Eurocodul PLACI COMPOZITE

Eurocodul
Introducere
Acest document (EN 1994-1-1:2004), Eurocodul 4: Proiectarea structurilor compozite din metal-beton;
Partea 1-1 Reguli generale si reguli pentru cladiri, a fost intocmita de catre Comisia Tehnica CEN/TC 250
„Eurocoduri pentru structuri”, al carui secretariat a fost asigurat de catre BSI.
Acestui Standard European i se va conferi titlul de standard national, fie prin publicarea unui text identic fie
prin aprobare, la cel tarziu Iunie 2005, si standardele nationale similare vor fi retrase pina la cel tarziu Martie
2010. Acest document anuleaza ENV 1994-1-1:1992.
CEN/TC 250 este responsabil pentru toate Eurocodurile pentru structuri.
Conform regulilor interne ale CEN/CENELEC, organizatiile nationale de standardizare din urmatoarele tari
trebuie sa implementeze acest Standard European: Austria, Belgia, Cipru, Republica Ceha, Danemarca,
Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg,
Malta, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elvetia si Marea Britanie.
Istoric al programului Eurocod
In 1975, Comisia Comunitatii Europene a aprobat un program de actiune in domeniul constructiilor, bazat pe
articolul 95 al Tratatului. Obiectivul programului era eliminarea obstacolelor tehnice pentru cooperare
economica si armonizarea specificatiilor tehnice.
In cadrul programului de actiune, Comisia a luat initiativa de a stabili un set de reguli tehnice armonizate
pentru proiectarea constructiilor, care in prima faza vor servi drept alternativa la regulile nationale in vigoare
in Statele Membre si in cele din urma sa le inlocuiasca.
Pentru cincisprezece ani, Comisia, cu ajutorul unei Comisii de Indrumare alcatuita din Reprezentanti ai
Statelor Membre, a condus dezvoltarea programelor Eurocodurilor, care a condus la prima aparitie a
codurilor Europene in anii 1980.
In 1989, Comisia si Statele Membre ale UE si EFTA au decis, pe baza unei intelegeri intre Comisie si CEN
sa transfere pregatirea si publicarea Eurocodurilor catre CEN printr-o serie de Mandate, in scopul de a le
conferi pe viitor statutul de Standarde Europene (EN). Aceasta leaga de facto Eurocodurile de prevederile
tuturor Directivelor Consiliului. si/sau Deciziile Comisiei care se ocupa de standardele Europene (ex.:
Directiva Consiliului 89/106/EEC privind produsele pentru constructii – CPD – si Directivele Consiliului
93/37/EEC, 92/50/EEC si 89/440/EEC privitoare la lucrarile si serviciile publice si Directivele EFTA
similare initiate in vederea reglementarii pietei interne).
Programul de Eurocod-uri pentru Structuri cuprinde urmatoarele standarde care constau in general dintr-un
numar de parti:
EN 1990 Eurocod: Bazele proiectarii structurale

EN 1991 Eurocod 1: Actiuni asupra structurilor
EN 1992 Eurocod 2: Proiectarea structurilor din beton
EN 1993 Eurocod 3: Proiectarea structurilor din metal
EN 1994 Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite din metal si beton
EN 1995 Eurocod 5: Proiectarea structurilor din lemn
EN 1996 Eurocod 6: Proiectarea structurilor din zidarie
EN 1997 Eurocod 7: Proiectarea geotehnica
______________________
1
Acordul dintre Comisia Comunitatilor Europene si Comitetul European de Standardizare (CEN) referitoare
la lucrarile pentru EUROCOD-uri pentru calculul cladirilor si lucrarilor civile ingineresti (BC/CEN/03/89).
EN 1998 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenta seismica
EN 1999 Eurocod 9: Proiectarea structurilor din aluminiu
Standardele Eurocod recunosc responsabilitatea autoritatilor in fiecare Stat Membru si a pastrat intact dreptul
lor de a determina valorile referitoare la probleme de reglementare a sigurantei la nivel national acolo unde
acestea continua sa varieze de la Stat la Stat.
Statutul si domeniul de aplicare al Eurocod-urilor
Statele Membre ale UE si EFTA recunosc ca Eurocod-urile servesc drept documente de referinta pentru
urmatoarele scopuri:
- ca un mijloc de a demonstra conformitatea lucrarilor pentru cladiri si a lucrarilor civile ingineresti cu
cerintele esentiale ale Directivei Consiliului 89/106/EEC, in mod particular Cerinta Principala N°1 –
Rezistenta mecanica si stabilitate – si Cerintta Principala N°2 – Siguranta la foc;
- ca o baza pentru specificarea contractelor pentru lucrari de constructie si servicii ingineresti inrudite;
- ca un cadru pentru armonizarea specificatiilor tehnice privind produsele pentru constructii (EN-uri si ETA-
uri).
Eurocod-urile, atat cat privesc lucrarile de constructie, au o legatura directa cu Documentele Iterpretative2la
care se refera articolul 12 al CPD, desi au o natura diferita decat standardele de materiale armonizate3.
Totusi, aspectele tehnice care apar din folosirea Eurocod-urilor trebuie sa fie considerat in mod adecvat de
catre Comisia Tehnica CEN si/sau Grupurile de lucru EOTA care lucreaza la standardele de produse in
vederea realizarii unei compatibilitati depline a acestor specificatii tehnice cu Eurocod-urile. Standardele
Eurocod prevad reguli de calcul structural comune pentru folosirea zilnica pentru calculul intregii structuri si
a produselor componente care au atat o natura traditionala cat si inovativa. Forme sau conditii de calcul
neobisnuite ale constructiilor nu sint acoperite in mod specific si o apreciere mai experta a lucrurilor este
ceruta din partea proiectantului in astfel de cazuri.
Standardele Nationale care implementeaza Eurocod-urile
Standardele Nationale care implementeaza Eurocod-urile vor contine textul intreg al Eurocod-ului
(incluzand toate anexele), asa cum a fost publicat de catre CEN, care poate fi precedat de o pagina de titlu
National si o introducere Nationala si poate fi urmata de o anexa Nationala. Anexa Nationala poate numai sa
contina informatii despre acei parametri care sint lasati liberi in Eurocod, la alegerea fiecarei natiuni,
cunoscuti si ca Parametrii Determinati la nivel National, si care vor fi folositi pentru calculul cladirilor si a
lucrarilor ingineresti care se vor executa in tara respectiva, ex.:
- valori si/sau clase unde sint date alternative in Eurocod
- valori care se folosesc acolo unde in Eurocod este dat doar un simbol
- date specifice nationale (geografice, climatice, etc.), ex.: harta incarcarilor din zapada,
- procedeul care trebuie folosit atunci cand in Eurocod se dau procedee alternative.
Anexa Nationala poate de asemenea sa mai contina:
- decizii despre folosirea anexelor informative si
____________________________
2
Conform Art.3.3 al CPD, cerintelor esentiale (ER-uri) li se va da o forma concreta in documente
interpretative pentru crearea legaturilor necesare dintre cerintele esentiale si mandatele pentru armonizarea
EN-urilor si a ETAG-urilor/ETA-urilor.
3
Conform ART.12 al CPD documentele interpretative vor:
a) da o forma concreta cerintelor esentiale prin armonizarea terminologiei si a principiilor de tehnici de
baza si indicarea
claselor sau nivelurilor pentru fiecare cerinta acolo unde este necesar;
b) indica metode de corelare a acestor clase sau niveluri de cerinte cu specificatiile tehnice, ex.: metode de
calculare si de
demonstratie, reguli tehnice pentru calculul proiectelor, etc;
c) servi drept referinta pentru stabilirea standardelor armonizate si a indicatiilor pentru aprobarile tehnice
Europene.
Eurocod-urile joaca, de facto, un rol similar in domeniul de aplicare al ER 1 si a unei parti a ER 2.
- referinte pentru informatii suplimentare ne-contradictorii si care sa ajute proiectantul in aplicarea Eurocod-
ului.
Legaturi intre Eurocod-uri si prescriptiile tehnice armnonizate pentru produse
(EN-uri, ETA-uri)
Exista nevoia unei consecvente intre specificatiile tehnice armnonizate pentru materiale si regulile tehnice
pentru lucrari4. Mai mult, toate informatiile care insotesc Marca CE a produselor de constructie
care se refera la Eurocod-uri vor mentiona foarte clar care Parametrii Determinati la nivel National au fost
luati in considerare.
Informatii suplimentare specifice EN 1994-1-1
EN 1994-1-1 descrie Principiile si cerintele pentru siguranta, functionalitate si durabilitate a structurilor

compozite din otel si beton, impreuna cu prevederile specifice pentru cladiri. Este bazat pe un concept al
starilor limita folosit in legatura cu o metoda a factorilor partiali.
Pentru proiectarea structurilor noi, se intentioneaza sa se foloseasca EN 1994-1-1, pentru aplicare directa
impreuna cu alte Parti din EN 1994, Eurocod-urile EN 1990 – 1993 si Eurocod-urile EN 1997 si 1998.
EN 1994-1-1 serveste si ca document de referinta pentru celelalte CEN TC-uri in materie de aspecte
structurale.
EN 1994-1-1 se intentioneaza sa se foloseasca de catre;
- comitete care schiteaza alte standarde pentru proiectarea structurilor si a standardelor inrudite privind
produsele, testarea si executia;
- clientii (ex.: pentru formularea cerintelor specifice in functie de nivelurile de siguranta si de durabilitate);
- proiectanti si constructori;
- autoritati relevante;
Valorile numerice pentru factorii partiali si alti parametri de siguranta sint recomandate ca valori de baza
care prevad un nivel acceptabil de siguranta. Valorile au fost alese considerand ca se aplica un nivel
corespunzator de manopera si de organizare a proiectului. Cand EN 1994-1-1 este folosit ca document de
baza de catre alte CEN/TC-uri aceeasi valoare trebuie sa se foloseasca.
Anexa Nationala pentru EN 1994-1-1
Acest standard furnizeaza valori cu mentiuni care sa indice acolo unde este cazul ca sa se ia decizii la nivel
national. Totusi Standardul National care implementeaza EN 1994-1-1 trebuie sa aibe o anexa Nationala care
sa contina toti Parametrii Determinati la nivel National care se folosesc la proiectarea cladirilor si a lucrarilor
ingineresti care se executa in tara respectiva.
Deciziile nationale sint permise in EN 1994-1-1 prin urmatoarele clauze:
- 2.4.1.1(1)
- 2.4.1.2(5)
- 2.4.1.2(6)
- 2.4.1.2(7)
- 3.1(4)
- 3.5(2)
- 6.4.3(1)(h)
- 6.6.3.1(1)
- 6.6.3.1(3)
- 6.6.4.1(3)
- 6.8.2(1)
- 6.8.2(2)
- 9.1.1(2)
- 9.6(2)
___________________
4
Vezi Art. 3.3 si Art. 12 al CPD, cat si clauzele 4.2,4.3.1 si 5.2 al ID 1.
- 9.7.3(4)
- 9.7.3(8)
- 9.7.3(9)
- B.2.5(1)
- B.3.6(5)

Capitolul 1 Generalitati
1.1 Domeniul de aplicare
1.1.1 Domeniul de aplicare al Eurocodului 4
(1) Eurocodul 4 se aplica la proiectarea structurilor si elementelor compozite pentru cladiri si lucrari de
inginerie civila. Eurocodul 4 corespunde principiilor si cerintelor de siguranta si functionalitate a structurilor,
principiile care stau la baza proiectarii si a verificarii sint date in EN 1990 – Bazele proiectarii structurilor.
(2) Eurocodul 4 se ocupa doar de cerintele pentru rezistenta, functionalitate, durabilitate si rezistenta la foc a
structurilor compozite. Alte cerinte, ex.: privind izolarea fonica si termica, nu sint luate in considerare.
(3) Eurocodul 4 se doreste a se folosi impreuna cu:
EN 1990 Eurocod: Bazele proiectarii structurilor.
EN 1991 Eurocod 1: Actiuni asupra structurilor
EN-uri, hEN-uri, ETAG-uri, ETA-uri pentru produse de constructie relevante pentru structuri compozite.
EN 1090 Executia structurilor din metal si din aluminiu
EN 13670 Executia structurilor din beton
EN 1992 Eurocod 2: Proiectarea structurilor din beton
EN 1993 Eurocod 3: Proiectarea structurilor din metal
EN 1997 Eurocod 7: Proiectarea geotehnica
EN 1998 Eurocod 8: Proiectarea structurilor antiseismice, cand structurile compozite sint construite in
regiuni seismice.
(4) Eurocodul 4 este impartit in diverse parti:
Partea 1-1: Reguli generale si reguli pentru cladiri
Partea 2-2: Proiectarea structurilor impotriva focului
Partea 3-3: Poduri
1.1.2 Domeniul de aplicare al Partii 1.1 din Eurocodul 4
(1) Partea 1-1 a Eurocodului 4 da o baza generala pentru proiectarea structurilor compozite impreuna cu
regulile specifice pentru cladiri.
(2) Urmatoarele subiecte sint analizate in Partea 1-1:
Capitolul 1: Generalitati
Capitolul 2: Bazele proiectarii
Capitolul 3: Materiale
Capitolul 4: Durabilitate
Capitolul 5: Analiza structurala

Capitolul 6: Stari limita de rezistenta
Capitolul 7: Stari limita ale exploatarii normala
Capitolul 8: Noduri de cadre compozite pentru cladiri
Capitolul 9: Placi compozite cu tabla profilata, pentru cladiri
1.2 Normative de referinta
Urmatoarele normative contin prevederi care, prin referintele din acest text, constituie prevederi ale acestui
standard European. Pentru referintele datate, modificari ulterioare sau revizuiri ale oricaror din aceste
publicatii nu se iau in considerare. Totusi, partile implicate in semnarea acordurilor bazate pe acest standard
european sint incurajate sa cerceteze posibilitatea aplicarii celor mai recente editii a normativelor indicate
mai jos. Pentru referintele nedatate, ultima editie a normativului la care se face referire se considera in
vigoare.
1.2.1 Standarde generale de referinta
EN 1090-2 1 Executia structurilor de metal si de aluminiu – Reguli tehnice pentru executia
structurilor de metal
EN 1990:2002 Principii de baza pentru proiectarea structurala.
1.2.2 Alte standarde de referinta
EN 1992-1-1 1 Eurocode 2: Proiectarea structurilor din beton: Reguli generale si reguli
pentru cladiri
EN 1993-1-1 1 Eurocode 3: Proiectarea structurilor din metal: Reguli generale si reguli
pentru cladiri

EN 1993-1-3 1 Eurocode 3: Proiectarea structurilor din metal: Profile subtiri si table
formate la rece
EN 1993-1-5 1 Eurocode 3: Proiectarea structurilor din metal: Elemente structurale plate
EN 1993-1-8 1 Eurocode 3: Proiectarea structurilor din metal: Proiectarea nodurilor
EN 1993-1-9 1 Eurocode 3: Proiectarea structurilor din metal: Rezistenta la oboseala a structurilor
din metal
EN 10025-1:2002 Produse laminate la cald pentru structuri din metal: Conditii generale de livrare.
EN 10025-2:2002 Produse laminate la cald pentru structuri din metal: Conditii tehnice de livrare
pentru oteluri ne-aliate
EN 10025-3:2002 Profile din otel laminate la cald pentru structuri din metal: Conditii tehnice de
livrare pentru profile laminate din oteluri normalizate, sudabile, cu granulatie fina.
EN 10025-4:2002 Profile din otel laminate la cald pentru constructii: Conditii tehnice de livrare
pentru profile laminate termo-mecanic din oteluri sudabile, cu granulatie fina.
pentru oteluri cu rezistenta imbunatatita la coroziunea atmosferica.
pentru table din otel cu limita de curgere inalta, in stare imbunatatita (in conditii
de calire si calmare)
EN 10147:2000 Table si platbanda de otel pentru constructii cu limita de curgere inalta, pentru
indoirea la rece: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri laminate termo-mecanic.
EN 10149-2:1995 Table laminate la cald din otel pentru constructii cu limita de curgere inalta, pentru
indoire la rece: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri laminate normalizate.
____________________________
1
Va fi publicat
EN 10149-3:1995 Table laminate la cald din otel pentru constructii cu limita de curgere inalta, pentru
indoirea la rece: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri laminate normalizate.
1.3 Ipoteze
(1) In plus fata de ipotezele generale ale EN 1990 urmatoarele ipoteze se aplica:
-cele date in clauzele 1.3 din EN 1992-1-1 si EN 1993-1-1.
1.4 Diferente intre principii si reguli de aplicare
(1) Se aplica regulile din EN 1990, 1.4.
1.5 Definitii
1.5.1 Generalitati
(1) Se aplica termenii si definitiile date in EN 1990, 1.5, EN 1992-1-1, 1.5, si EN 1993-1-1, 1.5.
1.5.2 Termeni si definitii aditionali folosite in acest standard
1.5.2.1 Element compozit
un element structural cu componente de beton si otel structural sau otel format la rece legate prin conectori
de forfecare astfel incat sa se limiteze lunecarea longitudinala intre beton si otel si separarea unei
componente de cealalta.
1.5.2.2 Conectori de forfecare
o legatura dintre beton si componentele de otel a unui element compozit care are o suficienta rezistenta si
rigiditate pentru a permite ca cele doua componente sa fie proiectate ca parti ale aceluiasi element structural.
1.5.2.3 Comportare compozita
comportare care apare dupa ce legatura de forfecare devine efectiva in urma intaririi betonului.
1.5.2.4 Grinda compozita
un element compozit supus predominant la incovoiere
1.5.2.5 Stalp compozit
un element compozit supus predominant la compresiune sau compresiune cu incovoiere
1.5.2.6 Placa compozita
un planseu in care foile de tabla profilata sint folosite mai intai drept cofraje temporare si mai apoi in
combinatia structurala cu betonul intarit si actioneaza drept armatura in planseul final.
1.5.2.7 Cadru compozit
un cadru structural in care unele sau chiar toate elementele sint elemente compozite si majoritatea celor
ramase sint elemente structurale din metal.
1.5.2.8 Nod compozit
un nod intre un element compozit si un alt element compozit, element din metal sau beton armat, in care
armatura este luata in considerare in proiectarea pentru rezistenta si rigiditatea nodului.
1.5.2.9 Structura sau element sprijinite
o structura sau un element la care greutatea elementelor de beton se aplica elementelor de metal care sint
sprijinite pe deschidere, sau sint sprijinite independent pina cand elementele de beton sint capabile sa preia
eforturi.
1.5.2.10 Structura sau element nesprijinite
o structura sau un element la care greutatea elementelor de beton se aplica elementelor de metal care sint
nesprijinite pe deschidere.
1.5.2.11 Rigiditate la incovoiere nefisurat
rigiditatea Ea I1 unei sectiuni transversale a unui element compozit unde I1 este momentul de inertie a

sectiunii, echivalente, efectiva de metal calculata in ipoteza ca betonul intins este nefisurat.
1.5.2.12 Rigiditate la incovoiere fisurat
rigiditatea Ea I2 unei sectiuni transversale a unui element compozit unde I2 este momentul de inertie a

sectiunii, echivalente, efectiva de metal calculata neglijand betonul intins dar incluzand armatura.
1.5.2.13 Precomprimare
procesul de aplicare a eforturilor de comprimare asupra partii din beton a unui element compozit, realizata
prin tendoane sau prin deformatii impuse controlate.
1.6 Simboluri
Pentru obiectul acestui standard urmatoarele simboluri se aplica.

Litere mari latine
A Aria sectiunii transversala a sectiunii compozite efective neglijand betonul intins
Aa Aria sectiunii transversala a sectiunii de metal
Ab Aria sectiunii transversala a armaturii transversale de jos.
Abh Aria sectiunii transversala a armaturii transversale de jos din nervura de
ingrosare.
Ac Aria sectiunii transversala a betonului
Act Aria sectiunii transversala a zonei intinse de beton
Afc Aria sectiunii transversala a talpii comprimate
Ap Aria sectiunii transversala a tablei profilata din otel
Ape Aria efectiva a sectiunii transversala a tablei profilata din otel
As Aria sectiunii transversala a armaturii
Asf Aria sectiunii transversala a armaturii transversale
As,r Aria sectiunii transversala a armaturii in randul r
At Aria sectiunii transversala a armaturii transversale de sus
Av Aria de forfecare a sectiunii de metal
A1 Aria de incarcare de sub guseu
Ea Modulul de elasticitate al otelului
Ec, eff Modulul efectiv de elasticitate pentru beton
Ea Modulul secant de elasticitate pentru beton
Es Valoarea de calcul a modulului de elasticitate al armaturii din otel
(EI) eff Rigiditatea efectiva de incovoiere pentru calculul flexibilitatii relative
(EI) eff, II Rigiditatea efectiva la incovoiere pentru analiza de ordinul II
(EI) 2 Rigiditatea la incovoiere cu fisurare pe unitatea de latime a betonului sau a
planseului compozit
F c, wc, c, Rd Valoarea de calcul a rezistentei la compresiune transversala a betonului inglobat
pe inima unui stalp
Fl Forta longitudinala de calcul per dorn
Ft Forta transversala de calcul per dorn
Ften Forta de intindere de calcul per dorn
Ga Modulul de elasticitate transversal al otelului
Gc Modulul de elasticitate transversal al betonului
I Momentul de inertie a sectiunii compozite efective neglijand betonul intins
Ia Momentul de inertie a sectiunii de metal
Iat Constanta de torsiune St. Venant a sectiunii de metal
Ic Momentul de inertie a unei sectiuni de beton nefisurata
Ict Constanta de torsiune St. Venant a betonului inglobat nefisurat
Is Momentul de inertie al armaturii de otel
I1 Momentul de inertie al sectiunii de metal echivalente in ipoteza ca betonul intins
este nefisurat
I2 Momentul de inertie al sectiunii de metal echivalente neglijand betonul intins dar
incluzand armatura
Ke , Ke, II Factori de corectie care se folosesc in proiectarea stalpilor compoziti
Ksc Rigiditatea referitoare la conectarea de forfecare
K Parametru
K0 Factor de calibrare care se foloseste in proiectarea stalpilor compoziti
L Lungime; deschidere; travee
Le Deschidere libera
Li Deschidere
Lo Lungime consola
Lp Distanta dintre centrul fortei concentrate pina la cel mai apropiat reazem
Ls Deschiderea de forfecare
Lx Distanta de la o sectiune transversala la cel mai apropiat reazem
M Moment incovoietor
Ma Contributia sectiunii de metal la momentul plastic de rezistenta a sectiunii
compozite
Ma,Ed Momentul incovoietor de calcul aplicat sectiunii de metal
Mb,Rd Valoarea de calcul a momentului capabil de flambaj a unei grinzi compozite
Mc,Ed Partea din momentul incovoietor de calcul aplicata sectiunii compozite
Mcr Momentul elastic critic pentru flambaj lateral cu torsiune a unei grinzi
MEd Momentul incovoietor de calcul
MEd,i Momentul incovoietor de calcul aplicat unui nod compozit i
MEd,max,f Momentul incovoietor maxim sau forta interna datorita incarcarilor din oboseala
MEd,min,f Momentul incovoietor minim datorita incarcarilor din oboseala
Mel,Rd Valoarea de calcul a momentului capabil elastic a sectiunii compozite
Mmax,Rd Valoarea maxima de calcul a momentului capabil in prezenta unei forte normale
de compresiune
Mpa Valoarea de calcul a momentului capabil plastic a sectiunii efective de tabla
profilata
Mperm Cel mai defavorabil moment pentru combinatia caracteristica
Mpl,a,Rd Valoarea de calcul a momentului capabil plastic a sectiunii de metal
Mpl,N,Rd Valoarea de calcul a momentului capabil plastic al sectiunii compozite luind in
considerare o forta normala de compresiune
Mpl,Rd Valoarea de calcul a momentului capabil plastic al sectiunii compozite cu
conectare de forfecare totala
Mpl,y,Rd Valoarea de calcul a momentului capabil plastic in raport cu axa y-y a sectiunii
compozite cu conectare de forfecare totala
Mpl,z,Rd Valoarea de calcul a momentului capabil plastic in raport cu axa z-z a sectiunii
compozite cu conectare de forfecare totala
Mpr Momentul capabil plastic redus a tablei profilate
MRd Valoarea de calcul a momentului capabil al unei sectiuni compozite sau al unui
nod
MRk Valoarea caracteristica a momentului capabil al unei sectiuni compozite sau al
unui nod
My,Ed Valoarea de calcul a momentului capabil aplicat sectiunii compozite in raport cu
axa y-y
Mz,Ed Valoarea de calcul a momentului capabil aplicat sectiunii compozite in raport cu
axa z-z
N Forta axiala de compresiune; numarul de intervale de incarcari ciclice; numarul
de conectori de forfecare
Na Valoarea de calcul a fortei axiala in sectiunea de metal a unei sectiuni compozite
Nc Valoarea de calcul a fortei axiala de compresiune in talpa de beton
Nc,f Valoarea de calcul a fortei axiala de compresiune in talpa de beton cu conectare
de forfecare totala
Nc,el Forta axiala de compresiune in talpa de beton corespunzand lui Mel,Rd
Ncr,eff Forta elastica critica a unui stalp compozit corespunzand unei rigiditati efective la
incovoiere
Ncr Forta elastica axiala critica
Nc1 Valoarea de calcul a fortei axiala calculata pentru transferul incarcarii
NEd Valoarea de calcul a fortei axiala de compresiune
NG,Ed Valoarea de calcul a partii din forta axiala de compresiune care este permanenta
Np Valoarea de calcul a rezistentei plastice a tablei de otel profilata la forta axiala
Npl,a Valoarea de calcul a rezistentei plastice a sectiunii de metal la forta axiala
Npl,Rd Valoarea de calcul a rezistentei plastice a sectiunii compozite la forta axiala de
compresiune
Npl,Rk Valoarea caracteristica de calcul a rezistentei plastice a sectiunii compozite la
forta axiala de compresiune
Npm,Rd Valoarea de calcul a rezistentei betonului la forta axiala de compresiune
NR Numarul de cicluri de incarcare
Ns Valoarea de calcul a rezistentei plastice a armaturii de otel la forta axiala
Nsd Valoarea de calcul a rezistentei plastice a armaturii de otel la forta axiala de
intindere
Pl,Rd Valoarea de calcul a rezistentei la forfecare a unui singur dorn corespunzator
lui Fl
Ppb,Rd Valoarea de calcul a rezistentei la compresiune a unui singur dorn
PRd Valoarea de calcul a rezistentei la forfecare a unui singur conector
PRk Valoarea caracteristica de calcul a rezistentei la forfecare a unui singur conector
Pt,Rd Valoarea de calcul a rezistentei la forfecare a unui singur dorn de
conectare corespunzator lui Fl
REd Valoarea de calcul a reactiunii unui reazem
Sj Rigiditatea la rotire a unui nod
Sj,ini Rigiditatea initiala la rotire a unui nod
Va,Ed Valoarea de calcul a fortei de forfecare actionand intr-o sectiune de metal
Vb,Rd Valoarea de calcul a rezistentei la forfecare cu flambaj a unei inimi de metal
Vc,Ed Valoarea de calcul a fortei de forfecare actionand pe betonul inglobat pe inima
VEd Valoarea de calcul a fortei de forfecare actionand pe sectiunea compozita
Vld Valoarea de calcul a rezistentei de ancorare la capat
V1,Rd Valoarea de calcul a rezistentei la forfecare
Vpl,Rd Valoarea de calcul a rezistentei plastice a sectiunii compozite la forfecare
verticala
Vpl,a,Rd Valoarea de calcul a rezistentei plastice a sectiunii de metal la forfecare verticala
Vp,Rd Valoarea de calcul a rezistentei unei placi compozite la strapungere
VRd Valoarea de calcul a rezistentei unei sectiuni compozite la forfecare verticala
Vt Reactiunea la reazem
Vv,Rd Valoarea de calcul a rezistentei unei placi compozite la forfecare verticala
Vwp,c,Rd Valoarea de calcul a rezistentei la forfecare a betonului inglobat in jurul inimii
unui stalp
Wt Incarcarea de cedare masurata
Litere mici latine
a Distanta intre grinzi paralele; diametru sau latime; distanta
b Latimea talpii unei sectiuni de metal; latime placa
bb Latimea bazei unei nervuri de beton
bc Latimea betonului inglobat intr-o sectiune de metal
beff Latimea efectiva totala
beff,1 Latimea efectiva la jumatatea deschiderii pentru o deschidere sprijinita la ambele
capete
beff,2 Latimea efectiva la un reazem intern
beff,c,wc Latimea efectiva a inimii unui stalp in compresiune
bei Latimea efectiva a talpii de beton pe fiecare parte a inimii
bem Latimea efectiva a unei placi compozite
bf Latimea talpii unei sectiuni de metal
bi Latimea geometrica a talpii de beton pe fiecare parte a inimii
bm Latimea unui planseu compozit pe care este distribuita o incarcare
bp Lungimea pe care ac tioneaza o forta liniar distribuita
br Latimea nervurii unei foi de tabla profilata de otel
bs Distanta dintre centrele nervurilor adiacente ale unei foi de tabla profilata de otel
b0 Distanta dintre centrele conectorilor de forfecare; latimea medie a unei nervuri de
beton (latimea minima pentru table profilate intrande); latimea nervurii de
ingrosare.
c Latimea unei parti a talpii de metal; perimetrul efectiv al barei de armatura
cy, cz Grosimea stratului de acoperire
d Adancimea libera a inimii unei sectiuni de metal; diametrul unei tije a unui dorn
de conectare; diametrul exterior al unei sectiuni circulare; dimensiunea
transversala minima a unui stalp
ddo Diametrul unui cordo 333d35d n de sudura al unui dorn de conectare
dp Distanta intre axa centrului de greutate a tablei profilate si fibra extrema a unui
planseu compozit in compresiune
ds Distanta dintre armatura de otel si fibra extrema a placii compozite in
compresiune; distanta dintre armatura longitudinala intinsa si centrul de greutate
al sectiunii de metal
e Excentricitate de incarcare; distanta de la axa centrului de greutate a tablei
profilate la fibra extrema a unei placi compozite la intindere
eD Distanta fata de margine
eg Distanta golului dintre armatura si placa de capat intr-un stalp compozit
ep Distanta dintre axa neutra plastica a tablei profilate pina la fibra extrema a unui
planseu compozit la intindere
es Distanta dintre armatura de otel intinsa si fibra extrema a unei placi compozite la
intindere
f Frecventa naturala
fcd Valoarea de calcul a rezistentei cilindrice la compresiune a betonului
fck Valoarea caracteristica a rezistentei cilindrice la compresiune a betonului dupa 28
de zile
fcm Valoarea medie a rezistentei cilindrice masurata la compresiune a betonului
fct,eff Valoarea medie a rezistentei efective la intindere a betonului
fctm Valoarea medie a rezistentei axiale la intindere a betonului
fct,0 Rezistenta de referinta a betonului la intindere
f1ctm Valoarea medie a rezistentei axiale la intindere a betonului usor
fsd Valoarea de calcul a rezistentei de curgere a armaturii
fsk Valoarea caracteristica a rezistentei de curgere a armaturii
fu Rezistenta specifica ultima la intindere
fut Rezistenta actuala ultima la intindere intr-o epruveta de testare
fy Valoarea nominala a rezistentei de curgere a otelului
fyd Valoarea de proiectare a rezistentei de curgere a otelului
fyp,d Valoarea de proiectare pentru rezistenta de curgere a otelului structural
fypm Valoarea medie a rezistentei de curgere masurata a tablei profilate din otel
f1, f2 Factori de reducere pentru momente incovoietoare pe reazeme
h Adancime; grosime
ha Inaltimea sectiunii de metal
hc Inaltimea betonului inglobat in jurul unei sectiuni de metal; grosimea talpii de
beton; grosimea betonului deasupra suprafetei principale plate situata deasupra
nervurilor tablei profilata cutata
hf Grosimea talpii de beton; grosime finisaje
hn Pozitia axei neutre
hp Inaltimea totala a tablei profilata cutata excluzand stantarile
hs Distanta intre centrele de greutate ale talpilor sectiunii de metal; distanta intre
armatura longitudinala intinsa si centrul zonei comprimate
hsc Inaltimea nominala totala a unui dorn de conectare
ht Grosimea totala a unei epruvete de testare
k Factor de amplificare pentru efecte de ordin II; coeficient; factor empiric pentru
rezistenta de calcul la forfecare
kc Coeficient
ki Coeficient de rigiditate
ki,c Adaugare la coeficientul de rigiditate ki datorita betonului inglobat
k Factor de reducere a rezistentei unui dorn de forfecare folosit cu tabla cutata
profilata dispusa paralel cu grinda
ks Rigiditate la rotiri; coeficient
ksc Rigiditatea unui conector de forfecare
kslip Factor de reducere a rigiditatii datorita deformarii legaturii de forfecare
ks,r Coeficient de rigiditate pentru un rand r de armatura longitudinala intinsa
kt Factor de reducere a rezistentei unui dorn de forfecare folosit cu tabla cutata
profilata dispusa paralel cu grinda
kwc,c Factor pentru efectul efortului de compresiune longitudinala asupra rezistentei
transversale a inimii unui stalp
k Parametru
k1 Rigiditatea la incovoiere a betonului fisurat sau a planseului compozit
k2 Rigiditatea la incovoiere a inimii
 Lungimea grinzii supusa momentului incovoietor adiacenta nodului
l Lungimea planseului pentru incercarea la strapungere standard
lbc, lbs Lungimi de rezemare
0 Lungimea pe care se aplica fortele
m Inclinarea curbei rezistentei la oboseala; factor empiric pentru rezistenta de calcul
la forfecare
n Raport modular; numar de legaturi de forfecare
nf Numar de conectori pentru o legatura de forfecare totala
nL Raport modular depinzand de tipul de incarcare
nr Numar de dornuri de conectare intr-o nervura
n0 Raport modular pentru incarcare de scurta durata
r Raportul momentelor de capat
s Distanta longitudinala intre centrele dornurilor de conectare
st Distanta transversala intre centrele dornurilor de conectare
t Varsta; grosimi
te Grosimea placii de capat
teff,c Lungimea efectiva de beton
tf Grosimea talpii unei sectiuni de metal
ts Grosimea unei rigidizari
tw Grosimea inimii unei sectiuni de metal
twc Grosimea inimii unui stalp din metal
t0 Varsta in momentul incarcarii
Ed Valoarea de calcul a efortului de lunecare
wk Valoarea de calcul a latimii fisurii
xpl Distanta dintre axa neutra plastica si fibra extrema a unui planseu compozit supus
la compresiune
y Axa sectiunii transversale paralela cu talpile
z Axa sectiunii transversale perpendiculara pe talpi; brat de parghie
z0 Distanta verticala
Litere mari grecesti
 Interval eforturi
c Valoare de referinta a rezistentei la oboseala la 2 milioane de cicluri
E Intervalul de eforturi cu amplitudine echivalenta constanta
E,glob Intervalul de eforturi cu amplitudine echivalenta constanta datorita efectelor
globale
E,loc Intervalul de eforturi cu amplitudine echivalenta constanta datorita efectelor
locale
E,2 Intervalul de eforturi cu amplitudine echivalenta constanta referitor la 2 milioane
de cicluri
s Cresterea eforturilor in armatura de otel datorita intaririi din intindere a betonului
s,equ Interval de eforturi de avariere echivalente
 Interval de eforturi de forfecare pentru incarcarea din oboseala
c Valoarea de referinta a rezistentei la oboseala la 2 milioane de cicluri
E Intervalul de eforturi cu amplitudini echivalente constante
E,2 Intervalul de eforturi de forfecare cu amplitudini echivalente constante referitor la
2 milioane de cicluri
R Rezistenta la forfecare din oboseala
 Coeficient
Litere mici grecesti
 Factor; parametru
cr Factor prin care incarcarea de calcul se mareste pentru a cauza instabilitatea
elastica
M Coeficient pentru incovoierea unui stalp compozit
M,y ,Mz Coeficient pentru incovoierea unui stalp compozit fata de axa y-y si respectiv fata
de axa z—z
st Raport
 Factor; parametru de transformare
ci Parametri
C Factor partial pentru beton
F Factor partial pentru actiuni, luand in considerare neclaritati de modelare si
variatii de dimesiuni
Ff Factor partial pentru intervalul de eforturi cu amplitudine echivalenta constanta
M Factor partial pentru o proprietate a materialului, luand in considerare neclaritati
de modelare si variatii de dimensiuni
M0 Factor partial pentru otel folosit la structura aplicat rezistentei sectiunii
transversale, vezi EN 1993-1-1, 6.1(1)
M1 Factor partial pentru otel folosit la structura aplicat rezistentei elementelor la
instabilitate evaluate prin verificarile elementelor, vezi EN 1993-1-1, 6.1(1)
Mf Factor partial pentru rezistenta la oboseala
Mf,s Factor partial pentru rezistenta la oboseala a dornurilor la forfecare
P Factor partial pentru incarcarea din precomprimare
S Factor partial pentru armatura de otel
V Factor partial pentru rezistenta de calcul la forfecare a unui dorn cu cap
VS Factor partial pentru rezistenta de calcul la forfecare a unui planseu compozit
 Factor; raportul otel-beton; deformatie centrala
max Sageata verticala in jos
s Sageata tablei cutate profilata sub propria greutate plus greutatea betonului ud
s,max Limitarea valorii lui s
u Lunecarea maxima masurata cu un test la nivelul caracteristic al incarcarii
uk Valoarea caracteristica a capacitatii de lunecare

