Popa Anamaria Sorina

Facultatea de Litere
Română-Spaniolă
Anul III, Semestrul I

Cuibul visurilor
de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu (născut la 27 noiembrie 1885, Târlișua, Austro-Ungaria și a decedat la 1

septembrie 1944, Valea Mare-Podgoria, Ștefănești, Argeș) a fost un prozator și dramaturg
român, membru titular al Academiei Române.
Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic,
concentrat; personajele nu sunt număroase, fiind caracterizate succinct, în funcție de contribuția
lor la desfășurarea acțiunii. Este o narațiune în proză, mai scurtă decât un roman și mai lungă
decât o povestire.
Autorul s-a făcut remarcat de-a lungul timpului prin prisma romanelor sale impresionante
precum: Ion, Răscoala, Pădurea spânzuraților, dar și prin următoarele nuvele: Catastrofa,
Norocul, Cântecul lebedei.
Cuibul visurilor este o nuvelă scrisă de Liviu Rebreanu și publicată pentru prima dată în anul
1927.
Cuibul visurilor face parte dintr-o operă literară realistă și prezintă fapte și întâmplări
verosimile , desprinse din realitate.
Nuvela debutează vara, într-un tren, care se îndreaptă spre Valea Someșului, către meleagurile
natale ale personajului principal. Deși, s-a mutat dintr-un loc în altul și a sperat să găsească
împlinirea și fericirea departe de locurile în care copilărise, nu a reușit. De aceea, acum reflectă
asupra încercărilor repetate pe care le făcuse. Treptat, realizează că toate gândurile îl atrag
înapoi, spre casă, ceea ce-l determină să revină acasă cu drag și entuziasm. Ostenit de căutările
sale, el își aseamănă satul natal cu „pământul făgăduinței”, iar, pe măsură ce trenul se apropie,
încântarea lui crește („Un ceas măcar să retrăiesc farmecul de odinioară, o singură clipă!...”).
La gara din Vărarea îl întâlnește pe Mihoc care nu îl mai recunoaște și îl conduce până la hanul
lui Aron. Pe drum află că tovarății pe care i-a avut în trecut au murit și că cimitirul de alădată nu
se mai afla în același loc pe care și-l amintea. În momentul în care realizează că nimic nu mai
este la fel ca acum treizeci de ani decide să-și ia bilet de tren și să plece din cauza dezamăgirii pe
care o simte, totul părândui-se străin.
Tema o constituie trecerea ireversibilă a timpului.
Cuibul visurilor este o nuvelă romantică deoarece ilustrează motivul oniric: “Amintirea mă
îmbrățișa înfrigurată, îmi dezvălea clipe care au trăit odinioară, îmbrăcate în vestminte
lucitoare, mă ademenea într-o lume uitată, unde viața e un vis și sufletul nu cunoaște durerea…
”.
Opera se încadrează într-o nuvelă romantică întrucât definirea timpului este nemărginit: seara
“Seara e blândă și înstelată, parcă nici să nu te mai culci, să nu mai curmi jocurile
niciodată…”și dimineața „ dis-de-dimineață, cu spatele înainte, somnoros și bosumflat...”, dar și
de motive astrale: soarele “chiar soarele, care-mi dogorea cumplit obrajii”.
Nuvela Cuibul visurilor este de natură romantică doarece ilustrează expresivitatea, limbajul
fiind alcătuit dintr-o multitudine de figuri de stil precum: epitetele: “cuib cald”, “ceață
trandafirie ”, “ lumina aurie”; comparația: “soarele o privește ca un ochi de foc ”, enumerația:
“Râpele, stâncile, copacii, chiar soarele, care-mi dogorea cumplit obrajii”, personificarea:
“Amintirea mă îmbrățișa înfrigurată ”.
În opinia mea, Cuibul visurilor este o nuvelă romantică deoarece cultivă sensibilitatea,
imaginația, fantezia personajului principal care este un erou de neînțeles, singuratic, având
trăsături excepționale și acționează în situații excepționale.
În concluzie, Cuibul visurilor de Liviu Rebreanu este o nuvelă romantică deoarece cadrul ideal
pentru vis este noaptea, întrucât evadează din lumea reală, a visului sau în trecut, evadarea fiind
o formă de refuz a realității.