Acasă  1 HOME

Ezoterismul istoric ca metodă cognitivă

Andreas Umland  19/09/2022  1854  2

O serie de tendințe pseudo-academice din științele sociale rusești au slujit la pregătirea războiul
din Ucraina. Pe lângă campaniile de propagandă și dezinformare ale Kremlinului, o deformare
intelectuală a elitei ruse de către ideile maniheiste ale unor teoreticieni precum Lev Gumiliov și
Aleksandr Dughin este responsabilă pentru secesiunea tot mai mare a Rusiei de Europa.

Unul dintre aspectele deosebit de întunecate al războiului Rusiei de anihilare a Ucrainei și al

războiului politic dus de Rusia împotriva Occidentului este sprijinul larg de care se bucură acest
război nu numai în rândul rușilor obișnuiți, ci și în rândul elitelor țării. Depărtarea de Europa, din
punct de vedere normativ, a unor părți ale clasei educate rusești ține de o varietate de motive.
Pentru mulți universitari cu poziții instituționale, se poate să fi contat în primul rând interesul sau
simpla frică de guvern. Astfel de motive au contat mult, cel puțin, pentru unii dintre cei peste 700
de rectori universitari ruși care, într-o declarație colectivă din martie 2022, au aprobat public așa-
numita „operațiune specială” a Moscovei în Ucraina.

Însă mulți ruși foarte educați par și ei să susțină agresiunea țării lor asupra Ucrainei nu numai din
motive carieriste, ci și din adâncul inimii. Unii nu se tem să-și facă cunoscută poziția în mod
repetat și fără echivoc. Acest lucru este ilustrat, de exemplu, într-un interviu recent din New York
Times al respectatului decan al Facultății de Economie Mondială și Relații Internaționale de la
Școala de Economie din Moscova (HSE), Serghei Karaganov, sub titlul grăitor „De ce Rusia
crede că nu poate pierde războiul din Ucraina.”

 În căutarea sensului

Cauzele escapismului rusesc, din ce în ce mai strident, sunt diverse. E vorba de o serie de
patologii până acum puțin observate ale culturii politice post-sovietice și ale psihologiei colective,
precum și de istoria literaturii și științei ruse moderne. Ultima sursă de dislocare intelectuală
contemporană a fost insuficient explorată de studiile internaționale est-europene și de științele
sociale din Rusia. Protagoniștii gândirii laterale cvasi-academice rusești sunt uneori percepuți nu
ca obiecte de cercetare, ci ca niște colegi bizari, prezenți în diferite institute și la diferite
conferințe, sau ca autori concurenți în reviste intelectuale sau edituri.

În ultimele trei decenii, atât cercetătorii în științe sociale ruși, cât și cercetătorii occidentali au
ignorat sau au ridiculizat adesea textele și prelegerile speculative ale colegilor lor orientați către
ezoterism. Șubrezenia metodologică, subțirimea empirică și irelevanța internațională a științelor
sociale post-sovietice și a pseudo-cercetării istorice nu le-au diminuat rezonanța publică internă.
Dimpotrivă, aspectele contrafactuale, beletristice și adesea încărcate de conspirații ale
istoriografiei alternative ale lumii rusești le-au crescut popularitatea.

Afirmațiile acestor autori sunt adesea mai mult pre- decât descriptive și sunt percepute ca niște
contribuții iscusite la cercetarea sufletului național, în Rusia post-sovietică. Explicațiile brute,
simpliste și speculative ale evoluțiilor sociale oferite de acești publiciști, care se văd pe ei adesea
ca niște profeți, își găsesc mulți cititori recunoscători. Textele lor sunt adesea mai convenabile
decât cercetarea empirică bazată pe date pentru că ele compensează golul ontologic de după
căderea ideologiei de stat comuniste.

Așa au apărut noi discipline paraștiințifice, unele având propriile lor sub-școli. Acest lucru se
aplică, de exemplu, așa-numitelor studii de civilizație și culturologie sau abordărilor ce ar putea fi
numite bio-etnologie sau fizio-geopolitică (mai multe despre asta mai jos). Ele, la fel ca alte
 docrine alternative similare, au ca sarcină uniformă o dezvăluire mai degrabă metafizică, decât
empirică a „profunzimii” trecutului, a structurii și a legilor societăților. De cele mai multe ori, aceste
teorii prezintă o reinterpretare completă sau chiar o rescriere fundamentală a istoriei umane.

