ŞTEfAN TITA

PITICII IN TARA LUI GULIVER

..··

Colecjia .Povestiri ştiinjifico-fantastice·

35
 ·cE VEŢI PUTEA CITI IN NUMERELE VIITOARE i\LI:
COLECŢIEI:

Nr. 36. - ,.Pititli in fara lui Guliver" - povestire de Ştefan Tita.

Nr. 37-38·39-40-41-42 - "Pe urmele zimbrulul" - rom an istoric de

Victor Eftimiu.

Nr. 43 - "Atot Fakaofo" - nuvelă ştiinfiflco.fantastici(

de 1. Elremov (traducere din limba rusă). ·

COPERTA- DESEN: D. IONESCU

 CAPITOLUL 1

-J-

Orice s-ar :;pune, acela care se îndeletni.:e�te cu iscodirea ��

redarea a tot felul de pove�tiri are în viaţă mari bucurii. Spre
deosebire de omul de rind, povestitorul p oate deszăvori tainiţe
nebănuite, poate p1itrunde In miezul intimplirilor, poate călători,
ca , nimeni altul, prin timp �i loc - inainte şi inapoi. Şi toate
acestea, spre ştiinţa ta, cititon;!e. Iar citeodată şi spre desfăta­
rea ta...
Astfel fiind, vom incepe povestirea noastră arătind cum in
zorii zilei de 7 martie 19... un grup de navigator! se afla in ca­
bina de observaţie a vasului blindat "Victory IV". Vasul înainta
cu o nemaipomenită iuţeală pe apele Nordului şi era minat de
puterea descătuşată a atomilor.
Deodată, unul dintre navigator!, secundul Tom Border, supra·
numit Ţiparul, din pricina agilităţii de care dădea dovadă, sur­
prinse o zvîcnitură puternică pe ceasul aparatului.
-·Un gheţar! strigl el fericit şi nu-şi mai glsi astîmpăr.
Un ghelar, domnule căi}itan.
Citpitanul Johnson era mult mai potolit decit secundul, Tom
Border. La rindul său, îşi aruncă privirea pe aparat şi mormăi cu
·
pipa între dinti :
- Mda, un gheţar ...
Apoi, ştergindu-şi pipa, luă o atitudine solemnă şi rosti grav:
- Un ghetar la orizont! ln m;mele majestăfii sale, fiţi gata
de atac!
In adi!văr, misiunea navigatorilor de Jte corabia blindată ,.Vic­
tory IV" era aceea de a da bătălia cu ghefarii. In numeroase
•·;nduri, bombardamente şi explozii au transformat in pulbere acei
uriaşi de gheafă.
Spectacolul Mtăliilor cu ghejarii era de o mirefie umca.
Imensa masă p lutitoare, în mal pufin de o frînturi de secundă,
devenea o i nfinitate de pat"tlcule scîn teietoare care acopereau în·
lregul văzduh. De acolo cădeau sub forma unei ploi fosforescente,
l·e îmbăta privirea şi inima. Toate acestea insi nu constituiau
un simplu joc gratu!t. Se urmăreau anumite obiective ştiinjifice
�i econt•mice.
Cercetări amănunţite au dovedit că uneori există în ghetari
avuţii nebănuite �i rămăşiţele unor civilizaţii de mult amurgite.
Au fost astfel scoase la iveală numeroase mărturii de o nepreţuitli
nloare: vase de aur şi platină; pietre care prin strllucirea lor in­
treceau cu mult razele verzi ale smara!delor ori cele albastre ale
safirelor şi care prin m!irimea lor puteau sta alături de ouăle de
�truţ; plante ciudate ; animale amfibii cu forme nemailntîlnite
' ���. .

3
şi multe altele. Dar adevllratul scop al acestor npedifii era de a
descoperi in vasta şi incremenita singurll.tate a ghefarllor mlnereurl
de mare pret.
Pînă la urmă, procedeul de a bombarda muntii plutitor! de
gheafă, s-a dovedit a nu fi tocmai cel mal potrivit.
O dată cu pulverizarea blocurilor se prll.pădeau şi unele din
aceste pretioase mll.rturii ale trecutului.
De aceea, in ultimele expeditii. fusese aplicat cu mult succes
un alt procedeu : acela al topirii treptate a ghefarului. De indată
ce aparatele fixau pozitia exadi a masivului plutitor, cîteva tor·
pile de proportii obişnuite ţîşneau de pe vasul explorator. Dar
torpilele, ciocnindu-se de gheţari, tn loc sl Iacă explozie, pătrun·
deau adinc, inşurubindu-se In peretii lor strălucitori. Acţiunea lor
incepea abia acum, o acţiune tentl, cu totul deosebitl de bine­
cunoscuta actiu� explozivă a torpiletor marine.
Manevrate de pe bordul vasului explorator, ele deveneau pur
şi simplu un izvor nesecat de lilvă incandescentă care se infiltra
in carnea ghefarului, topind-o Incetul cu Incetul şi impiedidnd, tot­
odată, reinghefarea masei topit�: printr-un fluid continuu de aer
fierbinte. Astfel, orice observator putea constata fără o deosebiti
osteneală cum se produce in scurtă vreme o gîrbovire a ghefaru­
lui atacat, o imputinare, o dislocare de blocuri şi pină la um1ă o
totală topire.
Cind răsună binecunoscuta comandl a lui Johnson: .,Un ghe­
tar la orizont 1 Fiti gata c;le atac 1" in jurul Tiparului se adu­
nară in grabă două echipaje : unul care lansa torpilele purtătoare
de favii incandescentă şi altul a cărui misiune era cu mult mai
anevoioasi : de a ciuta urme de minereuri. Fireşte, cea de-a doua
echipi era numeroasl şi in intregime alcitalti din navigator! in·
cercafl. Printre el se aflau Mac lntyre tatii fi fiul, oameni de o
mare temeritate ti care acţionau intr-o deplină şi uimitoare uni·
tate de mişciri. Initiativa unuia era pe lor. c:ompletată şi desăvîr·
şită de celăla It.
-2-

Atacul a durat aproape patru ore încheiate. In cabina de ob·

servafie, căpitanul Johnson urmlrea pe ecran fiecare ·fazl şi in•
tervenea cu o comandă 6ciJ11i ori de cîte ori socotea că este tre­
buinţă.
Cititorul aşteaptă poate unele amănunte In legitură cu des­
făşurarea bltăliei care a avut loc. Cu multi plrere de rău, poves­
titorul nu-l poate satisface această dorintă, intrucit ar insemna sa
�e îndepărteze de la obiectivul povestirii sale, încărcînd-o cu unele
detalii, desigur, interesante, dar care nu pot contribui cu ni·
mic la inaintaru naratiunii de fafli. Povestitorul poate cel mult
să-i relateze in puţine cuvinte una dintre isprăvile celor doi Mac
lntyre, tatăl şi f iul, ispravă care, de altfel, ne introduce in insuşi
miezul acţiunii.
La un mom en t dat, cei doi temerari navlgatori, manevrind
nişte aparate emiţătoare de ultrasunete cu care topeau �i dislocau
porfiuni de ghelf1ă, zliriră Jucind sub un strat subţire şi transparent
ca o stidi nl1te rotogoale de metal galben.
--... Hello boy, spuse tatăl, aici trebuie să Re un tezaur cu
l'trihtth:l 'Wnuti de aur.
 - Caa1 aJa ceva. r lspunse Mac lntyre fiul şt-I ficu cu ocltiul
In aula.Ji timp, prin difuzorul minuscul pe care I aveau pe
-

piept, 11uiră !Jiasul cipitaaulul· Johason :

- Awfi rriJi si nu se piardi nici uq din monedele ghite 1
- Al naibii lup, a auzit ce-am vorbit şi �e teme d•l vom fu111o
rosti Mac lntyre tiut.
- Crede cJ toati lu���ea-i ca eJ. adăugă tatil fl·şi coDtpletl
spusele ca o teribilă lajurătari naarinireasci..
Nu sintem siguri dad microfonul deschis a tran sJDis urecld­
lor clpitanulai Jobnson ace st scurt clialor iatre tati ti fiu.. Ceea
ce putem afinua cu certitudine e faptaf ci a urmat o nouă �
JMlldl adresată Ţipuului :
- Secun• Tom &order, urmă�te lolleaproape pe cel doi Mac
lntyre ! Secund Border, ai gl'ijl ai na dispară ceva 1
In citeM clipe. Ţiparul se şi afla llari cet doi incercafl eavJ ­
gatori. Dar, in local presupusuhll tezaur, li fu dat si gheascl
cu totul altceva.
- Unde-s mOMdele gisite ?
- N-am răsit nici o .-one dl. Dar peste o comoarl tot :1111
dat, spuse zimbind Mac latyre.
- A f ati gbit poate pietre prrepoase?
- Na, aa-i 100rba nici de ur, okJ de pietre pretiease ...
la clipa ;M:easta, in lllicrefoa Sllnl din nou JlaSlll lui JohJUOn:
- Secuad T0111 Bonfer, 1141 te Iba prostit 1 Am vă.wt cu ocldl
JRei pe eera. cin4 cei clei Mat la(yre u scos din ghetar un sac
ph cu monede mari de alll'.
- Aţi auzit ce spane comandaatul ? Unde-i sacul ? PredafH
numaidecit, pinl nu-i prea tirziu peatru vot
Mac httyre, cAutind si zimbeasc:l, 11 pofti pe secundul Border
sl exanllne!e împreună sacul sCGs dia gheţar.
Sacat era un fel ele maRta lunal ostl�scl. cu glual şi cu
nasturi lucl&ori de metal, pe care îi luaseri la inceput drept blnuf.l
de ur. Iar în manta se afla. cum era liresc sl se afle: posesorul
Dlantalei. Un om min!Uiat conservat, cu trlsătarl enerrice, volun­
fJire, cu plete lun ri fi aJe cirai veşminte arltau, firi putinţă de
1ndoiaJă, ci era un călitor a) vea c u rilor trecute.
- Nu-l şi aceesta o comoară ? rlse-n aasul hu Tom Border
Mac latyre fiul.
Căpitanul Johnson, care urmărise pe ecran scena descoperirii
acestui ciudat cllltor, in lmlfttaua pe ca re o luase drept un sac
plin ca aur, diCiu o neui comandi.
- Aduceţi-1 intediat pe ltord ! Nu vl atingeţi de bua:una­
rele lui 1
- 3 -

Pe vasHI "Vidory IV" se afla şi un medic-, uu toc mai Hnăr,

pe nume Sam Batle. Satle dovedise într-o vreme o mare pasiune
,mnţifidî. Această pasiune era, de altfel, şi motivul care-I fku
sl se angajeZe ca medic pe vaporul explorator ,.Yt.ttory lV". Cint
fu încunoştiafat de Jolmson ci pe bord fu�ese adusi o făpturi
omeneascA. minunat conservati .în ghetar, el aproape ci zltură, 1•
pins de curiozitate şi nerăbdare, spre cabina de observaţie, unda
se afla. întins pe o masă pretiosul trofeu.
Jobnsoa, wb privirile batjocoritoare ale celor doi Mac lntyre.

