Balade din cîmpie[modificare 

| modificare sursă]
Într-una din zilele de primăvară, poposește în Ciutura „oarecum abătută, întristată de
marile urâțenii ale acestei lumi” o fiară mitică, considerată a fi Marele Apărător al
câmpiei trimis de Dumnezeu pentru a-i apăra pe oamenii acelor locuri de haitele
sălbatice de lupi. Dulăul se stabilește în ograda lui Onache Cărăbuș. Țăran hâtru și
proaspăt căsătorit, Onache începuse să-și construiască o casă pe dealul mare, după ce
se certase cu fratele său de cruce Haralampie care își construise casa pe dealul mic.
Dar, spre deosebire de Haralampie care alesese un pământ fertil ca loc de casă,
Onache a nimerit un pământ sterp și bătut de vânturi. Poposirea dulăului (numit Molda
după cățeaua lui Dragoș Vodă din legenda descălecatului Moldovei) în curtea lui
Onache determină tratarea cu respect a stăpânului de către săteni și contribuie la
creșterea bunăstării gospodăriei. După vreun an de la acea întâmplare, Molda începe
brusc să urle și fuge în pădure, fără a se mai întoarce. A doua zi, ciuturenii află că
începuse Primul Război Mondial.
După ce a luptat timp de patru ani în Armata Rusă,[2] Onache Cărăbuș ajunge într-o
primăvară pe malul stâng al Nistrului și află că râul devenise granița
între Rusia și Regatul României. Dornic să ajungă acasă, el se aruncă noaptea în apele
umflate de sloiuri de gheață ale Nistrului și, sleit de puteri pe la mijlocul râului, este
salvat de Molda, care-l văzuse de pe stâncile aflate pe malul drept și sărise în ajutorul
său. Ajuns în Basarabia, Onache află că satul Ciutura arsese chiar în noaptea sosirii
sale. Într-o duminică frumoasă de la începutul lunii mai, Onache merge cu soția sa,
Tincuța, la pădure, urmat de câteva perechi de soți tineri, iar în ziua următoare ei se
apucă serios de treabă și își refac gospodăriile distruse de foc.[2] La vreo nouă luni s-au
născut în sat unsprezece copii, printre care și Nuța, fiica lui Onache.
Odată cu trecerea timpului, Haralampie devine tot mai bogat, cumpărând pământurile
vecine. Fiul său, Nică, elev la un liceu industrial din Soroca, se îndrăgostește de Nuța,
iar cei doi tineri decid să se căsătorească. Înainte de nuntă, Nuța suferă un accident și
devine șchioapă, iar Nică se căsătorește cu fata primarului din satul vecin Nuieluși;
mireasa era urâtă, dar avea o zestre mare. Doi ani mai târziu, pe când se întorcea de la
cosit într-o noapte de vară, ciutureanul Mircea Moraru se întâlnește cu Nuța care venea
de la Iași și cei doi tineri petrec împreună o noapte de dragoste în căruța cu fân, iar fata
se mută apoi la casa bărbatului său.
Onache Cărăbuș este mobilizat în Armata Română în primăvara anului 1940, dar se
întoarce acasă după ce Basarabia fusese ocupată de către URSS. Ocupanții sovietici
împărțiseră țăranilor moșia unui arendaș din Nuieluși, iar familia Cărăbuș primise două
hectare semănate cu maci, starea materială a ciuturenilor îmbunătățindu-se mult.
Eliberarea Basarabiei de către Armata Română a dus la reinstalarea vechilor rânduieli,
iar țăranii ce ocupaseră moșia arendașului au fost cercetați de jandarmi și bătuți. Cei
doi băieți ai lui Onache au plecat pe front și au murit în război.[2]
După reocuparea Basarabiei de către URSS în primăvara anului 1944 casele
ciuturenilor i-au găzduit timp de două săptămâni pe ostașii sovietici ce înaintau înspre
vest. Chiaburul Haralampie (al cărui fiu, Nică, se refugiase în România) a fost ridicat de
autorități și deportat la o mină de minereuri radioactive din Munții Ural, iar averea lui a
fost împărțită țăranilor săraci. Mircea Moraru, soțul Nuței, intrase ca voluntar în Armata
Roșie în vara anului 1941, fusese avansat până la gradul de sergent și primise trei

Untitled 1
 decorații, printre care și ordinul „Slava”. În calitate de soție a unui ostaș decorat, Nuța
primește ajutoare importante din partea statului sovietic, devenind stăpâna unei
frumoase gospodării. Într-un final, după cinci ani de absență, Mircea revine în satul
Ciutura, dar pare un om total schimbat.

Povara bunătății noastre[modificare | modificare sursă]

În primii ani după război în pădurile Basarabiei s-au aciuat bande de luptători
antisovietici (foști prizonieri români, dezertori din Armata Roșie sau felurite haimanale)
care atacau sovietele sătești. În satul Ciutura sosesc ofițeri de miliție care formează
echipe de tineri voluntari pentru a lupta cu bandiții, iar nopți la rând liniștea satului este
tulburată de focuri de arme automate. Într-una din zilele de vară, în timp ce se aflau pe
câmp la cules de floarea soarelui, Mircea și Nuța se întâlnesc cu Nică, ce se îndrepta
spre Prut, sperând să poată trece clandestin granița în România. Cei trei împart
împreună un prânz sărăcăcios, iar Nică îi ajută la treburile câmpului, după care se
desparte definitiv de ei. Denunțat de un localnic, Mircea este anchetat de un maior de la
sovietul raional Pământeni, dar este lăsat liber.
În anii 1946-1947 Basarabia traversează o perioadă cumplită de secetă, iar mulți
localnici din Ciutura mor din cauza foametei. Pământurile sătenilor fuseseră luate de
stat și grupate într-un colhoz în care oamenii trebuiau să presteze zile de muncă.
[2] Puținele roade ale câmpului sunt confiscate de autoritățile sovietice. Slăbită de
necazurile ultimilor ani, Tincuța moare în anul 1950, iar Onache începe să-și înnoiască
vechea casă. Nuța avea acum trei copii, iar Mircea urmase cursurile de tractoriști și
începuse să lipsească cu săptămânile de-acasă. După o discuție cu socrul său, Mircea
își dă seama că munca grea îl îndepărtase de familie și îi răpise pofta de viață așa că
renunță la meseria de tractorist și se întoarce în sat, unde este numit brigadier la
colhoz.

Rămasă însărcinată a patra oară, Nuța se simte neglijată de Mircea și se gândește să

meargă la Pământeni să facă avort, dar renunță după ce simte primele zbateri ale
fătului. Ea naște în ajunul Crăciunului, iar soțul ei organizează o mare cumătrie, la care
bătrânul Onache nu mai este poftit. El vine într-un final la rugămintea Nuței, dar înțelege
că timpul său a trecut și că satul îi devenise străin. Rămas tot mai singur, Onache
acceptă să lucreze ca pazniс al unor mașini striсate, abandonate în сâmp. Nopți la
rândul, bătrânul își analizează viața și își amintește de rudele, prietenii și dușmanii care
muriseră, precum și de cățelușa Molda. Simțindu-și sfârșitul, bătrânul pornește într-o
seară spre casă și face focul în sobă, veghindu-l pentru ultima dată. Odată cu stingerea
focului, Onache moare și el.

Untitled 2