UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

Unitatea de învăţare nr. 1

REGLAREA ACTIVITĂŢII DE TRANSPORT PRIN INTERMEDIUL
ACTIVITĂŢILOR DE EXPLOATARE PORTUARĂ
Unitatea de studiu 1.2
Elemente de definire şi clasificare a sistemelor portuare de operare
Ritm de studiu recomandat: 100 min.

Cuprins

❖ Elemente generale de clasificare a sistemelor portuare de operare.

❖ Macaralele de cheu.
❖ Macaralele mobile şi automacaralele.
❖ Utilaje portuare auxiliare pentru transport interior - autostivuitoare.

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 1.2

- clasificarea şi caracterizarea tehnică a INPO cu scopul de a facilita studiul şi analiza
elementelor de infrastructură ale subsistemului de transfer portuar.
- analiza tehnică comparativă a variantelor de sisteme portuare de operare.

Condiţia primordială şi baza creşterii economice a activităţii portuare o constituie

asigurarea unor performanţe corespunzătoare şi în special a activităţilor de operare a navelor
şi de manipulare a mărfurilor, care se constituie ca funcţie principală a unui port.

Fig. 1.2.1 Sisteme portuare de operare – distribuţia pe clase de utilizare.

19
 UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

În acest context infrastructura tehnică deţine un rol determinant pentru creşterea

eficienţei activităţii portuare. În cele ce urmează vom aborda principalele elemente de definire
şi clasificare a sistemelor portuare de operare, fig. 1.2.1.
1.2.1. Elemente generale de clasificare a sistemelor portuare de operare
Pentru a defini sistemelor portuare de operare, mai întâi trebuie să cunoaştem
elementele care permit definirea din punct de vedere tehnic a unei maşinii sau a unei instalaţii.
Maşina - este un sistem tehnic format din organe de maşini şi mecanisme, care execută
mişcări determinate pentru efectuarea de lucru mecanic sau pentru transformarea unei forme
de energie în energie mecanică sau invers. Maşina care transformă energia se numeşte maşina
de forţă iar cea care efectuează lucru mecanic util se numeşte maşină de lucru.
Instalaţia - este un ansamblu de construcţii de maşini, de mecanisme, de instrumente
etc., montate în scopul executării unei anumite funcţionări sau operaţii în procesul de
producţie, în cercetarea stiintifică, în asigurarea unor condiţii optime de lucru etc. Instalaţia
poate fi fixă sau mobilă, permanentă sau temporară.

a)

b)

c)

d)
Fig.1.2.2. Maşini de ridicat utilizate în activitatea portuară: a- mecanisme simple de ridicat (macara cu
portal, macara pivotantă) ; b- macarale mobile (pe roţi sau şenile); c- poduri rulante (complex, cu o
grindă, cu două grinzi); d- macarale intermodale (capră, cu consolă, portal, portainer).

20
 UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

Maşinile de ridicat - se definesc ca fiind maşini de lucru destinate pentru ridicarea

sarcinilor, compuse în general dintr-un organ de apucare, un organ flexibil de ridicare şi de
tracţiune si un organ care acţionează organul flexibil, fig.1.2.2.
Maşinile de transportat - se definesc ca fiind maşini de lucru care se folosesc la
deplasarea materialelor sau a unor obiecte, în cazul nostru în incinta unui port. Maşina de
ridicat sau transportat este alcătuită dintr-un cadru metalic sau o carcasă pe care sunt montate
mecanismele care efectuează miscările funcţionale ale maşinii, echipamentele accesorii,
mecanismele de comandă, mecanismele sau motoarele de acţionare.
Macaralele sau automacaralele - de diferite tipuri şi capacităţi de ridicare sunt folosite
în porturi pentru încărcarea si descărcarea mărfurilor în (şi din) nave.
Transportoarele staţionare si mobile se folosesc la transportul pieselor şi materialelor
în vrac sau ambalate în depozite, porturi, silozuri de cereale, etc.
Subfamiliile de tipo-dimensiuni din domeniul maşinilor de ridicat şi transportat cu
pondere valorică mare şi un domeniu larg de utilizare, sunt următoarele:
Maşini de ridicat:
poduri rulante acţionate manual;
macarale deplasabile pe sine: portal;
macarale deplasabile pe pneuri si senile: mobile; automacarale; macarale montate
pe autocamioane;
trolii electrice si hidraulice, electropalane, vinciuri.
Utilaje portuare auxiliare pentru transport interior:
motostivuitoare;
motocare, mototractoare, cărucioare cu platformă;
electrocare, electrotractoare;
translatoare stivuitoare pentru magazii;
mese si platforme ridicătoare;
cărucioare transpaleta.
Utilaje pentru transport continuu:
transportoare cu benzi, elevatoare, conveiere, etc.