5
il scotocea tocmai prin buzunare. Dar spre dezolarea lui, in locul
obiectelor de mare pret pe care nădăjduia să le descopere, nu gă­
sise decît o busolli, o harti marină, un ceas cu lant de nichelt
un certificat de identitate pe care nici Johnson, nici Tom Border
nu avură curiozitatea si-1 cerceteze şi, in sfîrşit, infişurate intr-o
batistll, două păpuşl: un bărbat şi o femeie. Chipul distins al băr­
batului era impodobit de o bărbută castanie. Cel al femeii scin­
teia de o negrăitli frumuseţe. Avea gene lungi, mlităsoase şi tră­
�ături pure, armonios îmbinate.
Ambele plipuşi erau atit dt iscusit executate, incit ai fi putut
crede di-s două minuscule fiinte omeneşti. Păpuşile erau inveş·
mintate in nişte costume care se purtaseră cu veacuri inainte, aşa
cum purta şi ciudatul călător, in buzunarul căruia au fost găsite.
Costumele lor păreau a fi insi mult mal scumpe.
Bati� era un om timid din fire, cum se intimplA să fie unii
oameni indreptati către anumite preocupări ştiinfilice şi nu au un
contact prea aprotJiat cu semenii lor. Cu toate acestea., cind 1-a
zărit pe Johnson şi pe Border scotocind prin buzunarele clilătoru·
lui din trecut, nu şi-a putut stăvili pornirea de a exclama indignat:
- Dar bine, mister, de asta vă arde acum ?
ŞI, fărl să-i mal pese el disciplina impunea o atitudine de
respect ierarhic fată de comandant, il împinse cit colo şi aproape
eli se năpusti asupra călătorului scos din gheţar şi incepu să-I
cerceteze, cu uimitorul gind eli I-ar putea readuce la viafl.
Poate nu vei crede, cititorule, cele ce-ţi inşirlm noi aici, dar
lucrurile s-au petrecut aidoma. lnchipuiti-vli! Organismul acelor
fiinţe, menţinut in conditii cu totul neobi şnuite, a depăşit limi·
tele unei existente umane, conservindu-se timp de mai multe se­
cole. Iar acum, ciudatul călător putea fi readus la o existenţA
normală, ca a mea ori ca a dumitale. Da 1 Intocmai aşa !
Şi aici e cazul sli arătăm că mi�tnitoarea pasiune ştiinţifică
a doctorului Balle a fost aceea care a si:ivirşit această minune.
Nici de data aceasta nu vom intra in descripţia amiinnntelor
tehnice. Socotim că e de ajuns să spunem că, adaptînd la ne­
\'Oile momentului cel mai desăvirşit aparat de trezire la viaţli a
fiinjelor marine inghetate, după o muncA titanică şi ajutat de cei
rioi Mac lntyre, transformati in ·asistenţi, 8atle reuşi să-I facă
pe Originalul prizonier al ghefarului să deschidă c-::hii şi să se uite
mirat in jurul său.
- Evrika ! strigă transpirat şi fericit Batle, aidoma lui Arhi­
mede, cind descorerise faimosul principiu care-i poartă numele.
Bucuria fu însă de scurtă durată. O nouă toropeală învălui
conştiinţa celui abia trezit şi acesta recăzu in somn. Urmară clipe
de deznădejde şi poate că, fliră îndemnul celor doi Mac lntyre,
Batle s-ar fi lăsat păguba�.
- Eu zic să mai încercăm o dată ! Sj:useră bătrînul şi fiul.
- Bine, si mai încercăm 1 conveni Batle. stimulat de in-
c-rederea celor doi marinari. De rlata aceasta, izbinda a fost de­
plină. ..Pacientul•• se trezi cu adevărnt. Cind fu in stare sl se
mişte şi să vorbească, r.rimul gest fu să-şi caute batista cu cele
două minunate pipuşi şi să intrebe in acelaşi grai în care se ex­
Primau cel de pe "Victory IV":
- Unde sint Gatina şi Beloger?
Intre timp Johnson, cuprins de păreri de rău că nu a g·li�it

f
 ceva mai de preJ, îşi aruncă intr-o doară privirile pe certificatul
de Identitate găsit asupra cilălorului readus la vlaţi. Deşi cerneala
se ştersese aproape cu totul, Johnson reuşi să citească numele call­
grafiat pe prima filă. Făcu deodatA ochii mari, ncvenlndu·l si
creadă, Cit era el de calm, o asemenea descoperire 11 umplu de
uimire. Mai citi o dată şi apoi, pentru a se incredinta el\ nu se
înşală, inlinse lui Border certificatul.
- Se�und Tom Border, ritcşte, te rog. cu glas tare, numele
captivului nostru.
Border lui certificatul şi, ducindu-1 aproape de ochi, silabisi :
- Gu... Il... ver ...
Cititorul este poate dezamllgit el povcstitorul nu 1-a rezervat
lui Guliver o apariţie mal spectaculoasll. şi el a folosit binecunos­
cutul procedeu : viaja adormită între gbefurl.
Ei bine, n·are dreptate! Povestitorul a socotit că un aseme·
nea vestit navigator nu putea fi Răsit decit ln mijlocul apelor,
chiar dacă intre timp au inghejat din pricina anumitor ,,pcripefll"
ştiinţifico-fantastice, cunoscute din cărţi...
Aşadar, Guliver fusese readus la viafl 1
Cine n-a citit isprăvile acestui celebru navigator, popasuri le lui
in fara piticilor, uriaşilor, a ncchezllor, in descrierea suculentă şi
fermeditoare a nu mai puţin celebrului scriitor fonathan Swift?
Pentru a-şi împrăştia orice umbră de îndoială din suflet, John·
son se repezi la captivul readus la viaţli, care tocmai co!Jora
de pe masă, şl-1 întrebă cu glasul sugrumat de emoţie:
- Spune-mi, spune-mi, dumneata eşti cu adevărat Guliver!
Guliver zimbi. 1 se pl!rca cu rios eli oameni care vorbesc ace­
laşi grai cu el să-I întrebe dacă este cu adevărat Gul iver cind
el nu-şi dezvăluise fali de nimeni încă Identitatea. Vru să-şi
scoată certificatul din buzunarul interior al vcstonulul, dar constată
că e gol. Atunci, amintindu·şi parcă ceva, redeveni dintr-o dată
foarte serios şi întrebă aproape răstit :
- Unde sint Gatina şi Beloger ?
- Cine ? Jntrebă la rindul lui Johnson.
Auzea pentru prima oară aceste nume ciudate.
- Gatina şi Beloger, stărui Guliver lovind cu pumnul in masă.
Cind mi-am dat 5eama că se va produce naufragiul i-am· infăşurat
intr-o �a\ist� ş\ i-am pus aid, in buzunar. Iar tind m-am deş1ep·
tat din indelungatul meu somn, nu i-am mal aflat acolo. Unde-au
d ispllrul ?
Abia amm se dumiri Johnson că Guliver intreba de cele doull
păpuşi, pe care el·, neglsind altceva mal de pret, le şi dosise.
- A ! \'Orbeşti de păpuşile ;tcelea mititel� ? ...
- Ce pipuşl? il intrerupse Gu!iver. Sint oameni ca mine
şi ca dumneata!
- Oameni ? Ce fel de o:�meni? întrebă de data aceasta doc·
forul Balle, presimfind că se afli inaintea unei noi surprize. .
- Sînt locuitori ai Liliputaniel, pe care l-am poftit să mă
tnsoţeascl la intoarcerea mea din a doua călătorie in fara lor.
Mac lntyre tatii işi lovi ledorul cu cotul :
- Ai auzit?
Intrebarea lşi avea tilcul ei. Pentru Mac lntyre fiul nu exista
lecturi mal pasionantll decit ,.Cilătoriile lui Guliver in ţara piti­
·

cilor". � aceea nici nu răspunse tatălui slu, el Incepu si cautP

7
ca infrigurare prin cabina ile oiMiervaţie pe cel doi locui tori al
LDfputaniei. Pi tldi... pit ki i despre care citise atitea In cartea hd
Swift se aflau, aşadar aici, în hnetliata tai apropiere. nar u•de-or
IJ dlspirut ? Dear iRalnte cu c�va clipe Ju�serl triRtifi deoparte
Intr-un colt, iar acum, poftim, parci I-ar fi in ghitit oceanul. De lift,
Johnson avusese rriJl sl-i do&ească i ntr-unul din incipltoarele
sale buzunare tăinuite de clape fi cusituri.
Auzind insi că-i vorba de făpturi omenqtl, Joh nso n se gribl
ai-I . scoată la iveală. Ce-l trebuiau pi t ici ?
- laii-i, bilgui el puţin stinjenit de JMiviri le ironice ale ce­
lor doi Mac lntyre. In grabi... din nebăgare de seaml, au ajuns
ald... in buzunarul meu.
Guliver lui acele fipturi in pahni ti le privi cu durere. Zăceau
Inerte, şi nimic nu trăda ci ar mai fl fon bt viaţl.
- Sănnanii, rosti el grav. Au fost r lpuşi de vitregia vremu­
rilor prin care am trecut.
O lac rimi grea se pretinse pe obrazul vestitului călltor.
- Un om ca dumneata n-a r trebui si plîngi 1 spuse Johnson
şi strîmbi ne multumit din nas. 11 clecepţiona purtarea lai Guliver.
Auzi , si pli ngi peatru nişte pi tici 1
Iar Ţiparnl, deşi nu rosti nici un · cnlnt, fii Jn tetul ele pl­
rerea comandantului si11. Cel doi Mac Jntyre lrnpreună aa doctorul
Sam Batle erau iASă de altl plrere. Iar acesta din ttnni formulă
chiar o l a pidară cugetare, pe care o subscriem şi noi din toati
inima:
- Un om cinstit nu trebuie si se ruşineze de lacrimile sale 1
Ma c fntyre fiul li mtrebi atunci pe latle in şoaptă :
- Oare cu ei nu se poate înfăptui minunea săvîr� cu
G uliver?
- Nu-l vorba de nici o millllne, cl ·de aplicarea unor principii
ştiinţifice, i-o retezA Batle, care nu putea suferi n ic i măcar intr-o
convorbire amestecul minunilor in îndeletnicirile lui medicale.
- Fie ce-o fi, numai trezeşte-i ia viaţă , se rugă Mac lntyre
fiul de el.
- Hm, vezi, treaba-i naalt mai rrea. Nu cunosc organismul
pitkilor şi nu ftiu in ce fel poate reacţiona, răsp1!nse Batle.
După asemenea răspu ns, oricine s-ar fi aşteptat ca Ba.tle si-şi
\•adă ile ale lui şi să-i la� pe aui retăteni ai Liliputaniei la voia
intimplilrii. Lucrul acesta nu numai cii nu se întîmpJl, ci, clbnpo­
trivă, cu o îndrăzneală şi-o perseverenţă demne de o fir e adeviirat
pasionată de ştiinţă, el se stridu i sl-1 redea vietii.
Strădaniile lui, şi de data aceasta deosebit de anevoiease, furi
în cele din urmă incununate de succes. Trezirea mmasculelor f iinţe
fu profund enwţionantă. G atina, care-şi mişcă prima pleeapele
cu gene lungi ca nişte spice liliputane, rosti un singur cnint :
- Beloger!
Deloger se ridici din încretwenirea somnul•i, tot cu numele
Gatinei pe buze. Iar apoi, regăsiţi şi fericiţi, amiadoi aa întrebat
deodată:
- Unde-i Guliver?
Guliver ii luă din nou in palmă. De data aceasta, ua zîmbet
de imensă bucurie ii lu mi na dripul.
Cei doi piti ci se urcarA iK! �Jratul lui Gutiwr şi, Wocraai ca
nişte cepii, se jucari, ti se zlleapirl pe amiFal ·ti ia pirul kiL
Mac lntyre J.iul U privea ca Jaah1dnat Nll·i veaea sli creadil că
Inaintea ocllllor ae elsesc ren1111l1 fll erei din cartea lui preferati.
Şi, intr-atlevir, intîmpluea nu era una de toate zilele.
Dar si revenim la povestlrea noastri şi să incheiem capitolul
Intii. Ap cu m am mai arltat, Johnson tncepu să fie nemullwnit
de purtarea se ntimenta Ui a lui Guliver ti. in general, de intorsă­
tura pe caR o hlaseră lucrurile. Nu ştia nici cum va li privHl
de c:itre COftducerea "Fundatiei şUintilice Morisson", in slujba ci­
reia lucra, ad&tCerea unor asemenea .,plocoaoe", in loc de minereu­
riie căutate.
De aoeea, UrK a mai sfa mltft pe ginduri, ordooi oamenilor
săi să pbăsească de iodată c.ahina de observatie.
- Sec.und Tom Border, medic Sam Batle, ma.riaarl Mac latyre
swior şi junior, treceti pe bord la raport 1
- Dar cu musafirii neştrl ce facem ? avu Satle curiozitatea
si lntrel»e, călcînd încă o dati disciplina.
- Ei rimin deocamdată aici. c.Upunse sec Jolu16on. Encutali
ordiool! ,
- Velleţl .•. eu. •• eu aş fi vrut să-I studiez, replică Baile.
- Nu f'fiu r.e intenţjl ai dumRea.ta, dar pe acest vas eu co-
OWICI.
1 n fa fa acestei atitudini intraasigente, doctorul Bat le Ieşi din
iacipere primul , nu liră a face cu mllla un semn Ale prletenie lui
Goliver, lui BeJoeer şJ Gatioei. Dupl el ietirl cei doi Iliac lntyre
� Ţljlarul. Ultimul car.e părisi incAperea fu Johnson, care, aJuns
afară, risuci de două ori clteia 1n brusca aecretă. Astfel, Guhver,
Beloger fl Gatina scltimbar.ă pentru un nwment i nchisoarea pc·
jJtrilor cu aceea improvizati a c.a binei de ob5erPiatie.

