Epithelial tumors

Papillomas

Squamous cell papilloma, NOS 8052/0

Squamous cell papilloma, inverted 8053/0

Glandular papilloma 8260/0

Mixed squamous cell and glandular papilloma 8560/0

Adenomas

Sclerosing pneumocytoma 8832/0

Alveolar adenoma 8251/0

Papillary adenoma 8260/0

Bronchiolar adenoma/ciliated muconodular papillary tumor

8140/0
a

Mucinous cystadenoma 8470/0

Mucous gland adenoma 8480/0

Precursor glandular lesions

 Atypical adenomatous hyperplasia 8250/0

 Adenocarcinoma in situ

Adenocarcinoma in situ, nonmucinous 8250/2

Adenocarcinoma in situ, mucinous 8253/2

Adenocarcinomas

 Minimally invasive adenocarcinoma

Minimally invasive adenocarcinoma, nonmucinous 8256/3

Minimally invasive adenocarcinoma, mucinous 8257/3

 Invasive nonmucinous adenocarcinoma

Lepidic adenocarcinoma 8250/3

Acinar adenocarcinoma 8551/3

Papillary adenocarcinoma 8260/3

Micropapillary adenocarcinoma 8265/3

Solid adenocarcinoma 8230/3

 Invasive mucinous adenocarcinoma 8253/3

Mixed invasive mucinous and nonmucinous adenocarcinoma 8254/3

Colloid adenocarcinoma 8480/3

Fetal adenocarcinoma 8333/3

Adenocarcinoma, enteric type 8144/3

Adenocarcinoma, NOS 8140/3

Squamous precursor lesions

Squamous cell carcinoma in situ 8070/2

Mild squamous dysplasia 8077/0

Moderate squamous dysplasia 8077/2

Severe squamous dysplasia 8077/2

Squamous cell carcinomas

Squamous cell carcinoma, NOS 8070/3

Squamous cell carcinoma, keratinizing 8071/3

Squamous cell carcinoma, nonkeratinizing 8072/3

Basaloid squamous cell carcinoma 8083/3

Lymphoepithelial carcinoma 8082/3

Large cell carcinomas

Large cell carcinoma 8012/3

Adenosquamous carcinomas

Adenosquamous carcinoma 8560/3

Sarcomatoid carcinomas

Pleomorphic carcinoma 8022/3

Giant cell carcinoma 8031/3

Spindle cell carcinoma 8032/3

Pulmonary blastoma 8972/3

Carcinosarcoma 8980/3

Other epithelial tumors

NUT carcinoma 8023/3

Thoracic SMARCA4-deficient undifferentiated tumor

8044/3
a

Salivary gland-type tumors

Pleomorphic adenoma 8940/0

Adenoid cystic carcinoma 8200/3

Epithelial-myoepithelial carcinoma 8562/3

Mucoepidermoid carcinoma 8430/3

Hyalinizing clear cell carcinoma

8310/3
a

Myoepithelioma 8982/0

Myoepithelial carcinoma 8982/3

Lung neuroendocrine neoplasms

Precursor lesion

Diffuse idiopathic neuroendocrine cell hyperplasia 8040/0

Neuroendocrine tumors

Carcinoid tumor, NOS/neuroendocrine tumor, NOS 8240/3

Typical carcinoid/neuroendocrine tumor, grade 1 8240/3

Atypical carcinoid/neuroendocrine tumor, grade 2 8249/3

Neuroendocrine carcinomas

Small cell carcinoma 8041/3

Combined small cell carcinoma 8045/3

Large cell neuroendocrine carcinoma 8013/3

Combined large cell neuroendocrine carcinoma 8013/3

Tumors of ectopic tissues

Melanoma 8720/3

Meningioma 9530/0

Mesenchymal tumors specific to the lung

Pulmonary hamartoma 8992/0

Chondroma 9220/0

Diffuse lymphangiomatosis
9170/3
a

Pleuropulmonary blastoma 8973/3

Intimal sarcoma 9137/3

Congenital peribronchial myofibroblastic tumor 8827/1

