„nerealizate excepţia situaţiei în care cumpărătorul şi-a asumat, în mod expres, acest lucru prin
contract, caz în care acesta rămâne obligat la plata prețului, contractul având caracter
aleatoriu (art. 1658 alin. (4) C.civ.];
: — vânzătorul va putea fi obligat la daune-interese dacă nerealizarea bunului sau a
i genului limitat se datorează culpei sale [art. 1658 alin. (2) teza a III-a C.civ.].
Situația bunu- - când bunul se realizează numai parțial, cumpărătorul are posibilitatea de a solicita
rilor viitoare fie desființarea vânzării, fie reducerea corespunzătoare a preţului;
realizate — aceeași soluţie se aplică deopotrivă şi în cazul în care genul limitat se realizează
„parțial. parţial, într-o măsură care nu permite individualizarea întregii cantităţi de bunuri
prevăzute în contract;
= în lipsa unui pact comisoriu, rezoluțiunea vânzării va fi dispusă de instanţă, care
însă poate să aprecieze dacă exercitarea opțiunii de către cumpărător este sau nu
abuzivă;
vânzătorul va putea fi obligat, de asemenea, la daune-interese dă:

=
parțială a bunului ori a genului limitat se datorează culpei sale îti Nerealzare
C.civ.]. * 1658 alin î
II.B. bunului pierit în sau în parte
1. dacă, la momentul incheierii contractului, bunul individual determinat este pierit în întregime =
nu a existat în realitate), contractul nu produce niciun efect (art. 1659 teza | C.civ.), fi ind deci lovit aic
ime (Sau p
nulitate absolută (și de drept); prin urmare, cumpărătorul nu va putea fi obligat la plata prețului
I, lar da :
I-a plătit, are dreptul la restituire; că
2. în cazul în care bunul era pierit doar parţial la momentul încheierii contractului, Cumpărătoruj
cunoștea pieirea bunului la momentul vânzării (deci cumpărătorul de bună-credinţă)
ru Care n
U
C.civ) cere e
Vă putea
anularea contractului, fie reducerea corespunzătoare a preţului (art. 1659 teza a I-a
Ă 7 Per 9
contrario, cumpărătorul care, în momentul vânzării, avea cunoștință de faptul că bunul
este pierit Parția|
nu poate să solicite nici anularea și nici reducerea prețului, acesta acceptând să cumpere bunul a
Șă Cum |
se găsea el la momentul vânzării;
= pieirea bunului exclude culpa vânzătorului, fiind cauzată de forța majoră sau de un caz fortuit
= buna-credință a cumpărătorului (acesta nu cunoștea pieirea bunului la momentul Văraăia ) |
1] are
relevanţă numai în cazul pieirii parţiale a bunului; |
= dreptul de opţiune al cumpărătorului nu trebuie să fie exercitat abuziv (de exemplu, solicită anular
, ea
contractului, deși partea pierită este neînsemnată); ca regulă, cumpărătorul poate cere anularea ||
= sa fil i scopului pentru care a înțeles3 |
contractului atunci când executarea parţială nu poate duce la realizarea
|
să cumpere; |
|
» pieirea totală a bunului individual determinat atrage nulitatea absolută, pe când pieirea parțială |
poate atrage nulitatea relativă.
III. Bunul să fie determinat sau determinabil și licit
— dispoziţiile din materia vânzării nu prevăd în mod expres această condiţie în privința bunului vândut
însă condiţia se impune în temeiul textului general din materia obiectului oricărui contract [art. 1226
alin. (2) şi art. 1227 C.civ.];
= potrivit art. 1226 alin. (2) C.civ., sub sancţiunea nulităţii absolute, obiectul obligaţiei trebuie să fie
determinat sau cel puţin determinabil şi licit; |
= de exemplu, este ilicită vânzarea de produse contrafăcute, de droguri etc.; |
— în materia vânzării, bunul vândut poate face parte și dintr-un gen limitat, situaţie în care bunul, deși nu
este determinat în mod cert la momentul încheierii contractului, îndeplinește condiția de a fi determinat
în mod cert ulterior (fiind, așadar, determinabil) prin individualizare în cadrul genului din care face parte; |
* de exemplu, individualizarea, prin alegere, a mandarinelor care cântăresc cele 13 kilograme cumpă- |
rate în avans;
- regulile cu privire la momentul transmiterii proprietății şi consecințele nerealizării genului din care face
parte bunul se aplică in mod corespunzător;
= având caracter accesoriu potrivit destinaţiei, coproprietatea forțată asupra părţilor comune din dă:
dirile cu mai multe apartamente sau cu spaţii locative cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă for-
mează pt contractului, chiar dacă aceste părţi nu sunt specificate expres (accessorium sequitur
principale); excepţie: situaţia în care coproprietatea a încetat cu acordul tuturor coproprietarilor._____
_ adiAd
3.3. Preţul
ului
3.3.1. Condiţiile preț
[să fie stabilit în bani [art. 1660 alin. (1) C.civ.]
- potrivit definiţiei contractului de vânzare, preţul în schimbul căruia se vinde bunul poate fi stabilit doar
în bani, fiind de esența vânzării;
_ dacă preţul este stabilit în alte bunuri sau prestații, operațiunea juridică nu va mai fi calificată drept o
vânzare, ci poate fi un contract de schimb ori un contract de întreţinere sau o dare în plată (art. 1492
C.civ.) ori un alt contract nenumit;
_ dacă prețul este stabilit atât în bani, cât și în alte prestații, pentru calificarea contractului se pro-
cedează în felul următor: prestaţia în bani se raportează la valoarea bunului înstrăinat, iar dacă aceasta
este de cel puțin jumătate din valoarea bunului, contractul este de vânzare, în caz contrar fiind vorba de
un alt contract (în funcţie de prestațiile concrete asumate).
"11. Să fie determinat sau determinabil [art. 1660 alin. (2), art. 1661, art. 1662, art. 1664 alin. (1) C.civ.]
"2 preţul este determinat atunci când părţile au precizat exact şi complet valoarea acestuia în contract;
- preţul este determinabil atunci când valoarea sa nu a fost stabilită de către părţi la momentul în-
cheierii vânzării, însă acestea au prevăzut, de comun acord, modalitatea în funcţie de care preţul urmea-
ză a fi stabilit ulterior momentului încheierii contractului, dar nu mai târziu de data plăţii, şi care nu
necesită un nou acord de voințe al părţilor;
— în lipsa determinării exprese a preţului, preţul vânzării este suficient determinat dacă poate fi stabilit
potrivit împrejurărilor;
- în ipoteza în care contractul nu conține elementele în funcție de care prețul să fie determinat sau
determinabil, contractul, ca vânzare, este nul absolut pentru lipsa prețului.
Condiţii 1. acordul părților, într-una dintre următoarele variante:
privind deter- a) stabilirea chiar de către părți a unei modalități de determinare a preţului pe baza
minabilitatea unor criterii obiective (art. 1661 C.civ.);
prețului b) determinarea preţului de către un terţ (art. 1662 C.civ.): una sau mai multe per-
soane desemnate potrivit acordului părţilor, care, astfel cum stipulează art. 1232
alin. (1) C.civ., trebuie să acţioneze în mod corect, diligent și echidistant;
= nedeterminarea preţului în termenul stabilit de părţi sau, în lipsă, în termen de 6
luni de la momentul încheierii contractului dă dreptul părţii interesate de a solicita
președintelui judecătoriei de la locul încheierii contractului, desemnarea, de urgen-
ță, în camera de consiliu, prin încheiere definitivă, a unui expert pentru determi-
narea preţului; remuneraţia expertului va fi suportată în mod egal de părţi;
= dacă prețul a fost stabilit de către terț, dar una din părţi apreciază că terțul a
acționat ori a apreciat în mod manifest nerezonabil, aceasta se poate adresa instan-
ței cu o cerere pentru stabilirea prețului [art. 1232 alin. (2) C.civ.];
« sancţiune: dacă prețul nu a fost determinat în termen de un an de la încheierea
contractului, vânzarea este nulă, afară de cazul în care părţile au convenit un alt
mod de determinare a prețului;
= preţul stabilit de terțul desemnat de părţi sau de expertul desemnat de instanță
reprezintă un element al contractului de vânzare de la momentul încheierii contrac-
tului și este obligatoriu atât pentru părți, cât și pentru instanţă; se admite, înte-|
sr ste un mandatar al părților (întrucât ter
. ai ———————
——_
meiat, că terțul nu e erțul nu se Oblgă 3
încheie vreun act juridic pe seama părților), ci contractul încheiat cy părțile e
un contract nenumit dezinteresat (dacă terțul nu este remunerat), fie i ati
de antrepriză (dacă terțul este remunerat); | a bi
2. determinarea ulterioară aprețului să nu intervină mai târziu de data plății
3. determinarea preţului să nu necesite un nou acord de voințe alpărților,
Z când preţul se determină în funcţie de greutatea lucrului vândut, nu se ține sar
de greutatea ambalajului (art. 1663 C.civ.); Pa |
- când bunurile vândute sunt bunuri pe care vânzătorul le vinde în mod Curenţ lobiş
nuit), se consideră că preţul avut în vedere de părți este cel practicat În mod Obișnuie
de vânzător pentru bunurile respective [art. 1664 alin. (2) C.civ.];
= în cazul în care prețul practicat de vânzător este diferit în funcție de divers,
cumpărători (datorită relaţiilor îndelungate de afaceri, volumului vânzărilor ete | se
va avea în vedere prețul practicat în mod obișnuit în raport cu acel cumpărător:
- în situaţia vânzării de bunuri al căror preţ este stabilit pe pieţe organizate, în lipsă de
stipulaţie contrară, se consideră că părţile au avut în vedere, cu ocazia încheier
contractului, preţul mediu practicat pentru bunurile respective, în ziua încheierii con-
tractului, pe piața cea mai apropiată de locul încheierii contractului; dacă această ai a
fost zi nelucrătoare, se ţine seama de ultima zi lucrătoare [art. 1664 alin. (3) C.civ],
— atunci când, potrivit contractului, preţul se determină prin raportare la un factor de
referință, iar acest factor nu există, a încetat să mai existe ori nu mai este accesibil el
se înlocuiește, în absența unei convenții contrare, cu factorul de referință cel mai
apropiat (art. 1234 C.civ.); |
" de exemplu, dacă prețul a fost stabilit în funcţie de moneda unei țări, care a fost
înlocuită ulterior cu o altă monedă, se va proceda la efectuarea parităţii monedei
inițiale cu noua monedă a statului respectiv;
— dacă un contract încheiat între profesioniști nu stabilește prețul și nici nu indică o |
modalitate pentru a-l determina, se presupune că părțile au avut
în vedere prețul
practicat în mod obișnuit în domeniul respectiv pentru aceleași prestații
realizate in
condiții comparabile sau, în lipsa unui asemenea preț, un preţ rezonabil (art. 1234|
C.civ.);
— în cazurile în care există prețuri legale obligatorii, se subînțelege că părțile au avut in

vedere prețul legal (deci prețul este determinat), chiar dacă în contract nu există vreo
Clauză în acest sens, iar dacă părțile au stabilit un alt preţ, acesta se înlocuiește de
drept cu cel legal, putând avea loc restituirea de
către vânzător sau, după caz, plata
sare eglipicagă a diferenţei dintre preţul legal obligatoriu și cel stipulat de părți; dacă
părțile au făcut trimitere la un preț legal obligatoriu, care însă s-a modificat în timpul
nor mativ| sau, după 3 caz, de la data intrării
pa ai mapaIn
vigoare a actului normativ. CE
Liu. Să fie real și serios |art. 1660
alin. (2), art. 1665 C.civ.]
Real Preţul real
— preţul este real dacă a f
dif ost prevăăzut
zut fîn contr
act cu scopul de a fi cerut și : plătit
plătiți
în
||
Preţul fictiv —————

— preţul este fictiv atunci când a fost prevăzut în contract fără intenţia de a fi plătit în
realitate;
„ când preţul nu este sincer, întrucât părţile l-au prevăzut în contract fără intenţia
de a-l plăti, contractul nu este valabil ca vânzare, deoarece ar însemna că proprie-
tatea bunului se transferă fără a exista un echivalent; în acest caz, contractul poate
valora donaţie deghizată (deghizare totală), dacă înstrăinătorul a avut intenţia de a
face o liberalitate și dacă sunt îndeplinite toate condiţiile cerute pentru validitatea
donaţiei, cu sublinierea că, potrivit art. 1011 alin. (2) C.civ., donațiile deghizate nu
sunt supuse formei autentice ad validitatem;
= în cazul în care simulația are forma deghizării parțiale a prețului, fără ca prețul să
devină derizoriu, contractul este valabil ca vânzare, fiind însă incidente regulile
simulației.
Sancţiunea în cazul preţului fictiv

- nulitatea relativă a contractului de vânzare [art. 1665 alin. (1) C.civ.].
Preţul serios
- prețul este serios atunci când între valoarea bunului sau a dreptului transmis de vân-
zător și prețul plătit de cumpărător există o echivalență.
Preţul derizoriu
— preţul este derizoriu atunci când există o disproporţie vădită a preţului în raport cu
valoarea bunului, încât este evident că părţile nu au dorit să consimtă la o vânzare;
— condiţii cumulative pentru ca preţul să fie considerat derizoriu [art. 1665 alin. (2)
C.civ.]:
1. să existe o disproporţie vădită a preţului în raport cu valoarea bunului;
2. disproporţia să fie atât de însemnată, încât este evident că părţile nu au dorit să
consimtă la o vânzare;
« caracteristic preţului derizoriu este că disproporţia este într-atât de însemnată,
încât este evident că intenţia părţilor a fost alta decât cea de a încheia o vânzare,
prin faptul că lipseşte caracterul oneros al contractului; deși este anulabil ca vânza-
re pentru preţ derizoriu, contractul poate avea valoarea unei donaţii, dacă s-a în-
cheiat cu intenţia de a face o liberalitate și cu respectarea condiţiilor de fond și de
formă prevăzute pentru donații;
= seriozitatea preţului este o chestiune de fapt, astfel că ea este lăsată la aprecierea
instanţei.
Sancţiunea în cazul preţului derizoriu

- nulitatea relativă a contractului de vânzare [art. 1665 alin. (2) C.civ.].
- dacă preţul este real și serios (iar nu fictiv sau derizoriu), contractul de vânzare este,
în principiu, valabil, chiar dacă preţul este mult inferior (sau superior) valorii reale a
bunului vândut, întrucât părţile sunt libere să determine preţul sub sau peste valoarea
de circulație a bunului, echivalența prestaţiilor apreciindu-se și în funcţie de anumite
împrejurări, precum raporturile de rudenie, de afinitate, de prietenie etc.;
* prin excepţie, în condiţiile art. 1221 alin. (1) C.civ., contractul de vânzare poate fi
anulat pentru leziune, dacă este îndeplinită cerința prevăzută de art. 1222 alin. (2)
C.civ., respectiv preţul poate fi majorat sau, după caz, micşorat.
ZARE
III. EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂN
1. Interpretarea clauzelor contra ctului de vâ

nzare
- sunt aplicabile regulile generale de interpretare a contractului prevăzute de

Reguli de
interpretare art. 1266-1268 C.civ.;
— în materia vânzării se derogă parţial de la dreptul comun, deoarece clauzele Îndoiel. |
ătorului, sub rezerva
nice în contractul de vânzare se interpretează în favoarea cumpăr
ctelor de adeziune
regulilor aplicabile contractelor încheiate cu consumatorii și contra
(art. Ia vânzării, atât clauzele referitoare la propriile obligaţii,
cât și cele refa-
ritoare la obligaţiile vânzătorului se interpretează în favoarea cumpărătorului;
= referitor la contractele de adeziune, art. 1269 alin. (2) C.civ. prevede că Stipulați-
ile înscrise în astfel de contracte se interpretează împotriva celui care le-a propus,
ceea ce înseamnă că, dacă cel care a propus clauzele contractuale este cumpără.
torul, interpretarea clauzelor îndoielnice se va face împotriva acestuia, iar ny În
favoarea lui;
= în ceea ce privește regulile aplicabile contractelor încheiate cu Consumatorii,
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele
încheiate între profesionişti şi consumatori prevede că, „în caz de dubiu asupra
interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea
“»
consumatorului”.
2. Obligaţiile vânzătorului
- potrivit art. 1672 C.civ., vânzătorul are următoarele obligații principale: “ȘI
1. să transmită proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut;
2. să predea bunul;
3. să îl garanteze pe cumpărător contra evicţiunii;
A. să îl garanteze pe cumpărător contra viciilor bunului. |
2.1. Obligaţia de a transmite proprietatea sau dreptul vândut
Reglementare — Vânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului proprietatea bunului vândut|

[art. 1673 alin. (1) C.civ.].
2.1.1. Principiul transmiterii imediate, de drept, a dreptului de proprietate

Regula — principiul transmiterii imediate, de drept, a dreptului de propriet —
ate: cu excepția|
cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă
contrariul, pro|
prietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului |
Chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul
nu a fost plătit încă (art. 1674 Civ).
Condiții Condiţii privitoare la bun
cumulative = bunul să fie individual determinat;
DĂ ae
- vânzarea să nu aibă ca obiect bunuri pentru care este necesară îndeplinirea unor
formalităţi constitutive de drepturi de proprietate (de exemplu, în cazul imobilelor,
pentru care este necesară înscrierea în cartea funciară);
i
dai
— bunul să existe în momentul
viitor).
încheierii contractului (să nu fie vorba despre un bun
Condiţii privitoare la părţi

— vânzătorul să fie proprietar al bunului la momentul vânzării. |
Absența condiţiei suspensive sau a convenției privind amânarea transferului pro-

prietății
— transmiterea proprietăţii să nu fie sub condiţie suspensivă;
— părţile să nu fi amânat transferul proprietăţii la un anumit termen.
————
212. Excepţii de la principiul transmiterii imediate a dreptului de proprietate

— este vorba despre acele situaţii în care transmiterea proprietăţii nu are loc la mo-
Excepţii
mentul realizării acordului de voințe, ci ulterior încheierii contractului de vânzare.
Vânzarea bunurilor de gen
Vânzarea
bunurilor de — proprietatea se transferă la momentul individualizării bunului sau bunurilor prin
predare, numărare, cântărire, măsurare sau prin orice alt mod convenit sau impus de
gen
natura bunului, inclusiv în privința bunurilor dintr-un gen limitat (art. 1678 C.civ.);
— dacă bunurile de gen pier, chiar fortuit, înainte de predare, vânzătorul suportă riscul
și va avea obligaţia de a preda bunurile (genera non pereunt);
= în cazul bunurilor care nu fac parte dintr-un gen limitat, dacă bunul piere fortuit
înainte de predare, riscul este suportat de către vânzător; acesta nu este liberat de
obligaţia de predare, chiar dacă lotul din care făceau parte bunurile respective a
pierit în totalitate, ci va trebui să procure alte bunuri de gen și să le predea
cumpărătorului, afară de ipoteza în care lotul era anume prevăzut în contractul de
vânzare [art. 1686 alin. (3) C.civ.];
= în cazul bunurilor care fac parte dintr-un gen limitat, dacă acestea pier fortuit în
întregime înainte de predare, riscul este suportat tot de către vânzător, în sensul
că, deși este exonerat de obligația de a preda bunurile vândute (alte bunuri de gen
nu mai prezintă interes pentru cumpărător, deoarece nu mai au însușirile avute în
vedere la incheierea contractului) și nu poate fi obligat la plata de daune-interese,
el nu va putea cere ori, după caz, păstra preţul;
= dacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul obligaţiei de predare, deci
vânzătorul, are dreptul să aleagă bunurile ce vor fi predate, însă el nu este liberat
decât prin predarea unor bunuri de calitate cel puţin medie (art. 1486 C.civ.);
= individualizarea se poate realiza prin orice modalitate care permite separarea
bunurilor de gen în cadrul lotului din care fac parte (astfel, pe lângă predare, numă-
rare, cântărire, măsurare, individualizarea se poate face şi prin marcare, etichetare,
expediere etc.);
= în cazul cumpărării dintr-un magazin cu autoservire, se admite că proprietatea se
dobândește de către cumpărător numai odată cu plata preţului, iar nu în mo-
mentul în care cumpărătorul a ales și a pus bunul în coșul sau căruciorul pus la
dispoziție de către vânzător.
E
288 CONTRACTUL DE VÂNZAR
[vanzarea în] -— în ipoteza bunurilor vândute în bloc, pentru un preț global și unic (de exe
vinde grămada de mere cu preţul de 200 de lei), proprietatea se transferă Cum i ;
bloc chiar dacă bunurile nu su fst Pui
torului de la momentul încheierii contractului,
dualizate (art. 1679 C.civ.); în acest caz, deși sunt bunuri de gen potrivit naturi delor În E
sunt individual determinate potrivit voinței părților exprimate în Contractul
n.
zare încheiat;
— în ceea ce priveşte riscurile, deși dreptul de proprietate se transmite Cumpărăton,,
pieirii fortuite trece îi
din chiar momentul încheierii contractului de vânzare, riscul
pra cumpărătorului din momentul predării, așa încat, dacă bunurile vândute în bo]
pier în intervalul cuprins între încheierea contractului și predare, riscul va și Seat
de către vânzător, în calitate de debitor al obligaţiei de predare imposibil de executat
a obligaţiei de Preluare
dacă însă cumpărătorul era pus în întârziere pentru executare
atunci el va suporta riscul pieirii fortuite (art. 1274 C.civ.). |
Vânzarea - proprietatea se transferă la momentul predării către cumpărător a bunului erz
după mostră cu mostra sau modelul, deși contractul poate fi încheiat doar pe baza mostrei say
sau model modelului (art. 1680 C.civ.); |
= „mostră” înseamnă „eșantion”; de exemplu, în cazul în care se vinde p anumiţă |
cantitate de parchet, cărămizi etc., obiectul vânzării este determinat prin referire
la |
o cantitate redusă din marfa respectivă, care cuprinde trăsăturile definitori ale
întregului bun vândut, bun ce trebuie să corespundă eșantionului;
= prin „model” se înțelege reprezentarea, de regulă în miniatură, a unui obiect|
(spre exemplu, un iaht, o rochie, o bijuterie, o cadă etc.), adică o machetă, un
șablon, un prototip etc.; |
= cu ocazia predării-primirii, cumpărătorul verifică și conformitatea bunului vândut |
cu mostra sau modelul;
* în cazul vânzării după mostră sau model, vânzătorul garantează că bunul are|
calitățile mostrei sau modelului (art. 1715 C.civ.).
Vânzarea pe — premisă: contractul este valabil încheiat sub condiţia suspensivă ca bunul, în urma|
încercate încercării de către cumpărător, să corespundă criteriilor stabilite la încheierea con. |
tractului sau, în lipsa acestor criterii, destinaţiei bunului, potrivit naturii sale (art. 1681
alin. (1) C.civ.];
|
* pot forma obiectul vânzării pe încercate autoturismele, bunurile electrocasnice,
computerele, tabletele, ceasurile etc.;
|
— în cazul în care, prin contractul de vânzare, părţile au prevăzut
că bunul vândut
urmează să fie încercat, se prezumă că s-a încheiat o vânzare pe încercate [art. 1681 |
alin. (3) C.civ.];
— transmiterea proprietății are loc:
|
a) dacă se îndeplineşte condiţia suspensivă, deci bunul corespunde criteriilor
sta- |
bilite la încheierea contractului sau, în lipsa acestora,
cu destinaţia bunului, potrivt |
naturii sale, caz în care cumpărătorul devine proprietar al bunului în mod retroactw,
|
din ziua încheierii contractului;
b) dacă durata încercării nu este stabilită de părți sau prin uzanţe, la expirarea unu! |
termen de decădere de 30 de zile de la predarea bunului,
în care cumpărătorul nuâ
decla
rat că bunul este nesatisfăcător [art. 1681
alin. CAEN aci
Pe oaia --
: a
- suportarea riscului contractului
înainte de a fi predat în vederea încercării, riscul este
a) dacă bunul piere fortuit
suportat de către vânzător, indiferent dacă bunul este ori nu corespunzător, cumpă-
rătorul nefiind ţinut să plătească prețul, iar dacă deja l-a plătit, va avea dreptul la
a
restituire;
e e
b) dacă bunul piere fortuit după ce a fost predat și este corespunzător, riscul con-
za
tractului este suportat de către cumpărător, care va trebui să plătească prețul;
c) dacă bunul piere fortuit după ce a fost predat și nu este corespunzător, riscul va fi
ie a
suportat de către vânzător.
— transmiterea proprietăţii bunului și încheierea contractului de vânzare sub rezerva
Vânzarea pe |
gustate
ca bunul să corespundă gusturilor cumpărătorului se realizează: |
a) la exprimarea acordului cumpărătorului în sensul că bunul corespunde gusturilor
sale, la un termen convenit de părţi sau statornicit prin uzanţe ori, în lipsa acestora,
într-un termen de 30 de zile de la predarea bunului;
b) la expirarea termenului, dacă bunul vândut se află la cumpărător și acesta nu își
exprimă dezacordul în termenul convenit de părți sau statornicit prin uzanțe ori în
cel de 30 de zile, după caz (art. 1682 C.civ.).
= vânzarea „pe gustate” poate avea ca obiect nu numai bunuri pe care cumpără-
torul le gustă înainte de a le cumpăra, precum alimentele, ci și bunuri care implică
o apreciere subiectivă din partea cumpărătorului, cum ar fi un parfum, un articol
vestimentar etc.;
= după „gustare”, cumpărătorul poate refuza încheierea contractului de vânzare
pentru simplul motiv că nu îi place, indiferent de însușirile bunului;
— vânzarea pe gustate nu este o vânzare sub condiție, întrucât condiţia care ar afecta
vânzarea în acest caz ar fi pur potestativă din partea cumpărătorului, ci contractul va
fi considerat încheiat numai din momentul în care, după gustare, cumpărătorul își
exprimă acordul, deci proprietatea se transmite în momentul încheierii contractului
(dacă este vorba despre un bun individual determinat) ori după individualizarea bu-
nului (dacă este vorba despre un bun de gen), iar riscurile se suportă potrivit regulilor
generale.
Vânzarea - în materie de vânzare de imobile, strămutarea proprietăţii de la vânzător la cum-
bunurilor părător este supusă dispoziţiilor de carte funciară (art. 1676 C.civ.);
imobile - formalitățile de înscriere în cartea funciară au efect constitutiv în vederea dobândirii
drepturilor reale, deci inclusiv a dreptului de proprietate;
= sub rezerva unor dispoziții legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor
înscrise în cartea funciară se dobândesc, atât între părţi, cât și față de terţi, numai
prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului ce a justificat
înscrierea [art. 885 alin. (1) C.civ.];
— în ceea ce priveşte imobilele înscrise în cartea funciară, obligaţia de a strămuta pro-
prietatea o cuprinde şi pe aceea de a preda înscrisurile necesare pentru efectuarea
înscrierii [art. 1483 alin. (2) C.civ.];
= în prezent, aplicarea dispoziţiilor Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor
reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară este amânată, în
baza art. 56 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, până la finalizarea lucrărilor de cadastru
și deschiderea cărților funciare pentru imobilele respective; până la acel moment,
potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, înscrierea în Cartea fina 3
drepturilor de proprietate dobândite în baza unui contract de Vânzare i
încheiat are doar efect de opozabilitate faţă de terţi; alab,]
» până la finalizarea lucrărilor de cadastru şi deschiderea cărților funciare, trance

ste.
rul proprietății va opera de la data încheierii contractului de vânzare, Potrivit;
stabilite de art. 1674 C.civ., iar înscriere a în cartea funciară asigură Opozabi
<
față de terți. - =
Vânzarea - transmiterea proprietății are loc în momentul în care bunul individual determinat 3!
fost realizat; Tia ul â
bunurilor
viitoare - în privința construcţiilor, sunt aplicabile dispoziţiile corespunzătoare în Materie de
carte funciară;
— în cazul bunurilor dintr-un gen limitat care nu există la data încheierii Contractuj
de către vânzător
transmiterea proprietăţii are loc în momentul individualizării
bunurilor vândute (art. 1658 C.civ.).
Rezerva - premisă: părțile au prevăzut o clauză prin care vânzătorul rămâne proprietar până)
bunul a fost predat (art. 1684 Cei, )
proprietăţii : chiar în cazulj în care
achitarea integrală a preţului, j x :
- transmiterea proprietăţii are loc la achitarea integrală a preţului (art. 1755 C.civ,)
- operează ca o condiţie suspensivă în privinţa cumpărătorului şi ca o condiţie rezg.
|
lutorie în privinţa vânzătorului;
* această stipulaţie nu poate fi opusă terţilor decât după îndeplinirea formalităţilor
de publicitate cerute de lege, după natura bunului;
= dacă bunul vândut este un imobil înscris în cartea funciară, dreptul Cumpără.
torului va fi notat în cartea funciară [art. 902 alin. (2) pct. 9 C.civ.], iar dacă bunul
vândut este mobil, se va înscrie în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară
[art. 2347 alin. (2) C.civ.];
= formalităţile de publicitate necesare pentru opozabilitatea rezervei proprietății |
potrivit art. 1684 C.civ. se aplică şi contractelor de vânzare cu rezerva proprietății |
incheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, dacă rezerva proprietății nu |
devenise opozabilă potrivit legii anterioare (art. 119 din Legea nr. 71/2011), |
= vânzarea cu rezerva proprietății constituie o garanţie a creanței plății prețului și |
prezintă avantajul că, în ipoteza insolvabilităţii cumpărătorului, vânzătorul poate
revendica bunul care se află în proprietatea sa, fără a suporta concursul înot
creditori ai cumpărătorului.
Vânzarea Precizări prealabile
|
bunului altuia - vânzarea bunului altuia reprezintă o situație care ține de executarea obligaţiei pnin- |
cipale asumate prin contractul de vânzare, respectiv aceea de a transmite proprieta- |
tea asupra bunului vândut, calitatea de proprietar a vânzătorului la momentul in-
cheierii contractului de vânzare nefiind o condiție de validitate a vânzării: contractul
de vânzare este valabil și produce efecte între vânzător și cumpărător, însă nu produ- |
ce efecte față de adevăratul proprietar, care este terț față de această convenție;|
bunul va rămâne în proprietatea adevăratului proprietar, până la executarea obl- |
gației vânzătorului;
— în temeiul contractului, cumpărătorul va dobândi dreptul de proprietate ulterior, în
măsura în care vânzătorul va asigura transmiterea proprietății în modalităţile pre-
văzute de lege.
Ipoteza |
- presupunem că, la data încheierii contractului, bunul individual determinat vândut |
se află în proprietatea unui terţ, iar nu a vânzătorului; contractul de vânzare este con- |
siderat, din acest punct de vedere, un contract valabil încheiat; în baza contractului |
încheiat, vânzătorul se obligă să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la |
titularul său către cumpărător [art. 1683 alin. (1) C.civ.];
= în ipoteza contractului de vânzare ce are ca obiect bunuri de gen, nu se poate
pune problema vânzării bunului altuia, deoarece bunurile de gen nu pot aparține
unei singure persoane; în acest caz, vânzătorul trebuie să le procure și să le pună la
dispoziția cumpărătorului, transferul proprietăţii realizându-se în momentul indivi- |
dualizării prin predare a bunurilor respective. |
Modalităţi de executare a obligaţiei vânzătorului de a asigura transmiterea proprie- |
tății |
1. prin dobândirea de către vânzător a bunului și, deci, a calității de proprietar; |
= spre exemplu, vânzătorul îl moștenește pe adevăratul proprietar al bunului,
vânzătorul devine proprietar al bunului prin cumpărare, schimb, donaţie etc.;
2. prin ratificarea vânzării de către proprietar;
= de exemplu, se poate realiza prin act unilateral ce ratifică vânzarea anterioară, |
prin act încheiat între acesta și părțile contractului de vânzare; în cazul imobilelor,
actul de ratificare trebuie să respecte forma autentică;
3. prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procură cumpărătorului proprietatea
asupra bunului [art. 1683 alin. (2) C.civ.];
= spre exemplu, încheierea unei convenții între vânzător și adevăratul proprietar în
care este inclusă ca stipulație pentru altul transferul proprietăţii către cumpărător.
Mecanismul transmiterii proprietăţii în cazul vânzării bunului altuia
— dacă din lege sau din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută
de drept cumpărătorului din momentul dobândirii bunului de către vânzător sau al
ratificării contractului de vânzare de către proprietar (art. 1683 alin. (3) C.civ. — este
vorba de o normă supletivă, astfel că părțile pot să prevadă un alt moment, de
exemplu, că, deși vânzătorul a dobândit bunul de la terț, proprietatea nu se va
strămuta cumpărătorului decât din momentul în care acesta va plăti integral preţul];
— în cazul în care bunul altuia este un imobil și vânzătorul îl dobândește de la terţ,
chiar dacă proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul dobân-
dirii bunului de către vânzător, trebuie respectate dispoziţiile art. 894 C.civ. privitoare
la înscrierea drepturilor reale în cazul actelor juridice succesive;
- independent de modalitatea în care obligaţia vânzătorului va fi adusă la îndeplinire,
proprietatea astfel procurată de către vânzător de la adevăratul titular este transmisă
automat în patrimoniul cumpărătorului, în baza contractului de vânzare încheiat
inițial, fără a se încheia un contract distinct în acest sens.
Sancţiunea neîndeplinirii obligaţiei de a asigura transmiterea proprietății către cum-
părător
- situaţia în care vânzătorul nu îşi execută obligaţia, în sensul că nu reuşeşte să pro-
cure cumpărătorului proprietatea bunului, astfel cum s-a obligat prin contract, echiva-
lează cu o neexecutare a obligaţiei principale asumate prin contract, iar cumpărătorul
restituirez iaca
ace rezoluţiunea contractului,
are deschisă calea de a solicita ! nstanţei prețului
ne-in
dau-interese potrivit regulilor garanţiei contra
precum şi,i dacă est e cazul, €vicțiunj, |
i
parti cular ităţi
ităţi ) lart. 168 3 alin. (4) CC.civ.];
(cu RE ite în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1552 c if a
ezoly.
rit de asemenea, rezoluțiunea poate Opera de pin
țiunea poate fi declarată unilateral;
drept, dacă 3 părțile
părți au conveni y o |
i A . î i
= jurisprudenţă: în concepţia noului C i Cod civil, vânzarea bunului altul a nu repre 2ință
o cauză de nulitate a convenției; netransmiterea dreptului de proprietate câtre
cumpărător reprezintă doar o neexecutare a obligaţiei vanzatorul; astfel cre do.
rul obligaţiei neexecutate poate cere rezoluţiunea contractului, restituirea prețului,
precum şi, dacă este cazul, daune-interese, calculate potrivit art. 1702 şi an 1703
C.civ. Pretinsul terţ, proprietar al bunului ce a făcut obiectul convenției de Vânzare
chiar dacă nu ratifică vânzarea, nu are la îndemână o acţiune în constatarea nul.
tăţii convenției (I.C.C.., s. a II-a civ., dec. nr. 648 din 6 aprilie 2017, WWW.scj.ro),
— ipoteza: bunul aflat în coproprietate a fost vândut în întregime de către un Copro;
bunului aflat în prietar, fără a avea consimțământul celorlalţi coproprietari; în acest caz, sancţiunea
|
este inopozabilitatea contractului de vânzare față de coproprietarii care nu au con. |
simţit la vânzarea bunului; =, aul |
— în cazul în care coproprietarul înstrăinător nu asigură transmiterea în întregime a |
dreptului de proprietate, cumpărătorul are posibilitatea de
a alege între [art. 1683 |
alin. (5) C.civ.]:
a) menţinerea contractului şi reducerea preţului proporţional |
cu cota-parte pe care |
nu a dobândit-o, aplicându-se, în mod corespunzător, regulile de la efectele evicțiu-
nii parțiale; este de precizat că la momentul acordului de voințe între
vânzător și
cumpărător are loc transferul proprietății cotei-părți aparținând
vânzătorului către |
cumpărător;
|
b) rezoluţiunea contractului, în situaţia în care nu ar
fi cumpărat dacă ar fi ştiut că nu |
va dobândi bunul în întregime, aplicându-se, în mod
corespunzător, regulile de la |
Î
efectele evicțiunii totale;
| |
= cumpărătorul poate solicita, în ambele cazuri, daune-interese,
însă, dacă la data
încheierii contractului cunoştea că bunul nu aparţinea
în întregime vânzătorului, nu |
poate să solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrările autonome say|
voluptuare [art. 1683 alin. (6) C.civ.];
|
— coproprietarul care nu şi-a exprimat consimțământul
la încheierea contractului de
vânzare poate:
a) să introducă, înainte de partaj, o acțiune posesorie
împotriva terțului care ar fi!
intrat în posesia bunului comun în urma încheierii
contractului de vânzare; în acest
caz, restituirea posesiei bunului se va face în
folosul tuturor coproprietarilor, cu
daune-interese, dacă este cazul, în sarcina
coproprietarului care a vândut [art. 642
alin. (2) C.civ.];
|
b) să formuleze împotriva terțului cumpărător care deţine bunul o acțiune în reven- |
dicare;
c) să solicite partajul bunului vândut, deoar
ece contractul de vânzare la care nua
consimţit nu îi este opozabil;
|
" dacă, în urma partajului, bunul vândut va fi atribuit coproprietarului vânzător|
(ceea ce presupune că, în acest caz, el şi-a executat obligația
de a asigura ultenor
CONTRACTUL DE VÂNZAR
E 293
2
transmiterea ăţii î
proprietietății întregului bun către terţul cumpărător), contr
„ Contractul ds]
de
Sas va produce efectul translativ, proprietatea
fiind tran smisă însă numai
a data la carva de |
e produce ef j (î glementare, partajul
nemaiavând îi |
era i iei i
= dacă, în urma partajului, bunul nu va fi atribui
t coproprietarului vânzăt |
tractul de vânzare nu va mai produce efecte, ceea ce înseamnă că
pri ip
putea angaja răspunderea pentru evicțiune a coproprietar
ului rubrali faţă de
ile |
At terțul cumpărător, în condiţiile legii. |
- părţile pot stipula în contract ca transferul proprietății să aibă loc la indeplinirea |
condiției suspensive; i ||
— dacă se îndeplinește condiția, obligația devine eficace, iar transferul proprietății are |
|
loc în mod retroactiv, de la data încheierii contractului, dacă din voinţa părţilor ||
natura contractului ori dispoziţiile legale nu rezultă contrariul (art. 1407 C.civ.). |
- în acest caz, părțile trebuie să fi amânat prin stipularea unui termen suspensiv FER
transferul proprietății, iar nu (doar) predarea bunului; dacă din contract nu rezultă în
mod explicit amânarea transferului dreptului de proprietate, conform regulilor de
interpretare a contractului, se va aprecia că părţile au amânat doar predarea bunului;
- în ipoteza în care termenul a amânat transferul proprietății, la împlinirea termenului
are loc efectul translativ de proprietate de la vânzător la cumpărător.
- se poate stipula în contract ca vânzătorul să transfere un bun sau altul, pentru un

preț determinat;
- alegerea prestației prin care se va stinge obligația revine debitorului (vânzătorului),
cu excepţia cazului în care este acordată în mod expres creditorului (cumpărătorului);
dacă partea căreia îi aparţine alegerea prestației nu își exprimă opțiunea în termenul
care îi este acordat în acest scop, alegerea prestaţiei va aparține celeilalte părți
(art. 1462 C.civ.];
- vânzătorul nu poate executa și nici nu poate fi constrâns să predea o parte dintr-un
bun și o parte din celălalt bun (art. 1463 C.civ.), pentru că s-ar încălca principiul indivi-
zibilității plății.
Alegerea prestaţiei de către debitor (vânzător)
- ca regulă, transferul proprietăţii are loc la momentul manifestării opțiunii vânză-
torului (debitor al obligaţiei de transfer al dreptului de proprietate);
— dacă unul dintre cele două bunuri piere înaintea manifestării opțiunii, cel de-al
doilea bun va trece în proprietatea cumpărătorului, de la data pieirii primului;
- dacă ambele bunuri au pierit, iar unul a pierit din culpa vânzătorului, acesta este
obligat să plătească valoarea bunului care a pierit cel din urmă (art. 1464 C.civ.);
fi fost
- dacă ambele bunuri au pierit fără culpa vânzătorului și înainte ca acesta să
pus în întârziere, obligaţia vânzătorului se stinge (art. 1466 C.civ.).
Alegerea prestaţiei de către creditor (cumpărător)

atunci dreptul de proprietate
— prin excepție, dacă opţiunea aparține cumpărătorului,
se va transfera la momentul opțiunii acestuia;
de exercitarea opțiunii, cumpa-
- dacă bunurile au pierit din vina vânzătorului înainte
uia dintre bunuri;
rătorul poate alege să fie despăgubit cu valoarea oricăr
t, fără culpa vre
vreune ia didintre părţârți,
bunuri a pier!
uneia cumpăr
i, Cum pă ători =
— dacă unul dintre
g a . ască 5 ălalt;
pe celăla 7 | 5 i | e
obligat să îl prime pierit din culpa vânzătorului, cumpărătorul poa
i : ri a
- dacă unul dintre bunur! 3 F. lalt bun; te Cere fe
|| despăgubiri pentru bunul pierit, fie celă |

espăgubiri p bunuri îi este imputabilăilăă cucumpărătorului,
z
el
- dacă ă pie ire a i
la a dint re ubi ndu -l
piei unu di despăg pe vânzător pentru prej POate fie
uilalt bun, udiciile Cauza
pretindă predarea cel utarea obligaţiei (art. 1465 C.eiv.).
: îl libereze pe acesta de exec
te, fie să îl Dai au pierit fără culpa vânzătorului și înainte ca acesta
— MII obligația vânzătorului se stinge (art. 1466 C.civ.). Să fi foşe |
pus îni j
|
r bunuri de gen |
Vânzarea alt ernativă a uno E ez
uno r bun uri de gen (de exemplu, în iai
rna
Pat tiv ă a
_ dacă este vorba de o van
transferuj Proprietăţi
ie 13 kg mandarine), pe lângă alegere, pentru a opera
trebuie să se procedeze și la individualizarea prin predare a bunurilor degen alese
_ în cazul obligaţiei facultative, întrucât are ca obiect un singur bun (0 singură presta
Contractul care incipală), al doilea fiind prevăzut numai ca o simplă posibilitate de plată [art dag
cuprinde o [E : C civ.] problema transferului dreptului de proprietate se rezolvă Potrivit re |
obligaţie i E narile după cum unicul obiect este un bun individual determinat Ori de gen Bu-
facultativă Sas = spre exemplu, debitorul se obligă să transfere proprietatea asupra une; table
însă se poate libera transferând proprietatea asupra unui telefon; debitoruj E i |
liberat dacă, fără culpa sa, prestaţia principală (obligaţia de a transfera Proprietate,
| asupra tabletei) devine imposibil de executat [art. 1468 alin. (2) C.civ.].
2.1.3. Efectele transmiterii proprietății
Exercitarea — cumpărătorul devine titularul dreptului de proprietate (sau al altui drept transmis)
prerogativelor | asupra bunului vândut, exercitând, de
la momentul la care a operat transferul, toate
de proprietar | prerogativele de proprietar (sau de titular al altui drept transmis).
|
Culegerea - în privinţa fructelor bunului vândut, acestea se cuvin, ca regulă, cumpărătorului
ge!
fructelor la data transferului proprietății, afară de cazul în care prin lege sau convenția
părților |
se dispune altfel [art. 1692 și art. 1273 alin. (2) C.civ.];
|
= astfel, fructele (naturale, industriale,
civile) culese de vânzător între data trans.
ferării proprietății și momentul predării |
bunului se cuvin cumpărătorului, dacă
părțile nu au convenit altfel; |
|
* excepție: în ipoteza transferului proprietății
sub condiţie suspensivă, dacă aceasta
se îndeplinește, în lipsă de stipulație |
în sens contrar, vânzătorul va păstra
culese înaintea împlinirii condiției, fructele|
deși transferul proprietăţii a operat
paru -— la data transferului dreptului retroactiv.
de proprietate se transferă și
or precum și acțiunile întemeiate drepturile accesorii, |
pe acest drept și pe drepturile
aparținut vânzătorului [art. accesorii care au
1673 alin. (2) C.civ e
fortuite a bunului, vânzătorul nu poate solicita plata prețului, iar dacă l-a primit, este |
| obligat să îl restituie cumpărătorului [art. 1274 alin. (1) C.civ.];
— în cazul bunurilor de gen, dacă acestea pier fortuit până la predare, vânzătorul
|
|
suportă riscul și nu este liberat de obligația de predare a acestora (art. 1634 alin. (6) |
C.eiv.].
— riscul pierii fortuite abunului este preluat de cumpărăto r, dacă acesta, în calitate de |
va putea |
creditor al obligaţiei de predare, a fost pus în întârziere; in acest caz, el nu se
i
libera chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit şi în condiţiile în care obligația de
predare/preluare s-ar fi executat la timp [art. 1274 alin. (2) C.civ.];
— chiar dacă bunul a pierit, cumpărătorul va fi obligat să plătească preţul sau, dacă l-a |
plătit, acesta nu i se va restitui, pentru că a fost pus în întârziere pentru nepreluarea |
bunului anterior evenimentului fortuit, neavând posibilitatea de a înlătura suportarea |
riscului prin dovedirea pieirii bunului inclusiv în cazul predării bunului la timp. |
Moi O - regulile de mai sus cu privire la suportarea riscului pieirii fortuite au caracter suple-
tiv, părţile putând deroga de la acestea.
supletiv al
regulilor
22. Obligaţia de a preda bunul
Doi ee
- predarea se realizează prin punerea efectivă a bunului vândut la dispoziţia cum- |
|
j
părătorului, împreună cu tot ceea ce este necesar, după împrejurări, pentru exer-
citarea liberă şi neîngrădită a posesiei (art. 1685 C.civ.);
— normele juridice înscrise în art. 1685-1694 C.civ., referitoare la predarea bunului
|
vi
vândut, sunt supletive, deci, în temeiul principiului libertății de voință, părţile pot să
deroge de la conţinutul lor.
— implică punerea la dispoziția cumpărătorului a bunului, împreună cu toate accesoriile
sale, precum și a tot ce este destinat folosinţei sale perpetue (art. 1686 alin. (1) C.civ.];
- semnifică transmiterea detenţiei materiale a lucrului, iar nu a proprietăţii ori a
posesiei;
— vânzătorul trebuie să predea titlurile şi documentele privitoare la proprietatea sau
folosinţa bunului (spre exemplu, titlurile de proprietate ale autorilor săi, documentele
cadastrale, avizele, autorizațiile etc.) [art. 1686 alin. (2) C.civ.];
— în cazul bunurilor de gen, vânzătorul nu este liberat de obligaţia de predare, chiar
dacă lotul din care făceau parte bunurile respective a pierit în totalitate, afară numai
dacă lotul era anume prevăzut în convenţie [art. 1686 alin. (3) C.civ.];
— în cazul bunurilor dintr-un gen limitat, dacă ele pier în întregime, vânzătorul este
exonerat de obligația de a preda bunul vândut, având în vedere că alte bunuri de gen
nu mai prezintă interes pentru cumpărător, întrucât nu mai au însușirile avute în
vedere la încheierea contractului;
— în cazul bunurilor incorporale sau al drepturilor de creanţă, obligaţia de predare se
îndeplinește prin înmânarea înscrisurilor doveditoare;
— executarea obligaţiei de predare poate să presupună o atitudine pasivă a vânzăto-
rului (lăsarea bunului la dispoziția cumpărătorului) sau o atitudine activă (să facă
anumite acte sau fapte, astfel încât cumpărătorul să ajungă în stăpânirea bunului);
= în cele mai multe cazuri, pred

ru Ă |
a
lui); de stipulație contrară (expresă sau tacită),
i
odată cu bunul vândur, vânzător,
- în lip e stp dea și fructele percepute după momentul transferului dreptuly,
zi
este obligat să pre ), vânzătorul (sau altă persoană care nu are drept de fola
propri rietate ( (art. 1692 C.civ.
orului) avândi dreptul la restitu itu irea cheltui
ltuielilor fă
elilor făcute pentr,
ință op opozabilfructelor
sință cumpărăt
predate, dacă îti părțile nu s-au
sati dhijaiet altfel.
producerea îru
a ci la dispozi ţia cumpărătorului, liber de orice bunuri ze
Predarea unui — se face prin punere168 7 C.civ.); =E î -- | | e
2 i (art.
bun imobil |
i ae 3 eliberarea spa ţiului imobil ori prin orice altă modalitate Prin care |
prin
putea intra în stă pânirea materi
ală a bunului.
el
cum se
părăto rul ar rai |
1688 C.civ.):
Predarea unui - se poate face fie prin (art.
bun mobil a) remitere materială;
ument sau lucru care îi permite
b) remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt doc
nt.
cumpărătorului preluarea în orice mome
Locul regula: predarea bunului individualizat în momentul încheierii contractului se ya
predării efectua la locul unde bunul se afla la acel moment (art. 1689 C.civ.); obligația de pre. |
a părților ic |
dare a lucrului vândut este portabilă, dacă nu rezultă altfel din convenţi
în lipsa acesteia, din uzanțe; | | ă — |
+ excepție: în cazul bunurilor neindividualizate la momentul incheierii contractului

(bunuri de gen, bunuri viitoare etc.), obligația de predare se aduce la îndeplinire (a |
domiciliul/sediul vânzătorului de la data încheierii contractului, dacă părțile nu şta.
bilesc altfel [obligaţia de predare este cherabilă — art. 1494 alin. (1) lit. c) C.civ.];
* partea care, după încheierea contractului, îşi schimbă domiciliul sau, după caz,
sediul determinat ca loc al predării suportă cheltuielile suplimentare pe care
această schimbare le cauzează [art. 1494 alin. (2) C.civ.]. |
Cheltuielile - cheltuielile de predare, cântărire, măsurare, numărare sunt în sarcina vânzătorulu,
|
predării în schimb, cheltuielile de preluare a bunului și de transport de la locul predării
sunt în
sarcina cumpărătorului, dacă părțile nu au stabilit altfel [art. 1666 alin. (2) C.civ.]; |
- în lipsa uzanțelor sau a unei stipulaţii contrare, dacă bunul trebuie transportat
dintr-un loc în altul, vânzătorul trebuie să se ocupe de expediere pe
cheltuiala cum. |
părătorului; vânzătorul este liberat când predă bunul transportatorului
ori expe- |
ditorului; cheltuielile de transport sunt în sarcina cumpărătorului
(art. 1667 C.civ.).
Starea bunului Starea bunului vândut
vândut, — bunul individual determinat și existent în momentul
încheierii contractului trebuie
dezacordul să fie predat în starea în care se afla la acel moment [art.
1690 alin. (1) C.civ.];
asupra calității — bunurile de gen și bunurile viitoare trebuie să fie
predate în cantitatea și calitatea
ori conform altor criterii determinate în contract (mostre,
eșantioane etc.); bunurile
dintr-un gen limitat trebuie să îndeplinească
însușirile avute în vedere de părți,
neputând fi înlocuite cu altele;
— cumpărătorul are obligaţia de a verifica starea
bunului imediat după preluare,
potrivit uzanțelor, inclusiv în privinţa existenţei
viciilor aparente (viciile aparente
reprezintă neconformităţi ale bunului care
pot şi trebuie să fie identificate de către
Cumpărător cu ocazia preluării bunului, în cazul în care
acestea există, printr-o
Pi 00 verificare atentă, dar normală a bunului, cum ar fi existența unor zgârieturi pe capota
autoturismului, a unei culori diferite de cea convenită etc.);
_ în cazul constatării unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie să îl informeze pe |
vânzător fără întârziere;
- în lipsa acestei informări despre viciile aparente, se prezumă că bunul nu prezintă
vicii aparente şi vânzătorul şi-a executat obligaţia [art. 1690 alin. (2) şi (3) C.civ.];
- în privința viciilor ascunse, sunt aplicabile regulile privind efectele garanţiei
(art. 1707-1714 C.civ.).
Dezacordul cu privire la starea sau calitatea bunului vândut, aspecte constatate cu
ocazia recepţiei bunului de către cumpărător
— în ipoteza în care cumpărătorul contestă calitatea sau starea bunului pe care vân-
zătorul i l-a pus la dispoziţie, președintele judecătoriei de la locul prevăzut pentru exe-
cutarea obligaţiei de predare, la cererea oricăreia dintre părţi, va desemna de îndată
un expert în vederea constatării [art. 1691 alin. (1) C.civ.];
= procedura reglementată de art. 1691 C.civ. se declanșează numai dacă vânzătorul
nu este de acord cu obiecțiunile pe care cumpărătorul le-a făcut în privința calităţii
ori stării bunului vândut; ea privește constatarea unei situaţii de fapt, de care
partea interesată se va putea prevala în cadrul unui eventual litigiu; se admite că
s-ar putea recurge și la procedura constatării de urgenţă a unei stări de fapt de
către executorul judecătoresc, reglementată de art. 364 C.proc.civ.;
— prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune sechestrarea sau depozitarea bunului
[art. 1691 alin. (2) C.civ.], scopul măsurii fiind acela de a conserva starea bunului în
vederea efectuării constatărilor;
- dacă păstrarea bunului ar produce mari pagube sau cheltuieli însemnate, se poate
dispune chiar vânzarea acestuia, pe cheltuiala proprietarului, în condiţiile stabilite de
instanță; hotărârea prin care se dispune vânzarea trebuie comunicată înainte de
punerea ei în executare celeilalte părți sau reprezentantului său, dacă unul dintre
aceștia se află într-o localitate situată în circumscripția judecătoriei care a pronunțat
hotărârea; în caz contrar, hotărârea va fi comunicată în termen de 3 zile de la
executarea ei [art. 1691 alin. (3) şi (4) C.civ.];
= dispoziţiile art. 1690 alin. (2) şi (3) şi art. 1691 C.civ.se aplică şi contractelor
încheiate înainte de data intrării în vigoare a Codului civil actual, dacă preluarea
bunului are loc după această dată (art. 120 din Legea nr. 71/2011).
— regulă: predarea bunului se face la termenul convenit de părți;
e excepții:
E
a) în lipsa stipulării în contract a unui termen pentru plata preţului, cumpărătorul

poate solicita predarea bunului de îndată ce a plătit preţul integral;
b) când, din împrejurări cunoscute de cumpărător încă de la momentul încheierii
contractului, rezultă că predarea bunului nu se poate face decât după trecerea unui
anumit termen, părțile sunt prezumate (prezumție relativă) că au convenit ca pre-
darea să aibă loc la expirarea respectivului termen și, în consecință, predarea
bunului nu poate fi solicitată înainte de acest termen (art. 1693 C.civ.);
= dacă, prin contract, vânzătorul nu a acordat un termen în vederea efectuării plăţii
prețului, atunci acesta are drept de retenţie asupra bunului, până la îndeplinirea
Pee
"de
obligaţiei de p piată a prețului putând refuza predarea bunu
cit la mom lui (este de pre
entul încheierii contractului).
rietatea s-a «i
t Clam
pentru pla i gata ŞI CUMpna a
prop ntract s-a stipulat un termen
Suspendarea RE ci E î solvabil ori garanţiile acordate vânz ărător e]
executării it in ătorului s-au diminuaţ. îg
sau a Si x
în care cumpărătorul devine i ine
obligaţiei de _ res
insolvabil i ulterior inche
Î
ierii « Ntra
ă st caz vânzătorul
poate susp enda aa
predare tului; în isa cumpărătorul nu acor dă garanţii îndestulătoare că iya plăt,
ge de Pred
bunului cât ti Preyy
are ai
|
ili [art 1694ct, alin . (1) C.civ.];
te rmenul stabilit vânzătorul a acordat un termen în vederea iza, *
* dacă, prin contra retenţie asupra bunului
ui, atunc n: |
i acesta are drept de ț p ,
» Până la îndep, p
ODbIIi a de plată a prețului putând refuza predarea bunului,
s îînn ca cazulachit
în ării
care preţu
cumpluiărăt
la orul depudrep
termen, ne tulo cauţ iunențiesaunu prezi
de rete maj ntă
existgă Eăranț
şi ie În;
Obligay, a
E care a devenit scai tă In
* excepţie: situaţia în care ni gi sii ai le î aa
tractului; dacă, la data inchelerii contractului, îi incheierii Con.
inta INSOlVabilitaţea
cumpărătorului, atunci cumpărătorul păstrează eneficiu termenului pentru Plata |
preţului, dacă starea sa de insolvabilitate nu s-a agravat în mod
Substanţa |
[ art. 1694 alin.de (2)insolva
= starea C.civ.]; a
bilitate rezultă din inferioritatea a.
activul ui Patrimo nia| Ce poateș |
supus, potrivit legii, executării silite, față de
valoarea totală a datoriilor Exigibile
C.civ.].
[art. 1417 alin. (2) te| za saga
Sancţiunea - în caz de neexecutare totală sau parțială a obligaţiei de predare (datorată cupei
nepredării vânzătorului), cumpărătorul are de ales între trei posibilități: îi
bunului vândut | 1. poate invoca excepţia de iii
(dacă obligațiile sunt exigibile, iar părțile ay
prevăzut simultaneitatea de executare), în sensu
l că poate suspenda propria Obligație
de plată a prețului până la momentul la care vânzătorul este dispus
să își execute
obligaţia de predare a bunului, obligațiile părților
fiind interdependente;
2. poate cere intotdeauna executarea în
natură a contractului, respectiv predarea |
silită a bunului, dacă aceasta este încă posibilă;
|
* potrivit art. 1539 C.civ,, în caz de executare
cu întârziere a obligaţiei de predare, |
cumpărătorul nu va putea cere atât execu
tarea în natură a obligaţiei principale, căi
şi plata penalităţii, cu |
excepţia cazului în care penalitatea
pentru neexecutarea obligaţiilor la timp a fost stipulată expres|
sau în locul stabiliț;
3. poate cere rezoluţiunea vânzării |
— dacă nu cere executarea silită
tractuale, cumpărătorul are drept a Obligaţiilor con- |
ul la rezoluţiunea totală sau
precum şi la daune-inte parția lă a contractului, |
rese, dacă i se cuvin art. 1549
— în cazul executării cu întârziere alin. (1) C.civ.];
a obligaţiei de predare, cumpărător
ul are dreptul la
prezintă interes pentru

el,
para imo- | — atunci cân
d se vinde un imobil determina zi]
bilelor fără in- | total (stabilit t, fără indicarea suprafeței,
în mod global, iar nu pe unitat pentru un preț|
ea de măsură), nici cumpărătorul
și nic
299
suprafeţei
vânzătorul nu pot cere rezoluțiunea ori modificarea prețului pe motiv că suprafata
este mai mica sau mai mare decât au crezut (art. 1741 C.civ );
prafața
— prin prin inimobi i

ob | determinat indi
se îînțelege indicarea rii acestuia,
localizării
|
a semnelor de h otar, ||
a vecinătăţilor sale etc.
“Vânzarea unei - atunci când se vinde, cu un anumit preţ pe unitatea de măsură, o suprafaţă dintr-un |
suprafețe teren mai mare, a cărei întindere sau amplasare nu este determinată cumpărătorul
dintr-un teren poate cere strămutarea proprietăţii numai după măsurarea şi delimitarea supraf |
mai mare vândute (art. 1742 C.civ.); Balea |
— prin imobil a cărui întindere sau amplasare nu este determinată se înțelege nein-
dicarea numărului cadastral și a coordonatelor de identificare a terenului, care fac
imposibilă înscrierea în cartea funciară a drepturilor astfel dobândite
Îi - . “ o... - —
Vânzarea unui Cazul în care, cu ocazia predării, se constată că suprafaţa reală a imobilului este mai
imobil mică decât cea menţionată în contract
determinat, cu | — cumpărătorul poate solicita vânzătorului să îi transmită suprafaţa convenită;
indicarea - dacă vânzătorul nu are posibilitatea de a-i transmite această suprafață (întrucât
suprafeţei şi a | spre exemplu, nu mai are teren în surplus) ori cumpărătorul nu o cere, legea acordă
preţului pe acestuia din urmă două posibilităţi:
unitatea de a) fie să obţină o reducere din preţ, corespunzătoare cu porţiunea de imobil ce nu
măsură i-a fost transmisă;
b) fie să ceară rezoluţiunea contractului dacă, din cauza diferenţei de suprafaţă
bunul nu mai poate fi folosit în scopul pentru care a fost cumpărat (art. 1743 alin. (1)
C.civ.];
= situația de mai sus nu se confundă cu efectele evicțiunii parțiale, constând în
pierderea, spre exemplu, de către cumpărător, a unei porțiuni din teren, când
vânzătorul trebuie să restituie cumpărătorului o parte din preţ proporţională cu
valoarea părții de care a fost evins, precum și daune-interese, dacă este cazul (pen-
tru detalii, a se vedea secțiunea privind efectele evicțiunii parțiale);
= în vederea stabilirii scopului urmărit de către cumpărător, se va ţine cont de
conţinutul contractului, precum și de orice împrejurări relevante, cum ar fi discu-
iile anterioare încheierii contractului, cererile formulate de cumpărător pentru
obținerea unor avize etc., împrejurări ce pot fi dovedite cu orice mijloc de probă.
Cazul în care suprafaţa reală se constată a fi mai mare decât cea prevăzută în
contract
1. dacă suprafața găsită în plus (excedentul) depăşește a douăzecea parte (mai mare
de 5%) din suprafaţa convenită [art. 1743 alin. (2) teza | C.civ.]:
a) cumpărătorul va plăti, la cererea vânzătorului, un preţ suplimentar, corespun-
zător excedentului; sau
b) cumpărătorul poate să ceară rezoluţiunea contractului, fiind vorba de o dispoziție
legală edictată pentru protecția cumpărătorului, care nu ar avea resursele financiare
necesare plății prețului suplimentar sau nu ar fi dispus să îl plătească;
de 500 de lei
= de exemplu, s-a vândut o suprafaţă de teren de 1.000 mp, cu prețul
reală a terenului este
mp, preţul terenului fiind deci de 500.000 de lei, iar suprafața
plăti suplimentul de preţ de
de 1.100 mp; în acest caz, cumpărătorul fie va mai
50.000 de lei, fie va putea obţine rezoluţiunea contractului;
2. dacă excedentul de suprafață constatat nu depăşeşte a douăzecea parte din total]
suprafeţei convenite, cumpărătorul nu poate SD . n contractului, dar
nici nu poate fi obligat de către vânzător să plătească p edentului (an, 1743 |
pr SE i e o suprafaţă de teren i î în ju p de 500 de le; mp, |

500.000 cl lei, iar SUPER aţa rea a terenului este de
prețul terenu tul fiind „ nu deeste
deci
posibilă rezoluțiunea, dar nici vânzătorul nu ca |
1.030 mp; în acest caz, | excedentului ndeăr30imp, adică | 15.000 de lei; desigur =
i
Îpatatățit să piuluiprețu
nciină
priobț libertăţii de voinţă, | părțile pot însă conveni desființarea
pe te
imentar
ta unu! pret supl |
contractului sau pla |
ţiunsie
i toriei sau! în rezolu
Acţii unea estima de preţ sau a |
ea vânzi: ătorului pentru suplimentul
a estimatorie — acţiun |
» .
|
|
atât acţiunea estimatorie, cât și acţiunea în rezoluțiune trebuie ea săc fie introduse, sup |
n
i n termen de un an de la încheierea contractului, afară |
sancţiunea decăderii din drept,
au fixat o dată pentru măsurarea imobilului, caz în Care tar. |
de cazul în care părţile
1744 C.civ.);n VĂII |
menul de un a n curge de la acea dată (art. i |
= jurisprudenţă: atunci când s-a pronunțat o hotărâre judecătorească ce ține loc ge |
V contract de vânzare, termenul de un an în care poate fi intentată acţiunea vânzăto-
j rului pentru suplimentul de preț curge de la data rămânerii definitive a hotărârii |
care ţine loc de contract de vânzare, pentru că de la acea data operează transferul
dreptului de proprietate (I.C.C.., s. com., dec. nr. 2944/2003, în D. ANGHEL, L. HARA- |
BAGIU, Contractul de vânzare, Ed. Hamangiu, 2011, p. 376-377); |
= împlinirea termenului de un an de la încheierea contractului are ca efect pierde- |
rea dreptului subiectiv neexercitat înăuntrul acestui termen de decădere. |
Vânzarea a — când prin acelaşi contract s-au vândut două fonduri cu precizarea întinderii fiecăruia
două fonduri şi pentru un singur preţ, dacă întinderea unuia este mai mare, iar a celuilalt mai mică
|
cu precizarea se va face compensaţia între valoarea surplusului şi valoarea lipsei; |
întinderii » neexistând decât un singur preţ, nu va exista decât o singură vânzare;
dacă însă a
fiecăruia fost stabilit un preț deosebit pentru fiecare fond, atunci ar fi vorba
de ini |
contracte de vânzare, chiar și în ipoteza, improbabilă în practică,
în care acestea ar |
fi constatate printr-un singur înscris;
|
— acţiunea estimatorie, fie pentru suplimentul de preţ, fie
pentru scăderea sa, poatefi |
introdusă potrivit regulilor stabilite de art. 1743-1744
C.civ.; |
aa — acțiunea în rezoluțiune este supusă, în acest caz,
dreptului comun (art. 1745 C.civ.). |
o ligația - potrivit art. 1483 alin. (1) C.civ., obligația de
a strămuta și | proprietatea implică
; biet obligațiile de a preda lucrul și de a-l conserva
până la predare; de asemenea, potrivit |
ae art. 1485 C.civ., obligaţia de a preda un bun
individual determinat o cuprinde şi pe|
az aceea de a-l conserva până la predare;
pana
0 la —nobligația de
e Aaa, conservar |
e are caracter accesoriui și ci ă intervine
: în acele cazuri în care | |
ost predat la încheierea contractului;
— întrucât bun 2 ş ||
,
tract a = a î în starea In care acesta se găsea în momentul încheierii con- |
|
uLva fi obligat să îl menţină în acea stare în vederea predării; |
MEI.
Ps: - . .
— neîndeplinirea obligaţiei de conservare va atrage răspunderea Vânzătorului, el ]

. . . ——————————
iale ca un depozitar cu titlu oneros, pentru cea mai ușoară cul

pă
- culpa vânzătorului este prezumată (art. 1548 C.civ.);