, unde fy este in N/mm2
 Grad de legatura de forfecare; coeficient
aao Factori legati de confinare a betonului
ccocL Factori legati de confinare a betonului
 Unghi
V Factori echivalenti de avariere
globloc Factori echivalenti de avariere pentru efecte locale si respectiv globale
Zveltete relativa
Zveltete relativa pentru flambaj lateral cu torsiune
LT
 Coeficient de frecare; factor nominal
d Factor legat de calculul la compresiune si moment incovoietor uniaxial
dydz Factor d legat de planul de incovoiere
 Factor de reducere care ia in calcul efectul longitudinal de compresiune asupra
rezistentei la forfecare; parametru legat de deformarea legaturii de forfecare
a Coeficientul Poisson pentru otel
 Parametru legat de deformarea legaturii de forfecare
 Parametru legat de reducerea rezistentei de calcul la incovoiere tinand cont de
forfecarea verticalei
s Parametru; raport de armare
com,c,Ed Efort longitudinal de compresiune in betonul inglobat datorita fortei axiale de
calcul
c,Rd Rezistenta locala de calcul a betonului
ct Efortul in fibra cea mai intinsa in beton
max,f Efortul maxim datorita incarcarii din oboseala
min,f Efortul minim datorita incarcarii din oboseala
s,max,f Efortul in armatura datorita momentului incovoietor MEd,max,f
s,min,f Efortul in armatura datorita momentului incovoietor MEd,min,f
s Efortul in armatura intinsa
s,max,f Efortul in armatura datorita momentului incovoietor Mmax
s,max,0 Efortul in armatura datorita momentului incovoietor Mmax neglijand betonul intins
s,0 Efortul in armatura intinsa neglijand intarirea betonului intins
Rd Rezistenta de calcul la forfecare
u Valoarea rezistentei la forfecare longitudinala a unui planseu compozit
determinata din incercari
u,Rd Valoarea de calcul a rezistentei la forfecare longitudinala a unui planseu compozit
u,Rk Valoarea caracteristica a rezistentei la forfecare longitudinala a unui planseu
compozit
 Diametru (marime) a unei bare de armatura; factor echivalent de distrugere din
impact
 Diametru (marime) a unei bare de armatura
ft Coeficient de curgere lenta
f (t,t0) Coeficient de curgere lenta definind curgerea dintre timpul t si t0, legat de
deformarea elastica la 28 de zile
 Factor de reducere pentru flambaj lateral
LT Factor de reducere pentru flambaj lateral cu torsiune
L Multiplicator pentru curgerea lenta
Capitolul 2 Bazele proiectarii
2.1 Cerinte
(1) Proiectarea structurilor compozite trebuie sa fie in coformitate cu regulile generale date in EN 1990
(2) Prevederile suplimentare pentru structurile compozite date in acest capitol vor fi de asemenea luate in
considerare.
(3) Cerintele de baza ale EN 1990, Capitolul 2 sint considerate a fi satisfacute pentru structuri compozite
cand se aplica in acelasi timp umatoarele:
- calculul la stari limita in legatura cu metoda factorului partial in conformitate cu EN 1990
- actiuni in conformitate cu EN 1991,
- combinatii de actiuni in conformitate cu EN 1990 si,
- rezistente, durabilitate si functionalitate in conformitate cu acest Standard.
2.2 Principiile proiectarii la stari limita
(1)P Pentru structuri compozite, vor fi considerate etapele relevante in derularea executiei
2.3 Variabile de baza
2.3.1 Actiuni si influente ale mediului
(1) Actiunile care se folosesc in calcul sint date in sectiunile corespunzatoare din EN 1990
(2)P La verificarea tablei de otel folosita drept cofraj, se va lua in calcul efectul de arcuire (o crestere a
grosimii betonului datorita deformarii tablei)
2.3.2 Proprietatile materialelor si produselor
(1) Daca actiunile cauzate de comportarea in timp a betonului nu sint altfel date in Eurocode 4, ele vor fi
considerate conform EN 1992-1-1.
2.3.3 Clasificarea actiunilor
(1)P Efectele contractiei si curgerii lente a betonului si a variatiilor neuniforme de temperatura produc forte
interne in sectiuni si eforturi longitudinale si de curbura in elemente; efectele care apar in structuri static
determinate si in structuri static nedeterminate cand nu se ia in considerare compatibilitatea deformatiilor,
vor fi clasificate ca efecte de ordin primar.
(2)P In structuri static nedeterminate efectele de ordin primar din contractii, curgere lenta, temperatura sint
asociate cu efectele aditionale ale altor actiuni astfel incat efectele totale sint compatibile; acestea vor fi
clasificate ca efecte secundare si vor fi considerate drept actiuni indirecte.
2.4 Verificari prin metoda coeficientilor partiali de siguranta
2.4.1 Valori de calcul
2.4.1.1 Valori de calcul ale actiunilor
(1) Pentru precomprimare prin deformatii controlate impuse, ex. prin presare pe reazeme, coeficientul
partial p de siguranta trebuie specificat pentru starile limita de rezistenta, luand in considerare efectele
favorabile si nefavorabile.
Nota: Valorile lui p pot fi date in Anexa Nationala. Valoarea recomandata pentru ambele efecte, favorabil si
nefavorabi; este 1,0
2.4.1.2 Valori de calcul ale proprietatilor materialelor sau produselor
(1)P In afara cazului in care o estimare superioara a rezistentei este ceruta, factori partiali vor fi folositi
pentru a micsora rezistenta caracteristica sau nominala.
(2)P Pentru beton, un factor partial C, se va aplica. Rezistenta de calcul la compresiune va fi data de :
fcd = fck / C (2.1)
unde valoarea caracteristica fck va fi obtinuta din EN 1992-1-1, 3.1 pentru beton normal si din EN 19992-1-1,
11.3 pentru beton usor.
Nota: Valoarea lui C este cea folosita in EN 1992-1-1
(3)P Pentru armatura de otel, un factor partial s , se va aplica.
Nota: Valoarea lui s este cea folosita in EN 1992-1-1
(4)P Pentru otelul folosit la structura, tablele de otel si dispozitivele de prindere, factori partiali M , se vor
aplica. In afara cazului in care este specificat altfel, factorul partial pentru otelul folosit la structura
se va considera M0.
Nota: Valorile lui M sint cele folosite in EN 1993
(5)P Pentru legatura de forfecare, un factor partial V , se va aplica.
Nota: Valoarea lui V poate fi data in Anexa Nationala. Valoarea recomandata pentru V este 1,25.
(6)P Pentru forfecare longitudinala in planseele compozite ale cladirilor, un factor partial VS , se va aplica.
Nota: Valoarea lui VS poate fi data in Anexa Nationala. Valoarea recomandata pentru V este 1,25.
(7)P Pentru verificari la oboseala a dornurilor cu cap, factorii partiali Mf si Mf,s se vor aplica.
Nota: Valoarea lui Mf este cea folosita in sectiunile relevante din EN 1993. Valoarea lui Mf,s poate fi
data in Anexa Nationala. Valoarea recomandata pentru Mf,s este 1,0.
2.4.1.3 Valori de calcul ale datelor geometrice

(1) Datele geometrice pentru sectiuni transversale si sisteme pot fi luate din standardele de produse hEN sau
din desenele de executie si tratate ca valori nominale.
2.4.1.4 Rezistente de calcul
(1)P Pentru structuri compozite, rezistentele de calcul vor fi determinate in conformitate cu EN 1990, relatia
(6.6a) sau relatia (6.6c).
2.4.2 Gruparea actiunilor
(1) Expresiile generale pentru combinatii de actiuni sint date in EN 1990, Capitolul 6.
Nota: Pentru cladiri, regulile privind combinatiile pot fi date in Anexa Nationala a Anexei A din EN 1990.
2.4.3 Verificarea echilibrului static (ES)
(1) Expresia de baza pentru verificarea echilibrului static al cladirilor, asa cum este descrisa in EN 1990,
Tabelul A1.2(A), se aplica de asemenea situatiilor de calcul echivalente cu verificarea echilibrului static, ex.:
pentru proiectarea ancorarilor sau verificarea ridicarii reazemelor la grinzi continue.
Capitolul 3 Materiale
3.1 Beton
(1) In afara cazului in care sint altfel prevazute in Eurocode 4, proprietatile se obtin din EN 1992-1-1, 3.1
pentru beton normal si din EN 1992-1-1, 11.3 pentru beton usor.
(2) Aceasta parte din EN 1994 nu reglementeaza proiectarea structurilor compozite cu betoane avand clase
de rezistenta mai mici decat C20/25 si LC20/22 si mai mari decat C60/75 si LC 60/66.
(3) Contractia betonului trebuie determinata luand in considerare umiditatea mediului, dimensiunile
elementului si compozitia betonului.
(4) Acolo unde actiuni compuse se iau in calcul, la cladiri, efectele contractiei proprii pot fi neglijate in
determinarea eforturilor si a deformatiilor.
Nota: Experienta a aratat ca valorile efortului de contractie date in EN 1992-1-1 pot da efecte ale
contractiei
exagerate in structuri compozite. Valorile pentru contractia betonului pot fi date in Anexa
Nationala.
Valorile recomandate sint date in Anexa C.
3.2 Armatura din otel pentru beton
(1) Proprietatile armaturilor se obtin din EN 1992-1-1,3.2.
(2) Pentru structuri compozite, valoarea de calcul a modulului de elasticitate Es poate fi luata egala cu
valoarea armaturii rigide data in EN 1993-1-1, 3.2.6.
3.3 Otel structural
(1) Proprietatile otelului structural se obtin din EN 1993-1-1, 3.1 si 3.2.
(2) Regulile din aceasta parte a EN 1994 se aplica otelului folosit la structura cu rezistenta nominala de
curgere care nu depaseste 460 N/mm2.
3.4 Dispozitive de conectare
3.4.1 Generalitati
(1) Pentru stabilirea cerintelor privind suruburile si sudurile, trebuie consultat EN 1993-1-8.
3.4.2 Conectori tip dornuri cu cap pentru lunecare
(1) Trebuie consultat EN 13918.
3.5 Tabla metalica cutata pentru placi compozite
(1) Proprietatile se obtin din EN 1993-1-1, 3.1 si 3.2.
(2) Regulile din aceasta parte a EN 1994 se aplica proiectarii planseelor compozite cu foi de tabla profilata
fabricate din otel in conformitate cu EN 10025, table metalice formate la rece si in conformitate cu EN
10149-2 sau EN 10149-3 sau foi de tabla galvanizata in conformitate cu EN 10147.

Nota: Valoarea minima a grosimii nominala t poate fi data in Anexa Nationala. Valoarea

recomandata este 0,70 mm.
Capitolul 4 Durabilitate
4.1Generalitati
(1) Prevederile relevante care sint date in EN 1990, EN 1992 si EN 1993 trebuiesc aplicate.
(2) Detaliile legaturilor de forfecare trebuie sa fie in conformitate cu 6.6.5
4.2 Tabla metalica cutata pentru placi compozite
(1)P Suprafetele de tabla expuse vor fi protejate adecvat sa reziste in conditii atmosferice specifice.
(2) Stratul de zinc, daca este specificat, trebuie sa indeplineasca conditiile din EN 10147 sau din standardele
specifice in vigoare.
(3) Un strat de zinc cu o masa totala de 275 g/m2 (incluzand ambele fete) este suficient pentru planseele
interioare intr-un mediu ne-agresiv dar aceasta prevedere poate sa varieze in functie de conditiile de
exploatare.
Capitolul 5 Calculul structural
5.1 Modelarea structurii pentru calcul
5.1.1 Modelarea structurii si ipoteze de baza
(1)P Modelarea structurii si ipotezele de baza se vor lua in conformitate cu EN 1990, 5.1.1 si va anticipa
comportarea sectiunilor transversale, elementelor, nodurilor si reazemelor.
(2) Capitolul 5 se aplica structurilor compozite in care cele mai multe elemente structurale si noduri sint fie
compozite sau din otel structural. Acolo unde comportarea structurala este in mod esential aceea a unei
structuri din beton armat sau beton precomprimat, cu doar cateva elemente compozite, analiza globala se
face in conformitate cu EN 1992-1-1.
(3) Analiza planseelor compozite cu tabla profilata de otel la cladiri trebuie facuta in conformitate cu
Capitolul 9.
5.1.2 Modelarea nodurilor
(1) Efectele comportarii nodurilor asupra distributiei fortelor interne si a momentelor in structura, si asupra
deformatiilor structurii, pot in general sa fie neglijate dar unde astfel de efecte sint semnificative (ca de
exemplu cazul nodurilor semi-continui) trebuie luate in considerare, vezi Capitolul 8 si EN 1993-1-8.
(2) Pentru a identifica cazurile in care trebuiesc considerate efectele comportari nodurilor in analiza, trebuie
facuta o diferenta intre cele trei modele de noduri dupa cum urmeaza, vezi 8.2 si EN 1993-1-8, 5.1.1:
- simple, in care nodul poate fi considerat ca nu transmite momente incovoietoare;
- continui, in care rigiditatea si/sau rezistenta nodului permite continuitatea totala a elementelor care se iau in
considerare in calcul;
- semi-continui, in care comportarea nodului trebuie luata in considerare in calcul.
(3) Pentru cladiri, cerintele diferitelor tipuri de noduri sint date in Capitolul 8 si in EN 1993-1-8.
5.1.3 Interactiunea sol-structura
(1)P Trebuie luata in considerare deformatia caracteristica a reazemelor atunci cand devine semnificativa.
Nota: EN 1997 ofera indrumare in calcularea interactiunii sol-structura.
5.2 Stabilitate structurala
5.2.1 Efectele geometriei deformate a structurii
(1) Efectele actiunilor pot in general fi determinate folosind fie:
- analiza de ordinul I, folosind geometria initiala a structurii
- analiza de ordinul II, luand in considerare influenta deformatiilor asupra structurii.
(2)P Efectele geometrie deformate (efecte de ordinul II ) trebuie sa fie luate in considerare daca duc la
marirea efectelor actiunilor sau modifica in mod semnificativ comportarea structurala.
(3) Analiza de ordinul I poate fi folosita daca marirea fortelor interne relevante sau a momentelor cauzate de
catre deformatiile date de analiza de ordinul I este mai mica de 10%. Aceasta conditie se considera a fi
indeplinita daca urmatorul criteriu este indeplinit:
cr ≥ 10 (5.1)
unde:
cr este factorul prin care incarcarea de calcul se mareste pentru a cauza instabilitatea

elastica
(4)P In determinarea rigiditatii structurii, tolerante corespunzatoare trebuiesc admise pentru
fisurarea si curgerea lenta a betonului si pentru comportarea nodurilor.
5.2.2 Metode de calcul
(1) Cadrele plane de tipul grinda-stalp pot fi verificate pentru modul de cedare forfecare de nivel prin calcul
de ordinul I daca este satisfacut criteriul (5.1) pentru fiecare etaj. In aceste structuri cr poate fi
calculat folosind expresia data in EN 1993-1-1, 5.2.1(4), cu conditia ca forta axiala de compresiune in grinzi
nu este semnificativa si tolerante corespunzatoare sint admise pentru fisurarea betonului, vezi 5.4.2.3,
curgerea lenta a betonului, vezi 5.4.2.2 si pentru comportarea nodurilor, vezi 8.2 si EN 1993-1-8, 5.1.
(2) Efecte de ordinul II pot fi incluse indirect prin folosirea analizei de ordin I cu amplificare
corespunzatoare.
(3) Daca efectele de ordin II din elemente individuale si imperfectiunile in elementele principale sint luate in
intregime in calcul in analiza globala a structurii, nu sint necesare verificari individuale de stabilitate ale
elementelor.
(4) Daca efectele de ordin II din elemente individuale sau unele imperfectiuni (ex.: pentru flambaj lateral
cu/si torsiune sau incovoiere) nu sint luate in intregime in considerare, in calculul global al structurii,
stabilitatea elementelor individuale trebuie verificata pentru efectele care nu au fost incluse in calculul
global.
(5) Daca calculul global neglijeaza efectele de torsiune laterala, rezistenta unei grinzi compozite la flambaj
lateral cu torsiune poate fi verificata folosind pct.6.4.
(6) Pentru stalpi compoziti si elemente compozite comprimate, stabilitatea la incovoiere poate fi
verificata folosind una din urmatoarele metode:
(a) prin calcul global in conformitate cu 5.2.2(3), cu verificarea rezistentei sectiunilor transversale
conform cu 6.7.3.6 si 6.7.3.7, sau
(b) prin analiza elementului individual in conformitate cu 6.7.3.4, luand in considerare momentele de
la capete si fortele din analiza globala a structurii incluzand efecte globale de ordinul II si
imperfectiuni globale acolo unde este cazul. Analiza elementului trebuie sa tina cont de efectele
de ordinul II in element si de imperfectiunile principale ale elementului, vezi 5.3.2.3, cu verificarea
rezistentei sectiunii transversale in conformitate cu 6.7.3.6 sau 6.7.3.7, sau
(c) pentru elemente in compresiune axiala, prin folosirea curbelor de flambaj care iau in considerare
efectele de ordin II in element si imperfectiunile elementului, vezi 6.7.3.5. Aceasta verificare
trebuie sa ia in considerare fortele de capat din calculul global al structurii incluzand efectele
globale de ordin II si imperfectiunile globale cand este cazul, si trebuie sa se bazeze pe o
lungime de flambaj egala cu lungimea sistemului.
(7) Pentru structuri in care stalpii sint din otel structural, stabilitatea poate fi verificata prin verificari ale
elementelor bazate pe lungimi de flambaj, in conformitate cu EN 1993-1-1, 5.2.2(8) si 6.3.
5.3 Imperfectiuni
5.3.1 Principii de baza
(1)P Tolerante corespunzatoare trebuie sa fie incorporate in calculul structural pentru acoperirea efectelor
imperfectiunilor, incluzand eforturi reziduale si imperfectiuni geometrice cum ar fi: lipsa de verticalitate,
lipsa de liniaritate, lipsa planeitatii, lipsa preciziei la imbinari si a excentricitatilor minore inevitabile
prezente in nodurile structurii neincarcate.
(2)P Forma imperfectiunilor considerate va lua in considerare modul de flambare elastica a structurii sau a
elementului in planul de flambare considerat, in cea mai defavorabila directie si forma.
5.3.2 Imperfectiuni la cladiri
5.3.2.1Generalitati
(1) Imperfectiuni geometrice echivalente, vezi 5.3.2.2 si 5.3.2.3, trebuiesc folosite, cu valori care sa reflecte
posibilele efecte ale imperfectiunilor globale si locale, doar daca efectele imperfectiunilor locale nu sint
incluse in formulele rezistentelor pentru proiectarea elementului, vezi 5.3.2.3
(2) In cadrul unei analize globale, imperfectiunile elementelor in elemente compozite comprimate pot fi
neglijate acolo unde, conform 5.2.1(2), poate fi folosita analiza de ordin I. Acolo unde trebuie folosita
analiza de ordinul II, imperfectiunile elementelor pot fi neglijate in cadrul analizei globale daca:
≤ 0,5 (5.2)
unde: este definit la 6.7.3.3 si calculata pentru elementul considerat articulat la ambele capete
Npl,Rk este definit la 6.7.3.3
NEd este valoarea de calcul a fortei normale
(3) Imperfectiunile elementelor trebuiesc luate in considerare intotdeauna atunci cand se verifica stabilitatea
pe lungimea unui element in conformitate cu 6.7.3.6. sau 6.7.3.7.
(4) Imperfectiunile din interiorul elementelor comprimate din otel trebuiesc considerate in conformitate cu
EN 1993-1-1, 5.3.2 si 5.3.4
5.3.2.2 Imperfectiuni globale
(1) Efectele imperfectiunilor trebuiesc admise in conformitate cu EN 1993-1-1, 5.3.2
5.3.2.3 Imperfectiuni ale elementelor
(1) Valori de calcul pentru imperfectiuni initiale echivalente pentru stalpi compoziti si elemente compozite
comprimate trebuiesc luate din Tabelul 6.5
(2) Pentru grinzi compozite libere in lateral efectele imperfectiunilor sint incorporate in formula data pentru
momentul capabil la flambaj, vezi 6.4.
(3) Pentru elemente de otel efectul imperfectiunilor este incorporat in formulele date pentru rezistenta la
flambaj, vezi EN 1993-1-1, 6.3
5.4 Calculul efectelor actiunilor
5.4.1 Metode de calcul global
5.4.1.1 Generalitati
(1) Efectele actiunilor pot fi calculate prin calcul global elastic, chiar si acolo unde rezistenta sectiunii se
bazeaza pe rezistenta ei plastica sau ne-lineara.
(2) Calculul global elastic trebuie folosit pentru starile limita de exploatare, cu corectii corespunzatoare
pentru efectele ne-lineare cum ar fi fisurarea betonului.
(3) Calculul gobal elastic trebuie folosit pentru verificari la starea limita de oboseala
(4)P Efectele forfecarii in acelasi plan si a flambajului local trebuiesc luate in considerare daca acestea
influenteaza semnificativ calculul global.
(5) Efectele flambajului local a elementelor de otel asupra alegerii metodei de calcul pot fi luate in
considerare prin clasificarea sectiunilor transversale, vezi 5.5.
(6) Efectele flambajului local a elementelor de otel asupra rigiditatii poate fi ignorata in sectiuni compozite
normale. Pentru sectiuni din clasa 4, vezi EN 1993-1-5, 2.2.
(7) Efectele asupra analizei globale a alunecarilor in gaurile pentru suruburi si deformatii similare ale
pieselor de legatura trebuiesc considerate.
(8) Daca analiza ne-liniara nu este folosita, efectele lunecarii si separarii betonului de metal in calculul
fortelor interne si a momentelor pot fi neglijate la contactul dintre metal si beton unde este prevazuta o
legatura de forfecare in conformitate cu 6.6.
5.4.1.2 Latimea efectiva a talpilor tinand cont de deformatiile de forfecare
(1)P Pentru luarea in considerare a deformatiilor din forte taietoare, la stabilirea flexibilitatii talpilor se poate
apela la o metoda de calcul riguroasa sau utilizand latimi efective ale talpilor definite in continuare.
(2) Efectele deformatiilor de forfecare in talpile de otel trebuiesc considerate in conformitate cu EN 1993-
1-1, 5.2.1(5).
(3) Latimea efectiva a talpilor de beton trebuie sa fie determinata in conformitate cu urmatoarele prevederi
(4) Cand se foloseste calculul global elastic, o latime efectiva constanta poate fi considerata in fiecare
deschidere. Aceasta valoare poate fi luata ca valoarea beff,1 la mijlocul deschiderii pentru o deschidere
sprijinita la ambele capete, sau valoarea beff,2 pe reazemul unei console.
(5) La mijlocul deschiderii sau la un reazem intern, latimea efectiva totala beff,2, vezi Figura 5.1, poate fi
determinata ca si:
beff = b0 + i bei (5.3)
unde: b0 este distanta dintre centrele conectorilor de forfecare
bei este valoarea latimii efective a talpii de beton pe fiecare parte a inimii si se ia egala cu
Le/8 dar nu mai mare decat latimea geometrica efectiva bi. Valoarea bi trebuie luata ca
distanta de la conectorul de forfecare la un punct situat la jumatatea distantei dintre
doua inimi adiacente, masurate pe linia mediana a talpii de beton, cu exceptia ca linga
o latura libera, distanta bi este distanta pina la latura libera. Lungimea Le trebuie luata
drept distanta aproximativa intre punctele in care momentul incovoietor este egal cu 0.
Pentru grinzi compozite continui tipice, unde dimensionarea este guvernata de
infasuratoarea de momente din diverse cazuri de incarcari, si pentru console, Le poate
fi considerat ca in Fig. 5.1
(6) Latimea efectiva la un reazem de capat poate fi determinata astfel:
beff = b0 + i bei (5.4)

cu :
i = (0,55+0,025 Le/ i bei) ≤ 1,0 (5.5)
unde: bei este latimea efectiva, vezi (5), a ultimei deschideri si Le este deschiderea echivalenta
a ultimei deschideri conform Figurii 5.1
(7) Distributia latimii efective intre reazeme si regiunile din mijloc se pot considera asa cum sint aratate in
Figura 5.1.
(8) La cladiri, acolo unde distributia de momente incovoietoare este influentata de rezistenta sau de
rigiditatea la rotire a unui nod, aceasta trebuie luata in considerare pentru determinarea lungimii Le.
(9) Pentru calculul structurilor cladirilor, b0 trebuie sa fie luata egala cu zero iar bi masurata din centrul
inimii.
5.4.2 Calcul liniar elastic
(1) Aproximari trebuiesc admise pentru efectele fisurarii betonului, curgerii lente si contractarii betonului,
etapele constructiei si precomprimare.