Aceste teorii duc chiar la o redatare a evenimentelor istorice și la elaborarea de cronologii

alternative ale istoriei Europei și Asiei. Matematicianul și istoricul amator de la Moscova Anatoli
Fomenko (1945-) a devenit notoriu în mediul academic internațional, dar este citit și venerat pe
scară largă în toată Rusia. De peste un sfert de secol, Fomenko propagă, în cărți
pseudoștiințifice, ideea că antichitatea ca atare nu a existat și că majoritatea evenimentelor
istorice au avut loc mult mai târziu sau foarte diferit decât se predau în școli și universități. Potrivit
lui, de exemplu, Isus a fost crucificat la Constantinopol în secolul al XII-lea.

Studenții, candidații la doctorat, precum și publicul larg din Rusia se confruntă cu o multitudine de
teorii diferite despre istorie, viață și politică, apărute în mass-media, în librării, precum și pe
rețelele sociale și, parțial, chiar în instituțiile de învățământ serioase. Spre deosebire de URSS,
există astăzi o enormă diversitate de voci istorice și filozofice în Rusia. Dintre numeroasele
modele explicative care circulă, însă, cele bazate pe cercetări sociale sensibile din punct de
vedere metodologic și pe investigații comparative peer-review sunt minoritare.

Cercetările științifice și aparițiile în mass-media ale politologilor, sociologilor și istoricilor serioși și

recunoscuți la nivel internațional – care, desigur, există și în Rusia – sunt înecate. Ele se
scufundă în cacofonia aparent pluralistă a unui discurs mediatic și intelectual presărat de
comentarii speculative. Supraoferta de explicații maniheiste asupra lumii, sponsorizate de guvern
– în special în ceea ce privește conflictul dintre Rusia și Occident – creează o nouă cerere pentru
ideologii cultural pesimiste, până la ideologii proto-fasciste.

Radicalizarea rapidă și proliferarea socială a anti-occidentalismului rusesc din ultimii ani sunt
doar parțial un produs al manipulării discuțiilor publice și al activității experților în comunicare de
la Kremlin. Unele surse ale aberațiilor actuale ale intelectualității ruse merg înapoi până în anii
Elțin, perioada sovietică și chiar vremea țarismului. Ele sunt multiple și pot fi ilustrate cu două
dintre numeroasele exemple importante: învățăturile pseudo-etnologului Lev Gumiliov (1912-
1992) și ale metafizicianului Aleksandr Dughin (1962-).

Rolul lui Gumiliov și Dughin

Acești doi publiciști ruși mult publicati au primit amândoi abilitare din partea universităților ruse,
sunt „doctori în știință” și sunt amândoi uneori menționați în aceeași suflare. Gumiliov și Dughin
au folosit fiecare în mod aprobativ termenul „Eurasianism”, au proiectat edificii teoretice anti-
occidentale și au obținut o notorietate considerabilă, dincolo de turnul academic de fildeș. Aici,
însă, se termină asemănările dintre conținuturile politice, rolurile sociale și particularitățile
structurale ale textelor lor.

Gumiliov este fiul a doi poeți ruși celebri, Nikolay Gumiliov și Anna Akhmatova. Lev Gumiliov a
murit la scurt timp după prăbușirea URSS. Scrierile sale au apărut doar sporadic în perioada
sovietică, dar ulterior au fost publicate în mari ediții și au exercitat postum un profund impact
asupra societății post-sovietice, timp de peste 30 de ani. Activitatea jurnalistică a lui Dughin în
Rusia, pe de altă parte, a început abia în anul morții lui Gumiliov. De atunci, activitatea
multimedia a metafizicianului barbos a crescut constant.

Gumiliov a fost un disident anti-sovietic, parțial integrat însă de establishmentul științific sovietic
târziu. El este ținut în mare cinste astăzi, în special de membrii mai în vârstă din mediul
pedagogic și academic care au crescut în Uniunea Sovietică. Unele dintre lucrările sale sunt
folosite ca manuale în școli și universități și este venerat de mulți ruși ca un geniu gânditor rus al
secolului al XX-lea. În vara lui 2004, Vladimir Putin a remarcat în timpul unui discurs la Astana:
„Ideile lui Gumiliov cuceresc masele”.