— răspunderea vânzătorului este înlăturată dacă va dovedi existen
ța unui caz fortuit
sau de forță majoră, fapta imputabilă exclusiv creditorului (cumpăr
ătorului) sau fapta
imputabilă exclusiv unui terţ;
- cheltuielile făcute de vânzător cu conservarea bunului sunt în sarcina cumpă-
rătorului (deoarece acesta este proprietarul bunului), dacă nu s-a convenit altfel;
= sunt aplicabile prevederile art. 2122 alin. (1) C.civ,, potrivit cărora dport
(cumpărătorul) este obligat să restituie depozitarului (vânzătorului) cheltuielile pe
care acesta le-a făcut pentru păstrarea bunului;
= dacă, până la predare, bunul urmează să fie folosit de vânzător (sau, cel puțin, să
se afle la dispoziția sa), acesta este obligat să suporte cheltuielile de conservare, în
calitate de veritabil comodatar, în această ipoteză fiind aplicabile dispoziţiile
art. 2148 alin. (1) C.civ. („comodatarul este ținut să păzească și să conserve bunul
împrumutat cu prudenţa și diligență unui bun proprietar”) și ale art. 2151 alin. (1)
C.civ. („comodatarul suportă cheltuielile pe care le-a făcut pentru a folosi bunul”).
2.3. Obligaţia de a-l garanta pe cumpărător pentru evicțiune
2.3.1. Aspecte generale

"Noţiune — evicțiunea reprezintă pierderea, în tot sau în parte, a proprietăţii bunului sau tulbu-
rarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar asupra bunului
cumpărat;
- vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicțiunii
[art. 1695 alin. (1) C.civ.];
— presupune o tulburare de drept, ce se regăsește în esența dreptului de proprietate,
iar nu o tulburare de fapt; impotriva tulburărilor de fapt, proprietarul se poate apăra
prin intermediul acţiunilor posesorii.
Precizări — vânzătorul răspunde față de cumpărător pentru:
a) pierderea de către acesta din urmă, în totalitate sau în parte, a dreptului de
proprietate; ori
b) situația în care este tulburat/impiedicat în exercitarea prerogativelor sale de
proprietar;
— răspunderea pentru evicțiune este angajată nu în temeiul calității de fost proprietar
a înstrăinătorului bunului, ci în considerarea calității de vânzător, asumată prin în-
cheierea contractului de vânzare;
- obligaţia de garanţie contra evicțiunii este aplicabilă în orice vânzare, inclusiv în
vânzarea la licitație publică;
= jurisprudenţă: obligaţia vânzătorului de a garanta cumpărătorul pentru evicţiune
este legată indisolubil de natura contractului încheiat de aceştia, astfel încât, în pre-
zenţa unui contract cu această natură juridică, devine lipsită de orice relevanţă
juridică modalitatea în care s-a PR contract. Ca atare a

rarea că vânzarea imobilului s-a realizat Bra = ectul unei hotărâri judecă toreşti iar
€ju.
nu printr-un acord liber exprimat de Vanzator, nu poate avea ca efect 4 XONerare;

acestora din urmă de obligaţia de garanţie illa ea cite Hotărârea Judecăto.
rească ce a ţinut locul actului de vânzare a ia 3 Eei rumentul
juridic ru juridic și Care
poate prin
s-a suplinit consimţământul vânzătorului, iar efectul
echivalent celui care s-ar fi produs în situaţia in care respectivul CONSimţămâny i
fost exprimat În mod voluntar (I.C.C.., s.1 civ., dec. nr. 2401 din 19 decembrie
2019, www.scj.ro). = 4 vizibilăî i i |
Indivizibilitatea - obligaţia de garanţie contra evicţiunii este indivizibilă între debitori (art 1697
Cer |
obligaţiei de deci, în caz de pluralitate de vânzători (mai mulți vanzători-coproprietar; în ii |
garanţie contra mulţi moștenitori ai vânzătorului), aceștia sunt ținuți indivizibil să j garanteze pe |
|
evicțiunii ră
cumpărător icţiuni
contra evicți unii,i; u
aia |
PE : |
_ este indivizibilă inclusiv obligaţia de plată a su bani datorate cumpără |
torului ca urmare a producerii evicțiunii, caz în
care acesta se poate îndrepta impo.
triva oricăruia dintre vânzători (sau moștenitori ai vânzătorului) pentru întreaga Sum ||
ce i se datorează, nesuportând astfel riscul insolvabilității vreunuia dintre vânzători |
(ori moștenitori ai vânzătorului). |
|
Cazuri de A. Evicţiunea ce provine din fapta unui terţ PIE ag
evicțiune - obligația de garanţie contra evicțiunii ce provine din fapta unui terț este de fala |
(iar nu de esenţa) vânzării, astfel că aceasta
poate fi înlăturată sau modificată prin |
convenţia părţilor.
|
Condiţii cumulative |
1. să fie vorba despre o tulburare de drept din
partea unui ter, în sensul că acesta |
invocă pretenții care aduc atingere existenței dreptului
de proprietate dobândit prin |
contractul de vânzare;
— în acest sens, art. 1695 alin. (2) C.civ. prevede
că „garanţia este datorată Împotriva |
evicţiunii ce rezultă din pretenţiile unui terţ
numai dacă acestea sunt întemeiate pe up
drept născut anterior datei vânzării (...)”; prin |
urmare, textul alin. (2) trebuie inter. |
pretat în sensul că este vorba despre
faptul că terţul invocă un drept de proprietate
sau alt drept patrimonial asupra bunului; |
* de exemplu: terțul susține că o |
parte a terenului cumpărat este
ori invocă existența unui drept de proprietatea sa |
servitute pe terenul dobândit, de
rătorul nu a avut cunoștință la încheierea care Cumpă- |
contractului;
” jurisprudenţă: săvârșirea oricărui |
act material prin care se încalcă
este și ocuparea unei suprafețe posesia, cum |
de teren, reprezintă o simplă
irelevantă din perspectiva tulburare de fapt, |
producerii evicțiunii; vânzătorul
este garant numai dacă |
CONTRACTUL DE VÂ
NZARE 303
[ie a îi ipoteza în care imobilul a fost vându
vă t ca fond domi ânzăto
inant, , vânzăt i E
rul ră
orul ete
dacă dreptul de trecere (art. 617-620 aspunde
C.civ .) sau servitutea
taina
întrucât micșorează valoarea imobilului; de trecere nu există
= în cazul ipotecilor și privilegiilor, obli gația
de garanţie se declan
debitorul principal nu își plătește dato ria și credit șează numai dacă
oru l trece la realizarea cre
| anţei:
e, , luate în posesie efec tivă
ecti vă de cătr
rătorul de bună-credință, proble
aj
ă e cumpă
3
ma garanţiei contra evicțiunii se poat
iei
dacă adevăratul proprietar le poate revendica D= Aîn condiţiile

de e pune e E
a
C.civ.; Vile art. 937 alin. (2) și (3)
= răspunderea pentru evicțiune intervine și în situaţia în care cumpărătorul pierde
temporar posesia imobilului, dacă deposedarea are o cauză preexistentă vânzării;
- vânzătorul va răspunde pentru evicțiune indiferent dacă a cunoscut sau nu i oa
evicțiunii (deci indiferent de buna sau reaua sa credință), el neputându-se libera de
răspunderea pentru evicțiune dovedind că la data încheierii contrac
tului nu a cunos-
cut cauza evicțiunii dintr-un motiv ce exclude culpa sa;
— tulburarea de drept trebuie să fie actuală sau iminentă, iar nu eventuală;
2. pretențiile invocate de către terţ să fie întemeiate pe un drept
născut anterior
datei vânzării;
— ca regulă, pentru drepturile terțului născute după vânzare, cumpărătoru
l va suporta
riscul;
= de exemplu, exproprierea bunului vândut sau interzicerea de către autorităţile
competente a construirii într-o anumită zonă, intervenită după încheierea contrac-
tului de vânzare, nu atrage răspunderea vânzătorului;
= întrucât cauza evicțiunii trebuie să fie anterioară vânzării, vânzătorul nu răspunde
pentru uzucapiunea, chiar începută înainte, dar împlinită ulterior, dacă împlinirea
termenului nu era iminentă; în acest caz, cumpărătorul, devenit proprietar, putea
să întrerupă uzucapiunea;
* prin excepție, vânzătorul răspunde de evicțiune chiar și atunci când cauza evicțiu-
nii este ulterioară vânzării, dacă aceasta îi este imputabilă;
3. faptul generator de evicțiune să nu fi fost cunoscut de cumpărător la data în-
cheierii contractului;
— în cazul în care cumpărătorul a contractat cunoscând cauza evicțiunii, atunci și-a
asumat riscul producerii acesteia; sarcina probei privind cunoașterea cauzei evicțiunii
revine vânzătorului.
B. Evicțiunea ce provine din fapta imputabilă vânzătorului
- obligaţia negativă a vânzătorului de a nu-l tulbura pe cumpărător în liniștita stăpâ-
nirea a bunului este de esența vânzării, orice stipulație contrară fiind considerată
nescrisă (art. 1699 C.civ.);
- răspunderea vânzătorului este declanșată pentru fapte imputabile lui, ivite anterior
sau chiar ulterior vânzării [art. 1695 alin. (3) C.civ.];
— cumpărătorul se va putea apăra întotdeauna împotriva faptei personale a vânză-
torului, prin simpla invocare a excepţiei de garanție, potrivit căreia acela care este
obligat să garanteze contra evicţiunii nu poate să evingă (art. 1696 C.civ.); (5
lă, astfel încat,
= obligaţia de garanție a vânzătorului este o obligație patrimonia
universal sau cu titlu universal,
după decesul acestuia, ea se transmite succesorului
care este ținut să îl garanteze pe cumpărător;
orilor cu titlu u particule
ranţie nu po ate fi opusă succes particula ra Van)
—
» excepi,țiaei nefiin
de garanț
d ie
ținuț “o
işi ieaţ
primuiile autor :
torulu l cump ărătului
or îllor,reven
spredicăexemdeplu,la celdacăde-alup bun |
do a |
â două ori : ini
i DDR esul nu poate fi soluționat prin invocarea excepţieiie de garanție su
cumpărător, proc nție poate fi invocată nu numai în materidee vânzare, c i în toate |
= excepția de E airiinareă este cu titlu oneros, inclusiv În materia ceSiunii de |
cazurile în care
creanţă; ilă vânzătorului poate consta într-o tulburare de drept sau de fape. |
- fapta imputabi = > o tulburare de drept introducerea de câtre vânzător â unei acţiun,
= nu reprezintă O ţiuni în rezoluţiunea contractului de vânzare;
i
-în nulitate nei ac ceace
sau an u Liza i e fi anterioară contractului,
y dar ascunsă față de |
: 13 vânzătorului poat
ăzut « ac |
j în contract;
Ta ş[inputaae oate
Si fi ulterioară vânzării, dar neprevăzută su
indi rect ă, adic ă real izat ă
ului poa poate fi directă sau
-pi fapta el imp
i la : ilăă v vânzător i
utabil |
ul
iintermedi sua i terţ
e ; tarii care vinde bunul de două ori răspunde pentru evicţiune
= de i ate cumpărător, în ipoteza în care cel de-al doilea cumpărător şi-a i
faţă de p | de dobândire a imobilului înaintea primului Cumpărăto» |
?în cartea iară a actu
funciara _ inalt Ti | i ii.
mobil; |
sau, după caz, a intrat cu bună-credinţă în posesia bunului care îug
calități , pe
7 7
dobând irii unei noi

— vânzătorul nu poate evinge nici în în
contra ctului ;
avea Îpi eîncheieriidacă vânzătorul a dobândit de la un terţ un
imobil în favoarea
și de care
căruia exista o servitute neaparentă care grevează imobilul vândut
cumpărătorul nu avea cunoștință, vânzătorul nu se va putea prevala de această
e;
servitute, cumpărătorul putându-i opune excepţia de garanţi
= actualul Cod civil nu mai vorbeşte de evicţiunea care ar rezulta dintr-un „fapt
din „fapte imputabile vânz3. |
personal” al vânzătorului, ci de evicţiunea ce provine
torului”, ceea ce semnifică o creştere a cazurilor de răspundere a vânzătorului
pentru evicțiune, înţelesul sintagmei „fapte imputabile vânzătorului” urmând a fi.
stabilit de la caz la caz, prin raportare la obligaţiile vânzătorului şi la dispoziţiile |
art. 14 și art. 16 C.civ.
— cumpărătorul;
- dobânditorii subsecvenţi ai bunului, indiferent dacă aceştia au dobândit cu titlu one-
ros sau cu titlu gratuit (art. 1706 C.civ.); în acest caz, garanţia contra evicțiunii va
exista din partea noului vânzător față de noul cumpărător și tot așa, în toate vânzările |
subsecvente, având același conținut precum cel al garanţiei cumpărătorului inițial, cu |
condiția ca acești subdobânditori să nu își fi asumat riscul producerii evicțiunii |
(art. 1698 alin. (2) teza finală C.civ.]; |
= obligația de garanţie a vânzătorului contra evicțiunii există nu numai față de|
cumpărător, ci și față de subdobânditori, chiar dacă aceștia sunt succesori cu titlu
particular și cu titlu gratuit, inclusiv atunci când cumpărătorul
iniţial nu răspunde
pentru evicțiune față de dobânditorul cu titlu gratuit, deoarece, odată cu bunul,
se |
transmit subdobânditorului și toate drepturile
legate de acel bun; |
= în cazul în care contractul de vânzare s-a încheiat prin
intermediul unui mandat
fără reprezentare, mandatarul răspunde pentr
u evicțiune față de cumpărător
[art. 2039 alin. (1) C.civ.].
305
32, Modalitatea în care operează garanția și răspunderea pentru evicțiune după

2
cur evicțiunea s-a produs sau nu
Dacă — răspunderea pentru evicțiune constă într-o garanţie generală din partea vânzăto. |
|
ce se concretizează într-o obligaţie de a nu face;
oii încă | rului
în acestpe sens, vânzătorul se abţină de la orice act sau fapt care l-ar putea
trebuie să prerogativelor
Bu tulbura cumpărător în exercitarea de proprietar. |
- presupune că terțul și-a exprimat pretențiile în cadrul unei cereri de chemare în

-
a
Dacă
..
i i
ă
ar putea
formulate împotriva cumpărătorului, în urma căreia putea cumpărătorul
recunoaște trb dia
aicțiunea este
pe cale să se pierde dreptul de proprietate în tot sau în parte ori i s-ar
judecată
alt drept patrimonial asupra bunului;
- în această ipoteză, răspunderea pentru evicțiune constă într-o obligație de a face a
vânzătorului, iar, în caz de neîndeplinire, va antrena răspunderea acestuia față de
cumpărător;
- astfel, vânzătorul este obligat a produce toate apărările necesare și de care dispune
pentru a-l apăra pe cumpărător în privința dreptului de proprietate transmis, în proce-
sul cu terțul evingător, în scopul respingerii acțiunii terțului și păstrării proprietăţii de
către cumpărător;
= cumpărătorul are, practic, obligația de a-l chema în judecată pe vânzător, alături
de el, în procesul prin care terţul evingător invocă drepturi asupra bunului dobândit
prin contractul de vânzare, prin intermediul unei cereri de chemare în garanție;
= în situaţia în care cumpărătorul nu îl înștiințează și nu îl introduce pe vânzător în
procesul cu terţul evingător, iar în urma judecății cumpărătorul pierde bunul, vân-
zătorul se va putea exonera de răspunderea pentru evicţiune, invocând faptul că
nu a fost chemat în proces, fiind lipsit, astfel, de posibilitatea de a-l apăra pe
cumpărător (invocă exceptio mali processus — excepţia procesului rău condus);
= vânzătorul nu va fi automat exonerat de răspundere doar pentru simplul motiv că
nu a fost introdus în proces de către cumpărător, ci numai dacă demonstrează, în
procesul având ca obiect răspunderea lui pentru evicțiune, faptul că existau
suficiente apărări care ar fi condus la respingerea cererii terţului;
= evicţiunea poate fi şi consecinţa unei acţiuni în justiţie formulate de cumpără-
torul însuşi; de exemplu, acţiunea cumpărătorului formulată împotriva terţului care
a pus stăpânire pe lucru sau care contestă dreptul de servitute al cumpărătorului.
Dacă — dacă evicțiunea s-a produs, vânzătorului îi incumbă o altă obligație de a face, adică
evicțiunea s-a | să il despăgubească pe cumpărător pentru pierderile înregistrate;
produs — se disting două situații (cumpărătorul a pierdut dreptul de proprietate în totalitate
sau în parte), în raport cu care diferă întinderea garanţiei:
1. evicțiunea totală;
2. evicțiunea parțială.
2.3:3, Intinderea garanţiei în situația în care evicțiunea s-a produs
| Întinderea Noţiune
garanţiei - pierderea în totalitate a dreptului de proprietate de către cumpărător în urma
În caz de procesului cu terțul evingător;
ici ta EI
solici iunea v ânzării, restituirea prețului zi oma ai
evicțiune — cumpărătorul va putea i Et, rarea
comisoriu cumpărătorul poate declara unilateraj
, rese);, a
totală prejudiciuluiuliui suferit (d aunact
e-inte
« dacă ta aceasta poate interveni de plin drept; în lipsa unui par, ue
i
eeiu, ca ta
rez ,ţiunea
olu judiciară.
nu poate fi decâtât jud
sor
a . 2.
d restituirea preţului de către vânzător (art. 1701 C.civ.)
ri
i e
10
Hi
E Pui se restituie în întregime, chiar dacă

iii td l
rdecă cea din momentul ică ir a avea, la data Produ. |
Es
a
Daru o valoareindepend
mai mică
ent decât
ii, rii sau ar fi i Suferi suferi.
vânzării
dacă *
această -
situație se datorează ă
neglijenţe; |
..
eteriorari ! Ze pai
cumpărătorului sau forţei majore, izat foloase din deteriorările
|
ie: dacă cumpărătorul a realizat |
. i foloase (beneficii) urmeazăfo a fi scăzută dinat preţul Talizate
pe care bunulyj
îi ata
valoarea
ş
rează vânzăto rul; aceste reguli ică și și atunci i când |
se aplică când vânzătoru
vă l este Obligat să îna
« se ad mite că E asa r care exercită acțiunea
t unui subdobândito e +în Baranţie
pen. |
p oieze preţul primi potriva sa, fără
& a deosebi ; i
ict
mire irect îm după cum subdobânditorul a plă u
lea a cumpărat un preț mai mic
sau mai mare ori a dobândit
bunul “ |
titlu gratuit, deoarece art. 1706 C.civ., potrivit căruia vânzătorul este Obligat să ga- |
ranteze contra evicțiunii față de orice dobânditor subsecvent al bunului, Nu face
nicio deosebire; subdobânditorul care a plătit un preț mai mare decăt prețuj plătit
în contractul de vânzare iniţial poate să solicite diferența de preț de |avânzător,
cu care a contractat direct (cumpărătorul din contractul de vânzare inițial), nepu. |
tând însă solicita vânzătorului iniţial întregul preț plătit;
- dacă la data evicţiunii, valoarea lucrului vândut a crescut faţă de momentul
încheie.
rii contractului, din orice cauză, vânzătorul este obligat să suporte, pe lângă
restituirea
preţului, şi sporul de valoare pe care bunul l-a înregistrat
până la data €vicţiunii (indi-
ferent de buna sau de reaua-credință a vânzătorului);
» exemplu: în cazul în care s-a vândut o locuință
cu 200.000 de lei, iar, ca Urmare a
creșterii preţurilor locuințelor în localitatea respectivă,
locuinţa a înregistrat un
spor de 30.000 de lei până la data producerii evicțiunii, cumpărătorul
va avea
dreptul să primească 230.000 de lei (ceea ce
i-ar permite să își procure o locuință
similară);
2. reguli privind întinderea daunelor-interese datorate
de către vânzător, pe lângă
restituirea prețului (art. 1702 C.civ.): |
- daunele-interese cuprind:
a) valoarea fructelor ce au fost restitu
ite de cumpărător terţului evingător
vorba despre fructele percepute îi
după ce cumpărătorul a cunoscut drepturile ter-
țului asupra bunului);
b) cheltuielile de judecată făcute
de cumpărător în procesul cu
Cum Și in procesul de chemare terţul evingător, pre-
în garanție a vânzătorului;
€) cheltuielile încheierii Şi exe |
cutării contractului de vânzar
tor; e sup ort ate de Cumpără-
d) pierderile
țiunii suferite şiȘI câstiauri 3
câştigurile nerealizate de către cumpărăt or din Cauza evic- |
307
——— 7] e)cheltuielile făcute de cumpărător pentru lucrările efectuate în legătură cu be
vândut, indiferent că sunt lucrări autonome sau lucrări adăugate, însă. în |
acestora din urmă, numai dacă sunt necesare sau utile: aid
= din redactarea art. 1702 alin. (2) C.civ. rezultă că aceste cheltuieli ar putea fi |
|
solicitate şi de la terţul evingător, acesta din urmă fiind, în fapt, cel căruia îi profită
lucrările autonome, precum și lucrările adăugate necesare sau utile efectuate
in
legătură cu bunul;
f] vânzătorul de rea-credinţă (care a cunoscut cauza evicţiunii la data încheierii
contractului de vânzare) va fi ţinut să restituie cumpărătorului şi cheltuielile pe care |
acesta le-a făcut pentru efectuarea și, după caz, ridicarea lucrărilor voluptuare;
= în materia garanţiei contra evicțiunii, vânzătorul este ținut să repare și preiucdictut
care nu putea fi prevăzut la data încheierii contractului (prejudiciul imprevizibil)
spre exemplu, nu prezintă relevanță dacă sporul de valoare acumulat până la data
evicțiunii, ca urmare a creșterii preţurilor bunurilor similare pe piața relevantă, era
sau nu previzibil la data încheierii contractului de vânzare.
Noţiune
garanţiei în caz - pierderea în parte, de către cumpărător, a dreptului de proprietate ori restrângerea
de evicțiune dreptului acestuia (spre exemplu, pierde doar un atribut al dreptului de proprietate);
— evicțiune parțială nu înseamnă numai pierderea unei părți din bun (în sensul de frac-
țiune materială a acestuia sau de cotă-parte din dreptul de proprietate), ci și existența
unui dezmembrământ al dreptului de proprietate sau a unui drept de creanță care
este opozabil cumpărătorului (de exemplu, terțul are un drept de folosință asupra
bunului în temeiul unui contract de locațiune opozabil).
Efecte
1. cumpărătorul va putea solicita rezoluţiunea vânzării, restituirea preţului şi
daune-interese (în baza acelorași reguli de la evicțiunea totală), dacă partea din drep-
tul de proprietate de care a fost evins este îndeajuns de însemnată încât, dacă ar fi
cunoscut evicţiunea, el nu ar mai fi încheiat contractul [art. 1700 alin. (1) C.civ.];
2. dacă nu cere sau nu obţine rezoluțiunea, cumpărătorul va putea solicita obligarea
vânzătorului să restituie o parte din preţ proporţională cu valoarea părţii de care a
fost evins şi, dacă este cazul, să plătească daune-interese (art. 1703 C.civ.);
= în cazul în care ar fi îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru rezoluțiunea con-
tractului, cumpărătorul are posibilitatea de a alege între a solicita rezoluțiunea
contractului sau restituirea unei părţi din preţ proporţionale cu valoarea părţii de
care a fost evins;
„ în caz de evicțiune parțială, în privința preţului, se va avea în vedere prețul
vânzării, așa încât, în raport de partea de care a fost evins, cumpărătorul are
dreptul la restituirea părţii corespunzătoare din preţ; de exemplu, dacă dintr-un
teren de 500 mp, pentru care s-a plătit 250.000 de lei, cumpărătorul a pierdut 100
mp, atunci el va avea dreptul să i se restituie 50.000 de lei;
= deși în privinţa restituirii preţului, aparent, nu are importanţă dacă între momen-
sau a scă-
tul vânzării şi momentul producerii evicțiunii valoarea bunului a crescut
va avea dreptul și la des-
zut, totuși, în cazul creșterii valorii bunului, cumpărătorul
vor include și
păgubiri, care se stabilesc potrivit art. 1702 C.civ., deci despăgubirile
câștigurile nerealizate de câtre cumpărător din cauza evicțiunii;
. icț ersonal, plătind o sumă de bari ——

3. cumpărătorul poate înlătura evicţiunea p bani say tra =)
Ă 3 îi bene ficiul terțului evingător (ant e
ferând proprietatea asupra altui bun înlibera de urmările garanţiei, în prin- 1704 c Civ.)
cu mențiu
aenea cătrei vă
că vânzăt oru | se poate , cap su |
cumpăr ător a sumei plătite, cu dobând
: a a legală i
mburs calculată î de la , pri
datan |
m i i i i
plăţii iiar în cel de-al doilea caz, prin plata valorii bunului dat, precum ȘI, În
plăţii,
ltuielilor aferente; | NI ambele ||
cazuri,i Re iasi C.civ. poartă denumirea marginală „înlăturarea evicțiunii de câtre
„Civ. |
= deși art.
că sunt înlăturate doar efectele garanţiei
se observăorul :
cumpărăto ””.E cumpărăt este dispus
.atunci cân o sumă de bani sau dându-i săun păstreze bunul cumpărat, Plătind te
alt bun, vânzător ul nu poate fi opj; u-
lui MR să îi achite cumpărătorului suma de bani pe care acesta i-a a
întoate a cibarite legală sau, după caz, valoarea
bunului dat terțului, cidctita |
terțului e ne recunoscută de lege vânzătorului, care însă poate
aprecia că Dente |
este o mim să restituie cumpărătorului prețul vânzării,
el este RD cu daune-intereş N
lu, dacă preţul pe care cumpărătorul
pene
I-a plătit terțului este mai ina
vă care vânzătorul ar trebui să o achite cumpărătorului
În cazul în Care
acesta ar pierde bunul (preţul vânzării și daune-interese), Vanzătorul va alege |
probabil să plătească această din urmă sumă. |
cumpărătorul care, fără a exista o hotărâre judecătorească, a recunoscut drepij”
terțului pierde dreptul de garanție, afară de cazul în Cara: iovedește că nu existau |
motive suficiente pentru a împiedica evicțiunea [art. 1705 alin. (2) C.civ.];
= această dispoziție legală are ca scop preîntâmpinarea unor eventuale înțelegeri
frauduloase între cumpărător și ter; de aceea, dacă un terț invocă un drept,
cumpărătorul, spre a evita riscul pierderii dreptului de garanţie pentru evicțiune,
trebuie, înainte de a recunoaște dreptul terțului, să îi solicite vânzătorului să își |
execute obligația de garanţie contra evicțiunii; |
- angajarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune nu este, în toate cazurile,
condiționată de producerea evicțiunii prin intermediul unei hotărâri judecătorești, de
exemplu, atunci când cumpărătorul renunţă la bun, întrucât dreptul invocat de terț
este evident;
— cumpărătorul care nu formulează o cerere de chemare în garanţie a vânzătorului în
procesul cu terţul evingător şi este condamnat printr-o hotărâre cu
autoritate de lucru
judecat pierde dreptul de garanţie dacă vânzătorul dovedeşte
că existau motive |
suficiente pentru a se respinge cererea terţului [art. 1705 alin. (1) C.civ.].
Prescripti- — acțiunea în garanţie pentru evicțiunea consumată (care s-a produs) este o acţiune |
bilitate patrimonială, supusă prescripției extinctive în termenul general
de 3 ani, care curge |
de la data producerii evicțiunii.
|
2.3.4. Modificarea sau înlăturarea garanţiei pentru evicț

iune prin convenția părților
Clauzele de Norme supletive SII
restrângere — părţile au libertatea să extindă ori să restrângă

obligaţia de garanţie; acestea pot
sau de înlătu- chiar conveni să îl exonereze pe vânzător de orice garanție
contra evicțiunii [art. 1698 |
rare a răspun- alin. (1) C.civ.]. |
derii
|
i
309
.—_ Limitele clauzelor de nerăspundere pentru evicţiune

- aceste clauze sunt permise, cât timp sunt prevăzute expres de convenţia părţilor, cu
următoarele limitări:
1. evicţiunea provenită din faptul personal al vânzătorului;
|
- vânzătorul va răspunde întotdeauna de evicţiunea cauzată ulterior vânzării prin |
faptul său personal (art. 1699 teza | C.civ.);
|
* nu ar fi vorba de o clauză de exonerare de răspundere, ci de o clauză prin care
se
determină conținutul și limitele dreptului transmis, atunci când anumite fapte, să-
vârșite de vânzător anterior încheierii contractului de vânzare, sunt aduse la CUNOȘ-
tință cumpărătorului (de exemplu, o servitute neaparentă constituită în favoarea unui
terț);
- așadar, poate fi înlăturată total doar evicțiunea provenind din fapta unui terţ;
2. evicţiunea provenită din cauze pe care vânzătorul le-a ascuns cumpărătorului;
- vânzătorul va răspunde întotdeauna de evicţiune, în cazul în care a fost de rea-cre-
dință, respectiv pentru evicţiunea provenită din cauze pe care, cunoscându-le în
momentul vânzării, le-a ascuns cumpărătorului (art. 1699 teza a II-a C.civ.);
- soluţia se întemeiază pe argumentul conform căruia, în materie de dol sau de
rea-credință, întinderea răspunderii părții în culpă depășește cadrul contractual, fiind
asimilată unei răspunderi civile delictuale, din cauza elementului intenţiona ilicit la
momentul la care părţile intră în relaţii contractuale de drept civil;
= clauza care ar contraveni oricăreia dintre cele două limite este lovită de nulitate
absolută și de drept (clauză considerată nescrisă);
3. vânzătorul nu poate fi exonerat de obligaţia restituirii preţului;
e excepție: această regulă nu operează în cazul în care cumpărătorul a încheiat vânza-
rea asumându-şi, în mod expres, riscul producerii evicţiunii (art. 1698 alin. (2) C.civ.].
Clauzele de - sunt permise fără nicio restricţie, cât timp sunt prevăzute expres de convenția
agravare a părţilor şi clar exprimate; în caz de îndoială, se aplică regulile garanţiei de drept;
răspunderii = exemple: clauze privind atragerea răspunderii pentru cauze ulterioare vânzării,
clauze privind atragerea răspunderii pentru fapta terţilor.
24. Obligaţia de a-l garanta pe cumpărător pentru viciile ascunse ale bunului
vândut
2.4.1. Consideraţii generale

Noțiune — vânzătorul este obligat să îi asigure cumpărătorului folosința utilă a lucrului vândut,
potrivit destinaţiei și naturii acestuia, fiind răspunzător față de cumpărător în cazul în
care, la data predării, bunul vândut este afectat de vicii ascunse care îl fac impropriu
întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură între-
buinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat
sau ar fi dat un preţ mai mic [art. 1707 alin. (1) C.civ.];
= viciul nu trebuie să se refere la substanța, la esența bunului, caz în care ar putea fi
vorba de eroare sau dol, ca vicii de consimțământ; spre exemplu, faptul că motorul
autoturismului nu este cel original nu constituie un viciu ascuns, ci o eroare asupra
ulii ve substanţei lucrului sau, după caz, un dol.
a - lică și în ipoteza în care

în ——
ranți - regulile garanţiei pentru v! ciile ascunse se ap
Si ui
„ÎN Cursuj RE
E . ari bunul de către cumpărător, se a senirdeg a eXIgenţelor de
ES: litate stabilite dectulcătreefectelor,
părţi la art.
momentu incheieasimi ilează
Root
convenite
Bee 1714 Cciv. ează v; eOr (art.
vicii 1714 ŞICiv)
ascunse ln. |
așadar, sub aspe NE bunul nu prezintă defecţiuni propriu-zise; Psa
ităț
calităților conven ite,s chi Ă
se referă la existența AR .
unor vicii de calitate ascunse ale bunulyj;
- ipoteza de mai su ilite de către părți, fiind diferită de ipoteza
stabi În care d în |
raport de exigenţele 3 a bunului, cu ocaziai n sti
predării/recepției i acestuia, Situație rez |:
testă calitatea aparentă egle. |
E rt. 1691 C.civ., când, în fapt, exista
mentată de art. un dezacord între Părți cu Privi
ului pe care vânzătorul îl pune
: ă a bun la dispoziție Cumpărătoruly; re|.4 | |
calitatea aparente ; În
acest caz, dezacordul asupra ca lității aparente va fi tranșat prin Numirea u nuiUl expert, | |
|
u | vânzării după mostră sau model, vânzătorul garantează că
bunul are d
Garanţia în ca- cf |
|
mostrei sau m odelului (art. 1715 C.civ.).
zul vânzării du- | țilelea
|
pă mostră sau
model
ă îi rile silite nu se datore ază garanţie contra viciilor ascunse [an 170731
707 3 |
Lipsa obligaţiei | — în vânzări
de garanţie SEE vânzării unei moșteniri, dacă nu specifică
bunurile asupra cărora se înting |
drepturile sale, vânzătorul garantează numai calitatea sa de moștenitor (an. 148 |
C.civ.), iar nu și calitatea bunurilor din moștenire. |
eficiarii - vânzătorul este obligat să garanteze contra viciilor ascunse față de orice dobândag; |
Ei subsecvent al bunului, fără a deosebi după cum dobândirea este cu titlu Oneros sau cu
ntra viciilor | titlu gratuit;
E -
a | Fă Ni
Ei - obligația de garanție a vânzătorului contra viciilor ascunse există nu numai faţă de
cumpărător, ci și față de subdobânditori, chiar
dacă aceştia sunt succesori cu titlu |
particular și cu titlu gratuit, inclusiv atunci când cumpărătorul inițial nu
răspunde |
pentru viciile ascunse față de dobânditorul cu
titlu gratuit, deoarece, odată Cu bunul, |
subdobânditorul a dobândit și toate drepturile
și acțiunile privind acel bun, al
acceso
rii ale bunului ce a format obiectul contractului, deci
și acțiunea în garanţie |
contra viciilor ascunse. |
|
2.4.2. Condiţiile angajării răspunderii pentru vicii ascu

nse, Proba
Viciul să fie — este ascuns acel viciu care, la data
predării, nu putea fi descoperit, fără
ascuns specialitate, de către un cumpărător asistență de |
prudent şi diligent [art. 1707 alin.
— natura ascunsă a viciului unui (2) C.civ. ]; |
bun este un element obiectiv
țile personale ale cumpărătorului; și nu depinde de calită- |
sintagma „cumpărător prudent
buie înțeleasă în sensul că şi diligent” nu tre-
|
legea cere cumpărătorului o anum
tate în legătură cu natura sau ită pregătire de speciali |
destinația bunului;
|
2 caracterul ascuns al viciului este un element lăsat la aprecierea instanţei, care va

aprecia în abstract, având drept criteriu un cumpărător prudent și diligent;
= viciile despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă, cerând la nevoie
sprijinul unui specialist, nu sunt ascunse, ci aparente și, prin urmare, nu atrag răspun-
derea vânzătorului; în privinţa viciilor aparente, sub sancţiunea decăderii, ele trebuie |
aduse la cunoștința vânzătorului de îndată, iar răspunderea acestuia va fi antrenată
pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiei de predare;
= viciul nu este ascuns în cazul în care cumpărătorul a avut cunoştinţă de existenţa
acestuia la momentul încheierii contractului, iar răspunderea vânzătorului nu poate fi
| |
antrenată [art. 1707 alin. (4) C.civ.];
= viciul pe care vânzătorul dovedește că l-a adus la cunoștința cumpărătorului sau
pe care acesta l-a cunoscut pe altă cale nu poate fi considerat ascuns, indiferent de
natura sa;
- ca regulă, dacă părţile nu au convenit altfel, vânzătorul este obligat să garanteze
contra viciilor ascunse, chiar și atunci când nu le-a cunoscut [art. 1708 alin. (1) C.civ.].
= viciul este considerat grav atunci când afectează bunul în aşa măsură încât acesta:
a) fie devine impropriu utilizării potrivit destinaţiei sale uzuale;
să fie grav
b) fie micşorează capacitatea lui de a fi folosit sau valoarea atât de mult încât
cumpărătorul, dacă l-ar fi cunoscut, nu ar mai fi cumpărat bunul sau ar fi plătit un
preț mai mic [art. 1707 alin. (1) C.civ.].
- vânzătorul datorează garanţie atât pentru viciul existent la momentul predării
Viciul sau
cauza lui să fi bunului, cât și pentru viciul care apare ulterior predării lucrului, cu condiţia ca faptul
existat
la data care l-a cauzat (cauza) să fie anterior momentului predării [art. 1707 alin. (3) C.civ.].;
— vânzătorul nu răspunde pentru viciile apărute ca urmare a unor cauze intervenite
bunului ulterior predării, acestea urmând a fi suportate de cumpărător, în calitatea sa de
proprietar;
- vânzătorul va răspunde pentru viciile apărute ca urmare a unor cauze ulterioare
predării numai dacă a garantat pentru un timp determinat buna funcționare a bunului
vândut (conform art. 1716 C.civ.).
Viciul să se - din dispozițiile art. 2531 C.civ., care reglementează începutul cursului prescripției
ivească extinctive pentru dreptul la acțiunea în răspundere pentru vicii ascunse, rezultă fără
înăuntrul echivoc că, pentru a se angaja o asemenea răspundere, este necesar ca viciul ascuns
termenului de să se ivească înăuntrul termenului legal sau, după caz, convențional de garanţie; dacă
garanție viciul ascuns nu a apărut înăuntrul termenului de garanție, atunci, la împlinirea
acestui termen, obligația de garanţie se stinge.
Viciul să fie — bunul trebuie să fie impropriu întrebuințării la care este destinat sau utilitatea lui să
inerent fie micșorată din cauza unor defecte intrinseci, iar nu de elemente exterioare;
bunului vândut " de exemplu, producerea unei cantități mai mici de energie electrică de către un
panou solar datorită particularităților climaterice ale zonei în care este amplasat nu
constituie un viciu ascuns al bunului, deoarece ţine de elemente exterioare aces-
tuia, însă zgomotul foarte puternic produs de centrala termică a unui imobil
reprezintă un viciu inerent bunului.
Proba — sarcina probei aparține cumpărătorului, care trebuie să dovedească îndeplinirea
condițiilor răspunderii vânzătorului pentru vicii ascunse;
— fiind un fapt juridic, dovada se poate face prin orice mijloc de probă.
în care | - bucăți de metal în pâine, grâu cu insecte, seminţe sterile, animale ee

Situaţii di
s-a reținut bolnave,
sau autoturismale cu sistemului
cu defecţiuni defecţiuni de
ale sistemului electric care
frânare, autoturism au conduş ara
cu chiuloasa la inc diere
3
descărcare foarta N apoi |
e sudată, telefoane mobile inteligente care fac implozie,
acumulatorului unei tablete în standby, stick de
memorie Virusat, terasă say e %
fără hidroizolaţie etc. On
——
==]
4.3. Distincție între viciul ascuns și eroarea esențială cu privire la Caracteristici,ie

2.4.3.
bunului
Consimțământul cumpărătorului
este afectat de viciul error in substantiam
- la momentul încheierii contractului, cumpărăto-
| Bunul este afectat de un vici
u ascunş
— părțile nu au fost în eroare, la momentul
;
rul a fost în eroare asupra caracteristicilor substan- cheierii contractului, cu privire la Caracteristg
ţiale sau asupra altei împrejurări considerate esen- substanțiale ale bunului; spre exemplu, casa d
țiale de către părți, în legătură cu bunul vândut, în părată este din cărămidă,
dar instalaţia elecrtă |
absenţa căreia actul juridic nu s-ar fi încheiat (error este defectă.
in substantiam); spre exemplu, cumpărătorul in- |
tenționează să achiziționeze o casă din cărămidă,
|
|
|
iar nu din prefabricate.
— cumpărătorul a achiziționat, fiind în eroare, un — cumpărătorul a achizițio
nat exact bunul pe care
bun cu caracteristici diferite de cele pe care le-a l-a urmărit, acesta având caract eristicile dorite
|
dorit.
— contractul nu este valabil încheiat, fiind lovit de — contractul este valabil încheiat
, însă utilizarea |
nulitate relativă, consimţământul dat la momentul bunului conform naturii sau destinaţ
iei sale este |
încheierii contractului fiind viciat. afectată de o defecțiune (viciul ascuns).
|
— cumpărătorul poate cere anularea actului și rest- — cumpărătorul nu poate solicita anul
ituirea prețului, potrivit art. 1207 alin. (1) C.civ.,
area, dar va |
putea solicita, potrivit art. 1710 alin. (1)
putând avea loc însă adaptarea contractului,
Cciv.: |
a) înlăturarea
conform art. 1213 C.civ.
viciilor de către vânzător sau
cheltuiala acestuia;
pe|
b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de
acelaşi
fel, însă lipsit de vicii;
|
C) reducerea corespunzătoare a preţului
; |
d) rezoluţiunea vânzării.
— nu se cere condiția ca vânzătorul să |
fi cunoscut — nu se cere condiţia ca vânzătorul să fi cunos
lipsa caracteristicilor substanţiale ale cut |
bunului, el existența viciului ascuns, declanșarea (nu și
însuși putând fi în eroare cu privire întin- |
la acest aspect, derea) răspunderii
însă este necesar, pentru a fi în pentru vicii ascunse operând |
prezența viciului independent de faptul dacă
de consimțământ al erorii, ca vânză vânzătorul avea cu- |
torul să fi avut noștinţă sau nu de existența viciului ascuns.
cunoștință de faptul că acele
caracteristici consti- |
|
tuie un element determinant
actului juridic, în sensul
pentru încheierea
că, dacă ar fi cunoscut
|
realitatea, cumpărătorul |
nu ar mai fi încheiat actul
juridic respectiv.
|
it
Consimțământul cumpărăt orului 3 Bunul este afectat de un viciu ascuns

este afectat de viciul error in substantiam
dacă vânzătorul a fost de rea-credinţă, în sensul | — dacă vânzătorul a fost de rea-credință, în sensul |
Pe
că a cunoscut că bunului îi lipsesc acele caracte- că a cunoscut viciul și nu l-a comunicat cumpără-
cumpă rător și nu îi torului, răspunderea sa va fi mai întinsă, putând fi
ristici esenţiale urmărite de
comunică aceasta cumpărătorul ui, atunci sunte m obligat și la daune-interese. |
în prezenţa dolului prin reticență, ca viciu de con-
simțământ, iar cumpărătorul va putea cere, în
afară de anularea actului, și obligarea vânzătorului
.
la daune-interese
2.44. Modificarea sau înlăturarea garanţiei pentru vicii ascunse

(Regula | - părțile pot să restrângă obligaţia de răspundere pentru vicii ascunse, in anumite condiţii,
în funcţie de buna sau reaua-credinţă a vânzătorului.
cu
e e a Zi cea Vânzătorul este de bună-credință
la “cata aie | a i daca (nu a cunoscut viciile ascunse la data
> a taia dopat încheierii contractului)
contractului)
- părţile nu pot înlătura sau restrânge — părţile pot înlătura sau restrânge conven-
convenţional răspunderea pentru viciile ţional răspunderea pentru viciile ascunse (de
ascunse. exemplu, reducerea termenelor legale de
garanţie de un an, respectiv de trei ani în care
viciile ascunse trebuie descoperite).
Sancţiune | — dacă părţile prevăd în contract o clauză de înlăturare sau de restrângere a răspunderii,
iar vânzătorul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască viciile ascunse la data încheierii
contractului, această clauză este nulă absolut [art. 1708 alin. (2) C.civ.];
= sarcina probei cunoașterii viciilor de către vânzător sau a împrejurării că acesta trebuia
să le cunoască revine cumpărătorului; dovada se poate face cu orice mijloace de probă;
= clauzele de agravare a răspunderii pentru vicii nu comportă limitări (poate fi stipulată
răspunderea și pentru vicii aparente, pentru vicii ale căror cauze au apărut după
predarea bunului etc.);
= este posibil ca părțile să stipuleze o clauză care să fie atât de agravare a răspunderii
(de exemplu, și pentru vicii ale căror cauze au apărut ulterior predării), cât și de limitare
a răspunderii în timp (la o perioadă mai scurtă decât termenul legal de garanţie).
2.4.5. Efectele garanţiei vânzătorului pentru vicii ascunse
2.4,5.1. Dreptul de opțiune al cumpărătorului

Dreptul de op- | — în cazul îndeplinirii tuturor condiţiilor pentru declanșarea răspunderii pentru vicii
țiune al cum- ascunse, cumpărătorul va putea solicita [art. 1710 alin. (1) C.civ.]:
părătorului, a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia, adică repararea
Particularități bunului de vânzător, de cumpărător sau de un terţ, însă, în aceste două ultime
cazuri, pe cheltuiala vânzătorului;
b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi Ei insă lipsit de vicii, măsură paz
bilă în cazul bunurilor de gen (fungibile), nu
i pion şi al celor
: ), individuaj
: determinate
este vorba de un bun nefungibil (indiv idual determinat :
înloc uirea acestuia CU ;undacă
dacă
i |
bun presupune acordul vânzătorului și al cumpărătorului; o ț
ducerea corespunzătoare a preţului (acţiunea in Justiție pentru reducere
|
cra ca urmare a unui viciu ascuns al pie 7 ae pacat, îndoctring
sub denumirea de acțiune apari
a e STAR aplicabiă n |
icii însemnătate mică, Ă |
ză vânzării (în doctrină, acţiunea e pentru viciile ascunse
ale bunului vândut mai este denumită acţiune IE ! i, SUR Insă Presupune fie
reaua-credință a vânzătorului, fie, iu ema al ui de bună-credinţă,
Parcurge. |
rea de către cumpărător a procedurii prealabile piavaziite de art. 1709 C.civ,; Cum.
părătorul poate obține rezoluțiunea nu doar pe cale judiciară, ci i pe cale amiabil
(mutuus dissensus) sau prin efectul aplicării unui pact comisoriu în aces, sens |
(declaraţie unilaterală de rezoluțiune sau chiar rezoluțiune de plin drept); |
- regula: alegerea uneia dintre măsurile prevăzute
de art. 1710 alin. (1) C.civ, aparține |
cumpărătorului; E a |
* excepție: la cererea vânzătorului, instanța, ținând |
seama de gravitatea viciilor şi de |
scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum şi de alte împrejurări, Poate
dispune o altă măsură decât cea solicitată de cumpărător [art. 1710 alin.
(2) C.civ.]
7 2.4.5.2. Procedura prealabilă a denunțării viciilor ascunse, pentru

a se putea Obține rezoluțiu nea
— cumpărătorul, înainte de a cere rezoluțiunea vânzăr
ii pentru viciile ascunse ale buy. |
nului, sub sancţiunea decăderii din drept, trebu
ie să urmeze o procedură obligatorie, |
care însă vizează numai ipoteza vânzătorului de bună-credinţă.
Obligaţia dea | - cumpărătorul are obligația de a-l informa
pe vânzător cu privire la descoperirea vici-
informa ilor ascunse ale bunului, într-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu
împrejurările |
vânzătorul. [art. 1709 alin. (1) C.civ.]; ic | |
Termen — termenul rezonabil se va aprecia de judecător
în funcție de circumstanțele cauzei, |
fiind o chestiune de fapt;
|
— atunci când cumpărătorul este profesionist,
iar bunul vândut este mobil corporal, |
termenul de aducere la cunoștința vânzătorului
este de două zile lucrătoare [art, 1709
alin. (2) C.civ.];
— termenele de aducere la cunoștința
vânzătorului se calculează, ca regulă,
de la data
descoperirii viciilor, însă, dacă viciul apare
în mod gradual, termenele încep să curgă
din ziua în care cumpărătorul îşi dă |
seama de gravitatea şi întinderea viciului
[art. 1709 alin. (3) C.civ.]. |
Sancţiune — neinformarea vânzătorului într-un term |
en rezon abil atrage decăderea Spa
rului din dreptul de a solicita rezoluțiun |
ea vânzării;
— totuși, dacă vânzătorul este de rea-c |
redinţă (în sensul că acesta a avut cunoșt
despre existenţa viciului ascuns și l-a ință |
tăinuit), sancţiunea decăderii nu opere
cumpărătorul poate cere rezoluțiunea, chiar ază, deci |
dacă nu s-a parcurs procedura prealabilă |
a denunțării viciilor ascunse [art.
1709 alin. (4) C.civ.].
ij
3. Acțiunea în răspundere pentru vicii ascunse

24,5
| — acţiunea î în răspundere pentru vicii ascunse, indiferent de măsura care se solicităa fi |
dispusă de instanţă,
are caracter patrimonial și personal (drept de creanță), con-
tractual, fiind prescriptibilă extinctiv;
- cumpărătorul nu poate introduce, concomitent, mai multe acțiuni prin care să soli-
cite luarea unor măsuri diferite, prevăzute de art. 1710 alin. (1) C.civ., exerciţiul uneia
dintre ele excluzându-le pe celelalte, însă poate introduce o acțiune prin care să
| solicite, i în) principal, o măsură, iar în subsidiar, o altă măsură prevăzută de lege.
-— dreptul la acţiune aparţine cumpărătorului, care, în principiu, are posibilitatea dea |
alege între oricare dintre măsurile prevăzute de art. 1710 alin. (1) C.civ., nefiind ținut |
să își justifice alegerea.
- dacă vânzătorul (pârâtul) cere, instanţa, ţinând seama de gravitatea viciilor şi de
scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum şi de alte împrejurări, poate
dispune o altă măsură decât cea solicitată de cumpărător (reclamant), dar tot dintre
cele aflate la dispoziţia cumpărătorului [art. 1710 alin. (2) C.civ.]; soluția se întemeiază
pe ideea salvgardării contractului și a menținerii sale în ființă pe cât posibil, astfel că
doar în ultimă instanţă se va ajunge la rezoluțiunea vânzării, aceasta având, de altfel,
cea mai gravă consecinţă, respectiv desființarea contractului;
* pentru a cere aplicarea altei măsuri decât cea solicitată de către cumpărăto-
rul-reclamant, nu este necesară formularea unei cereri reconvenţionale de către
vânzătorul-pârât, ci întâmpinarea este suficientă.
Termenul de - dreptul la acţiune se prescrie în termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani;
introducere a — prescripţia extinctivă începe să curgă de la data descoperirii viciilor ascunse, însă cel
acțiunii mai târziu de la împlinirea termenului legal sau convențional de garanţie pentru
aceste vicii (art. 2531 C.civ.); deci:
a) dacă înăuntrul termenului (legal sau, după caz, convenţional) de garanţie, partea
a descoperit viciul ascuns, atunci de la momentul descoperirii începe să curgă ter-
menul de prescripţie extinctivă (moment subiectiv, principal);
b) dacă însă partea nu a descoperit viciul ascuns înăuntrul termenului de garanţie,
deși acesta se ivise, atunci la expirarea termenului de garanţie începe să curgă ter-
menul de prescripţie extinctivă (moment obiectiv, subsidiar);
c) dacă viciul nu a apărut înăuntrul termenului de garanţie, atunci obligaţia de garan-
ție se stinge în momentul expirării termenului de garanţie;
= termenele de un an, respectiv de 3 ani, prevăzute de art. 2531 C.civ., înăuntrul
cărora viciile trebuie, în toate cazurile, să se ivească, sunt termene de garanţie
legale, cu caracter general și subsidiar, în sensul că sunt aplicabile numai dacă nu
este incident un termen special de garanţie, legal sau convenţional.
Rezoluţiunea — dacă numai unele dintre bunurile vândute sunt afectate de vicii şi acestea pot fi se-
în ipoteza mai parate de celelalte fără pagubă pentru cumpărător, iar instanţa dispune rezoluţiunea,
multor bunuri contractul se desființează numai în parte;
vândute — dacă se pronunţă rezoluţiunea în privinţa bunului principal, aceasta atrage rezolu-
ţiunea contractului şi în privinţa bunului accesoriu (art. 1711 C.civ.).
ei
Y
- la data
Pale r ierii contractulu inu
înche iciului
a
COntractujyj
avu t cunoștință de a
existența viciulu cunoștință de exis a
tenț
ascuns sau a cauzei acestuia;
a cauzei acestuia
și Nu
cumpărătorului; le-a
| iterii unei acţiuni redhibi- — în cazul admiterii
peturi ele dere pentru vic
unei acțiuni
ii ascunse
| ia doar RE şi chel- măsura prevăz
ută de an.
i ilejul vânzării; nu numa 171 g
i a unei acți
uni redhibitori,
N eg a se referă, din zătorul de rea-cr
edinţă Va Putea și
: și la acțiunea estimatorie, însă şi la plata de -.
daune-interese,
eg ident că, dacă s-a dispus redu- rarea întregului enț
Prejudiciu Cau Tu fepa.
el ese a preţului, & se măsura dispusă; za
t, pe lângs |
mai pune problema restituirii î. Și î " spre deosebire de
lui și a cheltuielilor vânzării, câtă vre Baranţia con
nii, când și Vânzătorul
aceasta nu este desființată. poate fi obligat de b
la plata daunelor.
în cazul Baranţiei pent ; ter
ru vici
i î5cunse e
mai vânzătorul de rea-cr
edință iri
obligat la despăgub
iri;
* daunele-interese r
se pot acorda Împ
cu oricare dintre
remediile prevăz
art. 1710 C.civ.; de
exemplu, Chiar da
Viciul a fost înlă că
turat de Către vân
cumpărător ul are dreptul
deoarece la despăaPăgupiubi |
pe perioada
câ
ri, |
a duraţ înlătu.
folosi bunul:
comun, dovada
ciului trebuie să Prejudi- |
fi e făcută de
Cumpărător
umpărătorul nu
vedi alte pagub poate do- |
e, instanţa îl va
vânzător la plat Obliga pe
a dobânzii legale
toare aferente s um penaliza-
ei ce urmează a
tuită, dacă nu ș e fi fest.
compensează cu val
Pieirea bunului — dacă bunul a pierit folosinţei bunul ui. oarea |
afectat de vicii din cauza viciilor
(de exemplu, animalul
rea la data vânzării) de companie a murit din
, Vâ nzătorul est
317
- dispoziţiile art. 1710, art. 1711, art. 1712 alin. (2) şi art. 1713 Cove
AplicareÎn aplică
şi în ]
timp cazurile în care viciile ascunse au fost descoperite
Codului civil (art. 121 din Legea nr. 71/2011).
după data intrării în vigoare a |
|
25. Garanţia pentru buna funcționare a bunului vândut
Caracterizare
i
- este datorată, în plus şi distinct față de garanţia pentru vicii ascunse, atunci când |
vânzătorul a garantat, în mod expres, buna funcţionare a bunului vândut pentru o ||
|
anumită perioadă de timp;

|
= spre exemplu, se regăsește în cazul contractelor care au ca obiect bunuri desti-
||
nate consumului cotidian, când producătorul oferă o garanţie de bună funcționare
|
pentru o anumită perioadă; |
|
= spre deosebire de garanția contra viciilor ascunse, în cazul garanţiei pentru buna
funcționare, dacă se ivește o defecțiune a bunului vândut în cadrul termenului de
garanţie, vânzătorul are obligația să ia măsurile de remediu prevăzute de lege,
chiar dacă bunul a fost predat în perfectă stare de funcţionare.
——
— în primul rând, vânzătorul este obligat să repare bunul pe cheltuiala sa, în cazul
vânzătorului oricărei defecţiuni ivite înăuntrul termenului de garanţie;
de a repara — în al doilea rând, dacă bunul nu poate fi reparat, vânzătorul are obligaţia de a înlocui
bunul defect; bunul nu poate fi reparat atunci când reparația este imposibilă sau
obligaţia
de a necesită o durată mai mare decât cea stabilită prin contract sau prin legea specială (în
înlocui bunul lipsa unei stipulaţii exprese privind acest termen, în contract sau în legea specială,
sau de a durata maximă a reparaţiei este de 15 zile de la data când cumpărătorul a solicitat
restitui prețul repararea bunului);
- în al treilea rând, dacă vânzătorul nu înlocuieşte bunul într-un termen rezonabil,
potrivit cu împrejurările, va putea fi obligat, la cererea cumpărătorului, la restituirea
preţului primit în schimbul înapoierii bunului (art. 1716 C.civ.);
= cele trei modalități de reparare a prejudiciului nu sunt prevăzute în mod alter-
nativ, cumpărătorul neavând astfel alegerea între acestea, ordinea lor fiind stabilită
de legiuitor;
= pe temeiul principiului libertății de voință, părțile pot însă conveni aplicarea
directă a celei de a doua măsuri (înlocuirea bunului) sau a ultimei măsuri (resti-
tuirea prețului în schimbul înapoierii bunului).
- sub sancţiunea decăderii din dreptul de garanție (pierderea dreptului de a mai
solicita repararea bunului, înlocuirea lui ori restituirea prețului), cumpărătorul are
obligaţia de a-l informa pe vânzător cu privire la defecţiune:
a) înainte de expirarea termenului de garanţie; ori
b) într-un termen rezonabil de la data expirării termenului de garanţie, în cazul în
care comunicarea nu a fost făcută în termenul de garanţie, din motive obiective;
— dispoziţiile referitoare la comunicarea defecțiunii sunt aplicabile în mod corespun-
zător și în cazul în care vânzătorul a garantat că bunul vândut va păstra un timp deter-
minat anumite calități (art. 1718 C.civ.);
= a nu se confunda această garanţie (calitățile bunului trebuie să se păstreze un
anumit termen) cu garanţia că bunul are anumite calităţi la momentul predării sale
către cumpărător (acestea trebuie să existe la data predării bunului).
- garanţia nu va fi datorat ă 3
ă dacă ă vânzătorul dovedeşte că defectiur a ——_
Cţiunea 33 Bare Ro
ecțiunea
aia aa modului nepotrivit în care pa ul a folosit sau
cumpărătorului; j a păstrat
| bunyj, adeg h
cumpărăto- i defecțiuniiii imputa bile
teza ortarnantul
ipotez
mi
cumpărătorului se apreciază luându-se IN considerare și str
rului — comp u fost comunicate de către vânzător (art. 1717 C ciy ) evidege ch
| i i-a :
funiede ate impreurăr relevante, are pot fi dovedite
pin orce mic ae,
= dispoziţiile art. 1717 C.civ. se aplică ŞI E e or incheiate inainte de data ia
» ȘI în
rii în vigoare a actualului Cod civil, în cazul în care comportamentul CUMpărător,,

care pricinuie şte defecțiunea intervine după această dată (an. 122 din ia:
nr. 71/2011). —————
3. Obligaţiile cumpărătorului
Enumerare — potrivit art. 1719 şi art. 1666 €C.civ,, j principale obligații ale cumpărătorului suni —
1. obligația de a prelua bunul vândut;
2. obligaţia de a plăti prețul; ai ia .
3. obligația de a suporta cheltuielile vânzării, dacă nu s-a prevăzut altfel în contracț.
- părțile pot stipula însă și alte obligaţii în sarcina SumpSrteruli |
3.1. Obligaţia de plată a prețului
3.1.1. Aspecte generale

Caracteristici - obligația de plată a preţului este de esența vânzării; e SI Stettin
- regulile privitoare la executarea obligaţiei de plată sunt supletive; în absența
convenției părţilor, se vor aplica regulile de mai jos.
Locul plății - regula: în lipsa unei stipulații contrare, , plataa sese efectuează
la locul în care bunul se |
afla în momentul încheierii contractului (coincide cu locul unde se face predarea
|
bunului) şi de îndată ce proprietatea este transmisă [art. 1720 alin. (1)
C.civ.]; rezultă
că, în materia vânzării, plata prețului este portabilă;
— regula este incidentă în cazul bunurilor individual determinate și al celor dintr-un
gen limitat individualizate;
— în cazul bunurilor de gen, locul plăţii este acela
al domiciliului/sediului vânzătorului
(creditorului) de la data plăţii [art. 1494 alin. (1) lit. a) C.civ.];
— dacă, la data încheierii contractului, bunurile se
află în tranzit (adică în cursul trans.
portului feroviar, rutier, naval sau aerian ori combina
t), în lipsa unei stipulații contra-
re, locul la care se face plata este acela care rezultă din
uzanţe, dacă acestea există, ori
locul final de destinaţie [art. 1720 alin. (2) C.civ.]
.
Data plăţii — plata se efectuează de îndată ce proprietatea
este transmisă, afară de cazul în care
părțile au convenit altfel.
Dobânzi — în lipsa convenției părților, cumpărătorul
asupra are obligația de a plăti dobânzi asupra pre-
țului:
prețului a) din ziua dobândirii proprietăţii, dacă bun
ul produce fructe civile sau naturale
(art. 1721 teza | C.civ.);
>
319
b) din ziua predării bunului, dacă bunul nu produce
se cumpărătorului (art. 1721 teza a Il-a C.civ.);
fructe, însă îi procură alte folo
|
îi |
= în ambele cazuri la care se referă art. 1721 C.civ., dobânzi
le au caracter remune-
ratoriu, fiind vorba de un fruct civil al creanţei având ca obiect
|
plata prețului; ele
privesc numai perioada anterioară momentului scadenţei
obligaţiei de plată a
prețului;
= de la momentul scadenţei obligaţiei de plată a prețului și până
la plata efectivă
vor curge dobânzi moratorii (art. 1535 C.civ.);
= dacă bunul nu produce fructe și nici nu îi procură cumpărătorului alte foloase
cumpărătorul nu este obligat să plătească dobânzi asupra prețului; de exemplu,
obiectul contractului îl reprezintă o casă în curs de edificare;
= textul de lege nu cuprinde nicio menţiune cu privire la fructele industriale, însă
acestea pot fi încadrate în categoria „alte foloase” pe care bunul vândut i le procură
cumpărătorului.
suspendarea — ipoteză: cumpărătorul află despre existenţa unei cauze de evicţiune, ceea ce pune la
plății preţului îndoială existenţa dreptului de proprietate transmis de vânzător;
- ca regulă, cumpărătorul va putea suspenda plata preţului până la încetarea tulbu-
rării sau până când vânzătorul oferă o garanţie corespunzătoare (art. 1722 alin. (1)
C.civ.];
= de exemplu, în cazul vânzării unui apartament cu plata prețului în rate, cumpă-
rătorul poate suspenda plata preţului atunci când este acționat în judecată de un
ter care revendică apartamentul respectiv;
= „garanţia corespunzătoare” pe care o oferă vânzătorul trebuie să fie la nivelul
prețului; cumpărătorul nu are dreptul să solicite ca aceasta să acopere și even-
tualele daune-interese la care ar avea dreptul dacă s-ar produce evicțiunea, deoa-
rece prejudiciul nu are un caracter cert în privința daunelor-interese;
= simpla temere privind o eventuală tulburare nu poate constitui temei pentru sus-
pendarea plăţii preţului, astfel încât vânzătorul poate solicita rezoluțiunea contrac-
tului pentru neplata prețului atunci când invocarea excepţiei de neexecutare de
către cumpărător s-a făcut în mod abuziv (de exemplu, nu există nicio cauză de
evicțiune);
+ excepţie: cumpărătorul nu este îndreptăţit să suspende plata preţului și, deci, va
putea fi obligat la aceasta, dacă a cunoscut pericolul evicțiunii (nu și cauza concretă
a evicțiunii) la momentul încheierii contractului ori dacă părţile au prevăzut că plata
se va efectua chiar şi în caz de tulburare (art. 1722 alin. (2) C.civ.].
Garanţii - în vederea garantării plăţii preţului, vânzătorul beneficiază de un privilegiu, respectiv
privind efec- de o ipotecă legală asupra bunului vândut (art. 1723 C.civ.):
tuarea plăţii 1. privilegiul vânzătorului: în cazul bunului mobil vândut unei persoane fizice, potrivit
art. 2339 alin. (1) lit. a) C.civ., creanța vânzătorului pentru plata prețului este privile-
giată, în sensul că acesta beneficiază de o preferinţă în calitatea sa de creditor al
cum-
cumpărătorului, în fața altor creditori ai acestuia, cu excepţia cazului în care
părătorul dobândește bunul pentru serviciul sau exploatarea unei întreprinderi;
o persoană fizică,
= privilegiul subzistă dacă bunul mobil a fost cumpărat de către
deoarece dobânditorul
iar ulterior bunul este afectat exploatării unei întreprinderi,
persoa nă fizică;
a încheiat contractul de vânzare în calitate de simplă
Maia:
î za â nzării unui bun imobil, vânzătorul beneficiază de Q pote)
preţului (art. 2386 pet. 1€ cv.) cara|
acipatecă
legală asupra legă ae
imobilulu i vân dutn până la achitarea
funciară; | a i |
sur iei iar pula în şicartea
un drept de retenţie asupra bunului înstrăinat până la achitarea |
— vânzătoru j 4,
i de către cumpărător [art. 2495 alin. (1) C.civ.]; | | |
prețului i dacă dreptul de proprietate asupra bunului mobil s-a strămutat din paul
R SR vânzătoru luiîn cel al cumpărătorului, ca regulă, predarea bunului a |
moniu
dupăp plata preţului (art. 1693 C.civ.), așa încât, în cazul neplăţii preţului, vânzători |
iat de retenţie asupra bunului, în temeiul
căruia va putea să reţină acej |
timp cumpărătorul nu plătește preţul; |
ii
privilegiul vânzătorului-retentor: | celui. |
i) potrivit art. 2339 alin. (1) it. b) C.civ., sat n îs exercită Un drept de |
retenţie este privilegiată cu privire Ant asupra căruia se exercită dreptul ge |
retenţie, atât timp cât acest drept subzistă; pa |
ii) există și în cazul în care cumpărătorul este o persoan juridică sau O persoang |
fizică ce dobândește bunul pentru serviciul sau exploatarea unei intreprinderi; |
iii) pentru ipoteza unor înstrăinări succesive ale bunului mobil, din art. 2339 alin. (2)|
C.civ. rezultă că privilegiul vânzătorului neplătit din primul contract va avea priori. |
tate faţă de dreptul de retenţie al vânzătorului din contractul Subsecvent, orice |
stipulație contrară fiind considerată nescrisă. |
eee
3.1.2. Mijloace juridice puse la îndemâna vânzătorului în caz de neplată a prețului
Executarea — vânzătorul poate să introducă o acţiune în justiţie împotriva cumpărătorului, avânq]

silităa ca obiect obligarea cumpărătorului la plata preţului şi, eventual, daune-interese; |
obligaţiei — acţiunea este de drept comun, se introduce în termenul general de prescripţie|
de platăşi extinctivă de 3 ani, iar hotărârea judecătorească se pune în executare potrivit
drep- |
daune-interese tului comun în materia executării silite; |
— executarea silită a obligaţiei de plată a prețului este posibilă întotdeauna
(prezintă |
însă importanță solvabilitatea cumpărătorului). |
Excepţia de - exceptio non adimpleti contractus — art. 1556 C.civ. — vânzătorul suspendă practic |
neexecutare executarea propriei obligații și refuză, la rândul său, predarea
lucrului vândut, în cazul |
în care cumpărătorul nu a plătit prețul, dar solicită predarea
bunului; dacă vânzătorul |
a acordat un termen de plată cumpărătorului, iar obligația de predare
a bunului este |
scadentă, atunci el nu mai poate să invoce excepţia
de neexecutare decât în condiţiile |
art. 1694 C.civ., adică dacă cumpărătorul a deveni
t insolvabil ori garanţiile acordate|
vânzătorului s-au diminuat, dar numai dacă cumpă
rătorul nu acordă garanții indes-
tulătoare că va plăti prețul la termenul stabilit.
al
Rezoluţiunea și Rezoluţiunea judiciară

daune-interese — potrivit regulilor generale (art. 1549 și |
urm. C.civ.), vânzătorul poate introduce o
initia
acţiune în justiţie împotriva cumpărătorului, având

ca obiect rezoluțiunea contractului
pentru neplata prețului şi, eventu
al, daune-interese;
— rezoluțiunea poate fi solicitată în caz de neplat |
ă totală a prețului, dar chiar și!
parțială, dacă aceasta este sufi
cient de însemnată.
ial |
321
Rezoluţiunea unilaterală în cazul bunului mobil