Legenda:
1 Le = 0,85 L1 pentru beff,1
2 Le = 0,25 (L1+ L1)pentru beff,2
3 Le = 0,70 L2 pentru beff,1
4 Le = 2L3 pentru beff,2
Figura 5.1: Deschiderile echivalente, pentru latimea activa a talpii de beton

5.4.2.2 Curgerea lenta si contractia
(1)P Aproximari adecvate trebuiesc admise pentru efectele curgerii lente si contractiei betonului.
(2) Cu exceptia elementelor care au ambele talpi compozite, efectele curgerii lente poate fi luata in
considerare folosind raportul modular nL pentru beton. Rapoartele modulare depinzand de tipul de incarcare
(indice L) sint date de :
nL = n0 ( 1+Lft ) (5.6)
unde: no este raportul modular Ea/ Ecm pentru incarcare de scurta durata
Ecm este modulul secant de elasticitate al betonului pentru incarcarea de scurta durata
conform EN 1992-1-1, Tabelul 3.1 sau Tabelul 11.3.1;
ft este coeficientul de curgere lenta f (t,t0) conform EN 1992-1-1,3.1.4 sau 11.3.3,
depinzand de varsta betonului (t) la momentul considerat si de varsta (t0) in momentul
incarcarii.
L este multiplicator pentru curgerea lenta depinzand de tipul de incarcare, care se ia 1,1
pentru incarcari permanente si 0,55 pentru efectele primare si secundare ale
contractarii si 1,5 pentru precomprimarea prin impunerea deformatiilor
(3) Pentru incarcarile permanente asupra structurilor compozite turnate in mai multe etape o valoarea
medie t0 trebuie folosita pentru determinarea coeficientului de curgere lenta. Aceasta ipoteza trebuie luata si
pentru precomprimare cu deformatii impuse daca tot betonul din deschiderile principale in momentul
precomprimarii este mai vechi de 14 zile.
(4) Pentru contractie, varsta la care se considera aplicarea incarcarii trebuie in general luat la o zi.
(5) Acolo unde se folosesc plansee prefabricate sau unde precomprimarea planseului de beton se realizeaza
inainte ca legatura de forfecare sa intre in lucru, coeficientul de curgere lenta si valorile de contractie se iau
din momentul in care se realizeaza conclucrarea compozita.
(6) Unde distributia de momente incovoietoare la t0 este in mod semnificativ modificata de curgerea lenta, de
exemplu in grinzi continui cu structura mixta avand atat deschideri compozite cat si necompozite, efectele
secundare in functie de timp datorita curgerii lente trebuiesc considerate, cu exceptie in cazul analizei
globale la starea limita de rezistenta pentru elemente care au toate sectiunile transversale in Clasa 1 sau 2.
Pentru efectele secundare in functie de timp raportul modular poate fi determinat cu ajutorul unui
multiplicator pentru curgerea lenta L egal cu 0,55.
(7) Efectele primare si secundare cauzate de contractie si de catre curgerea lenta a talpilor de beton trebuiesc
luate in considerare in mod corespunzator. Efectele curgerii lente si a contractiei pot fi neglijate la calcul
pentru verificari la starile limita de rezistenta altele decat la oboseala, pentru elemente compozite cu toate
sectiunile transversale in Clasa 1 sau 2 si pentru care nu sint necesare aproximari la flambaj lateral cu
torsiune; pentru stari limita de exploatare, vezi Capitolul 7.
(8) In regiunile in care planseul de beton se presupune ca se fisureaza, efectele primare datorita contractiei
pot fi neglijate in calcularea efectelor secundare.
(9) In stalpi compoziti si elemente comprimate, trebuie sa se tina cont de efectele curgerii lente in
conformitate cu 6.7.3.4(2).
(10) Pentru conlucrari compozite duble cu ambele talpi nefisurate (ex.: in cazul precomprimarii) efectele
curgerii lente si a contractiei trebuiesc determinate cu metode mai precise.
(11) Pentru simplificari in structuri care satisfac expresia (5.1) sau 5.2.2(1), care nu sint in principal folosite
la depozitare si nu sint precomprimate prin deformatii impuse controlate, efectele curgerii lente a betonului
in grinzile compuse pot fi luate in considerare prin inlocuirea ariei de beton Ac cu aria echivalenta de
otel Ac/n atat pentru incarcarea de scurta durata cat si pentru incarcarea de lunga durata, unde n este un raport
modular nominal corespunzator unui modul de elasticitate pentru beton Ec,eff egal cu Ecm/2.
5.4.2.3 Efectele fisurarii betonului
(1)P Aproximari adecvate trebuie admise pentru efectele fisurarii betonului.
(2) Urmatoarea metoda poate fi folosita pentru determinarea efectelor fisurarilor in grinzi compozite cu talpi
de beton.
Infasuratoarea fortelor interne si a momentelor pentru combinatiile caracteristice, vezi EN 1990, 6.5.3,
incluzand efectele pe termen lung trebuiesc calculate folosind rigiditatea la incovoiere EaI1 a sectiunilor
nefisurate. Aceasta este denumita drept „ calcul fara fisuri ”. In regiuni unde efortul din fibra extrema intinsa
de beton datorita infasuratorii din efectele globale depaseste de doua ori rezistenta fctm sau f1ctm , vezi EN
1992-1-1, Tabelul 3.1 sau Tabelul 11.3.1, rigiditatea trebuie redusa la valoarea EaI2 , vezi 1.5.2.12. Aceasta
distributie a rigiditatilor poate fi folosita pentru starile limita de rezistenta si pentru starile limita de
exploatare. O noua distributie a fortelor interne, a momentelor si deformatiilor este determinata apoi daca
este cazul, prin recalcul. Aceasta este denumita „calcul la fisurare”.
(3) Pentru grinzi compozite continui cu talpi de beton deasupra sectiunii de metal si ne-precomprimate,
incluzand grinzile in cadre care preiau forte orizontale prin contravantuiri, urmatoarea metoda simplificata
poate fi folosita. Acolo unde toate rapoartele lungimilor deschiderilor continui adiacente (scurte/lungi) intre
reazeme sint de cel putin 0,6, efectul fisurarii poate fi luat in calcul prin folosirea rigiditatii la
incovoiere EaI2pentru peste 15% din deschidere de fiecare parte a reazemului intern si prin folosirea valorii
nefisurate EaI1in rest.
(4) Efectul fisurarii betonului asupra rigiditatii la incovoiere a grinzilor compozite si a elementelor
comprimate trebuiesc determinate in conformitate cu pct. 6.7.3.4.
(5) La cladiri, contributia betonului inglobat al unei grinzi poate fi determinata prin folosirea valorii medii a
rigiditatilor betonului inglobat fisurat si nefisurat. Aria betonului comprimat poate fi determinata din
distributia efortului plastic.
5.4.2.4 Stadii si ordinea de executie
(1)P O analiza corespunzatoare trebuie facuta pentru a tine cont de efectele construirii in etape, incluzand
acolo unde este necesar efecte separate ale actiunilor aplicate armaturii rigide si in intregime sau partial
elementelor compozite.
(2) Efectele etapelor de construire pot fi neglijate in calculul la starile limita de rezistenta altele decat de
oboseala, pentru elemente compozite unde toate sectiunile transversale sint in Clasa 1 sau 2 si in care nu sint
necesare aproximari pentru flambaj lateral cu torsiune.
5.4.2.5 Efectele temperaturii
(1) Efectele datorate temperaturii trebuiesc considerate in conformitate cu EN 1991-1-5.
(2) Efectele temperaturii pot fi neglijate in analiza la starile limita de rezistenta altele decat de oboseala,
pentru elemente compozite unde sectiunile transversale sint de Clasa 1 sau 2 si in care nu sint necesare
tolerante pentru flambaj lateral cu torsiune.
5.4.2.6 Pre-comprimare prin deformatii impuse controlat

(1)P Acolo unde este prevazuta precomprimare prin deformatii controlate impuse (ex.: presare pe reazem),
efectele devierilor posibile de la valorile prevazute ale deformatiilor impuse si a rigiditatilor asupra
momentelor interne si a fortelor trebuie sa fie luate in considerare pentru calculul la starile limita de
rezistenta si exploatare.
(2) Doar daca nu este folosita o metoda mai precisa pentru determinarea momentelor interne si a fortelor,
valorile caracteristice ale actiunilor indirecte datorita deformatiilor impuse pot fi calculate cu valorile
caracteristice sau nominale ale proprietatilor materialelor si ale deformatiilor impuse, daca deformatiile
impuse sint controlate.
5.4.3 Calcul global neliniar
(1)P Calculul neliniar poate fi folosit in conformitate cu EN 1992-1-1, 5.7 si EN 1993-1-1, 5.4.3.
(2)P Comportarea legaturii de forfecare trebuie luata in considerare.
(3)P Efectele deformarii geometriei structurii trebuiesc luate in considerare in conformitate cu pct. 5.2.
5.4.4 Calcul liniar-elastic cu redistributie limitata
(1) Tinand cont de faptul ca efectele de ordinul II nu se iau in considerare, calculul liniar elastic cu
redistribuiri limitate poate fi aplicat grinzilor continui si cadrelor pentru verificari la stari limita altele decat
oboseala.
(2) Distributia momentelor incovoietoare data de un calcul liniar elastic global conform 5.4.2 poate fi
redistribuit intr-un mod care satisface echilibrul si care tine cont de efectele comportarii inelastice a
materialelor si a tuturor tipurilor de flambaj.
(3) Momentele incovoietoare obtinute cu un calcul liniar elastic pot fi redistribuite :
a) in grinzi compozite cu legaturi de forfecare totale sau partiale asa cum sint date in (4) - (7);
b) in elemente de metal in conformitate cu EN 1993-1-1, 5.4.1(4);
c) in elemente de beton supuse in principal la incovoiere in conformitate cu EN 1992-1-1, 5.5;
d) in grinzi partial incastrate fara planseu de beton sau compozit, in conformitate cu (b) sau
(c), cazul cel mai defavorabil.
(4) Pentru verificari la stari limita de rezistenta altele decat oboseala, momentele incovoietoare elastice in
grinzile compozite pot fi modificate conform (5) - (7) acolo unde:
- grinda este un element compozit continuu, sau parte a unui cadru care preia incarcari
orizontale prin contravantuiri,
- grinda este legata cu noduri rigide si de rezistenta totala, sau cu un astfel de nod si un nod
articulat
- pentru o grinda compozita partial incastrata, fie este stabilita capacitatea de rotire ca fiind
suficienta pentru gradul de redistribuire adoptat, fie contributia betonului inglobat in
compresiune este neglijata atunci cand se calculeaza momentul capabil in sectiunile unde
momentul incovoietor este redus,

- fiecare deschidere are o inaltime uniforma si
- nu sint necesare aproximari pentru flambaj lateral cu torsiune.
(5) Acolo unde (4) se aplica, momentele incovoietoare in grinzile compozite determinate prin calcul liniar
elastic global pot fi modificate astfel:
- prin reducerea momentelor negative maxime cu valori care sa nu depaseasca procentele
date in Tabelul 5.1, sau
- numai in grinzi cu toate sectiunile transversale in Clasa 1 sau 2, prin marirea momentelor
negative maxime cu valori care nu depasesc 10%, pentru calcul elastic neliniar fara fisurare
sau 20% pentru calcul elastic liniar cu fisurare, vezi 5.4.2.3.
- doar daca este verificata capacitatea de rotire si aceasta permite o valoare mai mare.
Tabelul 5.1: Limitari ale redistribuirilor momentelor negative, procente din valoarea initiala a
momentelor incovoietoare care trebuiesc reduse
Clasa de incadrare a
sectiunii aflata in
1 2 3 4
zona de moment
negativ
Calcul fara fisurare 40 30 20 10
Calcul cu fisurare 25 15 10 0
(6) Pentru marci de otel mai mari decat S355, redistribuirea este posibila doar pentru grinzile care au toate
sectiunile transversale in Clasa 1 si Clasa 2. Redistribuirea prin reducerea momentelor maxime negative nu
trebuie sa depaseasca valoarea de 30% pentru un calcul fara fisurare si 15% pentru un calcul cu fisurare,
doar daca nu este demonstrat ca o valoare mai mare este permisa de catre capacitatea de rotire.
(7) Pentru sectiuni transversale compozite in Clasa 3 sau 4, limitarile date in Tabelul 5.1 referitoare la
momentele incovoietoare folosite in calcul, se aplica elementelor compozite. Momentele aplicate elemetelor
de otel nu trebuie redistribuite.
5.4.5 Calcul global rigid-plastic
(1) Calculul rigid-plastic global poate fi folosit pentru verificari la stari limita de rezistenta altele decat
oboseala, unde efectele de ordin II nu trebuiesc considerate si cu conditia ca:
- toate elementele si nodurile cadrului sint din otel sau compozite,
- otelul satisface EN 1993-1-1, 3.2.2,
- sectiunile transversale ale elementelor de otel satisfac EN 1993-1-1, 5.6 si
- nodurile sint capabile sa sustina momentele plastice capabile pentru a asigura o suficienta
capacitate la rotire.
(2) In grinzile si stalpii cladirilor, in mod normal, nu este necesar sa se considere efectele plastifierii
alternate.
(3)P Acolo unde este folosit calculul plastic-rigid global, la fiecare articulatie plastica:
a) sectiunea transversala a armaturii rigide sa fie simetrica fata de un plan paralel cu planul
inimii sau inimilor;
b) proportiile si legaturile elementelor de otel trebuie astfel alese incat flambajul lateral cu
torsiune sa nu apara;
c) legaturi laterale ale talpii comprimate trebuiesc prevazute la toate articulatiile la care poate
sa apara rotirea plastica sub orice caz de incarcare;
d) capacitatea de rotire va fi suficienta, atunci cand se tine cont de compresiunea axiala din
element sau nod, pentru a permite rotirea necesara a articulatiei si
e) acolo unde cerintele de rotatire nu sint calculate, toate elementele continand articulatii
plastice vor avea sectiuni transversale de Clasa 1 in zona articulatiilor plastice
(4) In grinzile compozite ale cladirilor, capacitatea de rotire poate fi considerata ca fiind suficienta atunci
cand:
a) marca de otel nu depaseste S355,
b) contributia betonului inglobat in compresiune este neglijata cand se calculeaza momentul
capabil de calcul,
c) toate sectiunile transversale din zona articulatiilor plastice sint in Clasa 1; si oricare din
celelalte sectiuni transversale sint in Clasa 1 sau 2,
d) fiecare nod grinda-stalp a fost aratat ca are o capacitate de calcul la rotire suficienta, sau sa
aiba un moment capabil de calcul de cel putin 1,2 ori mai mare decat momentul capabil
plastic de calcul al grinzii,
e) deschideri adiacente nu difera in lungime mai mult de 50% din cea mai mica deschidere
f) deschiderile de capat nu depasesc 115% din lungimea deschiderilor adiacente
g) in orice deschidere in care mai mult de jumatate din incarcarea totala de calcul pentru acea
deschidere se concentreaza pe o lungime de 1/5 din deschidere, atunci in orice zona a
articulatiei plastice unde planseul de beton este in compresiune, nu trebuie sa fie in compresiune mai
mult de 15% din inaltimea elementului; aceasta nu se aplica si atunci cand se arata ca articulatia va fi
cea din urma care se va forma in acea deschidere si
h) talpa de otel in compresiune este legata lateral in zona articulatiei plastice.
(5) Doar daca nu se verifica in alt fel, ar trebui considerat ca stalpii compoziti nu au capacitati de rotire.
(6) Acolo unde sectiunea transversala a unui element de otel variaza in lungul lungimii, se aplica EN 1993-
1-1, 5.6(3).
(7) Acolo unde legaturi sint cerute prin (3)(c) sau 4(h), ele ar trebui amplasate astfel incat distanta in lungul
elementului de la articulatiile plastice la legaturi sa nu depaseasca jumatate din inaltimea sectiunii de metal.
5.5 Clasificarea sectiunilor transversale
5.5.1 Generalitati
(1)P Sistemul de clasificare definit in EN 1993-1-1, 5.5.2 se aplica sectiunilor transversale ale grinzilor
compozite.
(2) O sectiune compozita trebuie sa fie clasificata conform clasei cea mai defavorabila ale elementelor de
otel comprimate. Clasa unei sectiuni compozite depinde in mod normal de directia momentului incovoietor
in acea sectiune.
(3) Un element comprimat de otel rezemat prin alipirea lui la un element de beton poate fi plasat intr-o clasa
mai favorabila, cu conditia ca imbunatatirea comportarii rezultata sa fie stabilita.
(4) Pentru clasificari, distributia efortului plastic trebuie folosita cu exceptia zonelor dintre Clasele 3 si 4,
unde distributia elastica a eforturilor trebuie folosita luand in considerare etapele de construire si a efectelor
curgerii lente si a contractiei. Pentru clasificare, valorile de calcul ale rezistentelor materialelor trebuiesc
folosite. Betonul intins trebuie neglijat. Distributia eforturilor trebuie determinata pentru sectiunea
transversala bruta a inimii de metal si a talpilor.
(5) Pentru sectiuni transversale din Clasa1 si 2 cu bare intinse, armatura folosita pe latimea sectiunii trebuie
sa apartina clasei de ductilitate B sau C, vezi EN 1992-1-1, Tabelul C.1. In plus pentru o sectiune al carui
moment capabil este determinat conform 6.2.1.2, 6.2.1.3 sau 6.2.1.4, trebuie prevazuta o arie minima de
armatura As pe latimea activa a talpii de beton astfel incat sa fie satisfacuta urmatoarea conditie:
As≥ c Ac (5.7)
cu:
(5.7)
s = 
unde: Ac este aria activa a talpi de beton;
fy este valoarea nominala a rezistentei la curgere a armaturii rigide in N/mm2;
fsk este rezistenta caracteristica la curgere a armaturii;
fctm este rezistenta medie la intindere a betonului, vezi EN 1992-1-1, Tabelul 3.1 sau
Tabelul 11.3.1;
kc este un coeficient dat in 7.4.2;
d este egal cu 1,0 pentru sectiuni transversale din Clasa 2, si egal cu 1,1 pentru sectiuni
transversale din Clasa 1, sectiuni in care se produc rotiri ale articulatiilor plastice.
(6) Plasele sudate nu trebuiesc incluse in sectiunea activa doar daca nu a fost demonstrat ca au suficienta
ductilitate, cand se folosesc in plansee de beton, pentru a se evita ruperea.
(7) In calculul global pentru etapele de construire, trebuie luata in considerare clasa sectiunii de otel in etapa
considerata.
5.5.2 Clasificarea sectiunilor compozite fara inglobare cu beton
(1) O talpa metalica comprimata impiedicata sa flambeze prin alipirea lui la o talpa de beton prin conectori
de forfecare poate fi considerata ca facand parte din Clasa 1 daca distantele dintre conectori sint conform
6.6.5.5.
(2) Clasificarea celorlalte talpi de metal si inimi comprimate din grinzi compozite fara inglobare cu beton
trebuie sa fie in conformitate cu EN 1993-1-1, Tabelul 5.2. Un element care nu satisface limitele de
incadrare in Clasa 3 trebuie incadrat in Clasa 4.
(4) Sectiuni transversale care au inimi in Clasa 3 si talpi in Clasele 1 sau 2 pot fi tratate ca o sectiune activa
din Clasa 2 cu o inima activa in conformitate cu EN 1993-1-1, 6.2.2.4.
5.5.3 Clasificarea sectiunilor compozite avand inglobare cu beton
(1) O talpa de otel a unei sectiuni compozite avand inglobare cu beton in conformitate cu pct. (2) de mai jos
poate fi clasificata in conformitate cu Tabelul 5.2.
(2) Pentru inima unei sectiuni inglobate cu beton, betonul care este inglobat trebuie sa fie armat, legat
mecanic de sectiunea de metal, si sa fie capabil sa previna flambajul inimii si al oricarei parti a talpii
comprimate catre inima. Trebuie considerat ca cerintele de mai sus sint satisfacute daca:
a) betonul care inglobeaza inima este armat cu bare longitudinale si etrieri, si /sau plasa sudata,
b) cerintele pentru raportul bc/b date in Tabelul 5.2 sint indeplinite,
c) betonul dintre talpi este fixat de inima in conformitate cu Figura 6.10 prin sudarea etrierilor de inima sau
cu bare de 6 mm diametru prin gauri si/sau dornuri cu un diametru mai mare decat 10mm sudate de inima si
d) distantarea longitudinala a dornurilor pe fiecare fata a inimii sau a barelor prin gauri nu este mai mare de
400 mm. Distanta dintre fata interna a fiecarei talpi si cel mai apropiat rand de piese nu este mai mare decat
200mm. Pentru sectiuni de metal la care inaltimea minima este de cel putin 400mm si doua sau mai multe
randuri de piese, o aranjare alternanta a dornurilor si/sau a barelor prin gauri poate fi folosita.
(3) O inima de otel din Clasa 3 incastrata in beton in conformitate cu pct.(2) de mai sus poate fi reprezentata
printr-o inima activa cu aceeasi sectiune transversala din Clasa 2.

Capitolul 6 Stari limita ultime
6.1 Grinzi
6.1.1 Grinzi pentru cladiri
(1)P Grinzile compozite sunt definite in 1.5.2. Tipurile de sectiuni ale grinzilor compozite cu placi de beton
armat sau compozite sunt aratate in Figura 6.1. Grinzile compozite cu inglobare partiala in beton armat sunt
grinzile la care inima sectiunii de otel este inglobata in beton armat iar intre componentele de beton armat si
otel se prevad conectori.
Figura 6.1 Tipuri de sectiuni compozite
(2) Eforturile sectionale capabile de calcul la incovoiere si /sau la forta taietoare verticala se vor determina in
conformitate cu 6.2 pentru grinzi compozite cu sectiuni din otel fara inglobare in beton armat si cu 6.3
pentru grinzi compozite cu sectiuni din otel cu inglobare partiala in beton

(3)P In cazul grinzilor compozite se vor verifica capacitatile de :
- rezistenta a sectiunilor critice (6.2 si 6.3);
- rezistenta la flambaj prin torsiune laterala (6.4);
- rezistenta la flambajului la forta taietoare (6.2.2.3) si la forte transversale aplicate inimii (6.5);
- rezistenta la lunecare longitudinala (6.6);
(4)P Sectiunile transversale critice sunt :
- sectiunile de moment incovoietor maxim pozitiv ;
- sectiunile de reazem;
- sectiunile supuse la forte sau reactiuni concentrate;
- puncte in care are loc o modificare brusca a sectiunii alta decat cea datorata fisurarii betonului;
(5) O sectiune care se modifica brusc se va considera critica in cazul in care raportul intre momentul capabil
maxim si cel minim este mai mare de 1,2.
(6) Pentru verificarea capacitatii de rezistenta la lunecare longitudinala, lungimea critica
reprezinta lungimea interfatei intre doua sectiuni critice.Pentru aceasta verificare sectiunile critice pot fi si:
- capetele libere ale consolelor;
- in cazul grinzilor cu sectiune variabila, sectiunile se aleg astfel incat raportul dintre momentele
capabile plastice (la incovoiere dupa aceeasi directie) a oricaror sectiuni adiacente sa nu
depaseasca 1,5.
(7)P Notiunile de „conectare totala” si de „conectare partiala” se aplica numai grinzilor la care capacitatea de
rezistenta la incovoiere a sectiunilor critice se determina folosind calculul plastic.
O deschidere a unei grinzi, sau a unei console, are o conectare totala in cazul in care majorarea numarului de
conectori nu conduce la marirea rezistentei la incovoiere a elementului.In celelalte cazuri conectarea se
considera partiala.
NOTA – Limitele utilizarii conectarii partiale sunt date in 6.6.1.2.
6.1.2 Latimea efectiva a placii pentru verificarea sectiunilor transversale
(1) Latimea efectiva a placii din beton pentru verificarea sectiunilor transversale se va determina in
conformitate cu 5.4.1.2 tinandu-se cont de distributia latimii efective intre zonele de reazem si zonele din
camp.
2) In cazul cladirilor se poate considera o latime efectiva constanta pe toata zona de moment pozitiv a
fiecarei deschideri. Aceasta valoare poate fi considerata egala cu valoarea beff,1 din mijlocul deschiderii.
Aceeasi ipoteza se aplica pe intreaga zona de moment negativ de o parte si de alta a unui reazem intermediar.
Aceasta valoare se poate lua cu valoarea beff,2 de pe reazemul respectiv.
6.2 Eforturile sectionale capabile ale grinzilor compozite
6.2.1 Momentul capabil la incovoiere
(1)P Momentul capabil de calcul la incovoiere se va determina pe baza unui calcul rigid-plastic numai in
cazul in care sectiunea compozita este in Clasa 1 sau 2 si nu se folosesc armaturi pretensionate.
(2) Calculul elastic si neliniar al momentului capabil la incovoiere se poate aplica sectiunilor de orice
clasa.
(3) Pentru calculul elastic si neliniar se considera ca sectiunea transversala compozita ramane plana daca
conectarea si armatura transversala se proiecteaza in conformitate cu 6.6 considerand distributiile cele mai
judicioase ale fortei de lunecare longitudinale de calcul.
(4)P Rezistenta la intindere a betonului se va neglija in calcul.
(5) In cazul in care sectiunea de otel a elementului compozit este curba in plan , se va tine cont de efectele
curburii .
6.2.1.2 Momentul capabil plastic Mpl,Rd al unei sectiuni compozite
(1) In calculul Mpl,Rd se vor considera urmatoarele ipoteze:
a) exista o interactiune totala intre otelul structural , armatura si beton;
b) sectiunea efectiva de otel este solicitata la rezistenta ei de calcul la curgere f yd din intindere sau
compresiune;
c) ariile efective ale armaturii longitudinale intinse sau comprimate sunt solicitate la rezistenta de calcul
la intindere sau compresiune;
d) aria efectiva de beton comprimata rezista la un efort unitar de 0,85f cd, constant pe toata inaltimea
zonei comprimate, unde fcd, este rezistenta cilindrica de calcul la compresiune a betonului.
Distributiile caracteristice ale eforturilor unitare in domeniul plastic sunt indicate in Figura 6.2.
Figura 6.2 : Exemple de distributii plastice ale eforturilor unitare in cazul unei grinzi compozite cu
placa din beton armat si conectare totala la moment incovoietor pozitiv si negativ
(2) Pentru sectiuni compozite din otel structural S420 sau S460 ,in cazul in care inaltimea zonei comprimate
a placii depaseste 15% din inaltimea totala a elementului, momentul capabil de calcul M Rd se va considera
βMpl,Rd unde β este factorul de reducere indicat in Figura 6.3. Pentru valori
xpl /h mai mari decat 0.4 , momentul capabil la incovoiere se va determina din 6.2.1.4 sau 6.2.1.5.
(3) In cazul calculului rigid-plastic, armatura intinsa va respecta conditiile din 5.5.1(5)
(4)P In cazul cladirilor, tabla cutata din zona comprimata a sectiunii se va neglija in calcul.
(5) In cazul cladirilor, tabla cutata din zona intinsa a sectiunii efective se considera solicitata la rezistenta de
curgere de calcul fyp,d.
Figura 6.3 Coeficientul de reducere β pentru Mpl,Rd
6.2.1.3 Momentul capabil plastic al sectiunilor cu conectare partiala
(1) In zonele de moment pozitiv ale grinzilor compozite se poate folosi conectarea partiala in conformitate
cu 6.6.1 si 6.6.2.2.
(2) In cazul in care nu se apeleaza la alte metode mai exacte momentul capabil plastic negativ se va
determina conform 6.2.1.2 iar conectarea se va dimensiona pentru a asigura curgerea armaturii intinse .
Figura 6.4 Distributia plastica a eforturilor unitare in cazul incovoierii pozitive si a conectarii partiale
(3) Momentul capabil al sectiunii critice a grinzii MRd se va determina in cazul conectorilor ductili printr-un
calcul rigid plastic conform cu 6.2.1.2, considerand insa o valoare redusa a fortei de compresiune din beton
Nc in locul fortei Ncf data de 6.2.1.2(1)(d). Raportul η = Nc/Ncf reprezinta gradul de conectare. Pozitia axei
neutre din placa va fi determinata de noua forta N c , vezi Figura 6.4. Cea de a doua axa neutra din
sectiunea de otel poate fi folosita pentru clasificarea inimii.
Legenda
1 calcul plastic
2 metoda simplificata
Figura 6.5 Relatia intre MRd si Nc (in cazul conectorilor ductili)

(4) Relatia intre MRd si Nc data in (3) este exprimata cantitativ de curba convexa ABC din Figura 6.5 unde
Mpl,a,Rd si Mpl,Rd sunt momentele capabile plastice la incovoiere pozitiva numai a sectiunii din otel si
respectiv a sectiunii compozite cu conectare totala.
(5) Prin metoda data in(3) , se poate obtine o valoare acoperitoare pentru MRd folosind variatia liniara AC din
Figura 6.5 :
MRd = Mpl,a,Rd + (Mpl,Rd – Mpl,a,Rd ) (6.1)
6.2.1.4 Momentul capabil neliniar la incovoiere
(1)P In cazul in care momentul capabil la incovoiere al sectiunii compozite se determina printr-un calcul
neliniar, se vor lua in considerare relatiile efort unitar -deformatii specifice ale materialelor.
(2) Se va presupune ca sectiunea compozita ramane plana si ca deformatia specifica a armaturilor intinse si

comprimate este aceeasi cu cea medie a betonului inconjurator cu care conlucreaza.
(3) Eforturile unitare din betonul comprimat se va determina din curbele efort unitar -deformatie
specifica date in EN 1992-1-1,3.1.7.
(4) Eforturile unitare din armatura se vor determina din diagramele biliniare date in EN 1992-1-1,3.2.7.
(5) Eforturile unitare din otelul structural comprimat sau intins se vor determina din diagramele biliniare
date in EN1993-1-1,5.4.3(4) tinandu-se cont si de modul de executie (cu sau fara sprijiniri).
(6) Pentru sectiuni compozite de Clasa 1 si 2 cu placa de beton comprimata, momentul capabil neliniar la
incovoiere MRd se va determina functie de forta de compresiune din beton Nc utilizand relatiile simplificate
(6.2) si (6.3) si asa cum este aratat in Figura 6.6:
MRd = Ma,Ed + (Mel,Rd – Ma,Ed ) pentru Nc ≤ Nc,el (6.2)
MRd = Mel,Rd + (Mpl,Rd – Mel,Rd ) pentru Nc,el ≤ Nc ≤ Nc,f (6.3)
cu:
Mel,Rd = Ma,Ed + k Mc,Ed (6.4)
unde: Ma,Ed este momentul incovoietor de calcul aplicat sectiunii de otel inainte de faza compozita;
Mc,E d este momentul incovoietor aplicat sectiunii compozite;

k este factorul pentru atingerea efortul unitar limita conform 6.2.1.5(2); in cazul unei executii fara
sprijiniri , se va tine cont de etapele de executie;
Nc,el este forta de compresiune din placa de beton corespunzatoare momentului Mel,Rd.
Pentru sectiuni la care se aplica 6.2.1.2 (2), in expresia (6.3) si in Figura 6.6 se va inlocui Mpl,Rd cu valoarea
redusa β Mpl,Rd.
(7) In cazul cladirilor Mel,Rd se poate determina simplificat utilizind 5.4.2.2(11).
Legenda
1 executie cu sprijininiri
2 executie fara sprijiniri
Figura 6.6 Relatia simplificata intre MRd si Nc pentru sectiuni cu placa din beton comprimata
6.2.1.5 Momentul capabil elastic la incovoiere
(1) Eforturile unitare se vor calcula prin metoda elastica, utilizand latimea efectiva a talpii din beton in
conformitate cu 6.1.2. Pentru sectiunile din Clasa 4 , se va determina sectiunea efectiva de otel conform EN
1993-1-5,4.3.
(2) In calculul momentului capabil elastic la incovoiere pentru sectiunea efectiva , eforturile unitare limita
se vor considera:
- fcd in betonul comprimat;
- fyd in otelul structural intins sau comprimat
- fsd in armatura intinsa sau comprimata. Armatura comprimata din placa se poate neglija .
(3)P Eforturile unitare rezultate din actiunile aplicate numai asupra structurii din otel se vor adauga
eforturilor unitare din faza compozita.
(4) Daca nu se utilizeaza o metoda mai exacta , efectul curgerii lente se va considera in calcul prin utilizarea
coeficientului de echivalenta in conformitate cu 5.4.2.2.
(5) La sectiuni la care betonul intins se considera fisurat, eforturile datorate efectelor initiale (izostatice) ale
contractiei pot fi neglijate.
6.2.2 Forta taietoare verticala capabila

