Nume si prenume: Melinte Alexandru

An: 2021-2022
An studiu: I
Facultatea de Drept (ZI)

Nevoile si resursele – activitatea economica

      Nevoile umane desemneaza ansamblul trebuintelor, cerintelor obiectiv necesare vietii umane,

doleantelor, asteptarilor, preferintelor care se manifesta si care pot fi satisfacute prin consum.
      Nevoile umane au o dubla conditionare:

- o latura obiectiva: se refera la constientizarea lor de catre oameni si la corelarea lor cu
posibilitatile pe care indivizii si colectivitatile le au in fiecare moment istoric dat;

- o latura subiectiva: se refera la faptul ca sunt resimtite intotdeauna, intr-o forma sau alta, de
fiecare persoana, sunt nevoi ale persoanei, ale omului.
      Nevoile umane se caracterizeaza prin anumite trasaturi, fiecare dintre acestea reflectand o
lege economica:

 nevoile umane sunt nelimitate ca numar;

 nevoile umane sunt limitate in capacitate; 
 nevoile umane sunt concurente;
 nevoile umane sunt complementare.

      Nevoile si stringenta satisfacerii lor constituie motorul, mobilul intregii activitati social-
economice pe care o desfasoara indivizii si societatea. Transformate in mobiluri ale activitatii
sociale, nevoile devin interese economice. 
      Ansamblul nevoilor resimtite de o persoana, un grup sau de societate in ansamblul
ei formeaza un sistem unitar/integrat si dinamic si nelimitat aflat in continua crestere,
diversificare si restructurare. Generarea permanenta de noi nevoi este o caracteristica a
dezvoltarii si progresului societatii: activitatile si procesele prin care omul isi creeaza conditiile
si bunurile adecvate satisfacerii nevoilor sale sunt generatoare permanente de noi nevoi.
      Clasificarea nevoilor:

a. dupa natura lor:

- nevoi biologice sau fiziologice;

- nevoi sociale sau de grup, resimtite ca urmare a calitatii de membru a unui/unor grupuri sociale
pe care o are orice persoana;

- nevoi spiritual-psihologice, care apar ca efect al construirii personalitatii, instructiei si

educatiei, manifestarii in planul vietii psirituale.

b. din punctul de vedere al subiectilor puratori:

- nevoi individuale;

- nevoi de grup;

- nevoi ale societatii.

      Resursele economice reprezint totalitatea elementelor folosite de om în activitatea sa de
satisfacere a nevoilor, deci pot fi atrase si folosite pentru producerea de bunuri. Ele se pot
clasifica în doua mari categorii:
1) Bunuri economice;
2) Servicii.
      Bunurile economice reprezint mijloacele materiale obisnuite ca rezultat al muncii si
resursele naturale atrase în procesul de productie. Din cadrul bunurilor economice,
importanta principala o reprezint resursele naturale.
      Resursele naturale, împreuna cu cele demografice reprezinta resursele originare sau
primare. Alaturi de acestea o importanta deosebita capata în prezent resursele derivate, rezultate
ca prelucrari ale celor primare.   
O prima clasificare a resurselor din economie:   
-resurse primare;
-resurse derivate.
      Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor atrase care sunt folosite pentru
producerea de bunuri materiale si servicii.
Resursele naturale pot fi clasificate dupa diverse criterii :
1) dupa durata folosirii lor:
a) resurse recuperabile (pamânt, apa , etc);
b) resurse nerecuperabile (combustibili fosili si minerali)

2) dupa posibilitatea recuperarii lor:

a) resurse recuperabile (diferite materii prime);
b) partial recuperabile ( materiile prime de natura biologica);
c) nerecuperabile (resursele energetice).

Serviciile în functie de obiectul activitatii se clasifica în:

a) productive, cum sunt cele de cercetare stiintifica, proiectare, transport de
marfuri, depozitare, etc.;
b) neproductive, cum sunt cele din învatamant, ocrotirea, asistenta sociala, etc.
      Raportul de tensiune dintre nevoi si resurse

      Resursele, care în general se concretizeaza în potentialul material, finaciar si uman de care

dispune societatea la un moment dat, sunt considerate rare sau limitate, deci insuficiente
pentru acoperirea tuturor nevoilor oamenilor societatii.   
      Chiar daca dezvoltarea stiintei si tehnicii ofera posibilitatea unei mai bune folosiri a
resurselor existente, cât si aparitia altora noi, limitarea acestora reprezinta o permanenta a
existentei sociale.   
      Raritatea sau limitarea resurselor arata ca dintr-o cantitate data de resurse, folosind tehnica
si tehnologia cea mai înalta, nu se poate obtine decât o cantitate limitata din fiecare bun necesar
consumului.   
      Raritatea resurselor genereaza probleme economiei, si anume:
Ce se produce si în ce cantitati ?   
Cum se produc ?   
Pentru cine se produc ?   

      Indiferent de sistem si forma, raritatea resurselor presupune o rationalitate în utilizarea

resurselor, adica obtinerea unor efecte maxime cu un consum minim de resurse.   

        Raritatea (resurselor) reprezinta proprietatea resurselor de a fi insuficiente în raport

cu trebuinta fiintelor umane.   

   
Bibliografie:

https://oanavulpe.weebly.com/cap1-nevoi-si-resurse.html

http://elth.ucv.ro/fisiere/probleme%20studentesti/Cursuri/Ivan%20Felicia/Curs
%20Economie%20Generala.pdf