Temă pentru studiu 1.2.1: Sper că îţi reaminteşti noţiunile de mecanică studiate în
anii anteriori. Spre exemplu...lucru mecanic, energie mecanică. Nu ar fi rău să revezi şi
unităţile de măsură! În acest context răspunde la următoarea întrebare: Dacă ai la dispoziţie
o maşină de ridicat cu o capacitate de ridicare Q de 1 tf poţi ridica la o înălţime de 5 m o
masă de 800 de kg ? Care este lucrul mecanic util (în J) dar lucrul mecanic maxim pe care îl
consumă maşina. Evident că vom discuta aceste elemente la seminar…

1.2.2. Macaralele de cheu

Macaralele de cheu formează principala grupă a utilajelor portuare, întrucât cu ajutorul
lor se realizează operaţiunile de încărcare – descărcare a mărfurilor la nave. În activitatea de
exploatare portuară aceste macarale sunt considerate utilajele conducătoare ale întregului
proces tehnologic de lucru. Pentru a se putea realiza operaţiile de încărcare – descărcare ale
navelor, macaralele de cheu trebuie să efectueze o serie de mişcări (manevre) astfel încât
mărfurile să poată fi introduse sau scoase din orice zonă a navelor. Aceste condiţii, precum şi
greutatea mărfurilor care trebuie manipulate, au condus la necesitatea realizării unor utilaje

21
 UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

grele de gabarite mari, echipate cu instalaţii complexe, apte să execute toate manevrele
necesare, asigurând totodată productivităţi de operare corespunzătoare.
Realizarea unor macarale de cheu de mare productivitate este impusă de necesitatea
asigurării încărcării şi descărcării rapide a navelor maritime şi fluviale, necesitate de primă
importanţă în activitatea de exploatare a navelor şi porturilor. Pe plan mondial, întreprinderile
constructoare de macarale de cheu aduc permanente îmbunătăţiri şi perfecţionări atât
constructive cât şi de funcţionare, în scopul realizării unor utilaje la nivelul cerinţelor actuale
ale procesului de exploatare.
După forma lor constructivă macaralele de cheu se împart în două categorii:
macarale portal, fig. 1.2.3, fig. 1.2.4.
macarale semiportal, fig.1. 2.5, fig. 1.2.6.

Din punct de vedere funcţional şi al modului de utilizare în procesul de lucru,

macaralele portal şi semiportal nu au deosebiri una faţă de cealaltă.
Macaralele portal sunt acele macarale la care construcţia metalică de bază, care susţine
macaraua propriu-zisă, este realizată pe patru picioare de sprijin, care formează între ele un
spaţiu liber de trecere numit portal.
La macaralele semiportal, după cum indică şi numele, construcţia de bază, este
realizată numai prin două picioare de sprijin.

Fig. 1.2.3. Fig.1.2.4

Fig. 1.2.5 Fig. 1.2.6 Fig. 1.2.7

După tipul de construcţie şi destinaţia lor, macaralele portal se clasifică astfel:
macarale portal cu platformă rotitoare;
macarale portal cu coloana rotitoare;
macarale portal cu buncăr pe portal.
Macaralele cu platformă rotitoare sunt un tip de macarale de construcţie mai veche, la
care treptat se renunţă datorită spaţiului mare ocupat de partea rotitoare.
Macaralele cu coloana rotitoare, fig. 1.2.7, reprezintă tipul modern de macarale
portuare de cheu. Prin acest tip de construcţie se reduce considerabil greutatea macaralei,
asigurându-se utilajului supleţe şi manevrabilitate mai bună. Macaralele cu buncăr pe portal
(tip cangur) reprezintă un tip de asemenea modern de macarale pentru un cheu de mare