Pulmonary myxoid sarcoma with EWSR1-CREB1 fusion 8842/3

PEComatous tumors

9174/3
Lymphangioleiomyomatosis
b

PEComa, benign 8714/0

PEComa, malignant 8714/3

Hematolymphoid tumors

MALT lymphoma 9699/3

Diffuse large B-cell lymphoma, NOS 9680/3

Lymphomatoid granulomatosis, NOS 9766/1

 Lymphomatoid granulomatosis, grade 1 9766/1

Lymphomatoid granulomatosis, grade 2 9766/1

Lymphomatoid granulomatosis, grade 3 9766/3

Intravascular large B-cell lymphoma 9712/3

Langerhans cell histiocytosis 9751/1

Erdheim–Chester disease 9749/3

Cancerul pulmonar este cea mai frecventă afecţiune malignă letală la bărbaţi şi femei. Se estimează
că

Faptul că peste 220 000 de cazuri de cancer pulmonar vor fi diagnosticate în 2015,

155.000 în bărbați și 105.000 în femei, cu 158.000 de morți din cauza cancerului pulmonar în același
timp.
Anul. În Statele Unite, cancerul pulmonar reprezintă între 13% și 15% din totalul de noi cancere și
26% din totalul acestor cancere.

Până la 30% din totalul deceselor cauzate de cancer. Supravieţuirea cancerului pulmonar s-a
îmbunătăţit în ultimii ani, împreună cu

Îmbunătăţirea diagnosticării şi tratamentului precoce, dar supravieţuirea la 5 ani rămâne scăzută

(18% faţă de

2003-2009, comparativ cu 13% pentru perioada 1987-1989).

Este posibil ca numărul anual de cancere pulmonare diagnosticate să crească pe măsură ce se

efectuează tomografia computerizată (CT).

Cancerul pulmonar devine disponibil pe scară largă și se detectează mai multe tipuri de cancer, dar
cu un grad mai mic de cancer.

Scăderea numărului de decese cauzate de cancerul pulmonar, deoarece unele cancere mici sau
indolente detectate prin screening CT

Nu ar fi dus la moartea pacientului.

Factori de risc pentru CANCER LUNG

Fumatul este responsabil pentru 80-90% din cancerele pulmonare. La fumători, riscul de apariţie a

Cancerul se corelează cu vârsta mai mică la începutul fumatului, durata şi cumularea

Cantitatea de expunere și adâncimea inhalării. Fumatul masiv este asociat cu o creştere de 20 până
la

Creşterea de 30 ori a riscului de cancer pulmonar comparativ cu nefumătorii. O scădere a riscului

după

A fost demonstrată renunţarea la fumat. Carcinom cu celule scuamoase bine diferenţiat

(CCS), carcinom cu celule mici, carcinom cu celule mari (LCC) şi într-o măsură mai mică

Adenocarcinomul toate demonstrează o incidenţă crescută odată cu creşterea ţigărilor

Consumul. Aproximativ 25% din cancerele pulmonare la nefumători au fost atribuite celei de-a doua
mâini

Fumează.

Vârsta înaintată este asociată cu un risc crescut de cancer pulmonar. Cancerele pulmonare sunt rare

La pacienţii cu vârsta sub 30 de ani. Expunerea profesională la diferite substanțe a fost legată de
cancerul pulmonar; 10% din cazurile de cancer pulmonar pot fi cauzate de expunerea profesională.
Printre agenții asociați cu cancerul pulmonar profesional se numără arsenul, nichelul, cromul,
azbestul, beriliul, cadmiul, cromul, gazul de muștar, pesticidele și radonul sau uraniul.