6.2.2.1 Domeniul de aplicare
(1) Paragraful 6.2.2 se aplica grinzilor compozite cu sectiunea din otel laminata sau sudata cu inima
plina, care poate fi rigidizata.
6.2.2.2 Forta taietoare verticala capabila plastica
(1) Forta taietoare verticala capabila Vpl,Rd se va lua egala cu forta taietoare capabila a sectiunii din otel
Vpl,a,Rd cu exceptia cazului in care se determina valoarea contributiei la forta taiatoare a componentei din
beton armat.
(2) Forta taietoare capabila plastica Vpl,a,Rd a sectiunii din otel se va calcula in conformitate cu EN 1993-1-
1,6.2.2.
6.2.2.3 Forta taietoare capabila la flambaj
(1) Forta taietoare capabila la flambaj Vb,Rd a unei inimi de otel fara inglobare in beton se va determina
conform EN 1993-1-1,6.2.6
(2) Contributia placii din beton nu se ia in considerare decat in cazul in care se utilizeaza o metoda de

calcul mai exacta decat cea din EN 1993-1-5,5 si se dimensioneaza conectarea de lunecare la forta verticala
respectiva.
6.2.2.4 Incovoierea cu forta taietoare verticala
(1) In cazul in care forta taietoare verticala VEd depaseste jumatate din forta taietoare capabila VRd
data de valoarea minima intre Vpl,Rd din 6.2.2.2 si Vb,Rd din 6.2.2.3, se va tine cont de influenta fortei taietoare
asupra momentului capabil.
(2) Pentru sectiuni de Clasa 1 sau 2, influenta fortei taietoare verticale asupra momentului capabil la
incovoiere se va considera printr-o reducere a rezistentei de calcul a otelului inimii (1-ρ) fy asa cum se arata
in Figura 6.7 unde:
ρ = (2VEd / VRd – 1)2 (6.5)
si Vrd este forta taietoare capabila respectiva , determinata conform 6.2.2.2 sau 6.2.2.3.
(3) Pentru sectiuni in Clasa 3 sau 4, se aplica EN 1993-1-5, 7.1 folosind eforturile unitare calculate pentru
sectiunea compozita.
Figura 6.7 : Distributia eforturilor unitare plastice modificate de efectul fortei taietoare verticale
6.3 Eforturi sectionale capabile ale grinzilor compozite cu inglobare partiala in beton a sectiunii

din otel
6.3.1 Domeniul de aplicare

(1) Grinzile din otel cu inglobare partiala in beton au fost definite in 6.1.1(1).Din sectiunea efectiva a unei
grinzi compozite cu inglobare partiala poate sa faca parte si o placa din beton armat sau compozita conectata
de sectiunea de otel . Tipurile de sectiuni de otel cu inglobare partiala sunt aratate in Figura 6.8.
(2) Articolul 6.3 se aplica sectiunilor cu inglobare partiala de Clasa 1 sau 2 in conditiile in care se asigura ca
raportul d/tw nu este mai mare decat
124ε .
Figura 6.8 : Tipuri de sectiuni de grinzi din otel cu inglobare partiala in beton
(3) In cazul in care nu sunt date alte precizari in 6.3, se aplica prevederile generale din EN 1994-1-1
6.3.2 Momentul capabil la incovoiere
(1) Intre sectiunea de otel si betonul ce inglobeaza inima se va asigura o conectare totala conform 6.6.
(2) Momentul capabil la incovoiere se va determina printr-un calcul plastic. Armatura comprimata din
betonul de inglobare se poate neglija. In Figura 6.9 sunt aratate cateva exemple de tipuri de distributii
plastice de eforturi unitare .
(3) Pentru determinarea compresiunii in placile din beton armat sau compozite care fac parte din sectiuni
efective compozite se poate utiliza conectarea partiala.
(4) In cazul conectarii partiale cu conectori ductili, momentul capabil plastic al grinzii se va calcula conform
6.3.2.(2) si 6.2.1.2.(1), dar cu utilizarea unei valori reduse a fortei de compresiune in placa din beton sau
compozita Nc ca in 6.2.1.3(3),(4) si (5).
Figura 6.9 : Exemple de distributii plastice pentru sectiuni efective

6.3.3 Forta taietoare verticala capabila
(1) Forta taietoare verticala capabila a sectiunii din otel Vpl,a,Rd se va determina printr-un calcul plastic
conform 6.2.2.2(2).
(2) Contributia betonului armat ce inglobeaza inima va fi luata in calcul la determinarea fortei taietoare

capabile a sectiunii daca se utilizeaza etrieri ca in Figura 6.10. Intre betonul de inglobare si sectiunea din otel
se va prevede o conectare corespunzatoare.Daca etrierii betonului de inglobare sunt deschisi , se vor suda la
intreaga capacitate de rezistenta de inima. In celelalte situatii se va neglija contributia etrierilor la forta
taietoare.
(3) Daca nu se utilizeaza un calcul mai exact, distributia fortei taietoare totale V Ed intre Va,Ed care actioneaza
asupra sectiunii din otel si respectiv Vc,Ed care actioneaza asupra betonului armat de inglobare, se considera in
aceeasi proportie cu distributia intre cele doua componente a momentului capabil la incovoiere Mpl,Rd.
(4) Forta taietoare capabila a betonului armat ce inglobeaza inima va tine cont de fisurarea betonului si se va
verifica conform EN 1992-1-1,6.2 si a altor cerinte corespunzatoare din acest Standard.
Legenda
1 etrieri inchisi
2 etrieri deschisi sudati de inima
3 etrieri care trec prin inima
Figura 6.10 ; Dispozitia etrierilor
6.3.4 Incovoierea cu forta taietoare verticala
(1) In cazul in care forta taietoare de calcul a sectiunii de otel V a,Ed este mai mare decat jumatate din forta
taietoare capabila plastica Vpl,a,Rd , se va tine cont de efectul acesteia asupra momentului capabil plastic la
incovoiere.
(2) Influenta fortei taietoare asupra momentului capabil la incovoiere va fi exprimata ca in 6.2.2.4(2) cu
urmatoarele modificari. In relatia (6.5) , pentru a calcula reducerea rezistentei otelului in zona inimii se va
inlocui raportul VEd/Vpl,Rd cu Va,Ed /Vpl,Rd . Dupa aceasta inlocuire , momentul capabil redus se va calcula
conform 6.3.2.
6.4 Flambajul prin incovoiere si rasucire laterala a grinzilor compozite
6.4.1 Generalitati
(1) O talpa a unei grinzi de otel solidarizata conform 6.6 prin conectori de o placa de beton sau compozita se
considera stabila lateral daca se impiedica instabilitatea laterala a placii din beton.
(2) Toate celelalte talpi comprimate se vor verifica la stabilitate laterala.

(3) Pentru sectiunea de otel se vor aplica metodele din EN 1993-1-1,6.3.2.1-6.3.2.3 si in general din 6.3.4.
considerand eforturile sectionale care se aplica sectiunii compozite , si efectul secventei de executie
conform 5.4.2.4,
(4) In cazul grinzilor compozite ale cladirilor cu sectiuni transversale in Clasa 1,2,3 ,constante pe lungimea
grinzii, se va folosi metoda data in 6.4.2.
6.4.2 Verificarea la flambaj prin incovoiere si rasucire laterala a grinzilor compozite continue cu
sectiuni transversale in Clase 1 , 2 si 3.
(1) Momentul capabil de flambaj prin deversare laterala in cazul grinzilor compozite continue (sau in cazul
unei grinzi de cadru compozita pe toata lungimea ei) cu o sectiune transversala constanta in Clasa 1,2 sau 3
se va considera:
Mb,Rd = χLT MRd (6.6)
unde:
χLT este factorul de reducere pentru flambajul prin deversare laterala care depinde
de zveltetea relativa
MRd este momentul capabil la incovoiere negativa pe reazemul intermediar respectiv

( sau la nodul grinda -stalp)
Valorile factorului de reducere χLT se pot obtine din EN 1993-1-1,6.3.2.2 sau 6.3.2.3.
(2) Pentru sectiuni transversale de Clasa 1 sau 2, momentul MRd se va determina conform 6.2.1.2 pentru
grinzi a caror moment capabil la incovoiere se bazeaza pe un calcul plastic, conform 6.2.1.4 pentru grinzi a
caror moment capabil la incovoiere se bazeaza pe un calcul neliniar , sau conform 6.3.2 pentru grinzi cu
inglobare partiala in beton, fyd se determina utilizand coeficientul partial de siguranta γM1 dat in EN 1993-1-
1,6.1(1).
(3) Pentru sectiuni transversale de Clasa 3, M Rd se va determina utilizand relatia (6.4) , respectiv ca
momentul capabil elastic minim care determina fie atingerea efortul unitar de intindere fsd in armatura, sau a
efortului unitar de compresiune fyd in fibra inferioara extrema a sectiunii din otel ; fyd se va
determina utilizand coeficientul partial de siguranta γM1 dat in EN 1993-1-1,6.1(1).
(4) Zveltetea relativa se va calcula cu relatia:
= (6.7)
unde: MRk este momentul capabil al sectiunii compozite calculat cu rezistente caracteristice;
Mcr este momentul critic elastic pentru flambaj prin deversare laterala determinat pe

reazemul intermediar in care momentul este cel mai mare.
(5) In cazul in care aceeasi placa este conectata de una sau mai multe grinzi de otel aproximativ paralele cu
grinda compozita considerata si sunt indeplinite conditiile 6.4.3(c),(e) si (f), la calculul momentului critic
elastic Mcr se va folosi modelul „cadrului U continuu invers „ ce se formeaza. Acest model considera ,asa
cum se arata in Figura 6.11 , deplasarea laterala a talpii inferioare care conduce la incovoierea inimii si la o
rotire a talpii superioare careia i se opune incovoierea placii din beton armat.
Legenda
1 fisuri
Figura 6.11 : Cadrul U invers rezistent la flambajul prin torsiune laterala
(6) Pentru modelul cadrului U, pentru rigiditatea la torsiune a grinzii de otel pe unitatea de lungime ks , la

nivelul talpii superioare a sectiunii de otel , se considera urmatoarea relatie:
(6.8)
ks = unde:
k1 este rigiditatea la incovoiere a placii fisurate din beton armat sau compozite
pe directia transversala grinzii , care se va considera:
k1 = α (EI)2/ a (6.9)
in relatia lui k1 , α = 2 in cazul unei grinzi marginale , cu sau fara consola , si α =
3 pentru o grinda interioara. In cazul un planseu cu 4 sau mai multe grinzi paralele, se
va considera pentru o grinda interioara α = 4.
a este distanta intre grinzile paralele
k2 este rigiditatea la incovoiere a inimii de otel, care se va considera:
k2 = (6.10)
pentru o grinda de otel fara inglobare in beton
unde: νa este coeficientul lui Poisson pentru otel , hs si tw sunt definite in Figura 6.11
(7) Pentru o grinda de otel cu inglobare partiala in beton conform 5.5.3(2), rigiditatea la incovoiere k2 va
tine cont de inglobare si se va calcula cu:
k2
= (6.
11)
unde:
n este coeficientul de echivalenta pentru efecte de lunga durata in conformitate cu 5.4.2.2, si
bc este latimea inglobarii de beton, vezi Figura 6.8

(8) In modelul de cadru-U invers , se va tine cont in calculul lui M cr de efectul favorabil al rigiditatii la
torsiune Saint Venant GaIat al sectiunea de otel ,
(9) Pentru o grinda cu inglobare partiala in beton armat fie cu etrieri deschisi sudati de inima , fie cu etrieri
inchisi, la rigiditatea de torsiune a grinzii de otel se adauga rigiditatea inglobarii. Aceasta rigiditate la
torsiune suplimentara se va considera Gc Ict /10 unde Gc este modului de deformatie al betonului care se va
considera 0,3Ea/n ( unde n este coeficientul de echivalenta pentru efecte de lunga durata), iar Ict este
constanta Saint Venant la torsiune a inglobarii de beton , considerand-o nefisurata si de latime egala cu
latimea totala a inglobarii.
6.4.3 Verificarea simplificata fara calcul
(1) O grinda continua (sau o grinda de cadru care este compozita pe toata lungimea ei) de sectiune
transversala de Clasa 1, 2 sau 3 se va proiecta fara contrafise laterale daca sunt satisfacute urmatoarele
conditii:
a) Lungimea deschiderilor alaturate nu difera mai mult de 20% din deschiderea minima.Cand exista
o consola , lungimea ei nu depaseste cu mai mult de15% lungimea deschiderii adiacente.
b) Incarcarea pe fiecare deschidere este uniform distribuita, si incarcarea permanenta de calcul

depaseste 40% din incarcarea totala.
c) Talpa superioara a elementului de otel este conectata la o placa din beton armat sau compozita
conform 6.6.
d) Aceeasi placa este de asemenea conectata la alta grinda suport aproximativ paralela
cu grinda compozita considerata, pentru a forma un cadru U invers asa cum este ilustrat in
Figura 6.11.
e) Daca placa este compozita, ea reazema intre cele doua elemente ale cadrului U inversat
considerat.
f) La fiecare reazem al grinzii de otel, talpa inferioara este impiedicata lateral si inima ei este
rigidizata. In celelalte zone inima grinzii poate ramane nerigidizata.
g) Daca elementul de otel are o sectiune transversala IPE sau HE fara inglobare in beton si
inaltimea ei nu depaseste limitele date in Tabelul 6.1.
h) Daca grinda de otel are inglobare partiala in beton conform 5.5.3(2) si inaltimea ei h nu

depaseste cu mai mult de 200mm pentru otel de pana la S355 si cu mai mult de 150mm pentru
otel S420 si S460 limitele date in tabelul 6.1.
Nota: Prevederile pentru alte tipuri de sectiuni de otel vor fi incluse in Anexe Nationale
Tabelul 6.1 : Inaltimea maxima pentru elemente de otel fara inglobare in beton pentru care se
aplica paragraful 6.4.3.
Elementul de otel Otel
S 235 S 275 S 355 S 420 si S 460
IPE 600 550 400 270
HE 800 700 650 500

6.5 Forte transversale aplicate inimilor
6.5.1 Generalitati
(1) Regulile date in EN 1993-1-5, 6 pentru determinarea rezistentei de calcul ale inimilor rigidizate sau
nerigidizate solicitate la forte transversale prin intermediul talpii se aplica si in cazul talpilor necompozite,
si in zonele adiacente ale inimii ale grinzilor compozite.
(2) Daca forta transversala actioneaza in combinatie cu o incovoiere cu forta axiala, rezistenta va fi verificata
conform EN 1993-1-5, 7.2.
(3) La un reazem intermediar al unei grinzi cu o inima in Clasa 2 in conformitate cu 5.5.2(3), vor fi
prevazute rigidizari transversale cu exceptia cazului in care s-a verificat ca inima nerigidizata are suficienta
rezistenta la voalare si flambaj.
6.5.2 Voalarea inimilor indusa de talpi
(1) Pentru voalarea inimii se aplica EN 1993-1-5,8 in care aria Afc se considera egala cu valoarea minima
dintre aria talpii necompozite si aria echivalenta de otel a talpii compozite considerand coeficientul de
echivalenta pentru incarcari de scurta durata.
6.6 Conectarea la lunecare
6.6.1 Generalitati
6.6.6.1 Bazele proiectarii
(1) Articolul 6.6 se aplica grinzilor compozite si dupa caz si altor elemente compozite.
(2)P Pentru preluarea lunecarii longitudinale dintre beton si otelul structural se vor prevede conectori de
lunecare si armatura transversala si se va ignora efectul aderentei naturale intre cele doua componente.
(3)P Conectorii de lunecare vor avea suficienta capacitate de deformatie pentru a asigura orice redistributie
a fortelor de luncare considerate in calcul.
(4)P Conectorii de lunecare ductili sunt conectorii cu suficienta capacitate de deformare care sa justifice
comportarea ideal plastica a conexiunii in structura considerata.
(5) Un conector de lunecare se poate considera ductil daca capacitatea caracteristica de deformatie de
lunecare δuk este cel putin 6mm
Nota : O evaluare a δuk este data in Anexa B
(6)P Cand pentru aceeasi deschidere a unei grinzi se vor folosi doua sau mai multe tipuri de conectori de
lunecare se va tine cont de orice diferenta semnificativa in proprietatile lor de incarcare-deformatie de
lunecare.
(7)P Conectorii de lunecare trebuie sa fie capabili sa previna separarea elementului de beton de cel de otel cu
exceptia cazurilor in care separarea este impiedicata prin alte mijloace.
(8) Pentru a preveni separea placii , conectorii de lunecare vor fi dimensionti sa reziste la o forta ultima de
intindere perpendiculara pe planul talpii de otel , de cel putin 0.1ori capacitatea ultima de rezistenta la
lunecare a conectorului. Daca este necesar conectorii de lunecare vor fi prevazuti cu dispozitive de ancorare
suplimentare.
(9) Conectorii de lunecare tip dornuri cu cap conform 6.6.5.7 se considera ca asigura rezistenta la
desprindere, daca conectorul nu sunt solicitati la intindere directa.
(10)P Se va evita lunecarea longitudinala si despicarea placii de beton determinata de fortele concentrate
aplicate de conectori,
(11) Conditia de la 6.6.1.1.(10) este satisfacuta daca detalierea conectarii este in conformitate cu prevederile
din 6.6.5 si armatura transversala in conformitate cu 6.6.6.
(12) In cazul in care se utilizeaza o alta metoda de conectare intre elementul de otel si elementul din
beton decit cea cu conectori de lunecare prevazuta in 6.6 ,comportarea considerata in proiectare a acestei
conectari se va baza pe teste si va fi sustinuta de un model conceptual. Proiectarea elementului compozit in
acest caz se va conforma proiectarii unui element similar care utilizeaza conectori de lunecare ca in 6.6
proiectare uzuala in prezent.
(13) In cazul cladirilor , numarul de conectori de lunecare trebuie sa fie cel putin egal cu valoarea
obtinuta din impartirea fortei de lunecare totala la starea limita ultima , determinta conform cu 6.6.2, la
forta de lunecare capabila de calcul a unui conector PRd . Pentru conectori de lunecare tip dornuri cu cap ,
forta capabila de calcul va fi determinata conform relatiei 6.6.3 sau 6.6.4 dupa caz.
(14)P Conectarea partiala poate fi folosita la grinzile cladirilor din Clasa 1 sau 2. Numarul de conectori de
lunecare va fi determinat prin teoria conectarii partiale si considerand capacitatea de deformare a
conectorilor .
6.6.1.2 Limitele utilizarii in cazul grinzilor compozite a conectarii partiale la lunecare
(1) Dornurile cu cap cu o lungime totala dupa sudura de 4 ori mai mare decat diametrul tijei , si cu o tija de
diametru nominal mai mare decat 16mm si mai mic de 25 , se pot considera ca fiind ductili in
cadrul urmatoarelor limite ale gradului de conectare, care este definit de raportul η = n / nf
Pentru sectiuni de otel cu talpi egale :
Le ≤ 25: η ≥ 1 - ( ) ( 0,75 - 0,03Le ), η ≥ 0,4 (6.12)
Le > 25: η ≥ 1 (6.13)
Pentru sectiuni de otel avand talpa inferioara cu o arie de trei ori mai mare decat aria talpii superioare:
Le ≤ 20: η ≥ 1 - ( ) ( 0,30 - 0,015Le ), η ≥ 0,4 (6.14)
Le > 20: η ≥ 1 (6.15)
unde:
Le este distanta in metri intre punctele de moment zero in zona de

moment pozitiv ; pentru grinzi continue curente, Le se considera a fi cea din Figura
5.1;

nf este numarul de conectori de lunecare in cazul conectarii totale determinat

conform 6.6.1.1(3) si 6.6.2.2(2);pentru lungimea Le a grinzii
n este numarul de conectori de lunecare prevazut pe aceeasi lungime.
(2) Pentru sectiuni de grinzi avand aria talpii inferioare depasind cu mai putin de trei ori aria talpii
superioare , limita pentru η se va determina din expresia (6.12) - (6.15) prin interpolare liniara.
(3) Conectorii de lunecare tip dornuri cu cap pot fi considerati ductili pentru un domeniu mai larg de
deschideri decat cele date (1) mai sus daca:
(a) conectorii dupa sudura au o lungime mai mare decat 76mm si o tija cu diametrul
nominal de 19mm,
(b) sectiunea transversala de otel I sau H a grinzii este laminata sau sudata si are talpi egale,
(c) placa compozita are tabla cutata care descarca perpendicular pe grinda si nervurile din beton
sunt continue in dreptul grinzii.
(d) exista cate un conector in fiecare cuta a tablei cutate, plasat in centrul cutei sau
alternativ de o parte si de alta a centrului pe toata lungimea deschiderii.
(e) pentru tabla cu b0 / hp ≥ 2 si hp ≤ 60 mm, cu notatiile din Figura 6.13 si
(f) forta Nc se calculeaza cu metoda simplificata data in fig 6.5.
Cand aceste conditii sunt indeplinite , raportul η va satisface cerintele:
Le ≤ 25: η ≥ 1 - ( ) ( 1 - 0,04Le ), η ≥ 0,4 (6.16)
Le > 25: η ≥ 1 (6.17)
Nota: Cerintele din 6.6.1.2 sunt determinate pentru o distributie uniforma a conectorilor.
6.6.1.3 Distantele intre conectorii de lunecare ai grinzilor
(1)P Conectorii de lunecare se vor distribui in lungul grinzii corespunzator cu distributia fortei de
lunecare ,astfel incat sa transmita lunecarea longitudinala si sa prevena separarea intre beton si grinda de
otel,
(2) La console si in zonele de moment negativ ale grinzilor continue , armatura intinsa se va dispune in
conformitate cu distantele intre conectori si va fi corespunzator ancorata.
(3) Conectorii de lunecare ductili se vor distribui uniform pe lungimea dintre sectiunile critice definite in
6.1.1 asigurand ca:

- toate sectiunile critice de pe deschidere sunt in Clasa 1 sau in Clasa 2
- η satisface limitele date in 6.6.1.2 si
- momentul capabil la incovoiere al sectiunii compozite nu depaseste de 2.5 ori

momentul capabil plastic al sectiunii de otel
(4) Daca momentul capabil plastic la incovoiere depaseste de 2.5 ori momentul capabil al sectiunii din otel,
sunt necesare verificari suplimentare pentru a se determina daca conectarea este adecvata
in punctele situate aproximativ la mijlocul distantei dintre sectiuni critice consecutive .
(5) Numarul necesar de conectori de lunecare pot fi distribuiti in conformitate cu forta de lunecare
longitudinala determinata in domeniul elastic pentru incarcarea considerata, intre sectiunea de moment
maxim pozitiv si reazemul adiacent sau si sectiunea de moment maxim negativ. In acest caz nu sunt necesare
verificari suplimentare ale conectarii.
6.6.2 Forta de lunecare longitudinala in grinzi
6.6.2.1 Grinzi la care eforturile sectionale capabile se calculeaza in domeniul elastic sau neliniar
(1) Daca se aplica calculul elastic sau neliniar , forta de lunecare longitudinala va fi determinata in
conformitate cu articolele 6.2.1.4 sau respectiv 6.2.1.5.
6.6.2.2 Grinzi la care eforturile sectionale capabile se calculeaza in domeniul plastic
(1)P Forta de lunecare longitudinala totala se va determina in conformitate cu capacitatea de rezistenta la

incovoiere considerand diferenta de forta normala in beton sau in otel pe lungimea critica.
(2) Pentru conectarea totala se fac referiri corespunzatoare in 6.2.1.2, sau 6.3.2.
(3) Pentru conectare partiala se fac referiri corespunzatoare in 6.2.1.3, sau 6.3.2.
6.6.3 Conectori tip dornuri cu cap utilizate in cazul placilor monolite din beton armat sau in betonul
armat de inglobare
6.6.3.1 Forta de lunecare capabila de calcul
(1) Forta de lunecare capabila de calcul a unui dorn cu cap sudat automat in conformitate cu EN14555 se va
determina ca valoarea minima intre :
PRd = (6.18)
sau
PRd = (6.19)
cu:
α = 0,2 pentru 3 ≤ hsc/d ≤ 4 (6.20)
α = 1 pentru hsc/d > 4 (6.21)
unde:
este coeficient partial de siguranta ;

d este diametrul tijei dornului, 16mm ≤ d ≤ 25mm ;
fu este rezistenta la intindere ultima a materialului dornului dar nu mai mare de 500N/mm2 ;
fck este rezistenta caracteristica cilindrica la compresiune a betonului la varsta

respectiva beton cu densitate mai mare de 1750kg/m3 ;
hsc este inaltimea totala a dornului
Nota : Valoarea pentru poate fi data in Anexa Nationala . Valoarea recomandata este

1,25.
(2) Gulerul de sudura va respecta cerintele din EN 13918.
(3) Paragraful (1) nu se aplica in cazul in care conectorii de lunecare sunt dispusi astfel incat fortele de
despicare actioneaza in directia grosimii placii.
6.6.3.2 Influenta intinderii asupra fortei de lunecare capabile
(1) In cazul in care conectorii de lunecare sunt solicitati direct la forte de intindere care se adauga forfecarii ,
trebuie calculata forta de intindere de calcul aferenta unui conector Ften .
(2) Daca Ften ≤ 0.1PRd , unde PRd este rezistenta de calcul definita in 6.6.3.1, forta de intindere poate fi
neglijata.
(3) Daca Ften > 0.1PRd , conectarea nu face obiectul EN 1994.
6.6.4 Forta de lunecare capabila a dornurilor cu cap folositi la placile compozite cu tabla cutata
6.6.4.1 Tabla cutata are nervurile paralele cu grinda de reazem
(1) Dornurile sunt amplasate intr-o regiune in care betonul are forma unei nervuri de ingrosare, vezi Figura
6.12.In cazul in care tabla cutata este continua peste grinda, latimea nervurii bo este latimea cutei asa cum
este data in Figura 6.12. Inaltimea nervurii se va considera hp, inaltimea totala a tablei neglijand amprentele.
Figura 6.12 : Grinda cu tabla cutata avand nervurile paralele cu grinda
(2) Forta de lunecare capabila de calcul se va considera forta capabila a dornului cu cap in cazul placii din
beton, vezi 6.6.3.1 multiplicata cu factorul de reducere kl din urmatoarea expresie
kl = 0,6 (6.22)
unde:
hsc este inaltimea totala a conectorului, dar mai mica decat hp + 75mm
(3) In cazul in care tabla nu este continua peste grinda si nu este corespunzator ancorata de aceasta, latura
respectiva a nervurii si armarea ei vor satisface 6.6.5.4.
Nota: Metodele de ancorare corespunzatoare a tablei se pot da in Anexele

nationale
6.6.4.2 Tabla cutata avand nervurile perpendiculare pe grinzii de reazem
(1) Considerandu-se satisfacute conditiile date in (2) si (3), forta de lunecare capabila de calcul se va
considera egala cu valoarea determinata pentru placile din beton armat, in conformitate cu 6.6.3.1 ( cu
conditia ca fu sa nu fie considerat mai mare de 450N/mm2) multiplicata cu un factor de reducere kt dat de
relatia : (6.23)
unde:M nr este numarul de conectori de lunecare dintr-o cuta aflata la intersectia cu grinda, mai
mic ca 2 ,iar celelalte simboluri sunt definite in Figura 6.13.
Figura 6.13 : Grinda cu tabla cutata avand nervurile perpendiculare pe grinda
(2) Factorul kt nu se va considera mai mare decat valoarea corespunzatoare kt,max data in tabelul 6.2
(3) Valorile lui kt date in (1) si (2) se aplica in urmatoarele conditii:
- conectorii de lunecare sunt plasati in cute avand o inaltime hp mai mica de 85mm si o latime bo mai
mare decat hp si
- pentru sudura patrunsa prin tabla, diametrul conectorului nu va fi mai mare de 20mm, sau
- pentru cazul in care se prevad gauri in tabla, diametrul conectorilor va fi mai mic de 22mm.
Tabelul 6.2 : Limita superioara kt,max a factorului de reducere
Numarul conectorilo Grosimea t a tablei Conectori cu Tabla cutata cu gauri

r dintr-o cuta diametru mai mic de si conectori de
(mm) 20mm sudati prin diametru 19 si 22mm
tabla cutata
nr = 1 ≤ 1,0 0,85 0,75
> 1,0 1,00 0,75

nr = 2 ≤ 1,0 0,70 0,60
> 1,0 0,80 0,60

6.6.4.3 Incarcarea biaxiala a conectorilor de lunecare
(1) In cazul in care conectorii de lunecare asigura efectul compozit in acelasi timp pentru grinda si pentru
placa compozita, combinatia de forte care actioneaza asupra conectorului va satisface urmatoarea relatie:

(6.24)
unde:
Fl este forta longitudinala determinata de actiunea compozita a grinzii
Ft este forta tansversala determinata de actiunea compozita a placii , vezi capitolul 9;
Pl,Rd , Pt,Rd sunt fortele corespunzatoare capabile de forfecare ale conectorului.
6.6.5 Detalierea conectarii de lunecare si influenta executiei
6.6.5.1 Rezistenta la separare
(1) Suprafata conectorului care preia fortele de separare (de exemplu, intradosul capului conectorului) nu
trebuie sa fie la o distanta mai mare de 30mm de armatura inferioara, vezi Figura 6.14
6.6.5.2 Acoperirea cu beton si turnarea betonului
(1)P Alcatuirea conectarii se va realiza astfel incat betonul sa se poata compacta adecvat in jurul bazei
conectorului.
(2) Daca este necesara, acoperirea cu beton a conectorului va avea valoarea minima din conditiile :
a) mai mare decat 20mm, sau
b) o valoare mai mica decit cea recomandata pentru armatura de EN 1992-1-1, in Tabelul 4.4.
(3) Daca acoperirea nu este necesara , fata superioara a conectorului va fi la acelasi nivel cu suprafata
superioara a placii din beton armat.
(4) In executie , rata si secventa betonarii, vor urmari ca betonul maturizat partial sa nu fie avariat de
actiunea compozita limitata care are loc la deformarea grinzii de otel solicitata de operatiile succesive de
betonare. De cate ori este posibil , nu se vor impune defomatii conectorilor pana cand betonul nu atinge o
rezistenta cilindrica de cel putin 20N/mm2.
6.6.5.3 Armarea locala a placii
(1) In cazul in care conectorii de lunecare sunt langa o margine longitudinala de placa , se va prevede , o
armatura transversala in conformitate cu 6.6.6 ancorata in betonul dintre marginea placii si randul adiacent
de conectori.
(2) Pentru a preveni despicarea placii de beton cauzata de conectori , se vor aplica urmatoarele recomandari
suplimentare in cazul in care distanta de la marginea placii la axul primului rand de conectori este mai mica
de 300mm:
a) se va dispune o armatura transversala sub forma de bucla care trece in jurul conectorilor,
b) in cazul in care se folosesc dornuri cu cap, distanta de la marginea placii din beton la axul celui
mai apropiat conector va fi mai mare de 6d, unde d este diametrul nominal al conectorului , iar
barele in forma de bucla vor avea diametrul de cel putin 0.5d si,
c) barele se vor amplasa cat mai jos cu putinta asigurandu-se totusi o acoperire suficienta la partea
de jos.
(3)P La marginea unei console compozite, se va asigura o armare locala suficienta pentru a transfera fortele
conectorilor la armatura longitudinala.
6.6.5.4 Alte tipuri de nervuri de ingrosare decat cele formate de tabla cutata
(1) Cand intre intradosul placii din beton si sectiunea de otel se foloseste o nervura de ingrosare din beton,
laturile nervurii de ingrosare se vor afla in exteriorul liniilor duse la 45° de la limita exterioara a
conectorului, vezi Figura 6.14.
Figura 6.14 : Detalii ale conectarii
(2) Acoperirea cu beton a conectorului de la exteriorul nervurii de ingrosare nu va fi mai mica de 50mm.
(3) Barele armaturii transversale din nervura de ingrosare vor fi suficiente pentru a satisface cerintele 6.6.6 si
se vor amplasa la o distanta libera mai mare de 40mm fata de suprafata conectorului care se opune tendintei
de separare.
6.6.5.5 Distanta intre conectorii de lunecare
(1)P In situatia in care se considera in calcul ca stabilitatea sectiunii de otel sau a elementului de beton este
asigurata de conectarea intre cele doua , distanta intre conectori va fi sufcient de mica pentru ca aceasta
ipoteza sa fie valabila.
(2) In cazul in care o talpa de otel comprimata aflata intr-o clasa inferioara, trece in Clasa 1 sau 2
datorita conectarii cu o placa de beton sau compozita, distanta intre axele conectorilor pe directia
compresiunilor nu va depasi urmatoarele limite:
- in cazul in care placa este in contact pe toata lungimea grinzii : 22 tf
- in cazul in care placa nu este in contact pe toata lungimea (exemplu

placii compozite avand cutele transversale grinzii :15tf
unde:
tf este grosimea talpii
fy este rezistenta nominala de curgere a talpii in N/mm2