- vânzătorul poate ca, în cel mult 15 zile de la data predării (termen de decădere) |
fără a fi necesară punerea în întârziere a cumpărătorului, să

declare rezoluţiunea şi să |
ceară restituirea bunului mobil vândut (art. 1727 alin. (1) C.civ.]: |
)
— condiții: |
a) cumpărătorul nu a plătit preţul şi nici nu s-a stipulat un termen pentru |
plată; |
b) bunul mobil este încă în posesia cumpărătorului şi nu a suferit transformări;
|
* dacă acţiunea în restituire nu a fost promovată în condiţiile art. 1727 alin. (1)
C.civ., vânzătorul nu mai poate opune celorlalţi creditori ai cumpărătorului efectele
|
rezoluţiunii ulterioare a contractului pentru neplata preţului (art. 1727 alin. (2) |
|
C.civ.];
» dispoziţiile art. 1648 C.civ. sau, după caz, ale art. 1649 C.civ., referitoare
la efec-
tele restituirii față de terţi, sunt aplicabile.
Rezoluțiunea unilaterală în cazul bunului imobil

— în cazul vânzării de bunuri imobile, cumpărătorul este considerat de drept în
întârziere dacă nu plăteşte la termenul stabilit de părţi, dacă s-a stipulat în acest sens
(art. 1728 teza | C.civ.);
- cu toate acestea, plata efectuată de cumpărător chiar după expirarea termenului de
plată (așadar, în timpul când acesta este deja în întârziere), dar înainte de a primi
declarația unilaterală de rezoluţiune a vânzătorului, este valabilă și împiedică rezolu-
țiunea [art. 1728 teza a |l-a C.civ.];
= dacă a operat rezoluțiunea declarată unilateral (sau, în funcţie de pactul comi-
soriu, chiar de drept), pentru eventualele daune-interese, vânzătorul trebuie să
introducă o acțiune în justiție împotriva cumpărătorului, cu excepția cazului în care
părțile s-ar înțelege în privința acestora, înțelegere care ar constitui un contract
nenumit.
Efectele rezoluţiunii faţă de terţi

- efectele rezoluţiunii față de terți (succesorii cu titlu particular ai cumpărătorului) se
produc, conform art. 1729 C.civ., în condiţiile referitoare la termenele de exercitare şi
efectele admiterii acţiunii în rectificare, reglementate în art. 909 şi art. 910 C.civ.,
adică numai în condiţiile în care față de aceștia poate fi admisă o acţiune în rectifi-
carea drepturilor pe care le-au dobândit;
- dacă vânzătorul a înscris în cartea funciară ipoteca legală referitoare la preț sau a
procedat la notarea dreptului său de a solicita rezoluțiunea, succesorii cumpărătorului
vor suporta efectele rezoluțiunii; se vor rectifica înscrierile făcute în favoarea succe-
sorilor cumpărătorului, în sensul radierii, iar dreptul de proprietate revine în patrimo-
niul vânzătorului.
32. Obligația cumpărătorului de a prelua bunul de la vânzător
- cumpărătorul trebuie să preia bunul la locul și la termenul stabilite în contract.

apere rt. 1725 C.civ.):
Nepreluarea - cumpărătorul este de drept tie
cump | bunurilor mobile, in Nat cu privire Ia obligaţ
ia ia de plată a
bunului mobil | a) în cazu 5 la scadență, nici nu tai nai = prețului «;
Pret ului 4
și de Preluare ,
în termenul a DI O ra
3 Preluat
convenit
bunului, dac i-a îndeplinit nici una dintre cele două ODligații); buny (dec
cumpărătorul ai mobile supuse deteriorării |
rapide sau deselor Schimbăr
i de va. |
sie reluării lor, atunci când nu le-a preluat
loare, în De plătit, sau atunci când a solicitat predarîn neta
ea, fără să CONV Enit
ț; plăt it , Pret
chia, |
AREA Be: rătorul și-a executat una dintre obli
gații);
at a este de drept în întârziere, cumpăr | |
î anda riscul pieirii fortuite a BIR
ăto rul , ca debi tora al obligaţie; qe pre. |
luare, Tae rabi t și cumpărăto rul nu
îşi execută obli
Executarea 1. dacă De are două alternative [art. 1726 alin. (1) şi (2) gaţia de preluare Sau de]
directă în cazul presei
C.civ.]: | |
lucrul vândut într-un depozit, la disp
bunului mobil a) să de oziţia şi pe cheltuiala CUmpărătg.
|
nepreluat rului; itarul are obligaţia restituirii bunului către
. CI facă dovada, dacă este cazul, cumpărător, acesta din Urmă tre. |
a plăţii către vânzător a prețului vânzări
|
Si i aiză depozitarului remuneraţia, împreună cu eventualele cheltuie; efec. |
piei păstrarea bunului și, dacă este cazul, cu despăgubirile Pentru toate |
pierderile suferite de către depozitar ca utmmare a depozitării bunului
(art. 2123.|
2123 C.civ.), până la plata acestor sume depozitarul putând invoca dreptul de |
retenție; | e _ |
b) să vândă bunul prin licitaţie publică sau chiar pe preţul curent, în Cazul acelor by. |
nuri care se vând în mod uzual la bursă, la târgur
i ori în condiţiile stabilite de lege |
etc., de către o persoană autorizată de lege pentru aSâenea acte (de exemplu, un |
agent de bursă sau un executor judecătoresc); în acest caz, vânzătorul are
dreptul la
plata diferenţei dintre preţul convenit la prima vânzare (mai mare)
şi ce| efectiy |
obţinut (mai mic), precum şi la daune-interese; za |
2. dacă vânzătorul este cel care nu şi-a executat obligația de
predare, iar contracty]
are ca obiect bunuri fungibile supuse unui preţ
curent (adică unui preț la bursă sau în |
târg ori stabilit de lege), cumpărătorul are posibi
litatea de a cumpăra bunuri de același |
gen, pe cheltuiala vânzătorului
, însă nu direct, ci printr-o persoană autorizată; în
caz, cumpărătorul are dreptul de a pretinde diferenţa dintre aceșt |
suma ce reprezintă chej.|
tuielile achiziţionăr
ii bunurilor şi preţul convenit cu vânzătorul,
precum şi daune-inte. |
rese, dacă este cazul [art. 1726 alin. (3) şi (4) C.civ.];
|
= părțile sunt obligate să se încunoștințeze
de îndată cu privire la situaţiile de mai
sus, atunci când una dintre ele va |
exercita vreunul dintre drepturile
[art. 1726 alin. (5) C.civ.]; menționate |
|
= în cazul în care fie cumpărătorul, fie
vânzătorul nu este de drept în întârziere,
fiecare dintre ei trebu |
ie să fie pus în întârziere cu resp
ectarea condițiilor prevăzute |
de art. 1522 C.civ.; partea interesată
poate realiza, printr-o singură notifi
punerea în întâr care, atât |
ziere a debitorului, cât și încunoștința
rea lui cu privire la exer.|
citarea dreptului de a recurge la
procedura executării directe.
J
323
3.3 Obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării

[— regulile cu privire la suportarea cheltuielilor vânzării sunt supletive; în |i ——
|_stipulaţii contrare, cumpărătorul suportă cheltuielile vânzării. a Se

|
a) cheltuielile cu privire la încheierea contractului de vânzare (cheltuielile propriu- |
ale actului, taxele de autentificare, onorariul notarului public, onorariul |
tai , |
dacă este cazul etc.) [art. 1666 alin. (1) C.civ.]; = |
|
b) cheltuielile privind preluarea şi transportul bunului de la locul executării obligaţiei |
de predare [art. 1666 alin. (2) teza a Il-a C.civ.];
c) în lipsa uzanțelor sau a unei stipulaţii contrare, dacă bunul trebuie transportat |
dintr-un loc în altul, vânzătorul trebuie să se ocupe de expediere pe cheltuiala cumpă-
|
rătorului; vânzătorul este liberat când predă bunul transportatorului ori expeditorului; |
cheltuielile de transport sunt în sarcina cumpărătorului (art. 1667 C.civ.);
d) cheltuielile aferente operaţiunilor de plată a preţului [art. 1666 alin. (3) C.civ.] (spre
exemplu, comisioanele bancare aferente operaţiunilor de plată a prețului prin transfer
bancar);
e) cheltuielile privind conservarea bunului până la predare.
IV. VARIETĂȚI DE VÂNZARE
1. Vânzarea cu plata prețului în rate și rezerva proprietății

"Ipoteză — părțile au convenit că:
9) plata prețului se va realiza în mai multe rate;
b) obligaţia de plată integrală a preţului este garantată cu rezerva dreptului de pro-
prietate, ceea ce echivalează cu faptul că vânzătorul şi-a rezervat dreptul de proprie-
tate până la achitarea integrală a preţului (art. 1755 teza | C.civ.).
Transmiterea | — proprietatea se transmite cumpărătorului la data achitării ultimei rate din preţ
proprietăţii (art. 1755 teza | C.civ.).
Riscul pieirii — riscul pieirii fortuite a bunului se transferă către cumpărător încă de la momentul
fortuite a predării bunului, dacă predarea acestuia s-a realizat înainte de achitarea ultimei rate
bunului din preţ (art. 1755 teza a II-a C.civ.);
= soluţia constituie o derogare de la regula generală privind transmiterea riscului,
prevăzută la art. 1274 C.civ.; de altfel, este de observat că riscul pieirii fortuite este
preluat de către cumpărător, deși acesta nu a dobândit încă proprietatea bunului;
deci, în cazul în care, după predare, bunul piere fortuit, cumpărătorul este ținut să
plătească preţul în continuare.
Rezoluţiunea - neplata unei rate care nu este mai mare de o optime din preț (este mai mică sau
contractului egală cu 12,5% din preț) nu dă dreptul vânzătorului să ceară rezoluțiunea, iar cum-
pentru neplata | părătorul păstrează beneficiul termenului pentru ratele succesive (art. 1756 C.civ.);
unei singure = în ipoteza neplăţii a cel puţin două rate, indiferent de valoarea acestora și fără a
deosebi dacă sunt sau nu consecutive, vânzătorul poate să ceară rezoluțiunea,
rate
neexecutarea repetată fiind considerată însemnată, similar contractelor cu exe-
cutare succesivă [art. 1551 alin. (1) teza a Il-a C.civ.];
se aplică 259 mai dacă părţile au convenit o vânzaj

= art. 1756 C.civ.
P prietăţii, iar nu și atunci când vânzăte
e cu pia
rezerva
prețului în rate și
rul nu șia
rezervat propriettti itorul plăteşte cu întârziere o rată din pre

ț (care nu
» îvzanu DIE celelalte rate trebuie plătite
3 la termenele st;Pulate iniția
mai mare de o optime), | singure rate din preț (in condiţiile arătate mai suș) E |
i sp
la pla
= întârziere a cump ta une
ărător de obligaţia de a plăti dob
ânda penalizatoare, adică daunuie
ati,
moratori i, | rezoluți
însă nu atrage unea neuen 3
i avânând posibilitatea să deroge
ile d p ge, prinpri conve
- norma are carax:ct er supletiv, părţ nţie, de
|
stă regulă. —
a ae pu implică restituirea de către cumparărăt
|
i ifi at or a bunului UI şiŞI, respectiv, restu| |

Efecte specifice | — în p , 4 : |
rezoluţiunii tre vânzător; “= |
rea i ratelor de că ate, to tuși, să reţină, pe lângă eventu
3 aleCa daune-interese, o COMpen. |
pentru neplata | — NE folosirea bunului de către cumpărător pentru perioa
preţului saţie ecninas pai: da scurs |
(art. 1757 alin. (1) C. hitarea preţului se realizează pe întreg parcursul |
iustificare:bunul
i dy ac este predat cumpărătorului i % derulării Contrar. |
încă de la începutul contract
u , ului, pe. |
încă nu a dobă
rioadă în care cumpărătorul se foloseşte de bun, deşi ndit pro- |
prietatea; E , _ ||
- părțile pot conveni i? in contract ca, în caz de rezoluțiune, , sumele încas ate cu titlu]
: de |
rate să fie dobândite, în întregime sau în parte, de vânzător şi, deci, să ny mai fe |
itui ărătorului; |
rel prevedere are valoarea unei clauze
penale, astfel încât instanța va |
putea face aplicarea regulilor în materie, având posibilitatea de a dispune reducerea |
acestei sume în condiţiile art. 1541 C.civ. [art. 1757 alin. (2) C.civ.]; |
= dispoziţiile art. 1757 alin. (2) C.civ. se aplică şi în cazul contractului de leasing |
precum şi al celui de locaţiune, dacă, în acest ultim caz, se convine ca la încetare |
contractului proprietatea bunului să poată fi dobândită de locatar după plata |
sumelor convenite (art. 1757 alin. (3) C.civ.]. |
Iei)
2. Vânzarea unei moşteniri
Noţiune - contractul de vânzare prin care, în schimbul unui preţ, se înstrăinează dreptul de a |
culege o moştenire deschisă sau o cotă din aceasta [art. 1747 alin. (1) C.civ.]. |
Obiectul — este constituit dintr-o universalitate sau o parte din aceasta — moştenirea
sau o cotă |
contractului din ea;
* nu suntem în prezența vânzării unei moșteniri atunci |
când moștenitorul instrăi. |
nează doar anumite bunuri, individualizate, din
moștenire; în acest caz, con: |
tractului i se vor aplica regulile de drept comun în materi
e de vânzare, iar nu cele |
privind vânzarea unei moșteniri;
* legatarul cu titlu particular nu poate avea |
calitatea de vânzător al unei moșteniri, |
întrucât, deși este moștenitor testamentar,
nu dobândește o universalitate sauo |
fracțiune dintr-o universalitate, ci bunuri deter
minate din moştenire;
— pot face obiect al vânzării numai moștenirile |
deschise; așadar, contractul de vânzare |
este valabil numai dacă este incheiat după data deschiderii moştenirii
(după decesu|
persoanei care lasă moștenire
a);
anii |
CONTRACTUL
DE VÂNZARE
iii ae en 325
vânzarea unei moşteniri nedeschise este lovită de nulitate:
ate absolută (23 32 E
500 ai aul ictă ia ei3t ina d
chiar și când există consimțământul persoanei despre a săi ai (art. 956 C.civ,), |
are este vorba,
e) e
_ vânzarea unei moşteniri este un contract solemn; sub aia

LE
a . î4
17 al4 in. ea(2) nulității

trebuie încheiată ad validitatem în formă autentică fat. 174 absolute,
C.civ.].
= în principiu, acesta este răspunzător față de cumpărător numai în |
Mai in ceea ce pr
iveşte |
calitatea sa de moştenitor, iar nu şi în privinţa bunurilor care
compun masa succ
eso- |
rală; în acest caz, va răspunde doar de evicţiunea ce rezultă din lip
sa calității sale de
moştenitor (art. 1748 C.civ.);
= regula are caracter supletiv; prin urmare:
i) părțile pot stipula expres prin contract bunurile din mo şte
nire asupra cărora
cumpărătorul dobândeşte drepturi, situație în care vânzător ul va răs
punde pentru
lipsa sau inexistența acestora;
moștenitor a vânză-
pie pot înlătura expres şi garanția pentru calitatea de
poate fi sti pai o
iii) exonerarea de garanţie
Eee (art. 1698-1699 cv); pulată În limitele permise în materie de
_ vânzătorul rămâne răspunzător pentru datoriile moştenirii vândute (art. i 1751
C.civ.);
- în cazul în care înstrăinarea moștenirii se face cu titlu gratuit, se aplică regulile
privitoare la garanţie prevăzute în materia contractului de donație (art. 1018 C.civ.).
— în privința bunurilor de familie (înscrisuri sau portrete de familie, decoraţii sau alte
asemenea bunuri), care nu au o valoare semnificativă din punct de vedere patri-
monial, dar au valoare afectivă pentru vânzător, operează prezumția că acestea nu
sunt cuprinse în obiectul contractului de vânzare a unei moşteniri;
- dacă însă acestea au o valoare însemnată (de exemplu, bijuteriile de familie),
vânzătorul care nu și le-a rezervat expres datorează cumpărătorului prețul lor la data
vânzării (art. 1752 C.civ.);
= dovada faptului că bunurile de familie au valoare patrimonială însemnată trebuie
să fie făcută de către cumpărător.
obligaţiile - dacă părțile nu au prevăzut altfel, vânzătorul are obligația să predea cumpărătorului
vânzătorului fructele culese şi alte sume de bani încasate în contul creanţelor moştenirii, inclusiv
prețul bunurilor vândute din moştenire până la momentul încheierii contractului,
precum şi orice bun care înlocuieşte un bun al moştenirii (art. 1749 C.civ.);
= deși nu este un efect direct al vânzării unei moșşteniri, este de reţinut că vânză-
torul rămâne răspunzător și va continua să suporte datoriile moștenirii vândute
(art. 1751 C.civ.), având însă, dacă nu s-a convenit altfel, acţiune de regres
împotriva cumpărătorului (art. 1750 C.civ.);
= ca efect al vânzării, renasc datoriile vânzătorului faţă de moștenire stinse prin
confuziune.
- să plătească prețul vânzării;
vânzătorului
- dacă nu s-a convenit altfel, cumpărătorul este ţinut să ramburseze
moştenirii, precum şi
sumele plătite de acesta din urmă pentru datoriile şi sarcinile
C.civ.);
sumele pe care moştenirea i le datorează acestuia din urmă (art. 1750
față de moștenire stinse ii
= ca efect al vânzării, renasc și creanţele vânzătorului
confuziune;
E CTE PIE Dee Deea
ile moştenirii față de alți creditori decât vânzătorul trec 25Uprg dia .
. ati universalității dobândite, însă această transmitere
NU produce râto
rului în i
de creditor ii moşteni rii, întrucâ t nu este posibil ă cesiun ea de datorie 3 fece
față
î acordul creditorului; de aceea, art. 1751 CN. prevede că Vânzătory| dia SI
le moștenirii vândute; însă, cu acordul creditor, âne
acestadatorii
Cpt ee entru datoriil e moștenirii pot fi preluate de către ama ui, şi în
raporturi Stâna creditorului, vânzătorul va fi ținut să plătească Lt îi
lipsa consi oi, dacă nu s-a convenit altfel, se poate indrepta impotriva i âtre e
se ia ta acesta din urmă să îi restituie sumele plătite pentru da

sarcinile moștenirii. - - —————
= i iri nu dobândește drepturile reale a
Formalități de - cumpărătorul unei moșteni
în moștenire decât potrivit regulilor privitoare la carte
===
pa
a funciară, Imobilelo;|
publicitate pa finalizarea lucrărilor de cadastru, |
cumpărătorul unei moșteniri va
dobs |
drepturile reale numai prin Înscrierea lor în cartea funciară, până atu nci ÎNScrierea
A
făcându-se numai în scop de opozabilitate faţă de terţi;
- cumpărătorul unei moșteniri nu poate Pa terțelor NEI SRRII dobândirea altor ||
|
|
drepturi cuprinse în moștenire decât dacă a îndeplinit formalităț

ile cerute de lege
pentru a face opozabilă dobândirea fiecăruia dintre aceste drepturi (art, 1753 C.ciy), |
Alte forme de | — prevederile din mater ——
ia vânzării moștenirii se aplică și altor
forme de înstrăinare îz|
înstrăinare a cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, a unei moșteniri (de exemplu, moștenirea se înstra |
nează în schimbul rentei viagere sau al întreținerii ori inter
i vine un contracţ îi
schimb); | 3
- în privința înstrăinărilor cu titlu gratuit se aplică |
în mod corespunzător și dispoziţiile |
privitoare la donații (art. 1754 C.civ.).
sa)
3. Vânzarea cu opțiune de răscumpărare

Noţiune - vânzarea afectată de condiţia rezolutori
e prin care vânzătorul Îşi rezervă dreptul
a răscumpă de
ra bunul sau dreptul transmis cumpărătorului [art. 1758
alin. (1) C.civ.];
= specific acestei varietăți de vânza
re este că preţul de răscumpărare
este, în mod firesc, mai mare decât a ine |
cel de vânzare, însă, ca măsură de protec
vânzătorului și pentru a se evita situaţ ţie a
iile de cămătărie, diferenţa dintre preţul
răscumpărării şi preţul plătit pentru
vânzare nu poate depăși nivelul maxim
de lege pentru dobânzi, în caz contr stabilit
ar, preţul răscumpărării fiind consi
exact cel plătit pentru derat a fi |
vânzare; aceeași este soluția
și în cazul în Care vânzătorul se |
obligă să răscumpere bunul vândut
(această operațiune juridică este
doctrină „vânzare cu obligația răscumpără denumită în |
rii”)
(art. 1762 C.civ.);
— contractul este afectat de condi
ţia rezolutorie ca vânzătorul
să Își exercite dreptul |
facultatea de a răscumpăra bunu

l sau nu.
Termenul — Opţiunea de răscumpărare |
nu poate fi stipulată pentru
opțiunii 5 ani; dacă s-a stabilit un un ter men mai mare
de |
termen mai mare, acesta se
[art. 1758 alin. (2) C.civ.]; reduce de drept la 5 ani |
" sancţiunea reducerii ter
menului este echivalentă
care operează de drept; cu nulitatea absolută, parți
ală și |
|
7] - dacă părțile au stabilit

ac i
un IA anumit
Ei termen, vânzătorul
poate exercita optiunea înîn] |
rcita opțiunea
i |
orice moment anterior împlinirii termenului, nefiind obligat să aștepte ajunge rea la | |
termen; |
— dacă părțile au încheiat o vâ i 3 : | |

niciun d se S admite că aa a e Aa ca |
e 5 ani, adică termenul cel |
mai lung pe care îl permite legea; |
— dacă termenul stipulat este mai scurt de 5 ani, părțile ar putea conveni prelungirea |
acestuia, fără însă a putea depăși termenul de 5 ani; |
- termenul în care poate fi exercitată opțiunea de răscumpărare, ca natură juridică, |
este un termen extinctiv, ca modalitate a actului juridic, care dublează condiția |
rezolutorie [art. 1404 alin. (2) teza | C.civ.]. |
oari tarea 1. în cazul în care vânzătorul exercită opţiunea în termenul stabilit [art. 1759 alin. (1) şi |
(2) C.civ.];
iunii
opț de
răscumpărare - vânzătorul trebuie să restituie cumpărătorului preţul primit şi cheltuielile efectuate
pentru încheierea contractului de vânzare şi realizarea formalităţilor de publicitate;
- vânzătorul va trebui să plătească și dobânda legală, dar numai dacă în contract
există o astfel de stipulaţie;
= legea permite stipularea unei dobânzi aferente prețului, dar numai cu condiţia ca
aceasta să nu depășească nivelul maxim al dobânazii legale; în cazul în care se sta-
bileşte o dobândă mai mare decât nivelul maxim al dobânzii legale, cumpărătorul
pierde dreptul la orice dobândă;
- vânzătorul este obligat să restituie către cumpărător cheltuielile pentru ridicarea şi
transportul bunului, cheltuielile necesare, precum şi cele utile (acestea din urmă
numai în limita sporului de valoare);
— cumpărătorul nu are dreptul la restituirea cheltuielilor voluptuare, însă poate ridica
lucrările voluptuare înainte de restituirea bunului către vânzător, cu condiția de a
readuce bunul în situația anterioară;
- cumpărătorul păstrează fructele, în calitate de proprietar sub condiţie rezolutorie
(art. 1410 C.civ.);
— în cazul deteriorării bunului din culpa cumpărătorului, vânzătorul va avea dreptul la
despăgubiri;
2. în cazul în care vânzătorul nu exercită opţiunea în termenul stabilit [art. 1759
alin. (3) C.civ.];
- condiţia rezolutorie care afecta vânzarea este considerată a nu se fi îndeplinit, iar
dreptul cumpărătorului se consolidează.
Procedură - vânzătorul care intenţionează să exercite opţiunea de răscumpărare este obligat să
îi notifice, în prealabil, cu privire la intenţia sa, atât pe cumpărător, cât şi pe orice
subdobânditor căruia dreptul de opţiune îi este opozabil şi faţă de care doreşte să îşi
exercite acest drept [art. 1760 alin. (2) C.civ.];
- în termen de o lună de la data notificării, vânzătorul răscumpărător este obligat să
şi
consemneze preţul primit şi cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare
realizareaformalităţilor de publicitate, la dispoziţia cumpărătorului sau a terţului
decăderii din dreptul de
subdobânditor (dacă bunul a fost retransmis), sub sancţiunea
a răscumpăra bunul (art. 1760 alin. (3) C.civ.];
relungi termenul ini al în care vânzăt
Nea d 7 îermnenul de o lună nu poate preuN nă | țial | în care Vânzătoryj Poaţe
p ra bunul;
răscummpă părătorul a înstrăinFINE at |bunul unui ter, Opțiunea de .
* Îîn ipoteza În care împotriva acestuia din urmă (dacă îi este opozabij
cum
rcita
părare se poate exe ul a plătit cumpărătorului o sumă mai ma: mare a td), fin
fără relevanţă faptul că terțu! a de P la vânzător. _
pe care trebuie să o primească contract E de o condiţie rezoutare; pp
i— vânzarea urmează efectele unui
| tatea este transmisă cumpărătorului încă de a momentul
incheierii COntractuly; Ai
!
exii stența dreptutului de propri etat| e,conven
în nit
priv
it deinţa i ând
de părțdob rult ui,5 ani)dep; inde de înde "3rea |
(celitomul
iției rezolutorii i în termenu
| c ondiția vânzătorul este ţinut de locaţiunile încheiate de cumpărător înaintea ne
aja |
au fost sup use for mal ită ţilor de publicitate, dar nu "citări; |
opțiunii, dacă sua
0 alin. (1) C.civ.];
din momentul exercitării [art. 176
păr
— dacă vânzătorul răscumpără bunul, proprietatea dobândită de cum
;
desființată cu efect retroactiv;
_ dacă vânzătorul nu își exercită dreptul de răscumpărare în termenul SR
cu efect retroactiv, în patrimoniul cu ,|
dreptul de proprietate se consolidează, | pă-|
| rătorului.
"se referă la situaţia particulară a bunului aflat în coproprietate, când Vânzarea —
| opţiune de răscumpărare are ca
obiect o cotă dintr-un bun (art. Cu
1761 C.civ.): |
a) partajul trebuie cerut şi în raport cu vânzătorul, dacă acesta nu şi-a exercitat incă |
opţiunea; |
b) vânzătorul este obligat să îşi exercite opţiunea de răscumpărare în cadrul parta
lui inițiat de câtre ceilalți coproprietari, sub sancţiunea de a fi decăzut din drept TR |
opţiune, chiar şi atunci când bunul este atribuit, în tot sau în parte, cumpărători
el
V. ASPECTE PARTICULARE
" Recurs în interesul legii. În interpretarea şi aplicarea

dispoziţiilor art.
alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile 1073 şi art.ii 1077
proprietăţ C.civ.i 1864 „an.5
şi Juste
unele(1) măsur
alin. i adiacente, cu modificări şi completări ulterioare, art. 1279 alin. (3) teza |
C.civ., în situaţia în care promiletentul-vânzătorle
a
a promis vânzarea întregului imobil
it -
lipsad acordului celorlalţi coproprietari

(I.C.C
-C.C..]., Completul competent să
Decizia nr. 12/2015, M. Of. nr. 678 judece în i ]
din 7 septembrie 2015)
ris
* Juri
ai spru denţă. Clauz a de dezicere inser S r “
E erată
ată îîntr-un antecontract
i ame i răzgândire a prom de e vânz
vă are, prin care s-a ă
itentei- vânzătoare din motive subiecti
stela, neputând ve ur a fără efecte sia
fi invocată de moștenitori. Aceasta, întrucât dreptul astfel prevăzut în
329
utentică și, ca atare, refuzul de a executa această obligaţie îi îndreptățește pe

snzare în li îi care şi-au îndeplinit obligaţia
V PR mp f , de plată a preţului, să obţină pronunţarea
neficia rii-cU = +ină loc de contrac unei
t (I.C.C.]., s. | civ., dec. nr. 3117 din 13 noiembrie 2014, WWW
scj.ro).
3rări care să ţină devăratul proprietar îl moștenește
pe vânzător (deci a fost vândut bunul altuia) și
a: ituația În Pina 5 i ndicare împotriva cumpărătorului, reclamantul (moșten
itorul-proprietar) va
la te 5 aril acțiunii în revendicare, dar va fi ținut să răspundă pentru
evicțiune, deoa-
i a câștie a soma | tenire obligația vânzătorului de garanţie contra evicțiunii. Prin urmare, vor fi admi-
= a preluat pi Aa e re a reclamantului-proprietar împotriva pârâtului-cumpărăt
or, cât și acţiunea
e şt acţiunea iu să Ce rmulată de către cumpărător impotriva moștenitorului vânzătorului. Cu alte
inigaranție pen ui îi va putea să invoce cu succes excepția de garanţie și va pierde bunul,
uvinte, deși Ba fi ținut să îl despăgubească pe cumpărător potrivit dreptului comun al evic-
moșentorulproprieta va răspunde în limitele activului succesoral dobândit (FR. DeAk, L sia î a
țiunii, CU ML Contracte speciale, vol. |, Vânzarea. Schimbul, ed. a V-a, actualizată de R. Popescu,
PI: i 141). E „ali
Te vera Se ppt Să în
trebuie să o acorde vânzătorul a...
„jurisprudenţă. O ali a părții culpabile de producerea circumstanțelor ce î. ă a | ie în
răspunderea SE de către cumpărători, în speță, răspunderea Oficiului i . a poe
proprietății DI ta culpabilă de a atribui mai multe numere cadastrale ir se a ai
imobiliară at ln bunului de două ori și, prin urmare, a condus la se pin e a
care a făcut iai au pierdut bunul în acțiunea în revendicare, iza pia ' Ma inci
7 rataO e ue Pct meenl pă RE. a et să

a
pe
deopotrivă, Și n slesiră
ă îi despăgubească pentrup L
i citata contra evicțiunii, iar Oficiul în îi
Aș
Pa
[vânzătorii pe E cena pentru faptă ilicită), situaţie care are ca efect posibi ita e ție
imobiliară pe PR ami a dintre aceștia pentru întreaga sumă (I.C.C.]., s.| civ., dec. nr.
se îndrepta împo
.SCj.ro).
octombrie 2017, WwWwWW
Fișa nr. 28
CONTRACTUL DE DONAȚIE
1. CONSIDERAȚII GENERALE
1. Noţiune şi delimitări conceptuale

| Noţiune = contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită donator, dispune
mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numită donatar (art. 985 c mu
Delimitări = contractul de donaţie este reglementat de Codul civil
în materia liberalităţi r]
conceptuale respectiv de art. 1011-1033 C.civ.; sunt aplicabile, deopotrivă, în măsura ăia
bilităţii, și dispoziţiile generale din materia liberalităților — art. 984-1010 C.civ,;
- liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu Bratuit de pu. |
nurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane [art. 984 alin. (1) Cciv]; |
- nu se pot face liberalități decât prin donație sau printr-un legat cuprins în testament |
[art. 984 alin. (2) C.civ.]; |
- donația reprezintă o liberalitate între vii, spre deosebire de legat, care este O libera. |
litate pentru cauză de moarte; |
- contractul de donaţie, ca act juridic cu titlu gratuit, se distinge de actele dezinte. |
resate (actul prin care o parte procură celeilalte părți un folos cu titlu gratuit, fără a-și |
micșora propriul patrimoniu; de exemplu, comodatul, mandatul cu titlu gratuit) prin |
faptul că patrimoniul donatorului se micșorează, consecință a intenției dispunătorului |
de a-l gratifica pe donatar, prin ieșirea bunului din patrimoniul donatorului; |
— executarea unei obligații civile naturale (imperfecte) (de exemplu, executarea unei |
obligații prescrise) sau neinvocarea prescripției extinctive nu constituie o donație. |
Contract cu — donația este o liberalitate, făcută cu intenţia de a gratifica (animus
donandi); |
titlu gratuit - donatorul transmite unul sau mai multe drepturi donatarului, fără a
urmări un echi- |
valent în schimb;
|
* prin contractul de donaţie poate fi stipulată executarea unei
sarcini de către|
donatar, fără a afecta însă caracterul gratu
it al donaţiei;
a -
în limitele sarcinii, donaț

. . . .. |
ia devine un contract cu titlu oneros (și sinal
. .
Contract agmatic).
_!
- donația este un act juridic bilateral (un contract,
|
din perspectiva voințelor expri- |

mate), insă este un contract unilateral, întrucât dă naștere la obligaţii în
singure părţi, respectiv donatorul,
cu excepția donației cu sarcină,
sarcina unei |
donatarului îi incumbă anumi caz în care și|
te obligații;
ae Po esție morală, continuă, de recun
oștință față de donator, însă ||
natură a atrage consecințe juridi
ce directe, astfel încât donația
|
331
rămâne un contract unilateral; nerespectarea obli gaţiei de recunoști
nță poate atrage, |
în condițiile legii, aie cdi donaţiei pentru fapte de ingratitudine (art. 1023 C.civ.);
- doar una dintre părți își asumă obligaţii prin contractul de donați : '
orul i se obligă să transmită dreptul de proprietate sau alt d e re N donata-
Sate
rept patrimonial
rului;
= în ceea ce priveşte su i iî i
dispoziţiile a sd iza ia ala aa de gației
sa in în nu sa
i cazul imposibilității
fortuite de executare.
| — regula: donația se încheie prin înscris autentic (art. 1011 alin. (1) C.civ.];
= sancţiunea nerespectării formei solemne menţionate este nulitatea absolută a
donaţiei, forma autentică fiind necesară pentru validitatea donației;
= dacă este cazul, trebuie încheiate în formă autentică atât oferta de donaţie, cât şi
acceptarea acesteia;
+ excepții [art. 1011 alin. (2) şi (4) C.civ.]:
a) darurile manuale (valabile doar pentru bunuri mobile corporale cu o valoare de
până la 25.000 lei), cu sublinierea că, în cazul acestora, este vorba de un contract
real;
b) donațiile indirecte;
c) donațiile deghizate.
7 — prin donație, donatarul devine proprietarul lucrului donat sau titular al altui drept
| patrimonial;
- transferul dreptului de proprietate sau al altui drept patrimonial și consecințele
| acestuia sunt reglementate de dreptul comun;
| — transmiterea proprietății sau a altui drept patrimonial către donatar are loc în
momentul încheierii contractului, dacă părțile nu au prevăzut altfel;
"| — amânarea transferului dreptului de proprietate nu este posibilă în cazul darului
| manual, care presupune și predarea (tradițiunea) bunului la momentul încheierii
contractului;
— în materie de bunuri imobile, în măsura în care au fost finalizate lucrările de
cadastru în unitatea administrativ-teritorială în care sunt situate imobilele şi au fost
deschise, la cerere sau din oficiu, cărţile funciare pentru imobilele respective (art. 56
| din Legea nr. 71/2011), dobândirea dreptului de proprietate este supusă înscrierii, cu
| efect constitutiv, în cartea funciară.
"| — irevocabilitatea donaţiei presupune că, donația odată făcută, donatorul nu mai
poate reveni asupra manifestării sale de voinţă și că eventualele clauze care ar per-
mite donatorului să revoce donația atrag nulitatea contractului de donație;
| — revocarea donaţiei poate avea loc cu titlu de sancțiune, spre exemplu, pentru
| ingratitudine sau neexecutarea sarcinilor, cazuri expres prevăzute de lege și care nu
__] sunt lăsate la aprecierea donatorului.
332 CONTRACTUL DE DONAȚIE
II. CONDIŢII DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE DONAȚIE
ici
Condiţiile de validitate i de donaţiei vor fi ana lizate în măsura înn care prezintă PR
ale oa a e SE ori care au fost expuse în volumul (Asan, =artă
: ii iditate
faţă de condiţiile generale de validi
1. Capacitatea părților
1.1. Aspecte generale
Regula — ex istența
ități, cucapacităţii: în materie de liberalităţi, orice persoană poate face “rai
respectarea regulilor privin
as aa d capacitatea [art. 987 alin.
deplină de exercițiu este (1) C.civ.];
cerută în privința donatorului, deoare
maia de donaţie reprezintă un act de dispoziţie [art. 988 alin, (1) Civ]. ce |
= în cazul bunurilor aflate în coproprietat
e, donația nu poate fi făcuts decât c,
acordul tuturor coproprietarilor, deoarece, în materia COproprietății orice ae
juridic cu titlu gratuit este considerat act de
dispoziție [art. 641 alin, (4) C.civ.], |
- situaţiile expres prevăzute de lege privind incapacităţi de a dispune și, respe ct e
| a primi donaţii, acestea fiind de strictă interpretare. u ||
— condiţia capacităţii de a dispune prin liberalităţi trebuie
îndeplinită nu numai la dată)
la care dispunătorul îşi exprimă consimţământul, așa cum prevede art.
987 alin. (2) |
C.civ. în materie de liberalități în general, ci, în cazul încheierii donațţiei î
absente, și la data acceptării ofertei intre persoane |
de donaţie, având în vedere că incapacitatea
ofertantului atrage, potrivit art. 1013 alin. (1) teza finală |
C.civ., caducitatea acceptării
— condiţia capacităţii de a primi o donaţie
trebuie îndeplinită la data la care donataryj
acceptă donația [art. 987 alin. (3) C.civ.]; |
" persoana care nu există la data
întocmirii liberalităţii poate beneficia
litate dacă aceasta de o libera- |
este făcută în favoarea unei persoane
pentru aceasta din urmă de a transmite capabile, cu sarcina|
beneficiarului obiectul liberalității
ce va fi posibil [art. 989 alin. îndată
(2) C.civ.], textul de lege vizâ
nd persoana fizică ne.|
ul conceput poate fi gratif
icat;
[art. 206 alin. (2) C.civ.];

" dacă prin lege nu se dispune
altfel, orice persoană juridică
poate primi liberalităţi |
CONTRACTUL DE DO
NAȚIE 333
ți de a dispune prin donații

12 incapacită Incapacităţi de a dispune prin donaţii
— persoanele supuse Conţinutul NR iti, |
reglementării i : w
II
norii, chiar da că = nu pere prini | —protecţi
art. 988 ate încuviințarea donații, nici personal DR ae a, | SOIA relativă; |
| lin: (1) părinţilor şi autoriza- | și nici prin de dispoziţie asupra
| Cav: să instanţei de reprezentant legal; patrimoniului;
| tutelă; — -
7 persoana pusă sub sl poate dispune — protecţie cu privire | — nulitatea relativă:
la încheierea unui act j
interdicție prin hotă- | prin donații, nici
| râre judecătorească; personal și nici prin de dispoziție asupra
| reprezentant legal; patrimoniului;
a | ostul minor sau N i poate dispune — protecţia — nulitatea relativă

art - fostul interzis, chiar prin donații în favoa- | dispunătorului de (și expresă);
| aln.| după dobândirea rea reprezentantului | influenţele care ar
| i capacității depline de | sau ocrotitorului legal | putea fi exercitate
| exerciţiu; înainte ca acesta să asupra sa de per-
| fie descărcat de soanele respective;
| gestiunea sa;
| e excepție: situaţia
| în care reprezentan-
| tul sau ocrotitorul
| legal este ascen-
| dentul dispunăto-
| rului;
| - persoana — nu poate dispune — protecția credito- — nulitatea relativă;
Miz
"alin.(2) | insolvabilă; cu titlu gratuit. rilor dispunătorului = chiar dacă nuli-
Ce. = starea de insolva- împotriva actelor tatea primează
făcute în dauna lor. față de inopoza-
| bilitate se determină
bilitate, întrucât
| potrivit art. 1417
nulitatea relativă
| alin. (2) C.civ.;
poate fi invocată
= dovada stării de
numai de persoa-
| insolvabilitate poate
na interesată,
| fi făcută cu orice mij-
creditorii dona-
loc de probă admis
torului care a fost
| de lege, de exemplu,
insolvabil la data
| cu încheierea prin
încheierii contrac-
| care executorul jude-
tului de donație
| cătoresc a dispus
| încetarea executării pot exercita fie
| din cauza lipsei de acțiunea în anu-
bunuri urmăribile. lare, fie acțiunea
revocatorie.
————— a,
=
Excepții: = are ru facă d în
.
capac itate
tape cițiu,
te de exercițiu , săa
a) tutorele nu poate, Îîn numele m inorului lipsit de Vii, cu excep,
:
darurilor obişnuite, | ivi cu starea materi
potrivite terială a 5 E |
b) minorul care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate să facă donaţii, altele decât darurile Obişnun,
otrivit- stăriiPRI lui materiale
: i (3) C.civ.];
[art. 146 alin. C-ci . _ | Sa
C din bunurile celui pus sub interdicţie judecătorească, descendenţii acestuia pot fi Bratificați de e
tutore, cu avizul consiliului de familie şi cu autorizarea instanţei de tutelă, fără însă să se poată q
a SCutire |
Li
de raport (art. 175 C.civ.); , i a |

d) ei căsătorit, care dobândește, prin căsătorie, capacitate de exerciţiu deplină (an. 39 Cc
poate încheia donații; N a i _ |
e) minorul care a dobândit capacitate de exercițiu anticipată (art. 40 C.civ.) poate încheia donaţii;
f) persoana care nu este pusă sub interdicție prin hotărâre judecătorească
, Chiar dacă nu este în
deplinătatea facultăților mintale, poate face donații; insă contractul de donaţie, pentru a fi valabi |
trebuie să îndeplinească nu numai cerința referitoare la capacitate, ci și condiția exprimării aa
consimţământ valabil, care să provină de la o persoană cu discernământ, deci donația ar putea fi anulats
E eee |
pentru lipsa discernământului.
1.3. Incapacități de a primi donații
Incapacități de a primi donații

Persoanele
i ——
E iei | supuse Conținutul incapacității
incapacității stii Sancţiune |
art. 990 | — medici, — nu pot primi donații de la dispunător, în — protecția ] — nulitatea
alin. (1), | farmaciștisau | perioada în care, în mod
direct sau indirect, stării de vul- | relativă (și
(2) și (3) | alte persoane | l-au îngrijit pe dispunător pentru boala
care nerabilitate în expresă), |
C.civ. asimilate este cauza decesului; care se află
acestor * sunt avute în vedere îngrijirile medi- donatorul;
categorii. |
cale de durată, acordate cu titlu de |
incapacita- |
continuitate, iar nu cele sporadice;
tea se înte- |
* excepții: nu sunt anulabile:
meiază pe o |
a) liberalitățile făcute soțului, rudelor în prezumție
linie dreaptă sau colateralilor privilegiați;
absolută de |
b) liberalitățile făcute altor rude, până la
captație și |
al IV-lea grad inclusiv, dacă, la data libera- sugestie.
lităţii, dispunătorul nu are soț și
|
nici rude în
_ linie dreaptă sau colateral privilegiați. |
— preoții sau — nu pot primi donaţii de la dispunătorul ]
alte persoane — protecția — nulitatea!
| căruia i-au acordat asistență
religioasă în stării de vul-
care acordau timpul bolii care este cauza decesului; | relativă. |
asistenţă
nerabilitate în |
reli- ” este avută în vedere asistența reli- | care se află
gioasă dispu- gioasă de durată, acordată cu titlu |
nătorului. de | donatorul: |
continuitate, iar nu cea ocazională;
= incapacita- |
tea se înte-
CONTRACTUL DE DON
AȚIE 335
Dan Incapacităţi de a primi donații
PRape
Persoanele = |
sediul supuse Conţinutul incapacității
in și Rațiunea
reglementării | Sancțiune
materiei |_incapacită E
| e excepții: nu sunt anulabile: | meiazăpeo |
a) liberalităţile făcute soțului, rudelor în | prezumție | |
| linie dreaptă sau colateralilor privilegiați; | absolută de | |
| b) liberalitățile făcute altor rude, până la captație și | |
| al IV-lea grad inclusiv, dacă, la data libera- | sugestie. |
| lității, dispunătorul nu are soţ şi nici rude în | |
| E mai linie dreaptă sau colaterali privilegiați. |
"piunea în anularea donației: | a |

ă prescripţiei extinctive;
- acţiune supus
e de:
| _se poate introduc
a) donatorul care se însănătoşeşte, în termen de trei ani de la data la care s-a restabilit (art. 990
prescripţie extinctivă;
| alin. (5)teza a II-a C.civ.], termenul fiind de
-p) moştenitor ii donatorului, în cazul în care donatorul decedează din cauza bolii respective, în ter-
| menul de prescripţie de trei ani de la data la care au luat cunoștință de existenţa liberalității [art. 990
fond
2, Alte condiții de validitate, de
—— . . . . . . > a
Consimţă- - sunt aplicabile regulile generale din materia consimțământului, deci acesta trebuie
mântul să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce
efecte juridice și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ;
— dolul, în materia liberalităţilor, îmbracă, de regulă, forma specifică a captaţiei și a
sugestiei; astfel, are loc fapta comisivă de speculare a afecțiunii și pasiunii donatorului
în scopul de a-l determina să facă o donație, pe care altfel nu ar fi făcut-o.
Obiectul — sunt aplicabile regulile generale în materia obiectului, respectiv obiectul contrac-
tului (operaţiunea juridică — donația) să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii
absolute, iar obiectul obligaţiei (prestaţia la care se angajează donatorul) să fie deter-
minat sau determinabil, să fie licit și moral, să existe sau să poată exista, să fie posibil,
să fie în circuitul civil;
bunu-
- pot forma obiect al donației bunurile mobile, imobile, corporale, incorporale,
rile prezente sau viitoare (cu excepția unei moșteniri nedeschise);
donatar
= în privința bunurilor viitoare, dobândirea dreptului de proprietate de către
donatorului;
(după confecţionare, culegere etc.) trebuie să nu depindă de voința
universalitatea dobân-
* după deschiderea moștenirii, moștenitorul poate înstrăina
dită, respectiv cota-parte, inclusiv prin donaţie (art. 1754 C.civ.);
determinat, donatorul trebuie
- dacă obiectul donaţiei îl constituie un bun individual
(nu este admisă donația lucrului
să fie proprietarul acestuia, chiar și sub condiţie
altuia, aceasta fiind nulă absolut);
= această soluţie rezultă din:
este actul juridic prin care o per-
i) dispoziţiile art. 984 alin. (1) C.civ.: liberalitatea
soană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale;
E
336 CONTRACTUL DE DONAȚI
es e precum cea de la legate: art.
1064 ali —
di sp oz iţ ii ex pr
ii) lipsa unei nu a Ştiut
la data întoc mirii testamentului, testatorul
vede că, dacă,
ul este anulabil; ii Câ bunu
„i nu
este al săuă , legat n leg e nu se pr evede altfel, b SE
Q C.cC-civ., „d ac ă pri
ivi
iii] potrivit art. 1230
pot face obiectul unei prestații, DI tim să le procure ȘI să le ka
art. 101ş e ns.
să O țină acor u terţului „ lar
mită creditorului sau, după caz, când cuprin de clauze ce îi (1
este salată atu sar cliiaaas soi ema
C.civ. prevede că „donația nu sa ji dpi
prin voința
donatorului să o revoce
ce aparține terțului sau să obțină acorcu! acestuia, inacțiui nea donatoruluj a, na
acitatea donației;
ca efect inefic nsplantului
im in cazul donării, prelevării şitra
-un regim juridic special întâln a.
a fiind regle dentorg
ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, aceste Me aţe
specială, respectiv Legea nr. 95/20
sli Codul civil şi legeacati: 06 privind .reforma;
_ N dome.
E dci , republi .
ătă ții
niu l săn ri şi celule de origine umană ge
= prelevarea şi transplantul de organe, ţesutu
d a|
urile şi condiţiile prevăzute de lege, cu acor
donatori în viaţă se fac exclusiv în caz J
după ce au fost informa ţ iul
scris, liber, prealabil şi expres al acestora şi numai
prealabil, asupra riscurilor intervenţiei; în toate cazurile, donatorul poate în
(1) Ca
asupra consimţământului dat, până în momentul prelevării [art. 68 alin.nr. o5/700
(1) lit. a)-c) din Legea
cu privire la prelevare, a se vedea art. 144 alin. |
republicată];
= se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine manta
cauza |
minori, precum şi de la persoanele aflate în viaţă, lipsite de discernământ din
unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, în
afara cazurilor expres prevăzute de lege [art. 68 alin. (2) C.civ.; a se vedea art. 4 |
alin. (1) lit. a) şi art. 145 din Legea nr. 95/2006, republicată]; |
= prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană ca
urmare a exercitării unei constrângeri de natură fizică sau morală asupra unei per. |
soane sunt interzise, iar donarea şi transplantul de organe, țesuturi şi celule de |
origine umană nu pot face obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obținerii |
folos materi
unui95/2006,
nr. al sau
republicată];
de altă natură [art. 144 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea|
|
= prelevarea de organe, ţesuturi şi/sau celule de la persoanele decedate se face |
numai cu consimțământul scris al cel puţin unuia dintre membrii majori ai familiei |
sau al rudelor, în următoarea ordine; soţ supravieţuitor, părinţi, descendenți, |
frate/soră, altă rudă în linie colaterală până la gradul al IV-lea inclusiv; prelevarea
|
se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă, în timpul vieţii, per. |
soana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării, printr-un act nota- |
rial de consimţământ pentru prelevare şi înscrierea în Registrul naţional al dona- |
torilor de organe, țesuturi şi celule; prelevarea nu se poate face sub nicio formă|
dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea impotriva|
donării, prin act de refuz al donării, care va fi prezentat de către aparţinători
coor-
donatorului de transplant (art. 147 din Legea nr. 95/2006,
republicată); |
» transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se efectuează in
pipi Mg din Legea nr. 95/2006, republicată, cu consimţământul scrs/
„Supă ce acesta a fost informat asupra riscurilor şi beneficiilor proce-
CONTRACTUL
DE DONAȚIE
337
deului, iar în cazul minorilor sau persoanelor lipsite de capacitat d -
PA simţământul va fi dat de părinţi sau de celelalte persoane aaa exerciţiu, con-
după caz.
ocrotitor legal al acestora, e au calitatea de
se aplică regulile generale, respectiv cauza trebuie să existe, să fie licită și morali |
|
(A _ cauză în contractul de donație, respectiv motivul care îl determină pe i
legătura de rudenie cu acesta etc.; via,

_ se admite că donația Telit NI scopul de a menţine o relație de concubinai era ar o
cauză imorală, fiind lovită de nulitate absolută, dacă donatarul a cunoscut sau
| să cunoască scopul urmărit de donator. _ că
INCHEIEREA CONTRACTULUI DE DONAȚIE. PARTICULARITĂŢI

(| |
i cheierea contractului de donaţie
5
2 regula: contractul de donaţie se încheie obligatoriu în formă autentică (ad validita. |

Mi tem), indiferent de natura bunurilor donate [art. 1011 alin. (1) C.civ.];
|
+ excepție: nu sunt supuse condiţiei de validitate a formei (2) autentice donațiile

C.civ.). |
indirecte, donațiile deghizate și darurile manuale (art. 1011 alin.
i
ea
Nulitatea absolută
i
- nulitatea absolută poate fi invocată, pe cale de acțiune sau de excepţie, de orice |

persoană interesată sau de instanţă din oficiu (pentru aceasta din urmă, invocarea |
condiţiilor
ș
nulităţii absolute este o obligaţie), în condiţiile art. 1247 alin. (2) și (3) C.civ.; |
formă
- înlăturarea nulității donației pentru lipsa formei autentice nu se poate realiza decât |
prin refacerea contractului în forma prevăzută de lege; donația refăcută nu va |
produce efecte decât pentru viitor (art. 1259 C.civ.);
y
— regula: donația care nu respectă condiţiile de formă nu este susceptibilă de confir-

mare (art. 1247 alin. (4) C.civ.];
e excepţie: poate fi confirmată de către moștenitorii universali și cu titlu universal ai
donatorului, după decesul donatorului; în această situaţie, se consideră că aceștia
au renunțat la posibilitatea invocării oricărui viciu de formă sau a oricăror alte |
motive de nulitate ale donaţiei, fără ca prin această renunțare să se prejudicieze |

drepturile terţilor (art. 1010 C.civ.);
= confirmarea donaţiei nule produce efecte numai față de acei moștenitori care au |
consimţit la aceasta; |
|
= confirmarea poate fi expresă sau tacită;
= renunțarea la efectele nulităţii este opozabilă și creditorilor, dacă nu este frau- |
duloasă. „|
— enumerarea și evaluarea bunurilor mobile trebuie să se facă printr-un înscris (chiar |
iţi
și sub semnătură privată), sub sancţiunea nulităţii absolute [art. 1011 alin. (3) C.civ.];
= actul estimativ poate fi inclus în actul autentic de donaţie sau poate îmb răca
forma înscrisului sub semnătură privată, întocmit separat;
.
actul estimativ sub semnătură privată trebuie semnat atât de donator, cât și de
+ dota
= actul estimativ priveşte atât donația bunurilor corporale, câț și a celor

rale; E ca , COrpg.)
al donației mirii actului estimativ
im Ene
este nulitatea
= sanc ţiun ea nein toc absolută a donaș )
și o rtanțăț practică, spre exemplu, în mater; e iai
„ai Imp iei; n
— form alit atea prez inta
d)
domeniul reducțiunii donațiilor (art. 1091 și urm. C.civ.) sau în cel al raportuluj ai
|
țiilor (art. 1146 și urm. C.civ.);
|
* în doctrină se apreciază că această formalitate trebuie îndeplinită în caza
ţiilor încheiate în formă autentică; formalitatea nu trebuie îndeplinită în pr ai
nici a fi nd
donațiilor sub forma darului manual, a donațiilor deghizate și
Tradițiunea — în ipoteza în care obiectul donației este constituit de bunuri mobile corporale a gs!
pe lângă eta
bunurilor mo- | valoare este de până la 25.000 lei (cu excepţiile prevăzute de lege),
bile corporale | de voințe a! părților, este necesară tradițiunea, adică predarea materială a br uj |
C.civ.];
mobil corporal obiect al donației [art. 1011 alin. (4)
= plafonul valoric al bunurilor mobile corporale prevăzut la ar 1011 alin |
Civ. va fi actualizat periodic, prin hotărâre a Guvernului (art. 94 din i |
nr. 71/2011).
Publicitatea îndată
— notarul este obligat să înscrie de îndată a
contractul de donație încheiat în fr!
contractului
de | autentică în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, pentru informarea |
donație persoanelor care justifică un interes legitim (de exemplu, creditorii donatorului); |
- înscrierea contractului în registrul notarial produce efecte de opozabilitate. |
— dispoziţiile în materie de carte funciară rămân aplicabile (art. 1012 C.civ.). |
2. Particularităţi privind încheierea donaţiei între persoane absente

w
Necesitatea - încheierea contractului de donaţie între persoane absente presupune exprimarea]

reunirii unor consimțământului părţilor la momente diferite, iar nu concomitent, implicând deci
acte juridice existența a două manifestări de voințe concretizate în două acte juridice unilaterale |
unilaterale distincte: |
distincte a) oferta de donaţie; |
b) acceptarea ofertei de donaţie. |
Momentul în- | — în această situaţie, contractul de donaţie se consideră încheiat la momentul la
care |
cheierii con- ofertantul a luat cunoștință de acceptarea ofertei de donație de către destinatar.
|
tractului |
Condiţii spe- - în virtutea principiului solemnității donaţiei, atât oferta de donație, cât și acceptarea|
cifice pentru donației trebuie încheiate în formă autentică; |
încheierea - donatorul (ofertantul) şi donatarul (beneficiarul) trebuie să fie în viață și să fie |
contractului capabili, atât la momentul exprimării ofertei, cât și la momentul acceptării ofertei de |
către destinatar;
|
= oferta făcută unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu se acceptă de câtre |
reprezentantul legal [art. 1013 alin. (3) C.civ.];
|
» oferta făcută unei persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă se
acceptă de|
către aceasta, cu încuviințarea ocrotitorului legal [art. 1013 alin. (4)
C.civ.]; |
" incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea
acceptării [art. 1013 |
alin. (1) teza a II-a C.civ.];
CONTRACTUL DE DONAȚI
E 339
"] - oferta de donaţie trebuie acceptată de către
destinatar în timpul vieţii sale, pentru |
că doar la acel moment se realizează acordul de voințe al părților și, în plus, acceptarea
| trebuie = comun
ofertaicată donatorului [art. 1013 alin. (2) C.civ.];
de donaţi e nu poate fi acceptată după
decesul destinatarului ei, ceea ce
înseamnă că moștenitorii acestuia nu pot accepta oferta făcută autorului lor;
dacă
decesul destinatarului intervine imediat după ce acesta a accept
at oferta de donaţie,
comunicarea către donator a actului de acceptare a donaţiei va putea fi efectuată de
către moștenitorii donatarului, donația fiind valabil încheiată [art. 1013 alin.
(2) Cciv.];
= creditorii destinatarului ofertei nu ar putea accepta donația pe calea acţiunii
oblice (dreptul de a accepta este exclusiv personal, implicând
aprecieri de ordin
subiectiv) şi nici nu ar putea ataca refuzul acceptării donaţiei pe c alea acţiunii revo-
catorii, întrucât, prin acest refuz, destinatarul ofertei nu îşi micșorează
patrimoniul
ci nu acceptă să și-l mărească;
— dacă donatorul (ofertantul) decedează sau în privința sa survine
o incapacitate de a
| dispune prin donaţie (punerea sub interdicție sau insolvab
ilitatea), înainte de a fi
acceptată oferta sa, atunci acceptarea ofertei de donație
devine caducă şi nu se mai
| poate considera că donația a fost încheiată [art. 1013 alin. (1) teza a
|l-a C.civ.];
„| - oferta de donaţie poate fi revocată cât timp ofertantul nu a luat cuno
ștință de accep-
_| tarea destinatarului [art. 1013 alin. (1) teza a | C.civ.], revocarea putân
d fi expresă sau
„| tacită, de exemplu, prin înstrăinarea bunului ce făcea obiectul ofertei d
e donație.
| — contractul prin care promitentul își asumă obligația de a dona în viitor bunul său
__| beneficiarului.
„| — trebuie încheiată în formă autentică, sub sancţiunea nulității absolute (art. 1014
| alin.(1) C.civ.].
| — în caz de neexecutare a promisiunii din partea promitentului, beneficiarul
nu are
| deschisă calea de a solicita instanţei pronunțarea unei
hotărâri care să ţină loc de
contract, ci doar dreptul de a pretinde daune-interese (art. 1014
alin. (2) C.civ.];
| — daunele-interese reprezintă cheltuielile pe care benefic
iarul le-a efectuat şi/sau
_| avantajele pe care le-a acordat terţilor în temeiul promisiunii de donație
.
— promisiunea de donaţie se revocă de drept în următoarele cazuri
(art. 1022 C.civ.):
1. dacă, anterior executării sale, se ivește unul dintre cazurile de revocar
e pentru
| ingratitudine prevăzute la art. 1023 C.civ.;
2. dacă, anterior executării sale, situaţia materială a promitentului (viitorul donator
)
s-a deteriorat într-o asemenea măsură, încât executarea promisiunii, în sensul în-
„| cheierii contractului de donaţie, a devenit excesiv de oneroasă pentru acesta;
A i 3. atunci când, anterior executării sale, promitentul a devenit insolvabil;
iati * justificare: legiuitorul acordă posibilitatea promitentului-donator de a-și reevalua
situația patrimonială în cazul în care, după ce s-a obligat către beneficiarul-donatar
printr-o promisiune de donație, intervine o deteriorare majoră în patrimoniul său,
care s-ar înrăutăți și mai mult prin încheierea contractului de donaţie, având în
vedere că, prin donație, patrimoniul se micșorează irevocabil, fără a exista un
echivalent în locul bunului donat;
= insolvabilitatea este o stare de fapt care presupune insuficiența activului pata

pentru a acoperi ri.
monial care poate fi supus, potrivit legii, executării silite, Pasivyj.
+ contractul de , donaţie încheiat
i
după ce promitentul devine insoj vabi]
C.civ. este
anulabil, în temeiul art. 12 alin. (2) ei esaeea |
IV. PRINCIPIUL IREVOCABILITĂȚII DONAȚIILOR

- aie
ială ce nu este vorba de irevocabili
bilitatea dinsa dreg,
lrevocabilitatea - irevocabilitatea e ste specială, deoare j | i _
ține de esența tul comun al contractelor [art. 1270 alin. (1) Cta, ce vizează doar efectele actuluj |
contractului juridic, ci irevocabilitatea donaţiei este întemeiată pe caracterul său de liberalitațe |
îAtcuiă and tractului; '|
inând deci de esenţa con - biz |
î irevocabilitatea constituie o condiție de validitate a contractului de donație; |
— vizează interdicţia inserării în contractul de donaţie a oricărui fe| de clauze su |
putea aduce atingere intenției de a gratifica (animus donandi), respectiv care permit |
donatorului să revoce donația prin voinţa sa (art. 1015 C.civ.); |
- inserarea unor clauze incompatibile cu principiul irevocabilității donațiilor este sanc. |
ționată cu nulitatea absolută a întregului contract de donație,
iar nu doar a Clauzej |
respective.
- este lovită de nulitate absolută donația care [art. 1015 alin. (2) C.civ.]:
incompatibile 1. este afectată de o condiţie a cărei
realizare depinde exclusiv de voinţa
donatorulyj |
cu principiul (condiţie suspe nsivă sau rezolutorie pur potestativă din partea donat
orului); |
irevocabilității = exemplu: „iţi donez apartamentul meu, dacă vreau”;
donațiilor 2. impune donatarului plata datoriilor pe care
donatorul le-ar contracta în viitor, iar |
valoarea maximă a acestora nu este determinată în contr
actul de donaţie; |
" împie dică posibilitatea ca donatorul să revoce indirect donaț
plății unor datorii în sarcina donatarulu ia prin impunerea |
i, care pot ajunge până la valoa
donat; rea bunului |
» în situația în care donatarului i se |
impune plata datoriilor nedeterminate
donatorului, aceasta poate înlătura carac ale
|
terul gratuit al contractului;
” se poate, în schim |
b, impune donatarului plata datoriilor
prezente și a celor|
viitoare ale donatorului, cu condiția
de a fi determinate ca valoare maxim
3. conferă donatorului dreptul de a ă: |
denunța unilateral contractul;
* în principiu, clauza denunțării |
unilaterale a unui contract este
art. 1276 C.civ., însă, în materia permisă, potrivit |
contractului de donaţie, o asem
atrage nulitatea absolută, expre enea clauză |
să și totală a contractului;
om Pepi e, |
ate să dispună, în viitor,
de bunul donat, chiar dacă |
ră să fi dispus de acel bun
(este vorba despre o condiție
torie pur potestativă); rezolu-
pa
a
mp i
a: |
:
i o parte din bunurile donat
e, nulitatea ||
— clauze cu efecte parția parți;
l asemănătoare:
0) substituţiile fideicomisare:
dispoziţia prin care donataru
nistreze bunul sau bunur l este însărcinat să admi-
ile care constituie |
obiectul ul |iliberalităţi
itățiii şi şi săsă le transmită
CONTRACTUL DE DONAȚIE 341
unui terţ, desemnat de donator, nu produce efecte decât în cazul în care este per-
misă de lege (art. 993 C.civ.);
b) clauze considerate nescrise: clauza prin care, sub sancţiunea desființării libera-
lităţii sau restituirii obiectului acesteia, beneficiarul (donatarul) este obligat să nu
conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori să nu solicite revizuirea con-
diţiilor sau a sarcinilor (art. 1009 alin. (1) C.civ.]. -—
Clauze 1. donația cu termen — transmiterea irevocabilă a dreptului donat nu presupune pre-

compatibile cu darea imediată a bunului, termenul neafectând existența dreptului transmis, ci doar
principiul exercițiul acestui drept;
irevocabilității | 2. donația sub condiție cazuală;
donațiilor = de exemplu, întoarcerea convenţională — clauza prin care se stipulează intoarce-
rea bunurilor dăruite în patrimoniul donatorului, fie în caz de predeces al dona-
tarului, fie în caz de predeces atât al donatarului, cât și al descendenților acestuia
(art. 1016 alin. (1) C.civ.]; efectul acestei clauze este identic cu cel al unei condiţii
rezolutorii; dacă donația are ca obiect bunuri supuse unor formalități de publi-
citate, atât drepturile donatarului, cât și dreptul de întoarcere sunt supuse acestor
formalități (art. 1016 alin. (2) C.civ.];
3. donația sub condiție mixtă (care depinde de voința uneia dintre părți și de voința
unui terţ);
A. donația cu rezerva uzufructului sau a abitației,;
5. clauzele de inalienabilitate, în măsura în care sunt valabile (art. 626-629 C.civ.);
6. atunci când se depune, animus donandi, o sumă de bani într-un cont bancar (sau la
o altă instituţie de credit), pe numele altei persoane, deponentul poate insera în
instrumentul bancar (de economisire) o clauză de împuternicire pe seama sa, fără a
contraveni principiului irevocabilității; în baza clauzei, acesta va acționa ca un man-
datar al titularului contului bancar, care, în temeiul art. 2019 alin. (1) C.civ., are
obligația de a da socoteală etc.
V. VARIETĂȚI DE DONAŢII
1. Donaţiile simulate
Formele donaţiei simulate