Dughin provine din rândul tineretului nonconformist al Uniunii Sovietice târzii și din opoziția
antisistem față de politicile pro-occidentale rusești din anii nouăzeci. El este profund integrat în
rețelele internaționale de extremă dreapta și atrage un public mai tânăr, precum și mai puțin
academic, cu numeroasele sale texte și spectacole video. Despre Dughin se spune că are cititori
pasionați în academiile militare și serviciile de securitate ruse. Spre deosebire de Gumiliov, care
este puțin cunoscut la nivel internațional, Dughin este notoriu în afara Rusiei ca extremist rus.
Deși se spune adesea că este un ideolog al lui Putin, nu pare să fi existat vreodată o întâlnire a
metafizicianului și a președintelui. Eurasianismul proclamat de Putin are surse și conținuturi
diferite față de așa-zisul neo-eurasianism al lui Dughin.

Deși biografiile lui Gumiliov și Dughin cu greu ar putea fi mai diferite, cei doi publiciști sunt similari
în ceea ce privește impactul social al scrierilor lor. În felul lor, fiecare dintre ei a contribuit la
modelarea peisajului intelectual al Rusiei și s-a infiltrat în științele sociale și umaniste ale Rusiei
cu narațiuni istorice alternative. Prin scrierile lor, ei au contribuit la pregătirea războiului Rusiei
împotriva Ucrainei și a noii confruntări sistemice cu Occidentul – fără să vrea, în cazul lui
Gumiliov, și foarte conștient, în cazul lui Dughin.

Teoria etnogenezei a lui Gumiliov

Scrierile lui Gumiliov reprezintă o contribuție centrală pentru studiile civilizaționale post-sovietice
specific rusești și pentru dualismul lor radical. În al său opus magnum Etnogeneza și biosfera
Pământului, Gumiliov dezvoltă o teorie cuprinzătoare a istoriei lumii, care se bazează parțial pe
biologie. Cu siguranță, Gumiliov nu este un rasist primitiv care ierarhizează grupuri de oameni în
funcție de fenotip. Cu toate acestea, el conectează viața socio-politică a comunităților culturale cu
determinanți extra-societali din biosferă sau chiar stratosferă, care ar acționa asupra lor.

În opinia sa, grupurile etnice (naționalități și națiuni) și conglomeratele super-etnice (grupuri și

civilizații pan-naționale) sunt în primul rând comunități naturale și doar secundar socioculturale.
Se află într-un proces ciclic de ascensiune și coborâre, în care figuri eroice „pasionate” pe de o
parte și grupurile străine parazite, pe de altă parte, joacă roluri centrale. În timp ce „pasionalii”
altruiști și capabili de sacrificiu de sine conduc un grup etnic la înflorire, amestecarea unui grup
etnic gazdă cu reprezentanți ai grupurilor etnice străine (cum ar fi evreii) are ca rezultat așa-
numitele „himere” sortite dispariției. Micro-mutațiile misterioase cauzate de anumite radiații
cosmice și/sau solare, pe care Gumiliov nu le mai precizează, sunt responsabile pentru un
dinamism mai mare sau mai mic în dezvoltarea grupurilor etnice și a super-etniilor.

Din cauza acestor idei, Gumiliov a primit puțină recunoaștere în afara Rusiei. Deși astfel de teorii
sună abstrus pentru cititorii occidentali, ele l-au ajutat pe Gumiliov să dobândească faima în
Rusia – sau cel puțin nu i-au diminuat statutul public de geniu. Recepția în mare parte pozitivă a
lui Gumiliov, chiar și în anumite părți ale academiei ruse, a modelat formarea unor studii de
civilizație rusă post-sovietică parțial bio-etnologice. Unele dintre modelele sale istorice închise
sunt predate la universități.

Anti-liberalismul eclectic al lui Dughin

În timp ce ideile lui Gumilyov funcționează în primul rând prin penetrarea spațiului academic și
pedagogic, Dughin este un actor proeminent în domeniile clasice, dar mai ales în mediile
electronice și social-media. Timp de câțiva ani, Dugin a fost șeful Departamentului de Sociologie
a Relațiilor Internaționale de la prestigioasa Universitate de Stat din Moscova, sau USM. Această
scandaloasă numire temporară a lui Dughin la Facultatea de Sociologie a USM a fost însă mai
degrabă o excepție de la regula excluderii relative a lui Dughin din establishment-ul academic rus
– spre deosebire de Gumiliov.

O prezentare completă a lumii ideilor lui Aleksandr Dughin este mai dificilă decât în cazul lui Lev
Gumiliov. Cea mai mare parte a lucrării de mii de pagini a lui Gumiliov este dedicată ilustrării
istorice a teoriei sale semi-biologice a etnogenezei. În schimb, opera lui Dughin are trăsături
postmoderniste și se caracterizează prin arbitrar teoretic și deschidere programatică.

