ROLUL BASMELOR ÎN DEZVOLTAREA ELEVULUI DIN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Dintre creaţiile literare în proză, basmele  au rămas de-a lungul veacurilor operele cele
mai îndrăgite de copii, începând din primii ani ai copilăriei şi până aproape de adolescenţă.

Valoarea instructiv-educativă a acestora  este deosebită. Ele aduc o preţioasă

contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea
trăsăturilor de voinţă şi caracter, la formarea personalităţii copiilor. Exprimând înţelepciunea
şi năzuinţele poporului, necazurile şi bucuriile sale, lupta cu forţele naturii, relaţiile dintre
oameni, basmele îi ajută pe copii să înţeleagă complexitatea aspectelor vieţii. Basmul
reprezintă o oglindire a vieţii în moduri fabuloase.

Înţelegând conflictul dintre cele două forţe care apar în basm, cititorii îşi formează
reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseverenţă, hărnicie.
Ascultând basmele, copii sunt de partea dreptăţii, adevărului, binelui şi detestă nedreptatea,
lăcomia, îngânfarea, răutatea şi minciuna.

Basmul este preţios şi pentru că pune într-o lumină vie ce e bine şi ce e rău, ajutându-l
pe copil să-şi însuşească aceste reprezentări morale. Lectura basmelor prezintă o deosebită
importanţă educativă şi prin reliefarea calităţilor eroilor, care constituie pentru copii modele
demne de urmat. Din faptele eroului pozitiv ei învaţă să fie curajoşi , perseverenţi şi hotărâţi,
modeşti şi harnici, cinstiţi şi drepţi, prieteni adevăraţi.

Basmele sunt şi puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a memoriei. Ascultând

sau citind basmele, copiii îşi exersează atenţia urmărind cu încordare peripeţiile narate.
Basmul este valoros atât pentru educarea artistică a copiilor cât şi pentru dezvoltarea
limbajului. Alături de conţinutul de idei, copilul sesizează şi expresiile poetice pe care şi le
însuşeşte îmbogăţindu-şi astfel vocabularul cu cuvinte şi expresii noi. Citind basmele, copiii
întâlnesc mereu expresii care le sunt cunoscute şi se bucură atunci când le ştiu. Ei memorează
expresiile cu care încep şi se încheie poveştile, precum şi acelea care se repetă, astfel
expresiile proprii limbii poporului intră în limbajul lor. Basmul este un minunat mijloc de
educare a gustului pentru frumos, prilejuind copilului puternice emoţii estetice.
 Literatura constituie o sursă inepuizabilă de exemple frumoase de comportare
oglindite în mici antiteze între personaje, ne oferă consecințele neascultării sau ascultării,
vredniciei sau lenei, cinstei sau necinstei, adevărului sau minciunii, ne prezintă trăsături
pozitive ale unor eroi: vitejia, curajul, înțelepciunea, stăpânirea de sine, devotamentul,
prietenia sinceră, dar și trăsături nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia,
zgârcenia, lăcomia, șiretenia, îngâmfarea.
Copiii trăiesc cu intensitate alaturi de eroii îndrăgiți ai operelor literare, se bucura când aceștia
depășesc obstacolele ivite în cale și se întristează când aceștia au de suferit. Este de necrezut
cu câta sete și afecțiune privesc copiii morala ascunsă în haina basmului, îi vezi triști și
disperați când eroul sau eroina povestirii relatate sunt în impas și îndură suferințe, apoi strigă
de bucurie când vine întorsura fericită și personajele iubite sunt salvate.

În călătoriile provocate de imaginarul din basme și povești, copilul se simte fericit,

participa afectiv și este alături de eroii pe care îi însoțește și la bine și la rău imitându-i mai
târziu în activitatea lor.   Conținutul poveștilor și basmelor îl transpune pe copil într-o lume
mirifică, îi cultivă fantezia și visarea. Ele au încântat întotdeauna copilăria tuturor generațiilor
și, totodată, acestea constituie un mijloc important care contribuie la lărgirea orizontului
copilului.

Copilul este creatorul propriilor imagini, povestitorul fiind cel ce le sugerează verbal.
Pătrunzând într-o lume nouă pe care n-o cunoaște, copilul încearcă să și-o imagineze și să
judece după propriile idei faptele prezentate.

