1

Guvernul Orban a hotărât: Urmează o perioadă de sacrificii uriașe

pentru toată lumea, cu excepția bugetarilor

Până să vedem cum arată solidaritatea în Uniunea Europeană avem o

problemă majoră în propria curte. În timp ce milioane de angajați din
mediul privat sunt fie în șomaj, fie tremură pentru ziua de mâine,
privilegiații sistemului bugetar adună banii de criză la saltea la fel de
senini ca antreprenorii de pompe funebre în vremuri de război.

La chemarea ”Haideți să fim solidari!” a răspuns cu promptitudine mediul

privat. Filantropi, multinaționale, hypermarketuri, firme de medicamente,
ONG-uri și cetățeni anonimi au pus umărul. Fiecare după dorință și
putință. Ni s-a spus că urmează o perioadă grea, în care trebuie să
strângem cureaua la maxim. O perioadă de mari sacrificii. Bine, nu
pentru toată lumea. Când muncitorii din mediul privat se îmbulzeau să
depună cererile de șomaj, cei 1,2 milioane de bugetari își vedeau de
treabă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Unii chiar în linia întâi, în
special medici și asistente. Alții, cei mai mulți, în birourile lor călduțe,
pline de freamătul muncii în interesul cetățenilor. Iar unii norocoși în
birourile de-acasă, departe de orice urmă de Covid-19.

Să ne-nțelegem. Bugetarii n-au nicio vină. E greu să le ceri să renunțe,

din proprie inițiativă, măcar la bonurile de masă în timp ce milioane de
români își pierd job-urile. Cineva mai trebuie să și muncească în țara
asta. Nu-i așa, boss? Asta ți-ar spune verde-n față funcționarul Dorel de
la primăria din Iași, care după primele 30 de zile de carantină își va
vedea contul alimentat, ca de obicei, cu 5-20 de mii de lei (în funcție de
cât de repede îi răspunde primarul la telefon). Asta ți-ar spune chiar și un
medic din spitalele aflate în liniile 2 și 3. Golite de pacienții dispensabili în
 2

așteptarea uriașului val de bolnavi virusați, multe dintre spitalele țării sunt
acum mai degrabă centre de bârfă și relaxare pentru doctori și asistente.
Bate vântul prin saloane. Finalul carantinei îi va prinde pe respectivii
doctori cu câte 4-6 mii de euro în buzunare, fără ca prin cabinetul lor să fi
călcat picior de coronavirus. Ca să nu mai vorbim că banii ăia mulți sunt
dați și luați pe sistemul comunist de pontaj, independent de numărul de
bolnavi operați sau calitatea actului medical.

Da, suntem solidari cu cei din linia întâi. Dar măcar acum poate
conștientizează și ei că solidaritatea ar trebui să se manifeste și invers,
față de bolnavi. Dacă lipsa măștilor, a mănușilor și costumele de
protecție le-ar fi pus viața în pericol doar pacienților (așa cum se
întâmplă de ani buni din pricina lipsei medicamentelor) se pune
întrebarea câți dintre medici ar mai fi protestat atât de vehement. Câți și-
ar fi înaintat demisiile. Probabil niciunul.

Fie că muncesc pe rupte sau doar mimează ca de-obicei, medicii,

asistentele, polițiștii, militarii, pompierii, profesorii, funcționarii publici,
agenții serviciilor secrete, politicienii ș.a.m.d. ar trebui să se gândească
și la ”cealaltă Românie”. Cealaltă Românie suferă. Și are nevoie ACUM,
nu mâine, de un mic semn de solidaritate care din păcate întârzie să
apară. Fără ”cealaltă Românie” (adică patru milioane de oameni
contributori cu 90% la bugetul țării) totul se va nărui mai repede decât i-
ar lua premierului Orban să-și dea jos masca și mănușile de protecție.
Cât despre pensiile speciale (și nesimțite) în vremuri de criză mi-e greu
să comentez fără un limbaj licențios.

Știu, e foarte dificil. Chiar dacă unii au uitat, suntem în plină campanie
electorală, vin alegeri locale și parlamentare. Iar urmările măsurilor luate
 3

de Boc și Băsescu în criza din 2008 sunt încă foarte vii în mintea
politicienilor. Nici bine n-a apucat să circule pe Facebook informația
despre un posibil șomaj tehnic al cadrelor didactice, că sindicatele au
sărit ca arse cu fierul roșu: Niciodată! Mai bine murim!

Să ne-amintim ce spunea senatorul PNL Florin Cîțu din banca opoziției,

în august 2019: ” Vine momentul adevărului! În medie salariile nete
ale bugetarilor sunt duble faţă de cele din sectorul privat. DUBLE!
Dar comparaţia nu este corectă. Nu surprinde toate informaţiile.
Bugetarii primesc tichete de vacanţă, tot felul de sporuri, zile libere
şi cel mai important siguranţa că indiferent de cât prost îşi fac
meseria nu pot fi concediaţi. Tot ce primesc în plus bugetarii este
susţinut de taxe plătite de privaţi”.

Desigur, politicienii își pot schimba radical opiniile, în special atunci când
ajung la guvernare. Deci nu-i de mirare că dintr-odată Florin Cîțu a avut o
adevărată revelație în cabinetul său de ministru. Și-a dat seama că a
greșit, că el și funcționarii din jur merită cu vârf și îndesat anumite
privilegii, fie și în vremuri de restriște. ”Nu sunt luate în calcul tăieri de
salarii și pensii”, respectiv ”Nu, în acest moment nu ne uităm la o
restructurare a aparatului public”, spunea săptămâna trecută ministrul
de Finanțe, aproape la fel de trist ca atunci când și-a depus mandatul de
premier desemnat.

Inițial au fost și unele bâlbe până s-a clarificat poziția oficială. ”Aici, eu
vă spun doar o părere personală: este clar că trebuie ca acest cost
al acestei crize să fie suportat de toată lumea, trebuie să fim
solidari”, pretindea același Cîțu înainte de-a se consulta cu Ludovic
Orban. Apoi premierul a lămurit cum stau de fapt lucrurile, ca să nu mai
 4

existe cale de-ntors: ”Nu sunt adeptul tăierilor de venituri pentru

bugetari”. Punct!

Mai devreme sau mai târziu guvernanții vor realiza că s-au terminat banii
și că discrepanțele între mediul privat și bugetari s-au adâncit până
dincolo de orice limită. Însă dintr-un calcul meschin liberalii și-ar dori să
întindă pelteaua până după alegeri. Și să taie în carne vie doar când vor
obține majoritatea în parlament și siguranța că vor rămâne la butoane
pentru următorii patru ani. Doar că marele risc este să nu mai aibă ce
guverna.

Economia și o dată cu ea întreaga țară se vor prăbuși ca visul frumos în

care bugetarii se și văd spărgând banii de carantină pe plajele din
Insulele Seychelles, imediat după ce Arafat ne va scoate din case
încolonați, doi câte doi, cu mănuși pe mâini și măști pe figură.

P.S. Deocamdată am în minte doar imaginea cu bugetarii sindicaliști, în

costume de baie pe plaja din Mamaia, prăjindu-se la soare cu măști
chirurgicale și mănuși negre, de unică folosință, înainte de a ”opera” doi
mici și-o chiflă, sub anestezie cu trei beri la halbă, la restaurantul
împinge tava de peste drum de hotel.