Ghiorghies Gheorghe Andreea

POLITICA DE SANATATE VERSUS POLITICA INGRIJIRILOR DE SANATATE

Pentru a obtine cele mai bune solutii pentru asigurarea sanatatii optime a populatiei,
cercetatorii din acest domeniu incearca sa gaseasca cel mai potrivit raport intre raspunsul
prompt la nevoile de sanatate ( care sunt intr-o continua modificare atat calitativa cat si
cantitativa) si constrangerile financiare si organizationale ce presupun dezvoltarea unui
sistem administrativ complex nu poarte flexibil dar cu o mare rezistenta la schimbare.
De aceea, independent de optiunile de politica sanitara pe care fiecare tara in parte le poate
adopta, gasirea unei structuri optime a sistemului de sanatatea s-a dovedit a fi o tema
controversata si dificila.

Sanatatea este un cuvant foarte folosit, dar cu multe interpretari.

In primul rand este important sa se cunoasca diferenta dintre sanatate si asistenta sanitara,
termini care sunt deseori folositi unul in locul celuilalt.Din aceasta cauza se deduce si
diferenta politicilor ce reglementeaza cele doua sectoare, politica de sanatate si politica
ingrijirilor de sanantate.

Termenul de sananatate se refera la starea unei personae sau a unei comunitati. Starea de
sanatate poate fi influentata de o serie de factori, unul dintre ei fiind si asistenta sanitara.
ONSU a propus in anul 1946 definitia sanatatii astfel:
Sanatatea este o stare pe deplin favorabila atat fizic cat si psihic,mintal cat si social si nu doar
absenta bolilor,
Factorii care influenteaza starea de sanatate sunt:

1. Factorii de mediu (apa, aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)

2. Factorii de viata ( comportament alimentar, sexual, abuz de substante, exercitiu fizic)
3. Factorii psihici (cognitivi, emotii, perceptii, raspunsul la stress)
4. Factorii sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de ingrijire
medicala, politicile sanitare)
5. Factorii biologici (imunologici, genetici, biologici).

Potrivit celui mai limitat concept de sanatate, aceasta este functia de stare de bine a
organanelor si a sistemelor din organismul uman. Individul nu este sanatos dca o parte din
corpul sau nu functioneaza corespunzator.
Modul in care este considerata sanatate va afecta tipul de interventie sanitara ca si politica
elaborata in acest sens. Cele mai limitate definitii sunt strans legate de modelul medical al
sanatatii, unde rolul serviciilor medicale este vazut ca rol principal in restabilirea functionarii
unui organism bolnav.

In opinia unora sanatatea este vazuta ca un drept de aceeasi importanta cu justitia

sau liberate politica. Ea este vazuta ca un drept de o importanta primordiala, incat demersurile
in calea atingerii ei complete sa fie minimalizate, ceea ce implica si accesul la asistenta
medicala.

Asistenta medicala ca un drept- aceasta pozitie considera accesul la asistenta

medicala mai degraba ca un drept adecvat. Statul este vazut ca avand responsabilitatea de a
asigura indivizilor acest drept, in comparative cu rolul sau de a asigura egalitate in justitie
pentru toti cetatenii.Potrivit acestei opinii, guvernul se va preocupa indeosebi de aspect legate
de egalitatea in asistenta medicala. Accesul la asistenta medicala poate fi considerat
deopotriva cu accesul la un nivel minim de hrana si de adapost.
Sanatatea ca un bun consum. Pentru altii sanatatea este vazuta ca un obiectiv
individual important, care depinde doar de aspectele material ale vietii. O astfel de opinie se
poate referi la sanatate sau asistenta medicala ca un bun de consum. Statul nu este responsabil
in acest caz si la sa individual sa decida in privinta aceasta. Rolul statului este sa garanteze
calitatea serviciilor medicale la grade inalte si monitorizarea lor in aceeasi masura cu care se
monitorizeaza alte servicii sau marfuri.
Sanatatea ca o investitie este o alta opinie considerate importanta datorita
impactulului pe care il are asupra capacitatii de creare a locurilor de munca. In aces caz boala
poate influenta productia totala prin lipsa de personal si scaderea productivitatii.
Un sistem de sanatate ar trebui sa fie un mijloc pentru atingerea unor anumite
obiective. La modul teoretic majoritatea tarilor stabilesc pentru sistemul lor sanitar trei
obiective:

- Acces universal si echitabil la un pachet rezonabil de sarvicii de sanatate;

- Liberarea optiunilor pentru furnizorii si consumatorii serviciilor de sanatate;
- Utilizarea eficienta a resurselor disponibile si controlul costurilor serviciilor sanitare.