Distanta libera intre marginea talpii comprimate si cel mai apropiat rand de conectori de lunecare nu
va fi mai mare decat 9tf .
(3) In cazul cladirilor distanta maxima intre centrele conectorilor nu va fi mai mare decat de 6 ori grosimea
placii sau 800mm.
6.6.5.6 Dimensiunile talpii de otel
(1)P Grosimea unei placi din otel sau a unei talpi pe care se sudeaza un conector de lunecare va fi suficienta
pentru a asigura o sudura corespunzatoare si un transfer corespunzator al fortei intre conector si talpa fara
ruperi locale sau deformatii excesive.
(2) Distanta eD intre marginea conectorului si marginea talpii grinzii pe care se sudeaza , nu va fi mai mica
de 20 mm , vezi Figura 6.14.
6.6.5.7 Conectori de lunecare tip dornuri cu cap
(1) Inaltimea totala a conectoului nu va fi mai mica decat 3d, unde d este diametrul tijei.
(2) Capul va avea un diametru mai mare decat 1,5d si o inaltime mai mare de 0,4d.
(3) Pentru elementele intinse si solicitate la oboseala, diametrul conectorului sudat nu va depasi de 1,5 ori
grosimea talpii pe care se sudeaza, cu exceptia cazului in care se exista determinari
experimentale care stabileasc rezistenta la oboseala a conectorului.
(4) Distanta intre conectori de lunecare pe directia forfecarii nu va fi mai mica de 5d ; distanta pe directie
transversala directiei de forfecare nu va fi mai mica de 2,5d in placi din beton armat si 4d in celelalte cazuri.
(5) Cu exceptia situatiei in care conectorul este amplasat deasupra inimii , diametrul conectorului sudat nu va
fi mai mare decat de 2.5 ori grosimea placii pe care se sudeaza cu exceptia cazului in care exista determinari
experimentale ale rezistentei la forfecare a conectorului.
6.6.5.8 Conectori de lunecare tip dornuri cu cap folositi cu planseele cu tabla cutata la cladiri.
(1) Inaltimea nominala a conectorului nu se va extinde cu mai putin de 2d peste cota superioara a tablei
cutate, in care d este diametrul tijei.
(2) Latimea minima a cutei care se va umple cu beton nu va fi mai mica de 50mm.
(3) In situatia in care datorita pozitionarii panourilor de tabla cutata conectorii de lunecare nu pot fi dispusi
in centrul cutei, ei se vor amplasa alternativ pe cele doua parti ale cutei , pe toata lungimea deschiderii.
6.6.6 Lunecarea longitudinala a placilor din beton armat
(1)P Pentru a se preveni cedarea prematura la lunecare longitudinala sau despicarea longitudinala in placa
din beton armat se va prevedea armatura transversala .
(2)P Efortul unitar de calcul la lunecare longitudinala pentru orice suprafata potentiala de rupere din placa
νEd nu va depasi rezistenta la lunecare a suprafetei considerate.
(3) Lungimea suprafetei de lunecare b-b indicata in Figura 6.15 se va lua egala cu 2hsc plus
diametrul capului conectorului pentru un singur rand de conectori sau dispusi in sah, sau egala cu (2hsc+st)
plus diametrul capului pentru conectori dispusi perechi, unde hsc este inaltimea conectorului si st este distanta
transversala intre centrele conectorilor.
(4) Forta de lunecare longitudinala de calcul pentru unitatea de lungime a grinzii care apare la suprafata de
lunecare se va determina conform 6.6.2 si va fi in conformitate cu calculul si distanta dintre conectori.
Se va tine deasemenea cont de variatia fortei de lunecarii longitudinala pe latimea placii din beton.
(5) Pentru fiecare tip de suprafata de lunecare considerata , efortul unitar de calcul de lunecare longitudinala
νEd se va determina din lunecarea longitudinala pe unitatea de lungime a grinzii, tinand cont de numarul de
planuri de lunecare si de lungimea suprafetei de lunecare.
6.6.6.2 Forta capabila de lunecare longitudinala
(1) Forta capabila de calcul la lunecare a talpii din beton (planurile de lunecare a-a ilustrate in Figura 6.15)
se va determina conform EN 1992-1-1, 6.2.4.
(2) In absenta unui calcul mai riguros, rezistenta la lunecare al oricarei suprafete potentiale de rupere la
lunecare in talpa sau in nervura de ingrosare din beton se va determina din EN 1992-1-1,6.2.4(4). Pentru o
suprafata de lunecare care trece la limita conectorilor ( de exemplu suprafata b-b din Figura 6.15),
dimensiunea hf se va considera lungimea suprafetei de lunecare.
(3) Armatura transversala efectiva pe unitatea de lungime Asf / sf din EN 1992-1-1, va fi cea indicata in
Figura 6.15, in care A b, A t si Abh sunt ariile armaturilor pe unitatea de lungime a grinzii, armaturi ancorate in
conformitate cu EN 1992-1-1, 8.4 (pentru armatura longitudinala)
(4) In cazul in care se foloseste o combinatie de elemente prefabricate si monolite de beton, rezistenta la
lunecare longitudinala se va determina in conformitate cu EN 1992-1-1,6.2.5.

Tip Asf / sf

a-a Ab+ A t
b-b 2Ab
c-c 2Ab
d-d 2Abh
Figura 6.15 : Suprafetele caracteristice potentiale de rupere la lunecare
6.6.6.3 Armatura transversala minima
(1) Aria minima a armaturii se va determina in conformitate cu EN 1992-1-1,9.2.2.(5) folosind definitii

similare cu armatura transversala.
6.6.6.4 Lunecarea longitudinala si armatura transversala a grinzilor
(1) In cazul in care se foloseste tabla cutata si supafata de lunecare trece prin grosimea placii ( de exemplu
suprafata a-a din Figura 6.16), dimensiunea hf se va considera grosimea betonului de deasupra tablei.
(2) In cazul in care tabla cutata se utilizeaza cu nervurile transversal grinzii si rezistenta conectorului se
determina folosind factorul de reducere kt ca in 6.6.4.2 , nu este necesara considerarea suprafetelor de tipul
b-b din Figura 6.16.
(3) Pentru suprafetele de tip c-c din Figura 6.16 inaltimea tablei nu va fi inclusa in hf cu exceptia cazurilor
in care exista verificari experimentala.
(4) In cazul in care tabla cutata are conlucrari mecanice sau de frecare , directia cutelor este transversala
grinzii si tabla cutata trece continuu peste grinda, contributia tablei cutate la armarea transversala pentru
suprafete de tipul a-a se va lua in considerare prin inlocuirea relatiei (6.21) din EN1992-1-1,6.2.4(4) prin:
(Asf fyd / sf ) + Ape fyp,d > νEd hf / cotθ (6.25)
unde :
Ape este aria efectiva a sectiunii transversale a tablei cutate pe unitatea de lungime

a grinzii, vezi 9.7.2.(3); pentru tabla cu gauri , se va folosi aria neta;
fyp,d este rezistenta de curgere a tablei.
Tip Asf / sf
a-a At
b-b 2Ab
c-c 2Ab
d-d At + 2Ab

Figura 6.16 Tipuri de suprafete potentiale de rupere la lunecare cand se foloseste tabla cutata
(5) In cazul in care tabla cutata transversala grinzii este discontinua peste talpa superioara a grinzii de otel, si
conectorii de lunecare sunt sudati de talpa grinzii direct prin panourile de tabla cutata in relatia (6.25)
termenul A p fyp,d se va inlocui cu:
Ppb,Rd /s cu conditia Ppb,Rd /s ≤ A p fyp,d (6.26)
unde: Ppb,Rd este rezistenta la compresiune locala a conectorului sudat prin tabla conform 9.7.4;
s este distanta longitudinala intre centrele conectorilor cu rol in ancorarea tablei cutate.
(6) In cazul utilizarii tablei cutate, cerinta pentru armatura minima se raporteaza la aria de beton de deasupra
tablei.
6.7 Stalpi si elemente compozite comprimate
6.7.1 Generalitati
(1) Capitolul 6.7 se aplica pentru proiectarea stalpilor si elementelor compozite comprimate cu sectiuni
inglobate in beton si tevi rectangulare si circulare umplute cu beton,vezi Figura 6.17.
Figura 6.17 : Tipuri de sectiuni de stalpi compoziti si notatii
(2)P Acest capitol se aplica stalpilor si elementelor compozite comprimate cu otel de grad de la S235 la
S420 si beton de greutate normala de clasa C20/25 la C50/60.
(3) Acest capitol se aplica stalpilor izolati si stapilor sau elementelor compozite comprimate din structuri in
cadre cu celelalte elemente grinzi compozite sau grinzi din otel.
(4) Indicele de contributie al otelului δ trebuie sa indeplineasca urmatoarea conditie:
0,2 ≤ δ ≤ 0,9 (6.27)
unde:
δ este definit in 6.7.3.3(1)
(5) In cazul stalpilor sau a elementele compozite comprimate se vor verifica in orice sectiune capacitatile
de:
- rezistenta a elementului conform cu 6.7.2 sau 6.7.3,
- rezistenta la flambaj local conform cu (8) si (9) mai jos,
- transfer al incarcarii conform cu 6.7.4.2 si
- rezistenta la lunecare intre componentele de otel si beton conform cu 6.7.4.3.
(6) Pentru calcul sectiunilor exista doua metode :
- o metoda generala in 6.7.2 a carui domeniu include elemente cu sectiuni nesimetrice si neuniforme
pe lungimea stalpului ;
- o metoda simplificata in 6.7.3 pentru elemente cu dubla simetrie si sectiuni uniforme pe lungimea
stalpului.
(7) Pentru elementele compozite solicitate la momente incovoietoare si la forte normale rezultate din actiuni
independente, coeficientul partial de siguranta γF se va reduce cu 20%. in cazul eforturilor sectionale care
conduc la cresterea capacitatii de rezistenta
(8)P Se va considera in calcul influenta flambajului local al sectiunii de otel asupra capacitatii de rezistenta .
(9) Efectul flambajului local se poate neglija pentru sectiuni de otel cu inglobare totala in beton conforma cu
6.7.5.1(2), si pentru alte sectiuni pentru care nu sunt depasite valorile maxime date in tabelul 6.3
Tabelul 6.3 : Valori maxime (d/t), (h/t) si b/tf cu fy in N/mm2
Sectiunea transversala Max(d/t), max(h/t),si max(b/t)

Sectiuni din tevi circulare de otel umplute cu beton
max( d/t) =90

Sectiuni din tevi rectangulare de otel umplute cu
beton
max( h/t) =52

Sectiuni I cu inglobare partiala in beton
max( b/tf) =44

6.7.2 Metoda generala de proiectare
(1)P Calculul pentru stabilitatea structurala va tine cont de efectele de ordinul doi inclusiv de eforturile
reziduale,imperfectiunile geometrice, instabilitatea locala, fisurarea betonului,curgerea lenta si contractia
betonului , curgerea otelului structural si al armaturii.Calculul va asigura ca instabilitatea nu va avea loc
pentru cea mai defavorabila combinatie de actiuni la starea limita ultima si ca nu se vor depasi capacitatile de
rezistenta ale sectiunilor individuale solicitate la incovoiere , forte longitudinale si forte taietoare.
(2)P Efectele de ordinul doi se vor considera in orice directie in care poate apare cedarea, daca ele afecteaza
semnificativ stabilitatea structurala.
(3)P Eforturile sectionale se vor determina printr-un calcul elasto-plastic.

(4) Sectiunile plane se considera ca raman plane. Intre componentele de otel si beton se considera o actiune
compozita totala pana la rupere.
(5)P Rezistenta la intindere a betonului se va neglija.Se va considera in calcul influenta rigidizarii betonului

intins intre fisuri asupra rigiditatii la incovoiere.
(6)P Contractia si curgerea lenta se vor considera in calcul daca reduc semnificativ stabilitatea structurala.
(7) Curgerea lenta si contractia se pot ignora in mod simplificat daca crestera momentelor de incovoiere de
ordinul intai nu este mai mare de 10%.
(8) In calculele neliniare se vor folosi urmatoarele relatii σ-ε :
- pentru betonul comprimat din EN 1992-1-1,3.15;
- pentru otelul armaturii din EN 1992-1-1,3.2.7;
- pentru otelul structural din EN 1993-1-1,5.4.3(4).
(9) Imperfectiunile initiale echivalente ale elementelor pot fi utilizate simplificat in conformitate
cu Tabelului 6.5 in locul efectului eforturilor reziduale si a imperfectiunilor geometrice.
6.7.3 Metoda simplificata de proiectare
6.7.3.1 Generalitati si domeniul de aplicare al metodei
(1) Acesta metoda simplificata se limiteaza la elementele cu sectiuni transersale cu dubla simetrie si

constante pe lungimea elementului , sectiuni laminate sau sudate.Metoda simplificata nu se aplica daca
elementul de otel este realizat din doua sau mai multe sectiuni neconectate.Zveltetea relativa definita in
6.7.3.3 va indeplini urmatoarea conditie:
≤ 2,0 (6.28)
(2) Pentru o sectiune transversala cu inglobare totala in beton, vezi Figura 6.17a, limitele maxime ale
acoperirii cu beton care se pot utiliza in calcul sunt:
max cz = 0,3h max cy = 0,4b (6.29)
(3) Armatura longitudinala care se poate utiliza in calcul nu va depasi 6% din aria de beton.
(4) Raportul intre inaltimea si latimea sectiunii compozite va fi cuprinsa intre limitele 0,2 si 5,0.
6.7.3.2 Eforturi sectionale capabile
(1) Forta de compresiune capabila plastica Npl,Rd a sectiunii compozite se va calcula sumand fortele

capabile plastice la compresiune ale componentelor:
Npl,Rd = Aa fyd + 0,85 Ac fcd + As fsd (6.30)
Relatia (6.30) se aplica sectiunilor de otel cu inglobare totala sau partiala in beton.Pentru sectiunile umplute
cu beton coeficientul 0,85 se va inlocui cu 1,0.
(2) Momentul capabil la incovoiere al unei sectiuni comprimate si curba corespunzatoare de interactiune se
vor calcula considerand blocuri de eforturi unitare ca in Figura 6.18, tinindu-se cont de forta taietoare de
calcul, VEd in conformitate cu (3). Rezistenta la intindere a betonului se va neglija.
Figura 6.18 : Curba de interactiune pentru compresiune si incovoiere uniaxiala
(3) Influenta fortei taietoare asupra momentului capabil la incovoiere cu forta axiala se va lua in
considerare cand se determina curba de interactiune, daca forta taietoare Va,Ed aplicata sectiunii de otel
depaseste 50% din forta taietoare capabile V pl,a,Rd a sectiunii de otel vezi 6.2.2.2.
In cazurile in care Va,Ed > 0,5 Vpl,a,Rd , influenta fortei taietoare asupra momentului capabil de calcul la
incovoiere cu compresiune se va considera in calcul prin utilizarea unei rezistente de calcul a otelului redusa
(1-ρ)fyd in zona de forta taietoare conform cu 6.2.2.4(2) si Figura 6.18.
Forta taietoare Va,Ed nu va depasi forta taietoare capabila a sectiunii de otel determinata conform 6.2.2. Forta
taietoare capabila a componentei din beton armat Vc,Ed se va verifica conform cu
EN 1992-1-1,6.2.
(4) VEd se poate distribui in cazul in care nu se foloseste o metoda mai riguroasa intre Va,Ed actionand asupra
sectiunii de otel si Vc,Ed actionand asupra sectiunii de beton astfel:
Va,Ed = VEd (6.31)
Vc,Ed = VEd - Va, Ed (6.32)
unde :
Mpl,a,Rd este momentul capabil plastic al sectiunii de otel si
Mpl,Rd este momentul capabil plastic al sectiunii compozite.
Se poate considera in mod simplificat ca VEd actioneaza numai asupra sectiunii de otel.
(5) Curba de interactiune se poate inlocui simplificat printr-o diagrama poligonala ( linia punctata din Figura
6.19). Figura 6.19 arata un exemplu de distributii plastice ale eforturilor unitare pe o sectiune total inglobata
pentru punctele de la A la D. Npm,Rd se va considera 0,85 fcd Ac pentru sectiunile cu inglobare totala sau
partiala in beton, vezi Figurele 6.17(a) - (c), si fcd Ac pentru sectiunile umplute cu beton , vezi Figurile
6.17(d) - (f).
Figura 6.19 : Curba de interactiune simplificata si distributiile de eforturi
unitare corespunzatoare.
(6) In cazul tevilor umplute cu beton de sectiune circulara , se va tine cont de cresterea rezistentei
betonului determinata de confinare in conditiile in care zveltetea relativa definita la 6.7.3.3 nu depaseste
0,5 si e/d < 0,1, unde e este excentricitatea incarcarii egala cu MEd / NEd si d este diametrul exterior al
stalpului.Forta axiala capabila plastica la compresiune se poate calcula in aceste conditii cu relatia
urmatoare:

Npl,Rd = ηa Aa fyd + Ac fcd ( 1+ ) + As fsd (6.33)
unde:
t este grosimea peretelui tevii din otel.
Pentru elemente cu e = 0 valoarea ηa = ηao si ηc = ηco sunt date de relatiile urmatoare:

ηao = 0,25( 3 + 2 ) (dar ≤1,0) (6.34)
ηco = 4,9 - 18,5 + 17 2 (dar ≥ 0) (6.35)
Pentru elemente incovoiate si comprimate cu 0 < e/d ≤ 0,1 , valorile ηa si ηc se vor determina din (6.36) si
(6.37), unde ηao si ηco sunt date de (6.34) si (6.35):
ηa = ηao + (1- ηao )(10 e/d) (6.36)
ηc = ηco( 1-10 e/d) (6.37)
Pentru e/d > 0,1 , ηa = 1,0 si ηc = 0 .
6.7.3.3 Rigiditatea efectiva la incovoire , indicele de contributie al otelului, zveltetea relativa

(1) Indicele de contributie al otelului δ se defineste ca:
(6.38)
unde:
Npl,Rd este forta axiala capabila plastica la compresiune definita in 6.7.3.2(1).
(2) Zveltetea relativa pentru planul de incovoiere considerat este data de :

= (6.39)
unde:
Npl,Rk este valoarea caracteristica a fortei capabile plastice la compresiune data de (6.30) daca ,in
l loc de rezistente de calcul se folosesc rezistente caracteristice;
Ncr este forta normala critica elastica pentru modul de flambaj semnificativ , calculat
cu rigiditatea efectiva (EI)eff determinata in conformitate cu (3) si (4).
(4) Pentru determinarea zveltetei relative si a fortei critice elastice

Ncr , valoarea caracteristica a rigiditatii efective la incovoiere (EI)eff a sectiuni stalpului compozit se va
calcula din:
(E I)eff = Ea Ia + Es Is + Ke Ecm Ic (6.40)
unde:
Ke este un factor de corectie care se va lua 0,6.
Ia , Ic si Is sunt momentele de inertie ale sectiunii de otel structural, sectiunii nefisurate de beton,si respectiv
al armaturii pentru planul de incovoiere considerat.
(4) Se va tine cont de influenta efectelor de lunga durata asupra rigiditatii elastice efective la
incovoiere.Modului de elasticitate al betonului Ecm se va reduce la o valoare efectiva Ec,eff in conformitate cu
urmatoarea relatie:
Ec,eff =
Ecm (6.
41)
unde:
φt este coeficientul de curgere lenta conform cu 5.4.2.2(2);
NEd este forta normala totala de calcul;
NG,Ed este fractiunea permanenta din forta normala .

6.7.3.4 Metode de calcul si imperfectiunile elementelor
(1) Pentru verificarea elementelor , calculul se va baza pe un calcul linear elastic de ordinul doi.
(2) Pentru determinarea eforturilor sectionale ,valoarea rigiditatii efective la incovoiere (EI)eff,II se va
determina cu urmatoarea expresie:
(EI)eff,II = Ko ( Ea Ia + Es Is + Ke,II Ecm Ic ) (6.42)
unde :
Ke,II este un factor de corectie care se va lua 0,5;
Ko este un factor de calibrare care se va considera 0,9.
Efectele de lunga durata se vor lua in considerare in conformitate cu 6.7.3.3(4).
(3) Efectele de ordinul doi nu se vor considera cand se aplica 5.2.1(3) si in cazul in care incarcarea critica
elastica se determina cu rigiditatea la incovoiere (EI)eff,II in conformitate cu (2)
(4) Influenta imperfectiunilor structurale si geometrice se vor lua in calcul prin imperfectiunile geometrice
echivalente.Imperfectiunile echivalente pentru stalpii compoziti sunt date in Tabelul 6.5, unde L este
lungimea stalpului.
(5) Pe lungimea stalpului , efectele de ordinul doi se vor considera prin multiplicarea momentului de calcul
de ordinul unu MEd printr-un factor k dat de:
k = , ≥ 1,0 (6.43)
unde:
Ncr,eff este forta normala critica pentru axa respectiva, rigiditatea efectiva la incovoiere
corespunzatoare data in 6.7.3.4(2) si o lungime efectiva egala cu lungimea stalpului;
β este un factorul echivalent al distributiei de momente dat in Tabelul 6.4.
6.7.3.5 Eforturi sectionale capabile la compresiune axiala
(1) Elementele se vor verifica utilizand calculul de ordinul doi conform cu 6.7.3.6 tinand cont de
imperfectiunile elementelor
(2) Pentru elementele comprimate axial valoarea de calcul a fortei normale NEd va satisface relatia
simplificata:
(6.44)

unde :
Npl,Rd este forta normala capabila plastica a sectiunii compozite in conformitate cu 6.7.3.2(1), dar

cu fyddeterminat utilizand factorul partial de siguranta γM1 dat de EN 1993-1-1,6.1(1);
 este factorul de reducere pentru modul de flambaj respectiv dat in EN 1993-1-1,6.3.1.2
functie de zveltetea relativa corespunzatoare
Curbele de flambaj care se refera la sectiunile compozite sunt date inTabelul 6.5 unde ρs este
As/ Ac.
Tabelul 6.4 Factorul β pentru determinarea momentelor in teoria de ordinul

doi.
Didtributia momentului Factorii de moment β Comentarii

Momentele de ordinul unu MEd este momentul maxim de
din imperfectiunile incovoiere de pe lungimea
elementelor sau din incarcari stalpului neglijand efectele de
laterale: ordinul doi
β =
1,0
Momentele de la extremitati:
β = 0,66 + 0,44r dar MEd si r MEd sunt momentele

de la extremitati din calcul de
β ≥ 0,44 ordinul unu sau de ordinul
doi
6.7.3.6 Eforturi sectionale capabile la compresiune si incovoiere uniaxiala
(1) Folosind curba de interactiune determinata in conformitate cu 6.7.3.2(2)-(5) se va verifica urmatoarea

relatie:
(6.45)
unde:
MEd este valoarea maxima a momentelor de la extremitati si de pe

lungimea stalpului, calculate conform 6.7.3.4, incluzand daca este necesar
imperfectiunile si efectele de ordinul doi ;
Mpl,N,Rd este momentul capabil plastic la incovoiere cu forta normala NEd calculat cu relatia
μd Mpl,Rd , conform Figurii 6.18.
Mpl,Rd este momentul capabil plastic la incovoiere pura, pentru punctul B din Figura 6.19.
Pentru otel de grade intre S235 si S355 inclusiv , coeficientul αM se va considera 0,9 iar pentru grade S420 si
S460 va avea valoarea de 0,8.
Tabelul 6.5 Curbe de flambaj si imperfectiuni pentru stalpi compoziti

Sectiunea transversala Limitele Axa de Curba Imperfectiuni
flambaj de
flambaj
Sectiuni din otel cu inglobare totala y-y b L / 200
z-z c L / 150

Sectiuni cu inglobare partiala in y-y b L /200
beton z-z c L / 150
Sectiuni din teava circulara si ρs ≤ 3% oricare a L / 300

rectangulara 3% ≤ ρs ≤ 6% oricare b L / 200
Sectiuni din teava circulara sau y-y b L / 200

rectangulara cu sectiuni z-z b L / 200
suplimentare
Sectiuni partial inglobate in beton oricare b L / 200
cu sectiuni I in
cruce
(2) Valoarea μd = μdy sau μdz, vezi Figura 6.20, se refera la momentul capabil plastic Mpl,Rd pentru planul de
incovoiere considerat. Valorile μd mai mari ca 1,0 se vor folosi numai in cazul in care momentul MEd depinde
direct de actiunea fortei normale NEd , de exemplu cand momentul MEd rezulta dintr-o excentricitate a fortei
normale NEd. In alte cazuri este necesara o verificare suplimentara in conformitate cu 6.7.1(7).
Figura 6.20 : Calculul la compresiune cu incovoiere biaxiala
6.7.3.7 Compresiune si incovoiere biaxiala
(1) Pentru stalpi compozii sau elemente comprimate cu incovoiere biaxiala valorile μdy si μdz din Figura 6.20
se vor calcula conform cu 6.7.3.6 separat pentru fiecare axa. Imperfectiunile se vor considera numai in
planul in care se asteapta sa se produca cedarea.Daca nu este evident care plan este critic, verificarea se va
face in ambele planuri.
(2) Pentru compresiune si incovoiere biaxiala se vor satisface urmatoarele conditii de verificare a stabilitatii
pe lungimea stalpului si la extremitati :
(6.46)
(6.47)
unde: Mpl,y,Rd si Mpl,z,Rd sunt momentele capabile plastice la incovoiere in planurile respective

de incovoiere;
My,Ed si Mz,Ed sunt momentele de calcul la incovoiere care includ efectele de ordinul doi
si imperfectiunile conform cu 6.7.3.4;
μdy si μdz sunt definite in 6.7.3.6;
αM = αM,y si αM = αM,z sunt date in 6.7.3.6 (1).
6.7.4 Conectarea si transferul incarcarii
(1)P In regiunile de transfer al incarcarilor de la elementele conectate la capetele stalpului si al incarcarilor

aplicate pe lungimea acestuia , se vor lua masuri pentru a se asigura distributia momentelor si a fortelor
taietoare si axiale intre otel si beton considerand rezistenta la lunecare la interfata intre beton si otel. Se va
asigura o cale definita clar de transmitere a incarcarilor , care sa nu presupuna deplasri relative de lunecare
la interfata care sa invalideze ipotezele presupuse in calcul.
(2)P In cazul in care stalpii compoziti si elementele comprimate sunt solicitate la forte taietoare importante,
ca de exemplu de forte concentrate tranversale si momente la extremitati,se vor lua masuri de a se asigura
transferul eforturilor unitare tangentiale longitudinale corespunzatoare acestor forte la interfata intre otel si
beton.
(3) Pentru stalpi incarcati axial si elemete comprimate, nu este necesar sa se considere lunecarea
longitudinala in afara zonelor de transfer a incarcarilor.
6.7.4.2 Transferul incarcarilor
(1) In zonele de transfer a incarcarilor si in zonele de schimbare a sectiunii, se vor prevede conectori de
lunecare daca rezistenta la forecare τRd la interfata intre otel si beton data in 6.7.4.3, este depasita. Fortele de
lunecare se vor determina din variatia rezultantelor eforturilor unitare ale sectiunii de otel sau beton armat
pe zona de transfer a incarcarilor.Daca incarcarile se transmit numai sectiunii din beton, se vor considera in
calcul valorile determinate in domeniul elastic tinand cont de curgerea lenta si de contractie.In celelalte
cazuri fortele de la interfata se vor determina printr-un calcul elastic sau plastic care determina cazul cel mai
sever.
(2) In absenta unei metode mai exacte , lungimea de transfer a incarcarilor nu va depasi 2d sau L/3 , unde d
este dimensiunea transversala minima a sectiunii stalpului si L este lungimea stalpului.
(3) Pentru stalpii sau elementele comprimate compozite la care incarcarile se transmit prin placi de capat
, nu sunt necesari conectori de lunecare daca intreaga suprafata a interfetei dintre sectiunea de beton si placa
de capat este in permanenta comprimata in conditiile in care se tine cont de curgerea lenta si contractie. In
alte cazuri, transferul incarcarii se va verifica conform (5) . Pentru tevi umplute cu beton de sectiune
circulara se va tine cont de efectul de confinare daca sunt satisfacute conditiile date in 6.7.3.2(6) si folosind
valorile ηa si ηc pentru egala cu zero.
(4) In cazurile in care conectori de lunecare sunt sudati de inima sectiunii I sau a unei sectiuni similare total
sau partial inglobate in beton, se va tine cont de fortele de frecare care se dezvolta din impiedicarea
expansiunii laterale a betonului de catre talpile adiacente ale sectiunii din otel.Aceaste forte se adauga la
fortelor capabile de calcul ale conectorilor.Fortele rezistente suplimentare din frecare se considera a fi egale
cu μ PRd / 2 pe fiecare talpa si fiecare rand orizontal de conectori de lunecare asa cum este aratat in Figura
6.21, in care μ va fi egal cu 0,5.
PRd este forta capabila unui singur conector conform 6.6.3.1.In absenta unor rezultate experimentale mai
favorabile lumina intre talpi nu va depasi valorile date in Figura 6.21.
(5) Daca sectiunea transversala este partial incarcata ( ca de exemplu in Figura 6.22a), incarcarile se vor
distribui cu o panta 1:2,5 , pe grosimea te a placii de capat. Eforturile unitare din beton se vor limita la aria
efectiva de transfer a incarcarii, pentru sectiuni din tevi umplute cu beton conform cu (6) iar pentru toate
celelalte sectiuni conform EN 1992-1-1,6.7.