CAPtTOLUL lf
- 1 -

DUJ capitalul precedent cit.itorul a putut afla că Joflnson se

temea că aducind ,,p'lownul'' viu scos din ghetar, si nu primească
o aspră admonestace din partea forurilor conducătoare ale ,.Fun­
daţiei ştiiujiflce Moris&on". Această temere nu e1"a dliar pe de-a-ntre­
guJ lipsită de iadreptăţire. Fundatia Jnorisson h1sese întemeiată cu
dteva deceltii inainte, in scopul cercetlrilor ştiinfifice. Du în actul
de wnstltuire al fundatiei se prevăzuse în · mod expres claun ca
toate aceste cercdiiri si ducă la tm.bo(�firea patrimoniului trastului
.,Morisson and Morlsson", care controla numeroase şi spornice in­
treprinderi industriale şi comerciale.
Şi acum Jobnson îşi frămînta mintea C1J fel şi fel de irrtre!Jări,
cărora n.u i z butea să le dea .răspuns şi care toate laolattă puteau
fi reduse la una singurii: în ce chip vor putea GuHver, Gatina
�i Be loger să contribuie la imhQgăţirea patrimoniulul firmei ,.Mo·
risson aod Morisson"?
Jobnson nu era un om dotat cu prea multli imaginaţie. Dar
chiar de ar fi fost dotat de la natură cu cea mai lu11niantă fan·
taie, tot n-ar li pldut să bănuie întorsătura pe care aveau s-e ia
I:.U:rwri� lia OIUm.a.i citeva zile după întoarcerea l.ui in tară.
Tnlt:r-lldevill', de indată ce s-a aflat de aducerea aptiovilor din
r!Jcjv, JoiiMon fu pur şi simplu asaltat 4e reporteri. Era o ade-

.9
.,·liraţli cursli llupil senzaţional, ti prezenţa lui Gullver şi a celor
tloi pitici constituia pare-se un material care stimula din plin
.:�ceastli cursli. Intreaga presl, apartinind celor mal potrivnice gru·
puri, publica pe prima paginii, cu l itere de - o şchioapă şi pe cit po·
,.ibil cu ilustraţii inedite, amănunte In legătură cu deso:operirea
expediliei de pe vasul "Victory IV". Recordul celor mai senzaţlo·
nale ,tiri il deţinea l nsă ziarul "Tel'!graph" in cele trei ediţii, de
dimineaţă, prinz şi searll, precum şi postul de televiziune "M.M."
Explicatia acestui succes e cit se poate de simplă : atit "Telegraph"
ci& şi postul "!'tt . M." aparţineau lui "1\\orisson and Morisson". Cum
este 'i firesc, intimplarea relatată cu lux de amănunte de intreaga
presă stirni un puternic ecou in opinia publicli.
Titlurile reportajelor intlnse pe citeva coloane şi ticluite cam
in felul acesta : ,.Misterul din gheţar", "Guliver, idolul pitici·
lor, trăieşte", "Dar uriaşii unde sint?", "Un om de citeva se­
cole 1 1!", "Mai tare ca timpul", ,,Liliputania, ţară a miracolelor"
etc. ·etc., treziră o legitimă curiozitate i n rindurile milioanelor de
cititori. Cu prilejul diferitelor manifestlirl publice care aveau cu
totul alt obiectiv, participanţii cerură stăruitor sli-i vadll pe Gu·
l iver şi pe pitici. Pinli la urmll, se organizară intruniri uriaşe al
diror unic rost era ca forurile calificate să ia cunoştinfll de dorinta
colectiv! de a-1 vedea pe eroii din ghetar.
Această m işcare dădu imbold lui Robert Morisson, preşedin­
tele consiliului de administraţie al consorfiului "Morisson and Mo·
risson" - u n bătrîn de vreo şaptezeci şi cinci de ani, sănătos tun,
dar căruia ii plăcea să simuleze crize cardiace şi a cărui neostoi tă
patimll era aurul in diferitele lui forme - să punll la cale orga­
nizarea unei expozitii internaţionale : ,.Expoziţia Guliver". O ase­
menea expoziţie, in care Guliver, Gatina şi Beloger ar fi avut
rolurile pe care-I au, de pildă, maimufele ori girafele i ntr-o mena·
jerie, ar fi adus venituri comiderabile consorţiului, lovit de-o cri ză
acntli şi inevitabilă.
Şi fiiră îndoială că bătrînul şi-ar fi adus la Indeplinire intr-un
viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat acest proiect dacă, prin
criza acută �1 inevitabHă de care pomenim, ar fi trecut numai
amintita firma şi nu chiar insăşi tara lui Guliver. .
O mică, foarte miel paranteză ne va lămuri pe deplin des­
pre ce este vorba. Intr-adevăr, e suficient sli arătăm eli sistemul
colonial, care susţinea eşafoda)ul imperiului, primise în uliima
vreme puternice lovituri. Spinlirile încovoiate ale popoarelor �in
colonii s-au îndreptat una cite una, azvirlind povara secui�r:l a
"civilizaţiei" introduse cu sabia.
Nici concentrările de trupe, nici zgomotoasele :>men:nrări �r.l dis·
trugeri hldrogenice, nici blocada economici şi nki 1!1� tneioJe de
acelaşi gen n-au izbutit sli zligăzuiasdt irezi�tlbil.1 <iorintl de a
t răi mai bine, nici urmările con::rete ale <\aste,· dor;nţe. fire;.tc,
un sistem obişnuit să-şi duel viaţa opulerttă aprClape ext!usiv cu
mijloacele lui Shylock SIJportă anevoie 'tsemenea lovituri.
Nu vom intra nici de data aceas�.l in prea multe amanunte.
Repetlm: situaţia imperiului era cit se poate de J!recară şi ea pri•
lejuise numeroase nopţi albe lordulul Weslinl[house, primul minls·
tru al ţării lui Guliver, lui sir William, mi!listrul pufinelor colon ii
care mai rămăseserli, şi celorlalţi colegi ai for.
·

Re�ina Carla Victoria Alnandra Ludovica a XIV-11 era de

10
:t�emenea pradă unei violente crize de deznidejde. Deşi n-a fl·
nut niciodată in mină un ac de cusut, instinctul el de femeie
ii spunea că o feslitură putredă nu mal poate fi utilizatl ca lumea,
oricîte petlre i s-ar pune ...
Cu aceasta vom inchide paranteza şi vom trece mai departe.
Cind sir William află despre descoperirea din gheţar, in mintea
lui scăpără o idee. A�emcnea scăpărări erau destul de rare, totu�i,
pentru respectu l adevărului, trebuie să menfionăm ci ele aveau lor.
- Imperiul este salvat 1 rosti el cu gravitate.
Cu toate că era trecut de miezul nopţii, il chemă la telefcn
pe lordul Westinghouse.
Acesta tocmai aţipise dupll o injecfie somniferă. Valetului i-au
trebuit vreo zece minute pîni si-1 trezească. Buimac, lordul puse
mina pe receptor, dar cind zări pe ecran chipul fericit al colabora•
torulul său şi, mai ales, cind auzi glasul său dogit, care căpătase
une� inffexiuni tinereştl, dintr-o dati li pieri somnul.
- Vino imediat, porunci el.
In mai puţin de zece minute, sir William se afla i n cabinetul
lordului. şi-i expunea cu lux de amănunte Ideea care-I făcuse să
rostească istoricele cuvinte : ,.Imperiul este salvat !".

- 2 -

- Da 1 Imperiul este salvat 1

Aceasta era şi concluzia Jordului Westinghouse, după ce
ascultă. expozeul colaboratorulul său.
Şi contra r tuturor uzanţelor moştenite din generaţie in generaţie
şi respectate cu strictete din tată-n fiu, el ceru la ora aceea tirzie
de noapte să fie primit numaidecit de majestatea sa regina Carla
Victoria Alexandra Ludovica a XIV-a (in ţara lui Guliver, potrivit
unei străvechi tradiţii, consflnţită prin constituţie, la tron se suc·
cedau numai descţndenţi de parte femeiască).
Ctnd mareşalul palatu lu i, vicontele Rap, fu incunoştinţat des­
pre dorinţa lordul u i Westinghouse, se cutremură de groază.
- Dar bine, milord, il intimpină consternat pe Weslinghouse,
cum e cu putinfă să-mi cereţi un asemenea lucru ? Ori cit am
trăi iA secoiul democraţiei, ştij.i bine, conform protocolului, ma­
jestatea sa nu poate si vă primească decit miine la amiază, cel
mai devreme.
Westinghouse nu era omul care să se lase uşor com•1ns. Dim­
potrivă, atunci cind socotea că este cazul, dezlănfuia un adevărat
potop oratorle, ca să convingă el pe altul. De data aceasta, proceda
la fel. Cu toate acestea, vicontele Rap rămase absolut neinduplecat.
Regina nu putea fi treziti. Intransigenta lui Rap i l in:lispuse pe
Westinghou�e. Totuşi nu-l împiedică să ia măsurile pe care le
socotea necesare.
- Bine, atunci vom convoca intii Consiliul de Miniştri şi
aj:oi o voi ruga pe augusta noastră s.uverană să mă primească.
Sir William, pregăteşte-fi te rog expozeul pe care urmează să-I
rmteşti in faţa Consiliului. De asemenea, ·pregăteşte şi decretul
spre a-1 prezenta miine la amiază majestăţii sale spre semnare.
Consiliul de Miniştri care avu loc la orele 8 dimineaţa ascultă
cu religiozitate expozeul lui sir William. Apoi, după ce acesta se
a�ed. obosit şi transpirat pe scaun, M�rjory, lord al sigiliului pri-

11
vat. se ridici de fa loc ul slu fi, cu l acrimi in ochi, n imbrătiJă
pe w William.
- Seu.. acu•pal meu, se bllbii el dllpl aua il na DbiceiuL
Seu... scumpul meu... lm... Imperiul e... este
..• sa- salvat!
Pe rind ceilalti membri al guvernului pmldat de l or du l
Westinghause rqtelarl gatul lui Marjory.
- Da. lntperiul este s al vat 1
Aceasta era cottduzla i R t � ufut Consiliu de MJnl�tri. alcătuit
din lorzi, conţl, berenefl, vlcont,i şi sirl, eamerri cu o indetuAgală
experientă polttld, incănmţiţi in slujba imperiului şi a intereselor
sale.
Şi u11111 iati ceatiRutul acestui istoric doculllefll. adoptat de
cabinet ul Westlnghouse şi sup•s spre s���maR majesdtii saJe reg-ina
Carla Victoria Alexandra Ludevica a XIV·a.
.,N<Ji, Carla Victoria Al ex an dra Ludovica a XLV-a, prin
mila celui de sw.9, regină a n!gatuJ ui şi impărăteasă a in\reg;.lui
imperiu unit pe vecii vecilor, scoboritoare directă· a marelui. Edgar
Cel Voios, intemeietorul Casei Florag:enet, şi a luisei de Brabant,
ducesă de Gloeester şi vicontesi de Talllladge, stăpînitoare deplină
a drepturilor trartsmi-se prin gra-tia divină asupra popoar elor rega·
tulul şi imperiului unit, avînd în vedere raportul primului nostru
servitor, lordul Westinghouse, am decret a t şi decretăm :
1. Teritoriul linutulul liliputania, cu locuitori şi avulii, terl
·

torlu descoperit de cetăţeanul regatului şi imperialai nostru, Guli·

nr, se integrează pe vecie reg;�tului' şi Imperiului aoatra devrnin!l
astfel un dominion i mp erial .
2. Aceasta corespunde tn totul şi dorinţei Liliputaniei, dorinţă
traumiaă prin delegaţi spec:iafi.
3. Peuiru tndf!JJiinirea intocmai a misiunii aoastre civilizatorii
se vor lua de urgenţă măsurile de rigoare ia vederea introducerii
nefutirziale a legislaţiei regatului şi imperiului aostru în Lilipn·
tania.
4. Cabinetul priDIIUiui nostru se"itor, lordul Westinghouse. este
tnsărcinat să aduti la îndeplinire cele aJjK'inSI: 1n pRzen\.ul
d�ret