22
 UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

productivitate, ele fiind destinate în exclusivitate descărcării mărfurilor de masă (vrac) din
navele maritime si fluviale.
Caracteristicile unei macarale sunt elementele principale care definesc respectivul
utilaj din punctul de vedere al parametrilor de lucru si caracteristicilor constructive.
Principalele caracteristici ale macaralelor de cheu sunt următoarele:
capacitate de ridicare, Q[kN] reprezintă forţa de ridicare a macaralei la cârlig;
raza maximă de acţionare, Rmax[m] sau deschiderea este distanţa pe orizontală
măsurată din axa de rotire a macaralei până la verticala cablului de ridicare, la
poziţia complet deschisă a sistemului de braţe:
raza minimă de acţiune, Rmin[m] este distanţa pe orizontală măsurată de la axa de
rotire a macaralei până la verticala cablului de ridicare, în poziţia complet închisă a
sistemului de braţe.
înălţimea de ridicare, H[m] este distanţa pe verticală măsurată de la faţa superioară
a şinei de rulare, până la axul cârligului în poziţia lui maximă de ridicare;
distanţa de coborâre, Hc[m] reprezintă distanţa pe verticală măsurată de la faţa
superioară a şinei de rulare, până la axul cârligului, în poziţia lui maximă de
coborâre;
ecartamentul E[m] reprezintă distanţa pe orizontală măsurată între axele şinelor de
rulare;
greutatea totală a macaralei G[t];
presiunea pe roată pR [kN/roată] reprezintă forţa maximă de apăsare pe oricare din
roţile de rulare ale boghiurilor în condiţiile cele mai defavorabile de lucru ale
macaralei. Această caracteristică este deosebit de importantă pentru modul în care
sunt dotate cheurile cu macarale portal, întrucât în funcţie de valoarea presiunii pe
roată se poate aprecia dacă terenul (cheul) are rezistenţa necesară pentru a prelua
sarcinile transmise prin roţile de rulare.
vitezele de lucru ale macarale v[m/min];
puterea P[kW] şi numărul electromotoarelor pentru toate instalaţiile şi
mecanismele;
tipul curentului de alimentare (alternativ sau continuu) şi valoarea lui;
valoarea maximă a presiunii vântului, reprezintă valoarea presiunii pentru două
situaţii: presiunea la care macaraua nu mai poate lucra şi se opreşte din funcţionare
(automat sau comandat); presiunea la care trebuie să reziste construcţia metalică
(ansamblul macaralei) - rezistenţa la vânt. Calculul macaralelor la presiunea
vântului este o condiţie de stabilitate şi rezistenţă.
domeniul de temperatură a mediului ambiant în care pot fi utilizate macaralele de
cheu, exprimat în grade Celsius (domeniul de temperatură este o condiţie care
influenţează asupra calităţii materialelor folosite la construcţia macaralelor de
cheu);
tipul şinei de rulare: şine de rulare tip 49 cu caracteristici standardizate (pentru
marea majoritate a macaralele de cheu din dotarea porturilor maritime şi fluviale
româneşti); şina de rulare de mare rezistenţă tip A - 100 sau KP - 100 (pentru
macaralele de cheu speciale, cu buncăr, sau cu capacitate de ridicare mare).

Procesul de lucru al macaralelor se compune în general din etape de pregătire şi etape

de lucru propriu-zise.
Principalele etape de pregătire ale unei macarale de cheu sunt:
cuplarea (anclanşarea) întrerupătorului principal al macaralei pentru introducerea
curentului de alimentare în instalaţii;

23
 UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

probarea tuturor instalaţiilor în funcţionare fără sarcină, verificându-se totodată

limitatoarele de sfârşit de cursă şi instalaţia de semnalizare acustică;
oprirea funcţionării macaralei;
fixarea cleştilor de blocare a macaralei pe şină, în cazul când se anunţă furtună;
decuplarea (declanşarea) întrerupătorului principal al macaralei pentru întreruperea
curentului de alimentare.