Trebuie mentionat ca nici un sistem de sanatate nu poate atinge in proportie de 100%

indeplinirea acestor obiective deoarece exista o mare liberate de alegere atat pentru
consumatori(pacienti) cat si pentru profesionistii sanitari( medici), in acest caz apar frecvent
problem legate de costuri care cresc considerabil.

Un acces crescut la asistenta medicala, cu echitatea consecutive, duce la limitarea optiunilor,

a libertatii de alegere, intr-un grad mai mare sau mai mic in functie de resursele utilizate in
sistemul respective de sanatate. Spre exemplu, sistemul NHS din Anglia permite accesul
tuturor la sistemul de sanatate, dar ca element definitoriu sunt listele de asteptare, ceea ce
face limitarea posibilitatilor de alegere.

Indiferent de tipul de sistem sanitar predominant, majoritatea tarilor member UE au aderat la

urmatoarele principia ca baza pentru politicile lor sanitare:
-accces universal si echitabil la un pachet minim de servicii de sanatate;

-eficienta macro-economica: costul asistentei de sanatate nu trebuie sa depaseasca o proportie

rezonabila din resursele tarii respective( in general variaza intre 7%-9% din PIB);

-eficienta micro-economica : gama serviciilor medicale oferite trebuie sa garanteze,pentru un

cost minimal, rezultate bune in planul sanatatii si al satisfactiei pacientilor;

-libertatea de alegere din partea pacientilor;

-autonomia prestatorilor de servicii de sanatate cat si a furnizorilor;

-protectia veniturilor: pacientii nu trebuie sa plateasca servicii medicale prea scumpe in raport
cu veniturile lor, preturile serviciilor ar trebui sa fie legate de capacitatea lor de plata.

-implicarea statului in piata serviciilor medicale si responsabilitatea sa in diferite grade

pentru asistenta sanitara a propriilor cetateni.

Majoritatea statelor dezvoltate economic si-au elaborate politicile sanitare in functie de aceste
principia commune, diferite fiind doar modalitatile de punere in practica (tipul de sistem de
sanatate adoptat).

In virtutea atributiilor care ii sunt conferite prin tratat, UE deruleaza actiuni menite sa
amelioreze sanatatea publica, sa previna bolile umane sis a identifice sursele de pericol la
adresa sanatatii. Rezulta astfel un demers integrat la nivel European care isi propane sa
reuneasca toate domeniile de actiune care au legatura cu sanatatea.

Prin aceasta strategie, UE contribuie la ameliorarea sanatatii publice din Europa si

adduce un plus de valoare actiunilor derulate de sistemele statelor membre respectand in
acelasi timp responsabilitatile care le revin acestora in organizarea si furnizarea serviciilor de
sanatate.

Dezvoltarea politicilor in domeniul sanatatii este supravegheata de Comitetul de experti

privind media si sanatatea si Comitetul de experti pentru dezvoltarea unei metodologii de
elaborare a principiilor privind cele mai bune practici medicale.

OMS este o organizatie specializata infiintata in perioada 1947-1949 care are rolul de
a mentine si coordona situatia sanatatii polulatiei de pe glob. Este o organizatie internationala
care sprijina statele membre in scopul promovarii sanatatii prin dobandirea cunostintelor si
practicilor medicale.

Ingrijirile de sanatate reprezinta primul nivel al contactului dintre indivizi, familie si

comunitate cu sistemul de sanatate national,incercand sa apropie cat mai mult posibil
activitatea din domeniul sanatatii de mediul de viata si de munca al indivizilor, constituind
primul element al unui proces continuu de ingrijire a sanatatii.
Ingrijirile de sanatate primare:

- Reflecta si rezulta din conditiile economice si din caracteristicile socio-culturale si

politice ale tarii si comunitatilor sale si se bazeaza pe aplicare rezultatelor relevante
ale serviciilor de cercetare sociala, biomedicala si sanitara si pe experienta din
domeniul sanatatii publice;
- Cuprind principalele probleme legate de sanatate din cadrul comunitatii,furnizand
servicii de promovare,preventive, curative si de recuperare corespunzatoare;
- Include educatia privind problemele de sanatate si prevenirea acestora;
- Inafara sectorului sanitar implica toate sectoarele legate de aceaste aspecte ale
dezvoltarii nationale si comunitare , in special agricultura, zootehnia, educatia,
industria, constructiile, lucrarile publice, comunitatilr din alte sectoare si cer un efort
coordonat din partea tuturor acestor sectoare;
- Cer si promoveaza din partea indivizilor si a comunitatii,o autodeterminare si
participare la planificarea, organizarea, conducerea si controlul ingrijirilor de sanatate
primare, utilizand la maximum resursele locale nationale precum si capacitatea de
participare a comunitatilor;
- Ar trebui sa fie sustinute de sisteme de referinta integrate, functionale, care duc la o
imbunatatire treptata a unor ingrijiri de sanatate cat mai cuprinzatoare, care dau astfel
prioritate celor care au nevoia mai mare;
- Se bazeaza la nivel local si de referinta pe lucratorii din domeniul sanitary, inclusive
medicii,infirmierele, moasele, personalul auxiliar, dar este nevoie si de practicanti
traditionali, pregatiti in mod corect din punct de vedere tehnic si social pentru a lucre
in echipa si pentru a raspunde nevoilor de sanatate solicitate de sanatate.