Expunerea la azbest este cel mai bine recunoscut risc profesional pentru cancerul pulmonar şi este
cea mai

Cea mai frecventă expunere în populaţia generală (Fig. 4. 1). O relaţie doză-răspuns între severitatea
şi durata expunerii la azbest şi probabilitatea dezvoltării cancerului pulmonar este bine stabilită, deşi
riscul expunerii depinde nu numai de cantitatea de azbest la care este expusă, ci şi de tipul de fibră
(risc crescut cu fibre de amfibre), utilizarea industrială a azbestului, condiţiile de expunere şi
prezenţa

Asbestoză. Riscul de cancer pulmonar la un lucrător azbest foarte expus este de aproximativ cinci ori
mai mare decât la un subiect neexpus. De asemenea, fumatul reprezintă un risc sinergic în cazul
expunerii la azbest.

Subiecte: riscul de cancer pulmonar la un lucrător din azbest care fumează mult este de aproximativ
20 de ori mai mare decât la un lucrător nefumător din azbest și de 100 de ori mai mare decât la un
nefumător neexpus.
Fibroza pulmonară difuză a fost asociată cu o creştere de 10 ori a

Cancer pulmonar. În plus, pacienţii cu cicatrizare pulmonară focală, în special ca rezultat al

Tuberculoza poate dezvolta carcinom în asociere cu zone de fibroză sau cicatrici.

Administrare

Cu toate că acest lucru este rar, cazuri de carcinom care apar în zone cu cicatrici focali, aşa-numitele

Carcinomul de cicatrice, apare în practica clinică.

Boala pulmonară obstructivă cronică (bronşită cronică şi emfizem) este un factor de risc

Pentru apariţia cancerului pulmonar, independent de fumat. În ambele cazuri, obstructive cronice

Boala pulmonară (BPOC) şi fibroza pulmonară difuză, mecanismele propuse de

Creşterea riscului de cancer include scăderea clearance-ului carcinogenilor inhalatori şi a epiteliului

Metaplazie. Într-un studiu recent, pacienţii cu emfizem care au avut noduli incisivi detectaţi

S- a constatat că, în cazul tratamentului CT, probabilitatea apariţiei cancerului este mai mare decât la
pacienţii fără

Emfizem.

Predispoziția genetică joacă un rol în dezvoltarea cancerului pulmonar. În general,

Rudele pacienţilor cu cancer pulmonar prezintă un risc mai mare de a dezvolta cancer pulmonar
(aproximativ

De două ori) faţă de populaţia generală. S- a observat un risc crescut de apariţie a cancerului
pulmonar.

Asociate cu defecte cromozomiale, numeroase oncogene şi mutaţii genetice (incluzând

Akt1, ALK, BRAF, EGFR, HER2, KRAS, MEK1, MET, ANR, PIK3CA, RET și

ROS1), antigeni HLA specifici, defecte enzimatice şi defecte ale proteinelor produse în mod normal
de

Gene supresoare ale tumorii.

Clasificarea CANCERULUI DE LUNG ȘI

Tumori pulmonare
În 2015, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a publicat o clasificare revizuită a plămânilor.

Tumorile (tabelul 4.2), care au modificat în mare măsură clasificarea anterioară (2004) și au adoptat
o

Descrierea adenocarcinoamelor pulmonare propusă în 2011 de un comitet de consens

Sponsorizat de Asociaţia Internaţională pentru Studiul Cancerului Pulmonar (IASLC), american

Conform clasificării OMS din 2004, diagnosticul citologic sau bioptic mic de plămâni

Cancerul a fost adesea limitat la denumirile de carcinom pulmonar altul decât cel cu celule mici
(NSCLC) sau

Carcinom cu celule mici. O clasificare mai specifică a fost considerată inutilă, deoarece

Puţine implicaţii terapeutice ale unei distincţii între tipurile de NSCLC, în special

Adenocarcinom şi CCS. Clasificarea OMS 2015 a tumorilor pulmonare utilizează pe scară largă

A unor noi teste genetice și imunohistochimice în clasificarea tumorilor, indiferent dacă:

Tumoarea se răsuceşte sau se obţine numai un mic specimen prin metode biopsie sau citologice,
cum este cazul.

Adesea, cazul.