Principalele etape de lucru la o macara portuară:

bascularea sistemului de braţe astfel încât cârligul să fie adus la verticala locului de
preluare a mărfii;
coborârea cârligului la locul de preluare a mărfii;
legarea sarcinii şi prinderea cablurilor de legare la cârligul macaralei;
ridicarea sarcinii;
rotirea macaralei cu sarcina;
bascularea sistemului de braţe astfel încât sarcina să fie adusă la verticala locului
unde trebuie depusă;
coborârea sarcinii;
dezlegarea legăturilor sarcinii din cârlig;
ridicarea cârligului;
rotirea macaralei fără sarcină;
bascularea sistemului de braţe pentru aducerea cârligului la verticala locului de
preluare a mărfii.
Din ciclul macaralei face parte şi mişcarea de translaţie care însă nu se execută cu
regularitate la fiecare ciclu, ci numai atunci când trebuie executate operaţiuni la o altă
magazie a navei sau deplasări ocazionale.
Ciclul de lucru al unei macarale portuare este unul din elementele determinante care
stabilesc valoarea productivităţii unei instalaţii portuare de operare.

Temă pentru studiu 1.2.2: Multe noţiuni, nu-i aşa? Fă-ţi puţin timp şi caută pe
internet câteva din firmele producătoare de macarale portuare. Să nu uiţi să notezi
capacităţile de ridicare, razele de acţiune (maxime şi minime)...Aşteptăm să ne comunici la
seminar ce ai găsit...

1.2.3. Macaralele mobile şi automacaralele

Macaralele mobile şi automacaralele sunt utilaje portuare care efectuează operaţii de
manipulare a mărfurilor pe platformele portuare. Ele pot fi folosite la încărcarea şi
descărcarea mijloacelor de transport, atunci când lucrează în acelaşi flux tehnologic cu
macaralele de cheu sau pot fi utilizate şi pentru descărcarea şi încărcarea vagoanelor de cale
ferată.
De obicei, macaralele mobile folosite în porturi au capacităţi de ridicare cuprinse între
16-150 kN, iar automacaralele au capacităţi de ridicare cuprinse între 5-150 kN.
Clasificarea macaralelor după sistemul de construcţie:
macarale mobile grele;
automacarale.

24
 UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

Deosebirea între aceste două categorii constă în aceea că macaralele mobile sunt
montate pe şasiu robust de dimensiuni corespunzătoare tipului de macara, fără restricţii de
gabarit, faţă de automacaralele care sunt montate pe şasiuri de tip auto. Acestea sunt mai suple
şi pot realiza viteze mari de deplasare.
a) după sistemul de marş:
macarale mobile cu sistemul de deplasare pe pneuri;
macarale mobile grele cu sistemul de deplasare pe şenile.
b) din punctul de vedere al sistemului de braţe:
macarale echipate cu sistem de braţe grinzi cu zăbrele;
macarale echipate cu sistem de braţe telescopice cu comanda hidraulică.
c) din punctul de vedere al modului de acţionare al instalaţiilor de lucru ale utilajului:
macarale la care acţionările mecanismelor de lucru sunt diesel-electrice;
macarale la care acţionările mecanismelor se fac prin sistemul de ambreiaje.
În condiţiile punctului c primul sistem este asemănător cu cel folosit la macaralele
portal: un grup generator (motor diesel - dinam) produce curentul electric, care alimentează
electromotoarele mecanismelor de acţionare, mecanisme realizate în schema clasică
(electromotor, reductor, tambur de cablu, frâna). În sistemul de acţionare prin ambreiaje,
transmiterea mişcării se face de la motorul principal prin axe cardanice, care antrenează mai
multe ambreiaje, corespunzătoare fiecărui mecanism de lucru. Ambele tipuri de macarale sunt
utilizate în activitatea portuară cu rezultate la fel de bune.
Principalele caracteristici ale macaralelor mobile utilizate în activitatea portuară sunt:
a) diagrama de sarcină - este caracteristica de bază a macaralelor mobile, întrucât
exprimă interdependenţa între principalele elemente care definesc posibilităţile de lucru ale
macaralei şi anume: capacitatea de ridicare, în kN; raza de acţiune (deschiderea), în m;
Citirea diagramei de sarcină se poate face astfel, fig.1.2.8:
➢ se cunoaşte valoarea sarcinii care trebuie manipulată → se determină valoarea razei
maxime de acţiune. Pentru stabilirea valorilor celor doi parametri se trasează o dreaptă
orizontală din punctul de pe ordonată, care indică valoarea sarcinii până în punctul de
intersecţie cu curba de sarcină; din acest punct se coboară o perpendiculară pe abscisă
şi se citeşte valoarea razei maxime de acţiune la care poate fi deplasată sarcina. În mod
similar, pe traseu invers, se poate determina valoarea sarcinii care poate fi manipulată
la o rază de acţiune dată.
➢ se cunoaşte valoarea înălţimii de ridicare (distanţa măsurată de la nivelul solului până
la punctul inferior al cârligului la care trebuie ridicată sarcina). Pentru fiecare lungime
de braţ corespunde o curbă de sarcină, citirea fiecărei diagrame de sarcină va avea loc
în modul descris mai sus.
De remarcat că, pe măsură ce lungimea braţului creşte, pentru aceeaşi rază de acţiune,
sarcina se micşorează. Explicaţia constă în reducerea gradului de stabilitate al macaralei prin
mărirea momentului de răsturnare.
Curba de sarcină împarte planul QOR în două zone, zona interzisă şi zona de lucru
normal, ale căror semnificaţii se pot determina cu destulă uşurinţă din fig. 1.2.8. Pentru
asigurarea stabilităţii în funcţionare este necesar ca la verificarea şi compararea
caracteristicilor tehnice ale macaralei cu parametrii obiectivului portuar, să nu se depăşească
curba de sarcină în zona interzisă (de deasupra curbei) ceea ce ar conduce la producerea de
avarii şi accidente. Oricare variantă care situează punctul coordonate Qi Ri în zona de lucru