Toate guvernele ar trebui sa formuleze politici nationale, strategii si planuri de actiune

pentru a organiza si sustine ingrijirile de sanatate primare ca parte a unui sistem national de
sanatate cuprinzator si in coordonare cu alte sectoare. In acest scop este necesar sa se
manifeste dorinta polititica de mobilizare a resurselor tarii si de folosire rationala a resurselor
extreme disponibile.

Toate tarile ar trebui sa coopereze in spiritual parteneriatului cu scopul de a asigura

ingrijirile de sanatate primare pentru toti oamenii, deoarece obtinerea starii de sanatate de
catre oameni dintr-o tara priveste in mod direct si este benefica pentru orice tara. In acest
context raportul dintre OMS si UNICEF asupra ingrijirilor primare de sanatate constituie o
baza sociala pentru functionarea si dezvoltarea in continuare a ingrijirilor primare de sanatate
din lume.

Sursele care au dus la definirea ingrijirilor primare de sanatate sunt:

- Modificarea teoriilor asupra dezvoltarii care au dus la realizarea unor legaturi intre
sanatate si alte sectoare, subliniind necesitatea accesului si furnizarii serviciilor de
sanatate;
- Problemele ridicate de cresterea numarului populatiei, care au sustinut necesitatea
dezvoltarii serviciilor destinate mamei si copilului;
 - Noua abordare tehnologica a bolilor si a serviciilor medicale care nu iau suficient in
considerare aspectele sociale, economice si politice ale vietii;
- Succesele inregistrate in domeniul sanitar in unele tari, in special China, ca urmare a
implicarii comunitatii in actiunile medicale.

Din aceste resurse a evoluat definitia ingrijirilor primare de sanatate, concept politic mult mai
cuprinzator decat descrierile anterioare ale ingrijirilor primare de sanatate, sustinand
serviciile de prim contact in cadrul a 5 principii de baza :

1. Distribuirea echitabila: tarile ar trebui sa gaseasca cai de a permite tuturor accesul la

servicii.
2. Implicarea comunitatii: implicarea indivizilor in promovarea propriei lor ingrijiri
este esentiala pentru bunastarea comunitatii.
3. Concentrarea asupra activitatii de prevenire: dobandirea unor cunostinte de
prevenire prin educatie de sanatate si/sau mobilizarea comunitatii pentru imunizare si
rolul comunitatii in luarea deciziilor legate de alocarea resurselor spre prioritatile
sanitare. Deoarece prevenirea este vitala pentru rezolvarea problemelor comunitatii pe
termen lung dar nu este intotdeauna raspunsul la problemele individuale, serviciile
preventive trebuie sa existe impreuna cu cele curative.
4. Tehnologie corespunzatoare: ea trebuie sa fie acceptata si eficienta din punct de
vedere al costului, ieftina si disponibila pe plan local.
5. Abordarea multisectoriala: starea de sanatate este influentata de o serie de factori
atat pozitiv si negativi cum ar fi: conditiile de locuit, transportul, productia de
alimente, irigatiile si rezervele de apa. Toate acestea depind de diferite sectoare
guvernamentale, dar toate pot afecta bunastarea globala a comunitatilor.

In cadrul acestor principii componentele de baza ale ingrijirillor primare de sanatate sunt:

- Educatia referitoare la problemele de sanatate, prevenirea si controlul lor;

- Promovarea unei alimentatii corecte;
- Asigurarea cu apa potabila in cantitate adecvata si o sanatate de baza;
- Ingrijirea mamei si a copilului, inclusiv plannig-ul familial;
- Imunizarea impotriva bolilor infectioase majore;
- Prevenirea si controlul bolilor endemice cu caracter zonal;
- Tratamentul adecvat al bolilor curente si vatamarilor;
- Asigurarea cu medicamente esentiale.

Furnizarea acestor servicii de catre lucratorii auxiliari din domeniul sanitar, cu nivel de
pregatire diferit si integrarea practicantilor traditionali in serviciile de sanatate reprezina o
problema de baza a ingrijirilor primare de sanatate.