Donaţiile deghizate Donaţiile prin interpunere de persoane
— reprezintă contracte de donații simulate printr-un — este acea donaţie prin care persoana cu adevărat
act cu titlu oneros; beneficiară a liberalității sau, după caz, persoana
— mecanismul simulației constă în faptul că actul donatorului este ascunsă, în sensul că în actul public
public este un contract cu titlu oneros, însă, în se menţionează o altă persoană, iar numai în actul
realitate, intenţia părților a fost de a încheia o secret se arată adevăratul donatar sau donator;
donaţie; — uneori, prin acest procedeu, se urmărește elu-
= de exemplu, părţile incheie un contract de între- darea dispoziţiilor privitoare la incapacităţi de a
ținere, însă înțelegerea lor secretă este că, în reali- dispune sau de a primi donaţii (sancţionate cu nuli-
tate, nu se va presta întreținerea prevăzută; tatea absolută sau, după caz, relativă), prin înlocui-
Formele donaţiei simulate

Donaţiile deghizate Donaţiile prin interpunere de persoane
rea donatorului sau a donatarului cu o altă ==
condiţia Pr |
soană (interpusă) care îndeplinește
apa.
cităţii cerută de lege;
— alteori, donația prin interpunere de persoane » |
u
are un scop ilicit;
= spre exemplu, se dorește evitarea unor ecou, |
|
nefavorabile în familia donatorului sau chiar e =
natarului; donatorul dorește ca donatarul să ue
că o altă persoană l-a gratificat (cum ar A cazul4
care soțul actual al mamei dorește ca donataruj b
creadă că a fost gratificat de mama sa) etc.;
- sunt exceptate de la obligativitatea încheierii în | — trebuie să se [00 SEE în condiţiile de formă im.
forma actului autentic, alături de donațiile indirec- puse donațiilor; nu sunt exceptate de |a obli- |
gativitatea încheierii în forma actului autentic; |
te și darul manual, potrivit art. 1011 C.civ.; |
respec-
— pentru a fi valabile însă, este necesară |
tarea formei prevăzute de lege pentru valabili-
sa |
: se
tatea actului public;
|
- în privința condiţiilor de fond, este necesară în- | — în privinţa condiţiilor de fond, trebuie realizate
tate ale contract elor, precum |
deplinirea condiţiilor de valabilitate pentru actul | condiţiile de valabili
şi cele specifice donațiilor; |
„| public;
|
"| — donația deghizată trebuie să îndeplinească con-
diţiile de fond prevăzute pentru donaţie;
- în temeiul simulaţiei, între părți va
produce | — art. 992 alin. (2) C.civ. instituie o prezumție rela- |
efecte actul secret, respectiv înțelegerea secretă, tivă de interpunere de persoane, în sensul că sunt
|
care constituie, în fapt, donația; considerate persoane interpuse ascendenții, des.
— dovada simulaţiei poate fi făcută prin orice mij- | cendenții și soțul persoanei incapabile de a primi
loc de probă de către terți, creditorii părţilor, pre- | liberalități, precum și ascendenții și descendenții |
cum și de către părți, dar în privinţa acestora din soțului acestei persoane;
urmă doar atunci când pretind caracterul ilicit al | — prezumția poate fi înlăturată, făcându-se dovada |
simulaţiei (art. 1292 C.civ.). contrară. |
2. Donaţiile indirecte
aa ] - acte juridice întemeiate pe intenţia de a gratifica,

întocmite însă sub forma unor |
acte juridice de altă natură, care produc însă efectele
unei donații. |
Reguli — sunt exceptate de la condiția de formă prevăzută
pentru donații, respectiv nu se |
cere forma actului autentic pentru valabilitatea acest
ora [art. 1011 alin. (2) C.civ.];
- părțile încheie actul juridic urmărit, dar acesta produce efectele contractului de
donaţie;
— sunt supuse regulilor de fond și de formă
de fond ale donaţiei. p entru actul Îîn cheiat
i , precum și regulil
i oror | |
__
CONTRACTUL DE DONAȚIE că
iii Omeeliiuacaa aa
ia | 1. remiterea (iertarea) de - datorie: este contractul prin care credi em poa ra -

îi cul
tul său de a-și mai valorifica dreptul de creanță (de exemplu Ei renunță p la drep- |
(art. 1629-1633 C.civ.); » O datorie) de la debitor |
|
„ prin contractul încheiat în acest sens, se produce stin |
gerea raportului obl
și, în consecinţă, stingerea datoriei debitorului. astfel igațional |
se poate considera că
rul a fost gratificat de către creditor prin iertarea sa d debito. |
e datorie, care are
sporirea patrimoniului debitorului cu valoare dre pt efe ct |
a creanț ei de care a
a
= pentru a ne afla în prezenţa fost iertat; |
unei donații indir
de debitor; ecte, r |
emiterea trebuie acceptată |
2. renunțarea la un drept: produce efectele unei donații indirecte numai

atunci ci când
câ ||
este vorba de o renunțare pur abdicativă (iar nu in favorem adi
i e); că în fav oare unei |
persoane determinat
= de exemplu, un moștenitor renunţă la cota sa de mo
|
i ștenire, renunțarea avândand | |
drept efect mărirea cotei cel celuilalt sau a celorlalți m oștenito
ri
ţ
C.civ.); pentru a fi o donaţie indi (art. 1120 -112 4 |
rectă, în această situaţie, renunț
area la ta
succesoral trebuie să se realizeze pur și simplu, fără a se indica, spre exempl
- A i piu,
persoana în favoarea căreia se face renunţarea; în caz contrar actul
ar fi considerat
o donație veritabilă, supusă, pe cale de consecință, tuturor condițiilor
de fond și de
formă prevăzute pentru donaţii;
3. stipulația pentru altul: este contractul prin care o parte, numită promitent, se
obligă față de cealaltă parte, numită stipulant, să execute o anumită
prestație în
favoarea unei a treia persoane (care nu este parte în contract), numită terț beneficia
r
(art. 1284-1288 şi urm. C.civ.); poate constitui o donaţie indirectă, în favoarea bene-
ficiarului, întrucât promitentul procură un avantaj în patrimoniul acestuia, iar intenția
părților ar putea fi aceea de a-l gratifica pe beneficiar;
— nu se impune respectarea formei autentice prevăzute pentru donaţie;
= în cazul în care donația în favoarea terţului este stipulată în cadrul unei donații
directe (donaţie dublă făcută printr-un singur act juridic), contractul va respecta
forma autentică aplicabilă donațiilor, iar donația indirectă (grefată pe o donaţie
directă) va fi supusă regulilor specifice stipulaţiei pentru altul (deci nu este necesară
forma solemnă);
- terțul beneficiar trebuie să accepte stipulaţia [art. 1286 alin. (1) C.civ.], neacceptarea
având rolul unei condiţii rezolutorii.
3, Darul manual
[cota real — presupune, pe lângă acordul de voințe al părţilor, și o manifestare exterioară,

constând în tradițiunea (predarea materială) bunurilor mobile corporale de la donator
| la donatar (art. 1011 alin. (4) C.civ.];
- contractul de dar manual este un contract real, predarea materială a bunului (tra-
dițiunea) ținând de esența sa;
- în situaţia în care bunurile pe care donatorul doreşte să le dăruiască se află deja în
mâinile donatarului (cu titlu de locaţiune, depozit, comodat etc.), darul manual se
e
poate realiza prin declaraţia donatorului că înțelege să le dăruiascş,

donatar; |
s.civ., dec. nr. 580/1971, în
i e)
= în practica judiciară (Trib. Suprem,
1969-1975, p. 134) s-a precizat că prin „tradiţiunea” bunului pi, repeta |
înțeleagă neapărat o deplasare fizică a bunului, efectele sale juridice milă
zate și printr-o tradițiune implicită, de exempău, atunci când dona | ar înmir,
Area | |
donatarului cheile unei casete ori ale unui depozit in care se aflăbunul
« constituie dar manual şi depunerea unei sume de bani la o ba su |
instituţie de credit pe numele unei alte persoane, dacă depunerea n, ot)
un alt titlu (plata unei datorii, acordarea unui împrumut etc); dan a, |
i
- acordul de voințe ocne au,
al părţilor nu presupune rea lizarea condiției forma,
Utentice Ş |
nici vreo altă formă anume [art. 1011 alin. (2) Ceh].
= toate bunurile mobile corporale sunt susceptibile de transmitere
prin gal Manuaj |
însă valoarea trebuie să fie de până la 25.000 lei;
|
- nu pot constitui obiect al darului manual:
|
a) bunurile imobile;
b) ca regulă, bunurile incorporale (de exemplu, drepturile de creanţă, ds |
creaţie intelectuală, fondul de comerţ), care nu sunt susceptibile de tradițiune, de |
excepție însă, titlurile la purtător pot face obiectul darului manual [poti i Prin |
alin. (3) C.civ., transmisiunea creanţelor încorporate în titlurile
la Purtător se |
zează prin remiterea materială a titlului, orice stipulaţie contrară considering, a.
nescrisă]; |
c) bunurile viitoare, deoarece tradițiunea bunului presupune existența lui ac it
momentul încheierii actului).
———__]
"| — donația cu sarcină impune dona

tarului să dea, să facă sau să nu facă
ceva, Sarcină
| impusă de donator;
— sarcina poate fi prevăzută în favoarea donatorului, a donatarului Sau în favoarea
|] unui terţ (stipulaţie pentru altul); |
| — acceptarea donaţiei impune donatarului executarea sarcinii, pentru
că, în limita |
| sarcinii, contractul este sinalagmatic. _
VI. PARTICULARITĂȚI PRIVIND DONAȚIA ÎNTRE SOŢI ȘI DONAŢIA

FĂCUTĂ VIITORILOR SOŢI
— bunurile proprii ale soțului donator, indiferent de regimu i

l matrimonial ales de soț; |
— cota ideală dintr-un drept de proprietate care nu intră în comuni
tatea legală; |
— cota indiviză asupra unei universalități; |
— drepturile asupra unei moșteniri deschise (care intră în categor
ia bunurilor ŞI
roprii);
345
Re et a
_ vizează toate categoriile de donații;
ij 2
a
prin donaţie, bunurile proprii ale soţului donator devin bunuri proprii al e soţului | |
donatar, dacă nu s-a stipulat intrarea lor în comunitate de bunur
exclusivă al soțului donator se transfor i, caz în care |
dreptul de proprietate
mă într-un drept de |
proprietate devălmașă al ambilor soți.
|
e ilateral
— so țul donator poate, , prin voinţa s a unilater ală, .
să revoce don— A
ţia
ia or
TI
oricând în timpul |
-
căsătoriei;sii
4 .
|
i
- posibilitatea soţului donator de a revoca donația nu trebuie inserată expres res îîn
contractul de donaţie;
— nu poate fi înlăturată prin clauze de irevocabilitate;
— orice clauză de irevocabilitate este nulă; |
- revocarea poate fi făcută prin orice act din care să rezulte dorința de revocar |
nefiind necesar ca revocarea să fie făcută prin
acţiune în justiție; e,
|
- soțul donator poate revoca donația ad nutum și fără a se prevala de cauzele |
prevăzute de lege;
- revocarea poate fi:
a) expresă (de exemplu, prin act notarial);
b) tacită [de exemplu, ulterior donaţiei, soţul donator instituie, prin testament, în
favoarea unui terţ un legat ce are ca obiect bunul donat, fără a se stipula expres
revocarea];
= donațiile între soți derogă atât de la principiul irevocabilității donațiilor, cât și de
la principiul forței obligatorii a oricărui contract, adică de la irevocabilitatea care
ține de efectele contractului în general.
“Donaţii pot fi — dreptul de revocare este limitat la timpul căsătoriei (art. 1031 C.civ.);
- donația devine irevocabilă:
revocate
numai în a) la momentul desfacerii căsătoriei (data la care hotărârea de divorţ a devenit
definitivă, respectiv data emiterii certificatului de divorţ în divorțul prin procedura
timpul
notarială sau cel administrativ); sau
căsătoriei
b) la încetarea căsătoriei prin decesul unuia dintre soți; sau
c) la rămânerea definitivă a hotărârii de anulare ori de constatare a nulității căsă-
toriei, dacă soțul donatar a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei;
= în doctrină s-a apreciat că nulitatea căsătoriei nu poate transforma o donaţie
încheiată în condiţii de revocabilitate într-una irevocabilă și nu poate avea ca efect
reînvierea donaţiei revocate, prin nulitatea actului de revocare intervenit înainte
de constatarea nulităţii sau anulării căsătoriei; odată ce donația a fost făcută în
timpul căsătoriei (deci în considerarea calităţii de soț a donatarului), ea este revo-
cabilă (art. 1031 C.civ.), chiar dacă se desființează căsătoria cu efect retroactiv,
nefiind îndeplinite condiţiile căsătoriei putative; de altfel, dacă donația a fost
făcută soțului de rea-credinţă, în temeiul art. 1032 C.civ., contractul de donaţie
este lovit de nulitate relativă.
l secret în
Donaţiile — este lovită de nulitate orice simulaţie în care donația reprezintă contractu
(1) C.civ.);
simulate scopul de a eluda revocabilitatea donațiilor dintre soţi [art. 1033 alin.
cu condiţia să nu
= vânzarea bunurilor proprii între soţi este, în principiu, valabilă,
r dintre soţi, caz în
reprezinte o simulaţie destinată eludării revocabilităţii donațiilo
care este sancţionată cu nulitatea absolută;
NAȚIE
346 CONTRACTUL DE DO
ecua
CER] 7 legiuitorul prezumă, până la proba contrară, că este persoană interpusă org
donatarului la a cărei moștenire acesta ar avea vocaţie în momentul donație; udă3
nu a rezultat din căsătoria cu donatorul [art. 1033 alin. (2) C.civ.], ȘI Care
Nulitatea i atata atrag e nulitateaiezii
— nulitatea căsătoriei relativă a donaţiei făcute soțulu
i d de ——
ea icca
donației între | ță (având calitatea de donatar) (art. a î. i Dei mit
soţi în cazul = perua aAN contrario, dacă donatarul
isătoriei nu va atragea și de
nulitatea donației;3 ta la Incheierea căSăto. |
nulității riei, nulitatea căsător SR: citesti N
— soțul de bună-credinţă este asimilat soţului o! orie valabilă, iar rapo
sisătortei ital ali
patrimoniale dintre foștiii soți soți sunt supuse dispozițiilor privitoare la a qidivon (art.turie
304
C.civ.); ulita
= în acest caz, soțul donator poate fie să solicite anularea
contractului de donați
fie să confirme contractul anulabil | art. 1248 alin: (4) C.civ.]. ție,
Donaţiile — donațiile făcute viitorilor soți sau unuia dintre ei, sub condiţia încheierii Căsătorie
făcute nu produc efecte în cazul în care căsătoria nu se neeia (art. 1030 C.civ.); '|
viitorilor soți - este vorba despre o donaţie sub condiţie SUISperiăiVaj; a: |
- textul impune ca donația să fie făcută anterior căsătoriei; |
= în ipoteza în care căsătoria nu se încheie, donația devine caducă, |
VII. EFECTELE DONAŢIILOR
1. Obligaţiile donatorului
Regulă — cu excepția regulilor derogatorii impuse de caracterul gratuit al donațiilor, privind ga- |
ranţia pentru evicțiune și garanția împotriva viciilor ascunse, contractului de donaţie,
|
fiind translativ de proprietate, i se aplică regulile de drept comun din materia
vânzării; |
= potrivit art. 1651 C.civ., dispoziţiile privind obligaţiile vânzătorului se aplică, în |
mod corespunzător, obligaţiilor înstrăinătorului în cazul oricărui alt contract având
ca efect transmiterea unui drept, dacă din reglementările aplicabile acelui
contract
sau din cele referitoare la obligaţii în general nu rezultă altfel.
Obligaţiile 1. donatorul are obligația de a transmite dreptul de proprietate (alt drept patrimonial) |
donatorului donat; |
2. donatorul are obligația de a preda bunul ce face obiectul donaţiei; |
3. donatorul are obligația de a conserva bunul până la predare.
|
Garanţia — regula: donatorul nu răspunde pentru evicțiune;
|
pentru e excepții: donatorul răspunde pentru evicțiune [art. 1018 alin.
(1) C.civ.]: |
evicțiune a) dacă a promis expres aceasta prin contract;
b) dacă evicțiunea provine din fapta sa;
|
c) dacă evicțiunea provine dintr-o împrejurare care afectează dreptul transmis,
pe|
care donatorul a cunoscut-o și nu a comunicat-o donatarului la momentul încheierii
|
contractului;
— donația cu sarcină: în limitele sarcinii stipulate în contract, donatorul
răspunde pen-
tru evicțiune ca și vânzătorul, întrucât în aceste limite contractul este cu titlu oneros |
[art. 1018 alin. (2) C.civ.].
—
347
bunului i donat
donat[ap
(art.iGia 1019 | |
pa —
- regula: donatorul nu răspunde pentru viciile ascunse ale

Pa
alin. (1) Cciv.];

îi e excepție: donatorul răspunde dacă a cunoscut viciile ascunse şi nu le-a adus
cunoștința donatarului la momentul încheierii contractului; astfel, donatorul cesta A |
obligat la repararea prejudiciului cauzat donatarului prin existenţa viciilor pina,
la |
|
de care a avut cunoștință [art. 1019 alin. (2) C.civ.]; este vorba despre o deosebire |
față de vânzare, deoarece, în cazul acestui din urmă contract, dacă sunt îndeplinite |
condiţiile pentru declanșarea garanţiei pentru vicii ascunse, cumpărătorul are, la |
alegere, mai multe posibilităţi; |
- donația cu sarcină: în limitele sarcinii stipulate în contract, donatorul răspunde |
pentru viciile ascunse ale bunului donat, ca și vânzătorul [art. 1019 alin. (3) C.civ.]. |
—aupunderea - în executarea contractului, donatorul răspunde numai pentru do! (intenţie) și culpă |
donatorului gravă (art. 1017 C.civ.), nu şi pentru neglijenţă sau imprudenţă.
lui
2, Obligaţiile donataru
- în ipoteza donaţiei pur gratuite, donatarul are obligația de recunoștință față de do-
Obilgația de nator;
recunoștință
- nerespectarea acestei obligații poate atrage revocarea donației pentru ingratitu-
dine, însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
obligaţia dea | - aplicabilă dacă donația este cu sarcină;
ecuta — neexecutarea obligaţiei poate duce la revocarea donaţiei sau la executarea silită a
sarcina acesteia.
VIII. REVOCAREA DONAȚIEI
1. Dispoziţii comune în materia revocării donației

- în principiu, donația este irevocabilă.
Excepții - donația poate fi revocată doar pe cale judiciară, ca sancțiune, în cazurile expres
prevăzute de lege;
- art. 1020 C.civ. stabilește următoarele cauze legale de revocare a donaţiei:
a) revocarea pentru ingratitudine;
b) revocarea pentru neexecutarea, fără justificare, a sarcinii la care s-a obligat dona-
tarul în contract;
= revocarea pentru ingratitudine şi pentru neindeplinirea sarcinilor nu operează de
drept (art. 1021 C.civ.).
2. Revocarea donației pentru ingratitudine

.
- caz legal de revocare a donaţiei, care sancţionează comportamentul donatarului, in-
compatibil cu obligația morală, continuă, a acestuia de recunoștință față de donator;
- revocarea donaţiei pentru ingratitudine intervine doar în cazurile expres prevăzute
de lege şi numai pe cale judiciară;
ea
titudine este o pedeapsă civilă;
— revocarea donaţiei pentru ingra ar de ingratitudine, dar doar
|
ierta P
= donatorul îl poate
ra după săvârșirea
faptei; ate renunța anticipat la dreptul de a revoca don
aţia pentr,
ută.
stă clauză - fiind lovită de nulitate absol—_
aa săi
ingratitudine, aceae ———_
la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate |, ZI
Cazuri legale 1. „cândcând y don atarul a atentat
is ă atenteze, nu l-a înştiinţat [art. 1023 lit. a) c civ.] ,
:
alti intenţione id |
de ingrati- lâna 55 e Sa ue să stabilească intenția donatarului de a-l ucide pe donator Sau
tudine a calu
o altă x SE
cauză depiată
ană apro acestuia (rudă, soț, partener
revocare; donatarul
i . de viață
trebuie să fi avut
| ă uciderea q
etc),
discernământ; in
d donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fată de |
culpă nefiin
2. când don |
lit. b) C.civ.]; m
donatorî (art. 1023 de ingratitudine, nu este necesară
— în i existența unei hotărâri |
primele două cazur
i
“ reşti penale de condamnare (precum la nedemnitatea succesorală)a Pentru
” cato
jude
direa săvârșirii faptelor de ingratitudine prevăzute, instanța Civilă sesizată Să
dove i de revocare a donaţiei având |
posibilitatea aprecierii asupra săvârsirii
ani regratitudine, în funcţie de circumstanțele concrete; A faptelor | |
faptele trebuie să fi fost |
ein ,
ni atatea E există o hotărâre penală definitivă de

condamnare (ori de achi. |
tare sau de încetare a procesului penal) cu Es p faptele menţionate maj sus, |
aceasta va avea autoritate de lucru enent în fața instanţei Civile în ceea ce pri- |
vește existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-oj instanţa civilă nu este legată |
însă de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea |
ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite [art
28 |
alin. (1) C.proc.pen. şi art. 1365 C.civ.]; E. |
« faptele penale sunt cele prevăzute ca infracțiuni în Codul penal, Cruzimile|
reprezintă fapte care cauzează suferință fizică, iar injuriile se referă |a insultă, |
jignire adusă donatorului, onoarei sau demnității acestuia; |
3. când donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în |
nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ţinându-se însă seama de starea în
care se afla bunul la momentul donaţiei [art. 1023 lit. c) C.civ.]; |
- obligaţia de a asigura alimente donatorului are caracter subsidiar,
adică în ipoteza în |
care există alte persoane care au obligația legală sau convenţională de întreținere
a |
donatorului (rudele acestuia sau alte persoane cu care a încheiat un contract
de între-
ţinere), donatorul nu poate pretinde alimente direct de la donatar;
= refuzul trebuie să fie nejustificat; rezultă că donatorul nu poate
pretinde alimente |
nici atunci când donatarul nu are mijloacele de a procura alimente;
|
" obligația de a asigura alimente nu poate fi pusă în
executare silită, în caz de|
neindeplinire a acesteia sancţiunea fiind doar revocarea donației;
|
* refuzul „de alimente” nu este identic cu refuzul
„de a acorda întreținere”, între- |
ținerea fiind o noţiune mai largă, ce include obligaţia
de a se asigura hrană, imbră- |
stă căminte, încălțăminte, menaj, precum şi folosinţa
unei locuinţe corespunzătoare, |
E E Pl aa îngrijirile şi cheltuielile necesare în
caz de boală (art. 2257 C.civ.).
|
CONTRACTUL DE
DONAȚIE
0 N
| 349
D
E
RR N
— a
Caracter personal
R
- rezultă din specificul obligaţiei morale de recunoștință pe

ţi rează donato=rului în mod continuu, în temeiul gestul ui de care donatarul o dato
=
ţia efectuată. gratificare conţinut în dona
Prescripția dreptului la acțiune
- poate fi introdusă în termen de un an de la data la car : |
Sie : e do
tarul a săvârșit fapta de ingratitudine; natorul a știut că dona-
- este un termen de prescripţie special (nu de decă .
i ădere), fiind defini |
către legiuitor [art. 1024 alin. (1) C.civ.]; efinit ca atare de |
- curge de la data la care donatorul a știut că donata
rul a săvârșit fapta de ingrati |
nu doar ue
dine; prin urmare, important este ca donatorul să fi avut cunoștință
de ingratitudine: aptă, |
ci și de împrejurarea că donatarul este cel care a comis fapta
- în cazul faptei de ingratitudine constând în refuzul
acordării de alimente sue e e câte
că |
de acordare ibn
un termen de prescripţie distinct în urma fiecărei cereri
alimente, transmise donatarului de către donator. SAT W0 pin |
Calitate procesuală activă

1. donatorul, acţiunea în revocare fiind o acţiune în principiu personală; |
2. moștenitorii donatorului, în următoarele două cazuri [art. 1024 alin. (3) C.civ.]: |
a) dacă donatorul a decedat înăuntrul termenului de prescripţie de un an și fără să îl |
fi iertat pe donatar pentru fapta de ingratitudine săvârșită, însă, în acest caz, acţiu- |
nea poate fi introdusă doar în perioada rămasă până la împlinirea termenului de un |
an; |
b) în termen de un an de la data decesului donatorului, dacă acesta a decedat fără |
să fi avut cunoștință de cauza de revocare, respectiv existența faptei de ingrati-
tudine săvârșite de către donatar;
= moștenitorii donatorului pot continua acțiunea introdusă de acesta |art. 1024 |
alin. (4) C.civ.].
Calitate procesuală pasivă
— doar donatarul, acţiunea fiind în principiu personală;
= dacă donatarul încetează din viață după introducerea acțiunii, aceasta poate fi
continuată împotriva moștenitorilor acestuia [art. 1024 alin. (2) C.civ.];
= dacă donatarul încetează din viaţă înaintea formulării acţiunii, aceasta se stinge.
— revocarea, ca sancţiune civilă, produce efecte atât între părți, cât și față de terţi.
Efectele generale ale revocării (între părți) — art. 1025 C.civ.
- fiind o sancţiune cu caracter personal, efectele se produc doar în privința acelui do-
natar (și nu a tuturor donatarilor, dacă sunt mai mulţi) care se face vinovat de săvâr-
șirea faptelor de ingratitudine;
- ca urmare a revocării, donatarul este obligat să restituie bunul donat, dacă resti-
tuirea în natură este posibilă;
fi obligat la
- în cazul în care bunul nu mai există sau a fost înstrăinat, donatarul va
plata contravalorii acestuia, de la data soluționării cererii de revocare;
- donatarul este obligat și la restituirea fructelor, începând cu

data intrega -
de revocare, însă, în temeiul art. 1645 alin.
(2) C.civ,, are dreptul q
cheltuielile efectuate pentru producerea acestora; e a-i ţi res i
- între părţi, revocarea donaţiei produce efecte retroactiv.
Efectele speciale ale revocării (față de terţi) — art. 1026 C.civ.

— revocarea pentru ingratitudine nu aduce atingere drepturilor i
donat, dobândite de către terţi de la donatar, sau altor garan ţii tă 3Supra
CONStituite în j Unu
acestora, cu condiţia ca terţii să fi dobândit drepturile cu ţ; U uU Oneroş Şi să ș âvCara
v
bună-credinţă; Ost de
- în cazul bunurilor supuse unor formalităţi de publicitate, revocarea
dine nu produce efecte faţă de terți, cu condiția ca terţul să-şi fi arta ntru INgrate
dit, anterior înregistrării cererii de revocare, în registrele de publicitate drept, dobă
— revocarea donaţiei va produce însă efecte asupra drepturilor dota
titlu gratuit asupra bunului donat; terțul va putea invoca regulile de a de eri e,
dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune sau posesie de e uncăară zu
[art. 1648 alin. (1) C.civ.]; WNă-Cregim
= în aceste cazuri, admiterea acţiunii în revocare va avea ca
Ste: A efect ş; |
dreptului terţului de rea-credinţă sau al terţului dobânditor Cu titlu a desfințare,
- faţă de terţi, revocarea donaţiei nu produce efecte retroactiv. i,
3. Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii

Justificare — se întemeiază pe caracterul sinalagmatic, pe interdependenţa obligațiilor
rece =
ale părților, în limitele sarcinii impuse donatarului în cadrul unei don fECiproce
— presupune ații cu sarcină
neexecutarea culpabilă (imputabilă) a sarcinii la
Care s-a objj Bat prin
contract.
Caracter — poate avea loc numai pe cale judiciară (nu operează de drept).
judiciar
Întinderea — donatarul este ținut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului
do
obligaţiei de actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită (art. 1028 C.civ.). li
executare
Acţiunile Prescripția dreptului la acţiune =
În caz de - acţiunile (prin care se solicită revocarea donației sau executarea Sarcinii) po î
neexecutarea | introduse în termenul de prescripţie de 3 ani de la data la care
sarcina trebuia exe.
sarcinii cutată [art. 1027 alin. (3) C.civ.].
Calitate procesuală activă
— donatorul și succesorii săi în drepturi, care au un drept de opțiune
(art. 1027 alin. (1)
C.civ.], putând cere:
a) fie executarea silită a sarcinii stipulate (fiind creditori ai obligaţiei donatarului):
b) fie revocarea donaţiei (ca sancţiune pentru neexecutarea sarcinii);
= terțul în favoarea căruia a fost stipulată sarcina neexecutată nu poate solicita rew
carea donației, întrucât nu este parte în contract; acesta are posibilitatea să solici
doar executarea silită a sarcinii, în calitate de terț beneficiar (art. 1027 alin. (2) Cv
CONTRACTUL DE DONAȚIE 351
II = creditorii donatorului pot solicita revocarea Aa aia
pe calea acțiunii oblice ri eee donației pentru neexecutarea sarcinii
Calitate procesuală pasivă |

- donatarul, care poate invoca excepția de neexecutare dacă sarcina
ajunge să fie m
oneroasă decât beneficiul rezultat din contract. =
Pe - bunul se reintoarce în patrimoniul donatorului liber de orice Sarei die Dă |
cării desfiinţată cu efect retroactiv de la data încheierii contractului (art. 1554 alin. (1) |
pentru neexe- C.civ.]; |
tare sarcinii | — donatorul poate solicita despăgubiri pentru degradarea bunului din culpa donataru- |
între părți lui, nu şi atunci când pierderea sau degradarea rezultă din folosirea normală a bunului |
sau din motive neimputabile donatarului [art. 1643 alin. (1) C.civ.]; |
- donatarul poate fi obligat la plata de despăgubiri dacă bunul a pierit înainte de revo- |
carea donaţiei, fiind însă exonerat de plată dacă dovedește că bunul ar fi pierit și în |
cazul în care, la data pieirii, ar fi fost în stăpânirea donatorului (art. 1642 teza a II-a |
C.civ.); |
- donatarul poate cere despăgubiri corespunzătoare valorii adăugate bunului respec- |
tiv, potrivit regulilor de la accesiune (art. 1644 C.civ., prin raportare la art. 583 şi |
urm. C.civ.). |
”Hectele — regula: revocarea donaţiei produce efecte și față de drepturile dobândite asupra |
revocării bunului de către terți de la donatar, sub rezerva dispoziţiilor art. 1648 C.civ. [art. 1029 |
neexe- | alin. (1) C.civ.], spre deosebire de revocarea pentru ingratitudine;
cutarea sarcinii e excepția: terțul de bună-credinţă, care a ignorat fără culpă existența sarcinii :
faţă de terți exemplu, dobânditor de drepturi tabulare, posesor de bună-credință potrivit
art. 937 C.civ., uzucapant).
IX, ASPECTE PARTICULARE
* Obiectul donaţiei. Dacă încheierea contractului de donaţie este însoțită, precedată sau urmată de
incheierea unui alt contract (având ca parte o persoană străină de donaţie), trebuie să se stabilească în
mod corect care este obiectul donațţiei (quid donat).
Astfel, în cazul punerii la dispoziție a unei sume de bani în vederea achiziţionării unui imobil, obiectul
donaţiei este suma de bani, deoarece donatorul, nefiind proprietar, nu putea dona imobilul, iar afecta-
țiunea sumei de bani donate pentru cumpărare nu este un caz de subrogaţie reală.
De asemenea, dacă donația se realizează prin înscrierea dreptului de proprietate asupra (sau și asupra)
altei persoane decât aceea care plătește preţul imobilului, ceea ce se donează este preţul (parte din preţ),
iar nu imobilul, dar numai dacă donația este concomitentă cu plata prețului către vânzător; în schimb,
dacă înscrierea se face după încheierea vânzării și plata prețului la care donatarul n-a luat parte, obiectul
donației îl formează imobilul.
In consecință, dacă obiectul donaţiei este suma de bani, nulitatea contractului de donaţie sau reducțiunea,
raportul ori revocarea donaţiei nu va afecta dreptul de proprietate al dobânditorului (donatarului) asupra
imobilului, în schimb, dacă donația a avut ca obiect imobilul, toate consecinţele arătate se vor răsfrânge
asupra acestuia (FR. DEAK, L. MIHAI, R. Popescu, Tratat de drept civil, Contracte speciale, vol. Il, ed. a V-a,
actualizată de R. Popescu, Ed. Universul Juridic, București, 2018, p. 176).
Fișa nr. 29
CONTRACTUL DE LOCAȚIUNE
1. CONSIDERAȚII GENERAL E
Ag ante——
și =
- contractul | p prin care o parte, numi ită ă| locator, se obli
bl gă să asi
numite locatar, folosinţa unui bun pent Bure celei =
ră, ru o anumită perioadă, în Schimbuj alte Păni
Unui
p
a, SE, it e chirie (art.
ei 1777
să își C.civ
poată.);
executa principala obligaţie decurgând din r
contra, ||
de locaţiune (de a asigura folosinţ bunu
| să aibă dreptul de a folosi bunul, a iar acestluidrep
de către locatar), este Necesar ca locata : |
t trebuie să nu fie Personal, astțe|în |
să se poată exercita şi prin Intermediul altuia;
ma
siv. prin altul: Proprietar, ||
= spre exemplu, au dreptul de a folosi bunul, inclu
uzufructuarul (art. 715 C.civ.), locatarul principa
l (art. 1805 C.civ.); i
= în schimb, deși au dreptul de a folosi bunul, nu îl pot
exercita prin altul, deci - |
pot avea calitatea de locator.: titularul dreptulu
i de uz, titularul dreptului de abitaţe |
(art. 752 C.civ.), comodatarul care
nu are acordul comodantului ca
folosit de un terţ [art. 2148 alin. (2) C.civ.]; bunul să fe|
» calitatea de locatar o poate avea însuşi proprietarul lucrului,
dacă acesta nu are |
prerogativa folosinţe
i
ET | — este denumită închiriere (de exemplu, nudul pr
locaţiunea bunur ilor opr ietar). cai
mobil e și i mobile (art. a meacaceauu]
teza | C.civ.]; 1778 alin. (1)
— este denumită arendare loca |
țiunea bunurilor agricole [art.
C.civ.]; 1778 alin. (1) teza a Ia |
— regulile generale privind contra |
ctul de locațiune se aplică deo
| închiriere ce are ca obiect locuințe potrivă contractului de |
, precum și contractului de are
tarea și în măsura în care sunt ndare, în comple- |
compatibile cu regulile specia
aceste feluri de locațiuni [art. 177 le prevăzute pentru |
8 alin. (2) C.civ.];
| — locaţiunea spaţiilor destinat |
e exercitării activităţii unui
profesionist este supusă|
] locaţiune;
" promisiunea de locaţiune este gu
vernată de regulile aplicabile con
general, iar nu de cele tractului În
ale contractului ce urmeaz
ă a fi încheiat.
353
- în principiu, contractul se încheie prin simplul acord de voințe, îndată ce părțile a 3 ZE
convenit asupra bunului şi preţului (chiriei), nefiind obligatorie îndeplinirea ai |

|
formalități (art. 1781 C.civ.);
- ca regulă, eventuala încheiere a contractului în formă scrisă se face doar în scop
|
|
probator; |
e excepţie: contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă ad validitatemn |
|
sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 1838 C.civ.); |
- închirierea bunurilor aflate în domeniul public al statului sau al unităților administra-
tiv-teritoriale urmează o procedură specială.
ară
o :
[dă naștere la obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina ambelor părţi:
a) obligația principală a locatorului este de a asigura folosinţa bunului;
b) obligaţia principală a locatarului este de a plăti chiria în condiţiile stabilite în
(bilateral)
contract.
riE
"2caracterul oneros este de esența contractului de locațiune, transmiterea folosinţei
Contract cu bunului nu se face cu titlu gratuit, ci în schimbul unui preț (chiria);
titlu oneros
= ori de câte ori folosința bunului este transmisă fără ca părțile să fi stabilit un preţ
(o chirie), contractul nu poate fi calificat drept locațiune, ci o altă operațiune
juridică, de exemplu, un împrumut de folosinţă (comodat);
= dacă folosinţa unui lucru se transmite cu titlu gratuit, contractul este nul ca loca-
ţiune, dar, pe temeiul conversiunii, poate fi valabil ca un împrumut de folosinţă,
dacă lucrul s-a predat (comodatul fiind un contract real) şi dacă sunt îndeplinite şi
celelalte condiţii de validitate.
Dee a
Contract, in - regula: obligaţiile părților și întinderea lor sunt stabilite și cunoscute încă de la mo-
principiu,
mentul încheierii contractului;
comutativ * excepție: în cazul contractului de arendare, contractul poate avea caracter aleato-
riu, întrucât câștigul arendașului depinde de realizarea recoltei din anul respectiv,
cuantumul arendei fiind influenţat de producţia agricolă; de asemenea, tot caracter
aleatoriu are și închirierea unui spațiu comercial pentru o chirie stabilită ca procent
din profitul realizat de locatar din activitatea economică desfășurată în acel spațiu.
Contract cu - executarea obligațiilor principale ale părților presupune prestații succesive, iar nu o
executare singură prestație;
succesivă — caracterul succesiv subzistă și în situația în care, spre exemplu, chiria se plătește
anticipat, printr-un singur act de plată, pentru întreaga perioadă de folosință a bunu-
lui; în acest sens, este de reținut că obligaţia locatorului de a asigura folosința bunului
este o obligaţie continuă, ce se execută pe tot parcursul executării contractului.
Contract - prin locaţiune se transmite dreptul de folosință asupra bunului, ca drept de creanţă,
translativ al iar nu dreptul de proprietate sau un alt drept real; consecinţe:
dreptului de a) în raport cu proprietarul, locatarul are calitatea de detentor precar, iar nu de
folosință tem- posesor [art. 918 alin. (1) lit. a) C.civ.], însă va putea exercita și drepturile accesorii
porară folosinţei, inclusiv dreptul de a culege fructele bunului dat în locațiune;
b) riscul pieirii fortuite a lucrului este suportat, în continuare, de către proprietarul
acestuia;
354 CONTRACTUL DE LOCAȚIUNE
in locata Ț ului are

r ca
Cara
iar
rr
ă ii i Ța >_
f
- ca drept de creanţă, drep tul d e olosi
ţa al
: ă locațiunea are ca obiect un imobil), temporar, susceptibil de gaj s

d. il atât inter vivos, cât şi mortis causa;
ipotecă mobiliară şi transmisib
= nu este vorba de o locaţiune, c i de un alt contract (spre
RE, exemplu, concesiun |
şte folosința lucrului are și posibilitatea
COnsumării ai €), în
cazul în care cel ce prime i
țiunea este un act juridic de administrare;
ini . aaa
E,
_ Sale,
Act juridic, în | — în principiu, lo cațiu

principiu, de e excepții: |
acităţii civile
de exerciţiu, locațiunea înch
administrare a) din perspectiva cap x: eiată pentru o q
lată actului juridic de dispoziți e [art. 1784 Urată|
mai mare de 5 ani este asim
Da.
alin. (3)
ipoteza bunului aflat în
coproprietate,
n coproprietarilor, art. 641 alin. (4) C.civ. asisub aspectul necesității ăcor
duly;
milează actului juridic de disp
utu , |
ziție locaţiun ile încheiate pe un termen mai mare de 3 ani.
—_]
II. CONDITII DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE LOCAȚIUNE
Condiţiile de validitate ale contractului de locaţiune vor fi analizate și măsura în Care prezintă particula,
rități față de condiţiile generale de validitate ale actului juridic, care au fost expuse în volumul |, fişa nr.3
1. Capacitatea părților
Dn
Capacitatea - pentru locaţiunea încheiată pentru o durată de până la 5 ani inclusiv,

Părțile (atât
părţilor locatorul, cât şi locatarul) trebuie să aibă capacitatea cerută pentru acte juridice de |
administrare; |
- afară de cazurile în care prin norme speciale se dispune
altfel, persoanele care ay
capacitatea de a încheia doar acte de administrare vor putea încheia o locațiune pen-
|
tru o durată de maximum 5 ani [art. 1784 alin. (3) C.civ.]; |
— pentru locaţiunea încheiată pentru o durată
mai mare de 5 ani, părțile trebuie să
aibă capacitate deplină de exercițiu, o astfel de
locaţiune fiind considerată, sub acest |
aspect, un act juridic de dispoziţie;
* din redactarea art. 1784 alin. (3) C.civ., care nu
distinge, rezultă că nu Numai
locatorul, ci și locatarul trebuie să aibă capacitate
a de exercițiu necesară efectuării |
actelor juridice de dispoziţie la încheierea locaţiunilor ce
depăşesc 5 ani; |
” dacă o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă a încheiat, singură
încuviințarea ocrotitorului legal și a instanței de tutelă) un contract de locațiune(fărăpe ||
O durată mai mare de 5 ani, durata contr
actului se va reduce la 5 ani, fiind vorba |
practic de o nulitate parţială (virtuală şi relati
vă).
Incapacități în — locaţiunii îi sunt aplicabile, în mod core
spunzător, şi dispoziţiile privitoare la
materie de cităţile prevăzute la art. 1654 Cuciv incapa- |
. (în privința locatarului) şi art.
locațiune privința locatorului) în materia vânzării 1655 C.civ. (în
[art. 1784 alin. (1) C.civ.];
— sunt aplicabile locatarilor, prin anal
ogie, şi dispoziţiile art. 1653 C.civ.,
când există litigiu cu privire la inclusiv atunci |
dreptul de proprietate asupra
face obiectul locaţiunii (art. bunu lui ce urmează a
1784 alin. (2) C.civ.].
CONTRACT
UL DE LO
CAȚIUNE
356
tământul
„Cons: [on cazul Bunul aflat în coproprietate, locaunea pe o aurar dea mai
j Îi fi încheiată, ca orice act de administrare, cu acordul coproprietarii
or cea deţin
âni poate
y majo. |
ritatea cotelor-părţi [art. 641 alin. (1) C.civ.];
50
2/5 dinte dreptul
pi aa ata pi este deținut în coproprietate de A „ Care |
de proprietate, precum și de B, C,ă D, are g cotă de

cotă de 1/5, un contract de locaţiune peod urată
fiecare qi nt re ac eș tia având a o |
|
de cel mult 3
de B, C și D, fără a avea nevoie de acord ul lui ani poate fi în
cheiaț |
A; de asemenea,
oricare dintre ceilalți 3 coproprietari ar put ea încheia A Împreună cu
un astfel de contra |
- în cazul în care locațiunea se dorește a fi în cheiată pe ct : |
nt ru o durat
ă mai mare de
3 ani, este necesar acordul tuturor coproprieta rilor bunului, lo |
cațiunea fiind asimil
sub acest aspect (și numai sub acest aspect), unui act juridic at ă, |
de disp Oziție (art.
alin. (4) C.civ.]; 64 1 |
- sancţiunea nerespectării acestor reguli este inopozabilitate |
a contractului de loc
a- |
țiune față de coproprietarii care nu au consimțit la încheierea lui (art. 642
C.civ.), care |
deci vor putea exercita împotriva locatarului o acțiune pose sorie, o acți
une în eva- |
cuare sau chiar o acţiune în revendicare; dacă este cazul, în raporturile
dintre locata-
rul care a pierdut folosința bunului și coproprietarii care au consimțit la încheierea
|
contractului se va angaja răspunderea acestora din urmă pe temeiul obligaţiei de
garanţie contra evicțiunii provenite din fapta unui terţ;
- în cazul în care contractul s-a încheiat pe o durată mai mare de 3 ani cu acordul
coproprietarilor ce dețin împreună majoritatea cotelor-părți, atunci locațiunea va
produce efecte și față de coproprietarii care nu au consimțit la încheierea ei, însă
numai timp de 3 ani.
“Cazul bunurilor - fiecare soţ are dreptul de a folosi bunul comun fără consimțământul expres al
comune ale celuilalt soţ şi poate încheia singur acte de administrare cu privire la oricare dintre
„soţilor bunurile comune [art. 345 alin. (1) şi (2) C.civ.].
3, Obiectul locațiunii
Bunul închiriat - locaţiunea poate avea ca obiect orice bun mobil sau m E dintr-o prevedere
legală sau din natura bunului nu rezultă contrariul (art. 17 i i Sita tera
i)
= pot face obiectul locaţiunii bunurile mobile sau imobi : =
rale, prezente ori viitoare, dacă dintr-o prevedere legală s
ltă contrariul; o ae
în circuitul civil, să fie Ei P
ad închiriat trebuie să se afle
na
sa ori prin convenţia părţilor (întrucât la Inicetarsa si
rea în care s-a aflat la momentul predării, în E
ă area ziuă î
deteriorat din cauza vechimii) și individual Sia
= |locațiunea poate avea ca obiect o e gi în ia DN mandat.
ce
vaci), în care bunurile privite individual ori
să aibă acest caracter, , tenirilor ne-
5 fără a ca universalitatea
bile, iar ed obiectul unei ' locaţiun
locatii,uni, cucu excepția
p moş
= bunurile viito
deschise;
» locaţiunea nu poate avea ca obiect o persoană; dacă s-ar da în; locația aa

cu personalul de deservire, spre exemplu, un tractor impreună cu E Un lucr
atunci, în realitate, am fi în prezenţa a două contracte: locaţiune în pri Ctoriş ul
rului și un alt contract în privinţa tractoristului, de exemplu, contract a
servicii (antrep riză
iză). de prest are de |
Prețul - chiria poate fi stabilită în bani sau în orice alte bunuri sau prestații
[art za
locațiunii C.civ.]; oaia ui
(chiria) — regulile privind stabilirea prețului vânzării a
sunt aplicabile, in mod COrespunzş,
ta
pentru stabilirea chiriei [art. 1780 alin. (2) » Și
C.civ.]; prin urmare, indiferent iza
stabilită în bani, bunuri sau alte prestații, chiria trebuie să fie determinată ia e Ste|
puţin determinabilă la momentul încheierii contract
ului (îndeplinește Condiția i
determinată în mod cert ulterior) şi să fie reală (nu fictivă);
= în cazul în care chiria nu este determinată sau nu poate
Sai
fi determina tă ult
erior ori
are caracter fictiv, înseamnă că părțile nu au dorit să încheie
O locațiune |
încât convenţia încheiat ă poate avea, potrivit voinței reale a părților, valoarea up
alt contract, de exemplu, împrumut de folosinţă, dacă bunul a fost remis. 4
4. Durata contractului
— nu este posibilă o locațiune perpetuă;

- locațiunea poate fi încheiată pe durată determinată sau nedeterminată;
— durata maximă a locaţiunii este de 49 de ani, chiar dacă părţile stipulează un ea, |
mai lung; termenul mai lung se reduce de drept la 49 de ani
(art. 1783 C.civ.);
* sancţiunea reducerii de drept a termenului este echivalentă Cu nulitatea abso- |
lută, parțială și de drept;
— locaţiunile încheiate de persoanele care, potrivit legii, nu
pot face decât acte de |
administrare nu vor depăşi 5 ani, dacă legea nu dispune altfel (art. 1784 alin. (3)
C.civ.];
- locaţiunile încheiate de coproprietarii care dețin majoritatea
cotelor-părți, dar fără |
consimțământul tuturor coproprietarilor, nu vor depăşi 3 ani [art.
641 alin. (1) Cei]. |
Prezumțţii - în situația în care durata locaţiunii nu a fost stabil
ită de părți și acestea nu Și-au ma- |
legale nifestat intenţia de a contracta pe o durată nedet
erminată și nici nu există uzanțe în
acest sens, legea prezumă perioada pentru care este
încheiată locațiunea (art. 1785 |
C.civ.), anume:
a) un an, în cazul locuinţelor nemobilate sau spaţii
lor pentru exercitarea activității |
unui profesionist;
b) pe durata corespunzătoare unităţii de timp pentru
care s-a calculat chiria, în cazul |
bunurilor mobile ori în acela al camerelor sau apartament
elor mobilate;
c) pe durata locaţiunii imobilului, în cazul bunurilor
mobile puse la dispoziţia loca- |
tarului pentru folosinţa unui imobil;
|
* în aceste situații, contractul nu poate înceta prin denunțare unilate
rală, deoarece |
se consideră că este incheiat pe durată determinat
ă. |
CONTRACTUL DE LOC
AȚIUNE 357
r locațiuni succesive
5, situația Ri
- există mai multe locațiuni încheiate pentru același bun, către locatari diferiţi,
o anumită perioadă feriţi, şişi care
care | |
se suprapun, în parte sau în totalitate, — _|
astfel (art. 1782 lia) oC
- conflictul dintre locatari se rezolvă |
1. în cazul bunurilor imobile inscrise în cartea funciară, va fi preferat locatarul
potrivit art. 902 alin (1) C.civ., adică i î.. Şi-a |
notat dreptuld în cartea funciară,
a cunoscut prin alte
. - £:
.
în. se
dovedeşte că, la data la care a încheiat contractul,
șa .
mijloace
contractul de locațiune preexistent;
2. în cazul bunurilor mobile supuse unor formalităţi de publicitate,iiaconfii ictul se ||
cel dintâi aceste seral
rezolvă în favoarea locatarului care a îndeplinit
3, în cazul celorlalte bunuri, va fi preferat locatarul care a intrat cel dintâi în f losi
art. 1275 C.civ fi a
bunului, cu aplicarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor
necesar ca, la data intrării în detenţia bunului, locatarul să nu fi cunoscut şi a a
rezolvă dacă
preexistenţa unui contract de locaţiune; în favoarea dinu ÎRii
niciunul locatarului ca i
în folosința bunului, atunci conflictul se
putut cunoaște
nu a intrat
re
a sesizat cel dintâi instanța de judecată;
= se admite că regulile desprinse din art. 1275 C.civ. se aplică, prin analogie şi în
cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară;
= locatarul evins de locatarul preferat va putea angaja răspunderea locatorului
pentru neindeplinirea obligaţiei de a-i asigura folosința lucrului și, după caz, a
obligaţiei de predare ori de garanţie împotriva evicțiunii.
L—
6. Forma contractului de locațiune

- ca regulă, contractul de locaţiune este valabil încheiat prin simplul acord de voințe al |
i LI
părților (art. 1781 C.civ.).

- pentru dovada locațiunii este necesară existența unui înscris sub semnătură privată
ori chiar a unui început de dovadă scrisă (ce urmează a fi completat cu alte mijloace
de probă, inclusiv martori și prezumţii).
Formalități - legea condiționează producerea anumitor efecte ce privesc executarea Saua
sau opozabilitatea față de terți de îndeplinirea unor formalităţi (care însă nu afectează
valabilitatea contractului):
care nu 1. contractele de locaţiune încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost
afectează înregistrate la organele fiscale, precum şi cele încheiate în formă autentică (acestea
valabilitatea din urmă chiar şi neînregistrate la organele fiscale) constituie titluri executorii pentru
acestora,
contractului plata chiriei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract sau, în lipsa
prin lege (art. 1798 C.civ.);
contractul încheiat pe
2. cu privire la obligația de restituire a bunului dat în locaţiune,
(chiar şi neînregistrat la organele
durată determinată şi constatat prin înscris autentic
a fost înregistrat la organele fiscale
fiscale) sau prin înscris sub semnătură privată care
[art. 1809 alin. (2) şi (3) C.civ.];
constituie titlu executoriu la expirarea termenului
duratei, cu privire la obligația de
3. în cazul locaţiunii făcute fără determinarea
de preaviz, la acel moment obligaţia de
restituire a bunului la împlinirea termenului
358
€
restitu ire a bunuluilui devi ine exigIB!ibilă, iar contr actu de
l loca iune conu pa ES
nregi strat la organele fiscale) sau prin înscris sup Prin Înscr
ţ Onst ataț ui is]
autentic (chiar şi neî constituie titlu executoriu cy Mpa, |
la r la or al
organelea fiscale
privată care a fost so ci 'Vire |
n.
3 obligaţie [art. 1816 ali
4. în cazul înstrăină i i aaa d ui
cazu în 3 rii Î i dat
bunulu locaţiune, formalități
liniteîn anumite prevărulZute
dreptul locp ata est e opozay
20bjj
de art. 181,|
dobânditorului dacă sunt îndep
lit. a)-d) C.civ.
ss
|
LOCAŢIUNE
III. EFECTELE CONTRACTULUI DE
1. Obligaţiile locatorului
de Z locatorul este obligat să predea bunul cu toate accesoriile sale, în stare Corespun.
|
posta zătoare utilizării (art. 1787 C.civ.); = | |
bunului dat în | — în lipsa unei dispoziţii derogatorii XI materia contractului de locațţiune, locul execu. |
locațiune tării obligaţiei de predare este locul în care bunul se afla la data încheierii contractului |
(art. 1494 alin. (1) lit. b) C.civ.], dacă părțile nu au convenit altfel; |
- în lipsă de stipulaţie contrară, cheltuielile aferente predării lucrului se Suportă de
către debitorul obligaţiei de predare (art. 1498 C.civ.), deci de către locator;
- locatorul este ținut să efectueze, la momentul
pentru utilizarea corespunzătoare a bunului, inclusiv cele locative;
predării, toate reparațiile necesare
|
— în caz de neexecutare a obligaţiei de predare, locatarul poate:
1. să ceară predarea silită a bunului; |
2. să invoce excepția de neexecutare și să suspende, astfel, plata chiriei până la mo-
mentul predării bunului, în cazul în care încă nu a plătit chiria; |
3. să solicite rezilierea contractului pentru neexecutare și, dacă este cazul,
daune-in. |
terese. |
Obligația dea | — locatorul este obligat să efectueze toate reparațiile
necesare pentru menţinerea în
menţine bunul | stare corespunzătoare de funcționare a bunului,
potrivit destinaţiei acestuia, pe toată |
în stare durata locațiunii [art. 1788 alin. (1) C.civ.];
corespunză-
toare de
* este vorba despre reparaţiile capitale ce ţin de conservarea imobilului,
reparațiile locative, ce țin de utilizarea curentă a bunului,
întrucât
|
sunt,
|
în principiu, &
îiezintă pe sarcina locatarului [art. 1788 alin. (2) și art. 1802 C.civ.];
toată durata | - în caz de nerealizare, de către locator, a reparațiilor ce cad în sarcina sa, deși a fost
locaţiunii înștiințat despre necesitatea lor, acestea pot fi efectuate și de către
locatar, cu obli- |
gaţia locatorului de a restitui
acestu ia, în afara sumelor avansate, dobânzile aferente, |
calculate de la data efectuării chel
tuielilor [art. 1788 alin. (3) C.ci |
- in situația în care există urgenţă în efectu v.];
area reparațiilor care cad în sarcina locato- ||
rului, locatarul îl poate înștiința pe
locator și după începerea lucrăril
EA la sumele avansate vor fi dat or, situație în care !
orate de la data înştiințării
(art. 1788 alin. (4) |
a a Și execută obligaţia de efectuare
a reparațiilor capitale, locatarul
atea de a le efectua în contul locatoru
lui, poate să solicite și
CONTRACTUL DE LOCAȚIUNE 359
rezilierea contractului sau, în măsura În care există un pact comisoriu În acest sens, să
declarare unilateral rezilierea.
"1 jocatorul este dator (art. 1789 Cowv.):
1. să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a asigura, în mod constant, folosința
liniştită şi utilă a bunului | a
2. să se abțină de la orice fapt care ar diminua sau l-ar împiedica ori stânjeni pe locatar
| în folosința bunului (excepţie: lipsa de folosinţă în caz de reparaţii urgente — art. 1803
| cv); această obligație are un caracter constant, consecință a caracterului ei
| Garanţia pentru viciile bunului dat în locaţiune

| Garanţia pentru vicii ascunse
| _ locatorul răspunde pentru orice viciu (ascuns) care împiedică sau micșorează folo-
| sirea bunului, indiferent dacă l-a cunoscut sau nu la momentul încheierii contractului
| ori dacă acesta exista sau nu la momentul încheierii contractului ori a survenit în
cursul locațiunii [art. 1790 alin. (1) C.civ.].
Garanţia pentru vicii aparente
- în principiu, locatorul nu răspunde pentru viciile aparente existente la momentul în-
| cheierii contractului și pe care locatarul nu le-a comunicat cu ocazia predării bunului
| (art. 1790 alin. (2) teza | C.civ.];
- dacă, în urma verificării bunului, locatarul nu reclamă viciile aparente fără întârziere,
| se consideră executată obligația locatorului de a preda bunul în stare corespunzătoare
| utilizării lui [art. 1790 alin. (2) teza a | C.civ. și art. 1690 alin. (3) C.civ.];
| e excepţie: locatorul datorează, totuşi, despăgubiri pentru acele vicii aparente care
prejudiciază viața, sănătatea și integritatea corporală a locatarului [art. 1790 alin. (2)
teza a II-a C.civ.].
Efectele garanţiei pentru viciile bunului dat în locațiune
- locatarul poate [art. 1791 alin. (1) teza | C.civ.]:
| a) să solicite o scădere proporțională a chiriei, dacă viciile nu sunt înlăturate de
locator în cel mai scurt termen [art. 1791 alin. (1) teza | C.civ.];
b) să solicite rezilierea contractului, dacă viciile sunt atât de grave încât, dacă le-ar fi
cunoscut, nu ar fi luat bunul în locațiune [art. 1791 alin. (1) teza a Il-a C.civ.];
c) să solicite, în plus, daune-interese, atunci când viciile produc un prejudiciu; excep-
ție: locatorul nu poate fi obligat şi la daune-interese în cazul în care dovedește că nu
le-a cunoscut și că, potrivit împrejurărilor, nu era dator să le cunoască [art. 1791
alin. (2) C.civ.].
Garanţia pentru calitatea lucrului dat în locațiune
| — se aplică aceleași reguli precum cele pentru viciile ascunse și în cazul în care bunul dat
în locaţiune nu corespunde criteriilor de calitate convenite de către părți (art. 1792
| C.civ.); locatarul are la îndemână fie o acțiune pentru scăderea proporțională a chiriei,
| fie o acțiune pentru rezilierea locaţiunii și daune-interese, dacă este cazul.
Garanţia pentru tulburările de fapt
|! — regula: locatorul nu garantează pentru tulburările de fapt cauzate prin fapta unui
| terț care nu pretinde vreun drept asupra lucrului (art. 1793 teza | C.civ.); locatarul
360 CONTRACTUL DE LOCAȚIUNE Ei o
————
cei me a art. 94
(detentor Baa are 3 laeste un terț,acțiunea
dispoziție iar nu locatorul, iar tulburarea este q 9 alin)
C.civ. (cel care tulbur
i îînn Me
ră ivilă delictuală;
acţiunea erea civilă
pentrude tulburările
isa de fapt cauzate de terți,io
incepute iînaintea |
+ excepție: gara
i
predării bunului ŞI şi care îl împiedic
ilor art. 1794 ăalin.pe (2)locaC.civ
tar .,să apli
îl prei a
cabile(art.în 1793
aceastăteza situa
a i-a c |
în atei e actiunii în scăderea proporțională a chiriei sau, dupăție, loca. |
tarul are Caz, în| |

desc
rezilierea contractului. |
. t
Garanţiai pe urările de drept
împotriva oricărui ter care pretinde un
||
- este datora drept asupra buny.
terțului lart. 1794 |
lui dat dat îînn locaţiune,
lo ! chiar în lipsa unei tulburări de fapt din partea
alin. (1) teza | Cciv.]; despăg
ubiri locatarului pentru
= mem torează
ee e pigjălă
directe și previzibile) ătoate prejudiciile suferite
Sri (Şi nu |
în cazul în care acesta a fost lipsit, în tot |
doar pen
sau îînn pa parte,i detorează
folosința bunului închiriat lart. 1794 alin. (1) teza a II-a C.civ.];
o scădere proporțională a chiriei,
|
i aa nu a înlăturat-o de îndată, indiferent de 8ravitatea tulby. |
deși i-a fost comunicată de locatar
|
i C.civ.];
e e de contractului, dacă tulburarea este atât de gravă, încât, |
dacă ar fi cunoscut-o, nu ar mai fi contractat [art. 1794 alin. (2) teza a II-a C.civ.]; |
- locatarul nu are dreptul la daune-interese dacă, la încheierea contractului,
Cunoștea |
cauza de evicţiune [art. 1794 alin. (3) C.civ.].
Introducerea în proces a locatorului | |
- locatarul chemat în judecată de un terţ care pretinde un drept asupra
bunului închi. |
riat, inclusiv un drept de servitute, atunci când există riscul pierderii,
în tot sau în |
parte, a folosinţei bunului, are dreptul să ceară introducerea în
proces a locatoruluj |
[art.1795 alin. (1) C.civ.], fie pe calea chemării în garanţie
(art. 72-74 C.proc.civ.), fie |
pe calea arătării titularului dreptului real (art. 75-77 C.proc.civ.); |
— în ipoteza în care locatarul nu a comunicat locatorului
tulburarea pricinuită de terț |
prin chemarea în judecată, va fi obligat la plata despăgubir
i pentru toate prejudiciile |
astfel cauzate [art. 1795 alin. (2) C.civ.], cu excepția situației în care:
|
a) fie dovedește că locatorul nu ar fi avut câștig
de cauză dacă ar fi fost introdus în |
procesul purtat cu terțul;
|
b) fie dovedeşte că l-a încunoștințat pe locato
r de tulburare și acesta, cunoscând |
tulburarea, nu a acţionat;
|
" deși nu există o dispoziție legală expresă
ca în materia vânzării, se admite că, în |
cazul în care locatorul nu a fost introdus
în procesul în care locatarul a fost evins,
locatorul ar putea să se exonereze de |
obligația de despăgubire provenind din|
această evicțiune, dacă dovedeşte că ar
fi avut mijloace ca, odată introdus |
proces, să înlăture pretenţiile terț
ului.
x)
2. Obligaţiile locatarului
Obligaţia de a | — în lipsă de stipulație contrară, preluarea se face la locul în care se

lua bunul momentul încheierii contractului găsea bunul la |
lart. 1796 lit. a) şi art. 1494 alin. (1)
lit. b)Ccv]; _|
CONTRACTUL DE LOC
AȚIUNE 361
7 - pentru obligația de a prelua bunul dat în locaţiune, locatarul poate fi pusi in

ii îl îndreptățește pe ii
ziere de către locator, iar neindeplinirea acestei obligaț
|
ITI |
obţină rezilierea, cu daune-interese, dacă este cazul. |
i
3
— i . . . pa SRI
ae ———
|
|
Pee | - în lipsă de uzanţe şi stipulaţie contrară, chiria se plăteşte (art. 1797 |

alin. (2) C.civ ]:
a) în avans pentru toată durata contractului, dacă aceasta nu depăşeşte o lună;
mulşi la b) în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, dacă durata locaţiunii este mai mare de |
o |
lună, dar mai mică de un an;
i lucră |
c) în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, dacă durata locaţiunii este de cel puţin |
|
*-!
3
un an;
Z
&
= se subințelege că, și în ultimele două cazuri, chiria se plătește

în avans pentru
luna sau trimestrul respectiv;
- locul plății chiriei depinde de natura sa și urmează a fi stabilit potrivit dreptului |
comun aplicabil locului executării obligaţiilor (art. 1494 C.civ.); |
- dovada plăţii chiriei se face potrivit dreptului comun referitor la chitanța liberatorie;
deoarece chiria se plătește de regulă în rate succesive, înseamnă că devine incidentă
prezumția relativă instituită de art. 1502 C.civ., deci plata chiriei acceptată fără
rezervă de locator, pentru o anumită perioadă, prezumă relativ executarea obligaţiei
de a plăti chiria pentru perioadele anterioare;
- dacă părţile convin plata chiriei prin instrumente bancare, plata se consideră efec-
tuată în momentul în care se creditează contul locatorului cu suma aferentă chiriei;
- în caz de pluralitate de locatari, dacă nu s-a prevăzut altfel în contract, obligaţia de
plată a chiriei este divizibilă, cu excepția raporturilor juridice dintre profesioniști, ipo-
teză în care solidaritatea este prezumată;
— în caz de neplată a chiriei în condiţiile stabilite, locatorul poate opta între urmă-
toarele:
a) să solicite executarea silită; în acest sens, contractele de locaţiune încheiate prin
înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale, precum şi
cele încheiate în formă autentică (chiar neînregistrate la organele fiscale) constituie
titluri executorii pentru plata chiriei; așadar, într-o astfel de ipoteză, o eventuală
cerere de chemare în judecată prin care s-ar solicita obligarea locatarului la plata
chiriei trebuie respinsă ca lipsită de interes;
b) să solicite rezilierea contractului sau, după caz, să declare unilateral rezilierea;
c) să invoce excepţia de neexecutare în cazul în care chiria trebuia plătită anticipat şi
bunul încă nu a fost predat;
- cuantumul chiriei poate fi modificat de către instanţă, în caz de impreviziune, în
condiţiile art. 1271 C.civ.
Obligaţia de a - prudența și diligența folosirii bunului luat în locațiune sunt cele ale unui bun pro-
folosi bunul cu prietar, în raport cu destinaţia bunului stabilită prin contract sau, în lipsă de stipulaţie
prudență şi în contract, în raport cu destinaţia bunului prezumată după împrejurări, cum ar fi
digenţă natura bunului, destinaţia sa anterioară sau destinaţia potrivit căreia locatarul
îl
foloseşte (art. 1799 C.civ.);
antrenează răspunderea loca-
= culpa cea mai ușoară în raport cu acest standard
tarului.
iaSP
catar i:
| Folosirea abuzivă a bunului de î către seIO și,
după caz, rezilierea contractului (art 1800 |
- locatorul poate cere daune-intere
C.civ.): tot sau în parte, forma bunului sau schimbă destinația
a) dacă locatarul modifică, ! n
ac
acestuia; ă bunul într-o modalitate care îl prejudiciază ul
b) dacă locatarul întrebuinţe
| sia |
situației anterioare pot fi solicitate de către locator şi
locator;
părților [art. 1046 alin. (1) C.proc.civ.]; |