25
 UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

normal sau pe linia curbei de sarcină este considerată ca o variantă normală de lucru în
deplină siguranţă.

Fig. 1.2.8 Diagrama de sarcină a unei instalaţii portuare de operare

În diagramele de sarcină ale macaralelor mobile se obişnuieşte să se precizeze
capacitatea de ridicare a macaralei, în situaţia când utilajul lucrează cu stabilizatoarele
deschise sau cu ele închise. În practică se folosesc termenii de macara calată şi, respectiv
macara necalată. Evident că, atunci când macaraua portuară lucrează cu stabilizatoarele fixe
pe poziţie capacitatea de ridicare este mult mai mare deoarece gradul de stabilitate al
macaralei este mult mai bun. Diagramele de sarcină pot fi prezentate şi sub formă tabelară,
citirea lor fiind astfel uşurată.
b) Vitezele de lucru ale unei macarale mobile sunt:
viteza de ridicare şi coborâre a sarcinii, în m/min;
viteze de rotaţie, în m/min.;
viteza de ridicare a braţului, în m/min.;
viteze de transport, în m/min.

26
 UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

Din punct de vedere constructiv, macaralele portuare pe pneuri prezintă unele

deosebiri faţă de automacarale: la şasiu, la platforma rotitoare şi la construcţia braţului.
Şasiul macaralelor mobile cu braţ este executat, de regulă. într-o construcţie specială,
chesonat sau din profiluri standardizate şi rezemat pe 2-6 osii, numărul lor fiind în funcţie de
capacitatea maximă de ridicare a macaralei şi, respectiv de valoarea încărcării maxime
admise, transmisă prin osie la sol.
În cazul macaralelor mobile de cheu pe pneuri, braţul este construit din grinzi cu
zăbrele iar în cazul automacaralelor acesta este realizat din grinzi tip cheson.
Prin concepţia tehnică instalaţiile portuare de operare sunt sisteme care combină
inteligenţa elementelor electronice cu eficienţa acţionării hidrostatice.

Temă pentru studiu 1.2.3: Foloseşte diagrama de sarcină din fig. 1.2.8. şi realizează
minim 5 citiri pentru fiecare situaţie în parte...La seminar vei avea aplicaţii în care va trebui
să demonstrezi că ai această abilitate.