Figura 6.21 Forte de frecare suplimentare la stalpii compoziti prin folosirea dornurilor cu cap
(6) Daca betonul din tevile umplute circulare sau rectangulare este incarcat numai partial, de exemplu prin
gusee trecute prin tevi sau prin intermediul unor rigidizari asa cum este aratat in Figura 6.22, rezistenta
locala la compresiune a betonului σc,Rd generata sub gusee sau rigidizari de eforturile sectionale , se va
determina cu:
σc,Rd = , ≤ fy
d (6.48)
unde
t este grosimea peretelui tevii,
a este diametrul tevii sau latimea sectiunii patrate
Ac este aria sectiunii de beton a stalpului;
A1 este aria incarcata de sub guseu, vezi Figura 6.22;
ηcL =4,9 pentru tevi circulare si 3.5 pentru tevi rectangulare
Raportul Ac / A1 nu va depasi valoarea de 20. Sudurile intre gusee si teava de otel se vor calcula conform
EN1993-1-8,Capitolul 4.
(7) Pentru sectiunile din teava circulara umpluta cu beton, armatura longitudinala se va lua in considerare la
calculul capacitatii de rezistenta a stalpului,chiar daca armatura nu este sudata sau in contact direct
cu placile de capat in conditiile in care:
- nu este necesara verificarea la oboseala,
- distanta intre armatura si placile de capat nu depaseste 30 mm, vezi Figura 6.22(a).
(8) Armatura transversala va respecta EN 1992-1-1, 9.5.3, In cazul sectiunilor de otel cu inglobare partiala in
beton, betonul va fi ancorat prin armatura transversala in conformitate cu Figura 6.10.

Figura 6.22 : Sectiuni din teava circulara partial inglobata in beton

(9) In cazul transferului incarcarii numai prin intermediul sectiunii transversale de otel sau de beton , pentru
sectiunile de otel cu inglobare totala in beton , armatura transversala se va dimensiona pentru lunecarea
longitudinala care rezulta din transmiterea fortei normale (Nc1 din Figura 6.23) de la partea de beton direct
conectata prin conectori de lunecare la partile de beton fara conectare directa ( in Figura 6.23, sectiunea A-
A; aria hasurata din afara talpilor din Figura 6.23 se va considera ca nu este conectata direct).Calculul si
dispunerea armaturii transversale se va baza pe un model de grinda cu zabrele considerand un unghi de 45°
intre biela comprimata de beton si axa elementului.

Legenda:
1 neconectata direct
2 conectata direct
Figura 6.23 Ariile de beton conectate si neconectate direct pentru calculul armaturii transversale
6.7.4.3 Lunecarea longitudinala in afara zonelor de transfer al incarcarilor
(1) In afara zonelor de transfer al incarcarilor , se va verifica forta de lunecare longitudinala la interfata
intre beton si otel cauzata de forte taietoare si / sau momente. Conectorii de lunecare se vor dispune, pe baza
distributiei eforturilor unitare de lunecare longitudinala de calcul cand acestea depasesc rezistenta la
lunecare .
(2) In absenta unei metode mai riguroase , pentru a determina eforturile de lunecare la interfata ,se va utiliza
calculul elastic, considerand efectele de lunga durata si fisurarea betonului.
(3) Pentru se pot considera valorile din Tabelul 6.6 in conditiile in care se asigura ca suprafata de
otel in contact cu betonul nu este vopsita, acoperita cu ulei, grasime si nu este acoperita cu rugina sau cruste.
Tabelul 6.6 : Rezistenta la lunecare
Tipul sectiunii transversale ( N / mm2)

Sectiuni de otel cu inglobare totala in beton 0,30
Tevi din otel circulare umplute cu beton 0,55
Tevi din otel rectangulare umplute cu beton 0,40
Talpi ale sectiunilor cu inglobare partiala in 0,20

beton
0,00
Inimi ale sectiunilor cu inglobare partiala in
beton
(4) Valoarea data in Tabelul 6.6 pentru sectiuni de otel cu inglobare totala in beton se aplica
sectiunilor cu o acoperire minima de 40mm si avand o armare longitudinala si transversala in concordanta cu
6.7.5.2. Pentru acoperiri mai mari si o armatura corespunzatoare , se pot folosi valori mai
ridicate pentru . In cazul in care alte valori nu sunt verificate experimental, se pot folosi in cazul
sectiunilor din otel cu inglobare totala in beton valori egale cu βc in care βc este dat de relatia :
(6.49)
unde : cz este valoarea nominala a acoperirii de beton , vezi Figura 6.17a;
cz,min = 40mm este acoperirea minima cu beton
(5) In cazul sectiunilor I cu inglobare partiala in beton se vor folosi intotdeauna conectori de lunecare cand
sunt solicitate la forta taietoare determinata din incovoierea dupa axa minora ,din incarcari laterale sau
momente la extremitati. Cand in calculul fortei taietoare capabile nu se conteaza numai pe sectiunea otelului
structural , armatura transversala care contribuie la forta taietoare capabila a sectiunii de beton Vc,Ed din
6.7.3.2(4) se va suda sau va trece prin inima sectiunii de otel.
6.7.5 Prevederi constructive
6.7.5.1 Acoperirea cu beton a profilelor de otel si a armaturii
(1)P Sectiunile de otel vor avea o acoperire minima cu beton armat pentru a se asigura transferul in
siguranta al fortelor de aderenta, protectia la coroziune a otelului si impotriva despicarii betonului.
(2) Acoperirea cu beton a talpi de otel a unei sectiuni cu inglobare totala in beton nu va fi mai mica de
40mm , si 1/ 6 b unde b este latimea talpii.
(3) Acoperirea armaturii din otel beton va fi in concordanta cu EN 1992-1-1, Capitolul 5.
6.7.5.2 Armatura longitudinala si transversala
(1) Armatura longitudinala a stalpilor cu inglobare totala in beton care contribuie la momentul capabil la
incovoiere a sectiunii nu va fi mai mica decat 0,3% din sectiunea de beton. In sectiunile din teava umpluta cu
beton nu este in general necesara o armatura longitudinala daca nu se cere asigurarea rezistentei la foc.
(2) Armatura longitudinala si transversala din stilpii cu cu inglobare totala sau partiala in beton se va
proiecta si detalia in concordanta cu EN 1992-1-1,9.5.
(3) Lumina dintre barele de armatura longitudinala si sectiunea de otel se poate reduce pana la 0 fata de cea
impusa in (2) . In acest caz , perimetrul efectiv de aderenta c va fi considerat jumatate sau un sfert din
perimetrul barei , asa cum este aratat in Figura 6.24 a) si respectiv b)

Figura 6.24 : Perimetrul efectiv c al unei bare de armatura

(4) Pentru elemente cu inglobare partiala sau totala in beton , in cazul unor conditii de mediu in clasa X20
conform EN 1992-1-1, Tabelul 4.1, si cand armatura longitudinala se neglijeaza in calcul, se prevede o
armatura minima cu diametru 8mm la o distanta de 250mm, si o armatura transversala de 6mm la distanta de
200mm.Se poate utiliza ca varianta plasa sudata de diametru 4mm
6.8 Oboseala
6.8.1 Generalitati
(1)P Rezistenta la oboseala a structurilor compozite se va verifica in situatiile in care structurile sunt
solicitate la fluctuatii repetate ale eforturilor unitare.
(2)P Proiectarea la starea limita de oboseala va asigura, cu un nivel acceptabil de probabilitate, ca pe toata
durata proiectata de exploatare , structura nu va ceda sau nu va necesita reparatii ale avariilor din oboseala .
(3) In cazul conectorilor de lunecare tip dornuri cu cap , solicitati la combinatia caracteristica de incarcari ,
forta maxima de lunecare longitudinala a unui conector nu va depasi 0,75PRd , unde PRd este determinat
conform 6.6.3.1.
(4) La cladiri nu se ia in considerare oboseala otelulul structural, a armaturii, a betonului si a conectorilor in

cazul in care pentru otel se aplica conditiile din EN 1993-1-1,4(4) si pentru beton nu se aplica conditiile din
EN 1992-1-1,6.8.1.
6.8.2 Coeficienti partiali pentru evaluarea oboselii
(1) Coeficientii partiali de siguranta pentru

rezistenta la oboseala Mf sunt dati in EN 1993-1-9,3 pentru elementele de otel si in EN 1992-1-1, 2.4.2.4
pentru beton si armatura.Pentru conectorii la lunecare , se aplica coeficientul partial γ Mf,s.
Nota: Valoarea γMf,s se va da in Anexa Nationala .Valoarea recomandata pentru γMf,s este 1,0.
(2) Pentru incarcarile de oboseala se vor aplica coeficienti partiali γFf.
Nota: Factorii partiali de siguranta γFf pentru diferite tipuri de incarcari de oboseala se vor da in Anexa
Nationala.
6.8.3 Rezistenta la oboseala
(1) Rezistenta la oboseala pentru otel structural si suduri se va determina din EN 1993-1-9,7
(2) Rezistenta la oboseala a armaturii din otel-beton nepretensionata si pretensionata se va considera din EN
1992-1-1. Pentru beton se aplica EN 1992-1-1, 6.8.5.
(3) Curba rezistentei la oboseala a unui conector tip dorn cu cap sudat automat conform 6.6.3.1 este aratata
in Figura 6.25 si este data pentru beton de greutate normala de relatia :
(6.50)
unde:
este rezistenta la oboseala corespunzatoare ariei sectiunii tijei

dornului,calculata cu diametrul nominal al tijei.

este valoarea de referinta pentru 2milioane de cicluri cu
m este panta curbei rezistentei la oboseala, cu valoarea m = 8
NR este numarul de cicluri in intervalul de eforturi unitare
(4) Pentru conectori inglobati in beton usor cu o clasa de densitate in concordanta cu

EN 1992-1-1,11, rezistenta la oboseala se va determina conform (3) dar dupa
inlocuirea cu si a
cu unde este dat in EN 1992-1-1.11.3.2.
Figura 6.25
Curba rezistentei la oboseala
pentru donuri cu cap in placi
monolite din beton armat.
6.8.4 Eforturi sectionale si incarcari de oboseala
(1) Eforturile sectionale se vor determina printr-un calcul elastic global al structurii in concordanta cu 5.4.1
si 5.4.2 si pentru combinatiile de actiuni date in EN 1992-1-1,6.8.3.
(2) Eforturile sectionale maxime si minime rezultate din combinatiile conform (1) se definesc ca MEd,max,f si
MEd,min,f .
(3) Incarcarea de oboseala se va obtine din capitolele corespunzatoare din EN 1991.In situatia in care nu se
specifica incarcarea de oboseala , se poate utiliza EN 1993-1-9, Anexa A.1.
Cand se considera potrivit se poate folosi raspunsul dinamic al structurii sau efecte de impact.
6.8.5 Eforturi unitare
(1) Calculul eforturilor unitare se va baza pe 7.2.1.
(2) Pentru determinarea eforturilor unitare in zone fisurate, se va lua in calcul efectul rigidizarii la intindere a
betonului asupra eforturilor unitare din armatura.
(3) Daca nu se verifica printr-o metoda mai riguroasa, efectul rigidizarii la intindere asupra eforturilor
unitare ale armaturii se va considera in calcul conform 6.8.5.4.
(4) Daca nu se utilizeaza o metoda mai riguroasa , se va neglija efectul rigidizarii la intindere in calculul
eforturilor unitare din otelul structural .
6.8.5.2 Beton
(1) Pentru determinarea eforturilor unitare in componentele de beton se va aplica EN 1992-1-1,6.8.
6.8.5.3 Otel structural
(1) In cazul in care momentele MEd,max,f si MEd,min,f determina eforturi unitare de intindere in placa de beton ,
eforturile unitare ale otelului structural pentru aceste momente incovoietoare se vor determina pe baza
momentului de inertie I2 conform cu 1.5.2.12.
(2) In cazul in care momentele MEd,max,f si MEd,min,f sau numai MEd,min,f determina compresiuni in placa de

beton , eforturile unitare ale otelului structural pentru aceste momente se vor determina cu proprietatile
sectiunii transversale nefisurate.
6.8.5.4 Armatura
(1) In cazul in care momentul MEd,max,f determina eforturi unitare de intindere in placa de beton ,si nu se
utilizeaza o metoda mai riguroasa , efectul rigidizarii la intindere al betonului asupra efortului unitar
σs,max,f in armatura corespunzator acestui moment se vor determina din relatiile de la (7.4) la (7.6) din
7.4.3(3). In ecuatia (7.5) din 7.4.3(3) , in locul factorului 0,4 se va folosi factorul 0,2.
(2) In cazul in care chiar si momentelul MEd,min,f determina eforturi unitare de intindere in placa de beton,
intervalul de eforturi unitare Δσ este dat in Figura 6.26 iar efortul σs,min,f din armatura
corespunzator MEd,min,fse va determina din :
σs,min,f = σs,max,f (6.51)
Legenda
1 placa intinsa
2 sectiune complet fisurata
Figura 6.26 : Derminarea σs,max,f si σs,min,f in zone fisurate

(3) In cazul in care momentele MEd,max,f si MEd,min,f sau numai MEd,min,f determina compresiuni in placa de
beton , eforturile unitare in armatura corespunzatoare acestor momente incovoietoare se vor determina cu
proprietatile sectiunii transversale nefisurate.
6.8.5.5 Conectori de lunecare
(1)P Lunecarea longitudinala pe unitatea de lungime se va calcula printr-un calcul elastic.
(2) In elemente in care are loc fisurarea betonului se va tine cont de efectul rigidizarii la intindere printr-un
model corespunzator. Pentru simplificare , fortele de lunecare longitudinale la interfata dintre otelul
structural si beton se vor determina utilizand proprietatile sectiunii nefisurate.
6.8.6 Domeniul eforturilor unitare
6.8.6.1 Otelul structural si armatura
(1) Intervalul de eforturi unitare se va determina din eforturile unitare obtinute in concordanta cu 6.8.5.
(2) In cazul in care verificarea la oboseala se bazeaza pe domeniul eforturilor unitare echivalente de avariere,
intervalul ΔσE se va determina in general din :
ΔσE = λ Φ‌│σmax,f + σmin,f │ (6.52)
unde :
σmax,f si σmin,f sunt eforturile unitare maxime si minime conform 6.8.4 si 6.8.5;
λ este factorul echivalent de avariere
Φ este factorul echivalent de avariere din impact.
(3) In cazul in care un element este supus actiunii combinate a efectelor globale si locale se vor considera
separat aceste efecte .Daca nu se utilizeaza o metoda mai precisa ,amplitudinile constante ale eforturilor
unitare echivalente determinate de efectele globale si locale se vor combina utilizand:
ΔσE = λglob Φglob ‌ΔσE,glob + λloc Φloc ‌ΔσE,loc (6.53)
in care indicii 'glob' si 'loc' se refera la efectele globale si respectiv locale.
(4) Pentru otelul structural ΔσE se va considera ca intervalul de eforturi unitare ΔσE2 definit in
EN 1993-1-9,1.3 iar pentru armatura ca intervalul Δσs,equ dat in EN 1992-1-1, 6.8.5.
(5) Factorul echivalent de avariere λ este definit pentru elemente de otel in EN 1993-1-9,6.2 , si pentru
armatura din otel in capitolele corespunzatoare din EN 1992
(6) In cazul in care pentru λ nu se specifica o valoare , factorul echivalent de avariere se va determina
conform EN 1993-1-9, anexa A , utilizand panta curbei corespunzatoare a rezistentei la oboseala.
(1) Pentru verificarea conectorilor de lunecare tip dorn cu cap pe baza intervalului eforturilor unitare
nominale, intervalul constant de eforturi tangentiale pentru 2 milioane de cicluri este dat de :
= λv Δ (6.54)
unde :
λv este factorul echivalent de avariere care depinde de spectrul si panta m ale
curbei rezistentei la oboseala
este intervalul de eforturi unitare tangentiale datorate incarcarii de

oboseala , raportata la aria sectiunii transversale a tijei conectorului utilizand
diametrul nominal d al tijei.
(2) Amplitudinea echivalenta constanta a intervalului de eforturi unitare tangentiale in cazul conectorilor de
lunecare sudati sau de alte tipuri se va calcula in concordanta cu EN 1993 1993-1-9,6.
(3) In cazul in care nu se specifica pentru cladiri o valoare pentru λv , factorul echivalent de avariere se va
determina in concordanta cu EN 1993-1-9, anexa A utilizand panta corespunzatoare a curbei rezistentei la
oboseala a conectorului ,data in 6.8.3.
6.8.7 Evaluarea oboselii pe baza domeniului eforturilor unitare nominale
6.8.7.1 Otel structural , armatura si beton
(1) Evaluarea oboselii pentru armatura va respecta EN 1992-1-1, 6.8.5 sau 6.8.6.
(2) Verificarea betonului comprimat se va realiza conform EN 1992-1-1, 6.8.7.
(3) Evaluarea oboselii otelului structural va urmari EN 1993-1-9, 8.
(1) Pentru conectori dornuri cu cap sudati de o talpa comprimata in toate combinatiile semnificative de
actiuni ( vezi 6.8.4 (1) ) , evaluarea oboselii se va face prin verificarea criteriului:
(6.55)
unde
este definit in 6.8.6.2(1)
este valoarea de referinta a rezistentei la oboseala pentru 2 milioane de
cicluri in concordanta cu 6.8.3.
(2) In cazul in care efortul unitar maxim in talpa de otel pe care se sudeaza conectorul este de
intindere pentru combinatia cea mai semnificativa de incarcari, se va verifica in orice sectiune
interactiunea intre intervalul eforturilor tangentiale in sudura dornurilor si intervalul eforturilor
normale in talpa de otel utilizand urmatoarele relatii de interactiune .
(6.5.6)
(6.5.7)
unde:
este intervalul de eforturi unitare in talpa determinat in concordnta cu 6.8.6.1;
este valoarea de referinta a rezistentei la oboseala data in EN 1993-1-9,7 pentru
categoria 80 si
intervalele de eforturi
unitare si sunt definite in (1).
Relatia (6.5.6) se va
verifica pentru urmatoarele
situatii :valoarea maxima a cu valoarea corespunzatoare si valoarea maxima a cu
valoarea corespunzatoare . Cu exceptia cazului in care rigidizarea betonului la intindere se ia in
calcul printr-o metoda mai riguroasa, criteriul de interactiune se va verifica pentru intervalele de eforturi
unitare determinate atat pentru proprietatile sectiunii fisurate cat si pentru cele ale sectiunii nefisurate.
Capitolul 7 Starile limita ale exploatarii normale
7.1 Generalitati
(1)P O structura din elemente compozite va fi proiectata si executata astfel ca toate starile limita relevante
ale exploatarii normale sa fie satisfacute, conform principiilor din 3.4.EN 1990.
(2) Verificarea starilor limita ale exploatarii normale se va baza pe criteriile din EN 1990, 3.4(3).
(3) Starile limita ale exploatarii normale pentru placi compozite alcatuite din tabla cutata se vor verifica
conform Sectiunii 9.
7.2 Eforturi unitare
7.2.1 Generalitati
(1)P Calculul eforturilor unitare pentru grinzi in starea limita a expolatarii normale va lua in considerare
urmatoarele efecte, acolo unde acestea sunt relevante:
- variatia eforturilor de forfecare;
- curgerea lenta si contractia betonului;
- fisurarea betonului si sporul de rigiditate la intindere a betonului;
- ordinea de executie,
- flexibilitate sporita provocata de o semnificativa interactie incompleta datorita lunecarii
conexiunii la forfecare;
- omportarea inelastica a otelului si betonului, daca exista;
- torsiune si distorsiune impiedicata, daca exista.
(2) Variatia eforturilor de forfecare va fi luata in considerare conform 5.4.1.2.

(3) Daca nu se foloseste o metoda mai exacta, efectele curgerii lente si contractiei pot fi luate in considerare
folosind rapoartele modulare, conform 5.4.2.2.
(4) In sectiuni fisurate, efectele primare ale contractiei pot fi neglijate cand se verifica eforturile unitare.
(5)P In calculul sectiunilor, se va neglija rezistenta la intinderea betonului.
(6) Se va lua in considerare influenta consolidarii la intindere betonului intre fisuri asupra eforturilor unitare
in armatura si in otelul de precomprimare. Daca nu se folosesc metode mai exacte, eforturile unitare in
armaturi se vor determina conform 7.4.3.
(7) Influentele consolidarii la intindere asupra eforturilor unitare din armatura rigida pot fi neglijate.
(8) Efectele interactiunii incomplete pot fi ignorate, daca se prevede o conectiune de forfecare totala si daca,
in cazul unei conexiuni de forfecare partiala la cladiri, se aplica 7.3.1.(4).
7.2.2. Limitari ale eforturilor unitare la cladiri
(1) Limitarea eforturilor unitare nu este ceruta la grinzi daca, in starea limita ultima, nu se cere o verificare
la oboseala si nu se aplica precomprimarea prin cable si/sau prin deformatii controlate impuse (de exemplu
tensionarea reazemelor).
(2) Pentru stalpi compoziti in cladiri in mod normal nu se aplica limitari ale eforturilor unitare.
(3) Daca sunt necesare, se aplica limitarile eforturilor unitare in beton si armatura, precizate in EN 1992-
1,7.2.
7.3 Deformatii la cladiri
7.3.1 Sageti
(1) Sagetile datorita incarcarii aplicate numai pe elementul de metal se vor calcula conform EN 1993 -1-1.
(2) Sagetile datorita incarcarilor aplicate pe elementul compozit se vor calcula folosind calcul elastic,
conform sectiunii 5.
(3) Nivelul de referinta pentru sageata verticala δmax a grinzii neproptite este fibra superioara a grinzii
compozite. Numai cand sageata poate afecta aspectul cladirii se va lua ca nivel de referinta intradosul grinzii.
(4) Efectele interactiunii incomplete pot fi neglijate daca:
a) proiectarea conexiunii de forfecare este conform 6.6,
b) fie daca sunt folositi nu mai putin de jumatate din numarul de conectori de forfecare necesari pentru
o conectare de forfecare totala, fie fortele rezultate dintr-o comportare elastica si care actioneaza pe
conectorii de forfecare in starea limita a exploatarii normale nu depasesc PRd si
c) in cazul unei placi nervurate cu nervuri transversale fata de grinda, inaltimea nervurilor nu depaseste
80mm.
(5) Efectul asupra sagetii al fisurarii betonului in zonele de momente negative va fi luat in considerare
adoptand metodele de calcul precizate in 5.4.2.3.
(6) Pentru grinzi avand sectiuni critice de clasele 1, 2 sau 3 se poate folosi urmatoarea metoda simplificata.
La fiecare reazim intermediar in care σct depaseste 1,5 fctm sau 1,5 flctm, dupa caz, momentul incovoietor
determinat printr-un calcul nefisurat definit in 5.4.2.3(2) se multiplica cu coeficientul de reducere f1 din
fig.7.1, iar sporuri corespunzatoare se fac asupra momentelor incovoietoare din deschiderile adiacente.
Curba A se va folosi numai pentru deschideri interioare, daca incarcarile pe unitate de lungime sunt egale in
toate deschiderile, iar deschiderile nu difera cu mai mult de 25%. In caz contrar, se va folosi valoarea limita
inferioara aproximativa f1 = 0.6 (linia B).
(7) Pentru calculul sagetilor grinzilor nesprijinite se poate lua in considerare influenta curgerii locale a
otelului rigid in dreptul unui reazim, prin multiplicarea momentului incovoietor la reazim, determinat
conform metodelor prezentate in clauza de fata cu un coeficient de reducere suplimentar, dupa cum urmeaza:
- f2 = 0.5 daca fy se atinge inaintea intaririi placii de beton;
- f2 = 0.7 daca fy se atinge dupa intarirea placii de beton.
Aceasta se aplica la determinarea sagetii maxime, dar nu pentru contrasageata.
Fig. 7.1: Coeficientul de reducere al momentului incovoietor pe reazim.
(8) Daca nu se solicita in mod special de catre client, efectul curburii datorita contractiei betonului de
greutate normala nu este necesar sa fie inclus, daca raportul deschiderii catre inaltimea totala a grinzii nu
este mai mare de 20.
7.3.2 Vibratii
(1) Proprietatile dinamice ale grinzilor de planseu vor satisface criteriile din EN 1990, A1.4.4.
7.4 Fisurarea betonului
7.4.1 Generalitati
(1) Pentru limitarea deschiderii fisurilor se aplica la structuri compozite consideratiile generale din EN 1992-
1-1, 7.3.1(1)-(9). Limitarea deschiderii fisurilor depinde de clasele de expunere, conform EN 1992-1-1,4.
(2) O estimare a deschiderii fisurilor se poate obtine din EN 1992-1-1, 7.3.4, in care efortul unitar σs trebuie
calculat considerand efectele consolidarii la intindere. σs poate fi determinat conform 7.4.3(3), daca nu se
foloseste o metoda mai precisa.
(3) Ca o alternativa simplificatoare si conservativa, limitarea fisurii la o deschidere acceptabila poate fi

obtinuta prin asigurarea unei armari minime, definita la 7.4.2, iar distantele intre bare sau diametrele sa nu
depaseasca limitele definite la 7.4.3.
(4) Cand grinzile in cladiri sunt proiectate ca simplu rezemate, desi placa este continua iar controlul
deschiderii fisurilor nu are importanta, armarea longitudinala introdusa in latimea efectiva a placii de beton,
conform 6.1.2, nu va fi mai mica decat:
- 0.4% din aria de beton pentru executie cu sprijinire
- 0.2% din aria de beton pentru executie fara sprijinire.

Armarea in grinda proiectata ca simplu rezemata se va prelungi cu o lungime de 0.25L de fiecare parte a
unui reazim interior, sau 0.5L adiacenta unei console, in care L este lungimea deschiderii, respectiv
lungimea consolei. Nu se va tine seama de orice fel de tabla cutata. Distanta maxima intre bare va fi conform
9.2.1(5), pentru o placa compozita sau conform EN 1992-1-1, 9.3.1.1(3), in cazul unei placi de beton masive.
7.4.2 Armarea minima
(1) Daca nu se foloseste o metoda mai precisa conform EN 1992-1-1, 7.3.2(1), in toate sectiunile fara
precomprimare prin cable supuse unei intinderi semnificative datorita constrangerilor din deformatii impuse
(adica efectele primare si secundare ale contractiei), in combinatie sau nu cu efectele incarcarii directe,
armarea minima necesara As pentru placilegrinzilor compozite este data de:
As = ks kc k fct,eff Act /σs (7.1)
In care: fct,eff este valoarea medie a rezistentei la intindere a betonului efectiva la varsta cand este de
asteptat ca fisurile vor incepe sa apara. Valorile fct,eff pot fi considerate a fi fctm,
conform EN 1992-1-1, Tabel 3.1, sau flctm, din Tabelul 11.3.1, dupa cum este cazul,
admitand drept clasa de rezistenta a betonului cea de la varsta cand se presupune ca are
loc fisurarea. Daca varsta betonului la fisurare nu poate fi stabilita cu un grad de
confidenta ca fiind sub 28 zile, se va adopta o rezistenta minima de intindere de 3 N/mm2.
k este un coeficient ce tine seama de efectul eforturilor unitare neuniforme si autoechilibrate,
coeficient care poate fi luat cu valoarea 0.8;
ks coeficient care tine seama de efectul de reducere a fortei axiale a placii de beton, datorita
fisurarii initiale si a lunecarii locale a conexiunii de forfecare, coeficient ce poate fi luat cu
valoarea 0.9;
kc coeficient care tine seama de distributia de eforturi unitare pe sectiune, imediat inainte de
fisurare si este dat de:
kc = 1/ [1 + hc/( 2z0 )] + 0.3 ≤ 1.0 (7.2)
hc este grosimea talpii din beton, excluzand orice nervuratii;
z0 este distanta verticala intre centrele de greutate ale talpii nefisurate de beton si al sectiunii
nefisurate compozite, calculata folosind raportul modular n0 pentru incarcari de scurta
durata.
σs este efortul unitar maxim admis in armatura, imediat dupa fisurare. Acseta se poate
considera ca fiind rezistenta de curgere caracteristica fsk. O valoare inferioara, dependenta
de dimensiunea barelor, ar putea fi totusi necesara pentru satisfacerea limiteelor prescrise
ale deschiderii fisurilor. Aceasta valoare este data in tabelul 7.1.