Semnat mano proprio in palatul Tamberl:nul

Carta Victoria Alexandra Ladovica a XIV-a regină împărăteasă"

-a-

Publicarea acesbti Uc:u men t a stirnit - aşa după CIUli er a de

aştejltat - o mare llerbere ia opinia pubUci mendiali. Intr-o
VRme cind lupta ilnpDtriva ulthnelor rinlişite al• coloniaHsmulul
·

luase o amploare mlreaţă, ţara lui Gulivtr, coaclusă de regina

Carta Victoria Alexandra Ludovica a XIV-a şi de guvernul Westing·
house, se preJltea sl-şi extindă tentaculele asupra unul ţinut inel
necunoscut.
N4l vetn stărui asupra protest-elor in diferite forrne şi de pro­
porpi uriaşe care se revmau atit din interierul tărif cit şi ·din
afară. Atft folosit î• moci intet�tionar expresia "se revlrsau", ifto
trudt comparafia care se face de obicei cu valurile neostenite ale
.arw este de data aceasta cum nu se poate mal potrivitl.
lnt1'-allevlr, ca o mare care-JI trimite firi contenire taJu dapl

12
talaz asupra. maiUl'ilor abrupte şi ms1poase, aşa era şi mJşcarea
pro testar ă stlrnitii de hotiirirea l ua tă de a transforma Liliputani11
intr-un dominion imperia t.. Cu toale acestea, guvernul Westlng­
house îşi continua, mai mult ori mai putin, lini�t pre gătirile iD
'•ederea p reluări i terit oriului descoperit de Guliver.
Trebuie să menţionăm aici că in rînd uril e acelora care pro­
testau cu străşnicie impotriva transformării Liliputaniei in do­
m inion Imperial se af la şi p reşedintele consiliului de administraţie
a l consor(iului ,.Morisson and Morisson", bătrlnul financiar Robert
1\\or�sson, pe care cititorul a avat prHe jul să-I c unoască chiar in
cuprin sul acestui capitol. Motivele car e il determinau pe acest ex­
perimentat om de afaceri. să se împ o t r ivea scă erau cu totul altele
decît acelea exprimate de imensa majoritate a celor ce prot es­
tau .
El se vedea pur şi simplu lezat în interesele sale per sona l e. In
petiţia inai ntati direct suve ranei , prin intermediul mareşalului Rap,
membru in consiliul de administratie al conso rt i ul ui, Robert Moris­
son invoca drept ul sfînt a l proprietăţi i , inscris în bula "Rabeas
terram", şi care fusese acum cllcat in pici oare. Socoteala lui Mo­
risson era foarte simplă, şi ea l)oate 1i înfăţişată prin unnltoru\
sllogism:
,.Liliputania a fost desceperită de 6uliver".
"Guliver îmi aiJ&rţine, respectiv trustului c Mori sson and Mo­
risson:o".
"Aşadar, Liliputania a.p arţla e trustului «"Morisson and. Morisson-»".
In încheierea petiţieî sale, Robert Morisson ruga fierbinte pe
augusta stă pînl a desti nelor firii si aprecieze justetea argumen­
telor Invocate şi llsa s ă se strecoare destul de transparent amenin­
ta rea ci se va adresa inaltuJui tribunal din lfussex. denumit Domus
legis, care avea căderea si judece litigiile dintre stat şi parti­
culari.
Poate că bătrfnul pm de afaceri s-ar fi adresat acestui suprem
for judec ătore s c, aJ cinti membri erau detiniitorii acţiunilor "Mo­
risson and Mmisson" clacl, in ultimul moment, sir William nu i-ar
fi cer:ut o întrevedere. Intilnirea avu loc în biroul lui Morisson şi
promitea a li furtunoasă.
Sir WitHam, ficind apel la sentimentele patriotice ale lui Robert
Morisson, îl rug ă si nu lntreprindă nici o acţi une menită să cauzeze
noi gr�ut:iţl guvermdu i. Dar Morisson nici· nu vru să audă de aşa
ceva. Atunci sir William ii arliti el din toate piirtile se adunau
deasupra lor nori grei. Dilerire ţlrl se şi adresaseră "Organizaţiei
i nternafiona t e a drepturilor popoarelor'', cerind si intervinA ener.gic.
Nu se ştia încă ce urmări puteau avea asemenea demersuri ficute
chiar de unele tiri considerate prietene.
De aceea, Robert Morisson se cuvenea să fie alături de regină
şi guvern in acele momente rrele. In fata acestei patetice Inter­
venţii; Morisson n-avu de formu lat decît o singură ohiectie :
- Bine, dar cine mă despi[gubeşte pe mi ne de pierderile sufe­
rite prin neorganizarea expoziţiei proiectate? (Cititorul îşi amin­
teşte, desigur. de intentia bltriaului finanl!iar de a organiza o ex­
pozqie i nternaţi o nală In care si fie prezentat Guliver, Gatina şi
Belo ger.)
Discutia alunecînd pe această pantă, lui s ir WiHiam ii fu foarte
uşor sl.-1 convingă pe Meriuon. Sir William il propuse si devină

13
preşedintele societăfli, cărei,t 1 se concesiona in mod exclusiv, pe
timp de 99 de ani, exploatarea tuturor av)l !iilor subterane şi terestre
ale Liliputaniei. Doar se cunoştea faptu f el Liliputania era o ţară
foarte bogatli. Şi apoi, cu noile mijloace tehnice, cine ştie ce nebă­
nuite zăcăminte s-ar mai fi descoperit. Aşada r, perspectivele se
deschideau cum nu se poate mai i mbietoare. Calmat, Morisson de­
clară că, plitruns de o lnaltă datorie patriotică, acceptă.
Astfel luă sfîrşit această intilnire care promitea să fie drama­
tică, dar care a fost doar practică : prin constituirea so:ietăţii
anonime "Guliver and· comp.".

CAPITOLUL m
- 1 -

Dat fiind eli din capitolul anterior lipse5te, ca participant direct

al acţiunii Guliver, s-ar putea naşte bănuiala eli el a fost de acord
cu toate cele tntlmplate. Ei bine, lucrurile s-au petrecut cu totul
altfel. Nu, n-a fost de acord. Ba chiar mai mult, el n-a ştiut absolut
nimic de combinatiile făcute pe seama lui.
După cum v-amintiti, l-am lăsat pe Guliver la sfîrşitul capito­
lului 1, incuiat in cabina de observaţie a vasului "Victory IV", îm­
preună cu micii slii prieteni Gatina şi Beloger.
Situaţia lui Guliver era, fără indoială, dramatică. El se trezise
intr-o lume cu totul străină, pe care n-o intelegea, şi ar fi, desigur,
Interesant de urmărit, etapă cu eta(lă, strădaniile lui de a se adapta,
de a ingusta gura prăpastiei care-I despllrţea de această lume. Nu
stil tnsă in intentia povestitorului de a face sondaje psiholc�ice. De
aceea, vom trece mai departe şi vom arăta că vremea petrecută în
cabină n-a fost cîtuşi de puţin plăcut ă · şi atit Guliver cit şi pitidi
îşi \'Or aminti cu durere şi re,·oiiă de acest prim contact cu reali­
tatea, după îndelungatul lor somn.
Părăsind Li liputania, Guliver invitase această tînără pereche
să-I insoteascli in patrie. Voia să le arate frumuseţea peisajului
natal de care le vorbise adesea, să-i găzduiască in familia lui, r.ă
le răsplătească omenia şi dragostea cu care a fost el însuşi găzduit
tn Liliputania. Dar naufra11iul nărnise toate aceste bune intenţii,
iar acum, readuşi la viaţă, după o îndelungată peregrinare prin
văile somnului, poftim, stăteau in�r-o cabină de vas, incuiaţi şi păziti
cu străşnicie ca nişte răufăcători.
Singurii oameni cu care puteau schimba cite un cuvint, t>rau
cei doi Mac Jntyre care, trecind peste dispozitiile categori �e ale lui
,

Johnson şi cu complicitatea marinarulul de gardă, veneau la fereastra

zăbrelită a cabinei să le aducă ciocolată. Astfel Guliver a putut alia
cite ceva şi din cele petrecute in omenire in decursul sutelor dt>
a'ni cit dormise In gheţar. fi uimeau descoperirile ştiinţei ş i mersul
inainte al tehnicii. Nu înţelegea, de pildă, cum vasul pe care se
afla prizonier putea, fără visle şi fără pinze, să-şi taie drum prin
valuri. Cei doi Mac lntyre se străduiau să-I llhnureasdi. Treaba
mergea insi anevoie. Guliver avea o hlinte ageri. · Pricepea cite
ceva. Dar multe lucruri îl rlimineau ascunse, nevăzute de ochiul
minţii. Ceea ce-l uimise însă peste măsură era faptul că in timp
ce o bună parte din tările l umi i tr::iiseră transformări de seamlî,
fara sa era inci acoperită de praful şi păienj�nişul unor idei şi

H
 '
tradifii cu to t u l nepotrivite. Tn paranteză fie zis. poate d tocmai
această impohnolire In smircurile tr-ecutului a inlesnit comu nicarea
şi intelegerea p i nl la un pu nc t a lui Guliver cu oamenii care erau
cu citeva sute de ani mai t ineri ca el.
.Cind Gullver şl-;a dat seama ci atit el cît şi oastJelii săi sint
considerati prizonieri, a fost cuprins de o nemaipomenftă furie . A
in ceput să lovească şi să zgiltiie uşa de otel, a strigat şi a cerut
să fie adus in fata comandantului vasului. Zadarnică risipă de
.
energie 1 Johnson nici nu se gîndea să stea de vorbă cu el. Gatina
şi Beloger nu se simteau insi cîtuşi de putin mihniti. Dimpotriva.
Erau fericiti că supravietuiseră peste secole unu i cumplit naufragiu
şi cii viafa le era deschisă inainte. chiar dacă pentru moment uşa
de otel a cabinei le stătea in cale, nu numai închisă, dar şi incuiata.
Cu multii gingăşie ei diutau chiar să-I consoleze pe Gulive r
şi să dea intimplărilor o nuantă glumeaţă.
- Gîn deşte-te prietene, i i spunea Beloger jucindu-i-se in palmă,
ce s-ar fi intimplat dacă am f i rămas în Liliputania ? De m u lt
am fi fost pulbere şi pămînt. Pe cind aşa, dac-am împărtăşit soarta
ta, iată, trăim 1
- ŞI nu numai că trăim, adăugă veselă Gatina, dar ne-am
păstrat tinereţea. Sîntem tot atit de tineri ca şi acum cîteva sute
de a n i.
Toale aceste delicate manifestliri de prietenie mîngîiau sutletul
lui Guliver. El le răspundea zîmbind, că. intr-un fel aveau dreptate.
Totuşi, nimic nu indreptăţea tratamentul barbar la care il supunea
Johnson. Răspunzindu·le astfel, Gutiver era din nou cupr in s de furie.
Se năpustea cu pumnii şi cu umărul asupra uşii de otel, care
însă rămînea, fireşte, nemişcată.
Fărl a fi pesimist, povestitorul trebuie să-şi mărturisească aici
în grijorarea faţă de starea de nervi a lui Guliver. Din fericire,
a�ostarea vasului în portul Worcester a pus capăt fngrijorării sale.