Este adevărat că în majoritatea textelor lui Dughin motivul comun este respingerea radicală a
lumii liberale de astăzi. Însă, analiza declinului făcută de Dughin, felul în care formulează
conflictul fundamental și propunerea de depășire a modernității postbelice influențate de Occident
nu urmează o linie clară. Spre deosebire de viziunea mono-cauzală a lumii, pe care o are
Gumiliov, discursul lui Dughin este plural, eclectic și adesea auto-contradictoriu.
În ciuda, sau poate chiar din această cauză, retorica eliptică, inconsecventă și capricioasă a lui
Dughin și-a găsit adepți în mediul antiliberal și, în special, neofascist la nivel mondial. În timpul
vizitelor în Statele Unite, Dughin a fost primit de regretatul Zbigniew Brzezinski și de Francis
Fukuyama pentru scurte discuții, pe care Dughin le-a făcut publice ulterior și le-a menționat în
mod repetat de atunci. În 2014, prestigioasa publicație americană Foreign Policy chiar l-a
clasificat pe Dugin drept unul dintre cei 100 de „gânditori globali de top” din lume în categoria
„agitatorilor”. Astfel de supraevaluări ale influenței sale ilustrează atenția uluitoare pe care au
primit-o narațiunile speculative ale lui Dughin.

Fază timpurie a dezvoltării lui Dughin, în anii 90, a fost marcată de interesul său nonconformist
pentru teoriile geopolitice clasice vest-europene și nord-americane din perioadele pre- și
interbelice, cum ar fi scrierile lui Halford Mackinder și Karl Haushofer. În același timp, Dughin
descoperă revoluția conservatoare germană și nu în ultimul rând îl descoperea pe „juristul de
casă” al celui de-al Treilea Reich, Carl Schmitt. Aceaste preocupări au dus la entuziasmul
temporar al lui Dughin pentru un fel de fizio-geopolitică. Conform acestei abordări, localizarea
fizică a națiunilor de pe continente și distanța lor față de oceane, precum și caracterul teluro- sau
talasocratic al culturilor lor, explică istoria lumii. Puterile colectiviste și autoritare telurice, conduse
astăzi de Rusia, se află – conform scrierilor de atunci ale lui Dughin– într-o luptă veche de secole
pentru existență cu puterile maritime individualiste și liberale, astăzi conduse de SUA.

Pentru comunicarea ideilor sale în interiorul Rusiei, Dughin folosește termenul „neo-eurasianism”
mai degrabă ca instrument de deghizare, decât ca desemnare adecvată, pentru sursele sale de
bază. Prin termenul de „neo-eurasianism”, Dughin își ascunde, pentru discursul intelectual
rusesc, contrabanda de idei antiliberale non-ruse, precum tradiționalismul integral, bolșevismul
național, ocultismul politic, etnopluralismul etc. El folosește numele unei renumite mișcări
intelectuale rusești interbelice emigrate, „eurasiaștii”, pentru a ascunde sursele occidentale
adesea proto-fasciste ale teoriilor sale radical anti-occidentale. Spre deosebire de Gumiliov,
scrierile lui Dughin nu au reușit să aibă o rezonanță largă în establishmentul rus al științelor
sociale. Deși a deținut o catedra de profesor la USM timp de câțiva ani, Dughin nu este, în
general, perceput ca un academic serios – chiar și printre cercetătorii eurosceptici ruși din
științele sociale .