Act este aria zonei intinse (cauzata de incarcarea directa si efectele primare ale contractiei).
Imediat inaintea fisurarii sectiunii transversale. Pentru a simplifica, se poate folosi aria
sectiunii de beton din interiorul sectiunii efective.
(2) Diametrul maxim al barelor pentru armarea minima se poate modifica la valoarea Ø, data de:
Ø = Ø* fct,eff / fct,0 (7.3)
In care: Ø* este diametrul maxim al barelor precizat in Tabelul 7.1;
fct,0 este o rezistenta de referinta cu valoarea de 2.9 N/mm2.
Tabelul 7.1 Diametre maxime pentru bare cu adeziune inalta
Efort Diametrul maxim al barei Ø* (mm) pentru proiectarea deschiderii

unitar fisurii
σs wk
(N/mm2) wk = 0.4mm wk = 0.3mm wk =

0.4mm
160 40 32 25
32 25 16
20 16 12

200
16 12 8
240
12 10 6
280
10 8 5
320
8 6 4
360
6 5 -
400
450
(3) Cel putin jumatate din armatura minima necesara trebuie amplasata intre jumatatea inaltimii placii si fata
supusa la cea mai mare deformatie specifica de intindere.
(4) La determinarea armaturii minime in talpile din beton cu grosimi variabile perpendicular pe directia
grinzii, se va folosi grosimea locala.
(5) La cladiri, armarea minima conform (1) si (2) se va amplasa acolo unde, sub gruparile caracteristice de
actiuni, eforturile unitare sunt de intindere.
(6) La cladiri, armarea minima longitudinala inferioara pentru inglobarea in beton a inimii unui profil
metalic dublu T se va determina din expresia (7.1), luand kc = 0.6 si k = 0.8.
7.4.3 Controlul fisurarii datorita incarcarilor directe
(1) Daca s-a introdus cel putin armarea minima prevazuta in 7.4.2 , limitarea deschiderii fisurilor la valori
acceptabile se poate realiza in general limitand distantele intre barele de armatura sau diametrele barelor.
Diametrele maxime ale barelor de armatura si distantele maxime intre bare depind de efortul unitar σs in
armatura si deschiderea de fisura admisa prin proiect.
(2) Eforturile sectionale se vor determina prin calcul in domeniul elastic, conform Sectiunii 5, luand in
considerare efectele fisurarii betonului. Eforturile unitare in armaturi se vor determina luand in considerare
consolidarea betonului la intindere intre fisuri. Daca nu se foloseste o metoda mai precisa, eforturile unitare
se pot calcula conform (3).
(3) In grinzi compozite in care placa de bewton se presupune ca este fisurata si nu precomprimata prin cable,
eforturile unitare in armaturi cresc datorita efectelor consolidarii la intindere a betonului
Tabelul 7.2 Distante maxime intre bare cu adeziune inalta
Efort Distantal maxia intrel bare (mm) pentru proiectarea deschiderii

unitar fisurii
σs wk
(N/mm2) wk = 0.4mm wk = 0.3mm wk =

0.4mm
160 300 300 200
200 300 250 150
240 250 200 100
280 200 150 50
320 150 100 -
360 100 50 -

intre fisuri, in comparatie cu eforturile unitare bazate pe o sectiune compozita in care se neglijeaza betonul.
Eforturile unitare de intindere in armatura σs din incarcari direct aplicate se pot calcula din:
σs = σs,0 + ∆σs (7.4)
cu notatiile:
∆σs = 0.4 fctm / [ αst ρs ] (7.5)
αs = A I / Aa Ia (7.6)
in care: σs,0 este efortul unitar in armatura provenit di eforturile sectionale aplicate pe sectiunea
compozita, cu neglijarea betonului intins;
fctm este rezistenta medie la intindere a betonului pentru beton normal, considerata a fi
fctm din EN1992-1-1, Tabelul 3.1 sau pentru beton usor ca flctm din Tabelul 11.3.1;
ρs este coeficientull de armare ρs = As / Act ;
Act este aria efectiva a talpii de beton din zona intinsa; pentru simplitate, se poate folosi
aria sectiunii de beton din cadrul latimii efective;
As este aria totala a tuturor randurilor de armaturi longitudinale din interiorul ariei efective
Act
A, I sunt aria si respectiv momentul de inertie ale sectiunii compozite efective, cu
neglijarea betonului din zona intinsa precum si a tablei cutate, daca exista;
Aa, Ia sunt aria si respectiv momentul de inertie ale sectiunii de otel.
(4) La cladiri fara precomprimare prin cable, gruparea cvasi-permanenta de actiuni se va folosi in mod
normal pentru determinarea σs .
Capitolul 8 Noduri de cadre compozite pentru cladiri
8.1. Domeniul de aplicare
(1) Nodul compozit este definit la 1.5.2.8. Cateva exemple sunt aratate in figura 8.1. Alte noduri in cadre
compozite trebuie proiectate conform EN 1992-1-1 sau EN 1993-1-8, dupa cum este cazul.
(2) Capitolul 8 se ocupa de noduri supuse predominant la incarcari statice. Se suplimenteaza sau se modifica
EN 1993-1-8.
Legenda
1 configuratie unilaterala
2 configuratie bilaterala
3 placa de contact
Figura 8.1 : Exemple de noduri compozite
8.2 Calcul, modelare si clasificare
8.2.1 Generalitati
(1) Prevederile din EN1993-1-8, 5 referitoare la noduri ce leaga sectiuni H sau I se aplica cu modificarile
din 8.2.2 si 8.2.3 de mai jos.
8.2.2 Calcul global elastic

(1) Daca rigiditatea rotationala Sj se ia ca avand valoarea Sj,ini/η conform EN 1993-1-8, 5.1.2, valoarea
coeficientului de modificare a rigiditatii η pentru o conexiune placa-contact se va lua cu valoarea 1.5.
8.2.3 Clasificarea nodurilor
(1) Nodurile se vor clasifica conform EN 1993-1-8, 5.2, luand in considerare comportarea compozita.
(2) La clasificare, se vor lua in considerare directiile eforturilor sectionale.(forte si momente).
(3) Fisurarea si curgerea lenta in elementele ce se conecteaza pot fi neglijate.
8.3 Metode de calcul
8.3.1 Bazele si domeniul de aplicare ale metodelor
(1) EN 1993-1-8, 6 poate fi folosit la proiectarea nodurilor compozite intre grinzi si stalpi precum si la
proiectarea innadirilor, daca partea de otel rigid a nodului se afla in domeniul de aplicare al acestei sectiuni.
(2) Proprietatile structurale ale componentelor acceptate in proiectare se vor baza pe incercari sau pe metode
analitice sau numerice confirmate prin incercari.
Nota: Proprietatile componentelor sunt precizate in 8.4 si Anexa A de mai jos precum si in EN 1993-1-
8, 6.
(3) La determinarea proprietatilor structurale ale unui nod compozit, un rand de bare de armatura poate fi
tratat intr-un mod similar cu un rand de suruburi solicitate la intindere intr-o imbinare metalica, daca
proprietatile structurale sunt cele ale armaturii.
8.3.2 Rezistenta
(1) Nodurile compozite trebuie proiectate pentru a rezista la forta taietoare verticala, conform prevederilor
corespunzatoare din EN 1993-1-8.
(2) Momentul rezistent de proiectare al unui nod compozit cu conexiune de forfecare totala se va determina
prin analogie cu prevederile pentru noduri in constructii metalice precizate in EN 1993-1-8, 6.2.7, luand in
considerare contributia armaturii.
(3) Rezistenta componentelor se vor determina conform 8.4 de mai jos si conform EN 1993-1-8, 6.2.6, dupa
cum este cazul.
8.3.3 Rigiditatea la rotire
(1) Rigiditatea rotationala a unui nod se va determina prin analogie cu prevederile pentru noduri in
constructii metalice din EN 1993-1-8, 6.3.1, luand in considerare contributia armaturii.
(2) Valoarea coeficientului ψ, vezi EN 1993-1-8, 6.3.1(6), se poate lua 1.7, pentru un nod cu placa de
contact.
8.3.4 Capacitatea de rotire
(1) Influenta fisurarii betonului, consolidarii in intindere si deformatia conexiunii de forfecare se vor lua in
considerare la determinare capacitatii rotationale.
(2) Capacitatea rotationala a unui nod compozit se poate demonstra cu date experimentale. Se va lua in
considerare variatiunile posibile ale proprietatilor materialelor fata de valorile caracteristice specificate.
Demonstrarea experimentala nu este necesara daca se folosesc detalii pe care experienta la demonstrat ca
poseda proprietati adecvate.
(3) Ca alternativa, se pot folosi metode de calcul, daca acestea sunt fundamentate prin incercari.
8.4 Rezistenta componentelor
(1) Rezistenta urmatoarelor componente de baza ale nodurilor se vor determina conform 8.4.2 de mai jos:
- armatura longitudinala intinsa;
- placa metalica de contact comprimata.
(2) Rezistent’a componentelor identificate in EN 1993-1-8 trebuie luata cum este definita acolo, cu exceptia
celor precizate la 8.4.3 mai jos.
(3) Rezistenta inimilor inglobate in beton ale sectiunilor stalpilor metalici trebuie determinata conform 8.4.4
de mai jos.
8.4.2 Componentele de baza ale nodului
8.4.2.1 Armaturile longitudinale din otel beton la intindere
(1) Latimea efectiva a talpii de beton va fi determinata pentru sectiunea transversala din dreptul conexiunii,
conform 5.4.1.2.
(2) Se admite ca aria efectiva a armaturii longitudinale intinse este solicitata la valoarea limitei de curgere
de proiect fsd.
(3) Acolo unde apar incarcari neechilibrate se poate folosi un model biela-tirant pentru verificarea
transmiterii fortelor din placa de beton in stalp
Figura 8.2: Model biela-tirant
(4) In cazul unei configuratii unilaterale proiectata ca un nod compozit, armatura efectiva longitudinala
intinsa a placii trebuie ancorata suficient cu mult dincolo de deschiderea grinzii, pentru a permite dezvoltarea
rezistentei de proiectare la intindere.
8.4.2.2 Placa metalica de contact la compresiune
(1) Daca inaltimea sau latimea placii de contact depaseste dimensiunea corespunzatoare a talpii comprimate
a sectiunii de metal rigid, dimensiunea efectiva se va determina considerand repartitia la 45 0 prin placa de
contact.
(2) Se presupune ca aria efectiva a placii de contact comprimata
8.4.3 Inima stalpului solicitata la compresiune transversala

(1) Pentru o conexiune de placa de contact, latimea efectiva a inimii stalpului in compresiune beff,c,wc va fi
determinata admitand repartitia la 45o, prin placa de contact.
8.4.4 Componente armate
8.4.4.1 Panoul inimii de stalp la forfecare
(1) Cand inima stalpului metalic este inglobata in beton, vezi Figura 6.17b, rezistenta de forfecare de
proiectare a panoului, determinata conform EN 1993-1-8, 6.2.6.1 poate fi sporita pentru a tine seama de
inglobare.
(2) In cazul unui nod unilateral sau al unui nod bilateral in care inaltimile grinzilor sunt similare, rezistenta
la forfecare de proiectare a betonului de inglobare a panoului inimii stalpului Vwp,c,Rd se va determina folosind
relatia:
Vwp,c,Rd = 0.85 ν Ac fcd sin θ (8.1)
cu notatiile:
Ac = 0.8 (bc- tw) (h – 2 tf) cos θ (8.2)
θ = arctg [(h - 2tf) / z ] (8.3)
In care:
bc este latimea betonului inglobat;
h este inaltimea sectiunii stalpului;
tf este grosimea talpii stalpului;
tw estee grosimea inimii stalpului;
z este bratul de parghie, vezi EN 1993-1-8, 6.2.7.1 si Figura 6.15.
(3) Coeficientul de reducere ν, care tine seama de efectul compresiunii longitudinale in stalp asupra

rezistentei de proiectare a panoului inimii stalpului la forfecare, se va determina dupa relatia:
ν = 0.55 [(1 + 2 (Ned/ Npl,Rd))] ≤ 1.1 (8.4)
in care:
Ned este forta axiala de compresiune in stalp;
Npl,Rd este rezistenta de proiectare plastica a sectiunii transversale a stalpului, inclusiv
Inglobarea, vezi 6.7.3.2.
8.4.4.2 Inima stalpului la compresiune transversala
(1) Daca inima stalpului metalic este inglobata in beton, rezistenta de proiectare a inimiistalpului la
compresiune, determinata conform EN 1993-1-8, 6.2.6.2 poate fi sporita pentru a tine seama de inglobare.
(2) Rezistenta de proiectare a betonului de inglobare a inimii stalpului la compresiune transversala
Fc,wc,c,Rd se determina din relatia:
Fc,wc,c,Rd = 0.85 kwc,c teff,c ( bc - tw )fcd (8.5)
In care:
teff,c este lungimea efectiva a betonului , determinata in mod analog cu latimea efectiva
beff,c,wc definita in EN 1993-1-8, 6.2.6.2.
(3) Daca betonul de inglobare este supus unui efort unitar de compresiune longitudinal, efectul sau asupra
rezistentei betonului de inglobare la compresiune transversala poate fi luat in considerare prin amplificarea
valorii Fc,wc,c,Rd cu un coeficient kwc,c dat de:
kwc,c = 1.3 + 3.3 ( σcom,c,Ed / fcd ) ≤ 2.0 (8.6)
in care:
σcom,c,Ed este efortul unitar longitudinal de compresiune in betonul de inglobare datorit
fortei axiale NEd .
In absenta unei metode mai exacte, σcom,c,Ed se poate determina din contributia relativa a betonului de
inglobare la rezistenta plastica a sectiunii stalpului la compresiune Npl,Rd , vezi 6.7.3.2.
Capitolul 9 Placi compozite cu tabla cutata la cladiri
9.1 Generalitati
(1)P Aceasta sectiune se ocupa de placi compozite de planseu, cu deschideri numai in directia cutelor. Sunt
incluse de asemenea placile in consola. Se aplica la proiecte de structuri de cladiri, unde incarcarile aplicate
sunt predominant statice, inclusiv cladiri industriale, ale caror plansee pot fi actionate de incarcari mobile.
(2)P Domeniul de aplicare este restrictionat la tabla cutata, avand cute la intervale mici.
Nota: Tabla cutata cu cute dese este definita printr-o limita superioara a raportului br/bs, vezi
Figura 9.2. Valoarea limitei poate fi data in Anexa Nationala. Valoarea recomandata
este 0.6.
(3)P La structuri la care incarcarea aplicata este in mare masura repetitiva sau se aplica abrupt, producand
efecte dinamice, se adamit placi compozite, dar se va acorda o atentie sepciala la proiectarea de detaliu,
pentru ca efectul de conlucrare sa nu se deterioreze in timp.
(4)P Placile supuse la incarcari seismice nu sunt excluse, cu conditia sa se defineasca o metoda de

proiectare corespunzatoare pentru situatiile seismice, in proiectul respectiv sau sa se dea in alt Eurocod.
(5) Placile compozite pot fi folosite pentru a oferi legaturi laterale ale grinzilor metalice si pot actiona ca
diafragme rezistente la actiuni orizontale, dar in prezentul Standard nu se dau reguli specifice. In ce priveste
efectul de diafragma al tablei cutate actionand ca un cofraj, se aplica regulile date in EN 1993-1-3, 10.
9.1.2 Definitii
9.1.2.1 Tipuri de conectori de forfecare
Tabla cutata va fi capabila sa transmita forfecari orizontale la interfata intre tabla si beton; adeziunea pura
intre tabla cutata si beton nu se considera efectiva in comportarea compozita. Comportarea compozita intre
tabla cutata si beton va fi asigurata prin una sau mai multe din urmatoarele mijloace, vezi Figura 9.1:
a) inclestare mecanica data de deformatiile profilului (indentari sau embose);
b) inclestare de frecare pentru profile de forma coada de randunica;
c) ancoraje de capat date de dornuri sudate sau alte tipuri de conectori locali, intre beton si tabla
cutata, numai in combinatie cu (a) sau (b);
d) ancoraje de capat prin deformarea cutelor la capatul tablei cutate, numai in combinatie cu
(b).
Alte mijloace nu se exclud, dar nu intra in sfera acestui standard.
Legenda
1 inclestare mecanica
2 i nclestare de frictiune
3 ancorare de capat prn prin dornuri sudate
4 ancorare de capat prin deformarea cutelor
Figura 9.1: Forme de inclestare tipice in placi compozite
9.1.2.2 Conectare integrala si conectare partiala la forfecare
O deschiderea a unei placi are o conexiune de forfecare totala daca un spor de rezistenta al conexiunii de
forfecare longitudinala nu sporeste rezistenta de proiectare la incovoiere a elementului. In caz contrar,
conexiunea este partiala.
9.2 Prevederi pentru detaliere
9.2.1 Grosimea si armarea placii
(1)P Inaltimea totala a placii compozite h nu va fi mai mica de 80mm. Grosimea betonului hc deasupra

suprafetei superioare a tablei cutate nu va fi mai mica de 40mm.
(2)P Daca placa lucreaza compozit impreuna cu grinda sau este folosita ca diafragma, inaltimea totala nu va
fi mai mica de 90mm iar hc nu va fi mai mic de 50mm.
(3)P Se va prevedea armatura longitudinala si transversala in grosimea hc a betonului.
(4) Cantitatea de armatura pe ambele directii nu va fi mai mica de 80 mm2/m.

Figura 9.2: Dimensiunile tablei cutate si ale placii
(5) Distanta intre barele de armatura nu va depasi 2h sau 350mm, care valoare este mai mica.
9.2.2. Agregate
(1)P Dimensiunea nominala a agregatelor depinde de dimensiunea cea mai mica a elementului structural in
care se toarna beton si nu va depasi cea mai mica valoare din:
- 0.40 hc , vezi Figura 9.2;
- b0 / 3 , in care b0 este latimea medie a cutelor (in cazul cutelor coada de randunica latimea minima,
vezi Figura 9.2;
- 31.5 mm (sita C 31.5).
9.2.3 Cerinte de rezemari
(1)P Lungimea rezemarii va fi astfel incat se evite deteriorarea placii si a reazemului; fixarea tablei pe
reazem sa se faca fara deteriorarea reazemului si prabusirea sa nu poata sa se intample ca rezultat al unei
deplasari accidentale in timpul montajului.
(2) Lungimile de rezemare lbc si lbs indicate pe Figura 9.3 vor fi nu mai mici decat urmatoarele valori:
- pentru placi compozite rezemate pe metal sau pe beton: lbc = 75 mm si lbs = 50 mm;
- pentru placi compozite rezemate pe alte materiale: lbc = 100 mm si lbs = 70 mm.
Nota: suprapunerea unor profile cutate este nepractica.
Figura 9.3: Lungimi minime de rezemare
9.3 Actiuni si efectele lor
9.3.1 Situatii prevazute in proiectare

(1)P Toate situatiile relevante pentru proiectare precum si starile limita corespunzatoare vor fi considerate in
proiectare, pentru asigurarea unor grade adecvate de siguranta si de comportare in exploatare.
(2)P Se vor lua in considerare urmatoarele situatii:
a) Tabla cutata considerata cofraj pierdut. Este necesara verificarea comportarii tablei cutate
cand actioneaza ca un cofraj pentru betonul proaspat. Se va tine seama de efectul spriji-
nirilor, daca acestea exista.
b) Placa compozita: Este necesara verificarea placii planseului, dupa ce comportarea
compozita a inceput si eventualele sprijiniri au fost indepartate.
9.3.2 Actiuni asupra tablei cutate intrebuintata drept cofraj.
(1) Se vor lua in considerare urmatoarele incarcari in calculul tablei cutate considerata cofraj pierdut:
- greutatea betonului si a tablei cutate;
- incarcari de executie , cuprinzand aglomerarea locala a betonului in timpul executiei conform EN

1991-1-6, 4.11.2;
- incarcari din depozitari, daca exista;
- efectul de „baltire” (sporirea grosimii betonului datorita deformatiei tablei cutate).
(2) Daca sageata centrala δ a tablei cutate sub greutate proprie plus greutatea betonului umed, calculata in
starea limita de exploatare, este mai mica de 1/10 din grosimea placii, efectul de baltire poate fi ignirat la
proiectarea tablei cutate. Daca aceasta limita este depasita, efectul va fi luat in considerare.Se poate admite
in proiectare ca grosimea nominala a betonului sporeste pe intreaga deschidere cu 0.7δ.
9.3.3 Actiuni asupra placii compozite
(1) Incarcarile si dispunerea lor vor fi conform EN 1991-1-1.
(2) In verificarile de proiectare pentru starea limita ultima, se poate admite ca intreaga incarcare actioneaza
asupra placii compozite, daca aceasta ipoteza se face si pentru proiectarea la forta taietoare longitudinala.
9.4 Calculul eforturilor sectionale
9.4.1 Tabla cutata intrebuintata drept cofraj
(1) Proiectarea tablei cutate considerata cofraj pierdut va fi in conformitate cu EN 1993-1-3.
(2) Redistributia plastica a momentelor incovoietoare nu se admite daca se folosesc reazeme provizorii.
9.4.2 Calculul placii compozite
(1) Se vor folosi urmatoarele metode de calcul la starile limita ultime:
a) calcul elastic linear cu sau fara redistributie;
b) calcul global rigid-plastic, cu conditia demonstrarii ca sectiunile unde sunt necesare rotiri
plastice poseda suficienta capacitate rotationala;

c) calcul elasto-plastic, considerand proprietatile nellineare ale materialelor.
(2) Pentru calculul in starile limita ale exploatarii normale se vor folosi metode de calcul lineare.
(3) Daca efectele fisurarii betonului se neglijeaza in calculul pentru starile limita ultime, momentele
incovoietoare la reazemele intermediare se pot reduce optional cu pana la 30%, introducand sporuri
corespunzatoare momentelor pozitive din deschiderile adiacente.
(4) Se poate folosi calculul plastic fara verificarea directa a capacitatii rotationale la starea limita ultima,
daca se foloseste otel beton de clasa C conform EN 1992-1-1, Anexa C iar deschiderea nu depaseste 3.0m.
(5) O placa continua poate fi proiectata ca o serie de placi pe o singura deschidere. Se va introduce o armare
nominala pe reazemele intermediare conform 9.8.1.
9.4.3 Latimea efectiva a placii compozite in cazul incarcarilor concentrate punctuale si lineare
(1) Daca placa suporta incarcari concentrate punctuale sau lineare, acestea se vor considera distribuite pe o
latime efectiva, daca nu se efectueaza un calcul mai exact.
(2) incarcarile concentrate punctuale saui lineare paralele cu deschiderea placii se vor considera distribuite
pe o latime bm, masurata imediat deasupra cutelor tablei, vezi Figura 9.4, data de relatia:
bm = bp + 2( hc + hf) (9.1)
Legenda
1 finisaj
2 armatura
Figura 9.4: Distributia incarcarii concentrate
(3) Pentru incarcari concentrate lineare perpendiculare pe deschiderea placii, se va folosi expresia (9.1) in
care bp va fi considerat ca fiind lungimea incarcarii concentrate lineare.
(4) Daca hp/h nu depaseste valoarea 0.6, latimea placii considerata a fi efectiva pentru calculul global si
pentru rezistenta poate fi determinata pentru simplitate cu expresiile (9.2) pana lai (9.4):
a) pentru incovoiere si forta taietoare longitudinala:
- pentru placi cu o deschidere si pentru panourile exterioare ale placilor continue:
bem = bm + 2 Lp (1 – Lp/L) ≤ latimea placii (9.2)

- pentru deschiderile interioare ale placilor continue
bem = bm + 1.33 Lp (1 – Lp/L) ≤ latimea placii (9.3)
b) pentru forta taietoare verticala:
bev = bm + Lp (1 – Lp/L) ≤ latimea placii (9.4)
in care:
Lp este distanta de la centrul incarcarii pana la reazemul cel mai apropiat;
L este lungimea deschiderii.
(5) Daca incarcarile nominale aplicate nu depasesc valorile de mai jos, se poate introduce o armare
nominala transversala fara calcul:
- incarcare concentrata: 7.5 kN;
- incarcare distribuita: 5.0 kN/m2 .
Armatura nominala transversala va avea o sectiune transversala d enu mai putin de 0.2% din aria betonului
structural peste nervuri, si se va extinde peste o latime nu mai mica de bem asa cum a fost calculata in clauza
de fata. Se vor prevedea lungimi de ancoraj minime dincolo de aceasta lungime, conform EN 1992-1-1.
Armarea introdusa din alte motive poate satisface in intregime sau partial regula de fata.
(6) Daca onditiile din (5) nu sunt satisfacute, se va determina distributia de momente incovoietoare din
incarcari lineare sau punctuale si se va calcula armatura transversala adecvata conform EN 1992-1-1.
9.5 Verificarea tablei cutate intrebuintata drept cofraj la starile limita ultime
(1) Verificarea tablei cutate ca un cofraj pierdut la starile limita ultime se va efectua conform EN 1993-1-3.
Se va da atentie corespunzatoare efectului emboaselor sau indentatiilor asupra rezistentelor de proiectare.
9.6 Verificarea tablei cutate intrebuintata drept cofraj la starile limite de exploatare
(1) Proprietatile sectiunilor se vor determina conform EN 1993-1-3.
(2) Sageata δs a tablei cutate sub greutate proprie plus greutatea betonului umed exclusiv incarcarea din
executie nu va depasi δs,max .
Nota: Valorile pentru δs,max pot fi precizate in Anexa Nationala. Valoarea recomandata este L/180, in

care Leste deschiderea efectiva intre reazeme (in context sprijinirile se considera reazeme).
9.7 Verificarea placilor compozite la starile limita ultime
9.7.1 Criteriu de proiectare
(1)P Valorile de proiectare ale eforturilor sectionale nu vor depasi valorile de proiectare ale rezistentelor
pentru starile limita ultime relevante.
9.7.2 Incovoierea
(1) In cazul conexiunii totale la forfecare, rezistenta la incovoiere MRd a oricarei sectiuni transversale va fi
determinata prin teoria plastica conform 6.2.1.2(1), dar cu limita de curgere de proiectare a elementului
metalic (tabla cutata) luata cea pentru tabla cutata fyp,d.
(2) In incovoierea negativa, contributia tablei cutate va fi considerata numai daca tabla cutata este continua si
cand, pentru faza de executie, redistributia momentelor prin plastificarea sectiunilor transversale de reazem
nu a fost folosita.
(3) In determinarea sectiunii efective Ape a tablei cutate, latimea emboaselor si indentarilor in tabla va fi
neglijata, daca prin incercari nu s-a demonstrat ca o mai mare sectiune este efectiva.
(4) Efectul voalarii locale a zonelor comprimate ale tablei cutate va fi luat in considerare folosind latimi
efective care nu vor depasi dublul valorilor limitative precizate in EN 1993-1-1, Tabelul 5.2 pentru inimi
metalice de Clasa I.
(5) Momentul rezistent pozitiv al unei sectiuni transversale cu axa neutra deasupra tablei cutate va fi
calculat din distributia de eforturi din Figura 9.5.
Legenda
1 axa centrelor de greutate ale sectiunii tablei cutate
Figura 9.5: Distributia eforturilor la incovoiere pozitiva, daca axa neutra se afla deasupra tablei
cutate
(6) Momentul rezistent pozitiv al unei sectiuni transversale cu axa neutra in cadrul tablei cutate va fi
calculat din distributia de eforturi din Figura 9.6.
Legenda
1 axa centrelor de greutate ale sectiunii tablei cutate
2 axa neutra in plastic a sectiunii tablei cutate
Figura 9.6: Distributia eforturilor la incovoiere pozitiva, daca axa neutra se afla in cadrul tablei cutate
Pentru simplificare, z si respectiv Mpr se pot determina cu urmatoarele exepresii:
z = h – 0.5hc – ep + (ep – e) Ncf / (Apc fypd) (9.5)
Mpr = 1.25 Mpa [1 – Ncf / ( Apc fypd)] ≤ Mpa (9.6)
(7) Daca se neglijeaza contributia tablei cutate, momentul rezistent negativ al unei sectiuni trans-versale se
va calcula din distributia de de eforturi din Figura 9.7.
Figura 9.7: Distributia de eforturi la incovoiere negativa
9.7.3 Lunecarea longitudinala la placi fara ancoraje la capete
(1)P Prevederile prezentei clauze 9.7.3 se aplica placilor compozite cu inclestare mecanica sau cu frictiune
(tipurile (a) si (b) definite in 9.1.2.1).
(2) Rezistenta de proiectare la lunecare longitudinala se va determina prin metoda m-k, vezi (4) si (5) mai
jos, sau prin metoda conexiunii partiale definita in (7)-(10). Metoda conexiunii partiale se va folosi numai
pentru placi compozite cu o comportare ductila la lunecare longitudinala.
(3) Comportarea la lunecare longitudinala se poate considera ductila, daca incarcarea de rupere depaseste
incarcarea ce cauzeaza o lunecare constatata de capat de 0.1mm cu mai mult de 10%. Daca incarcarea
naxima se atinge pentru o sageata la jumatatea deschiderii ce depaseste L / 50, incarcarea de rupere se va
considera a fi cea ce a cauzat sageata de L / 50 la jumatatea deschiderii.
(4) Daca se foloseste metoda m-k, va trebui aratat ca forta taietoare maxima verticala de proiectare VRdpentru
o latime de placa b nu depaseste rezistenta la forta taietoare de proiectare Vl,Rd determinata cu expresia
urmatoare:
Vl,Rd = (b dp/ γvs ) [ ( m Ap/b Ls) + k ] (9.7)
In care: b , dp sunt in mm;
Ap este sectiunea nominala transversala a tablei cutate in mm2;
m, k, sunt valori de proiectare ale coeficientilor empirici in N/mm2 obtiniti din incercari ale
placilor ce respecta cerintele de baza ale metodei m-k;
Ls este deschiderea de lunecare in mm, definita la (5) mai jos;
γvs este coeficientul de siguranta partial pentru starea limita ultima.
Nota 1: Valoarea γvs se poate preciza in Anexa Nationala. Valoarea recomandata este 1.25.
Nota 2: Se poate admite ca metoda de incercare descrisa in Anexa B respecta cerintele de baza
ale metodei m-k.
Nota 3: I n expresia (9.7), se foloseste sectiunea nominala Ap deoarece aceasta este

valoarea folosita in mod
normal in evaluarea incercarilor de determinare a parametrilor m si k.
(5) La proiectare, Ls se va lua :

- L/4 in cazul unei incarcari uniform distribuite pe toata deschiderea;
- distanta intre forta concentrata si cel mai apropiat reazem in cazul a doua forte concentrate egale si
simetrice;
in cazul altor distributii de incarcari, inclusiv l combinatiile de incarcari distribuite si forte

concentrate asimetrice, se va face o evaluare bazata pe rezultate de incercari sau pe urmatorul
calcul aproximativ. Deschiderea de calcul pentru forta taietoare se va calcula ca momentul maxim
impartit prin forta taietoare verticala maxima adiacenta reazemelor pentru deschiderea respectiva.
(6) Daca placa compozita se proiecteaza continua, se permite folosirea unei deschideri echivalente isostatice
in scopul determinarii rezistentei. Lungimea deschiderii se va lua:
- 0.8L pentru deschideri interioare;
- 0.7L pentru deschideri marginale.
(7) Daca se foloseste metoda conexiunii partiale, trebuie demonstrat ca, in oricare sectiune trans-
versala, momentul incovoietor de proiectare MEd nu depaseste rezistenta de proiectare MRd .
(8) Rezistenta de proiectare MRd se va determina conform 9.7.2(6) dar cu Ncf inlocuit prin:
Nc = τu,Rd b Lx ≤ Ncf (9.8)
si
z = h – 0.5xpl – ep + (ep – e) ( Nc / Ape fyp,d ) (9.9)
in care: τu,Rd este rezistenta de proiectare la forfecare (τu,Rk / γVs ) ;
L este distanta sectiunii transversale considerate la reazemul cel mai apropiat.

x
Nota 1: Valoarea γVs se va defini in Anexa Nationala. Valoarea recomandata este1.25.
Nota 2: Metoda de incercare data in Anexa B se poate admite ca satisface cerintele de baza pentru
determinarea lui τu,Rd .
(9) In expresia (9.8), Nc se poate spori cu cantitatea μREd daca τu,Rd se determina luand in cons-derare

rezistenta suplimentara longitudinala la forfecare cauzata de reactiunea din reazem, in care:
REd este reactiunea din reazem;
μ este un coeficient nominal.
Nota: Valoarea pentru μ poate fi data in Anexa Nationala. Valoarea recomandata este 0.5.
(10) In metoda conexiunii partiale, se poate lua in considerare armatura inferioara suplimentara.
9.7.4 Lunecarea longitudinala la placi cu ancoraje la capete
(1) Daca nu se demonstreaza prin incercari existenta unei contributii la rezistenta la forfecare longitudinala
din partea altor dispozitive de forfecare, ancorajul de capat de tip (c) definit la 9.1.2.1 va fi proiectat la
starea limita ultima pentru intreaga forta de intindere in tabla cutata.
(2) Rezistenta de proiectare la forfecare longitudinala a placilor cu ancoraje de capat de tip (c) sau (d)
definite in 9.1.2.1 se poate deterrmina prin metoda conexiunii partiale descrisa in 9.7.3 (7), cu Nc sporit cu
rezistenta ancorajului de capat.
(3) Rezistenta de proiectare Ppb,Rd a unui dorn cu bulb, sudat pe tabla cutata si folosit ca ancoraj de capat
trebuie admis ca cea mai mica rezistenta dintre rezistenta de proiectare a dornului conform 6.6.4.2 sau
rezistenta tablei cutate, determinata cu expresia urmatoare:
Ppb,Rd = kφ dd0 t fyp,d (9.10)
cu notatia:
kφ = 1 + a / dd0 ≤ 6.0 (9.11)
in care: dd0 este diametrul sudurii inelare, care se poate lua de 1.1 ori diametrul tulpinii dornului;
a este distanta de la centrul dornului la capatul tablei cutate, dar nu mai mica de 1.5 dd0;
t este grosimea tablei cutate.
9.7.5 Forta taietoare verticala
(1) Rezistenta la forta taietoare verticala Vv,Rd a unei placi compozite pe o latime egala cu distanta intre
centrele nervurilor se va determina conform EN 1992-1-1, 6.2.2.
9.7.6 Strapungerea
(1) Forta rezistenta la strapungere Vp,Rd a unei placi compozite sub o forta concentrata se va determina
conform EN 1992-1-1, 6.4.4; perimetrul critic se va determina ca in Figura 9.8.
9.8 Verificarea placilor compozite la starile limita de exploatare
9.8.1 Controlul fisurarii betonului
(1) Deschiderea fisurilor in zonele de momente negative ale placilor continue se vor verifica conform EN
1992-1-1, 7.3
(2) Daca placile continue sunt proiectate ca simplu-rezemate conform 9.4.2 (5), sectiunea transversala a
armaturii anti-fisurare peste nervuri nu va fi mai mica de 0.2% din sectiunea transversala a betonului de
deasupra nervurilor in cazul unei executii fara sprijiniri si 0.4% din aceasta sectiune transsversale pentru o
executie cu sprijiniri.
Legenda
1 perimetrul critic cp
2 aria incarcata
Figura 9.8: Perimetrul critic pentru calculul la poansonare

9.8.2 Sageti
(1) Se aplica EN1990, 3.4.3.
(2) Sagetile datorite incarcarilor aplicate numai tablei cutate se vor calcula conf EN 21993-1-3 Capitolul 7
(3) Sagetile datorite incarcarilor aplicate pe elementul compozit se vor calcula folosind calculul elastic
conform Sectiunii 5, cu neglijarea efectelor contractiei.
(4) Se poate renunta la calculul deplasarilor daca ambele conditii de mai jos sunt satisfacute:
- raportul deschidere/ inaltime nu depaseste limitele din EN 1992-1-1, 7.4 pentru beton slab
solicitat si
- conditia (6) de mai jos pentru neglijarea efectelor lunecarii de capat este satisfacuta.
(5) Pentru o deschidere interioara a unei placi continue, in care conexiunea de forfecare este ca cele definite
in 9.1.21(a), (b) sau (c), deplasarile se pot determina folosind urmatoarele aproximatii:
- momentul de inertie se poate admit ca fiind media valorilor pentru sectiunea fisurata si nefisurata;
- pentru beton, se poate folosi o valoare medie a raportului modular atat pentru efectele de lunga
durata cat si pentru cele de scurta durata.
(6) Pentru deschideri marginale, nu trebuie tinut seama de lunecarea de capat, daca incarcarea de
corespunzand lunecarii initiale la incercare(definita ca incarcarea ce provoaca o lunecare de capat de 0.5mm)
depaseste de 1.2 ori incarcarea de exploatare.
(7) Daca lunecarea de capat depaseste 0.5mm la o incarcare mai mica decat de 1.2 ori incarcarea de
exploatare, fie se vor prevedea ancore de capat sau se vor calcula deplasarile incluzand efectul lunecarii de
capat.
(8) Daca influenta legaturii de forfecare intre tabla cutata si beton nu este cunoscuta printr-o verificare
experimentala a unui planseu compozit cu ancoraje de capat, proiectarea se va simplifica considerand un arc
cu un tirant intins. In acest model, lungirile si scurtarile vor da deplasarile de care se va tine seama.
Anexa A (informativa)
Rigiditatile componentelor nodurilor
A.1 Domeniul de aplicare
(1) Rigiditatile urmatoarelor componente de baza ale nodurilor se vor determina conformA.2.1 de mai jos:
- armatura longitudinala intinsa;
- placa metalica de contact comprimata.
(2) Coeficientii de rigiditate ki sunt definiti in EN 1993-1-8, expresia (6.27). Rigiditatea componentelor

identificate in acel Standard pot fi luate asa cum sunt date acolo, cu exceptia celor definite in A.2.2 de mai
jos.
(3) Rigiditatea inimilor inglobate in beton ale sectiunilor stalpilor se va determina conform A.2.3 de mai jos.
(5) Influenta lunecarii conexiunii de forfecare asupra rigiditatii nodului se poate determina conform A.3.
A.2 Coeficienti de rigiditate
A.2.1 Componente de baza ale nodului
A.2.1.1 Armaturi longitudinale din beton armat intinse
(1) Coeficientul de rigiditate ks,r pentru un rand r se poate obtine din Tabelul A.1.
Tabelul A.1: Coeficienti de rigiditate ks,r
Configuratia Incarcarea Coeficientul de rigiditate

Unilaterala
- ks,r = As,r / 3.6 h

Bilaterala MEd,1 = MEd,2 ks,r = As,r / (h/2)
MEd,1 > MEd,2 Pentru nodul cu MEd,1 :
ks,r = As,r /
cu :
Kβ = β ( 4.3 β2 – 8.9β + 7.2 )

Pentru nodul cu MEd,2 :
ks,r = As,r / h [ (1 - β) /2

As,r este sectiunea transversala a armaturii longitudinale de pe randul r, aflata in
interiorul latimii efective a talpii de beton, determinata pentru sectiunea
transversala la conexiune conform 5.4.1.2;
MEd,i este momentul incovoietor de proiectare aplicat la conexiunea i de catre o
grinda conectata, vezi Figura A.1;
h este inaltimea sectiunii metalice a stalpului, vezi Figura 6.17;
β este parametrul de transformare definit in EN 1993-1-8, 5.3.
Nota: Coeficientul de rigiditate pentru MEd,1 = MEd,2 se poate aplica la o configuratie cu nod bilateral
grinda-grinda in aceiasi situatie de incarcare, daca latimea talpii grinzii primare de reazem
inlocuieste in formula inaltimea h a sectiunii stalpului.

