Situație de criză educațională

Voi descrie o situație particulară de criză educațională, un conflict cu violență verbală/ caz de
indisciplină la nivelul clasei de elevi, prezentând o modalitate personală aleasă pentru soluționare
a acesteia.

Identificarea cazului: În pauza din timpul orei de limba și literatura română, observ cum elevii
clasei a VIII-a se grupează instantaneu în „bisericuțe”  și încep să șușotească privindu-se unii pe
alții ostentativ. La un moment dat, un băiat își striga un coleg cu apelativul „Chiorule”. Acesta s-
a roșit și a murmurat o înjurătură, privindu-l pe cel care l-a strigat.

I-am chemat la mine și i-am întrebat ce au de împărțit și de ce se jignesc. A urmat o cascadă de

învinuiri. Am depistat așadar un caz de violență verbală, aflat pe punctul de a degenera.

Cauzele identificate erau legate de o dispută mai veche între cei doi, de când se învăța online,
când cei doi elevi jucau jocuri online – atunci când pierdeau, începeau să se înjure. Acest lucru a
devenit rutină, iar când au început școala fizic, fenomenul a luat amploare.

Intervenția realizată de către mine la clasă pentru gestionarea conflictului între  elevi, prin
raportare la structurile de comunicare eficientă:

1. Am recurs la metoda de calibrare (observare discretă și atentă a celor doi elevi) și  armonizare
fizică (a privirii – contact vizual direct; a vocii-tonalitate joasă, calmă.) şi verbală cu el/ ei; 
ascultarea, receptarea părerilor exprimate de cei în conflict, apelând la empatie pentru a le 
înțelege, prin remarca de genul: „Nu vrei sa rezolvi sarcina in pereche cu X ? Vă puteți ajuta
reciproc.”

2. Am utilizat modalitatea puterii expertului, concluzionând: „Apreciez că vreți să dovediți cât

sunteți de diferiți, dar de ce nu vreți să valorificați talentul fiecăruia dintre voi?”; apoi
identificând motivului real, generator al stărilor de tensiune am  amintit că „Mi-ar plăcea să-mi
spuneți fiecare dintre voi ce ați simțit când ați fost atacați verbal!”

3. Am considerat ca o soluție imediată și corectă este discuția cu cei doi în fața clasei, cu
implicarea celorlalți elevi, supunând spre dezbatere utilizarea apelativului chior.

4. La sfârșitul activității, am apelat la un feedback de sondare, analizarea cu obiectivitate a

variantelor  expuse:  „Ce depinde de voi pentru a nu se mai repeta incidentul?”/ „Cu ce
responsabilități vă încărcați pentru a deveni mai toleranți şi mai înțelegători unii cu  alții?”

5. Am acordat stroke-uri pozitive (de tip laudativ) și utilizarea unei atitudini pozitive: „Am
încredere că ați învățat din această experiență!”

6. Am dat o temă de reflectare: „Cum v-ați simți în pielea lui X?”.