Conspiratologie versus Democrație

Dughin, printre alți teoreticieni ai conspirațiilor, a contribuit însă și el la otrăvirea nu numai a
spațiului public rusesc cu idei maniheiste. Prezența frecventă a lui Dughin și a altor actori
asemănători în rețelele sociale și în librăriile din Rusia a contribuit la relativizarea descoperirilor
din științe istorice și sociale menite a explica relațiile internaționale în general și Rusia în context
internațional. O astfel de infiltrare a gândirii speculative în discuția intelectuală publică poate fi,
desigur, observată și în alte societăți, din întreaga lume, recent și în destul de multe țări
occidentale. Dar, despărțirea dezbaterilor intelectuale și mediatice din mediile clasice și al
rețelelor sociale rusești de rezultatele cercetării empirice merge cu mult mai departe. În ultimii ani
și luni, în special, aceasta a condus la emigrarea sau la izolarea crescândă a cercetătorilor ruși
din științele sociale, a istoricilor ruși a căror cercetare se bazează pe premise raționaliste și
empirice.
Distorsiunea reînnoită a relației dintre științele sociale și societatea rusă începuse deja, după
sfârșitul URSS, înainte de a fi apărut intervențiile tehnologilor politici ai lui Putin în discursul public
din vara anului 1999. Popularitatea lui Fomenko, Gumiliov, Dughin și a o mulțime de alți pseudo-
istorici nu a fost, prin urmare, doar un simptom al ascensiunii unui nou antiliberalism post-
sovietic. Miile de scrieri și alte produse media ale para-intelectualilor ruși anti-occidentali au fost –
asemănător cu rolul Revoluției Conservatoare în declinul Republicii de la Weimar – un factor
determinant al îndepărtării Rusiei de Europa în noul mileniu. O redresare a societății ruse va
necesita nu numai o schimbare a regimului politic, ci și o renaștere a științelor sociale și istorice
ale țării, precum și a discursului intelectual umanist.

Distribuie acest articol

Articole pe aceeasi tema

Despre Ungaria de azi, prin ochii unui istoric clujean

Autor

Andreas Umland
Dr. Andreas Umland a studiat științe
politice și istoria la Berlin, Oxford,
Stanford și Cambridge. Este profesor
asociat la Departamentul de Științe
Politice a Academiei Kyiv-Mohyla
(NaUKMA) din 2010 și analist la
Centrul de Studii din Europa de Est
din Stockholm (SCEEUS) al
Institutului Suedez de Relații
Internaționale (UI) din 2021.

Carti noi
 

A apărut numărul special

Engaging God’s Language sau
Însușind limbajul lui Dumnezeu al
revistei Diakrisis pe anul 2022, al
5-lea volum de la data fondării
revistei academice (2022),
 publicație care apare fie în format
digital fie editat, la editura Eikon,
București.  Citeste mai mult

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din

tipar, special pentru Bookfest,
„Istoria Filosofiei” de A.C.
Grayling. O lucrare apărută recent,
scrisă de unul dintre cei mai buni
specialiști în filosofie de azi.
Această istorie se remarcă prin
tratarea foarte clară a temelor și
ideilor. Ediția românească arată
foarte elegant, are peste 700 de
pagini, și o puteți obține cu
reducere la Bookfest.

 
 Carte recomandată

Excelentă carte de luat în vacanță!

Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot
ce a rămas ascuns, nespus și
neexplicat în filmul lui Tarantino:
detalii toride, crime nerezolvate,
secrete din culisele industriei,
anecdote sordide despre staruri
care întruchipează pentru fani
perfecțiunea sau momente
sublime de pe platourile de filmare
ale unor filme de mult uitate. Mai
bună decat s-ar fi asteptat fanii
regizorului sau criticii literari.
 

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Dragă cititorule, această

platformă nu are reclame
si nici advertoriale. Avem
nevoie de ajutorul tau
pentru a duce mai
departe acest proiect. Il
poți susține prin donații.
Îți mulțumim!
 

Esential HotNews

Citeste HotNews.ro.
Esential
 

Top articole

Cauta articole

septembrie 2022

L Ma Mi J V S D

  1 2 3 4

5 6 7 8 9 10 11

12 13 14 15 16 17 18

19 20 21 22 23 24 25

26 27 28 29 30  

« aug.
 
 
Căutați

Ultimele comentarii

Harald la Despre energie și Avuția

Națiunilor în sec. al XXI-lea:
Revoluția Industrială à rebours

Jescu la Despre energie și Avuția

Națiunilor în sec. al XXI-lea:
Revoluția Industrială à rebours

Poate la Despre energie și Avuția

Națiunilor în sec. al XXI-lea:
Revoluția Industrială à rebours

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o

permanenta cautare de autori care
pot da valoare adaugata dezbaterii
publice. Semnaturile noi sunt
binevenite cata vreme respecta
regulile de baza ale site-ului.
Incurajam dezbaterea relaxata,
bazata pe forta argumentelor.

Contact: editor[at]contributors.ro

Pagini

Autori

Contact

Despre noi

Sprijiniti proiectul Contributors.ro

Calm, Putere, Relaxare.

Aikido cu mintea si corpul

coordonate. Invatati cum sa va
relaxati si cum sa va pastrati
calmul in conditii de stress.