- 2 -

La citeva zile numai de la ticluirea documentului care trans­

forma, cel putin pe hirti e, Liliputania dintr-o tară liberli intr-u n
dominion imperial, avu loc la curtea reginei impărătese Carl:t
Victoria Alexandra Ludovica a XJ V-a o grandioasă ceremonie t 11
care · prilej Guliver, Gatina şi Beloger fură prezentaţi suveranc i.
Guli ver, necunoscînd nimic din combinatiile guvernului Westing­
house şi ale trustului "Morlsson and Morisson", se simti mlgulit
ca el împreună cu oaspetii săi fuseseră poftit i la curte. Ei, da, a ş '
mai înţelegea c ă trebuie s ă se poarte lumea. T i părea bine să-şi
reabiliteze in ochii micilor săi prieteni compatriojil grav compromişi
de purtarea lui Johnson.
De unde să ştie sărmanul Gu liver că şi această ceremonie făcea
parte din planul lui sir Wi lliam şi al lui Robert l\1orisscn.
Jntr-adevăr, prezer.�area servea drept pretext pentru lansar�a
acjiunilor societaHi "Guliver and comp.". Ceremonia trebuia prece­
dată de trecerea pe străzile princijJale ale capitalei a unui impu nător
cortegiu, in mijlocul căruia se aflau eroii din ghelar. Micul burghez,
posesor al unui camet de ecooomii, avea să se conv ing i. cu propriii
săi och_i că Gulinr există în carne şi oase. De a!-emenea, d Lllipu·
tania i1u-i o poveste, de vreme ce emisarii ei - Gatina şi Belo!:e �

J5
 � aliturl de Gullver in trisura il la Daumolll. Ca ataro!, micul
burghez avea si-şi scoatA banii depuşi la casa de ecenomii, spre a-i
innsti in acţiunile noii societAti. Simplu şi ingea ios, nu ?
Pe de altă parte, cu ocazia prezentirii la curte, trebuia restită
in acest cadru solemn şi o formuli sacramentall prin care Ulipu­
tania se proclama de bunAvoie dominion imperial, potrivit paragra­
fului 2 din document, care glăsuieşte, dacă vă ominUţi, astfe l :
,.Aceasta corespunde şi dorinfei Liilputaniei, dorinţl transmisă
prin delegaţi speciali".
De&igur, cititorul a înţeles el Gatlna şi Beloger trebuia si
joace, firi voia lor, rolul delegaţilor speciali. In felul acesta, gu­
vernul Weslinghouse socotise să facă laţi presiunilor opiniei publice
mondiale şi cine ar fi putut obiecta ceva, dacă insăşi Llliputania,
de bunăvoie, se proclama dominion imperial ?
lată-i dar pe Guliver, Gatina, Beloger lăfăi ndu-se in somp­
tuoasa lrăsurll a la Daumont, trasi de zece minunaţi trlpaşi, toţi
de aceeaşi culoare. l!»e o parte şi de alta a străzilor erau masati
zeci şi zeci de mii de curioşi. Cordoanele de polijlşti abia reuşeau
să ziigăzuiască valul de lume ce ameninta sl se reverse peste
corteg i u .

- 3 -

Sala tron u l ui strălucea ca o diademi. � era ziua in amiaza

mare, tradiţia cerea ca lumiaările marilor candelaiiJe si fie toa�
apriase, iar nelinişiea HicăriJor ficea ca pietrele pretioase şi auriria
troaului şi ale veşmintelor curtenilor să răstringă luclri ameţitollf'e.
Trei bitii solemne vestiră sosirea reginei. Zumaetul care umplea
vechea sali a tronului se curmă ca prin farmec. Intocmai ca Marea
Roşie atinsă de toiagul biblicului Moise, s-a desflcut in doul ti
mul!imea curtenilor, lăsînd l a miJloc cale lmeră pentru paşii reginei.
O dată instalată pe tron, suverana şopti ceva prinţului consort
care şedea alături pe ta buret. Acesta la rindul lui i i făcu un sem n
cit se poate de discret vicontel u i Rap. Ceremonia prezentării putea
să inceapă.
l na i ntiod in fata tronului, Rap resti cu un glas cit mai protund
- aşa cum impuneau regulile stabilite cu secole in urnai - unnl­
tcarele cuNinte :
.,Majestate, robul dv. vestitul navigator Guliver, insotit de de!e­
galia specială trimisi de conducerea ţinutului Lil iputan ia, aşteaptă
să vi se poată prosterna la augHstele dv. piciHI'e".
La care Carta Victoria Ludovica a XIV-a ridică arătătorul miinii
drepte, ceea ce potrivit tradiţiei insemna :
,.Să intre !"
Atunci tobele i ncepuri să răpăie, iar trîmbiţele să sune. Acest
vacarm ingrozitor duri aproape cinci minute, in care timp toţi cei
de fală in frunte cu regina păstrară o neclintire de piatri. Apoi
perdelele grele de pluş impodobite cu smaralde şi salire, care ascun­
deau o u.şă secretă, furi date de o parte şi in sala tronului intrari
Galiver, Gatina şi Beloger.
Intr-atit de mare era puterea tradiţiei incit, pătrunzind in sala
fn?nului, GuUver nici nu-şi didu la început seama că, intre el tt
ce! care se aflau aici, era o distanţă de citeva sute de ani. Regina,
pnnful consort şi majoritatea curtenilor purtau veşmi nte şi perucl

l6
lntoc•ai ca pe vremea cind pirlsise el ţara oi pornise In lrinecu­
nt�scutete cilltorn.
Cu toată strictete• etichetei, prezenJa celor doi pilid sti nd
oarecare rumoare Îl\ rîndarile curtenilor. Ceea ce dldu privitikM'
vicontelui Rap o neincbipuitl ase111ă nare ctl ale hal Jupiler tonans
i n clipele de mare mînie.
Guliver se prosternA in fafa tronulai şi siruti cu pietate pante­
fui suveranei. La rinduJ lor, Gatina şi Beleger, care fuseseră aduşi
de un bitrin la.dteu pe o strivecbe tavi di aur, se apropiară de
pantoful reginei. Nefiind insi deprinşi cu com p Ucata ceremonie, ei
slrutară, în loc de pan&of, augustul picior aflat i ntr-un ciorap nylon
de cea mai fină calitate.. Atingerea aceasta provoci o uJeară gicli­
l itură, şi regi na, neputindu-se stăpîni, i ncepu să hohotească su.ilfire :
- Hi - hi - hi.
h1 aceeaş� clipă, întreaga sală a tronului fu zguduită de un ris
ltomeric. Pretocol11l cerea ca atuad cînd ride re&ina să bohotea:scă
şi curteoii, asUd că un ris monstru, care adlu:ea naai mall! a ne­
cheza! şi behăit, se iscă pe dată.
După trecerea acestui i ncident cu tot ul neprevAzut de melku­
losul şi prudent ul viconle Rap, urma ca Gatina şi Beloger si
rosteasd, in caHtate de ddegatl s�Je(iali, torm\lla sacramenta\ă de
aderare a LiHJIIItaniei la statutul imperiului. El trebuiau să repete
c11vi .. cu CIIYint dupi fordlll Westinghottsc textul formulei. C11
acest pn1ej se produse iRsi un al doilea incident de alti ntttllră
şi cu consecinte mult llllll grave.
lată cum s-aa petrecut l ucrurile : Guliver stătea in dreapta tro­
nului şi urmărea zimbind cum Gatlna şi lkloger se strltluiau s i
Pft1Mnte cit JHi corect c11llintele rostite în preafabil de primul
servitor a l reginel Dar, spre deosebire de dantneata, iuiMte cititor,
Guliver na ctmoJfea con(inutul şi semnificaţia. formulei. 111 mod
vag i se spusese ci micii oaspeti · vor trebui să prezi nte o111a rii
i n mwele Li l iputaniei. Ceea ce nu putea să-I supere cîtuşi de putil1
mai ales că uzantele diplomatke impuneau tnaAifestă ri de felul
acesta.
Cînd luă insă r.unoştinţi de formula rostită grav de- lordul
Westlngheuse, zîmbetul i se şterse de pe chip. lncrJIBtat, Guliver
fku un � i nainte. hrima-i bita puternic. Nu, el nu putea îngădui
o aamenea intanrie. Cum, aceasta să-i fie risplaţa datorati mldlor
fCM:uitori ai LUiputaniei ? Să It vindi libertatea ? Să-i transforme
in sclavi ? Fllrăftlegea trelMlia opriti munaidecît 1
- Dragii mei pdeteai, nu repetaţi cuvintele lordttlul Westrng­
h011 se ! lzbumi d minios. Voi nu ştitl ce mirfăYie a fost pusi
la cale.
laterveptta cu totua neaşteptată a lui GulivK produse o put�r­
nici r1111ar
10 e in sali.
- Ce, cine-şi permite o asemenea necuvi lnlă lA fata augustel
noastre stăpf ne ? sări de la *ul său baroneh&l de Town Hill, care
i adepHaea fu nctia de ministru al Afacerilor ln�rae în guvernul
majestitii sale.
CtlllStentat de cele intimplate şi care puneau in gravi primej>­
dle planul de salvare a imperiului, lordul Westinghouse se uitll
mtrciJitor la regină. Aupsta stlpiaă era albi de minie. Ea şopU
cen în grabă prinţua.i consort, care ficu un semn baronetulul
de Town lliU. Pe dati patru cavaleri feudali care străj1.1iau cu

17
halebanlele t ronul se n•pustiril asupra vestitului navigator şl-1
i nşfăcară voiniceşte cu toată impotrivirea lui. Amenintindu-1 cu
pistoale aiomice de ultimul tip, scoase la I uţeală din manşetele largi
ale uniformei de halebardieri, 11 impinseră afară din sala tronului.
- Ceremonia poate continua, şopti regina la urechea prinfu­
lul consort, care transmise urgent această înaltă dorintă primului
servitor al coroanei, lordul Westinghouse.
Reluindu-şi tinuta marţială, primul ministru reincepu rostirea
sacadată a primelor cuvinte din formula sacramentală, aşteptînd
ai fie repetate de Gatina şi Beloger. Zadarnică aşteptare 1
Nici un cuvint nu se mal desprinse de pe buzele lor. Mihniji
de cele întîmplate dragului lor Guliver, ei se zidiră parcă intr-o
tăcere absolută.
furioasă, regina se ridică de pe tron şi părăsi grabnic sala,
unnată de printul consort. Vicontele Rap i ncerci să salveze apa­
rentele declarind că este autorizat de suverană să invite pe micii
oaspeti în apartamentele ei, unde, i ntr-o şedinţă intimi, va fi con­
tinuată ceremonia.
- 4 -

I n timp ce in străvechiul palat regal se desfăşurau evenitnen­

tele de mai sus, în vestitul cartier de afaceri al capitalei - Blai­
ford - se dădea o adevărată bătălie. Bursa, această bătrînă de­
pravalii, îşi incerca nu firi succes puterea ei de seductie asupra
m icilor deponenfi. Sute de femei şi birbaţi transpirau, se inghion­
teau, işi rupeau hainele in îmbulzeală, răguşeau strigind :
- Cumpăr acţiuni "Guliver".
Lansarea pe plată a actiunilor proaspetei societăţi, concesiona­
rea pe timp de 99 de ani a exploatării tuturor avuţiilor subterane
şi terestre ale Liliputaniei se făcuseră după toate regulile artei.
In privinţa aceasta, vasta experienţă a bătrînului Robert Morisson
era de neînlocuit. lncă dis-de-dimineaţă, oamenii lui, camuflati i n
cumpărători, începură s ă ceară actiuni "Guliver". Astfel, p e nesim­
ţite, cursul acestor acţiuni, abia lansate pe piafl, făcu un aprecia­
bil salt în sus.
Cînd mai apoi m icii deponenji văzură cu propriii lor ochi i n
trăsura a la Daumont p e Gatina ş i Beloger, a u înţeles . c ă Lilipu­
tania nu e o simplă fantezie de scriitor şi ci investirea micilor lor
economii in cumpărarea actiunilor respective ar putea să fie cit
se poate de rentabilă. De aceea, la numai cît�va momente după
trecerea cortegiului, se repeziră spre localul bursei.
Bursa nu cunoscuse încă o asemenea afluenţll Oamenii, fer­
mecafi de mirajul cîştigului, se luptau între ei si obfină acţiuni
"Guliver", contribuind i n felul acesta la . creşterea nemăsurată a
cursului. Dacă de dimineaţă se inregistrase o creştere de 1 00 % ,
acum, l a fiecare cinci minute, acţiunile creşteau c u mie l a sută,
atingind la inchiderea bursei un curs de-a dreptul ameţitor. Psi­
hoza era atit de puternici, incit acei care nu izbutiri să achiziţio­
neze acţiuni fură cuprinşi de o adevăratl deznădejde. Iar, dimpo­
trivli. cei care reuşiseră să cumpere măcar o singură acflune erau
îmbătaţi de fericire.
Astfel, se citează cazul unui blcan, filip Caloday, care, i ntors
cu hainele sfîşiate, răguşit şi zgiriat, dar fără nici o acţiune, s-a
urcat în podul casei şi s-a spinzurat de o grindă. Altii s-au azvîr-

IS
llt in valurile tumultoase ale fluviului care traverseazA capitala
·

ori au adormit de veci lnghlflnd otravi.