Basmele au o mare forță de atracție, ele au fermecat copilăria tuturor generațiilor,

imaginația deschizându-i astfel căi de acces către nenumăratele taine ale Universului. Este
știută marea lor valoare instructiv-educativă și formativă; aceasta în primul rând pentru că
basmele sunt tablouri ale vieții, reflectând în ele problemele majore ale existenței: nașterea,
căsătoria, calitatea fizică și morală a copiilor, a părinților buni sau vitregi, ridicarea prin
merite a tânărului sărac, originea bogăției și a sărăciei, valoarea conduitei morale, aspirația și
posibilitatea omului de a birui boala și moartea, spațiul și timpul, de a supune forțele ostile ale
naturii, de a-și face viața mai ușoară și mai frumoasă.

Valoarea educativă a basmului constă în reliefarea unor calități morale cu care sunt
înzestrate personajele pozitive: curaj și vitejie, hotărâre și perseverență în îndeplinirea țelului,
spirit de sacrificiu, prietenie și umanism, respectarea cuvântului dat și îndeplinirea
angajamentului luat, dârzenie și tărie în înfrângerea piedicilor și greutăților.
 Copiii trec prin stări emotive diferite, de la teama pentru răul care ar putea s-o piardă
pe eroina îndrăgită, la bucuria că a scăpat cu bine din toate încercările pricinuite de
personajele negative. Bunătatea, cinstea, curățenia sufletească, mărinimia sunt răsplătite
totdeauna, poate mai târziu, dar nu niciodată. Basmul îi incintă pe copii și datorită
frumoaselor imagini vizuale construite prin comparații cu elemente concrete pe care copiii le
rețin.

Stimularea gândirii creative a elevilor de clase primare cu ajutorul basmelor și al

povestirilor este unul din obiectivele majore care se realizează la clase, deoarece acestea sunt
cele mai apropiate de sufletul și inima școlarilor mici, prin personajele fabuloase și acțiunile
acestora.

Crearea unei ambianţe bine organizate încurajează copiii să exploreze, să aibă

inițiativa și să creeze. Învăţătoarea trebuie să urmărească dezvoltarea copilului, să stabilească
țeluri corespunzătoare pentru fiecare copil în parte și pentru toată clasa de copii în ansamblu,
să planifice teme care să răspundă intereselor copiilor, să respecte personalitatea fiecăruia, să
le mențină trează curiozitatea și să stimuleze învățarea prin cooperare.

Experiența a demonstrat, de fiecare dată, că orice copil posedă potențial creativ, iar
creativitatea este educabilă. Având ca scop prioritar formarea unei exprimări corecte, logice,
fluente, expresive, educarea limbajului în clasele primare foloseşte basmul ca pe un mijloc
deosebit de valoros.

Prin diversitatea de metode şi procedee folosite în clasă, am ajuns la concluzia că, dacă
şcolarii vor fi pătrunşi de  importanţa acestor cerinţe, care scot la iveală valoarea limbajului ca
mijloc de exprimare a gândirii, vor reflecta mai mult asupra termenilor folosiţi atunci când vor
expune oral dezvoltându-și astfel creativitatea, imaginația și chiar  își vor formarea  o
personalitate.

Lectura basmelor şi poveştilor prezintă o deosebită importanţă educativă şi prin

reliefarea calităţilor eroilor, care constituie pentru copii modele demne de urmat. Una din
principalele învățături este tăria de caracter, copiii învățând mai bine din comportamentul
altora, decât din propriile comportamente. Înțeleg  mai bine ce este „rău” și ce este  „bine” din
faptele altora,  decât din ceea ce fac ei. De aceea  este  deosebit de importantă alegerea cărților
cu care copiii vor intra în legătură. Exemplele pozitive, dar și faptele negative din texte,
trebuie discutate și interpretate împreună  cu copilul, pentru ca acesta să le înțeleagă pe deplin.
Cu cât face mai mult cunoștință cu literatura, cu atât copilul devine mai bun, mai cinstit, mai
sincer, încrezător în forțele lui, sensibil cu cei din jur. Este cultivată de asemenea și modestia,
Făt-Frumos nefiind un lăudăros. Toții băieții doreau să îi semene, de aceea, călare pe o coadă
de mătură și cu un băț în mână, se luptau cu zmei și balauri, salvau prințese și deveneau eroi
pentru totdeauna. Copiii trăiesc cu intensitate alături de eroii îndrăgiți ai operelor literare, se
bucură când aceștia depășesc obstacolele ivite în cale și se întristează când aceștia au de
suferit.

Este de necrezut cu câtă sete și afecțiune privesc copiii morala ascunsă în haina
basmului, îi vezi triști si disperați când eroul sau eroina povestirii relatate sunt în impas și
îndură suferințe apoi strigă de bucurie când vine întorsura fericită și personajele iubite sunt
salvate.