- încetarea abuzului e și re? in țiale,+ le, dată cu citarea rirea pagubei cauzate locatorulu; prin |
sg ari iile pentru acope : :
- la :stabilirea desp“Ei bunu lui, dacă estedia cazul, se va avea : în vedere și folosul Patri-
modifi carea i aie bunului îl aduce locatorului, folos care se scade din |
monial pe ca RE ită de locator, deci,i dindi cuantumul despăg3gubiri lor; |
ul ilor; |
pierderea MS să nu schimbe destinaţia bunului, prin întrebuințarea pe care |
= locatarul este
i
o dă acestuia; u, rezilie
Ă rea pentru aceste motive se dispune, la cere. |
comisori |
= în lipsa unui pact
?
către ins tan ța.

rea locatorului, d e |
pre nevoia de reparații
Înştiințarea locatorului desi tai
t locatorului necesitat ea
|
ii ere
- locatarul es te obligat să Ii ces tifica e din
no tui urmă,tă sub
de înda sancţiunea plăţii de efec tuărint
daune- repa-
se |
raţiilor care sunt în sarcina a |
(art. 1801 C.civ.).
şi a suportării oricăror alte cheltuieli
locatar
Suportarea reparațiilor locative de către
reparaţiile locative sunt reparaţiile de întreţinere curentă a bunului, legate de între. |
i i | |
buinţar
b
ea sa normală; |
|
- în lipsa unei stipulaţii contrare, reparațiile de întreținere curentă sunt în Sarcina

locatarului (art. 1802 C.civ.); |
- obligarea locatarului la efectuarea reparațiilor necesare ce îi revin poate fi obținută |
prin ordonanţă președinţială, dată cu citarea părților (art. 1047 C.proc.civ.);
— în cazul în care locatarul nu efectuează reparaţiile locative, locatorul poate cere
|
daune-interese, dar numai la încetarea locaţiunii; |
— dacă însă neefectuarea reparațiilor care sunt în sarcina locatarului poate
provoca |
distrugerea sau pieirea lucrului, locatorul poate cere oricând
efectuarea reparațiilor |
necesar e ori rezilierea contractului.
|
Suportarea lipsei de folosință în caz de reparaţii |
urgente
— intervine în caz de reparaţii urgente,
|
care nu pot fi amân
ate până la sfârşitul |
|
locaţiunii sau a căror amânare ar exp

une bunul pericolului de a fi dist |
= dacă reparaţiile durează mai mult rus;
de 10 zile, chiria va fi scăzută
timpul şi cu partea bunului proporţional cu |
de care locatarul a fost lips
aia it;
Da a așa natură încât, în timpul
ati ba U pentru într executării lor, bunul devine
supaebui
. nțarea convenită, , | |
locatarul poate soliici
cita rezililierea co m |
sri
— pentru cul efe de e E RE ii urgente, locatorul poate
prezente canal obține restrângerea folo- |
Catar i s au chiar |
evacuarea (temporară)y pe
„a cu citarea părților (art. calea ordonanţei |
1047 C.proc.civ.);
363
la |
- dacă necesitatea reparațiilor a survenit din culpa locatorului, acesta poate fi obligat
EI
despăgubiri pentru pagubele cauzate locatarului prin restrângerea folosinţei bunului |
“oaia
dee ite
- locatarul este obligat să permită locatorului examinarea bunului dat în locaţiune la |
intervale de timp rezonabile, în funcţie de natura şi destinaţia bunului, precum şi celor |
examinarea
care doresc să cumpere bunul sau, la încetarea contractului, să îl închirieze, fără însă
bunului de
ca prin aceasta să i se cauzeze locatarului o stânjenire nejustificată a folosinţei bunului
(art. 1804 C.civ.);
către
- în materie imobiliară, obligarea locatarului de a permite examinarea imobilului ce
jocator
formează obiectul contractului de locațiune poate fi obținută pe calea ordonanţei
|
1|
președinţiale, dată cu citarea părților (art. 1048 C.proc.civ.).
- locatarul trebuie să restituie bunul luat în locaţiune în starea în care l-a primit, |
restitui bunul exceptând modificările de stare a bunului în urma utilizării sau uzurii sale normale ori |
a vechimii [art. 1821 alin. (1) C.civ.]; |
la încetarea,
- operează prezumția relativă privind primirea bunului de către locatar în stare cores-
din orice
punzătoare de întrebuințare conform destinaţiei sale, prezumție pe care locatarul o
cauză, a
contractului de poate răsturna prin orice mijloc de probă [art. 1821 alin. (2) C.civ.];
locaţiune - bunurile mobile se restituie în locul în care au fost predate [art. 1821 alin. (3) C.civ.].
Răspunderea locatarului pentru degradarea sau distrugerea bunului închiriat
- locatarul răspunde pentru deteriorarea bunului în timpul folosinţei sale [art. 1822
alin. (1) teza | C.civ.];
- deteriorările sunt cele care apar ca urmare a nerespectării de către locatar a obliga-
iei sale de a folosi bunul cu prudenţă şi diligenţă, rezultate din neglijenţa locatarului,
din schimbarea destinaţiei bunului ori cauzate de membrii familiei sale, de sublocatar
sau prin fapta altor persoane cărora locatarul le-a îngăduit în orice mod folosirea,
deținerea sau accesul la bunul închiriat (art. 1822 alin. (2) C.civ.];
- locatarul răspunde inclusiv pentru deteriorări cauzate de incendiu, cu excepția
situației în care dovedește că acesta a survenit în mod fortuit [art. 1822 alin. (1) teza
a ll-a C.civ.]; dacă incendiul survenit fortuit a distrus bunul în întregime sau îl face
impropriu folosirii potrivit destinaţiei sale, contractul de locațiune încetează de drept
(art. 1818 C.civ.).
Situaţia, la momentul restituirii bunului, a îmbunătăţirilor efectuate de către locatar
— trebuie distins după cum acestea au fost efectuate cu sau fără acordul prealabil al
locatorului (art. 1823 C.civ.):
a) dacă există acordul prealabil al locatorului (lucrarea a fost efectuată cu bună-cre-
dință), locatorul va păstra lucrările adăugate și autonome efectuate asupra bunului
pe durata locaţiunii, iar locatarul are dreptul la despăgubiri pentru cheltuielile
efectuate;
b) dacă nu există acordul prealabil al locatorului (lucrarea a fost efectuată cu
rea-credință), locatorul poate opta între fie a păstra lucrările adăugate și autonome
efectuate asupra bunului, fără a plăti despăgubiri, fie a cere locatarului să aducă
sa) şi
bunul în starea iniţială (așadar, să ridice îmbunătățirile efectuate, pe cheltuiala
să plătească despăgubiri pentru orice pagubă cauzată bunului de către acesta;
material asupra
= dacă locatorul, deși nu este titularul prerogativei de a dispune
își dă acordu l prealab il pentru
bunului (de exemplu, este un locatar principal),
ătățirilor, va răspunde față de prop
rietarul a] că rul drest
efectuarea îmbu
_- alătur i de el,
încălcat, iar, 2 locatorul vanu răsp unde şi
era titularul locat arul Căe
prerogativei a Gate AR su Apă
de dispoz
cunoască san bei în niciun caz, dreptul de retenţie asupra 'ție Materii.
ca. locatarul nu poa bunului, dacă
”
â|
fost de age |
edinţă în efectuarea lucrărilor beneficiază de dreptul
de +
| — locatarul de €tenție |
i dat în locaţiune;
asupra bunului î a 1823 C.civ. se aplică şi contractelor de | |
« dpozti vigoare a Codului civil, dacă lucrările locaţiune în Curs la
adăugate sau autonome € îta
eBa după această dată (art. 131 din Legea nr. 71/2011).
j
|
bunului |
Mijloace procesuale (acţiuni) pentru restituirea
îti]
că locatarul nu își execută obligaţia de restituire a bunului, locatorul
Î _ n unei acțiune personale, prescriptibilă în Ă termen de trei ani de la ş
| cale e
| poate fi introdusă numai împotriva locatarului;
|| ——in
în cazul în care locatorul este și titularul unui drept real asupra bunului
j |
TI
introduce și acțiunea reală care protejează acel drept, imprescriptibilă el va putea |
| tibilă în funcţie de dreptul real respectiv; spre exemplu, dacă locatorul Său preserip. |
este proprie. |
î tarul bunului, el poate introduce o acțiune în revendicare împotriva ori
al bunului, inclusiv împotriva locatarului al cărui contract a încetat; Cărui deținător |
- în cazul în care locațiunea a avut ca obiect un imobil, locatorul are desc
hisă și Calea |
unei acțiuni în evacuare împotriva fostului locatar, precum și a oricărei al
te Persoane |
care ocupă imobilul fără drept, fiind aplicabilă procedura specială regi ementată de |
| art. 1034 şi urm. C.proc.civ.
|
ina]
IV. SUBLOCAȚIUNEA ŞI CESIUNEA CONTRACTULUI DE LOCAȚIUNE

Dreptuldea | Dreptul de a subcontracta şi de a ceda contractul de locaţiune ——
OO ——
si — locaţiun |
ea, ca regulă, nu este încheiată intuitu personae, așa încât lo
catarul poate, |
de a ceda dacă această facultate nu i-a fost interzisă în mod expres (art.
1805 teza IC.civ.); |
contractulde a) fie să încheie o sublocaţiune, totală sau parţială (dreptul de
folosinţ ă al locataruluj |
locaţiune se transmite, în întregime sau numai în parte, unei alte persoan
e); |
b) fie să cedeze locaţiunea, în tot sau în parte, unei alte persoan
e.
Interdicţia sublocaţiunii şi a cesiunii |
— potrivit art. 1806 C.civ.:
a) interdicţia de a încheia o sublocațiune o includ a] |
e şi pe aceea de a ceda locațiunea;
b) interdicţia de a ceda locaţiunea nu
o includ e pe aceea de a încheia o subloca-|
ţiune;
c) interdicţia de a încheia o subloca țiune |
priveşte atât sublocațiunea totală, cât şi pe
cea parţială;
,
d) interdicţia de a ceda loca țiune Ă
a prive şte atât: cesiu
i
nea totală, cât a şi a pe cea! |
parțială.
Condiţiile de valabilitate ale sub
locațiunii şi ale cesiunii contractului de locaț
1. să nu fie inte rzise în mod expres prin con
iune |
tractul principal;
3
CONTRACTUL DE LO
CAȚIUNE 365
2 pentru bunurile mobile, chiar
dacă nu sunt interzise
mai este necesar şi acordul |
şcris al locatorului;
3. să nu fie convenite în condiţii care contravin condiţiilor din contractul princprinciipal.
Dreptul de opţiune al locatorului
- în cazul nerespectării, de către locatar, a condiţiilor menţionate locatorul
ea po: cere:
a) fie executarea obligaţiilor izvorând din contractul principal de eia
b) fie rezilierea şi daune-interese pentru neexecutarea obli gaţiilor rezultând din |
contractul principal de locaţiune.
ÎI
ocaţiunea - acte.
es este un contra
tract de e locaţi
locaţiune d distinct, ; încheiatat îintre locatarul inci ga ||
princi
Subl sublocatar. , pai şi un terţ |
|
Efecte |
1. în cazul neplăţii chiriei de către locatarul principal, locatorul îl poate urmări pe |
sublocatar până la concurenţa chiriei pe care acesta din urmă o datorează ice |
principal (acţiune directă a locatorului împotriva sublocatarului, deşi locatorul nu este |
parte în contractul de sublocaţiune);
2. sublocatarul nu poate opune locatorului plata anticipată a chiriei pe care a efec- |
tuat-o către locatarul principal și nici cesiunea creanţei care are ca obiect chiria dato-
rată în temeiul sublocaţiunii;
3. locatorul îl poate constrânge direct pe sublocatar şi la executarea celorlalte obligaţii
asumate prin contractul de sublocaţiune (art. 1807 C.civ.);
= dispoziţiile art. 1807 C.civ. sunt aplicabile contractelor de sublocaţiune încheiate
după data intrării în vigoare a Codului civil actual, chiar şi în cazurile în care contrac-
tul de locaţiune s-a încheiat anterior acestei date (art. 128 din Legea nr. 71/2011).
"Cesiunea — nu este un nou contract de locaţiune, ci este o operaţiune juridică prin care se reali-
contractului de zează substituirea unui terţ în raporturile născute din contractul de locaţiune preexis-
locațiune de tent [art. 1315 alin. (1) C.civ.], cu o particularitate, deoarece consimțământul co-
către locatar contractantului (cedat, în speţă, al locatorului) este nu numai prealabil, ci și tacit.
Efecte
1. cesionarul dobândeşte drepturile şi este ţinut de obligaţiile locatarului izvorâte din
contractul de locaţiune;
2. dispoziţiile legale privind cesiunea contractului (art. 1315-1320 C.civ.) se aplică în
mod corespunzător (art. 1808 C.civ.).
V. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE LOCAŢIUNE
Expirarea - la simpla expirare a termenului stabilit de părți sau prevăzut de lege, contractul de
termenului de | locaţiune încetează de drept, fără a fi necesară vreo înştiinţare prealabilă (art. 1809
locațiune alin. (1) C.civ.].
Efecte
1. locatarul este obligat să înapoieze bunul;
autentică (chiar şi
2. contractul de locaţiune încheiat pe durată determinată în formă
privată şi înregistrat la
neînregistrat la organele fiscale) sau prin act sub semnătură
366 CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE
—a ctituie tittitlu executoriu, în privinţa obligaţiei der
a ua nt constituie
organul fiscal OD ral (art. 1809 alin. (2)-(3) Cciv.], așadar, într-o estituire ]
a bunului, la expirare e chemare în judecată prin care s-ar solicita astfe| de |
Jă cerere „[. obli garea |
ipoteză, o E i bunului trebuie respinsă ca lipsită de interes; |
fostului locatar imp
locuiesc ţelor)
.chiriai şul Peanele închiri care erii locuin împreună
ale art. acesta
cu 1831 privin pot Prevala de
nu d se eva |
area chiria. |
dispoziţiile | î 1832 C.civ. privind persoanele care locuiesc impreună
Cu Chiriaşul |
evacuă rii silite înteme iate pe prevederile art. 1809 alin. (2) sau
aeentru aslis |
nr. 71/2011).
sin. (3) (art. 133 din Legea |
|
Bătă ă |
locaţiune
Tacita relocaţ
implinirea
— dacă, după srp termenului de locaţiune, locatarul continuă să de
iriat iniţial, precum şi să îşi îndeplinească
obligaţiile principale (d
folosească pps lore jecatoral nu se opune (continuând,
de exemplu, să Făget |
exerapiu, pia ut incidente dispozițiile privind tacita relocațiune; |
chiria de la i continuă să folosească bunul după expirarea termenului
locațiunii. |
a aci a plăti chiria, atunci nu va opera tacita relocaţiune, iar într-o asemenea |
ipoteză, fostul locator este îndreptățit să solicite obligarea fostului locatar să îi |
| | |
plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului;
= jurisprudenţă: încheierea unor acte adiţionale de prelungire a duratei locaţiunii nu |
împiedică tacita relocaţiune, dacă, la încetarea perioadei din ultimul act adițional, |
locatorul nu îşi manifestă voinţa de a împiedica tacita relocaţiune şi locatarul conţi-
nuă să își îndeplinească obligaţiile principale; numai de la momentul denunțării |
unilaterale a contractului de locaţiune, astfel cum a fost reinnoit, fără termen, pot fi |
solicitate despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilului, conform clauzei penale,
până la data respectivă locatarul datorând exclusiv chiria convenită prin contracţ |
(I.C.C.]., s. a Il-a civ., dec. nr. 2565 din 17 septembrie 2014, www.scj.ro); |
- tacita relocațiune nu constituie o prelungire a contractului de locaţiune iniţial, ci |
reprezintă un nou contract de locaţiune, care însă va fi pe o durată nedeterminată, în |
lipsă de stipulaţie contrară prin convenţia părţilor sau prin lege; în consecință, noul |
contract va putea înceta prin denunțare unilaterală, la inițiativa oricăreia dintre părți, |
cu respectarea termenului de preaviz;
met |
- cu excepţia faptului că va fi pe durată nedeterminată, noua locaţiune se consideră a |
fi încheiată în condiţiile celei vechi, inclusiv în privinţa garanţiilor oferite (art. 1810 |
C.civ.). |
Denunţarea - se aplică în cazul locaţiunii încheiate pe durată nedeterminată |art. 1816 alin. (1) |
unilaterală a teza | C.civ.]; |
contractului — oricare dintre părţi poate pune capăt locaţiunii, denunţând unilateral contractul, |
prin notificare [art. 1816 alin. (1) teza a Il-a C.civ.]; |
" jurisprudenţă: actul notificării trebuie făcut în scris, iar dacă partea denunţată
re- |
fuză să dea o dovadă de primire, se face prin intermediul executorilor judecătoreşti
|
(C.S.J., s. com., dec. nr. 7560/2001, în Dreptul nr. 6/2003, p. 248);
|
— este necesară respectarea unui termen de preaviz, stabilit de lege sau, în lipsă,
de |
uzanţe [art. 1816 alin. (2) C.civ.], termen care începe să curgă de la data notificări, |
chiar dacă termenul de preaviz nu a fost menționat în notificarea de denunțare unila- |
terală, contractul de locaţiune încetează la expirarea termenului de preaviz, iar nu la |
data (primirii) notificării;
iii
367
. a . ———
DI ERRIRUI
contractul de locațiune încheiat pe durată nedeterminată, constat; at prin înscris

i die ta sa :
autentic (chiar şi neinregistrat la organele fiscale) sau, după caz, prin înscris sub sem
nătură privată înregistrat la organul fiscal competent constituie titlu executoriu, cu
privire la obligaţia de restituire a bunului, la implinirea termenului de preaviz, în cazul |
încetării contractului prin denunțare unilaterală [art. 1816 alin. (3) C.civ.];
a chiriaşul şi persoanele care locuiesc împreună cu acesta nu se pot prevala de
dispoziţiile (din materia închirierii locuinţelor) art. 1831 C.civ. privind evacuarea
chiriaşului şi ale art. 1832 C.civ. privind persoanele care locuiesc împreună cu chi-
riaşul pentru a se opune evacuării silite întemeiate pe prevederile art. 1816 alin. (3)
C.civ. (art. 133 din Legea nr. 71/2011);
= în cazul locațiunilor pe durată determinată, părțile pot conveni ca una dintre ele
sau ambele să aibă dreptul de a pune capăt contractului prin denunțare unilaterală:
« în cazul locaţiunilor pe durată nedeterminată, dreptul fiecărei părţi de a denunta
unilateral contractul este recunoscut de lege, iar dacă ar exista clauze contractuale
prin care acest drept este înlăturat ori exercitarea lui este condiționată de plata
unei contraprestaţii, acestea sunt considerate nescrise (art. 1277 C.civ.).
—caierconea | - poate fi cerută atunci când una dintre părţi nu îşi execută, în mod culpabil (fără
tractului pen- justificare), obligaţiile născute din contract (art. 1817 C.civ.);
- partea interesată este în drept să ceară şi daune-interese, dacă este cazul;
tru nerespec-
tarea obliga- — dacă în contractul de locaţiune s-a stipulat un pact comisoriu, rezilierea poate fi
declarată unilateral sau, după caz, opera de plin drept.
„ţiilor
- dacă bunul a fost distrus în totalitate sau nu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei
folosirii stabilite, locaţiunea încetează de drept [art. 1818 alin. (1) C.civ.];
= dacă imposibilitatea de folosire a bunului nu este definitivă, în sensul că este posi-
bunului
bilă repararea lui cu cheltuieli rezonabile raportate la valoarea bunului și a chiriei,
precum și într-un timp relativ scurt raportat la durata locațiunii, atunci contractul
de locaţiune nu încetează de drept, locatorul fiind obligat să efectueze reparația;
- dacă imposibilitatea de folosire a bunului este parţială (sau, deși este totală, bunul
poate fi readus în stare de folosinţă), locatarul poate cere, după împrejurări, fie rezilie-
rea contractului, fie reducerea proporţională a chiriei (art. 1818 alin. (2) C.civ.]; din
redactarea textului de lege, rezultă că opțiunea locatarului nu trebuie exercitată
abuziv;
- dacă bunul este doar deteriorat (dar poate fi folosit în continuare), locaţiunea conti-
nuă, reparaţiile pe care le necesită bunul, ce rezultă din folosinţa obişnuită, urmând a
fi suportate de către locatar, iar reparațiile capitale de către locator, potrivit art. 1788
C.civ. [art. 1818 alin. (3) C.civ.];
- în toate cazurile în care imposibilitatea totală sau parţială de folosire a bunului este
fortuită, locatarul nu are dreptul la daune-interese (art. 1818 alin. (4) C.civ.]; per a
contrario, dacă imposibilitatea totală sau parțială de a folosi bunul este imputabilă
locatorului, acesta datorează locatarului daune-interese pentru prejudiciul cauzat.
loca-
Desființarea - regula: locațiunea încetează de drept la desfiinţarea dreptului care permitea
titlului torului să asigure folosința bunului închiriat [art. 1819 alin. (1) C.civ.];
etc.;
locatorului = titlul locatorului poate fi desfiinţat ca efect al anulării, rezoluțiunii
locaţiune a poate continua pe
e excepție: după desfiinţarea titlului locatorului,
țării titlului, cu condiția
durata stipulată de părţi, dar cel mult un an de la data desfiin
= =: |
redință
ca locatarul să fi fost de bună-credinţ la încheierea contractului [art. 1819 alin [3]
C.civ.]; y : : |
:i 5 aat caz,ialocaţiunea va continua să producă efecte, în limita a cel mult un mu]
titlului locatorului, față de cel (re)devenit titular al dreptulu; dea
e la desfiin
:
folosi bunul; acesta va trebui săsă îii!asig ure locatarului iii
continuarea
i, i |
e i ata folosinţei i bu
bunului, |
preluân d toate drepturile
iai dreptuluilocatorului, inclusiv drep a n e chiria; dacă |
de a folosi bunul poate obţine obligarea
este cazul, ti locatorujyj
iniți rea prejudiciului suferit din cauza continuării locaţiunii, fie pe temei |
Atat fie pe temei delictual, în funcţie de cauza desființării sa titlului; |
E
« de asem , facă desfiinţarea titlului este imputabilă locatorului, acesta poate ți
îi plătească despăgubiru i, ape temei eincontractual, dei |
|
obligat față de locatar să îi plă |
inainte nik.
prejudiciul cauzat de încetarea locaţiunii aa
a :
Înstrăinarea 1. dacă părţile au convenit expres că locaţiunea încetează în caz de înstrăin |
bunului dat în e ze i închiriat :
înceteaz ă, dar rămâne opozabilăSE ai
locațiune dobânditorului pentru un termen
de |
Fe ori mai mare decât termenul de preaviz aplicat notificării denunţării contractului, |
chiar şi după ce locatarul a fost notificat despre strai nana; R |
- locatarul nu are drept la despăgubiri nici împotriva locatorului, nici împotriva dobân. |
j .
ditorului, dacă a fost notificat cu respectarea termenului prevăzut mai sus (art. 1812 |
C.civ.); ni ud 2 N |
2. dacă bunul dat în locațiune este înstrăinat și părţile nu au convenit In contractul
|
de locaţiune că acesta încetează în caz de înstrăinare: |
- locațiunea este opozabilă dobânditorului în următoarele
condiții (art. 1811 C.civ.); |
a) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dacă locaţiunea
a fost notată în |
cartea funciară; |
|
b) în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară, dacă data
certă a locațiunii este |
anterioară datei certe a înstrăinării; |
|
€) în cazul mobilelor supuse unor formalităţi de publicitate,
dacă locatarul a înde-
plinit aceste formalităţi; |
d) în cazul celorlalte bunuri mobile, dacă la |
data înstrăinării bunul se afla în folosința |
locatarului;i |
- în aceste cazuri, dobânditorul se subr
ogă în toate drepturile și obligațiile locat
având dreptul să încaseze chiria [art. 1813 alin. (1) orului, |
C.etv.]:
- locatorul iniţial rămâne răspunzător |
pentru prejudiciile cauzate locatarulu |
înstrăinării [art. 1813 alin. (2) C.civ.]; i anterior |
|
— dobânditorul se subrogă inclusiv |
în drepturile privind garanţiile date
torului iniţial pentru îndeplinirea de locatar loca- |
obligaţiilor sale (art. 1814 C.civ.);
— plata anticipată a chiriei sau |
cesiunea creanţei privind chiria |
dobânditorului (art. 1815 C.civ.): va putea fi Opusă
a) doar în condiţiile îndeplinirii
formalităţilorde publicitate prevăzute de lege,
me înscrierea în Registrul Naţio
nal de Publicitate Mobiliară
anu- |
funciară, înainte ca înstrăinar Sau, după caz, în cartea |
ea să devină opozabilă
locatarului; ori
b) dacă plata anticipată sau cesiunea ||
a fost cunoscută de dobânditor pe
" transferul produce efecte faţăA de locatar altă cale; |
de la data notificării |
către acesta, potrivit art. 131 sau acceptării de|
7 alin. (1) C.civ. din materia
cesiunii de contract; _]
|
CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE
369
= în cazul în care nu au fost îndeplinite condiţiile de opozabil

itate prevăzute de
art. 1811 C.civ., dobânditorul poate solicita predarea imediată a bunului, iar
locatarul evins îl va putea acționa pe locator pe temeiul obligaţiei pentru evicţiune;
totuși, locatorul se va putea apăra de răspundere dacă dovedeşte că neindeplinirea
formalităţilor de publicitate care ar fi condus la opozabilitatea contractului faţă de
dobânditor a fost cauzată exclusiv de conduita omisivă sau comisivă a locatarului;
= se admite că aceste reguli se aplică nu numai în cazul în care este înstrăinat bunul
dat în locaţiune, ci, în mod corespunzător, și atunci când este înstrăinat dreptul care
îi permitea locatorului să folosească lucrul.
- locaţiunea nu încetează prin moartea locatorului sau a locatarului (art. 1820 alin. (1)
C.civ.]; N |
— în cazul locaţiunii cu durată determinată, moştenitorii locatarului pot denunța con-
tractul în termen de 60 de zile de la data la care au luat cunoştinţă de moartea loca-
tarului şi existenţa locaţiunii [art. 1820 alin. (2) C.civ.]; i
= contractul de locaţiune nu încetează la data comunicării către locator a declarației
moștenitorilor de denunţare, ci, potrivit art. 1276 alin. (2) C.civ., la expirarea unui
termen rezonabil de preaviz, care curge de la data acestei comunicări.
Fișa nr. 30
CONTRACTUL DE MANDAT
AŢ
POZ IȚI I CO MU NE TU TU ROR FELURILOR DE MAND
|. DIS
de a reprezenta
1. Notiune şi feluri, puterea
= contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să incheie unul Sau 2)
Noţiune
multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numite mandant (art. 2009 c ci, |
art. 2009 C.civ. nu distinge între felurile mandatului (mandatul cu tu.
mandatul fără reprezentare), fiind aplicabil ambelor forme de Mandat: entare şi
= obligația asumată de mandatar este o obligaţie
de a face, Însă, spre deosep |
obligația asumată de antreprenor prin contractul de antrepriză, ny constă î de |
simplu fapt material sau intelectual, ci în încheierea unui act juridic; o altă de în
importantă între contractul de mandat și contractul de antrepriză privește arie
pe a
rarea că antreprenorul lucrează pe riscul său, dar mandatarul acționează
mandantului; de asemenea, în vreme ce mandatul generează raportur; dia |
zentare, antreprenorul nu îl reprezintă pe client (în actele juridice încheiate cy terte
persoane în vederea executării lucrării, cum ar fi achiziţionarea de materiale de |
construcţii), ca regulă;
= contractul încheiat de avocat cu clientul său generează raporturi
de reprezentare
fiind deci un mandat judiciar, afară de cazul în care are ca obiect doar acordarea
de |
asistență juridică prin consultaţii de specialitate.
Felurile - în funcţie de efectele produse (art. 2011 C.civ.):
mandatului 1. mandat cu reprezentare; |
2. mandat fără reprezentare (aplicaţii ale acestuia sunt: contractul de comision, con:
tractul de consignație și contractul de expediție); |
* mandatul cu reprezentare reprezintă dreptul comun pentru contractul de man:
dat, în raport cu care mandatul fără reprezentare (cu varietățile sale) reprezintă |
specia; |
— în funcție de interesul urmărit de mandatar [art. 2010 alin. (1) teza | C.civ.]:
1. mandat cu titlu gratuit;
2. mandat cu titlu oneros.
Puterea de a - dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la în:|
reprezenta cheierea actelor pentru care a fost împuternicit [art. 2012 alin. (1) C.civ.],
fiind vorba
de o prezumție legală de reprezentare a mandantului
;
- împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se
numește procură [art. 2012 alin.
(2) C.civ.];
” procura (împuternicirea, delegația) este destinată a dove
di terţilor actele pentru
care s-a dat împuternicirea de
reprezentare;
———
371
Z dispoziţiile referitoare la reprezentarea în contracte se aplică în mod corespunzător|

[art. 2012 alin. (3) C.civ.], respectiv dispozițiile art. 1295-1314 C.civ. si
r actere juridice i a :
2. Ca
2 se califică astfel după cum părțile au prevăzut sau nu o remunerație a mandatarului
De pentru activitatea sa de a încheia acte juridice;
u gratu _ în cazul mandatului încheiat între două persoane fizice, operează o prezumție de gra-
De Luitate, în lipsă de stipulaţie expresă în sens contrar [art. 2010 alin. (1) teza a Il-a C.civ.];
unei activităţi profesionale se prezumă a fi
_ mandatul dat pentru acte de exercitare a
cu titlu oneros [art. 2010 alin. (1) teza a Il-a C.civ.];
= conţinutul noţiunii de activitate profesională, nedefinită de text, trebuie corelat
definită în art. 3 alin. (3) C.civ.
_——
cu acela al noţiunii de exploatare a unei intreprinderi,
| o este unilateral atunci când mandatul este cu titlu gratuit, caz în care doar mandata-
iateral sau rul se obligă la încheierea de acte juridice în baza împuternicirii primite de la man-
un ;
ar SR |
ale _ este bilateral (sinalagmatic) atunci când contractul este cu titlu oneros, caz în care și
mandantul își asumă obligația de a-l remunera pe mandatar pentru activitatea depusă
în executarea mandatului.
| cu | se încheie în considerarea persoanei mandatarului.
caracter intuitu
a pi
tract - ia naștere prin simplul acord de voințe al părților, nefiind impusă o anumită formă;
consensual * prin excepţie, dacă mandatul este dat în vederea încheierii unui act juridic pentru
care legea cere forma ad validitatem, atunci și mandatul (procura) trebuie să res-
pecte această cerință de formă [art. 2013 alin. (2) C.civ.].
II MANDATUL CU REPREZENTARE
1. Noţiune și condiţii de validitate ale contractului de mandat cu reprezentare

| Condiţiile de validitate ale contractului de mandat cu reprezentare vor fi analizate în măsura în care pre-
| zintă particularități față de condiţiile generale de validitate ale actului juridic, expuse în volumul |, fișa
| nr. 3.
1.1. Noţiune, forma, acceptarea și dovada mandatului
Noţiune - contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie acte juridice pe
| seama și în numele altei persoane, numite mandant, în baza împuternicirii acordate
E de mandant.
| Forma - mandatul poate fi încheiat [art. 2013 alin. (1) teza | C.civ.]:
mandatului 1. în formă scrisă:
bi
0) autentică;
372 CONTRACTUL DE MANDAT
|
privată; d
i b) sub semnătură ————
=
2. în formă verbală. —— |
d poate fi expresă sau tacită;
i Dn îi
Acceptarea - acceptarea mandatulu etecă |
are a ta cităă P poa te rezulta și di n executarea sa de e Mandatay
=
mandatului — acc ept
i.
alin. (1) teza all-a C.civ.];
ân, 203
tă: În în cazul mandatului care prive
acceptare taci
- caz special de ului ori pentru E ște a ide
tarea profesiei mandatar a da
încheiere intră În exerci ndantului, mandatul se căi cesta
pub lic , fie dir ect ma
serviciile fie în mod
tacit în absenţa unui refuz neîntârziat; peor dapta |
ure îiÎntre Cce
ntru aceastrea sepărţiva ŞIţinede et
nicite înt
ale , de pra cti cil e st at
de prevederile leg
- te (an 2014
C.civ.). ne o form ă spe cia lă. — |
sual, legea nu impu
- fiind un contract consen tat 3 prin aa
ea acordată mandatarului este consta
Dovada
- în general, împuternicir ă cu e pro cur ă
mandatului
e efecte decât dacă este dat
- împuternicirea nu produc
ului a aie pl formal, |
ute de leg e pe nt ru în ch eierea valabilă a contract
cer
'ezentany,, |
urmează să îl încheie (art. 1301 C.civ.);
— contractantul poate întotdeauna cere reprezentantului să facă do |
încredințate de reprezen tat și, dacă reprezen tarea este cuprinsă într . Puterijo |
cu N Îns Cris, să;
remită o copie a înscrisului, semnată pentru conformitate (art. 13 02
e |
4 j „).
prin mandatar
Ş
fi încheiat
ă
a
E
- în ipoteza în care actul ce urmează

» i
- . a
anumite forme: ei
a) se aplică regula simetriei formelor: atunci când mandatul
este d at penţ s] |
cheierea unui act juridic pentru care legea prevede o anumită forms TU în. |
trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului id Mandatyj |
alin. (2) teza | C.civ.]; Insuşi [art2013 |
b) excepția: regula de mai sus nu se aplică atunci când o anumită form
|
zută doar pentru opozabilitatea actului față de terți, dacă prin le ma este Prev.|
altfel [art. 2013 alin. (2) teza a Il-a C.civ.]; Se Nu se prevede |
* de exemplu, nu este necesară notarea în cartea funciară a unui |
tru încheierea unei promisiuni de vânzare, deoarece aceasta se mandat dat pen. |
funciară doar în scop de opozabilitate față de terţi; notează în carțea |
" dacă legea instituie o anumită formă pentru validitat
ea actului juridi |
să se închete prin intermediul mandatului, iar contractul de nani
acea formă, sancţiunea nulității absolute se va aplica nu numai inu ;ndepineșe ce aruma |
|
mandat, ci și actului juridic încheiat de mandatar
în numele și lia le
tului, chiar dacă acest act juridic ar îndeplini condiţia
. ai ai : a : 2
de form p,
a; Pe SBama manta ||
situații în care, deși actul încheiat de mandatar
a autentică nu trebuie le săisă |
Ica, procura ă fi sia he ,
să fie autentică prin voința părților;
îmbrace |
373
publici și activitatea notarială, republicată, , II
ă care nu face nicio Iciodisti r
distin
ea unui 3 cție, rezultă că,
Bi Eo parte este reprezentată la autentificar
ori i de catâte ori en. |
uternicirea sa în formă ui înscris, reprez
tantul trebuie să prezinte notarului imp rmă aut ent ică : ||
. dovada mandatului i expres se face pot rivit regulilor din dreptul entică;
tic sau sub semnătură ptul comun, în general
prin intermediul înscrisului (auten pri vată), ) î n cazul manda-
3 scrisă aa
i încheiat ARIî formă scrisă, respectiv prin orice
mijloc de
ul Incheiat probă, în cazul manda-
tului încheiat în formă verbală;
făcută prin ori
dovada mandatului tacit poate fi ă prin orice mii
N
: |
cât și de terţi); loc de probă (atât de părți, |
= atât în privința mandatului expres,sa cât și a celui tacit acceptarea mandatuld ui |
de către m anda i |
poate fi dovedită prin executarea
e tar [art. 2013 alin. (1) teza |
finală C.civ.].
12 Capacitatea părților
2 se aplică regulile dreptului comun; |
_ în cazul reprezentării convenţionale, atât reprezentatul, cât și reprezentantul t re- |
încheia actul pentru care r eprezentarea a fost dată>
buie să aibă capacitatea de a
:
(art. 1298 C.civ.).
nzătoare
se cere astfel ca mandantul să aibă capacitatea de a contracta corespu
seama sa, , urmând a se dis -
actului pe care îl va încheia mandatPE:arul în numele și pe
are sau de dispoziție;
tinge
i
după 4 cum actul este de administrare, de conserv ,
_ mandatarul, la rândul său, trebuie să aibă capacitatea cerută pentru încheierea

primit.
actului pe care îl va încheia în temeiul mandatului
părților
13. Consimţământul
le de valabilitate prevăzute
Consimţă- 2 consimțământul părților trebuie să îndeplinească cerințe
cu discernământ, să fie exprimat cu
mântul părţilor pentru orice contract (să provină de la o persoană
-
și să nu fie alterat de vreun viciu de consim
contractului de intenţia de a produce efecte juridice
| mandat țământ);
atunci când consimțământul man-
- actul juridic încheiat prin mandatar este anulabil
nt privește elemente stabilite de
datarului este viciat; dacă însă viciul de consimțămâ viciată
dacă voința acestuia din urmă a fost
mandant, contractul este anulabil numai
| (art. 1299 C.civ.); pe care în
un anumit bun are o anumită calitate,
| = de exemplu, mandantul crede că să îl
gere îl împuterniceşte pe mandatar
realitate nu o are, iar cu această convin
| cumpere; de reprezentat,
nte pentru elementele stabilite
| = afară de cazul când sunt releva unei anumite împrejurări
terea sau necunoașterea
buna sau reaua-credință, cunoaș dință nu |
| totuși, reprezentatul de rea-cre
| se aplică persoanei reprezentantului; (art. 1300 C.civ.).
ă a reprezentantului
E poate invoca niciodată buna-credinţ
1.4. Cauza mandatului PI

: ințele de valabilitate prevăzute pentruaOrice
—— iz
Cauza contrac- | — trebuieie săsăiiîndep linească cerinţe
3
tului de existe, să fie licită și morală).
mandat RN a
1.5. Obiectul mandatului

: i iaca
deși, în anumite aa a
j încheierea de acte juridice (iar nu acte materiale,
pe
manca u lui fi accesorii
| p otobiectul mandatului principale),
obligaţiei trebuie în numele și pe seama mandantuluj ” ăCestea
sa îndeplinească cerințele de valabilitatea
Da SSN tmnd
— i ăi i ă i
Ă | o
E, A esti actelecontract;
entru orice juridice; pe care le va încheia mandatarul dzute
— a trebuie să fie Permise q i|
și determinate. _— | | g
Nu u po pot forma - actele materiale bunurilor;
de curierat sau de predare materială 3 a a bun —
obiect al - actele cu caracter strict person al (sp plu, căsăto ia, logodna testul
(spre exemplu,
X
mandatului contractul individual de muncă).
1.6. Întinderea mandatului
Mandatul — mandatarul este autorizat doar pentru încheierea de acte de conservare iza
general nistrare [art. 2016 alin. (1) C.civ.]; admj. |
" mandatul general nu conferă dreptul de a încheia
acte de dispoziție
—
Mandatul — este dat pentru încheierea unor acte juridice de dispoziție expres determinate
special " mandatul special poate fi dat şi pentru alte acte juridice expres determinate
|
nu sunt însă acte de dispoziţi
e. , Care
Cazuri în care — este necesar întotdeauna un mand |
at special (împuternicire expresă)
mandatul este rea actelor de dispoziţie [art
. 2016 alin. (2) C.civ.]:
pentru înca!
întotdeauna a) acte de înstrăinare Fe |
sau grevare;
special b) tranzacţii ori compromis
uri; |
C) asumarea de obligaţii prin
cambii sau bilete la ordin; |
d) introducerea de acţiun
i în justiţie;
" enumerarea din. cup . |
rinsul art. 2016 alin.
special fiind cerut pentru (2) C.civ. nu este lim
orice alt act de dispoziţi itativă m |
|
= mandatul se e;
întinde și asupra
tuturor actelor nec TR |
Nu sunt precizate în mo esare executării
lui, chiar dacă |
d expres [art. 2016
E ial alin. (3) C.civ.];
special îi permite Ad
mandatarului să î]
îi Aaiţe actului .
reprezinte pe mandan
juridic pentru care
.
t doar|
. .
lia s-a dat împuternicir

ua progresive a ea, incl usiv la actele .
e; insă mandatarul acestuia, spre exe

mplu, o promisiune
nu poate să î nch de|
s-a dat mandat pen
îi eie un alt act j juridi
tru vă nzarea c, d
unui i bun ; mandataru ă |
Ntract de locațiune lul nu nu poapoate
ta a
sau de schimb cu săă u î înch
n c h e i seie un
privi
|
CONTRACTUL DE
MANDAT
375
17. Durata mandatului

o 7E — dacă părțile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat
încetează în tar men |
de 3 ani de la incheierea lui (art. 2015 C.civ.);
ma ndatului = termenul pentru care s-a dat mandatul constituie
un termen exțincţi
obligația mandatarului de a încheia actul juridic în numele și i ne pentru ||
| datarului și pentru puterea lui de reprezentare, dar și un termen Da man- |
obligația mandatarului de a da socoteală mandantului. PRE |
[Precizări „Ida - contractul de mandat are un caracter temporar; eee]
- textul nu reglementează un termen maxim pentru durata mandatului,
ci doar |
fixează un termen legal aplicabil în cazul în care părţile nu au prevăzut axares în con- |
tract durata lui; desigur că, în temeiul principiului libertății de voinţă, părţile pot să |
stabilească un termen mai mare decât cel de 3 ani; |
- contractele de mandat încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil actual, |
pentru care părţile nu au prevăzut un termen, rămân supuse legii în vigoare la data
încheierii lor (art. 142 din Legea nr. 71/2011).
2. Efectele mandatului între părți
2.1. Obligaţiile mandatarului

Obligația de a - obligaţia de a executa mandatul constituie principala obligație a mandatarului;
executa — fiind un contract intuitu personae, această obligaţie trebuie adusă la îndeplinire de
personal mandatar personal;
mandatul - obligația de a executa mandatul este o obligație de diligență, dacă părțile nu au pre-
văzut că aceasta reprezintă o obligație de rezultat;
— mandatarul este ținut să execute mandatul doar în limitele împuternicirii primite
(art. 2017 alin. (1) C.civ.], adică să încheie actul juridic pentru care a primit împu-
ternicire;
e excepţie: mandatarul se poate abate de la instrucțiunile primite în cazul în care
este în imposibilitate de a-l înștiința în prealabil pe mandant și există prezumția că
acesta ar fi aprobat abaterea, dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică; în acest
caz, mandatarul este obligat să îl înștiinţeze de îndată pe mandant cu privire la
schimbările aduse executării mandatului [art. 2017 alin. (2) C.civ.];
= dacă abaterea nu îndeplinește una dintre condiţii sau dacă mandatarul nu îl infor-
mează ori îl informează cu întârziere pe mandant, poate fi angajată răspunderea
contractuală a mandatarului pentru prejudiciul cauzat mandantului;
— mandatarul este obligat să îl înştiințeze pe mandant despre împrejurările care au
apărut ulterior încheierii mandatului și care pot determina revocarea sau modificarea
acestuia (art. 2018 alin. (2) C.civ.];
— mandatarul răspunde pentru faptul neîndeplinirii mandatului doar în caz de culpă
(spre exemplu, nu va răspunde dacă neexecutarea se datorează forței majore sau
chiar mandantului);
= riscul imposibilității fortuite de executare a obligaţiei mandatarului îl suportă
mandantul, deci, în cazul mandatului cu titlu oneros, dacă actul juridic pentru care|
= ie iar mandatarul nu se află în culpă
a 1 mandat nu se încheie, lar. i : ; dastea
mandantului să îi plătească remuneraţia (art. 2027 C.civ.). Poate ]
îs |
în exercitarea a
Aprecierea culpei mandatarului |
nu de rezultat, culpa se aprecia.
_ cum obligația mandatarului este de diligenţă, iar 24
|
diligenţa unui bun proprietar, adică a omului prudent și| dilige3nt (culpa îm
C.c iv. ]; in
8 alini . (1) teza |
abstracto) [art. 201 ă
datarul este obligat să îl îndeplineasc
b) dacă mandatul este cu titlu gratuit: man con cre to) [ar i
propriile afaceri (culpa levis in
diligenţa pe care o manifestă în
alin. (1) teza a II-a C.civ.].
sa
ile terţilor
Răspunderea pentru obligaţi
l și-a îndeplinit mandatul nu zu
- în lipsa unei convenţii contrare, mandataru care as-
asumate de persoanele
punde față de mandant în privinţa executării obligaţiilor : cu
care insolvabilitatea lor i-a fost sau
care a contractat, cu excepţia cazului în
tului cu acele inaca. fi
trebuit să îi fi fost cunoscută la data încheierii contrac ane
(art. 2021 C.civ.);
= ca regulă, mandatarul nu garantează nici mandantului și nici terțului contra
încheiat; însă, prin iu
executarea obligaţiilor ce izvorăsc din contractul
încheiat cu e
expresă în contractul de mandat sau, după caz, în contractul
mandatarul se poate obliga să-l garanteze fie pe mandant, fie pe terțul alin,
la die ant,
fie pe ambii; de asemenea, mandatarul răspunde față de mandant dacă
ar fi trebuit să cunoască insol a în.
cheierii contractului cu terțul a cunoscut sau
vabili-
tatea acestuia,
Obligaţia de a — mandatarul este obligat să dea socoteală pentru gestiunea ocazionată de
execu-
da socoteală tarea mandatului, care include:
a) obligația de predare;
b) obligația de conservare;
— obligația de a da socoteală constituie o obligație de a face;
= jurisprudenţă: dacă este cazul, obligaţia mandatarului de
a da socoteală se execuță
cută
faţă de moștenitorii mandantului, dreptul corelativ de a pretind
e predarea bunuril
primite în puterea mandatului, ca drept patrimonial, transferându-se scara or
moștenire (|.C.C.]., s. | civ., dec. nr. 7522 din 25 octombrie 2011, www sein) prin |
Obligaţia de predare
— presupune să restituie mandantului tot ceea ce
a primit în temeiul împuterniciriirii
conferite (înscrisuri, sume de bani etc.)
și care nu a fost consumat în executare
mandatului, chiar dacă ceea ce a primi
- . “
. .
t nu ar fi fost datorat mandantului

.
a
(art. 2019
alin. (1) C.civ.].
Obligația de conservare
— p până la preda
pr re, mandatarul este obligi at săă conserve bunurile primi
te cu ocazia |
|
|
|
CONTRACTUL DE MAND
AT 377
ui IRI — în cazul în care bunurile primite de mandatar prezintă
intă semne
semne de
de dare
deteriorare ori au |
ajuns cu întârziere la acesta, mandatarul va exercita drepturile mandant
a . Ă ului față d e
terți; în cazuri urgente, va putea proceda la vânzarea bunurilor, cu diligența unui bu
d n
proprietar; în ambele cazuri, mandatarul trebuie să îl anunțe de îndață pe mandant
(art. 2024 C.civ.);
- în privința sumelor de bani întrebuințate în folosul său, mandatarul datorează atât
plata sumei, cât și dobânzi, începând din ziua întrebuinţării (art. 2020 teza | C.civ.);
- pentru sumele încasate în contul mandantului, dar nefolosite, datorează dobânzi din
ziua în care a fost pus în întârziere (art. 2020 teza a Il-a C.civ.);
= dobânzile au semnificația de dobânzi reparatorii, iar nu remuneratorii (fructe
civile);
= în lipsa unei clauze penale, cuantumul lor va fi echivalent cu cel al dobânzilor
legale;
- în lipsa unei convenţii contrare, mandatarul care și-a îndeplinit mandatul nu răspun-
de față de mandant cu privire la executarea obligațiilor asumate de persoanele cu
care a contractat, cu excepția cazului în care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi tre-
buit să îi fi fost cunoscută la data încheierii contractului cu acele persoane (art. 2021
C.civ.).
Depăşirea - indiferent dacă mandatul este general sau special, mandatarul nu poate depăși limi-
puterilor tele puterii încredințate prin mandat (art. 2017 C.civ.);
încredințate - depășirea puterilor încredințate atrage răspunderea reprezentantului pentru
prin mandat prejudiciile cauzate atât față de reprezentat, cât și față de terți;
- depășirea limitelor mandatului poate fi cauzată de existența unui conflict de intere-
se între mandant și mandatar:
1. contractul încheiat de un reprezentant aflat în conflict de interese cu reprezenta-
tul poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci când conflictul era cunoscut sau
trebuia să fie cunoscut de contractant la data încheierii contractului (art. 1303 C.civ.);
2. contractul încheiat de reprezentant cu sine însuși, în nume propriu, este anulabil
NE numai la cererea reprezentatului, cu excepția cazului în care reprezentantul a fost
împuternicit în mod expres în acest sens sau cuprinsul contractului a fost determinat
în asemenea mod încât să excludă posibilitatea unui conflict de interese;
= contractul cu sine însuși este încheiat de aceeași persoană, atât ca parte, în nume
propriu, cât și în calitate de reprezentant al celeilalte părți;
= dispoziţiile referitoare la contractul cu sine însuși se aplică și în cazul dublei repre-
zentări (art. 1304 C.civ.), care desemnează situația în care două părți ale aceluiași
contract, având interese contrare, sunt reprezentate la încheierea contractului prin
acelaşi reprezentant, de exemplu, o persoană încheie un contract de vânzare atât
ca mandatar al vânzătorului, cât și ca mandatar al cumpărătorului;
= spre exemplu, în jurisprudenţă s-a decis că, în cazul în care o persoană încheie un
antecontract de vânzare-cumpărare, în dublă calitate, de mandatar al promi-
tentei-vânzătoare și reprezentant al societății-cumpărătoare, stabilind în sarcina
mandantului obligaţii împovărătoare de plată a unor daune-interese de trei ori mai
mari decât preţul vânzării, conflictul de interese astfel ivit justifică sancţiunea
nulităţii relative invocate de promitenta-vânzătoare (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2026
din 24 mai 2011, www.scj.ro).
ga sonal man
manda dat
[art. r (1) teza Ca
ul
2023 alin. cv] —
Răspunderea | — n mandatarul trebuie să execute per persoană în executarea, în tot sau în pante, a
mandatarului Da ltă
— mandatarul îşi poate substitu
i cap o a Î d expres în acest sens de cătr
pentru substi- mandatului, dacă a fost autorizat in m o e Mandanţ |
tuirea sa cu o | [art. 2023 alin. (1) teza a II-a C.civ.]- |
|
altă persoană | Situaţie particulară |

_ rese, mandatarul își poate substitui o altă
in executarea | — chiar în lipsa unei autorizări exp tea per
încheierii actului cu terțul, dar este obliga
mandatului i justificat de pe > ci cesita Si : t să i
E tarile cu privire la substituire [art. 2023 alin. (2) şi (3)
încunoştințeze de
C.civ.]; _ 3 sunt determinate de art. 2023 alin. (2) lit. a)-c) Cciv.: |
ip ERE aurie îl împiedică pe mandatar să aducă la indeplin
ire man.
a) imprejurări
datul; ve trebuie să fi fost neprevăzute la data încheierii contrac. |
. împrejurările
ip respecti
şi să fie exterioare voinței si mandatarului E
tului și de înlăturat Pentru
acesta; j ibil să îl înştiinţeze
să îl inş în prealabil pe mandant E
b) mandatarului i îi
les este imposibil
acestor împrejurari; ntul ar fi aprobat substituirea dacă ar fi tiogart
c) se poate prezuma că manda
împrejurările ce o justifică.
a |
ăspunder
Ti mand
eaituir
subst ea atar ului
a fost autorizată de mandant, mandatarul răspunde doar iri
diligenţa cu care a ales persoana care l-a pier AI li care i-a daț
instrucţiunile privind executarea mandatului [art. ee i Civ.]; dacă alegerea
persoanei substituitului este făcută cu acordul mandantului, mandatarul nu va
răspunde pentru alegerea acestuia; z j
- când substituirea nu a fost autorizată de mandant, mandatarul răspunde pentry
actele persoanei pe care şi-a substituit-o ca şi cum le-ar fi îndeplinit el însuşi (art.
2023
alin. (4) C.civ.].
Acţiunea directă a mandantului
— în toate cazurile, mandantul are acţiune directă împotriva persoanei pe care
man-
datarul şi-a substituit-o [art. 2023 alin. (6) C.civ.];
— substituitul nu are acțiune directă împotriva
mandantului, ci doar împotriva man-
datarului, în temeiul raporturilor lor juridice directe;
= dacă mandantul a autorizat substituirea cu o anumită
persoană, substituitul se va
putea indrepta totuși împotriva mandantului, pe temeiul acțiunii
directe;
= dacă mandantul a autorizat substituirea,
fără a indica persoana substituitului,
acţiunea directă nu poate fi exercitată.
Pluralitatea de | — dacă părţile nu au stabilit altfel,
mandatul conferit mai multor persoane pentru a!
mandatari lucra împreună este valabil doar dacă
există acordul tuturor acestor persoane
[art. 2022 alin. (1) C.civ.];
— în acest caz, actele lor îl obligă
pe mandant, chiar dacă au fost
una dintre ele, afară de cazul încheiate numai de
când s-a stipulat că vor lucra împ
C.civ.]; reună art. 2022 alin. (2) |
— în lipsă de stipulaţie contra
ră, mandatarii răspund sol
obligat să lucreze împreună idar faţă de mandant dacă
[art. 202 s-au |
2 alin. (3) C.civ.].
CONTRACTUL DE MA ND
ST .
2) obligaţiile mandantului
= - în lipsa unei convenţii contrare, mandantul are
obli
datarului mijloacele necesare executării mandatului Eafia
„ inclusdeiva su
pune la dispoziția man.
me de bani (art.
alin. 2025
al. _ ma (1) C.civ.];
ndantul trebuie sa
restituie mandatarul
rsu = acesta din urmă pe.* ui cheltuielile rezonabi
l
ntru execut ÎN area mandat
ului, împreună cu here
rente, calculate de la data efectuării cheltuielilor (art. 2025 alin Lila legale afe-
cheltuielile rezonabile se apreciază în funcţie de îoeaia ) C.civ.];
- iai i rările concrete și |
cute de la data incheierii contractului sau în raport de valoarea de pi DE eat |
sau a serviciilor; e piață a bunurilor |
= chiar şi în ipoteza în care mandatarul nu
își îndeplinește mandatul acordat „ aceste |
cheltuieli trebuie rambursate, cu condiția ca neexecutarea mandatul
imputabilă mandatarului;
ui să nu fie
||
a aceste cheltuieli nu sunt incluse în remuneraţia cuvenită mandatarului. decă
dacă părţile au convenit special în acest sens.
- mandantul are obligația de a plăti despăgubiri mandatarului pentru eventualul p re-
pet
|
Obligaţia de a-l 3 : a]
i metil ,
judiciu suferit de acesta din urmă cu ocazia executării mandatului şi care nu provin
despăgubi pe .
mandatar
din culpa lui (art. 2026 C.civ.);
= mandatarul are dreptul de a fi despăgubit de mandant, chiar dacă prejudiciul pe
care l-a suferit în executarea mandatului provine din fapta unui terţ, din caz fortuit
sau din forță majoră; |
- criteriile avute în vedere vor fi cele stabilite de art. 1358 C.civ. |
Obligația — dacă mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat să îi plătească mandata- |
de a plăti rului remuneraţia, chiar şi în cazul în care, fără culpa mandatarului, mandatul nu a
mandatarului putut fi executat (art. 2027 C.civ.);
remuneraţia - când mandatul este cu titlu oneros, dar părțile nu au stabilit remuneraţia prin
cuvenită contract, aceasta poate fi stabilită potrivit legii, uzanțelor ori, în lipsă, după valoarea
serviciilor prestate [art. 2010 alin. (2) C.civ.].
Acţiunea pentru stabilirea cuantumului remunerației
- dacă părţile contractante, prin aplicarea prevederilor enunțate, nu pot stabili remu-
neraţia, oricare dintre ele poate sesiza instanța în vederea stabilirii remunerației
datorate;
sf — dreptul la acțiunea pentru stabilirea cuantumului remunerației se prescrie odată cu
|
PE ue dreptul la acțiunea pentru plata acesteia [art. 2010 alin. (3) C.civ.].
persoane pentru o afa- |
de | - când mandatul a fost dat aceluiaşi mandatar de mai multe
Pluralitatea
de mandatar de toate efec: |
mandanţi cere comună, fiecare dintre acestea răspunde solidar faţă
|
tele mandatului (art. 2028 C.civ.).
izvorâte din man- |
Dreptul de — pentru garantarea tuturor creanţelor sale împotriva mandantului
primite cu ocazia executării |
retenție al dat, mandatarul are un drept de retenţie asupra bunurilor
(art. 2029 C.civ.); |
mandatarului | mandatului de la mandant ori pe seama acestuia
cheltuielile și daunele-interese |
= creanţele garantate sunt cele privind remuneraţia, |
datorate mandatarului;
|
Î îndre ptăţi t să rețină bunurile
te, mand atar ul este
= până la plata sumelor menţiona
contractului.
mandantului pe care le deţine din derularea
..
3. Efectele mandatului față de terți tera:
nicirii Eat
[Efac
Acte juridice încheiate în limitele împuter.
0, - în ipoteza încheierii actului juridic amiral care a lost dat mandatul, se nasc Tapontup |
între juridice directe între mandant și terțul con ra n |
| ;
mandant şi e az juridice
car
închei:ate cu dep ăşirea împuternicirii
given CI ||
” terț ni e ii nu este ținut pentru actele
juridice încheiate de mandatar cu
împuternicirii, cu excepția situației în care le ratifică (potrivit art. 1311 C.civ.); depășirea |
- ratificarea are efect retroactiv, deci dacă mandantul ratifică actul juridic încheiat d
mandatar, acesta va produce efecte de la data inelielerii, Iar Nu numai de la data
ratificării, fără însă a afecta drepturile dobândite de terți între timp (art 1312 Ceiy )
» terţi, în sensul art. 1312 G.6lV.,
sunt arie alte EOESCANIIdecât Părțile
încheiat prin intermediul mandatului și al ratificării; spre exemplu, dacăCOntractujyj
între E | |
mentul vânzării prin mandatar a unui bun și momentul ratificării
de către Mandan |
acesta din urmă a constituit asupra bunului respectiv un drept de ipotecă a |
respectă cerințele de opozabilitate, titularului dreptului de Ipotecă
nu i s-ar putea |
opune dreptul de proprietate al cumpărătorului
dobândit prin ratificare, retroactiy |
de la data la care cumpărătorul a încheiat contractul Cu mandatarul; |
- se admite, întemeiat, că, în cazul actelor juridice solemne,
ratificarea trebuie s |
imbrace forma cerută de lege pentru acestea,
deoarece ratificarea este COnsimță. |
mântul părții la încheierea actului juridic solemn. |
Acte juridice neratificate de mandant. Îndeplinirea condiţiilor mandatului
aparent |
— dacă mandatarul a acționat fără mandat sau cu
depășirea mandatului și ny a inter. |
venit ratificarea, se pot produce efecte între mandant și terţ, în temeiul mandatujyj
|
aparent, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1309
alin. (2) C.civ, |
respectiv: |
a) terțul să aibă convingerea, la momentul
încheierii contractului, că
acționează în numele și pe seama mandantului, iar nu în nume propriu; mandataryj | |
b) această convingere a terțului să fie rezonabilă, în sensul
că, prin diligențe nor. |
male, el nu putea să înlăture eroarea; |
c) convingerea terţului să fi fost determinată de comportamentul mandantului; |
— mandatul aparent nu constituie o sancţiune
aplicată mandantului, ci un mecanism |
de favorizare a securității dinamice a circuitului
civil, prin protecția terțului de |
bună-credinţă și prin suportarea de către
mandant a riscului insolvabilității man. |
datarului;
" art. 1309 alin. (2) C.civ. reprezintă |
un beneficiu pe care legea îl acordă terțului |
contractant, de care se poate prevala sau nu.
Acte juridice neratificate de mandant.
Neîndeplinirea condiţiilor mandatului
rent apa- |
— dacă nu a intervenit ratificarea și
nici nu sunt îndeplinite condițiile mandatului
aparent, contractul încheiat cu depășirea |
mandatului poate produce efecte între
mandant și terț dacă sunt îndeplinite
condițiile gestiunii de afaceri;
— dacă nu sunt întrunite |
nici condițiile gestiunii de afaceri, ar putea
regulile îmbogățirii fără justă cauză.
deveni incidente
381
regula: nu se nasc raporturi juridice directe; Rea

+ excepție: mandatarul se poate angaja în nume propriu față de terț, în condiţiile
art. 1297 alin. (1) C.civ., anume dacă actul a fost încheiat în limitele împuternicirii,
iar terţul contractant nu cunoştea şi nici nu ar fi trebuit să cunoască faptul că
reprezentantul acţiona în această calitate;
_ dacă mandatarul, atunci când contractează cu terţul în limita puterilor conferite, pe
seama unei întreprinderi, pretinde că este titularul acesteia, terţul care descoperă
ulterior identitatea adevăratului titular (mandantului) poate să exercite şi împotriva
acestuia din urmă drepturile pe care le are împotriva mandatarului (art. 1297 alin. (2)
C.civ.];
_ cel care încheie un contract în calitate de reprezentant, neavând împuternicire ori
depășind limitele puterilor ce i-au fost încredințate, răspunde pentru prejudiciile
cauzate terțului contractant care s-a încrezut, cu bună-credinţă, în încheierea valabilă
a contractului cu cel pretins reprezentat (art. 1310 C.civ.), fiind vorba de o răspundere
delictuală, deoarece, prin ipoteză, mandatarul nu s-a obligat față de terțul contrac-
tant; de asemenea, încălcarea obligaţiei mandatarului față de mandant de a respecta
limitele împuternicirii îi permite mandantului să angajeze răspunderea contractuală a
mandatarului;
= aceeași faptă a mandatarului poate angaja atât răspunderea contractuală (față
| de mandantul prejudiciat), cât și răspunderea delictuală (față de terții prejudiciați,
Pi Să inclusiv terțul contractant).
ui
4. Încetarea mandatul
4.1. Cauzele de încetare
Cauze generale - pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor prevăzute la art. 1321 C.civ.,
şi cauze contractul de mandat încetează și în anumite moduri specifice (art. 2030 teza | C.civ.);
specifice — cu toate acestea, atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul
unei activităţi cu caracter de continuitate, mandatul nu încetează dacă această activi-
tate este în curs de desfăşurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renunțare
| al părţilor ori al moştenitorilor acestora (art. 2030 teza a II-a C.civ.);
| = recurs în interesul legii: în interpretarea şi aplicarea unitară a art.72 şi a
art. 15312 din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 1552 C.civ. 1864, respectiv la
| art. 2030 C.civ., cu aplicarea art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorul
societăţii pe acţiuni al cărui mandat a expirat, fără a exista un act de numire a unui
| nou administrator şi o acceptare expresă din partea acestuia, deţine prerogativele
| reprezentării atât timp cât încetarea funcţiei nu a fost publicată în conformitate cu
legea (I.C.C.J., Completul competent să judece recursul în interesul legii, Decizia
| nr. 24/2017, M. Of. nr. 153 din 19 februarie 2018);
= jurisprudenţă: constatarea nulităţii absolute, pentru lipsa totală a consimţă-
mântului, a procurii care a stat la baza încheierii contractului de vânzare a unui bun
imobil determină, în aplicarea principiului care guvernează efectele nulităţii actelor
juridice, resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, constatarea nulităţii actului
subsecvent (I.C.C.]., s. | civ., dec. nr. 3224 din 11 iunie 2013, wwWW.Scj.ro). __
Revocarea de A
|' către mandan t |
Condiţiile revocării RR
| i- si -
a) oricân il
d, chiar
. e - ip
și dacă acesta a
0s declarat irevocabil; Li
aa în _ |
|
|
|
| b) în mod expres sau tacit (de exemplu, prin împuternicirea dată ulterior unei alte |
| persoane pentru aceeaşi i a afacere); ntractul de mandat a fost Ăîncheiat (de ex
în care co e | emply, |
de tforma
ontractul încheia în formă autentică poate fi Heyoeat
| cc) indiferent = atât în cazul contractului de mandat cu titlu oneros, câț «; |
— revocarea operează atâ și a| |
acelui cu titlu gratuit;

ită ii de mandanți,
lurallitâț
în cazul plura
pentru revocarea mandatului este necesar acorduj
i 20 31 C.civ.);
REFAN! mandanţilor
revocabilitatea(art.este de esența contractului : j |
de mandat; clauza prin care Mandatyj
ar fi declarat irevocabil nu va împiedica revocarea, dar va putea antrena răspun.