De exemplu, mutaţiile receptorului factorului de creştere epidermică (RFCE) şi tumorile anaplastice

Rearanjarea limfom kinazei (ALK) este deosebit de importantă pentru evaluarea plămânilor.

Tumori. Mutațiile EGFR sunt prezente la 10% până la 35% dintre cancere, cel mai frecvent fiind
cancere.

Adenocarcinom și la femei, nefumători și asiatici. Rearanjamentele alk sunt prezente în

Aproximativ 5% din cazuri sunt asociate și cu adenocarcinomul și nefumătorii. Din punct de vedere
genetic și

Analiza imunohistochimică permite un diagnostic mai precis şi tratament individualizat

În unele cazuri, se utilizează medicamente care vizează anomalii genetice specifice (de exemplu
tirozina EGFR).

(inhibitori ai kinazei) sau tipuri de tumori. Ca exemplu, SCC-urile, diagnosticate de către

Morfologie sau folosind markeri de tumoare cu celule scuamoase, mai bine cu unele specifice

Medicamente chimioterapice (de exemplu gemcitabină), în timpul tratamentului cu altele (de

exemplu angiogeneză)

Este contraindicată administrarea din cauza hemoragiilor care pot pune viaţa în pericol.

Termenul carcinom bronhioloalveolar (BAC) utilizat în clasificarea din 2004 pentru a descrie

Adenocarcinoamele caracterizate prin creştere lepidiană au fost întrerupte în favoarea unor

Descrieri ale tumorilor cu o componentă lepidă, fără sau cu grade diferite de stromal
Invazia.
Mai multe alte modificări sunt reprezentate în clasificarea OMS 2015. Termenul „mare ”

Carcinomul celular (LCC) se utilizează numai pentru tumori nediferențiate; subtipurile de LCC
descrise în

2004 au fost reclasificate ca adenocarcinom, carcinom cu celule scuamoase (CCS) sau

A fost abandonat. Carcinomul cu celule mici este clasificat în prezent ca un singur tip de tumoare
neuroendocrină,

Împreună cu carcinomul neuroendocrin celular mare şi tumorile carcinoide. Subtipurile SCC au

De asemenea, au fost redefinite.

Clasificarea OMS a tumorilor pulmonare analizează peste 100 de tipuri și subtipuri de

Tumori (tabelul 4.2). În acest capitol, numai cele mai comune tumori pulmonare și cele cu

Imagistica specifică este revizuită. Trimitere la clasificarea OMS, publicată

În 2015, sub formă de carte, se recomandă persoanelor interesate de acest subiect. Acest

Publicarea este autoritară, completă şi ilustrată şi menţionată în mod frumos.

75% dintre adenocarcinoame provin de la periferia plămânului, fiind prezentate sub forma unei
injecţii subcutanate.

Nodul pulmonar solitar. Adenocarcinomul este cel mai frecvent întâlnit în lobii superiori. În câteva

Procentul de cazuri de adenocarcinom provine dintr-o cale aeriană centrală mare. Adenocarcinom

Poate fi asociat cu fibroză pulmonară (de exemplu, carcinom cu cicatrice sau asociat cu alte cauze)

La pacienţii cu fibroză pulmonară) sau poate determina o reacţie fibroasă desmoplastică la nivelul
plămânilor înconjurători.

Adenocarcinoamele apar adesea ca noduli prost definiţi în radiografiile toracice (vezi Fig.

4.2A). Pe porțiunea subțire CT, adenocarcinomul apare cel mai adesea ca un nodul al țesuturilor moi.

Atenuare (solidă) (Fig. 4.2B), dar un nod de opacitate de sticlă șlefuită (GGO) cu un solid

Componente (subsolide sau parțial solide) (Fig. 4.3A) sau un nod în întregime de GGO (non-solid)
(Fig.

4.3B).