1.2.4. Utilaje portuare auxiliare pentru transport interior - autostivuitoare

Acestea sunt utilajele portuare cu cea mai mare utilitate în activitatea portuară, datorită
multiplelor posibilităţi de lucru. Zonele de lucru ale acestor utilaje specializate şi specificul
mărfurilor de manipulat sunt foarte variate. Autostivuitoarele sunt destinate lucrului în
magaziile portuare, pe platformele portuare, în hambarele şi între punţile navelor, în vagoane
şi chiar în containere. Paletizarea este gruparea temporară a mărfurilor cu greutăţi unitare
mici, într-o unitate de marfă cu greutate mare, metodă care asigură o utilizare mai bună a
capacităţii de ridicare a utilajelor (este soluţia de manipulare care se pretează cel mai bine
lucrului cu autostivuitoare).
Pe lângă operaţiunea de stivuire, aceste utilaje execută totodată şi transportul
mărfurilor pe distanţe relativ reduse (max. 100m).
Autostivuitoarele se caracterizează printr-o gamă foarte extinsă a capacităţilor de
ridicare (0,75 – 40 kN) şi a echipamentelor de lucru. De aceea ele pot efectua cele mai variate
operaţiuni dintre toate utilajele portuare şi ca urmare pot lucra împreună cu aproape toate
utilajele din complexul activităţii de exploatare portuară. Principalul element de clasificare îl
constituie tipul agregatului de acţionare. Din acest punct de vedere, autostivuitoarele se împart
în două categorii:
motostivuitoare;
electrostivuitoare.

Fig. 1.2.9 Autostivuitor:1-cadru vertical (turn de ridicare); Fig. 1.2.10 Autoîncărcător: 1-sistem de braţe; 2-cupa;
2-furca; 3- cabuna; 4-contragreutate; 5-motor. 3-motor principal;4-cilindru hidr.; 5-contragreutate.

27
 UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

La motostivuitoare agregatul de acţionare este motorul diesel sau motorul cu benzină

care prin sisteme de transmisie sau antrenare pune în mişcare toate instalaţiile de lucru.
La electrostivuitoare, agregatul de acţionare îl constituie bateria de acumulatoare şi
electromotorul de sarcină, adică sursa de energie şi sursa de mişcare.
Din punctul de vedere al poziţiei furcilor de ridicare a sarcinii, autostivuitoarele sunt
de două tipuri:
autostivuitoare cu furci frontale;
autostivuitoare cu furci laterale.
Autostivuitoarele cu furci laterale sunt utilizate la manipularea mărfurilor cu lungimi
mari: pachete de cherestea, ţevi, profile etc.
După poziţia conducătorului de utilaj, autostivuitoarele sunt de două tipuri:
autostivuitoare la care conducătorul de utilaj are poziţia frontală, cu faţa spre
sensul de marş;
autostivuitoare la care conducătorul de utilaj are poziţia la 90° faţă de sensul de
marş.
Al doilea tip de autostivuitoare are avantajul unei reduceri considerabile a lungimii,
fapt ce îl face apt pentru circulaţia în spaţii restrânse.
Tipurile cele mai utilizate de autostivuitoare în activitatea portuară sunt
motostivuitoarele pe pneuri cu furcă frontală şi poziţia conducătorului de utilaj spre sensul de
marş.
Caracteristici principale
Principalele caracteristici ale autostivuitoarelor sunt date de posibilităţile de lucru ale
utilajului în condiţiile specifice ale activităţii portuare şi ele trebuie analizate în primul rând
sub acest aspect:
capacitatea de ridicare, Q[kN] ;
înălţimea în gabarit cu catargul coborât Hg[m];
înălţimea liberă de ridicare a furcilor, Hl[m];
înălţimea totală de ridicare HT[m];
unghiurile de înclinare ale catargului, exprimate în grade;
raza de giraţie Rg[m];
garda la sol, HS[m];
greutatea proprie G[daN] trebuie să fie în concordanţă cu capacităţile de ridicare
ale macaralelor (autostivuitoarele sunt introduse şi scoase din nave cu ajutorul lor);
diagrama de sarcină;
lăţimea totală B[m];
lungimea totală (inclusiv furcile), exprimată în m;
vitezele de lucru, exprimate în m/s;
durata continuă de funcţionare a bateriei de acumulatoare (pentru
electrostivuitoare), τ[ore].
Procesul de lucru
Principalele operaţii pe care le execută autostivuitoarele în activitatea portuară, atât în
magazii, pe platformele portuare sau la nave, sunt următoarele:
aducerea şi poziţionarea autostivuitoarelor în faţa unităţii de marfă ce trebuie
manipulată;
coborârea furcilor până la nivelul platformei pe care este aşezată marfa;
ridicarea furcilor cu sarcină (unitatea de marfă);
manevrarea autostivuitorului în vederea deplasării pentru transport;

