SEMINAR 2

Tema: ORGANIZAREA PROCESULUI DE EVALUARE CRITERIALĂ

PRIN DESCRIPTORI IN CLASELE PRIMARE

A elaborate:Mocan Cristina
Gr. 103

Chisinau 2023
Relația finalități curriculare vs produse scolare.Abordare
disciplinară și transdisciplinară
Relația dintre finalitățile curriculare și produsele școlare este una
strânsă, iar abordarea disciplinară și transdisciplinară pot influența
modul în care această relație este gestionată.
Finalitățile curriculare reprezintă obiectivele sau rezultatele educaționale
pe care sistemul de învățământ le urmărește să le atingă prin intermediul
programelor și planurilor de învățământ. Acestea sunt adesea exprimate
prin competențe, cunoștințe și abilități pe care elevii trebuie să le
dobândească la sfârșitul unei anumite etape sau ciclu de învățământ.
Produsele școlare reprezintă rezultatele concrete ale procesului de
învățare și sunt adesea utilizate pentru a evalua dacă obiectivele
curriculare au fost atinse. Acestea pot fi lucrări scrise, proiecte,
prezentări, examene sau orice altă formă de evaluare utilizată în cadrul
sistemului de învățământ.
Relația dintre finalitățile curriculare și produsele școlare este strânsă în
sensul că produsele școlare sunt concepute pentru a evalua în ce măsură
elevii și-au îndeplinit finalitățile curriculare. Prin intermediul acestor
produse, profesorii pot evalua nivelul de cunoștințe și abilități ale
elevilor și pot oferi feedback și orientare pentru a sprijini progresul lor în
învățare.
Abordarea disciplinară se concentrează pe învățarea într-un anumit
domeniu sau disciplină, cum ar fi matematica, literatura sau științele
sociale. În această abordare, produsele școlare sunt adesea legate de
conținuturile și obiectivele specifice ale respectivei discipline, iar
evaluarea se concentrează pe cunoștințele și abilitățile relevante pentru
domeniul respectiv.
Pe de altă parte, abordarea transdisciplinară implică integrarea mai
multor domenii și discipline, cu accent pe conexiunile și
interdependențele dintre ele. În această abordare, produsele școlare pot fi
mai complexe și mai integrate, abordând probleme și teme care depășesc
limitele unei singure discipline. Evaluarea într-o abordare
transdisciplinară poate fi mai orientată către rezolvarea problemelor,
colaborarea și gândirea critică și creativă.

Strategii de ECD. Abordare disciplinară

În funcție de aplicarea unor instrumente de evaluare (test, probă orală,
scrisă, practică sau combinată etc.), se evidențiază evaluarea
instrumentală și cea Non-instrumentală.În funcție de momentul unui act
evaluativ într-un parcurs de învățare, se disting trei strategii de evaluare:
inițială – predictivă; formativă – continuă; sumativă – Finală.În cadrul
strategiei de evaluare formativă, se diferențiază:
 evaluarea formativă în etape – instrumentală, raportată la câteva
unități de Competențe; evaluările formative în etape trebuie să asigure
„pregătirea” Evaluării sumative la finele parcursului de învățare
respectiv;
 evaluarea formativă punctuală – instrumentală, raportată la o
unitate de Competență;
 evaluarea formativă interactivă – non-instrumentală, feedback
emoțional, de Conținut, de activitate, de atitudine, raportat la obiectivele
lecției.

Autoevaluarea in contextul strategilor de ECD

MECD accentuează rolul autoevaluării în contextul tuturor
strategiilor de ECD, ca metodă
Alternativă de evaluare, activitate la lecție, capacitate de format la
elevi.
Pentru proiectarea și realizarea activității de autoevaluare se
recomandă următoarele etape.
 Autoverificarea. După finalizarea lucrării, învățătorul ghidează
elevii să se verifice, după caz:
În baza răspunsurilor corecte oferite de învățător (de exemplu,
elevii confruntă rezultatele
Obținute cu răspunsurile corecte oferite de învățător la proiector
sau scrise din timp pe versoul tablei, apoi barează răspunsurile
greșite și scriu deasupra rezultatul corect);
- Sau în baza corectărilor realizate de învățător (v. subcapitolul
4.4.);
- Sau în baza criteriilor de succes pentru produsul evaluat.
 Autocorectarea. Ca rezultat al autoverificării, învățătorul
ghidează elevii în vederea reflecției și identificării cauzelor care au
condus la erori. Apoi asigură remediere imediată, folosind strategii
diferențiate (ghidare sau mai mult sprijin) pentru ca elevii să se
autocorecteze.
 Autoaprecierea. Ca rezultat al autocorectării, învățătorul
ghidează elevii în aprecierea
Comportamentului performanțial:
+ am reușit independent ! acum am înțeles ? mai am întrebări
Simbolurile folosite în autoapreciere pot fi diferite, de exemplu
semnele de mai sus (+, !, ?),
Culorile semaforului etc. Esențială este semnificația care li se
acordă.