.. Rubrica faptelor diverse a marilor cotidiene era din belşug ali·
mentală de sinuciderile celor care nu lzbutiseri si obţini acţiuni.
ln.. .schimb, fericiţii posesori ai citorva sau chiar ai unei singure
.

acţiuni triiau clipe de mare bucurie.

ŞI aici �e pot cita diferite cazuri cînd unii cumpăritori au
fost victimele acestei stiri euforice. De pildi, un bitrîn şi binecu­
noscut avocat, posesor a doui ac ţiuni, a Intrat i ntr-o c1rciumi,
unde, de bucurie, a chefuit doui zile şi două nopţi, neţinînd seami
de sfaturile medicilor, care, dati fiin d vîrsta, îl recomandaseri un
trai ponderat. Cilcarea acestui consemn medical avu o traglci ur­
mare, intrucit binecunoscutul avocat a încetat să mai fie şi bine­
cunoscut, şi avocat. 1\\oştenitorii şi-au intentat reciproc procese pen­
tru obţinerea pt·oprietăţil depHne asupra celor doui acţiuni.
Un comerciant, de asemenea, foarte c unoscut, aflind di agen­
tul său de bursă a izbutit si achiziţioneze un pachet de 1 0 actiuni,
a fost lovit de apoplexie.
Mai pot fi citate şi alte cazuri. Ne vom opri insi aici, fiindci
po\·estitorul n-ar vrea si fie învinuit de i nconsecvenjă, adiel de a
nu fi respectat principiul că nu trebuie să se piardă în prea multe
amlnunte, care nu au o legături directi cu povestirea.
Dacă a citat totuşi aceste cazuri, a ficut-o pentru a ilustra cît
de grave puteau fi consecinţele incidentului petrecut la curte.
Ailarea întîmplărilor de la curte cind Guliver refuzase să fie
alături de cei care urmireau colonizarea Liliputanlei, ar fi putut
nărui intregul eşafodaj clădit cu atîta mliestrie de bătrînul Robert
1\\orisson in complicitate cu sir William.
Ca atare, trebuia si se meargi inainte, cu orice preţ.

CAPITOLUL IV
- 1 -

Ehe, e foarte uşor si scrii pe hîrtie : ,.Ca atare, trebuia să se

'Jleargă i nainte, cu orice preţ 1" Realitatea a dovedit că lucrurile nu
�rau chiar atit de simple ! Dupi ce Guliver fusese scos cu forta
:lin sala tronului, baronetul de Town Hill dădu dispozitii si fie
dus dire:l în biroul său din palatul Ministerului de Interne.
In prezenţa lorduh.oi Westinghouse şi a lui sir William, baronetul
de Town Hill s-a ocupat personal de i nterogarea învinuitului. N i­
meni nu i-ar fi putut scoate din minte ci Guliver acţionase din
ordinul unor aşa-numite forţe subversive care ar fi minat tara.
Deşi ipoteza era pur şi simplu absurdă, ea fusese pe de-a-ntregul
lmpărtâşită de şeful guvernului şi de ministrul colonii lor.
Totuşi trebuia procedat cu prudenţi şi 'abilitate. In definitiv,
Gulivcr era singurul care putea si le dezvăluie drumul spre Li!ipu·
tania. Pînă atunci nici o altă făptură omenească nu pusese picio­
rul In acest ţinut, care pirea a fi din poveste. Era deci foarte
important si se afle mai intii cum vor putea ajunge acolo şi abia
pe urmă si se ia măsurile de rigoare.
·

Baronetul de Town Hill era un om micuţ, care umbla totdeauna

cu pălărie tare şi cu umbreli. El îşi cîştigase mai de mult oare­
care notyrietale in calitate de jocheu amator, sosind al treilea la

19
potou In cdeltra cursi .,DCIWy... 8e5Îflur, aceste aptitudini Wpicc
m• I-ar fi i ndreptAtit să ocupe importantu l pest de oHaistru al A·
face ri lor Interne in guvernu l We&ti ngbeuse. Dar, vedeţi, el deve·
nise, prin moştenire, posesorul unei imense averi moiHiiare şi 11110·
biliare, deveni se, tet p rin succesiuae, mefll bru de vazi al partidului
.,Tory", partid prezidat de lordul Westlnpoll&e, şi se dedarase ua ·

partizan favorit al misurilor menite si puol capăt acţiurulor aşa­

numite subversive. ( Cititorul işl iAdll,uie - credem ,.... ce patea
i n(elege barenetul 1rkt aşa-nudele acţiuni subversive.) latl deci
tet atitea motive ca Towa HiU să ocupe postu l pe care-I ocupa.
Apropiindu-se de GaltYer, i l lăodi îatH pentru atitudinea cava­
lereascA lată de prietea ii sii U lipH taoi. In adevir, şi el, şi ono­
ratii sii colegi aici de laţi apreciază cum se cuvine aceasti atitu·
dioe. iotuti, claei a awt anele obiectii tie fo1111 ulat, n-ar fi IGst
mai cmniate să le aducă in prealabi l ta cunoşt inti .guver1111lui 'J
- Dar n·arn ştiut Rimic din tot ce-aţi pus dv. la cale, rispun·
ae cu illd ignare Guliver.
Dacă ar fi vhut cineva uimirea lui Town HiU şi a oaorabifilor
sii colqi, fări îndoiaJă d ar fi puhlt crede in sinceritatea lor.
Cum, mister Gtlliver nu alla��e nimic 'J Asta-i nemaipomenit 1 Dar
bi"Ae, Gatina şi Belog.er ştiw lloar totul. Surprinziter cwn s-au
ferit de el i... Galiver le-a 4irul t aener4lasa lui incredere şi priete­
nle, pe c i nd ei_
Guliver cu110ftea însă prea bine şi pe Gatina şi pe Beloger,
I:M pitase in iftdeJungatele hd călitoriJ suficientă eqterlenţă ca să-şi
dea seama nomaidecit de copilirescul joc al lui Town Hill. lnter·
cîndu-i spatete, Guliver refuză să mai rlSCIBndi la vreo intrebare.
Văzînd nereuşita primei lui tentat-ive, Town Hill gindi si fole·
stască alte mijloace.
Mutindu-şi p ri zo n ier ul in elegaAtul apartament de lîngl cabi­
netul său de lucru, el recurse la farmecele celebrei lady Goneril,
considerati{, pe drept cuvint, rea m a i frumoasi femeie din jară.
Dar lady Goneril nu cu noştea tenacitatea vestitului navi gator. Luind
intr.o seară masa împreuni, lady Goneril îi ceru lui Gul iver, care
piî rea intr-adevir in l ănţu i t de rApitoarea ei fnarnusete, să-i poves­
tească peripetiile că lătoriei lui in ţara piticilor.
- Frumoasă mi lady, mai �ine decît q putea si le inflţişez
eu, a făcut-o m ar�e meu biograf lonnatban Swift, eq!ică Guliver
zîmbind.
- Du dacă e u te rog, · 1le ce nu vrei si-mi satisfac! această
măruma dorinţă ? stămi lady GoneriJ privind11-l adinc in odli şi
desceperinda-ş i ca din int i m plare unul di n sc 11 lpt urali i ei umeri.
Cu toate ci i se părea oarew m ciudati această stiruinţii,
Guliver consimţi pînă la urmă. Era, de a1tfel, foarte anevoie să
răm ină indilereut in faţa .ocbi lor ei tăi aţi parcă din lacrima gil­
buie a cltiftlimllarufui, să au fie ameţit de sideful carnal al umil­
mlui. Cine ştie, captivat de propriile amintiri şi imbi.tat de minu­
n•ta �uri ce-i stAtea înainte, Guliver ar fi dezvifuit poate taina
d r umului spre Liliputania. Dar unele impnrdenţe şi i nsistente intre­
Wri ale HducătG&rei Goneril I -au pas pe ginduri. Hm 1 povestirea
lui ar put�a si slujească fÎ altor scopuri. Şi, i ntr-aalevăr, aşa era.
In llutUI .. lif&t al pleteJor ei, lady Goweri l ucundea o adevăratl
M jut�rie telulid. : un magne\ofoa nu atai mare dedt un fliepteae
4e jad, dinli.t 4e Town HUl.
 BăJlulad cue-i ţinta w mlri t ă de superba l u i intwdocuteare.
Gullve r �a Slll ttls deodatl dia liancle nerizute ale farmecul•i d.
Speriati, lady Generil n-a ştiut ce se petrtce. Pentru a nu-l pierde_
,1-a desc:opwit, tot ca din i nti mp l are, fi celălalt umir.
Dar vraja fusese destrlmati. Gu liver reteazi pe nea1teptate
firul ponsUrii.
- Nu mai pot conURua, spuse el Ironic.
- Dar de ce ? intrebi alarmati frumoasa lady.
- N •lll i raai amhdesc drumul spre Lillputania, veni rbpun-
5111 laconic.
Constatind el nld acea sti tentatlvl n-a putut dezlega limba
prizeaierului său, baronetul de Town Hlll ţinu o miel consfătulre
cu şeful şi cu colegul săli, respectiv cu lordul Westinghouse şi ca
sir William. Rezuttatul aces�l coastltulri s-a sofclat prin hotărîrea
de •1 act.ce pe marele snant Ahraha.a Altridge de pe i ndepartata
Insuti a Florilor.
- ! -