de a nu revoca, pe
d erea contractuală a mandantului pentru încălcarea obligaţiei ;
acea clauză.
care și-a asumat-o prin
Efectele revocării y _ |
e
1. încetează puterea de reprezentar a mandatarul ui pentru viitor,
| iar actele ante.
|
rămă n va labile; d
i e ale acestuiaia răma
rioar
C.civ.):
2. determină exigibilitatea prestațiilor mandantului (art. 2032
a) mandantul rămâne ţinut să îşi execute obligaţiile faţă de mandatar (să îi plătească
remuneraţia și cheltuielile rezonabile făcute de acesta, dacă este cazul);
b) în cazul unei revocări nejustificate ori intempestive, mandantul este obligat să
repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării;
= în cazul mandatului declarat irevocabil de către părţi, revocarea
se consideră a fi
nejustificată dacă nu este determinată de culpa mandatarului sau de un caz fortuiț
ori de forță majoră [art. 2032 alin. (2) C.civ.];
» dacă mandatul nu a fost declarat irevocabil,
revocarea se prezumă justificată
până la proba contrară, deci mandatarul care solicită despăgubiri trebuie să
facă
dovada că revocarea este nejustificată;
= revocarea intempestivă vizează situația în care, datorită momentului în care
mandantul a revocat mandatul, mandatarul nu a putut evita anumite prejudicii;
c) până la notificarea revocării, mandantul răspunde faţă
de terții de bună-credință
care nu au avut cunoștință de revocare şi nici nu
trebuiau să cunoască această
împrejurare [art. 1307 alin. (4) C.civ.];
* în raporturile dintre mandant și mandatar, revocar
ea produce efecte de la data la
care mandatarului i-a fost comunicată (adusă la cunoști
nță) declarația de revocare:
* faţă de terţi, efectele revocării pot fi opuse numai
dacă aceștia au cunoscut or
puteau cu diligențe normale să cunoască declara
ția de revocare (art. 1306 C.civ.);
deci, actul juridic încheiat de către mandatar
în limitele puterii iniţiale, după revo-
carea acesteia, cu un ter care nu a cunoscut
și nici nu putea să cunoască revocarea
va produce efecte între acel terț și mandant, potrivit
regulilor mandatului aparent.
Publicitatea revocării procurii aut
entice notariale
— cap
dacăi ui a fost dată ăi în formă ă autentică nota
ică rial
i ă, în vederea informării terţilor,
Public căruia i se solicită să autentifice rev
ocarea unei asemenea procuri este
CONTRACTU
L DE MAND
AŢ
383
.
i
a nam de Dn, rercareă cre Bega Tolna
A O rmat electronic,
potrivit legii;
_ notarul public care aut
entifică actul pentru inc
heierea Căruia a fost dată
procura are
obligaţia să verifice la Registrul național notari dac
_ aceste dispoziţii se apl al ă acea procură a fost revocată;
ică și în caz ul autentificărilor rea
lizate de Misiunile diplom
i oficiile consulare ale României (art. 2033 C.civ.). ati-
ce? ate avea loc oricând (în corelație cu
art. 2015 C.civ. — durata ma
ndatului este de
rai 3 ani, dacă nu s-a prevăzut un termen dec |
, i mo mentul renunțării
se încadreze în acest int tr eb ui e să |
erval), cu obligaţia
mandatarului de a-l notifica pe mandant cu
vire la renunţarea sa [art. 2034 alin. (1) C.ci |
v.]; |
ti mandatului cu titlu oneros, mandatarul poate pretin
ctele pe care le-a încheiat pe de remuneraţia pen
seama mandantului până la tru
a data renunțării [art. 2034
alin.(2) C.civ.];
mandatarul este ținut să îl despăgubească pe mandant pentru prejud
iciile suferite
prin efectul renunţării [art. 2034 alin. (3) teza | C.civ.];
e excepție: mandantul nu va putea pretinde despăgubiri
când continuarea execu-
tării mandatului i-ar fi cauzat mandatarului însuşi o pagubă
insemnată, care nu
putea fi prevăzută la data acceptării mandatului [art. 2034
alin. (3) teza finală C.civ.];
= așadar, spre a se exonera de răspundere, mandatarul
nu trebuie să dovedească
existenţa unui caz fortuit sau de forță majoră (ca în dreptul comun al răspunderii
civile contractuale), ci este suficient să probeze că ar fi suferit un prejudiciu impre-
vizibil la data încheierii contractului de mandat, dacă si fi conitintat executarea lui.
— moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre părți atrage încetarea de drept a
datului, consecință a caracterului intuitu personae al contractului; i
pi i cita are ca obiect încheierea unor acte juridice succesive în cadrul unei
_ î. i aa caracter de continuitate, mandatul nu încetează prin moarte, incapacitate
cr nt, ci continuă, existând însă posibilitatea încetării ulterioare prin revocare
== Pa
sau pstecitală a oripărțil or sau a moștenitoril
reprezentanţii părții în orcauză
acestora lart. 2030 C.civ.); a
-m
au obligaţia de a informa de îndată
.
cealaltă parte [art. 2035 alt d trei siana ici el
- mandatarul sau moştenit sil
ia riscă să pună în pericol interesele
cutarea mandatului dacă întârzierea acesteia iai
mandantului ori ale moştenitorilor săi [art. 2035 alin. (2) C.civ.].
i t
12. Aspecte comune ale încetăr ii contrac tului de manda
aa d f
de către
ă m andatar Îîn numele j de a Ie
boia
man dantului înainte i se
Actele — Î i
încheiate
iSEI Oz e
în cauza de încetare sau înainte de a fi putut cunoaște
în executare
d ii sun t socotite ca fiind valabil încheiate
datului
C.civ.).
384 CONTRACTUL DE MANDAT e
i
contrare, împuternicirea dată mai multor
fir
ee “în lipsa ii co ,
unei
Situația împu- | — în lipsa sea conv enț s e „stiu rul i când cauza încetării îi atari Obi SR
ră încetează gar
ternicirii i date să ă lucreze im , ). chiar şi atunc
8 Cuciv. Priveşte
mai multor unul
Numaj i
dintre ei (art. 203 E A
mandatar i ——————— ———— încheiate mandatar cu terții de bună-credință,
idice de i nici nu
are nu ==
Situaţia PA ii re cazul
trebuiau să Cunoaşcă du avu
terţiilor de tinţă desp de încetare şi nici a
cunoș ă bile 7 alin. (4) C.civ.]. CA această impre
sait
bună-credinţă a]| jurar
+ - valabile [art. 130 E eee,
e, râman rebule să predea mandantului r
Obligaţiili e = man dataru procura, respectiv Inscrisul Contra
C.civ.]; L
mandatarului | (art. 1308
alin. Sa nu poate reţine acest
înscris PPE nau a creanţelor
= manda lui, dar poate săŞ ceară i o copie a drept
la încetarea a
sale asupra
înscrisului, certificată 0 de Mand
contractului dice ina:că puterea de reprezentare a încetat [art. 1308 alin. (2) C.civ]
anp «|
nai iunea
E ținut să își execute obligaţiai “a
;
i
— Ea potrivit dispoziţiilor înscrise în deart.a da socoteală ȘI, dacă este Cazuj
2020 C.civ. (art. 2037 Ey |
datorează do
III. MANDATUL ĂRĂ REPREZENTA RE

FĂRĂ
1. Noţiune
tractul în temeiul căruia o parte, numită mandatar, inchei act —

pedone e e juridice în nur]
3 apr
pro priiu,
u, dar pe seama celeilalte părţi, numită mandant, şi îşi asumă față de terți objj.
|
ga iile care rezultă din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre manday
||
[art. 2039 alin. (1) C.civ.].
Particularităţi - dispoziţiile privind mandatul — tare se compleîntpa eiaz ——ă—
di fără rep
, rezentare s , pet ,
le mandatului | zător, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare; | eaza, N
în mod COr esp un- | |
E — în cazul mandatului fără reprezen
tare, mandatarul acționează în temeiul Împuter. |
'ciriii date de mand
reprezentare niciri ant, înche i
încheind acte e jjuridice în nume proprp iu, dar pe e se seama man. ||
dantului;
|
- elementul de diferență față de
mandatul cu reprezentare este
reprezentare; astfel, în cazul dat de Puterea de|
mandatului cu reprezentare, mandatar
juridice în numele și pe seama mand ul încheie acte|
antului, iar la mandatul fără repr
juridice sunt încheiate de mandatar ezentare, actele |
în nume propriu, dar pe seama mand
ce înseamnă că efectele actelor înch antului, ceea |
eiate de mandatar se vor răsfrâng
moniului mandantului în mod indirect; e asupra patri-
— raporturile dintre mandant și |
"
mandatar se Supun, în principiu,

datul cu reprezentare; regulilor de la man. |
— în raporturile dintre mand |
atar și terțul cu care a
personal obligațiile, chiar dacă contractat, mandatarul Își
terțul avea cunoștință despre asumă |
— constituie aplicaţii ale mandat; |
mandatului fără reprezentare
tractul de consignație și cont : contractul de comis
ractul de expediție. ion, con-
|
C ONTRACTUL De M ti
1datului fără reprezentare 385
je mă
2 încheierea și executarea contractului de mand
-oarele categorii de raporturi juridice: dat fără r eprezentare creează urmă
un ra
4. între mandant și mandatar (acesta este port intern);
2, între mandatar și terți (acesta este un raport extern);
efectele contractului de mandat fără re prez
entare dint
sunt guvernate, în principiu, de regulile mandatului cy rereprma ndan
t Şi Mandatar
alin. (2) C.civ.]. ezentare lart 2039
— întrucât în executarea mandatului fără reprezentare

mandatar și terț, între mandant și terț nu se creează fa Juridic se încheie ra
alin. (1) C.civ.]; un raport juridic [art. 2040
_ cu toate acestea, mandantul, substituindu-se mandatarului
, poate exerci
ta drep- |
turile de creanță născute din executarea (2)mandatu
Civ]:lui A dac d ȘI- a ex ec
[art. 2040 alin. ut at pr opriile sale |
obligaţii față de mandatar
= această substituire reprezintă o subrogație lega
lă (art. 1596 C.c
iv,), mandantul
ajungând în acest fel titularul drepturilor de cre anță dobând |
ite de mandatar de
terţ, pe seama sa; la |
= nu este necesar acordul manda i ,
€ rea obligați
= executa pi ilor ia
i aţăFa mira r Suprivește
de mandata broza raporturile dle ||
aceștia, nu constituie o condiție a subrogaţiei, însă, în caz de neîndeplinire, m |
tarul poate solicita terțului să îi plătească lui, iar nu mandantului; ASE |
= BE admite că substitulrea devine opozabilă terțului contractant în aceleași condiţii |
în care cesiunea de creanţă devine opozabilă debitorului cedat;
- mandatarul este cel care răspunde direct față de terți pentru obligațiile asumate |
prin actul încheiat, chiar dacă aceștia aveau cunoștință de existența mandatului fără
reprezentare [art. 2039 alin. (1) C.civ.];
- mandatarul poate fi urmărit de terţi pentru executarea obligațiilor contractuale.
Efecte În - întrucât mandatarul contractează în nume propriu cu terţii, dar pe seama man.zl|
|
raport cu dantului, el are obligaţia de a-i remite mandantului bunurile dobândite; în caz de neîn i]
|
deplinire a acestei obligații:
|
bunurile |
|
dobândite de 1. în privința bunurilor mobile [art. 2041 alin. (1) C.civ.], mandantul poate revendica |
mandatar bunurile mobile dobândite pe seama sa de către mandatarul care a acționat în nume |
propriu, cu excepţia bunurilor dobândite de terţi prin efectul posesiei de bună-cre- |
dinţă, în condiţiile art. 937 C.civ.; |
2. în privinţa bunurilor imobile sau bunurilor mobile supuse unor forme de publicitate |
(art. 2041 alin. (2) şi (3) C.civ.], în caz de refuz al mandatarului, mandantul poate |
|
solicita instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de trans-
mitere a bunurilor dobândite; ||
se numără și acțiuni le |
= printre bunurile mobile supuse formalităţilor de publicitate
şi părţile sociale; |
operează în baza |
= transferul proprietății bunurilor mobile de la terț la mandatar
printr-un act ulterior de |
contractului dintre ei, iar de la mandatar la man dant,
J
transfer al proprietății;
.
în baza actului de înstrăinare a imobilului de la terţ la mandatar
i şi Ei
PPP Emite de mandat, nu are loc transferul proprietății Catre Mandant, ci marului |
e fie un act de înstrăinare de la mandatar la mandant
în formă autentiea te |
ne i, fe
unțarea unei hotărâri care să ţină loc de act de transmitere;
on € x
za privința imobilelor, ambele acte de înstrăinare
E (de la terț la Mandatar pr
datar la mandant) trebuie înscrise în cartea “cum
funciară.
gi de lamandatarului
mana e. nu pot urmari
ări bunurile
bunurile dobân
j
dite
dobândi N dede mană
ra2 creditorii
mandatar în pa
Situaţia propriu, dar pe seama mandantului, atunci când (art. 2042 C.civ.): me
rilor , în = ci ce
e lui
mandataru b)a) data
mandatul fără reprezentare are ia Eta, p
certă a mandatului este anterioară 9 IS
luării oricărei măsuri asigurătorii sa
U de|
executare; | |
= dacă nu sunt îndeplinite cerinţele exprese ale art. 2042 C.civ., creditor
= ii Mandaţa. |
rului pot urmări bunurile în cauză, ca și cum acestea ar fi bunuri proprii
ale Manda. |
tarului. ee |
IV. APLICAȚII ALE MANDATULUI FĂRĂ REPREZENTARE
1. Contractul de comision
Reguli - contractul de comision este supus reglementărilor speciale Prevăzute de

aplicabile art. 2043-2053 C.civ., însă, fiind un mandat fără reprezentare, i se aplică şi regulie |
generale de la mandatul fără reprezentare (art. 2039-2042 C.civ.), precum și, în mog
corespunzător, dispoziţiile de la mandatul cu reprezentare (art. 1295-1314 C.civ, |
art. 2013-2038 C.civ.).
1.1. Precizări prealabile

Precizări — contractul de comision reprezintă principala aplicație a mandatului fără reprezen.]
prealabile tare, iar contractul de consignație și contractul de expediţie
reprezintă varietăţi le |
contractului de comision;
- contractul de comision este întâlnit cel mai adesea în activitățil
e comerciale desfă. |
şurate de profesionişti, când încheierea unui contract de
mandat cu reprezentare |
prezintă dezavantajul de a fi un procedeu prea
greoi pentru rapiditatea cu care
trebuie să se desfășoare asemenea activități;
— în activitățile comerciale desfăşurate de profesionişti,
contractele se încheie frec- |
vent prin alte persoane, respectiv prin intermediari,
contractul de comision repre-
zentând unul dintre cele mai uzitate contracte de intermedi
ere în acest domeniu.
1.2. Noţiune şi caractere juridice
Noțiune — mandatul care are ca obiect achiziționarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de |
servicii pe seama comitentului și în numele comisionarului, care acționează cu titlu
profesional, în schimbul unei remunerații numite comision (art. 2043 C.civ.).
387
- părțile contractului sunt denumite comitent (mandant) și comisiona! (a —————
- comisionarul încheie actele cu terţii în nume propriu, dar i ar (mandatar);
, a com itentului;
tal
- actele încheiate de comisionar pot fi:
a) acte de cumpărare sau de vânzare de bunuri (mobile sau imobile):
e);
b) prestări de servicii;
- comisionarul acționează cu titlu profesional în activi
tatea de interme oma e, fiiiind
a una dintre cărțile diere,
remunerat pentru aceasta (comision); astfel, cel puțin
actante
(respectiv comisionarul) este profesionist;
- nu se impune ca terţul să fie informat de către comisionar că acționează
în calititate
de împuternicit al comitentului.
[Deosebiri faţă - contractul de comision are un obiect mai extins, putând privi și prestarea de servicii
de mandatul pe când mandatul privește exclusiv azîncheierea de acte juridice; ,
PE
- în contractul de comision, comisionarul nu are drept de reprezentare, el încheie
cu reprezen- ,
acte juridice în nume propriu, dar pe seama comitentului, pe când la contractul de

. . A .
tare
mandat, mandatarul are drept de reprezentare, motiv pentru care încheie actele
juridice în numele și pe seama mandantului.
Caractere 1. contract consensual;
ionând încheierea
juridice - se încheie prin simplul acord de voințe al părților, legea necondiț
sa de respectarea vreunei forme speciale;
2. contract sinalagmatic (bilateral);
- dă naștere la drepturi și obligații reciproce și interdependente, atât în sarcina comi-
tentului, cât și a comisionarului;
3. contract intuitu personae;
- în principiu, încheierea contractului se face ținând cont de încrederea comitentului
în persoana comisionarului;
4. contract cu titlu oneros;
— la încheierea contractului, fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în
schimbul obligaţiei asumate;
5. contract comutativ;
- existența și întinderea obligațiilor comitentului și ale comisionarului sunt cunoscute
de la momentul încheierii contractului.
1.3. Condiţii de validitate ale contractului de comision
Condiţiile de validitate ale contractului de comision vor fi analizate în măsura în care prezintă particula-
rități față de condițiile generale de validitate ale actului juridic, care au fost expuse în volumul |, fișa nr. 3.
Precizări - pentru încheierea valabilă a contractului de comision se impun a fi respectate con-

prealabile dițiile esenţiale pentru validitatea oricărui contract (art. 1179 C.civ.).
Capacitatea de | — se aplică regulile generale în materie de capacitate;
fiind profe-
a contracta — comisionarul trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină, acesta
sionist;
actul încheiat pe seama sa de
- comitentul trebuie să aibă capacitatea cerută pentru
către comisionar.
NDAT
388 CONTRACTUL DE MA
consimțământul
———
părților
% .
trebuie. săa îndeplinească
, x . Dei
E ae
cerinţele de Valabilitate
Consimţă- | pentru orice contract (să provină de la o persoană cu discernământ, să prevăzute
mântul părţilor fie expri
intenția de a produce efecte juridice și să nu fie alterat de vreun viciu a Maţ cu
tământ); Consim.
= imputernicirea dată comisionarului trebuie să fie neindoielnică, c
încheind actul în nume propriu, dar pe seama comitentului; dacă aceast
OMisionar, |
ă Cerință nu |
este îndeplinită, se va considera că mandatul este cu reprezentar
alin. (1) C.civ.]; e [art 20,
— consimţământul poate fi expres sau tacit; |
= ne aflăm în prezența acceptării tacite atunci când, în absenţa
unui
ziat al comisionarului, mandatul se consideră acceptat dacă priveşte
încheiere intră în exercitarea profesiei comisionarului ori pentru ca
i 3 : | re ace i. |
oferit serviciile fie în mod public, fie direct comitentului [aplicarea art. 2014 ră i |
i (1
C.civ.].
Obiectul - obiectul trebuie să îndeplinească cerințele de soabiate pretăzute pen az
contractului contract (actele juridice pe care le va încheia comisionarul și serviciile prestate i
să fie permise de lege și determinate); uie
- obiectul contractului de comision îl reprezintă exclusiv: |
a) actele de cumpărare sau de vânzare de bunuri (mobile sau imobile);
b) prestarea de servicii. |
Cauza - trebuie să îndeplinească cerințele de valabilitate prevăzute pentru orice contract (3
. E Driel 2 z 3
contractului existe, să fie licită și morală).
1.4. Forma și proba contractului de comision
Forma - contractul de comision se încheie în formă scrisă, autentică sau sub se mnătură |
| tan privată [art. 2044 alin. (1) C.civ.]. |
Proba — regula: dacă prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai
pentru |
contractului dovada contractului [art. 2044 alin. (2) C.civ.];
* excepție: există cazuri în care forma scrisă este cerută ad validitatem,
exemplu, în cazul intermedierii în tranzacţiile cu instrumente financiare.
i
Opozabilitate — în ipoteza contractului de comision cu dată certă și care este anterioară luării |
față de terți oricărei măsuri asigurătorii sau de executare, creditorii comisionarului nu pot urmări
bunurile dobândite de acesta în nume propriu, dar pe seama comitentului
(aplicarea
| regulii prevăzute de art. 2042 C.civ.). |
1.5. Efectele contractului de comision
Raporturi — încheierea și executarea contractului de comision creează următoarele categorii de |

juridice năs- raporturi juridice:
cute din 1. între comitent și comisionar;
încheierea şi 2. între comisionar și terți.
executarea
contractului
CONTRACTUL DE
MANDAŢ
389
15.1. Efectele contractului în raporturile dintre comitent şi comisionar
1.1 Obligațiile comisionarului

|
oa - obligaţiile comisionarului sunt guvernate de regulile aplicabplicabile
zentare (art. 2039 alin. (2) C.civ.].
ile ————————
ma
mandatului cu repre-
| prealabilă
( Enumerare “1. obligația de a executa mandatul;
ieri
2. obligația de a da socoteală;
3. obligaţia de a răspunde pentru faptele persoanei substituite.
- comisionarul este obligat să încheie cu terţii actele juridice preciza ate de Ee
a ma
comitent în
dea executa împuternicirea dată;
| mandatul - regulă: comisionarul are obligația să
primite de la comitent [art. 2048 alin. (1) C.civ.];
respecte întocmai (rasina
țiunile exprese
| = instrucțiunile comitentului pot fi imperative, indicative sau facultative; instru

iunile pot fi scrise sau verbale; j i
* excepție: comisionarul se poate îndepărta de la instrucțiunile primite de
la comitent
numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii (art. 2048 alin. (2) C.civ.]:
a) nu este suficient timp pentru a se obține autorizarea sa prealabilă în raport cu
natura afacerii;
b) se poate considera în mod rezonabil că acesta, cunoscând împrejurările schim-
bate, și-ar fi dat autorizarea;
c) îndepărtarea de la instrucţiuni nu schimbă fundamental natura și scopul sau
condițiile economice ale împuternicirii primite;
= în această situație de excepție, comisionarul are obligația să îl înștiințeze pe
comitent de îndată ce este posibil [art. 2048 alin. (3) C.civ.];
- sancţiunea nerespectării obligaţiei: în afara situației de excepție menţionate, orice
operațiune a comisionarului, cu încălcarea sau depășirea puterilor primite, rămâne în
sarcina sa, dacă nu este ratificată de comitent; de asemenea, comisionarul poate fi
obligat și la plata de daune-interese [art. 2048 alin. (4) C.civ.];
= ratificarea comitentului poate fi expresă sau tacită (spre exemplu, dacă acesta
alege să nu ia măsuri în acest sens).
Particularităţi - comisionarul care vinde pe credit, fără autorizarea comitentului, răspunde personal,
privind fiind ţinut, la cererea comitentului, să plătească de îndată creditele acordate, îm-
vânzarea pe preună cu dobânzile și alte foloase ce ar rezulta (art. 2047 alin. (1) C.civ.];
credit = nu este vorba despre un contract de credit propriu-zis, ci de o vânzare în care
plata prețului este amânată sau eșalonată de către comisionar;
= autorizarea comitentului poate fi cuprinsă în contract sau poate fi dată printr-un
act separat;
= dacă autorizarea comitentului lipsește, comisionarul va plăti de îndată, la cererea
comitentului, valoarea întregului credit acordat terțului, împreună cu dobânzile
aferente şi alte foloase ce ar rezulta;
= în lipsa cererii comitentului de obligare a comisionarului la plată, se poate aprecia
că vânzarea pe credit a fost acceptată tacit;
- în cazul unei vânzări pe credit, comisionarul este obligat să îl înștiințeze de îndată pe
comitent, arătându-i persoana cumpărătorului şi termenul acordat;
390 CONTRACTUL DE MANDAT RI a a = n.
a o
de înd ată pe com itent, se e
pa situația în care pag îl înş
nu bani
naruutl pe tii nțe ază
gata, iar proba contrară nu este dt
pia
pune că operaţiunile s-aY, ȘI ea pe bani gata semnifică vânzarea cu plata ; mediată
(art. 2047 alin. (2) C-civ.] (vânzar
a prețului); că iunea s-a făcut pe bani gata este o prezumție absolută.
= prezumția că operaţ rezintă dispoziții particulare în materia vânzării de ta
în lipsă de stipulaţie contrară, când Tigle i |
Particularităţi - contractul cu sine însuși ar
unor titluri de credit circulând în comerţ sau a
privind de credit și alte bunuri er
vânzarea de priveşte vânzarea sau Davids comisionarul poate să procure cotmiiterita tor
r £ unurile DE: care era imputernicit să le cumpere îi la
titluri de credit | mărfuri cotate pe pieţe
şi alte bunuri | preţul cerut, ca remi nt, în calitate de cumpărător, bunurile pe careț C |
ei (art. 2050 alin. (1) C.civ.]; rebuia
Sate: cu
reţină pentru sine 2 pret!iesea
să le vândă în bi tuica paie (line (e ads sira |
Contractul
atuul ci i valori) sau mărfuri (al căror preț este reglementat în cadrul aci |
sine însuşi
iar contractul cu sine |
de mărfuri) nu există riscul de prejudiciere a comitentului, |
| |
însuși este valabil;
= textul nu se aplică în privinţa instrumentelor financiare care circulă pe piața de
capital (reglementarea acestora se găseşte În Legea nr. 24/2017 privind emitenţii
de piaţă);
de instrumente financiare şi operaţiuni
= comisionarul poate cumpăra de la comitent titluri de credit sau mărțuri, plătind
|
preţul cerut de comitent;
titluri de credit sau mărfuri comitentului, acesta |
« comisionarul poate să vândă
plătind preţul lor curent;
în caz de conflict de interese între comitent și comisionar se aplică, prin analogie, |
prevederile art. 1303-1304 C.civ.;
= părţile contractului de comision pot interzice încheierea de către comisionar a |
contractului de vânzare cu sine însuși;
— comisionarul care se comportă el însuşi ca vânzător sau cumpărător are dreptul |a |
|
comision [art. 2050 alin. (2) C.civ.];
— dacă, în cazurile sus-menţionate, comisionarul, după îndeplinirea însărcinării sale,
nu face cunoscută comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul |
să considere că vânzarea ori cumpărarea s-a făcut în contul său şi să ceară de la comi-
sionar executarea contractului [art. 2050 alin. (3) C.civ.]; |
= prezumția este relativă, putând fi combătută de comisionar, în sensul că acesta |
va indica adevăratul contractant. |
Obligaţia dea | — comisionarul are obligaţia de a socoteală despre gestiunea sa și de a-i remite comi-|
da socoteală tentului tot ceea ce a primit în temeiul contractului cu terții. |
Obligaţia dea | — obligaţia de a executa mandatul comitentului revine comisionarului; ]
răspunde — în situaţia în care comisionarul își substituie o altă persoană în executarea, în tot sau |
pentru faptele | în parte, a împuternicirii primite, se aplică regulile înscrise în art. 2023 C.civ.
persoanei |
substituite
391
tentului
7,5:1.2. Obligațiile comi
neraţia |
comitentul datorează comisionarului remu
| — fiind un contract cu titlu oneros, nale
Obligaţia de a oferite de acest a,
plăti remu- convenită pentru serviciile profesio
operațiunilor desfășurate; într-_o sumă fixă sau procentuală din valoarea
| - comisiorie pote fi convenit a fi plătit
| sionarului
| neraţia comi-
(comisionul) dacă părți
| —potrivit au stabilitori, cuan
le nuuzanțelor tumul comisionului, acesta se determină de instanță
legii, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate (art. 2049
alin. (4) și art. 2010 alin. (2) C.civ.];
— comitentul nu poate refuza plata comisionului atunci când terțul execută întocmai
contractul încheiat de comisionar cu respectarea împuternicirii primite [art. 2049
alin. (1) C-civ.];
— dacă nu s-a stipulat altfel, comisionul se datorează, chiar dacă terțul nu execută obli-
gaţia sa ori invocă excepţia de neexecutare a contractului (art. 2049 alin. (2) C.civ.];
- părţile pot stipula ca plata comisionului să fie condiționată de executarea obligaţiei
de către terţ;
— dacă împuternicirea pentru vânzarea unui imobil s-a dat exclusiv unui comisionar,
comisionul rămâne datorat de proprietar, chiar dacă vânzarea s-a făcut direct de către
acesta sau prin intermediul unui terţ [art. 2049 alin. (3) C.civ.], fiind vorba despre o
clauză de exclusivitate pentru vânzarea unui imobil;
= comisionul este datorat comisionarului pentru nerespectarea clauzei de exclu-
sivitate.
——
Obligaţia de a — această obligaţie a comitentului se referă la cheltuielile avansate de comisionar în

restitui chel- executarea însărcinării primite, împreună cu dobânzile legale aferente.
tuielile făcute
de comisionar
în executarea
contractului
Obligația de a-l — dacă, în executarea contractului, comisionarul a suferit prejudicii, comitentul este
dezdăuna pe obligat să plătească daune-interese;
comisionar — corelativ obligaţiilor comitentului este reglementat dreptul de retenţie aparținând
pentru preju- comisionarului; astfel, pentru creanţele sale asupra comitentului, comisionarul are un
diciile suferite. drept de retenţie asupra bunurilor comitentului, aflate în detenția sa [art. 2053
Dreptul de alin. (1) C.civ.];
retenţie al = este vorba despre creanţele reprezentând comisionul, cheltuielile avansate de
comisionarului comisionar și daunele-interese;
- comisionarul va avea preferință față de vânzătorul neplătit [art. 2053 alin. (2) C.civ.].
1.5.2. Efectele executării contractului față de terți

său, dar pe seama comiten-
| Precizări - comisionarul încheie acte juridice cu terţii în numele |
E
prealabile tului;
ri juridice directe între comisio nar și
- în temeiul acestor acte juridice, se nasc raportu
terț.
DI inut direct față de
comisionar bi
— terţul contractant este ţinu ţ
| E | pentru obligaţi ile ZI
terţului (art. 2045 C.civ.);
» contractul fiind încheiat de comisionar cu E terţul, , în nume propr iu inu asc ra
contractant numai față de comisia Por. |
turi juridice între comisionar și terţ, terțul răspunzând
comis har, |
= nerespectarea obligaţiilor asumate prin contractul încheiat între
!Onar Ş|
terț atrage răspunderea părții în culpă față de cealaltă parte contractantă. |
comitent pentru îndeplinire
= în schimb, comisionarul răspunde față de
a obligați. |
ilor derivând din contractul de comision;
|
= nu se nasc raporturi juridice directe între comitent și terţ;
= în contractul de mandat cu reprezentare, raporturile juridice dintre mand |
copila și |
terţ sunt directe, spre deosebire de contractul de comision, în care
din executarea ein |
este titularul direct al drepturilor și obligaţiilor rezultând
tului. |
Cedarea acţiunilor |
- în ipoteza în care terțul nu își îndeplinește obligațiile asumate față de comisionar |

comitentul poate exercita acţiunile decurgând din contractul cu terţul, Subro |
gându-se, la cerere, în drepturile comisionarului [art. 2046 alin. (1) C.civ.]; "|
- în acest scop, la cererea comitentului, comisionarul are obligaţia să îi cedeze aces. |
tuia de îndată acţiunile contra terţului, printr-un act de cesiune sub semnătură|
privată, fără nicio contraprestaţie din partea comitentului [art. 2046 alin. (2) Cciv; |
= deși este utilizat termenul „subrogaţie”, suntem, în realitate, în prezența dnei |
convenții între comisionar și comitent prin care sunt transferate acţiunile contra |
terțului; |
= astfel, acţiunile contra terțului vor fi cedate, la cererea comitentului, printr-un act |
de cesiune sub semnătură privată, cu titlu gratuit (nu se cere ca actul de cesiune să |
fie comunicat terțului și nici acordul acestuia); |
- comisionarul răspunde pentru daunele cauzate comitentului, prin refuzul say |
întârzierea cedării acţiunilor împotriva terţului [art. 2046 alin. (3) C.civ.]. |
Obligaţiile — comisionarul răspunde în fața comitentului doar pentru încheierea actelor juridice |
|
comisionarului cu terțul; |
|
— comisionarul nu răspunde faţă de comitent în cazul în care terţul nu îşi execută obli- |
|
gaţiile decurgând din act [art. 2052 alin. (1) C.civ.]; |
- cu toate acestea, el îşi poate asuma expres obligaţia de a-l garanta pe comitent de |
executarea obligaţiilor terţului [art. 2052 alin. (2) teza | C.civ.];
= această clauză este cunoscută sub denumirea de clauza star del credere sau
ducroire;
= clauza reprezintă o garanţie de sine stătătoare;
= prin această clauză, comisionarul se va obliga personal față de comitent pentru |
. “ *» sai . - |
executarea obligaţiilor de către terţ; |
— în ipoteza asumării obligaţiei de a garanta executarea obligaţiilor terţului, în lipsă de |

stipulaţie contrară, comitentul va plăti comisionarului un comision special „pentru
garanţie” sau „pentru credit” ori un alt asemenea comision stabilit prin convenţia lor |
sau, în lipsă, de către instanţă, care va ţine cont de împrejurări şi de valoarea obli- |
gaţiei garantate [art. 2052 alin. (2) teza a Il-a C.civ.];
» acest comision special nu se confundă cu comisionul datorat comisionarului
potrivit art. 2049 C.civ., fiind datorat în plus față de acesta. oii
CONTRACTUL
DE MANDAŢ 303
sion
. .
ontractului de comi
.
ctelor prevă ————

ş one rale de încetare a contra
a
e ine aid 21 )|
contractul de comision y inceteaziă prin oricare dintre urm ătoa zute la art. 13 Ca
rele moduri:
g) revocarea sa de către comitent;
b) renunţarea comisionarului;
c) moartea, incapacitatea sau falimentul comitentului
ori comisi onarului (ar
t. 2030
teza | C.civ.);
-
_ cu toate acestea, atunci când are ca obiect încheierea
unor acte succesive în cadrul
unei activităţi cu caracter de continuitate, comisionul nu încetează
dacă această acti-
vitate este în curs de desfăşurare, cu respectarea dreptului
de a care sau renunțare
|
|
al părţilor ori al moştenitorilor acestora (art. 2030 teza a II-a C.civ.)
Z comitentul poate revoca împuternicirea dată comisio
|
narului pân
3 ă în momentul
în |
care acesta a încheiat actul cu terţul;
bo aie
pin . - în acest caz, comisionarul are dreptul la o parte din comision, care se detetermină
. “i : a ,
| ului de ţinând cont de diligenţele depuse şi de cheltuielile efectuate cu privire la înde rea
| i împuternicirii până în momentul revocării (art. 2051 C.civ.); it
ctre comitent _ dacă revocarea intervine după încheierea actului cu terțul, ea va avea efect d
| asupra actelor ulterioare ce urmau
tertelui.
a fi încheiate de comisionar pe seama ati
ă |
[pu
|
» Contractul de consignație
i — în măsura în care nu sunt incompatibile, se aplică şi regulile generale de la mandatul
[icabile fără reprezentare (art. 2039-2042 C.civ.), precum și, în mod corespunzător, dispoziţiile
de la mandatul cu reprezentare (art. 1295-1314 C.civ., art. 2013-2038 C.civ.);
- fiind o varietate a contractului de comision, se aplică și prevederile acestui contract
(art. 2043-2053 C.civ.).
11, Precizări prealabile

);
[precrări — părţile contractante se numesc consignant (mandant) și consignatar (mandatar
profesionişti
prealabile - aplicabilitatea acestui contract în activitatea comercială desfăşurată de
se face într-un ritm mai
prezintă anumite avantaje, întrucât vânzarea bunurilor mobile
rețele de desfacere a bunurilor;
rapid, prin intermediul consignatarilor, care dețin
prezintă avantajul pentru consignant de
- vânzarea prin intermediul consignatarului
la
va trebui să își promoveze bunurile oferite
a-i reduce costurile, respectiv acesta nu
vânzare și să caute cumpărători pentru acestea; de
e faptu | că nu investește în achiziţionarea
- pentru consignatar avantajul îl constitui
ri
bunuri oferite spre vânzare.
NDAT
juridice
2.2. Noțiune și caractere
varietate a contractului de comision care are ca obiect vânzarea unor bunuri moi
ă care consignantul le-a predat consignatarului în acest scop [art. 2054 an.Obile (1) ||
pe
C.civ.]. . pacea |
contractul de consignație reprezintă o varietate a contractului de Comision; |
| _ obiectul contractului de consignație Nîl reprezintă420 exclusiv vânzarea de bunuri mobil
ile
| pe care consignantul le-a predat consignatarului în acest scop, spre deosebire de cele
| de comision, unde obiectul îl constituie cumpărarea sau vânzarea de bunuri (mobi
,
ile |
sau imobile) ori prestarea de servicii;

- predarea bunurilor câtre consignatar nu are semnificația transferului de Proprietat
e |
către acesta;
- consignantul îl împuternicește pe consignatar cu vânzarea bunurilor predate în acest
|
sens. |
1. contract sinalagmatic (bilateral); Fete]

Caractere
- datorită reciprocității şi interdependenţei obligațiilor părților contractante; |
juridice
2. contract cu titlu oneros, în principiu; |
- de regulă, fiecare parte contractantă urmărește un interes patrimonial: consignantul
să obțină prețul vânzării bunului mobil, iar consignatarul să primească remuneraţia;
e regula: contractul de consignaţie este prezumat cu titlu oneros [art. 2058
alin. (1) |
C.civ.]; |
* excepție: prezumția caracterului oneros al contractului poate fi răsturnată,
consig- |
nantul făcând dovada contrară, a caracterului gratuit;
- existența și întinderea obligațiilor părţilor sunt cunoscute de la momentul încheierii
contractului;
4. contract consensual;
- contractul de consignaţie se încheie prin simplul acord de voințe
al părţilor, nefiind
impusă o anumită formă a contractului;
- încheierea contractului în formă scrisă este necesară numai pentru
dovada contrac-
tului, dacă prin lege nu se prevede altfel (art. 2055 C.civ.);
" predarea bunurilor către consignatar nu constituie o condiție
de validitate a con-
tractului, astfel încât acest contract nu are caracter real;
* predarea bunurilor reprezintă un efect al contractului,
respectiv obligația consig- |
nantului de a remite bunurile către consignatar
[art. 2057 alin. (1) C.civ.];
5. contract netranslativ de proprietate;
Ia nu devine proprietarul bunurilor, consignantul
rămânând proprietarul
or;
— vânzarea este făcută de consignatar în nume
propriu, însă pe seama consignantului;
” Consignantul dispune de bunurile încredințate
consignatarului,
i pe toată dura
durata
cont ractului;[ o Pan
| el le poate relua oricând, chiar în cazul în care contractul a fost încheiat |
pe durată determinată [art. |
2057 alin. (2) C.civ.];
———
395
——————
6. contract intuitu personae;
- raporturile dintre consignant și consignatar sunt
guvernate de regulile mandatului
contract care se incheie tocmai în considerarea încrederii reciproce dintre părți;
= deşi contractul de consignație încorporează în structur
a sa anumite tă
particulare specifice altor contracte (comision, depozit), acesta este un contract
[oa numit, cu un regim juridic propriu.
e
23. Condiţii de validitate ale contractului de consignați
Condiţiile de validitate ale contractului de consignaţie vor fi analizate în măsura în care prezintă parti-
cularități față de condițiile generale de validitate ale actului juridic, expuse în volumul |, fişa nr. 3.
Precizări - pentru încheierea valabilă a contractului de consignație se impun a fi respectate|

prealabile condiţiile esenţiale pentru validitatea oricărui contract (art. 1179 C.civ.).
Capacitatea de a | — atât consignantul, cât și consignatarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
contracta - chiar dacă vânzarea este făcută de consignatar în nume propriu, el o face pe seama
consignantului, fiind împuternicit de acesta din urmă să vândă.
Consimţământul | — consignantul îl împuternicește pe consignatar să vândă bunurile sale mobile,
părţilor stabilind condiţiile în care are loc vânzarea acestora, respectiv prețul vânzării, ter-
menul etc.;
- consimţământul poate fi expres sau tacit;
= ne aflăm în prezenţa acceptării tacite atunci când, în absenţa unui refuz neîntâr-
ziat al consignatarului, mandatul se consideră acceptat dacă priveşte actele a
căror încheiere intră în exercitarea profesiei consignataruli ori pentru care acesta
şi-a oferit serviciile fie în mod public, fie direct consignantului [aplicarea art. 2014
alin. (1) C.civ.];
— împuternicirea dată consignatarului trebuie să fie neîndoielnică, consignatarul
încheind actul în nume propriu, dar pe seama consignantului; dacă această cerință
nu este îndeplinită, se va considera că mandatul este cu reprezentare [art. 2012
alin. (1) C.civ.].
Obiectul — numai bunurile mobile pot constitui obiect al contractului de consignaţie.
contractului
Cauza — trebuie să îndeplinească cerințele de valabilitate prevăzute pentru orice contract
contractului (să existe, să fie licită și morală).
2.4. Efectele contractului de consignaţie

Raporturi — încheierea contractului de consignaţie între consignant și consignatar naște raporturi
juridice juridice directe între aceștia;
născute din - în baza contractului, consignatarul este împuternicit să încheie cu terții acte juridice
încheierea şi de înstrăinare a unor bunuri mobile, în nume propriu, dar pe seama consignantului;
executarea - în executarea contractului, respectiv prin actele încheiate de consignatar cu terţii, în
contractului nume propriu, dar pe seama consignantului, se produc efecte juridice între consignatar
şi terți, care se răsfrâng indirect asupra consignantului.
2.4.1. Obligaţiile şi drepturile consignantului

CI a remite bunurile consignatarului pentru executarea contract
" Obligaţia de a — consignantu ui,
preda con- păstrând dreptul de a inspe cta şi controla starea acestora pe toată durata Contractul; |
signatarului la rt.consignantul
2057 alin. (1)dispune
C-civ.); de bunurile încredințate
i | |
consignatarului, pe toată durata |
bunurile mo-
contractului; el le poate relua oricând, chiar în cazul în care contractul a
bile ce vor fi fost încheiat
| | |
vândute pe durată determinată [art. 2057 alin. (2) C.civ.];
= această prevedere legală se explică prin aceea că consignantul nu a transmis con |
lor;
signatarului dreptul de proprietate asupra bunuri |
= dreptu l consi gnant ului de a dispu ne de bunuri privește, spre exemplu, înstră,. ||
narea acestora, |
= consignantul poate relua toate bunurile sau doar o parte a acestora;
= consignantul va da consignatarului un termen rezonabil de preaviz pentru pre.
gătirea predării bunurilor [art. 2057 alin. (3) C.civ.];
- consignantul are dreptul, în calitatea sa de proprietar, de a modifica unilatera| pre.
țul de vânzare stabilit, iar consignatarul va fi ţinut de această modificare de la mo- |
mentul la care i-a fost adusă la cunoştinţă în scris [art. 2056 alin. (2) C.civ.].
Obligaţia — contractul de consignaţie este prezumat cu titlu oneros [art. 2058 alin. (1) C.civ.];
de a plăti - prezumția poate fi răsturnată, caz în care consignantul nu datorează remuneraţia; |
remuneraţia - regula: remuneraţia datorată se stabilește de părți prin contract (sub forma unei
consignatarului sume fixe sau a uneia procentuale, raportat la valoarea bunurilor);
e excepții:
a) dacă remuneraţia nu a fost stabilită în contract de părţi, ea constă în diferenţa |
dintre preţul de vânzare stabilit de consignant şi preţul efectiv al vânzării: |
b) dacă remuneraţia nu a fost stabilită în contract de părți, iar vânzarea s-a făcut |a |
preţul curent, remuneraţia se va stabili de către instanţă, potrivit cu dificultatea vân. |
zării, diligenţele consignatarului şi remuneraţiile practicate pe piaţa relevantă pen- |
peraţ
tru operaţiuni similare [art. 2058 alin. (1) ) şiş (2) C.civ.]. ||
+
Obligația - consignantul va acoperi consignatarului cheltuielile de conservare şi vânzare a bunu-

de a plăti rilor, dacă prin contract nu se prevede altfel [art. 2059 alin. (1) C.civ.]; |
consignatarului — în cazul în care consignantul reia bunurile sau dispune luarea acestora din posesia
|
cheltuielile de consignatarului, precum şi în cazul în care contractul de consignaţie nu se poate exe- |
conservare, de cuta, fără vreo culpă din partea consignatarului, acesta are dreptul să îi fie acoperite
|
vânzare a toate cheltuielile făcute pentru executarea contractului [art. 2059 alin. (2) C.civ.];
bunurilor şi de = reluarea bunurilor semnifică renunțarea la vânzarea acestora;
|
executare a = luarea bunurilor din posesia consignatarului semnifică, în realitate, luarea
aces- |
contractului tora din detenția acestuia, întrucât atributul posesiei aparține proprietarului,
adică |
consignantului;
|
* prin toate cheltuielile făcute pentru executarea contractului se au în vedere chel- |
tuielile de conservare, de depozitare, de întreținere,
de asigurare; |
— consignantul va fi ţinut de plata cheltuielilor de întreţinere şi de
depozitare a bunu- |
rilor, ori de câte ori va ignora obligaţia sa de a relua
bunurile (art. 2059 alin. (3) C.civ.]; |
= îndeplinirea obligaţiei de a relua bunurile presupune să se acorde un termen în |
acest sens și, în caz de nesocotire a acestuia, să se tragă concluzia ignorării obliga-
|
ției respective; |
= ai
CONTRACTUL DE MAND
AŢ 397
signantului să plătească cheltuielile

bunurile de pot
nu
abilit impune
întrei re şi de d epozitare
ntreţine con —
- dacă, potrivit împrejurărilor, fi re

a bunuri| or;
luate imediat de
Consignant în caz
de încetare a contractului prin renunţarea consi gnatarului |
, Consignata rul rămă ne ţinut |
de obligaţiile sale de păstrare a bunurilor, asi gurare şi într
eţinere a a cestora până
când acestea sunt reluate de consignant [art. 2 059 alin. (4) teza | C.c |
iv.];
- consignantul are obligaţia să întreprindă toate diligen ţel |
e necesare reluării bun
urilor |
imediat după încetarea contractului, sub sancţiunea acoperirii che
ltuielilor de con- |
servare, depozitare şi întreţinere (art. 2059 alin. (4) teza a | l-a C.civ.]; |
» nedepunerea diligențelor necesare reluării bunurilor |
imediat după încetarea c on-
tractului de către consignant este sancționată cu obligarea sa la plata cheltuieli! |
de conservare, depozitare şi întreţinere; ei |
= se observă că, în acest caz, sancţiunea este mai întinsă decât în cazul ignorării |
|
obligaţiei de reluare a bunului [reglementată în art. 2059 alin. (3) C.civ.], respectiv
privește, în plus față de aceasta, cheltuielile de conservare;
- în cazul deschiderii procedurii insolvenţei în privinţa consignantului, bunurile intră în
averea acestuia [art. 2057 alin. (4) teza | C.civ.].
242. Obligaţiile şi drepturile consignatarului

Obligaţia de a — consignatarul va primi şi va păstra bunurile ca un bun proprietar şi le va remite
primi, de a cumpărătorului sau consignantului, după caz, în starea în care le-a primit spre vânzare
păstra bunurile (art. 2060 alin. (1) C.civ.];
și de a le = pentru îndeplinirea obligaţiei de primire și păstrare, consignatarul trebuie să se
remite comporte ca un bun proprietar;
cumpără- = remiterea bunurilor către cumpărător sau consignant, după caz, presupune ca
torului sau, bunurile să fie predate în starea în care consignatarul le-a primit spre vânzare, adică
după caz, acesta trebuie să le conserve și să le întrețină pe perioada în care le păstrează;
consignantului — dacă bunurile nu au fost vândute și se deschide procedura insolvenţei în privinţa
consignatarului, bunurile nu intră în averea acestuia, ci vor fi restituite imediat
consignantului [art. 2057 alin. (4) teza finală C.civ.].
Obligaţia de a - deși consignatarul nu este proprietarul bunurilor, acestuia îi incumbă obligația de a
asigura le asigura;
bunurile - consignatarul va asigura bunurile la valoarea stabilită de părţile contractului de
consignaţie sau, în lipsă, la valoarea de circulaţie de la data primirii lor în consignaţie
(art. 2060 alin. (2) teza | C.civ.];
- consignatarul va fi ţinut faţă de consignant pentru deteriorarea sau pieirea bunurilor
din cauze de forță majoră ori fapta unui terţ, dacă acestea nu au fost asigurate la
primirea lor în consignaţie ori asigurarea a expirat şi nu a fost reînnoită ori societatea
de asigurări nu a fost agreată de consignant [art. 2060 alin. (2) teza a Il-a C.civ.];
— în cazul în care consignatarul nu își îndeplinește obligaţia de a asigura bunurile, con-
signantul are dreptul de a asigura bunurile pe cheltuiala consignatarului [art. 2060
alin. (3) C.civ.];
— asigurările sunt contractate de drept în favoarea consignantului, cu condiţia ca
acesta să notifice asigurătorului contractul de consignaţie înainte de plata despă-
gubirilor [art. 2060 alin. (4) C.civ.];
398 FR
.
|
- =
.
regularitate | primele de asigurare]

a REGI
“7 consignatarul este obligat să plăteascăE cu

E
finală C.civ.];
(2)a teza ulu
gur. are
[[ art. 206= 0asialin bun i este, așadar, și în interesul consignatarului, nu doar ș
—
consignantului.___
Z consignatarul este împuternicit să vândă bunurile mobile pe care consignant
ul le-a
Obligaţia (1) C.civ.]; | |
în acest scop (art. 2054 alin.
! de a executa predat în numele E
= vânzarea bunurilor mobile se face de consignatar către terț,
| împuternicirea
pe seama consignantului.
| primită
! de la Prețul vânzării tt ia
consignant - în realizarea mandatului, consignatarul trebuie să vândă bunul mobil la prețul
stabilit în contractul de consignaţie sau, în lipsă, la prețul curent al mărfurilor de pe
piaţa relevantă, de la momentul vânzării;
- consignantul poate modifica unilateral prețul de vânzare stabilit, consignatarul fiing
ținut de această modificare a prețului de la momentul la care i-a fost adusă la
cunoștință în scris;
- în lipsă de dispoziţii contrare ale contractului sau ale instrucţiunilor scrise ale con.
cec
signantului, vânzarea se va face numai cu plata în numerar, prin virament sau
barat, şi numai la preţurile curente ale mărfurilor (art. 2056 C.civ.);
— prin instrucțiunile scrise din partea consignantului se pot stabili alte modalități de
|
plată.
Particularităţi - în cazul în care consignatarul primeşte autorizarea să vândă pe credit, în condiţiile în
în cazul care părţile nu convin altfel, atunci el poate acorda cumpărătorului un termen pentru
vânzării pe plata preţului de maximum 90 de zile şi exclusiv pe bază de cambii acceptate sau
credit bilete la ordin (art. 2061 alin. (1) C.civ.];
= emiterea unei cambii acceptate sau a unui bilet la ordin poate fi făcută doar de
un profesionist, iar nu și de un simplu particular;
— dacă nu se prevede altfel prin contract, consignatarul este solidar răspunzător cu
cumpărătorul faţă de consignant pentru plata preţului mărfurilor vândute pe credit
[art. 2061 alin. (2) C.civ.].
Obligaţia de a - în virtutea acestei obligații, consignatarul trebuie să îl informeze pe consignant |
da socoteală despre vânzările făcute, la termenele stabilite;
cu privire la - prevederile art. 2019 alin. (1) C.civ., din materia mandatului, se aplică și contractului
împuternicirea de consignație în măsura în care nu contravin reglementărilor din materia contrac-
sa tului de consignațţie [art. 2054 alin. (2) C.civ.], ceea ce înseamnă că orice consignatar |
este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită consignantului preţul |
vânzării (împreună cu cambiile și garanţiile primite, dacă este cazul) sau, dacă opera-
țiunea nu a avut loc, bunurile primite.
Dreptul de — în lipsă de stipulaţie contrară, consignatarul nu are un drept de retenţie asupra |
retenție al bunurilor primite în consignaţie şi a sumelor cuvenite consignantului, pentru crean-
consignatarului ţele sale asupra acestuia [art. 2062 alin. (1) C.civ.];
= spre deosebire de mandatar și comisionar, care se bucură de dreptul de retenție,
consignatarul poate avea un drept de retenţie numai dacă în contractul de
consignație există o clauză expresă în acest sens;
|
— obligaţiile consignatarului privind întreţinerea bunurilor rămân valabile în caz de |
exercitare a dreptului de retenţie, dar cheltuielile de depozitare incumbă
consignan- |
CONTRACTUL DE MA
NDAT 399
tului, dacă exercitarea dreptului de retenţie a fost întem
e iată (art. 2062 alin. (2) |
C.civ.]; |
= consignatarul are obligația de întreținere a bunurilor și pe

perioada exercitării
dreptului de retenție; |
= dacă dreptul de retenţie al consignatarului este întemeiat, ch eltuielile de depo-
zitare a bunurilor sunt în sarcina consignantului. |
— ——————
|
2.4.3. Efectele executării contractului

Efectele - în executarea contractului, consignatarul încheie contracte de vânzare cu terți,
în |
nume propriu, dar pe seama consignantului; ”
executării
contractului - se nasc raporturi directe între consignatar și terţi, iar în caz de neexecutare culpabilă
a obligaţiilor, se va angaja răspunderea contractuală a părții în culpă întocmai ca la
contractul de mandat;
- nu se stabilesc raporturi directe între consignant și terți, dar executarea obligațiilor
se răsfrânge indirect asupra consignantului;
- astfel, transmiterea proprietății bunurilor și a riscurilor are loc între consignant
(proprietarul bunurilor) și terţ, prin intermediul consignatarului.
25. Încetarea contractului de consignaţie

Cauze de — pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor prevăzute la art. 1321 C.civ.,
încetare contractul de consignaţie încetează prin oricare dintre următoarele moduri menţio-
nate de art. 2063 C.civ.:
a) revocarea contractului de către consignant;
b) renunţarea consignatarului, din cauzele indicate în contract;
ie c) moartea consignantului ori a consignatarului;
d) dizolvarea consignantului ori a consignatarului;
A e) falimentul consignantului ori a consignatarului;
P.: ) interdicţia sau radierea consignantului ori a consignatarului.
i Pi p:
2.6. Deosebiri între contractul de consignație și contractul de comision

Deosebiri
Contractul de comision Contractul de consignație
Obiectul — vânzarea sau cumpărarea de bunuri (mo- | — vânzarea unor bunuri mobile.
contractului bile sau imobile) ori prestarea de servicii. JI]
Vânzarea — comisionarul care vinde pe credit, fără | — în cazul în care consignatarul pri- |
pe credit autorizarea comitentului, răspunde per- | meşte autorizarea să vândă pe credit, el |
sonal și este obligat, la cererea comiten- | poate acorda terțului cumpărător un |
tului, să plătească de îndată prețul, în | termen de plată a preţului de maxi-
condiţiile art. 2047 C.civ.; mum 90 de zile; |
— în lipsa cererii comitentului de obligare a | — drept garanție a plăţii prețului, se vor |
comisionarului la plată, se poate aprecia că | emite cambii acceptate sau bilete la |
vânzarea pe credit a fost acceptată tacit; ordin; ae a ai ij
O
Deosebiri
Contractul de comision Cpritrnețui de conte
- isionarul este obli gat să îl înștiinţeze | — consighatatuil răspunde solidar cy
= comision comitent, arătându -i persoa- terțul cumpărător față de Consignant în
de indată varii şi termenul acordat; privința plății prețului, dacă părțile a
ha Di în care comisionarul nu îl înști- prevăd altfel prin contract (art. 2061
prezumă C.civ.).
uteaă de îndată pe comitent, se
s-au făcut
în mod absolut că operațiunile
iată a
pe bani gata (vânzarea cu plata imed ala
admi să. =
prețului), proba contrară nefiind
— consignatarul nu beneficiază ui i
Dreptul — comisionarul se bucură de dreptul de | dre pt de rete nție , decâ t dacă
de retenție ţie.
reten
convin în acest sens.
eg
3. Contractul de expediţie
Reguli — în măsura în care nu sunt incompatibile, se aplică şi regulile generale de la mandatul
aplicabile fără reprezentare (art. 2039-2042 C.civ.), precum și, în mod corespunzător, dispozițiile
de la mandatul cu reprezentare (art. 1295-1314 C.civ., art. 2013-2038 C.civ.);
- fiind o varietate a contractului de comision, se aplică și prevederile acestui contract
|
(art. 2043-2053 C.civ.).
3.1. Precizări prealabile
Precizări — contractul de expediție constituie o varietate a contractului de comision; 7]

prealabile - contractul de expediție reprezintă un contract de intermediere;
— părțile contractante se numesc comitent și expeditor (comisionar); |
- prin contractul de expediţie are loc transportul mărfurilor de la producător la |
consumator sau distribuitor, de la locul de plecare până la locul de destinaţie;
— contractul de expediție constituie un instrument juridic de intermediere în activi.
|
tatea de transport, atât internă, cât și internaţională.
3.2. Noţiune şi caractere juridice
Noţiune — varietate a contractului de comision prin care expeditorul se

obligă să încheie, în|
nume propriu şi în contul comitentului, un contract de transpo
rt şi să îndeplinească |
operaţiunile accesorii (art. 2064 C.civ.).
|
Precizări — comitentul dă împuternicire expeditorului ca acesta să încheie contractul de||
transport în nume propriu, dar în contul comitentului;
- expeditorul este, în general, un intermediar specializat în |
activitatea de transport
(profesionist), care va încheia, în nume propriu, dar
în contul comitentului, un con- |
tract de transport și va îndeplini, totodată, operaţiunile auxiliare acestuia, în schimbul
unei remuneraţii; |
CONTRACTUL DE MAND
AT 401
Ta
- regula: expeditorul nu efectuează transportul mărfurilor;

E pă
=
—
+ excepție: expeditorul transportator — în cazul în care expeditorul ia
ale altuia, în Bia sa
obligaţia executării transportului, cu mijloace proprii sau
(art. 2070 că ot sau în
parte, acesta are drepturile şi obligaţiile transportatorului
lege, însă ie» |
- operațiunile accesorii (auxiliare) nu sunt reglementate de
strânsă legătură cu contractul de transport; Sa Simt în
- operațiunile auxiliare se pot referi la aducerea mărfurilor la locul de încă
prec care,
controlul și încărcarea acestora în mijloacele de transport,
Ț
a » 2
.
depozitarea,
| air i ,
de asigurare a bunurilor (dacăum și
ȘI
realizarea operaţiunilor fiscale, vamale, sanitare sau
"=
prevăzut astfel în contract sau rezultă din uzanţe) etc.
[corean 1. contract consensual;

- contractul se încheie valabil prin simplul acord de voințe al părţilor, nefiind impusă
juridice .
,
.
anumită formă a contractului;
x =
- cum dispoziţiile art. 2044 C.civ. din materia comisionului sunt aplicabile și contrac-
tului de expediție, înseamnă că acesta poate fi încheiat în formă scrisă, autentică sau
*» - . -
,
sub semnătură privata;

— dacă prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada
contractului (ad probationem);
2. contract sinalagmatic (bilateral);
- naște drepturi și obligaţii reciproce şi interdependente, în privința ambelor părți
contractante (comitent și expeditor);
3. contract cu titlu oneros;
— ambele părți urmăresc obținerea unui folos material;
- expeditorul, care este profesionist, prestează servicii de intermediere, urmărind
obţinerea remunerațţiei corespunzătoare;
- existența și întinderea obligațiilor comitentului și ale expeditorului sunt cunoscute
de la momentul încheierii contractului;
5, contract intuitu personae;
- încheierea contractului are la bază încrederea și calitățile expeditorului, dar și comi-
tentul trebuie să prezinte încredere expeditorului, dat fiind că acesta va trebui să
achite comisionul și cheltuielile ocazionate de încheierea contractului.
3.3. Condiţii de validitate ale contractului de expediţie

particula-
Condiţiile de validitate ale contractului de expediţie vor fi analizate în măsura în care prezintă
expuse în volumul |, fișa nr. 3.
rități față de condiţiile generale de validitate ale actului juridic, care au fost
Precizări - pentru încheierea valabilă a contractului de expediţie trebuie respectate condiţiile

prealabile esenţiale pentru validitatea oricărui contract (art. 1179 C.civ.).
Capacitatea de a | — sunt aplicabile regulile menţionate la contractul de comision.
contracta
de comision. șI)
Consimțământul | — sunt aplicabile regulile menţionate la contractul
or
e: j
ae decont
țiunil
[operaaa expe diți
ract ului
Obiectul de transport de către expeditor în numele său, dar în |
contractului a) înc |
contul comitentului; |
iuni r a ccesorii;E
in irea operaţiunilo . | |
b) î irită ra aut de expediţie include încheierea contractului de transport
Li O
A |
împr —— sorii
eună cu operaţii: le acce (auxiliare) acestuia. |
Î
|
Cauza sunt aplicabile regulile menţionate la contractul de comision.
contractului Pe]
3.4. Efectele contractului de expediție
Raporturi = prin încheierea contractului de expediţie, între comitent și expeditor se nasc drep.]
juridice turi și obligaţii directe; _ | o | |
născute din — prin executarea contractului de expediție, respectiv prin încheierea contractului de |
încheierea şi transport de către expeditor cu transportatorul, se rase drepturi și obligații directe |
executarea între aceștia (contractul de transport este reglementat în art. 1955-2001 C.civ.); |
contractului — prin încheierea și executarea contractului de expediție nu se nasc raporturi juridice |
între comitent și transportator [aplicarea art. 2040 alin. (1) C.civ., din materia man- |
____]
datului fără reprezentare].
3.4.1. Obligaţiile expeditorului

Obligaţia de a 1. expeditorul este obligat ca, în temeiul contractului de expediție, să încheie con. |
executa tractul de transport cu transportatorul în privința mărfurilor aparținând comitentului
mandatul și, totodată, să îndeplinească operațiunile auxiliare transportului;
— expeditorul va negocia încheierea contractului cu transportatorul indicat de comi- |
tent sau, în lipsa indicaţiilor, cu transportatorul ales de el;
2. expeditorul este obligat să respecte instrucțiunile comitentului în alegerea tra- |
seului, a mijloacelor și a modalităților de transport al mărfii sau, în lipsă, să acționeze
în interesul comitentului [art. 2067 alin. (1) C.civ.]; |
— în ipoteza în care există instrucțiuni exprese ale comitentului, expeditorul este obli-
gat să le respecte (aplicarea la contractul de expediție a art. 2048 C.civ. din materia
comisionului);
|
— dacă expeditorului nu i-au fost trasate instrucțiuni, acestuia îi revine
obligaţia de a |
alege traseul, mijloacele şi modalităţile de transport al mărfii, iar
în tot ceea ce va |
întreprinde în acest sens va acționa în interesul comitentului;
|
3. expeditorul are obligația de a preda bunurile la locul de destinație, însă numai |
dacă își asumă această obligaţie prin contr
act;
— în cazul în care expeditorul îşi asumă şi obligaţia de predare a bunurilor la locul de ||
destinaţie, se prezumă că această obligaţie nu este asuma
tă faţă de destinatar |
[art. 2067 alin. (2) C.civ.];
" expeditorul este dator să supravegheze trans |
portul şi să se asigure de ajungerea |
mărfurilor la destinaţie (în teme
iul contractului de transport); |
CONTRACTUL DE MA
NDAT 403
E = dacă își asumă obligația de predare a bunurilor la loc
tractul de expediție, aceasta reprezintă o garan
tare a Sua ta Dani
|
Dio air
tarea obligațiilor nasi |
transportatorul ui i [aplicarea art. 2052 alin i iaca Civ. din materi
meaa |
| |
| 4. expeditorul are obligația de a asigura bunur |
ile doar dacă această obligaţi
stipulată în contract sau rezultă din uzanţe (art. 2067
alin. (3) C.civ.]; isa
5. obligaţia expeditorului de a exercita contraordinul; _
- din momentul încheierii contractului de transport, expeditorul este obligat să
aplicabil contractului de În
cite, la cererea comitentului, dreptul la contraordin
port
(art. 2066 C.civ.);
= dreptul la contraordin se naște din contractul de transport, iar nu din cel d
expediție; ! =
= în esenţă, dreptul la contraordin reprezintă situaţia în care comitentul, care nu
este parte în contractul de transport, impune expeditorului modificarea contrac-
tului de transport;
- conţinutul dreptului la contraordin privește posibilitatea de a suspenda transportul
şi de a cere restituirea bunurilor sau predarea lor altei persoane decât aceleia menţio-
nate în documentul de transport ori de a dispune cum va crede de cuviință [art. 1970
alin. (1) C.civ. din materia contractului de transport];
- acest drept al comitentului are drept justificare calitatea sa de proprietar al mărfu-
rilor transportate;
- expeditorul este obligat să exercite, la cererea comitentului, dreptul la contraordin
aplicabil contractului de transport;
= obligația expeditorului, în acest caz, rezultă din contractul de expediţie, nu din cel
de transport;
= expeditorul, fiind parte în contractul de transport, are dreptul personal de a mo-
difica unilateral acest contract, însă, în cazul contraordinului, el modifică contractul
de transport la cererea comitentului, nu din proprie inițiativă;
= contraordinul comitentului reprezintă, pentru expeditor, o instrucțiune expresă
(art. 2048 C.civ.);
6. obligaţia expeditorului de a avansa sumele reprezentând contravaloarea presta-
țiilor accesorii și a cheltuielilor efectuate pentru realizarea acestora;
- această obligaţie a expeditorului rezultă din interpretarea art. 2069 alin. (2) C.civ.,
care reglementează obligația comitentului de a rambursa aceste cheltuieli, ceea ce în-
seamnă că, pentru a fi rambursate, ele trebuie avansate în prealabil de către expe-
ditor.
Obligația dea | — în aducerea la îndeplinire a acestei obligații:
da socoteală în | 1. expeditorul trebuie să îl informeze pe comitent despre modul de îndeplinire a
privința împuternicirii primite;
îndeplinirii 2. expeditorul este ținut să dea socoteală despre gestiunea sa și să remită comi-
mandatului tentului tot ceea ce a primit în temeiul mandatului [aplicarea art. 2019 alin. (1)
C.civ. la contractul de expediţie];
redu-
3. expeditorul are obligația de a preda comitentului premiile, bonificaţiile şi
cerile tarifelor, obţinute de expeditor, dacă nu se prevede altfel în contract;
aparţin de
= premiile, bonificaţiile şi reducerile tarifelor, obţinute de expeditor,
(4) C.civ.].
drept comitentului, în lipsă de stipulaţie contrară (art. 2067 alin.
NDAT
torului
3.4.2. Răspunderea expedi =
e EE
întrS
rucâ t cont ract ul de tran spor t se încheie, în nume propriu,
Zint contractante, i
Precizări se produc față de părțile
prealabile portator efectele juridice ale acestuia
- transportatorul este obligat să efectueze transportul mărfurilor, iar ex
|
peditorujyj î
transportului;
incumbă obligația de a plăti prețul |
_ în caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate, partea în culpă va răspunde.