Figura A.1: Noduri cu momente incovoietoare
A.2.1.2 Placa metalica de contact comprimata
(1) Coeficientul de rigiditate poate fi considerat infinit
A.2.2 Alte componente ale nodurilor compozite
A.2.2.1 Panoul inimii stalpului forfecat
(1) Un panou nerigidizat intr-un nod cu o conexiune tip placa metalica de contact, coeficientul de
rigiditate k1 se poate lua ca fiind de 0.87 ori valoarea din EN 1993-1-8, Tabelul 6.11.
A.2.2.2 Inima stalpului la compresiune transversala
(1) Intr-o inima nerigidizata si o conexiune cu placa de contact, coeficientul de rigiditate k2 se poate

determina din relatia:
k2 = 0.2 beff,c,wc twc / dc (A.1)
in care:
beff,c,wc este latimea efectiva a inimii stalpului in compresiune, vezi 8.4.3.1.
Alti termeni sunt definiti in EN 1993-1-8, 6.
A.2.3 Componente armate
A.2.3.1 Panoul inimii stalpului forfecat
(1) Daca inima stalpului metalic este inglbata in beton, vezi Figura 6.17b, rigiditatea panoului poate sporita
pentru a tine seama de inglobare. Suplimentul k1,c ce se adaoga la coeficientul de rigiditate k1 se poate
determina din relatia:
k1,c = 0.06 (Ecm / Ea) (bc hc / β z ) (A.2)
in care:
Ecm este modulul de elasticitate al betonului;
z este bratul de parghie, vezi EN 1993-1-8, Figura 6.15.
A.2.3.2 Inima stalpului la compresiune transversala
(1) Daca inima stalpului metalic este inglbata in beton, vezi Figura 6.17b, rigiditatea inimii stalpului la
compresiune se poate spori pentru a tine seama de inglobare.
(2) In cazul unei conexiuni cu placa de contact, suplimentul k2,c ce se adaoga la coeficientul de rigi-
ditate k2 se poate determina din relatia:
k2,c = 0.13 (Ecm/ Ea) (teff,c bc / hc) (A.3)
in care: teff,c este grosimea efectiva a betonului, vezi 8.4.4.2(2).
(3) In cazul unei conexiuni cu placa de capat, suplimentul k2,c se poate determina din:
k2,c = 0.5 (Ecm/ Ea) (teff,c bc / hc) (A.4)

A.3 Deformatia conectarii de forfecare
(1) Influenta lunecarii asupra rigiditatii nodului se poate determina prin relatiile (2)-(5) de mai jos, daca nu
se tine seama de deformatia conexiunii la forfecare printr-o metoda mai exacta.
(2) Coeficientul de rigiditate ks,r , vezi A.2.1.1, se poate multiplica prin coeficientul de reducere kslip:
kslip = 1 / ( 1 + Es ks,r / Ksc ) (A.5)
cu notatiile:
Ksc = N l / [ ν – (ν -1) hs / (1+ ξ) ds ] (A.6)
ν = ½ (A.7)
ξ = (Ea Ia) / (ds2 Es As ) (A.8)
in care: hs este distanta intre barele de armatura intinse si centrul zonei comprimatei, vezi
EN 1993-1-8, Figura 6.15, pentru centrul zonei comprimate;
ds este distanta intre barele de armatura intinse si centrul de greutate al sectiunii metalice
a grinzii;
Ia este momentul de inertie al ariei sectiunii metalice a grinnzii;
l este lungimea grinzii cu momente negative adiacente nodului; intr-un cadru
contravantuit, aceasta lungime se poate considera ca 15% din lungimea deschiderii;
N este numarul de conectori de forfecare distribuiti pe lungimea l ;
ksc este rigiditatea unui conector individual.
(3) Rigiditatea conectorului ksc poate fi considerata ca fiind 0.7PRk /s , in care:
PRk este rezistenta caracteristica a conectorului la forfecare;
s este lunecarea determinata din incercari de impingere, conform Anexei B, la o
incarcare 0.7 PRk.
(4 In mod alternativ, in cazul unei placi monolite clasice sau a unei placi compozite la care coeficientul de
reducere kt este unitar, vezi 6.6.4.2, se pot adopta urmatoarele valori pentru ksc :
- pentru dornuri cu diametrul 19mm prevazuti cu bulbi: 100 kN/mm
- corniere trase la rece cu inaltimea 80100 mm: 70 kN/mm.
(5) In cazul unui nod compozit cu mai mult de un singur rand de armaturi considerate efective in
intindere, se aplica (2) de mai sus, daca randurrile de armaturi sunt reprezentate de un singur rand echivalent
sub aspectul ariei transversale si sub aspectul pozitiei fata de centrul compresiunii si fata de centrul sectiunii
de metal al sectiunii metalice a grinzii.
Anexa B (informativa)
Incercari standard
B.1 Generalitati
(1) In prezentul Standard, se dau reguli pentru:
a) incercari pe conectori de forfecare in capitolul B.2 si
b) incercari pe placi compozite de planseu in capitolul B.3.
Nota: Aceste proceduri pentru incercari standard se cuprind datorita absentei Directivelor

pentru ETA. Cand asemenea Directive se vor elabora, prezenta Anexa se va retrage.
B.2 Incercari asupra conectorilor de forfecare
B.2.1 Generalitati
(1) Daca regulile de proiectare in 6.6 nu sunt aplicabile, proiectarea se va baza pe incercari executate astfel
incat sa ofere informatii asupra proprietatilor conectorilor necesare pentru proiectare in confor-mitate cu
prezentul Standard.
(2) Variabilele ce trebuie cercetate cuprind geometria si proprietatile mecanice ale placii de beton, ale
conectorilor de forfecare si ale armaturii.
(3) Rezistenta la incarcari, altele decat oboseala, poate fi determinata prin incercari de impingere in con-
formitate cu cerintele prezentei Anexe.
(4) Pentru incercari la oboseala, probele vor fi de asemenea pregatite conform prezentei Anexe.
B.2.2 Organizarea incercarilor
(1) Daca conectorii de forfecare se folosesc in grinzi T cu placa de beton de grosime constanta sau cu vute
ce respecta 6.6.5.4, se vor executa incercari standard de impingere. In alte situatii, se vor executa incercari
specifice de impingere.
(2) In cazul incercarilor standard de impingere, dimensiunile probei, sectiunea metalica si armatura vor fi ca
in Figura B.1. Nisa in placa de beton este optionala.
(3) Incercarile specifice de impingere se vor efectua astfel incat placile si armaturavor fi dimensionate
corespunzator in raport cu grinzile pentru care incercarea este proiectata. In particular:
a) lungimea l a fiecarei placi trebuie corelata cu intervalul longitudinal al conectorilor in structura

compozita;
b) latimea b a fiecarei placi nu va depasi latimea efectiva a placii grinzii;
c) grosimea h a fiecarei placi nu va depasi grosimea minima a placii grinzii;
d) daca o vuta in grida nu se incadreaza in 6.6.5.4 , placile probei supuse la impingere vor avea
aceleasi vute si armare ca si grinda.
B.2.3 Pregatirea probelor
(1) Fiecare din cele doua placi se vor turna in pozitie orizontala, asa cum se toarna placile compozite in
practica.
(2) Se va evita adeziunea intre talpile grinzii metalice si beton, ungand talpa sau prin alte metode
corespunzatoare.
(3) Probele pentru incercarea prin impingere se vor intari in aer.

(4) Pentru fiecare cantitate de beton ce se toarna in probele de incercare la impingere, se vor realiza
minimum patru specimene (cilindri sau cuburi) pentru determinarea rezistentei pe cilindru. Aceste probe se
vor pastra odata cu probele de incercare. Rezistenta betonului fcm se va determina ca valoare medie.

Legenda
1 acoperire 15mm
2 rezemare pe mortar sau ipsos
3 nisa este optionala
4 armare cu bare cu profil periodic Ø 10mm de inalta adeziune cu 450 ≤ fck ≤ 550 N/mm2 ; sectiune
profil metalic HE 260B sau 254 x 254 x 89 kg UC
Figura B.1: Proba pentru incercare standard de impingere
(5) Rezistenta la compresiune fcm a betonului la momentul incercarii va fi 70% ± 10% din rezistenta fck a
betonului grinzii pentru care se face incercarea. Cerinta se poate satisface folosind beton de calitatea
specificata dar efectuand incercarea mai curand de 28 zile de la turnarea probelor.
(6) Se vor determina limita de curgere, rezistenta de rupere la intindere si elongatia maxima a unei probe
reprezentative a materialului conectorului de lunecare.
(7) Daca pentru placa se foloseste tabla cutata, rezistenta la intindere si limita de curgere a tablei cutate se
va obtine din incercari pe cupoane taiate din tabla cutata folosita in incercare.
B.2.4 Procedura de incercare
(1) Incarcarea se va aplica la inceput in trepte pana la 40% din inarcarea de rupere asteptata si apoi se vor
executa 25 de cicluri intre 5% si 40% din inarcarea de rupere asteptata.
(2) Se vor aplica apoi trepte de incarcare astfel ca ruperea sa nu aibe loc in mai putin de 15 minute.
(3) Lunecarea longitudinala intre fiecare placa de beton si profilul metalic se va masura continuu in timpul
incarcarii sau la fiecare treapta de incarcare. Lunecarea se va masura cel putin pana cand incarcarea a scazut
sub 20% din incarcarea maxima.
(4) Separatia transversala intre profilul laminat si fiecare placa se va masura cat mai aproape de de fiecare
grup de conectori.
B.2.5 Evaluarea incercarii
(1) Daca se efectueaza trei incercari pe probe nominal identice iar devierea oricarui rezultat individual de
incercare nu depaseste 10% din valoarea medie a tuturor incercarilor, rezistenta de proiectare se poate
determina dupa cum urmeaza:
- rezistenta caracteristica PRk be va consideraca valoarea minima de rupere (impartita prin
numarul de conectori) redusa cu 10%;
- rezistenta de proiectare PRd se va calcul cu relatia:
PRd = ( fu / f ut ) (PRd / γV ) ≤ ( PRk / γV ) (B.1)
In care: fu este rezistenta ultima minim specificata a materialului conectorului;
fut este rezistenta ultima actuala a materialului conectorului in proba incercata; iar
γV este coeficientul partial de siguranta pentru conexiunea de forfecare.
Nota: Valoarea γV este data in Anexa Nationala. Valoarea recomandata este 1.25.
(2) Daca devierea fata de medie depaseste 10%, se vor efectua cel putin inca trei incercari de acelasi tip.
Evaluarea incercarilor se va face atunci conform EN 1990, Anexa D.
(3) Daca conectorul este compus din doua elemente separate, unul rezistand la forfecare longi-tudnala iar
celalalt la tendinta fortelor de separare a placii de grinda metalica, legaturile care rezista la separare vor fi
suficient de rigide si de rezistente astfel ca separarea in incercari de impingere, masurata cand conectorii sunt
supusi la 80% din incarcarea ultima, este mai mica decat jumatate din deplasarea placii fata de grinda.
(4) Capacitatea de lunecare δu a unei probe va fi considerata lunecarea maxima masurata la nivelul incarcarii
caracteristice, cum rezulta in Figura B.2. Capacitatea caracteristica de lunecare δuk va fi considerata valoarea
minima de incercare δu redusa cu 10% sau determinata prin evaluare statistica din toate rezultatele
incercarilor. In acest ultim caz, capacitatea de lunecare caracteristica va fi determinataconform EN 1990,
Anexa D.
Figura B.2: Determinarea capacitatii de lunecare δu

B.3 Incercarea placilor compozite
B.3.1 Generalitati
(1) Incercarile ce se efectueaza conform prezentei sectiuni trebuie folosite la determinarea

coeficientilor m si k sau a valorii τu,Rd care sunt necesare la verificarea rezistentei la forfecare longitudinala,
cum s-a aratat in Capitolul 9.
(2) Din diagramele forta-deplasare, comportarea la forfecare longitudinala se clasifica ca fiind casanta sau
ductila. Comportarea se admite a fi ductila daca este conforma cu 9.7.3 (3). In caz contrar, comportarea este
casanta.
(3) Variabilele ce se cerceteaza cuprind: grosimea si tipul tablei cutate, calitatea otelului, finisajul tablei
cutate, densitatea si calitatea betonului, grosimea placii si lungimea deschiderii de forfecare Ls.
(4) Pentru a reduce numarul de incercari necesare pentru o cercetare completa, rezultatele obtinute dintr-o
serie de incercari pot fi de asemenea folosite pentru alte valori ale variabilelor, dupa cum urmeaza:
- pentru grosimi ale tablei cutate t mai mari decat cea incercata;
- pentru beton cu rezistenta specifica fck nu mai mica decat 0.8fcm, in care fcm este valoarea medie a
rezistentei betonului la incercari;
- la tabla cutata avand o limita de curgere fyp nu mai mica decat 0.8fypm, in care fypm este valoarea
medie a rezistentei de curgere in incercari.
B.3.2 Organizarea incercarilor
(1) Incercarile se vor efectua pe placi simplu rezemate.
(2) Dispozitia incercarii va fi conform Figurii B.3 sau echivalenta.
(3) Pe proba se vor aplica doua incarcari concentrate lineare egale, plasate la L/4 si 3L/4 de la rezemul din
stanga.
Legenda
1 foaie de neopren su echivalent
2 placa de repartitie la reazim ≤ 100mm x b x 10mm (min.) ( tipica pentru toate placile de repartitie)
Figura B.3: Dispozitia incercarii

(4) Distanta intre axele rezemelor si capatul placii nu va depasi 100mm.
(5) Latimea placilor de reazem si a incarcarilor lineare nu va depasi 100mm.
(6) Daca incercarile folosesc la determinarea coeficientilor m si k, pentru orice variabila cercetata se vor
efectua doua grupuri de cate trei incercari (indicate in Figura B.4 prin zonele A si B) sau trei grupuri de cate
doua incercari. Pentru probele din regiunea A, deschiderea de forfecare va fi cat mai lunga posibil dar totusi
conducand la rupere prin forfecare longitudinala, pe cand pentru probele din zona B va fi cat mai scurta
posibil dar totusi conducand la rupere prin forfecare longitudinala, dar nu mai putin de 3 ht.
(7) Daca incercarile se folosesc pentru determinarea valorii τu,Rd , pentru fiecare tip de tabla cutata sau
tratament se vor efectua nu mai putin de patru incercari pe probe de aceiasi grosime ht fara armatura
suplimentara sau ancoraje de capat. Intr-un grup de trei incercari, deschiderea de forfecare va fi cat mai
lunga posibil dar totusi conducand la rupere prin forfecare longitudinala iar in ultima incercare ramasa cat
mai scurta posibil dar totusi conducand la rupere prin forfecare longitudinala, dar nu mai mica de 3 ht.
Ultima incercare cu deschiderea de forfecare scurta se foloseste numai pentru a clasifica comportarea
conform B.3.1(2).
B.3.3 Pregatirea probelor
(1) Suprafata tablei cutate va fi in forma „cum s-a laminat”, nefacandu-se nici o incercare de a imbunatati
adeziunea prin degresarea suprafetelor.
(2) Forma si ambosarile tablei cutate vor reprezenta cu acuratete tabla folosita in practica. Interaxul si
adancimea amboaselor nu vor devia de la valorile nominale cu mai mult de 5% si respectiv 10%.
(3) In zona intinsa a placii, se vor monta piese de favorizare a fisurarii pe intreagalatime a placii incercate
sub incarcari aplicate. Piesele de favorizarea fisurarii se vor extinde cel putin pana la adancimea tablei
cutate. Aceste piese de inducere a fisurarii sunt introduse pentru a defini mai bine lungimea deschiderii de
forfecare Ls si a elimina rezistenta la intindere a betonului.
(4) Se permite introducerea de legaturi restrictive la inimile exterioare ale tablei cutate , spre a se comporta
ca si cum ar lucra in placi mai late.
(5) Latimea b a placii ce se incearca nu va fimai mica decat de trei ori grosimea totala, 600mm, si latimea
acopeririitablei cutate.
(6) Probele vor fi turnate in situatia total rezemata. Aceasta este cea mai defavorabila situatie pentru modul
de rupere prin distrugerea adeziunii prin forfecare.
(7) Se pot introduce plase de armaturi in placa, de exemplu pentru a arma placa in timpul trans-portului,
contra contractiei, etc. Daca se introduce, se va amplasa astfel incat sa lucreze la compresiune la
momente pozitive.
(8) Daca intr-o serie se cerceteaza o aceiasi variabila, betonul pentru toate probele respective va fi din
acelasi amestec si tratat ulterior in aceleasi conditii.
(9) Pentru fiecare grup de placi ce vor fi incercate intr-un interval de 48 ore, se vor preleva la turnarea
placilor un numar de patru probe de beton, pentru determinarea rezistentelor pe cilindru sau cub.
Rezistenta betonului fcm a fiecarui grup trebuie considerata a fi valoarea medie, daca deviatia fiecarei
probe fata de valoarea medie nu depaseste 10%. Daca devierea rezistentei la compre-siune depaseste
10% , rezistenta betonului se va considera a fi valoarea maxima observata.
(10) Rezistenta la intindere si limita de curgere a tablei se vor obtine din incercari pe cupoane taiate din
tabla cutata folosita drept cofraje pentru placile ce se incearca.
8.3.4 Procedura de incarcare pentru incercari

(1) Procedura de incarcare are scopul de reprezenta incarcarea aplicata pe o perioada de timp. Este gandita
in doua etape: o incercare initiala, in care placa este supusa incarcarii ciclice; apoi, intr-o incercare
ulterioara, placa este solicitata pana la rupere sub o incarcare crescatoare.
(2) Daca se executa doua grupe de cate trei incercari, una din cele trei probe din fiecare grup va fi supusa
incarcarii statice fara incarcare ciclica, pentru a determina nivelul incarcarii ciclice pentru celelalte doua.
(3) Incercarea initiala: placa va fi supusa la o incarcare ciclica, care variaza intre o valoare inferioara nu mai
mare de 0.2Wt si o valoare superioara nu mai mica de 0.6Wt, in care Wt este valoarea masurata a incarcarii de
rupere, obtinuta in incercarea preliminara statica conform (2).
(4) Incarcarea se va aplica 5000 de cicluri intr-o perioada de nu mai putin de 3 ore.
(5) Incercarea ulterioara: dupa terminarea incercarii initiale, placa va fi supusa unei incercari staticein care
incarcarea aplicata va creste progresiv, astfel ca ruperea sa nu aibe loc in mai putin de 1 ora. Incarcarea de
rupere Wt este incarcarea maxima aplicata pe placa la rupere plus greutatea placii compozite si a sinelor de
distributie.
(6) In cazul incercarii ulterioare, incarcarea se va aplica fie controland valoarea incarcarii fie a
deplasarilor.
B.3.5 Determinarea valorilor de calcul pentru m si k
(1) Daca comportarea este ductila, vezi 9.7.3(3), forta de forfecare reprezentativa experimentala Vt se va lua
de 0.5 ori valoarea incarcarii de rupere Wt definita in B.3.4. Daca comportarea este casanta, valoarea se va
reduce cu un factor de 0.8.
(2) Rezistenta caracteristica la forfecare se va calcula ca fractilul de 5% din toate rezultatele incercarilor Vt,
folosind un model statistic corespunzator si desenand o linie de regresie lineara carac-teristica, precum se
arata in Figura B.4.
Legenda
1 Relatia de proiectare pentru rezistenta la forfecare longitudinala
Figura B.4: Evaluarea rezultatelor incercarilor

(3) Daca se realizeaza doua grupuri de trei incercari iar devierea oricarui rezultat individual intr-un grup nu
depaseste 10%, relatia de proiectare se poate determina conform Anexei D din EN 1990 sau dupa cum
urmeaza:
Din fiecare grup, valoarea caracteristica se va lua cea minima redusa cu 10%. Relatia deproiectare se
formeaza trasand o linie dreapta prin aceste valori caracteristice pentru grupurile A si B.
B.3.6 Determinarea valorilor de calcul pentru τu,Rd
(1) Diagrama partiala de interactiune reprezentata in Figura B.5 va fi determinata folosind valorile masurate
ale dimensiunilor si rezistentelor betonului si tablei striate. Ca rezistenta a betonului, se poate folosi valoarea
medie fcm dintr-un grup, cum este specificat in B.3.3(9):
(2) Se va determina momentul incovoietor maxim M in sectiunea transversala de sub forta concen-trata
datorita incarcarii aplicate, greutatii proprie a placii si a sinelor de distributie. Calea A →B→C in Figura B.5
va da o valoare η pentru fiecare incercare si o valoare τu din relatia:
τu = η Ncf / [ b ( Ls + L0 ) ] (B.2)
in care: L0 este lungimea in consola.
(3) Daca in proiectare se va tine seama de rezistenta suplimentara la forfecare longitudinala data de

reactiunea reazemului , in conformitate cu 9.7.3(9), τu se va determina din:
τu = (η Ncf – μ Vt ) / [ b ( Ls + L0 ) ] (B.3)
in care: μ este valoarea default a coeficientului de frecare ,care se ia 0.5;
Vt este reactiunea din reazem la incarcarea de rupere experimentala.
(4) Rezistenta caracteristica la forfecare τu,Rk se va calcula ca fractila de 5% din valorile experimentale,

folosind un model statistic corespunzator conform EN 1990, Anexa D.
Figura B.5: Determinarea gradului conexiunii de forfecare din M incercare
(5) Rezistenta de proiectare la forfecare τu,Rd rezulta din rezistenta caracteristica τu,Rk impartita prin

coeficientul partial de siguranta γVs .
Nota: Valoarea γVs poate fi precizata in Anexa Nationala. Valoarea recomandata este 1.25.
Anexa C (informativa)
Contractia betonului la structuri compozite in cladiri

(1) Valoarea nominala totala a deformatiei specifice libere de contractie se poate lua ca mai jos, daca nu este
esential un contol precis al profilului in timpul executiei sau contractia este de asteptat ca va capata valori
exceptionale:
- in medii uscate (exterioare sau interioare in cladiri dar excluzand elemente umplute cu beton):
325 x 10 -6 pentru beton normal
500 x 10 -6 pentru beton usor
- in alte medii si in cazul elementelor umplute cu beton
200 x 10 -6 pentru beton normal
300 x 10 -6 pentru beton usor.
Bibliografie
EN 1991-1-5: Actiuni asupra constructiilor: Actiuni termice (urmeaza a fi publicat)
EN 1991-1-6: Actiuni asupra constructiilor: Actiuni in timpul executiei (urmeaza a fi publicat)
EN 13670 Cerinte pentru executia constructiilor de beton (urmeaza a fi publicat)
EN ISO 13918:1998 Sudare – Dornuri si ferule ceramice pentru sudura cu arc (ISO 13918: 1998)
EN ISO 14555: 1998 Sudare – Sudarea cu arc a materialelor metalice (ISO 14555: 1998).

Eurocodul PLACI COMPOZITE

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Eurocodul PLACI COMPOZITE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Eurocodul

CEN/TC 250 este responsabil pentru toate Eurocodurile pentru structuri.

Istoric al programului Eurocod

EN 1990 Eurocod: Bazele proiectarii structurale

Statutul si domeniul de aplicare al Eurocod-urilor

Standardele Nationale care implementeaza Eurocod-urile

- valori si/sau clase unde sint date alternative in Eurocod

Anexa Nationala poate de asemenea sa mai contina:

- decizii despre folosirea anexelor informative si

demonstratie, reguli tehnice pentru calculul proiectelor, etc;

Eurocod-urile joaca, de facto, un rol similar in domeniul de aplicare al ER 1 si a unei parti a ER 2.

Legaturi intre Eurocod-uri si prescriptiile tehnice armnonizate pentru produse

Informatii suplimentare specifice EN 1994-1-1

EN 1994-1-1 descrie Principiile si cerintele pentru siguranta, functionalitate si durabilitate a structurilor

EN 1994-1-1 se intentioneaza sa se foloseasca de catre;

Deciziile nationale sint permise in EN 1994-1-1 prin urmatoarele clauze:

1.1.1 Domeniul de aplicare al Eurocodului 4

(3) Eurocodul 4 se doreste a se folosi impreuna cu:

EN 1990 Eurocod: Bazele proiectarii structurilor.

EN 1991 Eurocod 1: Actiuni asupra structurilor

EN 1090 Executia structurilor din metal si din aluminiu

EN 13670 Executia structurilor din beton

EN 1992 Eurocod 2: Proiectarea structurilor din beton

EN 1993 Eurocod 3: Proiectarea structurilor din metal

EN 1997 Eurocod 7: Proiectarea geotehnica

(4) Eurocodul 4 este impartit in diverse parti:

Partea 1-1: Reguli generale si reguli pentru cladiri

Partea 2-2: Proiectarea structurilor impotriva focului

Partea 3-3: Poduri

1.1.2 Domeniul de aplicare al Partii 1.1 din Eurocodul 4

(2) Urmatoarele subiecte sint analizate in Partea 1-1:

Capitolul 2: Bazele proiectarii

Capitolul 5: Analiza structurala

Capitolul 7: Stari limita ale exploatarii normala

Capitolul 8: Noduri de cadre compozite pentru cladiri

Capitolul 9: Placi compozite cu tabla profilata, pentru cladiri

1.2.1 Standarde generale de referinta

EN 1090-2 1 Executia structurilor de metal si de aluminiu – Reguli tehnice pentru executia

EN 1990:2002 Principii de baza pentru proiectarea structurala.

1.2.2 Alte standarde de referinta

EN 1992-1-1 1 Eurocode 2: Proiectarea structurilor din beton: Reguli generale si reguli

EN 1993-1-1 1 Eurocode 3: Proiectarea structurilor din metal: Reguli generale si reguli

EN 1993-1-3 1 Eurocode 3: Proiectarea structurilor din metal: Profile subtiri si table

EN 1993-1-5 1 Eurocode 3: Proiectarea structurilor din metal: Elemente structurale plate

EN 1993-1-8 1 Eurocode 3: Proiectarea structurilor din metal: Proiectarea nodurilor

EN 1993-1-9 1 Eurocode 3: Proiectarea structurilor din metal: Rezistenta la oboseala a structurilor

pentru oteluri ne-aliate

pentru profile laminate termo-mecanic din oteluri sudabile, cu granulatie fina.

pentru oteluri cu rezistenta imbunatatita la coroziunea atmosferica.

de calire si calmare)

EN 10147:2000 Table si platbanda de otel pentru constructii cu limita de curgere inalta, pentru

indoirea la rece: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri laminate termo-mecanic.

indoire la rece: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri laminate normalizate.

indoirea la rece: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri laminate normalizate.

-cele date in clauzele 1.3 din EN 1992-1-1 si EN 1993-1-1.

1.4 Diferente intre principii si reguli de aplicare

(1) Se aplica regulile din EN 1990, 1.4.

1.5.2 Termeni si definitii aditionali folosite in acest standard

1.5.2.1 Element compozit

1.5.2.2 Conectori de forfecare

1.5.2.4 Grinda compozita

un element compozit supus predominant la incovoiere

1.5.2.5 Stalp compozit

un element compozit supus predominant la compresiune sau compresiune cu incovoiere