Biofizlclanul Abraham Allddfe era, ca t� marii savanti. pa­

sionat de specialitatea lui. lael de pe blncile liceului, ii trăsnisa
prm 111 lnte illcea el �ar puaa nibcecl ua apa rat care si inregis­
treze şi sl reproduc! gi ndurile nerostite. Această idee ii veni prl­
vlncht-şl colegti \a. o orl de cun. ln timp ce prolfloru\ i�l mldna
pliminil sl se lael mai bine Inteles. flturlle elevilor trldau, firi
puUntl de tlgadl, el ei numai la ce spune profesorul nu se gin­
desc. La ce s-or H gîndind oare ? Hm 1 ar fi Interesant si se nb·
cocea sci lUt aparat care si Inregistreze şi sl reproduc:ă findurile.
Şi aşa se nbcu in mintea lk:eanalui Allrld ge ideea aparatului pc
care hit� de pe atan ti U numi "cogMofoaul" .
Mai tirziu, fa facultate, a înţeles ci probleraa nlKocirii unul
asemenea aparat este extrem de complicati. Dar tot atuaci a pd·
cepllt el. ori ci t de compl icată ar fi aceastl pro•temi, ea nu este
lmposiWil şi s-a pus pe lacru. Dupi ua şir nesfk'şit de lnrercărf
ma l mult sau mai puţia rea,;te. tocmal către a sfi nţltat vieţii, Abra­
ham A.Uridge l�;butl sl-şt «kslvirşeascl aJar&tul, constnlit pe prl•
dpial captlrli undelor cerebrale p.reduse de rlndire şi al trans�
mirli lor in unde sonore.
Vestea desăvîrşirii acestui aparat produse o extraordinară vii­
vi. Gazetele apartinind trustului ,,Morisson and Morisson", care ur­
mlrea să pună mfna pe secretul de tabricatfe, publicau pe prima
pagini. sub titluri senntfonale - ,.Glasu l gindurilof", ,.Omul na
mai poate ana taine" ... ek - ample reportaje în tegătută c•
,.cogitofonul".
Ţara lui Guliver era mîndră şi bucuroasă eli imaginatia unul
fiu al ei izbutise să imbine o asemenea nemaitntilnitl unealtă de
lscodire a conştiinţei. Dar practica a dovedit ci bucuria fusese
prematurl. tn loc de a imprl,tia asupra inimilor o suavă adiere
de multumire, ,,cogitofoaul" era gata să abatl asupra oamenilor,
şi mal ales asupra celor din conducerea nobiliară a flrii lui Guliver,
o groaznici furtuni. Pin fericire, şedinţa solemni a ,.Sociellfii r�
gale-Imperiale de fi z ică", unde. în prezenta suveranei şi a guvernu­
lal, unna sl se facă o mare demonstratie a funcţionării aparahdut,
a fost l atr-o raare mlsură salvatoare.
 In rotonda de marmură şi aur a sodetătii se ad u n ase, cu mu!t
Inainte de inceperea şedinţei, întreaga protipendadl a tArii. Erau
de fatl şi reprezentantii de seaml al ştiinţelor, precum şi coman·
dantui flotei şi armatei, lordul Grom şi şefu l · suprem al bisericii,
m o nseniorul de Seymour.
Abraham Allrldge, care de felul lui nu f i nea prea mult la
asemrnea manifestiri solemne (maimuţării, dupA cum le spunea el) ,
era din cale afarl de nerăbdător. Voia să sfirşeascl mai degrabă
demonstrajia, să se inapoieze in laborator. Cînd suverana lohana
Bal"bl!ra a 1 1 1-a, mltuşa reginei despre care am vorbit in paginile
anterioare. rid l d i degetul miinii drepte în semn că demonstraţia
poa(e incepe, A llridge se apropie ele aparat şi-f puse in fu ncţiu ne .
Se făcu deodatA o l i nişte mare. Fiecare îşi ţinea pînă şi respiratia
ca să poată urmlri mal bine demonstratia. Atunci, sp re stupoarea
celor aflati la şedinţă, se auzi, Incet, la inceput, dar pe urml mai
tare şi cit se poate de distinct, gindul primului aghiotant al regi­
nei, tînărul general Thomson, des pre care se spunea că-i şi primul
ei favorit :
- la te uită la cotofana asta bătrînă de regină, nici a ici nu-mi
dă p�ce. M-a călcat pc picior şi acum îmi face semn c u ochiul.
La numai citeva clipe, gindul reginei i l admonesta pe frumo·
sul genera !.
- 1\lăgarul de Thomson nici nu mll. priveşte, deşi l-am flcut
citeva semne. S-o fi încurcat iarlşi cu vreo dansatoare. Las' cll-1
aranje� eu, il f ac din nou sublocotenent f
Oricine-şi poate î nchi pui uluiala şi larma care au urmat ...
Regina, ca şi cum ar fi fost surprinsă nudă, incepu să tre·
mure şi să ţipe pifigăiat : .,Ce e ? Ce-l asta ? Opriţi aparatu l ! !"
Şi apa.-atul a fost oprit numaidecit. Nu tn�l indeajuns de re­
pede ca să nu reproducă şi g1ndul fostului prim-aghiotant şi prim·
fnorit al regi nei, marchizul de Colly :
- Bine-i face Thomson scorpiei regale. Eu n-am mai fost bun ...
Bineinteles, demonstraţia n -a mai continuat. Toti erau buc uroşi
să plece mal degrabA. Nu mult după aceasta, regina abdică in fa·
,·oarea nepoa te! ei Carla Victoria Alexandra Ludovi·:a. A llrid �re fl,
departat pe Insula Florilor, numită astfel iiindcă si rma indircată
ru electricitate care imprejmuia in<>ula era camuflată sub ghirlande
de flori.
Consiliul episcopilor adunati la sfinta. mănăstire de pe Muntele
Powell. sub . ronducerta monscniorului de Seymour. edictă o bulă
prin care declara ,.cogitofonul" drept instrumf'nt al diavolului
şi afurisea pe cei care il vor folosi. Gazetele nu mai avură voie
să amintească nimk in le�iitură cu ,.cc;:îtvfc. n !l!". Tot u şi. fiind­
că opinia pub l i c !l mondială se intreba t n l b u r:. Ci ce s-a făcut cu
Allridge ş i cu aparatul să u, guvernul crezu de cuviinţă s-o l i niş­
tească publicind un comunicat. Acesta anuni1i l:tcllnic că savantul
Allridge, in compania altor savanţi, l ucrează la o importantă desco·
perire. Cit pri veşte .,c:ogitofonul", el va fi perfecţionat in asemenea
măsuri incit si i 5e poată rldira anatema. Atit.

- 3 -

AnJ fJ ani, Allridge jrăise pe Jnspla Fl ori l or . intr-adn•iir, in

compania altor savanti. Dar şi aceştia, ca �i inventatorul "cogi-

22
tofonului", lspă�eau vini imaginare, considerate totuşi de cătn
conducătorii flrli lui Gullver ca grave atentate la ordinea impe•
riului.
Fiecare îşi avea povestea lui Interesanti şi tristi In acelaşi
timp. Printre numeroşii invlţaţi se afla profesorul Mitchell, desco­
pcritorul luminii veşnice. Descoperirea lui consta intr-un sistem de
combustiune in care cărbunele devenea fum, iar fumul, ca pasărea
Phoenlx, redevenea cărbune, intr-un circuit neintrerupt. Sistemul lui
�'\itchell ar fi putut foarte uşor să înlocuiască sistemul de iluminat
electric. Or, tocmai aceasta a fost pierzania lui. Trustul .,Norman
Fieding Lemoory", punind mina pe brevetul de Inventie al lut
Mitchell, Intrase in lu p ti cu trust ul .,Morisson and Morisson",
concesionarul pe timp de 99 de ani al iluminatului electric. Pînă
la urmă, cele două mari trusturi s-au inteles. Iar, in vreme ce
Robert Morisson ciocnea paharul cu Harry Fieding la banchetul
c:tre a urmat după înţelegerea intervenită, savantul profesor James
l't\itchell clilălorea spre Insula Florilor, păzit de o puternică ga1 dă,
ca un tilhar de drumul mare. Pe insulă se mai afla şi tinăra in·
vătată Clara Cooper. Nici povestea ei nu era mai puţin tristă. Ea
fusese asistenta marelui om de ştiintă Alian Bruce, descolperilorul
metodei de a produce ploaia artificială.
Dar strălucltele experienţe ale lu i Bruce ameninlau să ruine:�:e
puternica firmă importatoa re de ce rea l e ,.Sam Vanghelis et Comp.".
Lupta pe care o pornise .,Sam Vanghelis et Comp." impotriva
ploii artificiale a luat cele mal violente forme. Şi azi stăruie încă
bănuiala că accidentul de maşină de pe urma căruia Alian Bruce
a decedat in plină vigoare creatoare n-a fost întîmplător, ci pus
la cale de mai sus pomenita firmli.
Clara Cooper aflată in maşină, alături de maestrul ei, a scăpat
cu viata. Dar, la puţine zile după aceastll dramatică intimplare, a
fost rlipltă de la domiciliu şi s-a pomenit pe Insula Florilor, in
compania altor savanţi.
Cam tot in aceeşi vreme a avut loc un proces senzational i•
care învăfatul RobiAson a fost acuzat de vrăjitorie. Acest mare
cercetător Izbutise să atribuie ochiului omenesc proprietăţile raze·
lor Roentgen cu ajutorul unor ochelari electronici.
Astfel, purtlitorii acestor ochelari puteau vedea acul in claia
cu fin, se descurcau in cea mai completă beznă tot aşa de bine ca
şi ziua in am iaza mare şi aveau putinţa să străbată cu privirea
cele mai groase ziduri, colectind ima�inile uneori picante ale oa­
menilor care se ştiu neobservati. Sentinţa tribunalului il declarase
pe Robinson vrăjitor, statornicind pe cale de jurispendenfă eli in·
tune;·icul trebuie să rămînă intuneric, iar zidurile - ziduri.
U rmarea a cestui proces a fost deportarea lui Robinson pe
I nsula Florilor, spre satisfactia companiei "Eiectra", foarte mare
producătoare de aparate medicale Roentgen, companie apartinind
trustului ,.Morisson and Morisson".
Se mai afla pe insulă doctorul Lambert, un om vesel şi foarte
glumej, care descoperise remediu! impotriva betiei şi fumatului. O
simplă injectie cu substanţa "Antibuvin" şi "Antifumin" te vin­
deca pentru totdeauna de aceste plicătoase slăbiciuni omeneşti.
Chiar irJ ziua dnd "Antibuvinul" şi "Antifuminul" urmau să fie
puse in vinzare. o dispozitie venită chiar de la curte hotărî inler·
1icerea Ir· ·

:t:3
 TreiNiie să spunem ti de data aceasta trustul ,. Nonnan Fie­
dllll Lemoory'' lucrase .. 1 biae detlt trustal ,.Morisaon aad Mo­
risson". Morisson pusese mina pe descoperi rea doctorului Lambut
ca i iKen f ia de a da o lovituri 111o rt&ll trustalul atlvers, Genceslenar
exclt�siv at tntunului ti alcoolului in fan lui Gufiver.
Levitura insi nu l'ettş i , fii adc:i H.arry Fledlnr oferise suveranei
o l mportaRtă sumă ttenlra operele el caritaWie, In primul aghio­
tant şi favorit, ceneratul Thomson, primise •o important pacltet al
aocieliifii nTutu nul şi alcoolol".
Ca pe viitor să nu se ivead aUe cOIIIfd icatH ne��revllute.
foarte gluatetul doctor Larnbert llll drlllal lnsnlei Florilor spre
a-şi distra confratU cu spiritele tari savuroase.
Ar fi ot.ositor poate să intlrim aid pomelakut tuturor oame­
llllo r de ştiinţă care populau Insula Florilor. Daci cer�tirHe lor
puneau in pri�Mjdie intensele marilor trusturi, toti acqtJ sav.aafi
devenealt duşmani al imperhatul.
Vom reproduce ,.ate, cu alt frilef, unele fragmente din Z«U·
deltm-ul reportaj al rep.tatutui ziarist Jilllmy Dotlge i11titaJat .,Re­
pull l ica ltlvlfafilor", in care sint descrise c:ondiţiUe (rele de viaţă
ale depertatnor de pe Insula Ftorllor. Acum punem punct acestei
miel digresiuni - poate nu lipsiti de fRteres - ti l'et'ellim la pG­
ft!tirea noKtră.

- 4 -

Cititorul a căpătat i n slillft, rliipuns intrebăril sale ,.de u a

test necesari( acluceJOea din tlepirtue • llfi AWaflam AllrtdC'e".
,.Cogitofonul" urma să săvirşeascl ceea ce au reuşl&e nici abilita­
tea lui Town H i ll, nic:l fii'IMUie lady-ei Goneril.
Da r Cu ajutorul acestai aparat tcefluiau aflate f'indarile lui
Guliver şi o dată C1l tie, 1Rult invilui1a ale spre Uliputania.
Plecarea lui Abraham Allridge din ln&Uia Florilor aprinse5e
în sttfielele deportatiiGI' mari ş; invoH!urate vifvătii de sperant�.
Era oare vestirea unot' :dle asai bune '? Cil.e putea ri&paDăe ? Dar
f11ptat ci tlnpă trecerea atitor ani umd dhdre ei fusese recktmat la
viaţă î n drept ă ţea cele ma• optillliste �tări.
NIRI'Iai rlu�Mţnl doctor Lambert, căruia asprimea vremurilcr
nu i-aa Tăzuit dia Alfld buna disttozifie, făcu an oo���e ntariu ma.i
pafin eptimist, dar care fa considerat ca o gfutnă neizltatiti. Pe­
trecîndu-! la debarcader lmpreună cu întreaga c91onfe a Insulei
F1orilor, Lambert ii spuse riziad :
- Iubite m aest re, dacă va fi sl te tnapoie:d ill .Ujlocul nos­
tru, noi te vom primi oricînd cu dragoste şi respect. Şi nu uita
sa-mi aduci ctteva st icle de vin ales şi dteva pachete cu otrava
nicoUnei.
Pasimite, de cind fusese adus pe insulă, desooperit«ul "Anti­
buvlnulul" şi "Antifumlnului" devenise un lifl'aŞflic: consumator
de băuturi atcoolice şi un şi Dla.i straşnlc fumătGI' de trallucuri, pe
rare insi nu şi le putea procura decit CII mari gre��tăţi.
Clara Cooper, oferindu-1 un mo4est badlet de flori de cimp,
flnu si risipească impresia predusl de cuvintele lui Lambert.
- Scu1J111e maestre, ,nn flori natura a-linii pe oameni. Primiţi
acest modHt OOJagiu din partea tcnrarişllor de clipe ,rele, acalii,
cînd, in sfîrşit, porniţi către clipele bune.