faţă doza |
- legiuitorul a reglementat în art. 2068 C.civ. răspunderea expeditorului
tent pentru faptele transportatorului, având în vedere că încheierea contractuj Ne
transport se face în contul comitentului. ui de
Răspunderea 1. expeditorul răspunde de întârzierea transportului, de pieirea, pierderea sust
în executarea expedierii ra-
expeditorului gerea sau stricăciunea bunurilor în caz de neglijenţă
special în ceea ce priveşte preluarea şi păstrarea bunurilor, alegerea transportator, N |
ori a expeditorilor intermediari [art. 2068 alin. (1) C.civ.]; rului |
- este reglementată astfel răspunderea expeditorului
pentru faptele transportato |
rului;
- expeditorul nu poate invoca art. 2052 alin. (1) C.civ., pentru că este parte în co
tractul de transport și, în această calitate, poate verifica îndeplinirea obligațiilor
î
către transportator; |
— răspunderea expeditorului este antrenată în caz de neglijență în executarea
expe.
dierii, iar aceasta se apreciază în special în privința preluării şi păstrării bunurilor, a
alegerii transportatorului ori a expeditorilor intermediari; această enumerare
nu Bota
limitativă, având caracter de exemplificare;
2. atunci când, fără motive temeinice, se abate de la modul de transport indicat de |
comitent, expeditorul răspunde de întârzierea transportului, pieirea, pierderea,
|
sustragerea sau stricăciunea bunurilor, cauzată de cazul fortuit, dacă el nu Pe
deşte că aceasta s-ar fi produs, chiar dacă s-ar fi conformat instrucţiunilor primite|
[art. 2068 alin. (2) C.civ.]; |
— regula: răspunderea expeditorului nu este înlăturată pentru faptele transporta-
torului având ca efect întârzierea transportului, pieirea, pierderea, sustragerea
sau |
stricăciunea bunurilor, chiar în prezența unui caz fortuit (această
regulă reprezintă o
excepție de la regula generală prevăzută în art. 1351 C.civ.), dacă
expeditorul nu |
respectă indicaţiile comitentului și nu se află într-o situație care
să justifice neres- |
pectarea acestora;
|
e excepție: răspunderea este înlăturată dacă expeditorul dovedește
că întârzierea |
transportului, pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea
bunurilor, cauzată de
cazul fortuit, s-ar fi produs, chiar dacă ar fi fost urmate
instrucțiunile comitentului; |
3. dacă expeditorul este cel care efectuează și transportul (fapt
permis, potrivit|
art. 2070 Cciv., el va răspunde față de comitent atât pentru
neîndeplinirea obli-|
aaa a esse cât şi pentru neîndeplinirea obligațiilor din cel
cte sunt distincte, având fiecare reglementare proprie).|
CONTRACTUL
DE MANDAT
405
omitentului
34.3 Obligațiile c
a |
de ia
Gbigaț - pentru ca expeditorul să își poată îndeplini împuternicirea
de a încheia cont
ractul de
transport, comitentul trebuie să-i pună la dispoziție mărfu
! pune la dispo- rile ce urmează a
fi trans-
portate, precum și documentele necesare (facturi fiscale. c ertificate de
| iţia expedito- origine etc.).
rului mărfurile
ce Vor fi trans-
ate
- expeditorul are dreptul la comisionul prevăzut în contract sau, în lipsă, stabilit poti |
Obligaţia de a 3 “ . . E , |-
plăti comi- vit tarifelor profesionale ori uzanțelor sau, dacă acestea nu există, de către instanţă î
, În
sionul datorat
funcţie de dificultatea operaţiunii şi de diligenţele expeditorului lart. 2069 alin. (1)
expeditorului Cciv.];
= comitentul este obligat să achite comisionul prevăzut de părți în contract;
în ipoteza în care comisionul nu este fixat de părți, el se va stabili potrivit tarifelor
profesionale sau uzanțelor;
= dacă acesta nu poate fi stabilit potrivit tarifelor profesionale sau uzanțelor ori
dacă părţile nu se înţeleg, comisionul va fi stabilit de instanţă, în funcţie de dificul-
tatea operaţiunii şi de diligenţele expeditorului;
= obligația comitentului de a plăti comisionul intervine în oricare dintre cele trei
situaţii precizate anterior.
Obligaţia de a - contravaloarea prestaţiilor accesorii şi cheltuielile se rambursează de comitent pe
plăti baza facturilor sau altor înscrisuri care dovedesc efectuarea acestora, dacă părţile nu
cheltuielile au convenit anticipat o sumă globală pentru comision, prestații accesorii şi cheltuieli
făcute de care se efectuează [art. 2069 alin. (2) C.civ.];
expeditor în = părţile pot conveni în contract o sumă globală care să încorporeze comisionul,
executarea prestațiile accesorii şi cheltuielile care urmează să se efectueze, caz în care comi-
contractului de tentul este obligat să plătească această sumă;
= dacă nu există o astfel de prevedere, comitentul va rambursa expeditorului
contravaloarea prestaţiilor accesorii şi a cheltuielilor pe baza facturilor sau a altor
înscrisuri care dovedesc efectuarea acestora;
= în general, aceste cheltuieli se plătesc atunci când marfa s-a predat destina-
tarului, acela fiind momentul la care se cunoaște întinderea totală a cheltuielilor;
= în cazul în care comitentul a avansat o parte din aceste cheltuieli, la final se va
face regularizarea;
= chiar dacă comisionul și contravaloarea prestaţiilor accesorii şi a cheltuielilor
efectuate pentru realizarea acestora constituie prestații separate, este permis ca
acestea să fie prevăzute sub forma unei sume globale.
— dreptul la acţiune izvorând din contractul de expediţie se prescrie în termen de un
an, socotit din ziua predării bunurilor la locul de destinaţie sau din ziua în care ar fi
trebuit să se facă predarea lor, cu excepţia dreptului la acţiunea referitoare la trans-
porturile care încep sau se termină în afara Europei, care se prescrie în termen de 18
luni (art. 2071 C.civ.);
= sunt instituite două termene speciale de prescripţie, respectiv:
i) un an pentru acţiunile născute dintr-un contract de expediție care își produce
efectele exclusiv pe teritoriul Europei;
NDAT
406 CONTRACTUL DE MA = E
ac
ii) 18 luni pentru u acţi de expediţie în
unile născute dintr-un contract
i |
mins,
— i
a Europei; ui
inc epe sau se termină în afar
țiunea de transport | începe să curgă de la data la care are le
te |
ipţi e va
= termenul de prescr a
respectiv:
cele două ăi ipoteze, k ul de i destinaţie; sau
urilor a la loc | |
i i) din ziua predării bun area lor.
sea
a
ziu a în
î n car e ar fi tre buit sa se facă pred
ii) din
de expedi ție
3.5. Încetarea contractului
ângă cauzele ge ner ale deă înceta re a contractelor !prevăzute la art. 1377ra7
sali
Cauze de — pep lângă eteaz prin oricare dintre următoarele moduri: Civ, |
con tra ctu l de exp edi ţie inc
încetare
itent;
a) revocarea sa de către com | N
b) renunţarea expeditorului;
|
ntu lui ori exp edi tor ulu i;
c) moartea, incapacitatea sau falimentul comite
_ cu toate acestea, atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în da
cadr
de expediţie nu încetează ul |
unei activităţi cu caracter de continuitate, contractul
această activitate este în curs de desfăşurare, cu respectarea dreptului de ia
sau renunțare al părţilor ori al moştenitorilor acestora (aplicarea art. 2030 C.civ. rii |
materia comisionului). |
Revocarea - până la încheierea contractului de transport, comitentul poate revoca ordinul q

e
ordinului de expediţie, plătind expeditorului cheltuielile şi o compensație pentru diligențele
desfă
expediție şurate până la comunicarea revocării ordinului de expediţie (art. 2065 C.civ.); |
= denunțarea unilaterală a contractului de expediție de către comitent poate ave
loc până la încheierea contractului de transport; 4]
este posibil însă ca expeditorul să întreprindă unele din operaţiunile conexe |
transportului (în baza contractului de expediție) anterior momentului semnării
contractului de transport (spre exemplu, preia mărfurile de la comitent, le depozi. |
tează etc.), astfel încât, în caz de denunțare a contractului de către comitent
el are
dreptul să îi fie restituite aceste cheltuieli; |
" dreptul de a denunța unilateral contractul de expediţie
nu este recunoscut și |
expeditorului (cu excepţia cazului în care se prevede
acest drept de către părţi i |
contract);
|
- denunţarea unilaterală a contractului de expediție
naște obligaţia comitentului de a |
plăti expeditorului cheltuielile efectuate şi o compensație
pentru diligenţele desfășu- |
rate până la comunicarea revocării ordinului de expediţie;
|
» cheltuielile avansate de expeditor vor fi restituite
în integralitate, cu condiția ca |
acestea să fie anterioare revocării și justificate;
|
. compensația pentru diligențele expeditorului
până la comunicarea revocării re- |
prezintă o parte a comisionului.
|
|
Fişa nr. 31
CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT
CO NS ID ER AȚII GENERALE
l.
__— 1. împrumutul de folosință (comodatul);
|
felurile 2. împrumutul de consumaţie (mutuum).
imprumutul — Z atunci când părţile au încheiat o promisiune de împrumut, iar bunul se află cu alt
| PA titlu în deținerea beneficiarului și promitentul refuză să încheie contractul,
instanța, la
de imprum cererea celeilalte părţi, poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de coniac,
dacă cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite (art. 2145 C.civ.);
_ atunci când bunul nu se află în deținerea beneficiarului, datorită caracterului real al
contractului, instanţa nu poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, iar
promisiunea de împrumut se va putea executa silit numai prin echivalent, adică benefi-
ue ciarul promisiunii va avea dreptul la plata de daune-interese [art. 1279 alin. (2) C.civ.].
IL ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢĂ (COMODATUL)

1, Consideraţii generale
1.1. Notiune
BEE: - contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil
| Noțiune
| sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu
| obligaţia de a-l restitui după un anumit timp (art. 2146 C.civ.).
Precizare - înțelegerea părților presupune:
| a) predarea bunului de la comodant la comodatar;
| b) transferul folosinţei bunului de către comodant, cu titlu gratuit, pentru o anumită
perioadă de timp;
c) obligaţia de restituire a bunului în natură de către comodatar, la încetarea con-
tractului. ai
1.2. Caractere juridice
| Contract real | — pe lângă acordul de voințe al părţilor (cu intenţia de a împrumuta), este necesară,
pentru însăşi formarea contractului, şi tradițiunea, adică predarea materială, efectivă,
| a
| a bunului împrumutat;
* de exemplu, încheierea contractului nu se poate realiza prin simpla lăsare a bunu-
lui la o persoană, fără acordul acesteia;
PRUMUT
408 CONTRACTUL DE ÎM
— a — mentul încheierii contractului, bunul se afla deja în deținerea
efectuată; Împrumy)
E ai
i i părţile
tatului, t considera că predarea bunului a fost
e s-a încheiat în formă autentică, însă predarea bun
=, ți FE au de comodat nu este valabil încheiat, fiind vorba numai Ului nu a
| sau despre un
et (promisiunea de a contracta);
» deoarece nici în materia contractului de como at și nici în a contractului în
neral nu există dispoziții exprese, predarea bunului, care este o condi ție necesară
-
comodat, se efectuează Potrivit regu.
pentru încheierea valabilă a contractului de
lu
ilor prevăzute pentru executarea obligaţiei de predare a vânzătoru
urm. C.civ. ), afară de cazul în care în promisiunea de comodat există clauze privi
vind
predarea bunului.
dat; PS ti ema
Contract cu - gratuitatea este de esența contractului de como
- dacă părțile, la încheierea contractului, ar stipula un preț în schimbul folosinţei bu
titlu gratuit şi
dezinteresat nului, contractul nu ar mai fi un comodat, chiar dacă părțile l-au intitulat astfel, ci g
| i |
locaţiune;
— în cazul în care comodatarul, după încheierea contractului, dă comodantului p |
remuneraţie, contractul rămâne tot unul cu titlu gratuit;
= comodatarul nu este obligat să suporte contravaloarea uzurii bunului rezultate
din folosirea acestuia potrivit destinaţiei convenite, însă părțile, pe temeiul princi-
piului libertăţii de voință, pot stipula plata unei sume de bani ca echivalent al uzurii
bunului din cauza folosinţei, ceea ce nu transformă comodatul într-un contract cu
titlu oneros, ci reprezintă o concretizare a obligaţiei de restituire a bunului în starea
în care a fost predat;
— ca specie a contractelor cu titlu gratuit, comodatul este un contract dezinteresat
(comodantul procură celeilalte părți un folos cu titlu gratuit, fără a-și micșora propriul
patrimoniu).
Contract — nu este un contract translativ de proprietate, precum în cazul împrumutului de con-
translativ al sumaţie, ci numai translativ de folosinţă a lucrului împrumutat (dreptul de folosință ca
dreptului de drept de creanţă), comodatarul fiind un detentor precar [art. 918 alin. (1) lit. a) C.civ];
folosință = riscul pieirii fortuite a lucrului este suportat, în continuare, de către proprietarul
acestuia;
= comodatarul poate exercita acțiunile posesorii [art. 949 alin. (2) C.civ.], dar nu
împotriva comodantului [care este persoana „față de care există obligaţia de resti-
tuire a bunului” — art. 950 alin. (2) C.civ.].
Contract — în temeiul contractului de comodat se nasc obligaţii numai pentru comodatar, care
unilateral își asumă obligația de a conserva bunul primit spre folosință și de a-l restitui como-
dantului după o anumită perioadă;
— obligaţiile comodantului ce pot apărea incidental pe parcursul executării contrac-
tului nu derivă din voinţa comună a părţilor şi nu sunt interdependente cu cele ale
comodatarului, ci sunt obligaţii extracontractuale, având ca temei gestiunea de afa-
ceri, îmbogățirea fără justă cauză sau delictul civil.
Contract, în — în principiu, se încheie în considerarea persoanei comodatarului, iar din acest motiv
principiu, cu încetează prin decesul comodatarului;
:
caracter intuitu — doar comodatarul poate folosi bunul împrumutat, el neputând permite unui terţ să
personae îl folosească decât cu aprobarea prealabilă a comodantului, întrucât comodatarul
deţine bunul numai în folosinţă proprie (art. 2148 alin. (2) C.civ.];
CONTRACTUL DE
ÎMPRUMUT
409
- caracterul intuitu personae nu este însă de esența com
odatului, deci ar fi
un contract de comodat să se încheie fără să se aibă în celei auziclusiv pos ibil ca ]
persoana |
comodatarului.
—————— |
m)
2 Condiţii de validitate şi dovada contractului de comodat
Condiţiile de validitate ale contractului de comodat vor fi analizate în măsura în care prezintă particul
rtăti faţă de condiţiile generale de validitate ale actului juridic, care au fost
expuse în volumul | fișa nr ci
Capacitatea| - fiind un act de administrare, părţile trebuie să aibă capacitatea de

a efectua acte
de |
părților administrare;
- dacă bunul se află în coproprietate, contractul de comodat nu se poate încheia
decât cu acordul tuturor coproprietarilor, sub sancţiunea inopozabilității contractului
față de coproprietarul care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului
(art. 641 alin. (4) și art. 642 alin. (1) C.civ.];
— comodant poate fi orice persoană care are dreptul de a folosi bunul, dacă nu i s-a
interzis aceasta prin lege sau prin contract (art. 2147 C.civ.);
= comodantul nu este necesar să fie chiar proprietarul bunului, ci poate fi şi un
uzufructuar sau locatar, cu condiţia ca transmiterea folosinţei să nu îi fie interzisă;
în mod excepțional, comodatarul poate avea calitatea de comodant în condiţiile
art. 2148 alin. (2) teza a II-a C.civ.
Obiectul - orice bun mobil sau imobil, în măsura în care împrumutarea nu este interzisă prin
norme speciale sau este permisă doar în anumite condiţii;
- numai bunuri care, prin natura lor sau prin voinţa părților (comodatul ad pompam
et ostentationem), sunt neconsumptibile şi individual determinate (nefungibile):
a) numai bunurile nefungibile sau fungibile prin natura lor, însă privite de părți ca
nefungibile prin contract [art. 543 alin. (3) C.civ.];
b) numai bunuri neconsumptibile sau consumptibile prin natura lor, însă privite de
părţi ca neconsumptibile prin contract [art. 544 alin. (3) C.civ.];
= condiţia ca bunul să fie nefungibil și neconsumptibil rezultă din faptul că bunul ce
face obiectul comodatului trebuie restituit în natură, respectiv comodatarul trebuie
să restituie exact bunul pe care l-a împrumutat, iar nu un bun asemănător sau de
același gen, așa cum se întâmplă în cazul împrumutului de consumație;
= în cazul unui bun consumptibil prin natura sa, în absenţa clauzei exprese privind
destinaţia bunului dată de părți (clauza prin care părţile îl consideră ca necon-
sumptibil), imprumutul este prezumat a fi de consumaţie, iar nu de folosință;
= bunurile neconsumptibile și nefungibile (certe) prin natura lor nu pot fi consi-
derate de părți ca fungibile și consumptibile (bunuri de gen), deoarece într-un ase-
menea caz ar fi vorba despre un alt contract; spre exemplu, dacă telefonul mobil
dat în folosinţă gratuită nu trebuie să fie restituit, ci se înlocuiește cu un alt telefon
regulile
sau cu un alt bun, contractul nu mai este de comodat, ci vor fi incidente
specifice contractului de schimb;
de como-
= se admite că și drepturile incorporale pot forma obiectul contractului
dat, în măsura în care legea specială nu prevede altfel; spre exemplu, în materia
gratuit este considerat un
proprietăţii industriale, contractul de licență cu titlu
contract de comodat, întrucât întruneşte toate elementele esențiale ale acestuia; _ _
410 CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT
———— E
ia
s locuințele pot forma
E E AIA ==
ma o obiectul comodatului în măsura şîn care mite prog
prietapr ==
dreptul să închirieze sau locatarul are dreptul să subînchirieze, precum ul are
la chirie, caz în care contractul dobândește natura juridică a hala drept că |
renunţe
folosinţă gratuită, pe baia |
— bunurile proprietate publică pot fi date în
instituţiilor de utilitate publică [art. 136 alin. (4) din Constituţie şi ant, 874 c i cea
aa acest |
drept nu se conferă însă în baza unui contract de comodat, ci priit
de Buvern), admi.
nistrativ cu caracter unilateral sau printr-un act normativ (hotărâre
- împrumutarea cărților din biblioteci publice se face cu titlu grat
It (Legea |
nr. 334/2002 privind bibliotecile, republicată).
- prin contractul de comodat nu se transmite dreptul de proprietate, ci numai dz |
Dreptul
de folosință temporară a bunului care formează obiectul contractului; reptuj |
transmis
- comodatarul nu poate transmite folosința bunului împrumutat une; alte pers |
afară de cazul în care există aprobarea prealabilă a comodantului [art. 2148 spa
unui _ il |
teza a II-a C.civ.]; comodatarul răspunde dacă a încredințat bunul
obținut aprobarea prealabilă a comodantului; însă bunul împrumutat poate A Fe |
depozit fără aprobarea prealabilă a comodantului, deoarece depozitaruj nu se i |
folosi de bun fără învoirea expresă sau prezumată a deponentului, iar tea
bunului în depozit nu contravine intereselor comodantului. a |
Dovada - se face conform regulilor generale [art. 309 alin. (2) și urm. C.proc.civ.], contract] |
contractului putând fi încheiat prin înscris sub semnătură privată, cerut ad probationem dacă |
de comodat valoarea bunului depășește 250 de lei, redactat într-un singur exemplar (penru |
comodant), nefiind incidentă formalitatea multiplului exemplar și nici formalitatea |
„bun și aprobat”, deoarece comodatul nu este un contract sinalagmatic și nu poate |
avea ca obiect o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile; |
- indiferent de valoarea lucrului, predarea acestuia, fiind un fapt material, poate fi |
dovedită prin orice mijloc de probă. |
3. Efectele contractului
3.1. Obligaţiile comodatarului

Obligaţia — comodatarul trebuie să păzească şi să conserve bunul împrumutat cu prudenţa și |
de a păzi și diligenţa unui bun proprietar [art. 2148 alin. (1) C.civ.]; |
conserva = este o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, însă culpa comodatarului în pri- |
bunul vința îndeplinirii obligaţiei se apreciază într-un mod exigent (culpa levis in|
abstracto), fiind obligat chiar să sacrifice bunuri ale sale pentru a salva bunul
împrumutat, neavând un drept de opțiune între bunul său şi cel împrumutat în |
privința sacrificării bunului; |
= jurisprudenţă: s-a decis că, având în vedere obligația comodatarului de a se îngriji, |

ca un bun proprietar, de conservarea lucrului împrumutat, acesta are posibilitatea |
de a exercita acțiunea în evacuare a terţelor persoane care folosesc imobilul,|
Printr-un contract de comodat, comodatarul devine titularul unui drept de |
folosință, calitate care îi conferă dreptul de a exercita acțiunea în evacuare, această |
acțiune vizând protejarea dreptului de folosință, iar nu a dreptului de proprietate |
CONTRACTUL DE ÎMPR
UMUȚ 41
ue ————
/2006, în L.C. Sroica, Împr
(C.A. Brașov, s. civ., dec. nr. 130
i, 2010, p. via, A comodatul și |
creditul bancar, Ed. Hamangiu, Bucureștoto rul ) a deve nit inut il i ză |
= jurisprudenţă: dacă bunul (el ect rom |
odantul are Firei din cauza culpei |
comodatarului, care l-a manevrat greșit, com
C.A. Craiova, 96/2000 ei la contravaloarea |
dec. nr. 124
(a se vedea
bunului „în LC. SToicA, op. cit,,
p. 107-109). a ___]
utat decât în cetei
Z comodatarul nu poate folosi bunul împrum inaţia |
în lipsă, după natura bunul tate cu dest
acestuia determinată prin contract ori, ui [art. 2148 alin. (2) |
teza | C.civ.]; lui, comodantul poate cer 223 |
« în cazul schimbării destinaţiei bunu
Seira, rezilierea contrac-
tului și daune-interese [art. 1516 alin. (2) C.civ.]; de
s-a împlinit e ee ee
cere imediat restituirea bunului, chiar dacă nu nit sau,
în lipsă de termen, comodatarul nu s-a folosit d e bun potrivi iai
pa p it convenției [art. 2156
teza finală C.civ.];
= deoarece comodatul este un contract unilateral, comodatarul nu are obligat;
ţiasă >
în acest sens ori și-a asumat alte Bl
ieați
folosească 3 bunul; dacă s-a obligat

ă . a
.
calificat ca antrepriză, locați (reci-

procitate de obligaţii), contractul ar trebui , țiune sau alt
contract.
Răspunderea pentru pieirea sau deteriorarea bunului

1. comodatarul nu răspunde pentru pierde i i :
ral Puii ta fă aer ice Rezi Iată
numai din folosinţa în ori
C.civ.]; A VREI UD
= dacă bunul este utilizat potrivit scopului pentru care a fost împrumutat, riscul
pieirii sau deteriorării fortuite va fi suportat de către comodant, în calitate de pro-
prietar al bunului, sau, după caz, de cel care este proprietarul bunului;
2, în principiu, comodatarul răspunde pentru pieirea sau deteriorarea bunului, chiar
dacă aceasta se datorează unei forţe majore, atunci când [art. 2149 alin. (2) Cv J:
a) foloseşte bunul cu altă destinaţie decât aceea pentru care i-a fost împrumutat
b) prelungeşte folosinţa după scadenţa obligaţiei de restituire; |
* excepție: chiar în ipoteza încălcării acestor obligații, comodatarul nu răspunde de
pieirea sau deteriorarea bunului din caz de forță majoră dacă dovedește că bunul ar
fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forțe majore [art. 2149 alin. (2)
teza a II-a C.civ.]; sarcina probei aparține comodatarului, care este prezumat a fi în
culpă pentru încălcarea obligaţiei de a folosi bunul conform destinaţiei și de a-l
restitui conform convenției;
când
3. comodatarul răspunde pentru pieirea sau deteriorarea bunului şi atunci
încredințat, cu orice
aceasta este produsă de către persoana căreia, la rândul lui, i l-a
titlu;
comodatar o cauză exone-
- fapta imputabilă exclusiv terțului nu constituie pentru
ratoare de răspundere față de comodant;
împotriva terțului, în baza raportului
- comodatarul va avea însă acţiune în regres
juridic încheiat cu acesta;
terţul, comodantul poate să exercite împotriva
- deşi nu are niciun raport juridic cu delictuală, dacă sunt
fie o acțiune în răspundere civilă
acestuia fie o acţiune oblică,
răspunderi;
îndeplinite condiţiile angajării unei asemenea
UMUT
412 CONTRACTUL DE ÎMPR
lui împrumutat şi în situaț a:
nde ru orăpiei derea carbunu
pentmaj e com oda tar ul l-ar fi put ut feri Care ]
4. comodatarul răspu îi Întrebuin. |
ăde
pieirea este cauzat decât unul dintre cele două bunuri
| e
bu n pr op ri u sau cân d, neputând salva

,
|
țând un j
su (art. 2150 C.civ.);
preferat pe al si e bunului propriu, răspunderea comodatarului se- va an Eaja indie. |
; : | decă
* în cazu cel împrumutat; |
ă bunul său era mai mult sau ma al pleda Oros ei ecât edi |
rent dacă ieire, evaluarea bunului se face în funcți de momentul
= în caz iii astfel încât comodantul să își poată
procura un alt bun Pale,ic
pronunță
cu cel împrumut
at, scăzâ5ndu-se însă, dacă este cazul, echivalentul uzurii ie
t destinaţiei convenite.
ui ca |
tr iv i
urmare a fo lo si nţ ei po
|
iscurilor
pin deteriorării sau pieirii la Ep împrumutat este suportat |
de comodant, în calitate de proprietar (res perit ouina); o |

sau pieirii fortuite:
. prin excepție, comodatarul suportă riscul deteriorări
a) în cazul prevăzut de art. 2149 alin. (2) teza J:C.civi: folosește bunul Cu altă deşţi.
nație decât aceea pentru care i-a fost iiprumautat, destinaţie determinată prin
contract ori, în lipsă, după natura bunului, afară de cazul când dovedește Că bunul ar
i se datorează
fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza forței majore căreia
|
deteriorarea sau pieirea;
b) în cazul prevăzut de art. 2149 alin. (2) teza a Il-a Esi prelungește folosința după
scadenţa restituirii, afară de cazul când dovedește că bunul ar fi pierit ori s-ar fi
deteriorat oricum din cauza forței majore căreia i se datorează deteriorarea sau |
pieirea;
Pe |
c) în cazul prevăzut de art. 2150 C.civ.: pieirea este cauzată de forța majoră de
comodatarul l-ar fi putut feri întrebuințând un bun propriu sau când, neputând salva
decât unul dintre cele două bunuri, l-a preferat pe al său;
- dispoziţiile legale privind suportarea riscului sunt supletive, deci părțile pot deroga
de la acestea; de exemplu: comodatarul s-ar putea obliga să suporte riscul pieirii for.
tuite în toate cazurile, comodatarul ar putea fi absolvit de obligația de a suporta riscul
în cazul prevăzut de art. 2150 C.civ. etc.
Cheltuielile făcute cu folosinţa bunului
- comodatarul suportă cheltuielile pe care le-a făcut cu folosința bunului, inclusiv cele
necesare conservării lui [art. 2151 alin. (1) C.civ.]; el nu are dreptul să ceară restituirea
acestor cheltuieli, întrucât sunt un accesoriu al folosinţei; |
- fiind vorba de o normă supletivă, părţile pot deroga de la conţinutul art. 2151 C.civ. |
Obligaţia de a — comodatarul este obligat să restituie, în natură, exact bunul împrumutat (inclusiv |
restitui bunul fructele, în măsura în care bunul este producător de fructe), iar nu un bun asemă- |
nător sau de același gen, așa cum se întâmplă în cazul împrumutului de consumație; |
= dacă restituirea în natură este posibilă, comodatarul nu poate oferi, iar cate
dantul nu poate cere un alt bun sau echivalentul în bani al bunului împrumutat, |
afară de cazul în care părţile se înțeleg în acest sens (printr-o novaţie sau chiar prin
clauză inserată în contractul de comodat);
= chiar dacă bunul împrumutat a fost deteriorat din culpa comodatarului, acesta
este obligat să-l repare și să-l restituie în natură; dacă însă executarea în natură nu
CONTRACTUL DE ÎMPR
UMUT 413
este posibilă sau nu îi mai folosește comodantului ori părțile convin î n

a : . acest sens,
restituirea se va face prin echivalent;
= obligaţia de restituire în natură a bunului se execu
tă în locul în care bunul
la data încheierii contractului, afară de cazurile în care există stipulație
Ea = i
locul restituirii se poate stabili potrivit naturii presta
ției sau în temeiul
alia îi
al practicilor statornicite între părţi ori al uzanț
elor; A
= pentru fructele restituite, comodatarul are dreptul să preti
ndă de la comod
restituirea cheltuielilor necesare pe care le-a efectuat pentru producerea “pe
ceperea fructelor [art. 550 alin. (4) C.civ.];
a
a nu poate opera compensația între obligația de restituire (în natură — n n.) a
bunului dat în comodat și o altă obligație [art. 1618 lit. b) C.civ.], comodatul i dei
și obligaţia de restituire în natură neputând avea ca obiect o sumă de bani
sau o
anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.
Scadenţa obligaţiei de restituire
- comodatarul este obligat să restituie bunul [art. 2155 alin. (1) C.civ.]:
a) la împlinirea termenului convenit;
b) în lipsă de termen, după ce s-a folosit de bun potrivit convenției;
= jurisprudenţă: s-a decis că „s-a îndestulat trebuința comodatarului” în condițiile în
care acesta a folosit terenul comodantului 5 ani, perioadă în care și-a desfășurat
activitatea comercială și a obținut profit (C.A. București, s.a IV-a civ., dec.
nr. 1322/2006, în L.C. SroicA, op. cit., p. 109-113);
- dacă nu a fost convenit un termen pentru restituire, comodatarul este obligat să
înapoieze bunul la cererea comodantului atunci când (art. 2155 alin. (2) C.civ.]:
a) fie contractul nu prevede întrebuinţarea pentru care s-a împrumutat bunul;
b) fie întrebuinţarea are un caracter permanent;
- restituirea anticipată (înainte de împlinirea termenului convenit sau, în lipsă de
termen, înainte de folosirea bunului potrivit convenției) poate fi cerută de como-
dant (printr-o notificare sau prin cerere de chemare în judecată) atunci când
(art. 2156 C.civ.):
a) comodantul are el însuşi o nevoie urgentă şi neprevăzută de bun;
= de exemplu, în practică s-a reţinut că acesta avea nevoie de locuința proprietatea
sa, care forma obiectul contractului de comodat, întrucât, în urma divorțului,
locuința comună a fost atribuită soției comodantului (în acest sens, C.A. Brașov,
dec. nr. 862/2013, www.rolii.ro);
b) comodatarul decedează;
c) comodatarul îşi încalcă obligaţiile;
drept de op-
= refuzul nejustificat de restituire conferă comodantului proprietar un
care poate fi for-
ţiune între acțiunea în revendicare (acţiune reală, imprescriptibilă,
proba, uneori dificilă, a dreptului
mulată și împotriva terţilor, dar care presupune
(acţiune personală, prescriptibilă şi
de proprietate) și acțiunea izvorâtă din contract
său de proprietate, simpla
care îl scutește pe comodant de a face dovada dreptului de restituire,
pentru a face admisibilă cererea
dovadă a contractului fiind suficientă
terţilor care ar deține bunul împrumutat);
dar care nu poate fi intentată împotriva i i ap em
,il, apreci
at a avut ca obiect un imobil
pentru ipoteza în care contractul de comod
cdura specială de evacuare din imobilele folosite za)
că s-ar putea recurge și la proc C.proc.civ.
u |
lementa tă de art. 1034 și urm.
ocupate fără drept, reg
ie
rea bunului. Începutul termenului de prescripţ
Acţiunea personală în resti tui începu
ligaţiei de restituire se rezolvă și problema privind
- în funcţie de scadenţa ob A) j |
extinctive;
ve,
tul cursului i prescripi ției i extincti
incepe să curgă de la expirarea
- termenul general de prescripţie extinctivă, de 3 ani,
de bun potrivit
la care comodatarul s-a folosit
termenului convenit sau de la data
(2) C.civ.].
convenției [art. 2524 alin. |
o
al contractului de comodat
Caracterul de titlu executoriu
— în privința obligaţiei de restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriy
sau printr-un înscris sub semnă-
atunci când acesta a fost încheiat în formă autentică
şi:
tură privată cu dată certă
it înc eta rea con tractului prin decesul comodatarului sau prin expi
a) fie a interven
(1) C.civ.]; DA
rarea termenului [art. 2157 alin. .
restituire, iar contractul nu prevede îitre
b) fie nu s-a stipulat un termen pentru
buinţarea pentr u care s-a împrumutat bunul ori întrebuinţarea prevăzută are a
.];
caracter permanent [art. 2157 alin. (2) C.civ
ă
= într-o asemenea ipoteză, o eventual cerere de chemare în judecată prin care
s-ar solicita obligarea comodatarului la restituirea bunului se va respinge ca lipsită
de interes.
Dreptul de retenţie
- comodatarul nu poate invoca dreptul de retenţie, cu ocazia îndeplinirii obligaţiei de
restituire, pentru obligaţiile ce s-ar naşte în sarcina comodantului (art. 2153 C.civ.);
= textul nu distinge în funcţie de izvorul obligaţiei (gestiunea de afaceri, imbo-
Pluralitatea de |
| — comodatarii
gățirea fără justă cauză, delictul civil).
răspund solidar faţă de comodant (de exemplu, în cazul în care bunul a
comodatari pierit doar din culpa unuia dintre ei) (art. 2154 C.civ.);
— în cazurile prevăzute de art. 2149 alin. (2) și art. 2150 C.civ., comodatarii suportă
solidar riscul pieirii fortuite, chiar dacă niciunul dintre ei nu este în culpă;
— comodatarul care execută obligaţia are un drept de regres împotriva celorlalţi
comodatari;
— printr-o clauză expresă de renunțare la solidaritate, solidaritatea dintre comodatari
poate fi înlăturată, total (în favoarea tuturor, obligația devenind astfel divizibilă) sau
parțial (în favoarea unuia ori unora dintre comodatari — art. 1453 C.civ.).
3.2. Obligaţiile comodantului

Regulă - în temeiul caracterului unilateral, contractul de comodat nu
creează obligații directe
ete comodantului, însă pot exista situaţii în care contrac
tul dă naștere la unele
obligaţii care decurg din executarea propriu-zisă
por: a contractului.
ii
Obligația de a e vorba despre cheltuieli le pentru lucrăaa rile necesare asupra bunului, care nu
rambursa anu- Ea fi prevăzute la încheierea contr
actului, atunci când:
mite cheltuieli a) como dantul a fost înştii
înştiinţat Îîn prealabil,i dar nu s-a opus efectuării
lor; ori
CONTRACTUL DE
ÎMPRUMUT
415
b) comodantul nu a putut
fi înştiinţat în timp util din
cauza u rgenţei
(art. 2151 alin. (2) C.civ.]; lucrărriilor]
= comodatarul nu are dreptul de a cere restituire a
cheltuielilor pe ca
folosința bunului (inclusiv cele necesare conserv arii re le-a făcut cu
lui), nic i a celor utile ori
voluptuare; a celor
= în ipoteza în care condițiile pr
evăzute de lege nu sunt indeplini
te, cheltuielile nu
sunt supuse restituirii, de exemplu, cheltuie
lile pentru | ucrările care nu sunt nec
| sare, deși se dovedesc a fi utile. e-
|
— deşi comodantul nu are o obliga
[obligaţia de a ție de garanție pentru vicii ascunse simi
vânzătorului sau a locatorului, totuși, como lară celei
! răspunde pen- Ei . dci datarul va avea dreptul la repararea ui reiu-
prej
tru prejudiciul diciului cauzat de viciile ascunse ale bunului, însă numai în cazul în care
_ E , j pri ata
| cauzat de încheierii contractului, comodantul le cunoştea, dar nu i le-a adus la cuno
ştinţă como-
| viciile ascunse datarului (art. 2152 C.civ.);
= răspunderea comodantului pentru viciile ascunse este similară cu cea a dona-
! ale bunului
torului [art. 1019 alin. (2) C.civ.], consecință a caracterului gratuit al contractului;
= întrucât contractul de comodat nu produce efecte față de terțul dobânditor al
bunului, ca în cazul locațiunii, va putea fi angajată răspunderea comodantului în
situația în care comodatarul este stânjenit în folosirea bunului de către terțul căruia
comodantul i-a transmis dreptul de proprietate; ca regulă, va fi vorba de o
| răspundere delictuală, afară de ipoteza în care comodantul și-a asumat obligația de
garanţie contra evicțiunii, caz în care ar răspunde contractual.
4. Încetarea contractului de comodat
Cazuri de | a) implinirea termenului sau folosirea bunului potrivit convenției;

încetare b) rezilierea contractului în caz de nerespectare a obligaţiilor izvorâte din contract,
potrivit dreptului comun (art. 1516 C.civ.);
c) restituirea anticipată a bunului înainte de scadenţa obligaţiei de restituire sau la
cererea comodantului;
d) moartea comodatarului, în situația în care contractul s-a încheiat în considerarea
persoanei acestuia;
Sb = efectele contractului pot înceta și prin confuziune, în ipoteza în care comodatarul
devine proprietarul bunului prin cumpărare, donaţie, moştenire etc. sau în situația
în care comodantul îl moștenește pe comodatar;
= comodantul poate denunța unilateral contractul înainte de împlinirea termenului
sau, în lipsă de termen, înainte de momentul la care comodatarul s-ar fi folosit de
bun potrivit convenției, atunci când comodantul însuși are o nevoie urgentă și
neprevăzută de bun; în acest caz nu este nevoie să fie dovedită culpa comoda-
tarului;
= jurisprudenţă: tacita relocaţiune este o instituţie juridică specifică locaţiunii,
contract cu titlu oneros, neputând fi invocată în cadrul unui contract de comodat
(I.C.C.., s. a II-a civ., dec. nr. 1490 din 27 septembrie 2016, WwWW.Scj.ro);
să restituie bunul,
= în cazul decesului comodatarului, moștenitorii lui sunt obligați
la cererea como-
chiar dacă în contract s-a prevăzut un termen ulterior, însă numai
dantului (art. 2156 C.civ.); oii
UMUT
416 CONTRACTUL DE ÎMPR
Ta contractul poate înceta și În cazul în care comodiatarul decade din benefii
menu (art. 1417 C.civ.), caz în care obligația de restituire
devin u
er . i e de Îndată |
E exigibilă (art. 1418 C.civ.).

aaa
IIL. ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAȚIE
1. Consideraţii generale
1.1. Notiune
Noţiune - contractul prin care o parte (împrumutătorul) remite celeilalte părți (împrumutatuj
o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile Prin natura lor
iar împrumutatul se obligă să restituie, după o anumită perioadă de timp, aceeaşi
sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate [art. 2158 alin. (4)
C.civ.]. SE ea]
1.2. Caractere juridice
Contract real — pe lângă acordul de voințe al părţilor,

este necesară, pentru însăşi încheierea
vala-
bilă a contractului, şi tradițiunea, deci predarea materială, efectivă, a sumei
de bani |
sau a bunurilor împrumutate;
— dacă, la momentul încheierii contractului, bunul se afla deja în deținereaî
mpru- |
mutatului, părțile pot considera că predarea bunului a fost deja efectuată;
— chiar dacă contractul s-a încheiat în formă autentică, însă predarea bunu
lui nu a |
avut loc, contractul de împrumut de consumaţie nu este valabil
încheiat, fiin d vorba |
numai despre un antecontract (promisiunea de a contracta);
— dacă părţile au încheiat o promisiune de împrumut, iar
bunul se află deja în deţi-
nerea beneficiarului, se poate pronunţa o hotărâre
care să ţină loc de contract, |
formarea valabilă a contractului nemaipresupunând
remiterea materială a bunului |
(art. 2145 C.civ.]. |
Contract, în — gratuitatea nu este de esenţa contractului de împru
mut de consumaţie, ca în cazul
principiu, cu comodatului, ci de natura sa;
titlu gratuit şi — în lipsa unei stipulaţii contrare, împrumutul se
prezumă a fi cu titlu gratuit [art. 2159 |
dezinteresat alin. (1) C.civ.];
|
* excepţie: în cazul unui împrumut care are ca obiect
o sumă de bani, acesta se pre- |
zumă a fi cu titlu oneros, până la proba contrară
(art. 2159 alin. (2) C.civ.]; |
împrumutul cu titlu gratuit este un contract dezint
eresat, iar nu o liberalitate, |
deoarece împrumutatul este obligat la restituire; în conse
cință, în această materie nu |
sunt aplicabile incapacitățile speciale prevă
zute pentru liberalități.
__
Contract trans- — nu este un contract translativ: doar de folosință,
Mă -
ca în materia comodatului, ci trans-
lativ al dreptu-
lativ de proprietate, împrumutatul devenind proprietarul bunului şi suportând riscul |
lui de proprie- pieirii acestuia. |
tate
|
CONTRACTUL DE ÎMPRUM
UT 417
a. 2 se nasc obligații doar pentru cel împrumutat, acesta având obligați
,
aceeaşi sumă de bani sa u cantitate gația de a restitui îm-
(Contra
= teral p rumutătorului de bunuri de aceeasi x
ŞI natură şi
unilă calitate; Ş
: a 9? = 4
|| - obligaţiile împrumutătorului ce pot apărea incidental pe parcursul
executării spin
şi nu sunt interdependente
| tractului nu derivă din voinţa comună a părţilor
esti cele ale
| împrumutatului, ci sunt obligaţii extracontractuale, având ca temei
| afaceri, îmbogățirea fără justă cauză sau delictul civil; iii
| - chiar dacă este cu titlu oneros, împrumutul rămâne unilateral, întrucât şi obligaţi igaţia
| de plată a dobânzilor aparţine tot imprumutatului.
[zi n - în principiu, se încheie în considerarea persoanei împrumutatului.
principiu,
| a
| caracter intuitu
2, Condiţii de validitate și dovada contractului de împrumut de consumaţie
e în măsura în care pre-

ă de va li ale cont ract ului de împrumut de consumaţie vor fi analizat
can juridic, care au fost expuse în
intă particular iţiile generale de validitate ale actului
ităţi3; față de cond
volumul, fișa nr.
(Capacitatea — atât împrumutătorul, cât și împrumutatul trebuie să aibă capacitatea necesară pen-
| părților tru a încheia acte juridice de dispoziție;
| - împrumutătorul trebuie să fie proprietarul bunului, soluție ce rezultă din caracterul
| translativ de proprietate al împrumutului;
| - atunci când o persoană acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional, nu îi
| sunt aplicabile dispoziţiile legale privind instituţiile de credit şi instituţiile financiare
| nebancare [art. 2158 alin. (2) C.civ.].
Obiectul
— o sumă de bani;
| imprumutului _| — alte bunuri mobile fungibile și consumptibile prin natura lor.
| Dovada — dacă valoarea bunului împrumutat, fără adăugarea dobânzilor, depășește suma de
|
! contractului 250 de lei, contractul de împrumut nu va putea fi dovedit cu martori sau prezumții
judiciare, ci prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată (sau prin mărtu-
| risire), cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 309-310 C.proc.civ., precum și de alte
dispoziţii legale;
— întrucât contractul are ca obiect o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile
| şi este unilateral, înscrisul sub semnătură privată doveditor al contractului
respecte formalitatea „bun şi aprobat” [art. 275 C.proc.civ.]; în caz de
trebuie să
nerespectare,
privată, dar va putea fi socotit ca
înscrisul nu este valabil ca înscris sub semnătură
|
început de dovadă scrisă ce poate fi completat cu alte mijloace
proba cu martori și prezumții; lipsa formalităţii se
de probă, inclusiv prin
acoperă și prin executarea volun-
|
acestei executări, ori prin recunoaș-
tară a obligaţiei de către imprumutat, în limita
terea expresă sau tacită; _
singur exemplar (pentru împrumutător) ,
- înscrisul poate să fie redactat într-un pentru
de art. 274 C.proc.civ. numai
formalitatea multiplului exemplar fiind prevăzută
[eecăi înscrisurile sub semnătură privată care constată
contracte sinalagmatice.
3. Efectele împrumutului de consumație aaa, SEI

: | i
Ia raului valabil încheiat, împrumutatul devenind p Oprietari
I
- are loc în temeiul on ieirii acestuia (art. 2160 C.civ.);
Transferul inad ilă riscul p al executării la
dreptului i de t şi= suportând
bu nului mur intrinsec contractului, care presupune consum,
proprietate - este u a
e
substa nţarlor.
lori împrumuta te în
bunurilor
Obiigaţiai de - este bligaţ incipală

ia prpia în sarcinIE a împrummiutatului; A |
E 8 Li are obligaţia să restituie bunurile imprumutate, chiar dacă aaa
restituire ra ie nu ar fi prevăzută expres în înscrisul constatator al contractului, dacă sa |
e
E ște că predarea s-a făcut cu titlu de împrumut.
dovede
i ivatiei
ulit
obligaţiei de resti ituire
împrumutatul N
se obligă | Ş |
să restituie aceeaşi sumă de bani (sumă
—] ,
. . . Nomi-
nală) sau cantitate de bunuri de aceeaşi natura şi calitate cu cele pe care le-a primit
[art. 2164 alin. (1) şi (2) C.civ.], oricare ar fi variaţia valorii sumei de bani ori creşterea
SE = hat eţului bunurilor;
Sile pot stipula clauze de indexare
sau de revizuire pentru a se
proteja împotriva riscului devalorizării banilor/creşterii sau scăderii preţului bunu rilor;
* dacă întinderea obligaţiei de restituire a fost stabilită prin referire la O monedă
străină, dar restituirea propriu-zisă ar urma să se facă în moneda națională, princi-
.
piul nominalismului monetar este aplicabil în privinţa monedei care determină
întinderea datoriei (moneda străină), iar, în privința monedei în care se va face
plata (moneda naţională), indexarea se va realiza prin intermediul cursului de
schimb, ipoteză în care, în doctrină, se vorbește despre coexistența principiului
nominalismului monetar cu indexarea automată;
- dacă părţile nu au convenit altfel, restituirea se face:
a) în natură, deci se restituie aceeași cantitate şi calitate de bunuri împrumutate,
oricare ar fi creşterea sau scăderea preţului acestora la momentul restituirii;
= restituirea sumei de bani împrumutate are ca obiect doar suma nominală primită,
oricare ar fi variaţia valorii acesteia, dacă părţile nu au convenit altfel [art. 2164
alin. (2) C.civ.];
b) prin echivalent, în sensul că, dacă nu este posibilă restituirea în natură de bunuri
de aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate, împrumutatul este obligat să plătească
valoarea lor la data şi locul unde restituirea trebuia să fie făcută (art. 2164 alin. (3)
C.civ.], iar dacă data și locul restituirii nu au fost determinate, după valoarea
bunurilor din momentul în care împrumutatul a primit bunurile pe care trebuie să le
restituie, care este momentul încheierii contractului [art. 1640 alin. (2) C.civ.];
= art. 2164 alin. (3) C.civ. vizează cazul în care obligația de restituire prin echivalent
se execută la scadenţă; însă, în caz de întârziere în executare, împrumutatul poate
fi obligat la plata de daune-interese moratorii.
Termenul de restituire stabilit de părți
— în cazul imprumutului cu titlu oneros, termenul de restituire se prezumă a fi stipulat

în favoarea ambelor părţi, iar în cazul împrumutului cu titlu gratuit, termenul de
restituire se prezumă a fi stipulat numai în favoarea împrumutatului (art. 2161 Ce); |
CONT :
NI Zei ceea RACTUL De ÎMPRUMUŢ
e DE ei 419
însă părțile pot coana, în cazul imprumutului cu titi ga
ital anaea siv pectae

resiba zululrosţi, mprter
că N Caone
tiv Za menul este sta-
lt num a) i
men uleest e staibilit în favoar umutului
Cu titlu
gratuit, ter
- imprumutătorul nu poate cere restituirea înainte d e implinirea
și în cunoștință de cauz d ina si ter menului
ce s-a executat de bunăvoie inte de împ li
v.); nire aa
nu este supus restituirii (art. 1414 C.ci
a termenul
ui |
_ restituirea anticipată a bunurilor împrumutate, din Gt dia

utului cu titlu gratuit a iniţiativă a împrumu-
tatulul, este posibilă în cazul împrum
r părți), însă, dacă i de cazul în care ter. |
menul 3 fost stipulat în favoarea ambelo
esar și acordul ir ui de restituire este |
considerat în favoarea ambelor părți, va fi nec pa CERU |
ca
că art. 2156 C.civ,, potrivit căruia co
- se admite rea |
|
bunului înainte de implinirea termenului convenit mat atunci tdi cere restituioie
ăzu tă de bun , nu se apl ică în eri a ir ma are o nev
urgentă și neprev |
, i
mutulu de con su- |
cu excepția cazca ului Ă în care : în contract există clauză în ens
cu excepţia
maţie, c . |
apreciat însă și că dispoziția legală ar trebui
rațiune, împrumutului de cons să se aplice, Ș pentru id entitate
ni .de |
umație cu titlu gratuit). e|
|
Termenul de restituire stabilit de instanță |
= instanţa poate stabili Ub termen de restituire atunci când acesta nu a fost stabilit de | |
părți prin contract, ținând seama de scopul împrumutului, de natura obligaţiei
şi a |
bunurilor ÎFqp/ muta t6, de situaţia părţilor şi de orice altă împrejurare relevantă
(art. 2162 Sin: (1) Cch.] (de exemplu, cuantumul împrumutului, dacă împrumutatul |
urmează să încaseze în viitor bani din vânzarea unui bun sau ca urmare a unor activi- |
tăți prestate etc.);
- când părțile au stipulat că împrumutatul va plăti numai când va avea resursele ne-
cesare, iar instanţa constată că împrumutatul deţine mijloacele necesare pentru a
plăti sau le va putea obţine între timp, termenul stabilit de instanță nu poate fi mai
mare de 3 luni [art. 2162 alin. (2) C.civ.];
= dacă însă instanţa constată lipsa resurselor împrumutatului, termenul va fi stabilit
conform criteriilor prevăzute de art. 2162 alin. (1) C.civ.;
= dispoziţiile art. 2162 alin. (1) sau, după caz, alin. (2) C.civ. sunt aplicabile și în
situaţia în care împrumutatul se obligă să restituie bunurile când va voi, întrucât
nici în această ipoteză nu a fost convenit un termen de restituire;
- cererea prin care se solicită instanței stabilirea termenului de restituire se soluţio-
nează potrivit procedurii prevăzute de lege pentru ordonanța preşedinţială [art. 2162 |
nu |
alin. (3) C.civ.], caz în care instanţa învestită cu cererea de ordonanță președinţială
|
trebuie să mai verifice condiţiile de admisibilitate specifice acestei proceduri speciale;
prescripţiei, în termenul |
- cererea de stabilire a termenului de restituire este supusă
general de 3 ani (art. 2517 C.civ.), care începe să curgă, în cazul prevăzut la art. 2162 |
alin. (1) C.civ., de la data încheierii contractului (art. 2163 C.civ.); sa el
prescripţia nu va începe să curgă de la
- în cazul prevăzut la art. 2162 alin. (2) C.civ., nu este născut |
d = 4 x
data încheierii contractului, deoarece, prin ipoteză, la acel moment n la
ului, ci de la data
că împinsta
de uta cere arelirea
nțeitulstabi E oace
mijl termleen nec esare p plății.
E dreptulîmprum
i care umut
împrută ul ului
torător a cunosc rumuta
i DN
|
"prescripția obligaț iei de
restituire
j
a începe
—
exti ncti vă a dre ptu lui împ rum ută torului de a cere restituirea ;
- prescripția su Ali
term e enu lui sus pen siv (stabilit de părți ori de instan
curgă de la impl inir ea - iei |
nțăr ii la beneficiul termenului stabilit exclusiv
caz, de la data renu m.
|
i (art. 2524 alin. (2) C.civ.].
imprumutător ulu
|
ractului de împrumut de consumaţi 3
Caracterul de titlu executoriu al cont
rumutatului sau prin expirarea îi
— în cazul încetării contractului prin decesul împ
încheiat prin act autentic sau inscris sub semnături
nului, contractul de împrumut
privată cu dată certă constituie, ca și în cazul comodatului, titlu executoriu, în privinţa
. (1) Gel; |
obligaţiei de restituire (art. 2165 coroborat cu art. 2157 alin
- şi în cazul în care termenul restituirii a fost stabilit de câtre instanţă, iar la scadență
împrumutatul nu restituie bunurile, contractul de impiurniat încheiat în formă auten.
iu
tică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă devine titlu executor |,
împlinirea acestui termen.
B. Obligaţiile împrumutătorului
Răspunderea 1. în cazul împrumutului cu titlu gratuit, împrumutătorul este ținut, întocmai ca şi
pentru vicii comodantul, să îl despăgubească pe împrumutat pentru prejudiciul cauzat de viciile
bunului împrumutat, adică pentru viciile ascunse cunoscute la data încheierii contrac-
m ——
tului şi necomunicate împrumutatului [art. 2166 alin. (1) C.civ., coroborat cu art. 2152
C.civ.];
2. în cazul împrumutului cu titlu oneros, se aplică în mod corespunzător regulile
referitoare la garanţia vânzătorului, împrumutătorul fiind răspunzător de prejudiciul
suferit de împrumutat din cauza viciilor bunurilor împrumutate (art. 2166 alin. (2)
C.civ.], putându-se lua deci una dintre măsurile prevăzute de art. 1710 alin. (1)
C.civ. (înlăturarea viciilor de către împrumutător sau pe cheltuiala acestuia; înlocuirea
bunului împrumutat cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii; reducerea corespun-
zătoare a dobânzii; rezilierea contractului de împrumut), iar împrumutătorul care, la
data încheierii contractului, cunoștea viciile bunului poate fi obligat și la plata de
daune-interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat împrumutatului.
4. Împrumutul cu dobândă
4.1. Consideraţii generale
Noţiune — acel împrumut de consumație cu titlu oneros, prin care împrumutatul

își asumă, |
alături de obligaţia de restituire la scadenţă a aceleiași sume de bani sau
cantităţi de |
bunuri fungibile și consumptibile, și obligaţia de a plăti împrumutătorului o
remu- |
nerație, numită dobândă.
__
Precizări — presupune existența, în plus față de elementele împrumutului
de consumaţie în
general, și a unei obligaţii, cu termen, constând în plata unei sume de
bani ori a altor
bunuri de gen, cu titlu de dobândă (obligație care trebuie
să fie expres stipulată în
contract, neputând fi prezumată);
— este un împrumut de consumație întotdea |
una cu titlu oneros; pla]
CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT
421
- dispoziţiile referitoare la împrumutul cu dobândă sunt aplicabile, în mod corespun-

zător, ori de câte ori, în temeiul unui contract, se naşte şi
o obligaţie de plată, cu ter-
men, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen, în măsura
în care nu există reguli |
particulare privind validitatea şi executarea acelei obligaţii (art. 2167 C.civ.), spre
exemplu, în cazul prevăzut de art. 1721 C.civ., referitor la plata dobânzilor asupra
prețului.
42. Dobânda
Aspecte - regula: părţile sunt libere să stabilească, în contractul de împrumut, rata dobânzii
comune atât pentru restituirea unui împrumut (dobânda remuneratorie), cât şi pentru
întârzierea la plată (dobânda penalizatoare);
* excepția: în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi
cu scop lucrativ, dobânda convenţională (remuneratorie şi/sau penalizatoare) nu va
putea depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an; orice clauză care nu
respectă limita menţionată este nulă de drept, iar creditorul este decăzut din
dreptul de a cere chiar și dobânda legală [art. 5 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 13/2011
privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligații bănești];
= valabilitatea nivelului dobânzii convenţionale se determină prin raportare la
dobânda legală de la data stipulării [art. 5 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011];
= dobânda convenţională trebuie constatată prin act scris, în lipsa acestuia
datorându-se numai dobânda legală (art. 6 din O.G. nr. 13/2011).
Dobânda Noţiune
remuneratorie | — constituie preţul împrumutului/al folosinţei capitalului şi curge din ziua în care suma
de bani a fost remisă împrumutatului (art. 2169 C.civ.); reprezintă fructele civile pro-
duse de bunul împrumutat;
— dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit
termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obliga-
ţiei, este denumită dobândă remuneratorie [art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011];
— reprezintă tot ceea ce părţile au stabilit în bani ori în alte prestații sub orice titlu sau
denumire și la care împrumutatul se obligă ca echivalent al folosinţei capitalului (bu-
nului împrumutat) [art. 2168 C.civ. și art. 1 alin. (5) din O.G. nr. 13/2011];
= dobânda poate consta, de exemplu, în transferul dreptului de proprietate sau de
folosință asupra unor bunuri mobile sau imobile ori în prestarea unor servicii;
* noțiunea de capital folosită de art. 2168 C.civ. nu înseamnă doar o sumă de bani,
ci cuprinde și alte bunuri fungibile și consumptibile potrivit naturii lor, care pot
forma obiectul unui împrumut de consumație, precum alimentele, materialele de
construcţii (cărămizi, gresie) etc.
Plata anticipată a dobânzii
— plata anticipată a dobânzii remuneratorii nu se poate efectua decât pe cel mult 6
luni (art. 2170 teza | C.civ.); dobânda astfel încasată nu este supusă restituirii, indife-
rent de variațiile ulterioare (art. 7 din O.G. nr. 13/2011);
= de exemplu, dacă la încheierea contractului a fost calculată dobânda conven-
țională maximă admisă pentru o perioadă de 6 luni și încasată de împrumutător,
uie vreo suma de bani în cazul în care, ulterior, rata
acesta nu va trebui să restit
|
dobânzii ar scădea; :
e det er minabilă , eventual ele surplusuri sau deficite sun supu- |
— dacă rata dobânzii est |
ului, cu excepția ultimei
ii de la o rată la a ta, a, | pe toată durata împrumut
se com pen săr |
e de împrumutător (art. 2170 sita
otdeauna câştigat ă în întregim
rate, care rămâne înt
a |l-a C.civ.).
ratorii
Calculul dobânzii remune mului sumei împrumutate
se va ca Icula numai asupra cuantu
— în principiu, dobânda | i A
O.G. nr. 13/2011];
(art. 8 alin.in. (1)(1) din alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 dispune că dobânzile remuneratorii
* excepție: art. 8 lație expresă în acest
pro duce dobânzi, dacă există o stipu
se pot capitaliza și pot dobânda
sens; în caz contrar, se va ap lica regula prevăzută de art. 8 alin. (1), adică
|
| |
capitalului iniţial;
se va calcula numai asupra tul să nu îi plătească
= excepția vizează situaţia în care părțile convin ca împrumuta
care o datorează
împrumutătorului dobânda periodic, ci să folosească și suma pe
scadentă; | |
cu titlu de dobândă remuneratorie
= exemplu: X îl împrumută pe Y cu 10.000 de lei pe o perioadă de 2 ani, cu o do-
bândă remuneratorie de 3% pe an, dobânda aferentă primului an este de 300 lei și,
capitalizându-se, produce şi ea dobândă, astfel încât dobânda aferentă celui de-al
doilea an va fi de 309 lei; Y îi va restitui lui X suma de 10.000 lei (capital inițial) +
300 lei (dobânda aferentă primului an) + 309 lei (dobânda aferentă celui de-al
doilea an), deci 10.609 lei;
- în cazul împrumutului de bani cu titlu oneros, când părțile au prevăzut plata unei
dobânzi (remuneratorii), dar nu au precizat cuantumul, se va plăti dobânda legală.
Dovada plăţii dobânzilor
- se face potrivit dispoziţiilor de drept comun înscrise în art. 1499 și urm. C.civ.
Prescripția dreptului la acțiune pentru plata dobânzilor
— dacă împrumutatul este obligat să plătească dobânzile prin prestații succesive,
prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație
devine exipibilă (art. 2526 C.civ.), deci termenul de prescripţie se calculează de la data
exigibilităţii fiecărei rate de dobândă;
— dacă însă dreptul la acțiune privind creanța principală s-a stins prin prescripţie
extinctivă, se stinge și dreptul la dobânzile remuneratorii datorate, chiar dacă pentru
aceste dobânzi nu s-a împlinit încă termenul de prescripţie (art. 2503 alin. (3) C.civ.].
Dobânda Noţiune
penalizatoare — constituie dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neindeplinirea |
obligaţiei respective la scadenţă [art. 1 alin. (3) din OG. nr. 13/2011);
— cu alte cuvinte, reprezintă penalizarea pentru întârzierea în restituirea împrumu-
tului; este datorată pentru întârzierea la plată a unei obligaţii bănești, respectiv
pentru nerestituirea, la scadență, a împrumutului primit;
— are rol de clauză penală, fiind o evaluare anticipată a despăgubirilor datorate pentru
intarzierea in executarea unei obligații bănești;
pas deosebire de dobânzile remuneratorii, dobânzile penalizatoare nu se pot capi-
aliza.
CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT 423
Calculul şi plata dobânzii penalizatoare |

— dacă împrumutul este cu titlu gratuit, dobânda penalizatoare nu poate fi cerută
decât pentru suma restantă la data scadenței obligaţiei de restituire și va fi calculată
până la momentul plății;
— dacă părțile au convenit și o dobândă remuneratorie, dobânda penalizatoare se va
calcula asupra întregii sume datorate de către împrumutat la scadență, respectiv
capital plus dobânda remuneratorie neplătită la termen, deoarece dobânda penaliza-
toare are natura juridică a daunelor-interese;
— pe temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului (art. 1531 C.civ.), se admite
că dobânda penalizatoare poate fi cumulată cu actualizarea sumelor de bani cu rata
inflaţiei;
- dacă părţile au convenit o dobândă remuneratorie la nivelul maxim admis de lege,
iar la scadenţă dobânda penalizatoare are o valoare inferioară, ea va fi majorată la
nivelul dobânzii percepute până la scadenţă [art. 1535 alin. (2) C.civ.];
= exemplu: X îl împrumută pe Y cu 10.000 lei pe o perioadă de 3 ani, iar părţile
convin o dobândă remuneratorie la nivelul maxim admis de lege, care se va plăti la
expirarea celor 3 ani și care ar urma să rămână neschimbată până la scadența
obligaţiei de restituire a sumei împrumutate, iar această dobândă ar fi (ipotetic) la
încheierea contractului de 7% pe an; în cazul în care Y nu restituie la scadență suma
împrumutată și dobânda remuneratorie, chiar dacă la scadență dobânda penali-
zatoare legală ar fi (ipotetic) de 5% pe an, dobânda penalizatoare pe care poate să
o pretindă X este de 7% pe an (aplicabilă întregii sume datorate, deci atât sumei
împrumutate, cât și dobânzii remuneratorii acumulate); dacă executarea silită ar
avea loc la un an de la scadenţă, X este îndreptăţit să obțină 10.000 lei (suma
împrumutată) + 2.100 lei (dobândă remuneratorie) + 847 lei (dobândă penaliza-
toare), adică 12.947 lei;
— dacă în contractul de împrumut nu a fost stipulată o dobândă penalizatoare mai
mare decât dobânda penalizatoare legală, împrumutatul va putea fi obligat nu numai
la dobânda penalizatoare legală, ci și la daune-interese compensatorii, care să îi per-
mită împrumutătorului repararea integrală a prejudiciului [art. 1535 alin. (3) C.civ.],
spre exemplu, în cazul în care împrumutătorul căruia nu i-a fost restituită la termen
suma împrumutată a fost nevoit să se împrumute în condiţii oneroase pentru a-și
executa propriile obligaţii față de terţi;
— pe temeiul regulilor generale din materia răspunderii civile contractuale, întârzierea
în executarea obligaţiei de restituire trebuie să fie imputabilă împrumutatului, culpa
lui fiind prezumată până la dovada contrară prin simplul fapt al neexecutării la
scadență; dovada cauzei străine neimputabile împrumutatului îl exonerează pe acesta
numai de plata dobânzilor penalizatoare, evident, nu și de obligația de restituire a
sumei împrumutate.
Dobânda - sediul materiei: O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penaliza-
legală pentru toare pentru obligaţii băneşti, precum și pentru reglementarea unor măsuri finan-
obligații ciar-fiscale în domeniul bancar;
bănești - se aplică ori de câte ori părțile au prevăzut dobânzi în contract (remuneratorii sau
[zz penalizatoare), dar nu au precizat cuantumul acestora; ___
i de referință
— rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzi
13/2011];
[art. 3 alin. (1) din O.G. nr.
a Băncii Naţionale a României ratei dobânzii de referință a
penalizatoare se stabilește la nivelul
- rata dobânazii legale
plus 4 puncte procentuale [art.3 alin. (2) din OG
ei
Băncii Naţionale a Români
nr. 13/2011]; : i î i ;
cu scop
— în ie juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderitei
izur te
ale pen alizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii 20%de
lucrativ, rata dobânzii leg cte procentuale, diminuat cu
ale a Rom ani ei plus 4 pun
referinţă a Băncii Naţion
| E |
[art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011];
cu scop
- în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi
lucrativ, rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de
cu 20% [art.3 alin. (3) din OG.
referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat
nr. 13/2011]; a salau
- în raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobân.-
da legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii
Naţionale a României plus 8 puncte procentuale [art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011),
- în privința raporturilor juridice cu element de extraneitate, atunci când legea
română este aplicabilă și când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală
este de 6% pe an (art. 4 din O.G. nr. 13/2011).
— în cazul în care împrumutatul nu restituie la termen bunul împrumutat, altul decât 0
Răspunderea
împrumutatu- sumă de bani, acesta datorează și daune-interese (art. 1536 C.civ.);
lui în cazul ne-
— dacă părţile nu au stipulat o clauză penală, împrumutătorul are dreptul la dobânda
legală penalizatoare, care se calculează asupra echivalentului în lei al bunului împru-
restituirii la
mutat;
termen a bu-
nului împru- — în cazul în care prejudiciul cauzat de întârzierea în executarea obligaţiei de restituire
mutat, altul
a bunului împrumutat este mai mare decât dobânda legală penalizatoare, împrumu-
tătorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului.
decât o sumă
de bani
5. Incetarea contractului de împrumut de consumaţție

Cazuri de a) plata; 7]
încetare b) rezilierea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către împru- |
mutat;
c) alte moduri de stingere a obligațiilor: remiterea de datorie, confuziunea, compen- |
sația etc.
Precizare — decesul împrumutătorului sau al împrumutatului, în principiu, nu duce la încetarea
|
contractului, datorită caracterului patrimonial al obligațiilor ce se nasc din contract, ce
vor trece la succesorii părților;
— în situaţia încheierii contractului intuitu personae, în cazul morţii împrumutatului, |
contractul încetează, obligația de restituire devine exigibilă, iar
contractul de împru- |
mur Încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată
|
certă constituie titlu executoriu [art. 2165 coroborat cu art.
2157 alin. (1) C.civ.].___]
CONTRACTUL
DE ÎMPRUMUT
i a 425
MP ARAȚIE INTRE IMPRUMUTUL DE FOLOSINŢĂ ŞI j
[. ȚIE A ŞI ÎMPRUMUTUL
ne CONSUMA
_ împrumutul de folosință Împrumutul de consumaţie
Deosebiri ———_.
-
coma (mprumatict cu titlu t
gratuit.
e [sumă
ap imPrumutu
de bani,
de
până consumaţecare are. ca obeca;
x =
esenţiala|menteun contra i, până la proba cont
cu titlu oneros. (ară, se prezumă a fi
-modatul are ca obiect, în principiu, bunuri
3 E ba determinate neconsumptibile (excep- | — împrumutul de consumaţie are ca obiect numai!
| bunuri fungibile şi consumptibile prin natura
lor
ad pompam et ostentationem).
| IN *
je: comodatul — imprumutul de consumaţie este
omodatul este translativ de folosință (como- translativ de pro-
„0 ar).
| dantul
da poate să nu aibă calitatea de propriet prietate (împrumutătorul trebuie să aibă
calitatea de
proprietar).
"comodantul trebuie să aibă capacitatea de a — împrumutătorul trebuie să aibă capacitatea
de a
incheia acte de administrare. încheia acte de dispoziţie.
comodatarul trebuie să restituie acelaşi bun