28
 UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

deplasarea (marşul) autostivuitorului cu sarcina până la locul de depozitare

(stivuire);
oprirea autostivuitorului şi coborârea sau ridicarea furcilor până la nivelul la care
trebuie stivuită sarcina (unitatea de marfă);
deplasarea autostivuitorului spre înainte şi poziţionarea sarcinii în dreptul locului
de depozitare (stivuire);
coborârea definitivă a furcilor pentru aşezarea (stivuirea) sarcinii;
deplasarea autostivuitorului spre înapoi până la retragerea definitivă a furcilor de
sub sarcină;
deplasarea (marşul) autostivuitorului fără sarcină până la locul de preluare a unei
alte unităţi de marfă.
Operaţiunile de comandă se execută de către conducătorul de utilaj prin
intermediul aparaturii de comandă care se află la îndemână pentru manevră.

Temă pentru studiu 1.2.4: Mai fă un mic efort şi caută pe internet câteva din firmele
producătoare de autostivuitoare. Să nu uiţi să notezi capacităţile de ridicare, razele de
acţiune (maxime şi minime)...Aşteptăm să ne comunici la seminar ce ai găsit...

1.2.5. TESTE DE AUTOEVALUARE

1. O unitate de sarcină cu masa m1 = 4t este prinsă de cablul de sarcină al unei instalaţii
portuare de cheu (fig. 1.2.9) şi ridicată cu o acceleraţie a. Când un alt corp de masa m2 = 6t ,
legat de acelaşi cablu de sarcină coboară cu aceeaşi acceleraţie a (în valoare absolută)
tensiunea din cablul de sarcină este aceeaşi ca în primul caz. Considerând g = 10m / s 2
acceleraţia a cu care se realizează manipularea unităţii de sarcină este:
A)5m / s 2 ; B)2m / s 2 ; C )1m / s 2 ; D)2,5m / s 2 ; E )8m / s 2 ; F )10m / s 2

Fig. 1.2.9. Fig. 1.2.10.

2. Dacă acceleraţia gravitaţională este g = 10m/s2 atunci lucrul mecanic efectuat de instalaţia
portuară de operare din fig.1.2.10. care ridică o coţadă de marfă cu masa m = 300 kg la
înălţimea h = 5m, cu acceleraţia a = 2m/s2, este:
A) 180kJ; B) 1800J; C) 16000J; D) 18kJ; E) 15kJ; F) 165kJ.

29
 UI 1: Reglarea activităţii de transport prin intermediul activităţilor de exploatare portuară

1.2.6. LUCRARE DE VERIFICARE

1. Pentru maşinile de ridicat, prezentate în fig. 1.2.2, precizați principalele activități din
terminalele portuare specializate în care acestea sunt utilizate.
2. Din ce categorie de instalaţii portuare de operare fac parte utilajele din figurile 1.2.9 şi
1.2.10. Încearcă să le caracterizezi din punct de vedere tehnic.

1.2.7. RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

1. B; 2. D.

1.2.8. BIBLIOGRAFIE

1. Alămoreanu, Mircea; Tisea, Traian - Maşini de ridicat. Vol 1. Organele specifice,

mecanismele şi acţionarea maşinilor de ridicat. Editura Tehnica , Bucuresti 1996 ISBN:
9733108277, cota: 13693.
2. Alamoreanu, Mircea ; Tisea, Traian - Maşini de ridicat. Vol 2. Dispozitive de siguranţă,
elemente de construcţie metalică şi mecanisme simple de ridicat. Editura Tehnică,
Bucureşti 2000 ISBN: 9733108278, cota: 13694.
3. Nicolae, Florin - Instalaţii navale şi portuare de operare. Editura Academiei Navale
”Mircea cel Batran”, Constanţa, curs disponibil pe platforma Elearning adl.anmb. 2010,
2011.
4. Nicolae, Florin - Instalaţii navale şi portuare de operare. Editura Academiei Navale
”Mircea cel Batran”, Constanţa, 2001.

30