Acţiunea basmului plină de întâmplări neaşteptate îl câştigă pe copil din prima clipă.
Întâlnim aici o şcoală a înaltelor sentimente omeneşti. Copilul care ascultă un basm trăieşte cu
intensitate nu numai momentele acţiunii, ci şi sentimentele care animă pe eroii povestirii.
Simpatia şi compasiunea pentru cei ce suferă, entuziasmul pentru îndrăzneala vitejilor,
mulţumirea şi bucuria pentru victoria lor, sunt numai câteva din simţămintele pe care le naşte
basmul în sufletele celor mici.

Lectura basmelor trebuie valorificată de cei care-i îndrumă pe copii. Ele reprezintă un
tezaur de înţelepciune şi de fantezie. Setea de imagini a copiilor este nepotolită.

Basmele au un puternic substrat real, deoarece au izvorât din năzuinţa poporului

pentru o viaţă mai bună, din dorinţa de a invinge răul şi greutăţile provocate fie de forţele
naturii, fie de asuprirea claselor dominante. Poporul a introdus în basme expresia dorinţei sale
de libertate, de dreptate, de bine şi de frumos. Neînţelegând anumite fenomene din natură,
poporul cu imaginaţia, înţelepciunea şi iscusinţa sa, le-a întruchipat adesea în fiinţe fantastice
din basme.

Valoarea instructuv educativă a basmelor este deosebită. Ele aduc o preţioasă

contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, proceselor afective, la formarea
trăsăturilor de voinţă şi caracter – în general la dezvoltarea personalităţii copiilor.

Exprimând înţelepciunea şi năzuinţele poporului, necazurile şi bucuriile sale, lupta cu

forţele naturii, relaţiile dintre oameni, basmele îi ajută pe copii să înţeleagă complexitatea
aspectelor vieţii.
 Înţelegând conflictul dintre cele două forţe care apar în basm, micii cititori îşi
formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseverenţă,
hărnicie. Ascultând sau citind basme, copiii sunt de partea dreptăţii, adevărului şi a binelui şi
detestă nedreptatea, lăcomia, îngânfarea, răutatea şi minciuna.

Ele contribuie, de asemenea, la dezvoltarea imaginaţiei creatoare a copiilor şi la

înţelegerea frumosului. Imaginaţia este necesară omului pentru toate formele de activitate,
este absurd să negăm rolul fanteziei chiar şi în cea mai severă stiinţă.

Basmele sunt şi puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a memoriei. Ascultându-

le sau citindu-le, copiii îşi exersează atenţia urmărind cu incordare peripeţiile narate.

Basmul este valoros atât pentru educarea artistică cât şi pentru dezvoltarea limbajului.
Copiii sesizează odată cu conţinutul de idei şi expresiile poetice şi însuşindu-şi-le, îşi
îmbogăţesc vocabularul cu expresii din limba vie a poporului, ajutându-i să-şi însuşească mai
bine limba maternă, cu expresivitatea şi bogăţia ei, cu frământările de limbă, cu zicătorile
pline de înţelepciune, care aduc o însemnată contribuţie la dezvoltarea personalităţii copilului.
Citind basme, copiii întâlnesc mereu expresiile care le sunt cunoscute şi se bucură atunci când
le ştiu. Ei memorează cuvintele cu care încep şi se încheie basmele, precum şi acelea care se
repetă, astfel expresiile proprii limbii a poporului intră în limbajul lor.

Basmul este un minunat mijloc de educare a gustului pentru frumos, prilejuind

copilului puternice emoţii estetice.

Admirând întreaga comoară de înţelepciune pe care o cuprind basmele, - creaţii

specifice ale poporului cu o complexă şi multiplă valoare, - copiii învaţă să preţuiască poporul
pentru înaltele şi deosebitele sale calităţi.

BIBLIOGRAFIE:

1. Ion Creangă, Poveşti. Povestiri. Amintiri, Editura Casa Editorială Muntenia,

Bucureşti, 2001
2. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,Editura Minerva,
București 1988
3. Corniţă, Georgeta, Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române, Ed.
Umbria, Cluj-Napoca, 1993 
4. Szekely, Monica, Didactica limbii şi a literaturii române la ciclul primar, Editura Petru
Maior, Târgu Mureş, 2005
5. Șerdean Ioan, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Editura Didactică  și
Pedagogică, București, 1993