în — împrumutatul trebuie să restituie aceeaşi sumă de
sa. bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi
individualitatea
| calitate.
_ comodantul poate cere restituirea anticipată — împrumutătorul nu poate cere restituirea anticipată
| a bunului. a sumei de bani sau a unor bunuri de aceeaşi natură
şi calitate.
riscul pieirii sau deteriorării fortuite rezultate — riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului este
' numai din folosinţa în scopul căreia bunul a fost suportat de împrumutat (proprietarul bunului).
imprumutat este suportat de comodant, în cali-
tate de proprietar al bunului, sau, după caz, de
cel care este proprietarul bunului.
[= comodantul răspunde pentru prejudiciile — în cazul împrumutului cu titlu oneros, împrumută-
cauzate de viciile ascunse ale lucrului, dacă, deşi torul răspunde pentru prejudiciile cauzate de viciile
le cunoştea la data încheierii contractului, nu l-a ascunse ale lucrului, inclusiv potrivit regulilor referi-
prevenit pe comodatar. toare la garanţia vânzătorului.
pă Asemănări
- ambele sunt contracte reale şi unilaterale;
- obligaţia de restituire este principala obligaţie a comodatarului/împrumutatului; | | aa
- ambele contracte, în cazul încetării prin decesul comodatarului/imprumutatului sau î PE i
"termenului, constituie titlu executoriu, în ceea ce priveşte obligaţia de restituire, DER
asa)
formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată sara
Fișa nr. 32
CONTRACTUL DE RENTĂ VIAGERĂ
1. CONSIDERAŢII GENERALE
Noţiune anumite prin

contractul
unei care
perso o parte (numită debirentier) se obligă să efectueze în folosul ]
ane (numită credirentier) prestații periodice,
constând în Sume de |
C.civ.]. |
bani sau alte bunuri fungibile [art. 2242 alin. (1)
| | | Ei:
Moduri de = renta viageră poate fi constituită fie:
|
constituire. a) cu titlu oneros (în schimbul unui capital de orice natură);
b) cu titlu gratuit; | E A i
Reguli
aplicabile — renta viageră este supusă regulilor proprii ale arbului juridic de constituire, sub
rezerva dispoziţiilor art. 2242-2253 C.civ, care se aplică prioritar.
Părţile — credirentierul este beneficiarul prestaţiilor periodice convenite conform contrac-
contractului tului, iar debirentierul este persoana care se obligă la plata prestațiilor periodice;
= când renta viageră se stipulează în favoarea unui terţ (donaţie indirectă), părțile
sunt constituitorul (stipulantul), debirentierul (promitentul), iar credirentierul este
terţul beneficiar.
Obiectul — sume de bani sau alte bunuri fungibile;
prestaţiei — cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel, în cazul pluralităţii de credi-
debirentierului. | rentieri, obligația de plată a rentei viagere este indivizibilă în privința acestora
Pluralitatea de | (art. 2245 C.civ.);
credirentieri — moartea unuia dintre credirentieri nu duce la stingerea parţială a rentei, ci aceasta
urmează a se plăti integral credirentierilor supraviețuitori.
Insesizabilitatea | — numai renta viageră cu titlu gratuit poate fi declarată insesizabilă
prin contract;
rentei totuși, stipulaţia nu îşi produce efectele decât în limita valorii rentei care este nece. |
sară credirentierului pentru asigurarea întreţinerii (art. 2253 C.civ.); ||
" asigurarea întreţinerii, la care se referă art. 2253 C.civ., presupu
ne raportarea la
sumele necesare pentru hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, menaj,
folosinţa unei |
locuinţe corespunzătoare, precum şi îngrijirile şi cheltuielile
necesare în caz de |
boală [art. 2257 alin. (2) C.civ.];
— renta viageră cu titlu oneros este, în toate cazurile |
, urmăribilă, aceasta reprezen- |
tând echivalentul bunului înstrăinat sau al sumei plătite;
ea nu poate fi declarată
neurmăribilă, întrucât în acest mod ar putea
fi fraudaţi creditorii debirentierului.
Durata — regula: renta viageră se constituie pe nrmermani |
durata vieții credirentierului (art. 2242 |
contractului alin.(2) C.civ.];
o excepții: părțile pot conveni
-. » .
|
să constituie renta:
a) fie pe durata vieţii debirentie |
|
rului;
b) fie pe durata vieții unei terțe persoane
.
-
|
determinate [art. 2242 alin. (2) C.civ.];
.. -
|
CONTRACTUL DE RENT
Ă VIAGERĂ 427
c) fie pe durata vieții mai multor persoane, situaţie în care în
,principiu, obligația de
plată a rentei încetează la data la care deced
ează ultima di ntre aceste per
ţie: cazul în care părţile au convenit altfel (art. soane;
excep 2244 C.civ )
| CARACTERE JURIDICE
Si
Renta viageră cu titlu
oneros
Renta viageră gratuit
iv.]
| (art. 2243 alin. (1) teza2 | C.c anii Li (art. 2243 alin. (1) teza a II-a C.civ.]
caracterele juridice ale rentei viagere depind, în principal, de actul prin care a fost constituită, aceasta
ce reglementează
fiind supusă regulilor proprii ale actului juridic de constituire, sub rezerva dispoziţiilor
ontractul de rentă viager ă [art. 2243 alin. (1) C.civ.].
C — liberalitate (cazul rentei viagere constituite prin
2 contract aleatoriu (cazul rentei viagere consti-
de rentă viageră). donaţie sau prin testament).
țuite prin contractul — contract unilateral (donația) sau act juridic unila-
de rentă via-
contract sinalagmatic (contractul
rd) teral (legatul).
ace juridic consensual, ca regulă, putându-se în- | — în principiu, act juridic solemn;
cheia valabil prin simplul acord de voințe al păr- | — excepţie: când renta viageră este stipulată în fa-
ţilor contractante [art. 1174 alin. (1) C.civ.]. voarea unui terţ (donaţie indirectă), contractul nu
este supus formei (solemne) prevăzute pentru do-
nație (art. 2243 alin. (2) C.civ.].
- fie act juridic inter vivos (donația), fie act juridic
- act juridic inter vivos.
mortis causa (legatul).
— este translativă în ceea ce privește suma de bani
este translativă, credirentierul, pentru capitalul
ase- sau alte bunuri fungibile ce constituie obiectul
transmis, fiind ţinut de obligaţia de garanţie
rentei.
menea vânzătorului.
se — nu are caracter irevocabil în toate cazurile, întru-
7 este un contract irevocabil: debirentierul nu
cât, de exemplu, legatarul care nu poate îndeplini
"poate libera de plata rentei oferind restituirea
capitalului şi renunțând la restituirea ratelor sarcina (renta viageră) cu care este grevat legatul
plătite, fiind obligat la plata acesteia până la său fără a depăşi valoarea bunurilor primite în
decesul persoanei pe durata vieţii căreia a fost temeiul acestuia, se va putea libera predând bene-
sarcinii (credirentierului) bunurile ce i-au
constituită renta, oricât de împovărătoare ar ficiarului
putea deveni prestarea acesteia (art. 2252 C.civ.); fost lăsate prin legat sau valoarea lor [art. 1060
* dispoziţiile art. 2252 alin. (2) C.civ. nu împiedică | alin. (1) C.civ.].
aplicarea în cazul contractului de rentă viageră a
art.1271 C.civ. [impreviziunea) în privinţa
imprejurărilor survenite pe parcursul executării
contractului, care nu sunt determinate de durata
vieții persoanei până la decesul căreia a fost
___Constituită renta (art. 148 din Legea nr. 71/2011).
în ceea ce priveşte plata rentei.
- renta viageră este un act juridic cu executare succesivă
428 CONTRACTUL DE RENTĂ VIAGERĂ
CTULUI DE RENTA VIAGERĂ

III. CONDIȚII DE VALIDITATE ALE CONTRA
Condiţiile de validitate ale contractului de rentă viageră var aliate pi seg in care prezintă particu.
juridic, expuse în volumul |, fișa nr. 3.
larităţi faţă de condiţiile generale de validitate ale actului
gratuit
Renta viageră cu titlu mature za
Renta viageră cu titlu oneros
(art. 2243 alin. (1) teza | C.civ.] [art. 2243 alin. (1) teza a II-a C.civ.]
— vor fi aplicabile condiţiile de fond, de validitate, | — vor fi aplicabile condiţiile de fond, de validitate |
specifice contractului de vânzare (mai puţin pre- specifice donaţiei ori testamentului.
:
Ee e
țul).
— contract consensual, cu excepția cazului în care | — contract solemn (de regulă), afară de cazul în care
ar fi aplicabil art. 1244 C.civ., deci când crediren- | renta viageră este stipulată în favoarea unui terţ
tierul transmite sau constituie un drept real imo- (art. 2243 alin. (2) C.civ.].
biliar.
Cauze speciale de nulitate
- este lovit de nulitate absolută contractul (cu titlu oneros sau cu titlu gratuit) care stipulează o rentă
constituită pe durata vieţii unui terţ care era decedat în ziua încheierii contractului (art. 2246 C.civ.);
— nu produce niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o rentă pe durata vieţii unei
persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de
cel mult 30 de zile de la această dată (art. 2247 C.civ.);
= rămâne valabil contractul dacă renta s-a constituit în favoarea mai multor persoane şi numai
una/unele dintre acestea a/au decedat.
IV. EFECTELE CONTRACTULUI
1. Obligaţiile credirentierului
Obligaţia de — privește obligaţia de plată a capitalului sau de predare a lucrului promis în schimbul|
plată a rentei viagere constituite cu titlu oneros.
capitalului
Obligaţia de — obligația de garanţie contra evicțiunii și contra viciilor ascunse ale bunului care
garanţie constituie capitalul există numai dacă renta viageră este constituită cu titlu oneros.
2. Obligaţiile debirentierului
Obligaţia de — dacă părțile nu au convenit altfel, ratele de rentă se plătesc trimestrial în avans și in-
plată a rentei dexate în funcţie de rata inflației [art. 2248 alin. (1) C.civ.];
— dacă credirentierul decedează înainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a
plătit în avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei plătite aferente perioa-
dei în care creditorul nu a mai fost în Viaţă [art. 2248 alin. (2) C.civ.];
— nu are caracter intuitu personae; în caz de moarte a debirentierului,
obligația de
plată a rentei se transmite către moștenitorii acestuia;
CONTRACTUL DE RE
NTĂ VIAGERĂ
429
— în caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată
a ratelor scadente, credirentierul
cere sechestrul și vânzarea bunurilor debirentierului, până la concurenţa rul poate
suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor [art. 2250 alin. (1) C.civ ]; unei sume
” această suma se stabileşte, în condiţiile
. legii, pe baza unei expertize întocmite
conformitate cu metodologiaj de calcul ei î
aplicabilă în cazul asigurărilor de dă,
În erai seama, printre altele, de ratele
deja încasate de credirentier, de vârsta
şi de starea acestuia, , cheltuielile expertizei fiind su
irentieier
portate de debirent r
alin. (2) C.civ.]; ies
= în urma vânzării bunurilor sechestrate ale
debirentierului, suma astfel obținută se
va consemna la o instituție de credit și va fi plătită cred
irentierului cu respectarea
cuantumului și scadențelor convenite prin contractul de
rentă viageră [art. 2250
alin. (3) C.civ.];
a pentru situația în care debirentierul intră în lichidare, crediren
tierul își poate
realiza dreptul la rentă înscriind în tabloul creditorilor o creanţă al cărei cuantum se
determină pe baza unei expertize întocmite în conformitate cu metodologia de
calcul aplicabilă în cazul asigurărilor de viaţă [art. 2250 alin. (4) C.civ.].
" obligația de - pentru garantarea obligaţiei de plată a rentei constituite cu titlu oneros, crediren-
garanție tierul va beneficia de un privilegiu sau, după caz, de o ipotecă legală asupra capitalului
de orice natură, ce face obiectul rentei viagere [art. 2249 alin. (1) coroborat cu
art. 1723 C.civ.];
— pentru înscrierea ipotecii legale nu este necesară declararea valorii creanței garan-
tate [art. 2249 alin. (2) C.civ.].
Sancţiuni în caz — în cazul rentei constituite cu titlu oneros, credirentierul are un drept de opțiune:
de neexe- 1. poate cere executarea silită a rentei, în conformitate cu dispoziţiile art. 2250 C.civ.;
cutare a 2. poate cere rezoluțiunea contractului:
obligațiilor a) dacă debirentierul nu depune garanţia promisă în vederea executării obligaţiei
debirentierului sale ori o diminuează [art. 2251 alin. (1) C.civ.];
b) pentru neexecutarea fără justificare a obligaţiei de plată a rentei de către
debirentier [art. 2251 alin. (2) C.civ.];
= în lipsa unei stipulaţii contrare, rezoluţiunea nu conferă debirentierului dreptul
de a obţine restituirea ratelor de rentă deja plătite [art. 2251 alin. (3) C.civ.]; debi-
rentierul va trebui să restituie însă bunul sau suma de bani primită.
Fișa nr. 33
CONTRACTUL DE ÎNTREŢINERE
1. CONSIDERAȚII GENERALE
1. Notiune. Părțile contractului. Durata contractului
Noţiune - contractul prini care o parte se obligăipă

săă efectueze îiîn folosul
AI
celeilalte Părți sau aj
Rea age
unui anumit terț prestațiile necesare întreţinerii și îngrijirii pentru o anumită durată
[art. 2254 alin. (1) C.civ.].
. . 3 E, se
Moduri de - întreţinerea poate fi constituită fie:
constituire. a) cu titlu oneros (în schimbul unui capital de orice natură);
Reguli b) cu titlu gratuit;
aplicabile — contractul este supus regulilor proprii ale actului juridic de constituire, sub rezerva
dispoziţiilor art. 2254-2263 C.civ., care se aplică prioritar;
— dispoziţiile art. 2243-2247, art. 2249, art. 2251 alin. (1) şi art. 2252 C.civ., ce regle-
mentează contractul de rentă viageră, se aplică în mod corespunzător şi contractului
de întreţinere [art. 2256 alin. (1) C.civ.].
| Părțile — creditorul obligaţiei de întreţinere şi debitorul obligaţiei de întreţinere;
contractului = dacă întreţinerea este stipulată în favoarea unui terţ (donaţie indirectă), părțile
sunt constituitorul (stipulantul) și debitorul obligaţiei de întreţinere (promitent),
iar
creditorul obligaţiei de întreţinere este terţul beneficiar.
Durata — în principiu, se încheie pe durata vieții creditorului întreținerii, dacă prin contract
nu
contractului s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia
[art. 2254 alin. (2) C.civ.];
|
— părțile pot conveni ca întreținerea să se presteze:
a) fie pe o durată determinată în contractul de întreținere (termen
cu scadență
certă) [art. 2254 alin. (1) C.civ.];
b) fie pe durata vieții mai multor persoane, situaţie în care, în principiu,
obligaţia de |
întreţinere încetează la data la care decedează ultima dintre aceste persoane,
afară |
de cazul în care părţile au convenit altfel [art. 2256 alin. (1) coroborat cu art. 2244 |
C.civ.];
* în temeiul principiului libertăţii de voință, părțile ar putea conveni ca întreţinerea |
să se presteze pe durata vieţii debitorului întreţinerii.
iza
Contract — contractul de întreținere trebuie înche

iat în formă autentică, sub sancţiunea
solemn absolute (art. 2255 C.civ.); nulități |
o iii te
|
CONTRACTUL DE ÎN
TREȚINERE
431
Ri
— forma î autentică este aaacerută inclusivdăîn cazul întreţinerii stipulate în f
terţ, deşi donația indirectă este, în principiu, exceptată de la cerința ma unui 1) |
; aa ; î Ul au iq: |
pe care art. 2256 alin. (1) C.civ. o face la aplicarea co
= din trimiterea ti. |
a unor dispoziții din materia contractului de rentă Viageră, nu treb put Star |
zia
Z că | forma autentică| ad a.validitatem nu ar fi necesară î n icazul iieat |
întreținerea ar fi stipulată în favoarea unui terț, deoar ece art. 2Die |
în e a cama PI | ,
nicio distincţie, iar prevederile legale din materia contractului ia a se ||

r speciale di : Viageră
pot aplica numai dacă nu contravin normelo e din materia contractului : de |
întreţinere.
2 de regulă, contractul de întreţinere are caract
er oneros (ambele părţi urmăr ă|
obţină un avantaj în schimbul prestaţiei la care se obligă);
i |
e prin excepție, întreţinerea poate fi constituită și cu titlu gratuit
, anume fie prin |
ali
contract de donaţie, fie prin testament (legat) (art. . 2256 in. (1)(1 coroborat cu
art. 2243 alin. (1) C.civ.].
| Ea a — de regulă, Rr de întreținere încheiat pe durata vieţii creditorului întreținerii
mmm ae vointa n materie time

are caracter aleatoriu; TI
principiu,
a
|
contracte aleatorii;
E e se subclasifică în contracte comutative și
| SVIRgAL EIN că la moartea creditorului întreţinerii s-ar constata că valoarea

întreţinerii este semnificativ mai mică decât valoarea bunului transmis nu trans-
formă contractul într-o donaţie (spre a fi susceptibil de reducțiune ca liberalitate
excesivă care încalcă rezerva succesorală), ci este vorba de o consecință a
caracterului aleatoriu;
e prin excepție, întreţinerea poate fi și o liberalitate (cazul intreţinerii constituite
| prin contract de donaţie sau testament, deci cu titlu gratuit);
| * nu are caracter aleatoriu nici contractul de întreţinere (cu titlu oneros) încheiat pe
| un termen cu scadență certă.
' Contract, în — dacă este cu titlu oneros, contractul de întreținere este un contract sinalagmatic
! principiu, (ambele părți își asumă obligații reciproce și interdependente);
sinalagmatic = în practică, uneori, pentru ipoteza în care creditorul obligaţiei de întreținere
| transmite dreptul de proprietate asupra unei locuințe, părțile convin și constituirea
| unui drept de abitaţie viageră (sau chiar de uzufruct) în favoarea creditorului
| întreținerii;
unilateral
| - dacă întreţinerea este cu titlu gratuit, ne aflăm în prezența unui contract
E (donaţie) sau a unui act juridic unilateral (legat).
obligaţia de întreținere
| Contract cu — se încheie în considerarea calităţilor părților, drept urmare,
caracter este o obligație de a face strict personală și netransmisibilă, iar drepturile creditorului
(art. 2258 C.civ.);
„intuitu întreținerii sunt incesibile şi nici nu pot fi supuse urmăririi
nu poate fi invocat de părți pentru
|Personoe - caracterul personal al contractului de întreținere
| promovate de credi-
a se opune acţiunii în revocarea contractului (acțiunii pauliene)ai întreţin
de creditorii personali utului pentru
| torii lor sau acțiunii oblice introduse
ÎN en ai executarea sa (art. 2259 C.civ.).— ivă în tim
unei obligaţii cu executare "pna [ a i
ar
" Contract ce - contractul de întreținere dă naștere
„ : 4 ă zi zi S
anume obligaţia de a se asigura întreţinerea, care tr ebuie executată zi de 2, p
432 CONTRACTUL DE ÎNTREȚINERE
(termen cu scadenţă certă) sau, după caz, nedeterminată —

obligație cu rată determinată
ţă incertă); pe toată]
executare durata vieţii creditorului întreţinerii) (termen cu scaden
succesivă în cazul contractului de întreţinere cu titlu oneros, neexecutarea Imputabilă |
atrage însă rezilierea, ci rezoluţiunea, obligaţia creditorului întreținerii fiind n, aiva
— și în situația contractului de întreţinere cu titlu gratuit, în caz de neexecutaru | |
(2) și urm. C.ciy, $ Impu.-
tabilă, devine incidentă rezoluțiunea, deoarece art. 2263 alin.
tul de întreținere aa a
ră la rezoluţiune, fără a deosebi după cum contrac
oneros sau cu titlu gratuit.
II. DELIMITAREA FAȚĂ DE ALTE CONTRACTE
1. Delimitarea contractului de întreținere faţă de contractul de rentă viageră
[ Contractul de întreţinere Contractul de rentă viagere

| — dă naștere la o obligație de a face (de a asigura — dă naștere la o obligație de a da (de a plăti
prestațiile necesare întreţinerii și îngrijirii) în sar- în sarcina debirentierului; enta) |
| cina debitorului; — renta viageră este, în principiu, urmăribilă;
— drepturile creditorului întreținerii nu pot fi — renta viageră poate fi transmisă (spre
exemplu
urmărite; printr-o cesiune). A
— creanța de întreţinere este personală și netrans-
misibilă.
2. Delimitarea contractului de întreținere față de contractul de vânzare

| Contractul de întreținere L Contractul de vânzare
1. pentru a califica contractul ca fiind vânzare sau întreținere se va ține cont de modalitatea de plată a
prețului; în consecinţă:
— dacă obligația de plată a celui care dobândește — dacă înstrăinarea s-a făcut pentru o sumă de
bunul este o obligație de a face — de întreținere în bani (indiferent că se plătește în mai multe tranșe),
natură a unei persoane —, contractul va fi de contractul este de vânzare.
întreținere.
2. dacă se stipulează în contract, pe lângă obligația de plată a unei sume de bani, și obligația de
întreţinere, calificarea contractului, în lipsă de alte criterii, se face în funcție de obligația principală
Pa
raportată la valoarea lucrului înstrăinat, astfel:

- dacă prestația în bani reprezintă mai puţin de — dacă prestația în bani reprezintă mai mult de
————————
jumătate din valoarea bunului înstrăinat, contrac- jumătate din valoarea bunului înstrăinat, contrac-
tul este de întreținere. tul este de vânzare. a.)
CONTRACTUL
DE ÎNTREȚINER
“DE VALIDIT ATE AL E
433
E CONTRACTULUI DE ÎN
TREȚINERE
co MAE ale contractului de întreţinere
vor fi analizate în măsura în
c are prezintă partic
e e condiţiile generale de validitate ale actului juridic, care au fost expuse ula-
i n volumul |, fișa nr.
3,
faţă
=de părdisțilpoze iţitreebui[îne cazsă ulaibăîntreţ
capineaciriitatecu detitllu uexeone
rciros
țiu, depcrelindită,orulfinditrvotinrberiade un a juriu]
4 rar
nsmi a |
prietatea unui bun sau o sumă de bani, iar debitorul înt
reţinerii trebui pentu
obligaţia de întreţinere]; En
. i i
art 30 alin. (2) din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a
ă. la cerereaa
a rii
vârstnice prevede că „persoana vârstnică este asistat cesteia sau
i 3 ÎN ,
oficiu, după caz, de un reprezentant al autorităţii tutelare, în vederea înch SI)
oricărui act translativ de proprietate, având ca obiect bunuri proprii, în scopul ir
bil și contra ctului de întreț inere cu i i At
ici aplica
ţinerii şi îngrijirii sale”, Afiind deci
ros 3în care creditorul întreținerii este o persoană vârstnică în sensul acestei 1 | legi,
itlu one-
5
i
fără însă a fi afectată3î în vreun fel capacitatea civilă de exercițiu deplină a perso
ără însă
: perso BI,
anei
respective.
Zonsimţământul părţilor trebuie să fie liber exprimat
Consimţă-
gulile generale prevăzute de dreptul comun;
şi neviciat, fiind aplicabile 7e-
mântul
23cu toate că dreptul la întreţinere este un drept personal, netransmisibil, acţiunea în
nulitatea contractului de întreţinere pentru lipsa sau nevalabilitatea consimțămân-
tului este patrimonială și poate fi exercitată şi de moştenitorii părţilor contractante.
[za - prestaţia debitorului are ca obiect întreţinerea şi îngrijirea unei persoane;
| prestaţiei - prestațiile se stabilesc în mod echitabil, ținându-se seama de valoarea capitalului și
debitorului. de condiţia socială anterioară a creditorului întreţinerii (art. 2257 alin. (1) C.civ.];
" pluralitatea de | — debitorul este obligat, în special:
debitori și/sau a) să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, menaj, îngrijiri și chel-
creditori tuieli necesare în caz de boală, folosința unei locuințe corespunzătoare [art. 2257
alin. (2) C.civ.], neavând nicio relevanţă faptul că beneficiarul întreţinerii are sufi-
| ciente mijloace materiale de întreţinere;
ul întreţi-
| b) să plătească și cheltuielile de înmormântare, în cazul în care creditor
când întreţinerea are
| nerii decedează pe parcursul duratei contractului sau atunci
| caracter viager (art. 2257 alin. (3) C.civ.];
(art. 2258 C.civ.);
— creanţa de întreținere este incesibilă și insesizabilă
cazul pluralită ţii de debitori și/sau creditori,
| - dacă părţile nu au convenit altfel, în
în privința creditorilor, cât și în privinţa
| obligaţia de întreţinere este indivizibilă atât
| debitorilor (art. 2256 alin. (2) C.civ.].
întreţinerii se obligă
de întreţinere cu titlu oneros, creditorul
Obiectul presta- | — în cazul contractului |
tate sau un alt drept patrimonial;
ției creditorului. | să transmită dreptul de proprie este consi-
se obligă la prestarea unor servicii
Cauză consi- — clauza prin care creditorul întreţinerii
a a
|derată nescrisă | derată nescrisă [art. 2257 alin. (5) C.civ.]. ească cerințel e de validitate din
trebuie să îndeplin
| Cauza - cauza contractului de întreţinere ip
să fie morală; m
| dreptul comun, deci să existe, să fie licită și se apreciaz ă E ial e
imoral al cauzei
= jurisprudenţă: caracterul pretins
ulterior imora&,
cheierii contractului de întreţinere, cauza neputând deveni
| la momentu
i | l încheierii aces.
rece v aliditatea/nulitatea actului) juridic se raportează
contur
tuia;uia; îînn acest sens, j s-a decis că nute areşi untransfo imoral împrejur area că relaţiile
dintre părţi au devenit apropia rmate în convieţuire (Trib. Arad
intre ,
| : iunie 2016, 2 www.rolii.ro ). - pepe
„civ. nr. 663 din 22 iunie = - —
ad validita.
Forma — con i de întreţinere se încheie în formă autentică, cerută de lege
tem (art. 2255 C.civ.).
iei
contractului a . . Dee
ere (cu titlu oneros sau cu titlu

Cauze speciale — es te lovit de nulitate absolută contractul de întrețin
de nulitate gratuit) constituit pe durat a vieţii unui terţ cucare era erncaf]; în ziua încheierii con.
(1) C.civ. corob orat art. 2246 C.civ.
6 alin.
tractului i în ape
efect contractul de întreţinere cu titlu oneros constituit pe
LU suferea de o boală din
a cetiuri persoane care, la data încheierii Bu 225g
zile de la această dată [art.
cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de L |
cu art. 2247 Cuciv.];
alin. (1) C.civ. coroborat
= rămâne valabil contractul dacă întreţinerea s-a constituit in favoarea mai multor
persoane şi numai una/unele dintre acestea a/au decedat; în acest sens, în
rea a doi
practică s-a decis că, în cazul în care întreţinerea s-a constituit în favoa
soți, din care doar unul decedează în interval de 30 zile de la data încheierii
contractului de întreținere, nu există motive pentru constatarea nulităţii con.
tractului, supraviețuirea unuia dintre beneficiarii întreţinerii menţinând Cauza
juridică a convenției (Trib. Arad, dec. civ. nr. 626 din 21 mai 2015, wWwW.rolii.ro);
_ art. 31 din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice
stabilește, pentru contractul de întreținere cu privire la care s-ar aplica și acest act
normativ, că obligaţia de întreţinere şi de îngrijire, precum şi modalităţile practice de
executare a acesteia se prevăd expres în actul juridic încheiat de notarul public, sub
sancţiunea nulităţii.
IV. EFECTELE CONTRACTULUI DE ÎNTREŢINERE
1. Obligaţiile creditorului
Obligaţii ce — dacă întreținerea este constituită cu titlu oneros:

incumbă 1. obligația de a transmite dreptul de proprietate sau un alt drept patrimonial; |
creditorului 2. obligația de a preda bunurile care constituie capitalul și de a le conserva până la |
întreținerii predare; |
3. obligația de garanţie contra evicțiunii și contra viciilor ascunse ale bunului care
constituie capitalul. |
2. Obligaţiile debitorului
Obligația dea | Prestarea întreținerii în natură |

presta — executarea obligaţiei de întrețin ere are loc aîn nat ie at E |
aîntreținerea ură și semnifică ă asigurarea celor r |
necesare tralului creditorului întreţinerii pe tot timpul vieții sau, după caz,
pe durata |
o în structura elementelor indicate în art. 2257 alin. (2) C.civ., părţile putând |
restrângerea acestuia; |
mec ica conţinutul obligaţiei de întreținere, prin extinderea sau a ati
CONTRACTUL DE ÎNT
REȚINERE 435
T datorită caracterului preponderent alimentar al obligaţiei de întreţinere, ea trebui

a it i :
executată permanent, fiind o obligaţie de a face care se execută zi cu zi; , ule
_ criteriul după care se analizează asigurarea caracterului com plet al întreținerii este
cel al raportului dintre valoarea capitalului și nivelul de trai anterior al creditoru
lui
întreţinerii [art. 2257 alin. (1) C.civ.];
- dacă părţile nu au convenit altfel, obligaţia de întreținere se execută
la domiciliul
creditorului întreținerii, plata fiind portabilă;
- dacă există mai mulţi creditori şi/sau mai mulți debitori, obligaţia de a presta întreți-
nerea este indivizibilă, putând fi pretinsă integral de oricare dintre creditori și față de
oricare dintre debitori, astfel că, în caz de pluralitate de creditori, obligația nu este
considerată îndeplinită dacă nu s-a executat integral față de toți creditorii întreținerii
[art. 2256 alin. (2) coroborat cu art. 2261 alin. (1) C.civ.]; tocmai de aceea, neexecu-
tarea față de unul dintre creditorii întreţinerii poate atrage rezoluțiunea în întregime a
contractului, iar nu doar pentru cota-parte din bun ce a aparţinut creditorului față de
care obligația nu a fost executată;
- chiar dacă bunul care a constituit capitalul (obiectul prestației creditorului între-
ținerii, dacă întreţinerea a fost constituită cu titlu oneros) a pierit parțial sau total ori
și-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreţinerii nu este ținut să
răspundă, întreținerea continuă să fie datorată în aceeași măsură (art. 2257 alin. (4)
C.civ.];
= în cazul contractului de întreținere cu titlu oneros, debitorul întreţinerii nu se
poate libera de obligaţia întreţinerii oferind restituirea capitalului şi renunțând la
restituirea prestațiilor de întreținere deja executate (caracter irevocabil), fiind
obligat la întreţinere până la decesul persoanei pe durata vieţii căreia a fost consti-
tuită întreţinerea sau, după caz, până la împlinirea termenului cu scadență certă
convenit, oricât de împovărătoare ar putea deveni prestarea acesteia (art. 2256
alin. (1) coroborat cu art. 2252 C.civ.].
Transformarea întreţinerii în natură într-o sumă de bani
- în baza principiului libertăţii de voinţă (libertății contractuale), părţile pot conveni ca
prestarea întreţinerii să se facă prin echivalent bănesc, astfel încât să se plătească, la
termenele stabilite, sume de bani egale cu valoarea întreţinerii; din perspectiva obli-
gației debitorului întreţinerii, un asemenea acord de voințe valorează novaţie obiec-
tivă (prin schimbare de obiect), în sensul că obligația de întreţinere se stinge, fiind
înlocuită de o nouă obligaţie între aceleași părţi, având ca obiect plata unor sume de
bani; pe temeiul aceluiași principiu, părțile ar putea conveni nu numai plata periodică
a unor sume de bani, ci și plata unei sume globale;
- în lipsa înţelegerii părţilor, instanța judecătorească poate să înlocuiască, la cererea
oricăreia dintre părți, chiar și temporar, întreţinerea în natură cu o sumă de bani
corespunzătoare [art. 2261 alin. (1) C.civ.]: |
nu mai poate continua din
a) dacă prestarea sau primirea în natură a întreținerii
motive obiective;
b) dacă debitorul întreţinerii decedează;
poate continua din
- atunci când prestarea sau primirea în natură a întrețin erii nu mai
cuantumul sumei
culpa uneia dintre părți, instanţa va majora sau, după c az, diminua
— de bani care înlocuiește prestația de întreținere în conformitate cu dispozițiile nem
i
ționate mai sus [art. 2261 alin. (2) C.civ.];
- în situația în care întreținerea a fost înlocuită
cu o sumă de bani COrespunzătoare
devin aplicabile dispozițiile care reglementează contractul de rentă Viageră (art. 2263
alin. (1) C.civ.], ipoteză în care obligația de plată a rentei rămâne indivizibilă într
debitori, afară de cazul în care prin contractul de întreținere nu s-a conveni site
(art. 2262 alin. (2) C.civ.].
Garantarea - pentru garantarea obligaţiei de întreținere constituite cu titlu oneros, creditoruj
obligaţiei de a întreţinerii va beneficia de un privilegiu sau, după
caz, de o ipotecă legală aSupra |
presta capitalului de orice natură, ce face obiectul contractului de întreținere lart. 2256
întreținerea alin. (1) coroborat cu art. 2249 alin. (1) şi art. 1723 C.civ.];
— pentru înscrierea ipotecii legale nu este necesară declararea valorii crean
ței garan.- |
tate [art. 2256 alin. (1) coroborat cu art. 2249 alin. (2) C.civ.].
>>
V. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE ÎNTREȚINERE
Expirarea dura- — contractul de întreţinere încheiat pe durată determinată încetează |a expirarea

tei pentru care acestei durate [art. 2263 alin. (1) teza | C.civ.].
a fost încheiat
. "A . .. . . » a =
Moartea — moartea creditorului întreținerii constituie o cauză de încetare a contractului ny
creditorului numai în ipoteza întreţinerii cu caracter viager, ci și în situația în care contractul de
întreținere a fost încheiat pentru o anumită durată de timp și creditorul moare
Înainte
de împlinirea termenului [art. 2263 alin. (1) teza finală C.civ.].
Rezoluțiunea Cazuri în care poate fi cerută rezoluțiunea
.a u . ——————————__
contractului — rezoluțiunea contractului de întreținere poate fi dispusă în următoa

rele cazuri:
1. comportamentul celeilalte părți face imposibilă executa
rea contractului în condiții
conforme cu bunele moravuri [art. 2263 alin. (2) C.civ.];
2. neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreținere [art.
2263 alin. (3) teza|
Cicivi);
" pentru contractele de întreţinere care cad și sub
incidența Legii nr. 17/2000,
art. 34 alin. (3) din acest act normativ conferă legitimare
procesuală activă pentru
exercitarea acțiunii în rezoluțiune (din eroare, dispoziția
legală menționată se
referă la reziliere) și autorităţii tutelare/instanţei de tutelă
din unitatea admi-
nistrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliu
l sau reşedinţa, care
acționează „în nume propriu şi în interesul persoanei întreţin
ute” pentru neînde-
plinirea obligaţiilor din contract;
3. debitorul întreţinerii nu depune garanţia promisă în
vederea executării obligaţiei
sale ori o diminuează, în cazul unui contract de întreținere
cu titlu oneros [art. 2256
alin. (1) C.civ. coroborat cu art. 2251 alin. (1) C.civ.].
Caracterul judiciar al rezoluţiunii
— în primele două cazuri menţionate, rezoluțiunea se pronun
ță de instanța de judecată,
nefiind aplicabile dispoziţiile din Codul civil ce reglementeaz
ă rezoluțiunea unilaterală,
orice clauză contrară fiind considerată nescrisă [art. 2263
alin. (3) teza finală C.civ.]; ___|
CONTRACTUL DE ÎNTREȚINERE
437
dacă rezoluţiunea a fost cerută pentru comportamentul celeilalte părţi care face |
|
imposibilă executarea contractului, conform bunelor moravuri ori ca urmare a neexe- |
|
cutării fără justificare a obligaţiei de întreţinere, oferta de întreținere făcută
de debi- ||
torul pârât după introducerea acțiunii nu poate împiedica rezoluțiunea contractului |
(art. 2263 alin. (4) C.civ.], însă reclamantul poate renunţa la acţiunea în rezoluţiune,
de întreţinere.
acceptând, totodată, oferta
Efectele rezoluțiunii
ele menţiuni:
- repunerea părților în situația anterioară, cu următoar
a) în cazul contractului de întreținere cu titlu oneros, deși creditorul întreţinerii va
redobândi dreptul de proprietate asupra bunului transmis, debitorul în culpă nu
poate obține restituirea prestațiilor de întreținere deja executate [art. 2263 alin. (5)
C.civ.], însă, dacă debitorul a achitat și un preţ, acesta trebuie să îi fie restituit;
b) se admite că sunt supuse restituirii și impozitele şi primele de asigurare plătite de
debitorul obligaţiei de întreținere constituite cu titlu oneros, deoarece acestea cad
în sarcina proprietarului;
c) din interpretarea per a contrario a art. 2263 alin. (5) C.civ., rezultă că, dacă rezolu-
ţiunea nu este imputabilă debitorului, ci creditorului obligaţiei de întreţinere, acesta
din urmă va fi ţinut să restituie contravaloarea prestațiilor de întreținere executate;
d) pe temeiul principiului libertății de voințe, părțile pot conveni restituirea contra-
valorii prestaţiilor de întreţinere chiar și în ipoteza în care rezoluțiunea este impu-
tabilă debitorului obligaţiei de întreținere;
- dreptul la acțiunea în rezoluțiune se transmite moștenitorilor, dacă nu a fost exerci-
tată de beneficiar în timpul vieții [art. 2263 alin. (6) C.civ.], fără însă a începe să curgă
o nouă prescripţie extinctivă pentru moștenitori, deci, moștenitorilor li s-ar putea
opune prescripția acțiunii în rezoluțiune împlinită în timpul vieţii autorului lor.
Cazuri în care nu poate fi cerută rezoluţiunea
— rezoluțiunea nu poate fi cerută atunci când:
1. prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din motive
obiective; sau
2. debitorul întreținerii decedează [art. 2263 alin. (7) C.civ.];
— în aceste cazuri sunt aplicabile regulile referitoare la înlocuirea întreținerii cu o sumă
de bani corespunzătoare.
| Caz special de - contractul de întreţinere este revocabil în folosul persoanelor cărora creditorul
| revocare a întreţinerii le datorează alimente în temeiul legii dacă, prin efectul contractului, el s-a
| contractului lipsit de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiei de a asigura alimentele [art. 2260
alin. (1) C.civ.], fiind vorba de o acțiune revocatorie specială, în care legitimarea pro-
cesuală activă aparține creditorului obligaţiei legale de a asigura alimente, iar calitatea
procesuală pasivă revine ambelor părţi ale contractului de întreţinere;
- în acest caz, revocarea poate fi cerută chiar dacă nu există fraudă din partea debito-
rului întreținerii și indiferent de momentul încheierii contractului de întreținere
[art. 2260 alin. (2) C.civ.];
- pentru a nu dispune revocarea contractului de întreţinere, instanța are posibilitatea,
chiar și din oficiu, însă numai cu acordul debitorului întreținerii, să îl oblige pe acesta
din urmă să asigure alimentele persoanelor față de care creditorul întreţinerii are o
astfel de obligaţie legală, fără ca în acest mod să fie diminuate prestațiile datorate ]
|
față de creditorul întreținerii [art. 2260 alin. (3) C.civ.].
VI. ASPECTE PARTICULARE
= Jurisprudenţă. Distincția dintre obligaţia legală şi ai anl iii sin î ni Du neîntemeiate

susţinerile reclamanţilor, terţi faţă de contractul de in Di “ i îti ui ae ea contractului de
întreţinere între părinţi şi copii s-a urmarit îniiturarea or, ri , a moştenire şi că
încheierea contractului de întreţinere intre palinţi ŞI În era NENE ară, aa există o obligație
aniuii a e întreţinere între părin
legală de întreţinere. Niciun act normativ nu interzice DE
şi copii, iar obligaţia legală de întreţinere are un regim juridic istinct ia Dea de întreţinere Stabilit
prin convenţia părţilor (C.A. Târgu Mureş, s. civ., dec. NE. 624 din 1 octom re: ii Jurisprudență naţio-
nală 2004-2005, p. 116, apud L.C. SroicA, Contractul de întreţinere şi de rentă viageră. Practică judiciară şi
| | E
reglementarea din Noul Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 20).
* Jurisprudenţă. Executarea obligaţiei prin mandatar. Contractul de întreţinere se încheie In considerarea
persoanei ambelor părţi, iar, pe cale de consecinţă, obligaţia de întreţinere este esențialmente personală,
netransmisibilă, excepţie făcând cazul în care părţile au stabilit de comun acord că aceasta poatefi
executată şi prin mandatar. Pârâţii debitori nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile asumate, ej
fiind plecaţi de circa 8 luni în străinătate, perioadă în care au mandatat un terţ să presteze întreţinerea
reclamantei creditoare, deşi s-au obligat prin convenţie să o întreţină personal, aceasta având nevoie şi de
o atenţie specială, fiind surdo-mută şi nevăzătoare, cu gradul | de invaliditate (C.A. Timişoara, ș. civ,
dec. nr. 2922 din 31 octombrie 2001, în Buletinul jurisprudenţei, Culegere de practică judiciară 2000-2001,
p. 133-134, apud L.C. STOICA, op. cit., p. 72).
= Jurisprudenţă. Calificarea contractului. Convenţia intervenită între părţi are natura juridică a unui
contract de întreţinere, iar nu a unui contract de rentă viageră, în condiţiile în care părţile au avut încă de
la început reprezentarea obligaţiilor contractuale, cauza obligaţiei asumate fiind tocmai întreţinerea, chiar
dacă s-au stabilit modalităţi diferite de executare, respectiv într-o primă fază — achitarea unei sume de
bani, iar din momentul în care se naşte starea de nevoie a creditoarei obligaţiei de întreţinere — angajarea
unei persoane care va presta tot ceea ce este necesar în vederea întreţinerii acesteia. Faptul că s-a stipulat
în contract ca, într-o primă perioadă, prestaţia debitorilor să constea într-o sumă de bani, nu poate duce la
concluzia că natura juridică a contractului este cea de rentă viageră, în condiţiile în care voinţa părţilor, aşa
cum rezultă din clauzele contractuale, a fost aceea de a presta întreţinerea (C.A. Cluj, s. civ., de mun. şi
asig. soc., pt. min. şi fam., dec. nr. 1518/R din 15 iunie 2009, în Jurindex, apud L.C. Sroica, op. cit., p. 286).
Fișa nr. 34
CONTRACTUL DE TRANZACȚIE
GENERALE
i CONSIDERAŢII
d Noţiune și feluri
- contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite,
Con |
prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la
o parte la cealaltă [art. 2267 alin. (1) C.civ.];
= tranzacţia are ca premisă un conflict între părţi privind existența sau inexistența
unui drept subiectiv sau a unei alte situații juridice ce s-ar bucura de protecţie
judiciară, conflict care ar putea conduce la declanșarea sau care deja a declanșat
un proces între părți;
= tranzacţia nu se confundă cu alte mijloace prin care s-ar putea pune capăt con-
flictului fără a se ajunge la pronunţarea unei hotărâri pe fondul pretenției, precum:
renunțarea la dreptul pretins; renunțarea la cererea de chemare în judecată; recu-
noaşterea dreptului subiectiv pretins; achiesarea la hotărâre;
= tranzacţia mai trebuie deosebită de ratificare și de confirmare, în cazul acestora
neexistând echivalență, fiind deci acte juridice unilaterale.
ÎL
Felurile 1. tranzacţia extrajudiciară: se previne declanșarea unui proces;

tranzacţiei 2. tranzacţia judiciară: se încheie în cursul procesului, având ca efect stingerea acestuia.
| tranzacţi
Tranzacția - tranzacţia judiciară se încheie în formă scrisă şi va alcătui dispozitivul hotărârii
judiciară (art. 439 C.proc.civ.), care este cunoscută în practică sub denumirea de hotărâre de
expedient şi care constituie titlu executoriu pentru obligaţiile care izvorăsc din înțele-
gerea părților [art. 632 alin. (2) şi art. 633 pct. 2 C.proc.civ.];
— tranzacţia judiciară poate fi încheiată în ambele faze ale procesului civil, deci atât în
faza judecății (nu numai la judecata în primă instanţă, ci și la judecata în căile de atac),
cât și în faza executării silite;
— prin tranzacţia judiciară încheiată în faza executării silite nu se poate însă desființa
hotărârea ce constituie titlul executoriu, deci părțile pot tranzacționa numai în pri-
vința creanţei ce se execută silit.
| Contract, de - în principiu, pentru încheierea sa valabilă este necesar numai acordul de voințe al
regulă, părților;
! consensual - ad probationem, tranzacţia trebuie constatată în scris (art. 2272 C.civ.);
|
* prin excepție, este necesară încheierea contractului în formă autentică atunci
imobiliar;
când tranzacţia are ca efect transmiterea sau constituirea unui drept real
fi necesară numai în cazul tran-
= se admite că forma înscrisului autentic notarial ar
E zacţiei extrajudiciare, pentru că, în cazul tranzacţiei judiciare, consimțământul pâr- |
440 CONTRACTUL DE TRANZACȚIE
2 emnat în dispozitivul hotărârii pronunțate de instanţă, iar hotărârea]
ților este son fi asimilată înscrisului autentic; soluţia este eronată, deoarece
de expedient ar revede că hotărârea judecătorească are forța probantă a i
art. 434 Sa hotărârea nu este asimilată înscrisului autentic cu privire
la
înscris la Li ar fi cel de a constitui condiție de validitate
pentru încheierea
forma autentică notarială se impune și sa |
e e juridice); prin urmare,
cazul tranzacţiei judiciare având ca efect transmiterea sau constituirea unui drept
PE e (judiciară sau extrajudiciară) are efecte pur declarative, nu este

necesară forma autentică în nicio situaţie, deoarece recunoașterea unui drept
preexistent nu are semnificația unei înstrâinari.
- ambele părți își asumă obligaţii reciproce și interdependente prin prisma concesiilor
Aa și renunțărilor reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la o parte la
cealaltă. = a eco
| Contract cu — fiecare parte urmăreşte să obțină un folos patrimonial, prin evitarea declanşării
| titlu oneros procesului sau a continuării acestuia, în schimbul prestaţiei lacare se obligă.
Contract - fiecare parte cunoaște, la momentul încheierii contractului, existența și întinderea
comutativ obligaţiilor. . = — it]
Contract cu — tranzacţia, fiind rezultatul unor concesii reciproce şi implicând o legătură indisolu.
obiect bilă între toate raporturile pe care le conţine, este indivizibilă în ceea ce privește
indivizibil obiectul său (art. 2269 teza | C.civ.);
- în lipsa unei stipulații contrare, contractul nu poate fi desființat în parte (art. 2269
teza a II-a C.civ.), deci ar putea exista nulitate parțială sau rezoluțiune parţială numai
în cazul în care contractul de tranzacție conţine o clauză în acest sens;
= această regulă nu se aplică însă clauzelor considerate nescrise.
———————_
II. CONDIȚII DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE TRANZACŢIE
Condiţiile de validitate ale contractului de tranzacţie vor fi analizate în măsura

în care prezintă particula-
rități față de condiţiile generale de validitate ale actului juridic, care au fost expuse
în volumul |, fișa nr. 3.
Cerinţe speciale | 1. existența unui conflict de interese între părți,

care ar putea genera sau, după caz,
pentru a generat un litigiu;
încheierea 2. intenţia părților de a preveni un litigiu sau de a stinge litigiul
existent;
contractului de | 3. existența unor concesii reciproce sau
renunţări reciproce la drepturi ori transferul
tranzacţie unor drepturi între părţi;
= dacă lipsește cel puțin una dintre aceste cerințe,
de exemplu, lipsa reciprocităţii,
nu mai poate fi vorba de tranzacţie, ci, eventua
l, de o recunoaștere sau de o
renunțare, cealaltă parte neobligându-se însă la un
echivalent, adică să facă și ea
o recunoaștere, o renunțare sau să se oblige
la o prestație nouă reciprocă;
" este însă posibil ca actul procesual de dispoziție (desist
area reclamantului,
achiesarea la pretenţii sau la hotărâre) să fie consecința unei
tranzacții încheiate
anterior, spre exemplu, una dintre părți se obligă să renunţe la dreptul subiectiv
pretins prin cererea de chemare în judecată, în schimbul remiterii unui bun de
CONTRACTUL DE TRAN
ZACȚIE 441
către cealaltă parte, deși, pentru asemenea ipoteză, , ar fi mai ai sim
i ; plu (și mai prac-
din perspectiva
ticinstanţa |
unor aspecte procesuale, cum ar fi cheltuielile de e judecată) ca
să pronunţe o hotărâre prin care să ia act de tranzacţia să
. concesiile
ii nu trebuieie săsă fie de valoare egală,. si
fiind suficient ca părților; Ă
dere echivalente. părțile să le consi-

- părţile trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină pentru a dis
turile care formează obiectul contractului (art. 2271 teza | C.civ e iii
- persoanele care nu au capacitate de exercițiu deplină pot tranzacționa ii
teza finală C.civ.); numai în
condiţiile prevăzute de lege (art. 2271
= de exemplu, în cazul persoanelor puse sub interdicţie, tranzacţia se încheie 1
, în
numele acestora, de reprezentanţii lor legali, cu încuviințarea prealabilă a inst an-
ței de tutelă;
— tranzacţia făcută în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor puse
sub interdicţie şi ai dispăruţilor nu va împiedica judecarea cauzei, , dacă instanța
apreciază că aceasta nu este în interesul respectivelor persoane (art. 81 alin. (2)
!
C.proc.civ.].
_ trebuie să îndeplinească cerințele generale de validitate din dreptul comun îi
- pe lângă cerinţele generale de validitate din dreptul comun, în privința obiectului
tranzacţiei există următoarele particularități:
1. nu se poate tranzacţiona [art. 2268 alin. (1) C.civ.]:
a) asupra capacității sau stării civile a persoanelor;
= spre exemplu, mama copilului nu poate renunţa la acţiunea în stabilirea pater-
nităţii;
b) cu privire la drepturi de care părţile nu pot să dispună potrivit legii;
= de exemplu, ar fi lovite de nulitate absolută pentru obiect ilicit tranzacţia asupra
unei succesiuni nedeschise (art. 956 C.civ.), tranzacţia prin care s-ar urmări renun-
țarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi
(art. 38 C. muncii) etc.;
d din săvârșirea
2, prin excepție, se poate tranzacţiona asupra acţiunii civile derivân
rea pe cale separată
unei infracţiuni (art. 2268 alin. (2) C.civ.], prevenindu-se formula
a unei acţiuni în despăgubiri;
despăgubirile civile rezultate
= spre exemplu, se poate încheia o tranzacţie pentru
infracțiune;
din vătămarea sănătăţii unei persoane printr-o
ei; renunțarea făcută la toate drep-
3. tranzacţia se mărginește numai la obiectul la
decât asupra cauzei (litigiului) cu privire
turile, acţiunile și pretențiile nu se întinde
(1) C.civ.], adică efectele tranzacţiei se limi-
care s-a făcut tranzacţia (art. 2270 alin.
de interese);
tează strict la obiectul litigiului (conflictului ă, fie că
(litigiul) cu privire la care a fost încheiat
4. tranzacţia privește doar cauza fie că intenția lor
şi-au manifes tat intenţia prin expresii generale sau speciale,
părțile tranzacţiei lart. 2270
t în cuprinsul
rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzu
NI
alin. (2) C.civ.];
mpină un litigiu cu privire la un
= de exemplu, tranzacţia prin care părţile preîntâ
părţi cu privire la un alt bun.
anumit bun nu împiedică un litigiu între aceleași
——
trebuie să existe, să fie licită și morală, să nu se urmărească eludarea dispoziţiilor ]

3 3 a =
Cauza
persoane (spre exemplu, cre.
imperative ale legii sau fraudarea intereselor terțelor
i i af sri);
ditorii «ar sli pe absolută sau, după caz, instanța ar trebui să respingă al
ta pica.
rerea de a se pronunţa o hotărâre de expedient (și să continue judeca
le comune dobândite în
sului de partaj) tranzacţia prin care soții partajează bunuri
e, astfel încât
timpul căsătoriei, în cadrul comunității legale sau convenţional
soțului care este debitor al unui terț să ii revină o parte nesemnificativă din bu
nuri, care nu corespunde contribuţiei sale reale.
Încheierea - tranzacţia poate fi încheiată și prin mandatar, însă numai dacă mandatarul a fost
tranzacţiei prin împuternicit în mod expres [art. 2016 alin. (2) C.civ.], deci procura trebuie să fie
mandatar specială. aa]
III. EFECTELE CONTRACTULUI DE TRANZACŢIE
Precizare - tranzacţia poate da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele
care fac obiectul litigiului dintre părţi [art. 2267 alin. (2) C.civ.].
Efecte — după încheierea contractului de tranzacție, părțile nu mai pot formula pretenții cu |
extinctive privire la drepturile ce au format obiectul contractului;
— dacă drepturile cu privire la care părțile au tranzacționat sunt supuse ulterior jude-
căţii, se va putea invoca forța obligatorie a contractului (indiferent că tranzacţia a fost
judiciară sau extrajudiciară), iar cererea de chemare în judecată se va respinge fără a
mai fi cercetată pe fondul pretenției;
= și în cazul tranzacţiei judiciare se va invoca principiul înscris în art. 1270 alin. (1)
C.civ., iar nu autoritatea de lucru judecat a hotărârii de expedient, deoarece prin
acea hotărâre nu s-a soluționat fondul;
" efectul extinctiv al tranzacţiei nu poate fi extins și la alte drepturi (bunuri) care nu
au format obiectul tranzacţiei, spre exemplu, faptul că într-un proces de partaj soții
au tranzacționat cu privire la anumite bunuri comune nu împiedică un partaj
judiciar ulterior cu privire la alte bunuri comune, necuprinse în tranzacţie.
Efecte — de regulă, produce efecte pur declarative, deoarece are ca scop
recunoașterea unor
declarative drepturi preexistente, iar nu conferirea unor drepturi noi.
Consecințe
a) efectele declarative se produc și pentru trecut, de la data
nașterii drepturilor recu-
noscute prin tranzacție, care astfel se consolidează (efectele
operează retroactiv);
b) părţile nu sunt obligate să își garanteze reciproc drepturile
recunoscute (partea ale |
cărei drepturi au fost recunoscute prin tranzacţie nu este succesorul în drepturi al
celeilalte);
C) se admite că tranzacţia cu privire la bunurile imobile nu
este supusă înscrierii în
cartea funciară; totuși, pot exista cazuri în care radierea dreptului uneia dintre părți și
inscrierea dreptului celeilalte părți să se facă în temeiul unei tranzacţii cu efect
declarativ;
|
CONTRACTUL DE TR
ANZACȚIE
443
> d) în cazul tranzacţiei care produce efecte pur declarati ative, n e ee

e a u este posibilă rezolu-|
a ei cz
_ tranzacţia poate produce efecte translative sau constit
unei acțiuni în revendicare a unui bun, pârâtul recunoaște si i a în cazul
gfect | e pro ri t |
prietate al |
, u
reclamantului în schimbul altui bun), soluţie care decur ge din art. 2267 alin.
i , :
e sa
tutive
|
2 , 4
| vranslative .
(2) C.civ.
Consecințe
| a) în cazul în care prin tranzacție se transferă drepturi între părți, contractul va pro- |
duce efecte numai pentru viitor; |
b) în acest caz, va exista și o obligație de garanţie (dobândi nditoru ş
: Sp | este succesorul în
drepturi al celeilalte părţi);
c) tranzacţia cu privire la bunurile imobile este supusă înscrierii în cartea funciară:
îi
asumate la încheierea tranzacţiei
d) în caz de neexecutare a obligaţiei noi
| angaja răspunderea contractuală a debitorului; este posibilă și rezoluţiunea sau » hipdup
pentru neexecutarea obligaţiei.
caz, rezilierea contractului
| |
"tecte relative contractul produce efecte numai față de părți (de exemplu, tranzacţia dintre incul-
pat şi partea civilă nu este opozabilă părţii responsabile civilmente care nu a consimţit
|
la ea);
| - tranzacţia este inopozabilă terţilor care au dobândit anterior drepturi asupra bu-
ÎN nului litigios.
NZACŢIE
IV. DESFIINTAREA CONTRACTULUI DE TRA
roseata - tranzacţia poate fi afectată de aceleași cauze de nulitate ca orice alt contract
(art. 2273 alin. (1) C.civ.], chiar dacă este constatată printr-o hotărâre judecătorească
(art. 2278 alin. (1) teza | Cciv.].
[a | - nu poate fi anulată pentru eroare de drept referitoare la chestiunile care constituie
obiectul neînțelegerii părților și nici pentru leziune [art. 2273 alin. (2) C.civ.], această
| dispoziţie legală corelându-se cu prevederile înscrise în art. 1208 alin. (2) C.civ. și în
B art. 1224 C.civ.
| Cauze 1. dacă tranzacţia este încheiată pentru executarea unui act juridic lovit de nulitate
asupra nulității
! particulare de absolută, în afară de cazul în care părţile au tranzacționat expres
' nulitate (art. 2274 alin. (1) C.civ.];
| absolută 2. dacă a fost încheiată pe baza unor înscrisuri dovedite ulterior ca fiind false
|| (art. 2275 C.civ.);
|
rite ulterior rezultă că părțile
|
| 3. dacă din înscrisurile preexistente tranzacţiei şi descope
asupra căruia să poată tranzacționa
| sau numai una dintre ele nu aveau niciun drept
| (art. 2276 alin. (2) C.civ.].
unui act anulabil, caz în care anula-
1. dacă tranzacţia s-a încheiat pentru executarea tranzacţiei, nu
| particulare de | rea tranzacţiei poate fi cerută numai de partea care, la data încheierii
C.civ.]; J
„nulitate cunoștea cauza de anulabilitate (art. 2274 alin. (2) cererea părții care nu a cunoscu t că
| relativă 2. tranzacţia asupra unui proces este anulabilă la
e judecătorească intrată în autoritatea
| litigiul fusese soluționat printr-o hotărâr
lucrului judecat (art. 2277 C.civ.); ———————
E i]
3. dacă au fost descoperite ulterior înscrisuri necunoscute de toate părţile și Care ar fi

p utut influența conţinutul tranzacţiei, dar numa! in ipoteza în care înscrisurile au fost
cu știința acesteia, de către un ter (art. 2276
ascunse de către una dintre părți ie i
alin.
i (1) C.civ.], fiind un caz p
i ii articular de dol. — judecătorească,: ca poat :
7-5 hotărâre
i x i statată i prin | iși
Desființarea — chiar dacă tranzacţia este con
desființată printr-o acţiune în nulitate, în rezoluțiune ori in reziliere, precum orice alt
tranzacţiei esființată printr-
judiciare contract; re rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea
contractului de tranzacţie,
E se poate ce - „r fivorba de neexecutarea
unei obligaţii noi, deci când tranzacţia
însă numai dacă a z mira d uce şi efecte 5 translativi e sau constitutive;
xtrajudiciară) pro
iudiciară sau extra)
(judiciară este exclusă rezoluțiunea, deoarece concesiile
. nt a AA ința concesiilor
ii recipiproce, A tu pai iai își
în chiar momentul încheierii tranzacţiei, astfel încât nu s-ar putea
producmii efe
hier
bi i de neexecutare, , iar dacă vreuna dintre părţi ar dori să- revină asupra î conce.-
a făcut-o (de exemplu, va declanșa un proces prin care va încerca valo-
ieii ca pe care i
dreptului care a făcut obiectul site
concesiei), fiii
i se va opune principiul forței
rifi
ligatorii a contractului; | i : 2
= 2278 alin. (1) C.civ. se referă la acțiunea în rezoluțiune sau reziliere (precum
a evidenția asemănarea dintre tranzacţia judi-
şi la alte acțiuni în justiție) pentru
iar nu
ciară și orice alt contract sub aspectul exerătarii unor astfel de acțiuni,
pentru a exclude rezoluţiunea sau rezilierea tranzacţiei judiciare prin declaraţia
unilaterală în cazurile prevăzute de art. 1552 alin. (1) C.civ. (sau chiar rezoluțiune
sau reziliere de drept, dacă părțile au convenit în acest sens);
= evident că și în cazul tranzacţiei extrajudiciare poate fi exercitată acțiunea în
nulitate, în rezoluțiune sau în reziliere;
- tranzacţia judiciară (ca de altfel și tranzacţia extrajudiciară) poate fi atacată cu acţiu-
nea revocatorie sau acțiunea în declararea simulaţiei [art. 2278 alin. (1) C.civ.];
= în cazul admiterii acțiunii revocatorii sau în declararea simulației exercitate Împo-
triva unei tranzacţii judiciare, efectul constă în inopozabilitatea tranzacţiei judiciare
(și a hotărârii de expedient) față de reclamant;
— hotărârea prin care s-a desființat tranzacţia constatată printr-o hotărâre judecăto-
rească face ca aceasta din urmă să fie lipsită de orice efect [art. 2278 alin. (2) C.civ.],
fiind vorba de un caz de caducitate a hotărârii de expedient;
— hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între părţi poate fi atacată, pentru
motive procedurale, numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară (art. 440
C.proc.civ.);
» întrucât prima instanță nu a judecat pe fond, ci doar a luat act de învoiala
părților, legiuitorul a suprimat calea de atac a apelului, iar prin recursul exercitat
împotriva hotărârii de expedient nu pot fi invocate motive de fond, de exemplu, nu
s-ar putea invoca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ.;
= hotărârea de expedient poate fi atacată, în condiţiile legii, cu contestaţie în
anulare (de exemplu, instanţa a luat act de tranzacţia înfățișată
de una dintre părți,
deși partea adversă nu era legal citată și nici prezentă);
= de asemenea, hotărârea de expedient poate fi atacată și cu revizuire,
însă numai |
pentru anumite motive, care nu presupun o judecată de fond (spre exemplu,
dacă |
reprezentantul incapabilului a fost
de rea-credinţă).

Fise Civil Pananannanana

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fise Civil Pananannanana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fişa nr.

& CONSIDERAȚII GENERALE

1.1. Considerații generale

1.2. Incapacităţi speciale de a cumpăra

Incapacităţi speciale de a cumpăra

apărarea drepturilor celui ce

C.civ. dici; a) bunurile a căror vânzare se face rea unui po-

- practicienii în prin intermediul lor, vânzare ale cărei tenţial conflict

— alte asemenea ori a căror administrare o venirea de-

1.3. Incapacităţi speciale de a vinde

—— via Incapacităţi speciale de a vinde

1.4. Calitatea procesuală activă

cr iunii în anulare fiind îns:

2.1. Consideraţii generale

mării contractului de vânzare, consimţământul poate cunoaşte manifestări diferite ||

2.2. Promisiunea unilaterală de vânzare sau de cumpărare şi promisiunea bilaterală

2.2.2. Aspecte comune privind promisiunea unilaterală de vânzare sau de Cumpărare

- promisiunea fiind un contract, trebuie îndeplinite toate condițiile generale de vala-

2.2.3. Efecte specifice în caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin promisiunea

nci când promitentul fe

lează cu recunoașterea dreptului acestuia, iar prescripţia dreptului la acţiune înce-

2.2.4. Deosebiri ale promisiunii unilaterale de vânzare sau de cumpărare şi ale

sau pronunţarea unei hotărâri care

2.3. Aspecte privind arvuna și contractul de vânzare

— arvuna poate fi confirmatorie sau penalizatoare.

— reprezintă suma de bani plătită la momentul încheierii promisiunii de vânzare, de

- aîn am bele cazuri Însă,citând

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de

constă într-o sumă de bani plătită cu ocazia incheierii unei promisiuni

2.4. Pactul de opțiune privind contractul de vânzare

l-ar putea prejudicia pe beneficiar după ce devine cumpărător [de î e care

deveni caducă prin decesul ofertantului), deoarece, deși declarația promitentului

2.6. Dreptul de preempțiune

— termenul în care preemptorul trebuie să îşi exercite dreptul de preempţiune este de

E a Culturii, pentru mio ainu Saturii,clasat e în grupa A, say ai i

tor ul să nu noti fice biro ului de carte funciară

preemptorul trebuie să primească de la biroul de carte funciară toate informațiile |

3. Obiectul contractului de vânzare

3.1. Consideraţii generale privind obiectul contractului şi obiect

Condiţii privind obiectul contractului

debitorul (art. 1226 C.civ.); în materia vânzării, vân-

Obiectul material al obligaţiei

3.2. Bunul vândut

— = clauza de inalienabili tate este

vânzătorul va putea fi obligat, de asemenea, la daune-interese dă:

— în cazurile în care există prețuri legale obligatorii, se subînțelege că părțile au avut in

Preţul fictiv —————

Sancţiunea în cazul preţului fictiv

Sancţiunea în cazul preţului derizoriu

1. Interpretarea clauzelor contra ctului de vâ

- sunt aplicabile regulile generale de interpretare a contractului prevăzute de

2.1. Obligaţia de a transmite proprietatea sau dreptul vândut

Reglementare — Vânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului proprietatea bunului vândut|

2.1.1. Principiul transmiterii imediate, de drept, a dreptului de proprietate

Condiţii privitoare la părţi

Absența condiţiei suspensive sau a convenției privind amânarea transferului pro-

212. Excepţii de la principiul transmiterii imediate a dreptului de proprietate

» până la finalizarea lucrărilor de cadastru şi deschiderea cărților funciare, trance

- se poate stipula în contract ca vânzătorul să transfere un bun sau altul, pentru un

Alegerea prestaţiei de către creditor (cumpărător)

|| despăgubiri pentru bunul pierit, fie celă |

2.1.3. Efectele transmiterii proprietății

= în cele mai multe cazuri, pred

+ excepție: în cazul bunurilor neindividualizate la momentul incheierii contractului