Apariţia adenocarcinomului asociat cu creşterea lepidelor. A: Rezoluție superioară

Ct arată că un nod este în mare parte de opacitate de sticlă șlefuită, dar cu un mic solid

Componentă (subsolidă sau parțial solidă). B: THS la un pacient cu adenocarcinom apărut

Ca nodul în întregime opacitate de sticlă șlefuită (neconformă). C: Aspectul histologic al lipidelor

Creşterea adenocarcinomului. Pereţii alveolari ai celulelor tumorale (săgeată mare). Alveolar normal

Pereții (săgeata mică) sunt vizibili pe partea dreaptă a imaginii. Îngroşare a peretelui alveolar

Din cauza creşterii lipidelor, se obţine opacitatea geamului uscat la CT.

La pacienţii cu adenocarcinom, prezenţa GGO pe CT rezultă din

Creştere, cu răspândirea tumorii ca strat subţire de celule, folosind pereţi alveolari ca cadru sau

Schelă (Fig. 4. 3 C). Adenocarcinoamele care apar ca noduli solizi la CT sunt de obicei

Invazia şi distrugerea parenchimului pulmonar pe măsură ce cresc, un model numit

Termenul utilizat) (Fig. 4.2B). În unele cazuri, ele pot să apară chistice sau multicichiste, imitând o

Leziune benignă (Fig. 4.4). Adenocarcinomul chistic se poate asocia cu solid sau cu GGO

Regiuni.
Adenocarcinom chistic. O masă multicichistică asociată opacității din sticlă șlefuită este:

Vizibil în vârful drept al plămânului. Adenocarcinom cu creştere lepidiană a fost observat la nivelul
plămânilor

Biopsie.

La CT, adenocarcinomul poate apărea ca nodul solid rotund sau lobulat şi

Are frecvent o margine neregulată şi spiculată din cauza fibrozei pulmonare asociate (vezi Fig.

4.2B). Atunci când apare într-o locație subpleurală, spiculația poate determina retractarea pleurală

Cu extensii liniare subțiri la suprafața pleurală (de exemplu, o coadă pleurală; vezi Fig. 4.2B). Aer

Bronhogramele pot fi vizibile în interiorul adenocarcinomului. Cu toate că necroza centrală este

frecventă

Histologic, cavitaţia vizibilă pe radiografii sau CT este mai puţin frecventă.

Când adenocarcinomul apare din peretele unui bronchus central, este radiografic.

Nu se poate face o distincție între SCC și SCC. De notat că unele caracteristici specifice ale CT în
adenocarcinom au

A fost asociată cu mutaţiile EGFR (bronhograme de aer, coadă pleurală), ALK sau KRAS.

În clasificarea OMS 2015, adenocarcinoamele sunt clasificate ca preinvazive,

Minim invaziv şi invaziv (Tabelul 4.4). După cum se va revizui, aceste categorii au

Semnificaţie prognostică. Din punct de vedere radiologic și clinic, definițiile

Hiperplazie adenomatoasă atipică (AAH), adenocarcinom minim invaziv (AIM),

Adenocarcinom lepidic (proeminent) (LA sau LpA) și adenocarcinom mucinos invaziv

(IMA) reprezintă cele mai importante modificări în clasificarea adenocarcinomului.

Leziuni pre-invazive
Hiperplazie adenominată atipică (AAH)

AAH este o leziune benignă sau premalignă caracterizată prin creştere lepidiană. Aceasta reprezintă
o

Proliferarea pneumocitelor care seamănă, dar nu îndeplinește, criteriile pentru adenocarcinom

In situ, și se manifestă unele dintre aceleași anomalii genetice. AAH este de obicei de 5 mm sau

Mai puțin în diametru, dar este uneori mai mare; leziunile pot fi multiple.

Pe CT, AAH apare ca nodul mic rotunjit (de obicei ≤ 5 mm) al GGO (Fig. 4. 5). Nu este cazul.

Frecvente, iar incidenţa variază între 5% şi 20% la populaţie. Cel mai frecvent AAH este

Găsite accidental în specimene patologice. Poate imita adenocarcinomul in situ la CT; și

Administrare

Nodulii GGO mici care par a fi AAH pot reprezenta AIS sau chiar MIA.

346 Medicamentul în funcţie de clasa