24
 Allridie avea' o lire emetlvl. Sirbiitorescut cortegiu care-I Inso­
ti se pină ta debarcader i l făcu să pliniil ca un prunc. ŞI, desigur,
emotionanta clipă a despărtirii s-ar fi prelungit dacă J lmmy Baxter
(şelul de cabinet al lui Town Hill), care primise insll.rcinarea do
a-1 aduce de pe insulă, nu I-ar fi zorit.
- N-am si vă uit 1 Am să lupt pentru voi 1 le strigă cu ochii
plini de lacrimi Allrtdge.
Şi, i ntr-adevlr, dacă ar fi avut prilejul, ar fi luptat din răs­
puteri pentru libertatea acelora care, ca fi el, fu seserl pe nedt'ept
departati in această i ndeplrtat1 Insulă. Toatl vremea, in vasul
care-I dutea dtre metropolă. se gîndea la cuvlotele Clarei Cooper:
.,Prin flori, natura alintă pe oameal"... Fermecltoare cuvinte. Ele
adeveresc ci ���a ri i cercetători, pentru a corespunde nobilei lor mi­
siuni, trebuie si fie iaaînte de toate poeti care pretuiesc şi iubesc
darurile vietii... Din pkate, starea euforicl a lu i Abrabam Allrid­
ge fu �e spulberată. Introdus in cabinetul lui Town Hllt, acesta
îi întrebi, firi ocoluri dlploatatice, daci ar putea pune din nou in
fanc(iune ,.cogitofonul".
- Fireşf2. fireşk, excWnl fericit Allridge. Dar m o singuri
coadifie : sl f1e eliberati captivii de pe Insula Florilor.
Towa. Hill 11 privi indelung. Iar daci .,cogitofonul" s-ar fi aflat
aco lo, in stare tie luncfiune, Allrldge ar fi putut sl-i alldl gindul
nerostit : " E nebun bAtrinul acesta t Auzi ce-l t rlsneşte prin minte !".
Town Hi11, a de oiRcel, rosti insi cu totul altceva decit cua
ce gîndea.
- Vom mai sta de vorbă in aceastl privinţă. l nslşl prezenta
dv. aici e cea mai concludentă dovadi a bunelor noastre intentii.
Cind insi Town Hill îi inflfifl de data aceasta In fnze abil
construite în ce scop urma si fie folosit ,,cogitofonul", A11ridge
simti că se aprinde de indignare şi de m inie.
- Nu, aceasta n-o VDi face niclodatlt, chiar dacl t rebuie
si-mi sacrific dragii mei prieteni de pe insulă 1 Cum i la i puteti
cere si fur gindurile unui om i n vederea lnrollirii unui popor ?
- Dar au e vorba de inro&ire, ci de o adeziune lilter con­
simtiti.
- Destul t Vorbele dv. n-au pentru m ine nici o nloare.
Toate stllruinţele fură udan�ke. Abraharn Allridge rămase iR­
transigcnt. Nid un argwneat nu 1-a putut tndu,leca.
Town Hill spumega de furie. Fusese incredintat ci a-1 convi•
gc pe AbraJaa m Allridge, duf'ă suferintele indurate pe insulă, era
o joacl de copil. Cind colo, poftim, bitriaul se îodlrătnicea in
tnindpii morale. Furia lui Town HUl crescu şi mai mult cia4,
obligat si-i aduci la cunoştintll. lordului Westioghouse eşecul mi­
siunii sale, acesta strîmbă din nas şi-1 dojtfli astfel :
- Eşti mal bun jocheu decit ministru al ·Afacerilor l nterae.
După acest bobirnac, nu rămînea decit ca prevbiunea doctorului
Lambert sl capete o dramatici şi rapidă tonfinnare.
La mai putin de 24 de ore după plecarea lui din Insula flo­
rilor, Al:rallam Allridgc se întorcea In mijlocut ncfcriciţilor săi
prieteni. Pe traiectoria unei nopfi şi a unei zile imbătri11ise cu
ani. SI cbcl .nu i-a putut aduce doct<lrul•i l.ambert niţi (jgirile.
nki &tkklt cu, vin: in schilml nu venise ling•r. Un nou captiY
fu �n:at o clati cu el. Era Gtlliver.

25
 CAPITOLUL V
- 1 -

Per�on:�jul de care ne vom ocupa in acest capitol este un me­

ciic care a fost mistuit cindva de o fierbinte pasiune ştiinţifică şi
rare, datorită acestei pasiuni redeşteptate, a izbutit să redea vieţii
pe Guliver, pe Gatina şi Deloger. Da, cititorul a ghicit 1 E
\·orba de doctorul Sam Datle.
Faţl de acest indrunţlt medic, cei doi pitici au inteput sl nu­
trească o vie şi caldi prietenie. Era, de altfel, singurul din între­
gul echipaj al vasului explorator ,.Victory IV " căruia i se mal
lngiduia si-şi viziteze micii prieteni. Nici micar cei doi iscusiti
matelofi Mac lntyre, tatăl şi fiul, nu se bucurau de privilegiul pe
care-I avea doctorul Datle de a fi mereu în preajma lor.
La Inceput, Robert Morisson găsi că n-ar fi nimerite nici
vizitele lui Datle. Nu prea avea încredere In el. Dar cum acest
medic fusese, intr-un anumit fel, cel de-al doilea ,.creator" al Ga­
flnei şi al lui Deloger, consiliul ştiinţific al fundaţiei "Morisson"
opină că ar fi cel mai potrivit să vegheze asupra slnltăfil celor
doi l iliputani. Astfel, Morisson se vbu nevoit sll cedeze, mai ales
eli şi Town Hill stăruise pentru Datle. Sli nu uitlim : din clipa In
care fuseseră lansate acţiunile societăţii ,,Guliver and Comp." şi
din clipa in care Guliver refuzase sl fie plrtaş la jefuirea Lilipu·
taniei. prezenta fizică a celor doi pitici constituia unica bază ma·
tcrială pe care se înălţa întregul eşafodaj construit de Robert Mo­
risson şi sir William.
De îndată ce Gatina şi Beloger işi făceau aparitia pe străzile
capitalei, cursul acţiunilor .,Guliver and Comp." inregistra noi şi
importante salturi in sus. Era de neinchipuit cum simpla lor pre­
zenţă isca o adevărată febră in lumea oamenilor care jucau la
bursl. Se repezeau la bursli şi din nou se înverşunau unii impo­
triva celorlalţi, pentru obtinerea unor noi actiuni sau măcar a
unor acjiuni-pui. (Actiunile-pui sînt o diabolică invenţie a finanda­
rilor de tipul lui Robert Morisson, pentru a goli cu lotul buzuna­
rele nefericifilor acţionari mărunfi, adică sînt o a doua emisiune
de acţiuni, numite gingaş : puii celor dintii.) "'
Grija pentru sănătatea Gatinei şi a lui Deloger apărea deci
mal mult decit legitimit Jmaglnafl-vl, un simplu şi nevinovat
strănut ar fi putut dezlănfui o adevăratli catastrofă la bursă 1 Şi
oare cine ar fi fost mai indicat să le vegheze sănătatea daci nu
chiar acela care-i smulsese din încremenirea somnului de veacuri 1 ?
De altfel, doctorul Datle le salvase viata şi in u rmătoarea
imprejurare : in memorabila zi cind s-au prezentat la curte şi a
avut loc penibilul incident relatat, după plecarea furtunoasă a re­
ginei, Gatina şi Deloger au fost luati in primire de vlconltle Rap
şi ciocnifi brutal cu capul de pereţi. Tensiunea nervoasă a vilon·
telul lşi glisise astfel o supapă care ;�r fi provocat, f�ră îndoială,
sflrşitul celor doi pitici dacl nu ar fi intervenit la timp Robert
1\\orisson.
- Opreşte-te, viconte 1 Nu-i ucide 1 Avem nevoie de ei 1
Cuvinte salvatoare 1 Da, aveau nevoie de el i
Privegheafi zi şi noapte de doctorul Datle, pitici! s-au întremat
Incetul cu Incetul dupli puternicele comofil provocate de contadul
cu peretii. Dreptatea lui 1\\oriss<.•n se dondi în micile scăderi ale
cursului actiunilor .,Guliver and Comp.", produse In timpul bolii �1
convalescentel celor doi accidentati. lnsănătoşifl şi reapiruti pe
străziie capitalei, cursul actiunilor se ridică din nou.
Datorită acestui complex de împrejurări, doctorul Balle avea
putinţa să fie oricind cu micii lui pacientl Aceştia locuiau într-un
somptuos apartament care era totodată o straşnică temnifli. Erau
permantnt păziti şi supraveghtafi. Intre Batle şi pitici se sta­
tornicise raporturi atit de cordiale, încît după disparitia lui Guli·
ver, încărunţit u l medic devenise duho\•nicul căruia micii prizonieri
U incredi ntau toate măr•mtele şi marile ofran de ale sufletului lor.
Balle le aducea, aproape de fiecare dată. cîte un dar din
partea celor doi Mac lntyre, in afară de darurile pe care el i nsuşi
simtea nevoia să le ofere. li desfăta să stea la lungi taifasuri cu
el, il desfăta să-I privească, să le asculte graiul ca un ciripit. Ră­
mînea adesea uimit de spiritul judicios al observatiilor lui Beloger
ti de spontaneitatea Gatinei.
Piticii incepurll să prejuiascli la adevlirata valoare pe toţi cel
care se erijau, chipurile, in fratii lor mal mari : pe lord Westing­
house, sir William, Rap, Town Hill şi âlfli. Şi erau cuprinşi de
scirbli şi de indignare ori de cîte ori Robert Morisson, cintiirindu-1
In palmă, cu patima pentru arginţi a unui zaraf, il alinta invaria­
bil cu aceleaşi cuvinte :
- Ehei, puişorii tatii, nici nu ştiţi cite părălufe meritati voi...
Gatina, care intre timp citise unele dintre operele de seamă ale
literaiurii universale, il poreclise Shylok, după numele celebrului
personaj al lui Shake�peare. De altfel, ea glsise o poreclă pentru
fiecare : de pildli. gravului sir William, care avea o figură bovinli,
il spunea Apls, după cunoscuta divinitate cornuti egipteanli ; lordu·
lui Wtstinghouse, datorită cheilei proeminente şi a vidului de sub
ea : Locul viran" ; iar lui Town Hill : .. Mirtoaga", avind in vedere
•.

ra�iu n"'a acestui C'ent!eman pentru călărie.

-2-

Disparitia lui Guliver tulburase cu totul apele limpezi ale su·

fl�tului celor doi liliputani. Nu era zi în care să nu-l intrebe pe
Balle :
- Spune-ne ce se aude, ce se ştie despre dragul nostru Gu·
liver '}
Balle ce putea să le răspundă ? Prea multe nu ştia nici el.
Dar. rnno�cind din chiar povestirea Gatinei şi a lui Belo�er inci·
dentul de la palat. îşi dădea seama ci pe prietenul lor nu-l aş·
teaptă clipe îmorite. Dimpotrivi, dat fiind ferocitatea lui Town
Hil'. t:ute.-u fi făcute cele ma i pesimiste presupuneri.
Tot uşi, fată de Gatina şi Beloger, înfăţişa situaţia lui Gullvcr
cît mai infloritoare. Brodase cu arniciul fanteziei un fel de istorie
in care Guliver juca rolul de seamll., o noul că lătorie in care se
avintase vestitul navigator, din care pricinll. lipsea de atîta vrerr�
din pr:-ajma lor. Veştile trimise din aceastl misterioasli călătorie
erau întotdrauna excelente şi cuprindeau, fărl greş, un salut prie­
tene5c prntru Gatina şi Beloger.
c�-1 i ndemna Ollrl' pe doctorul Balle sli le tăinuiasci adevă­
rul ? O firea�că şi caldă simpatie faţă de cei doi pitici, va srune.
,e bună dreptate, cltitentl. Dar nu era numai atît. Urmlna să
l11.cl din cei doi pitici obiectul unor i nteresante upcriente ştiintl·
llce. Mistuitoarea pasiune pentru ştiinţă redeşteptatl In incirun­
ţltul medic ii dldea ghes sii incerce a face din Gatlna şi Beloger
oameni de staturl obişnuitii. Da, da, ca mine şi ca dumneata. citi·
torule. In acest scop, nlscoclse un preparat din extract glandular.
O condiţie de neinliturat a reuşitei acestor experiente trebuia si · fie
starea de permanenti voie bani a pacientilor sli. l atl de ce se
strldtlia si le adad, o dată cu prezenta lui, şi veştile, totdeauna
excelente, despre prietenul lor drag, Guliver.
La inceput, cind abia îi incolfise in minte această idee, Batle
socoti nimerit si. plstreze pentru sine secretul încercărilor lui. Nici
chiar Gati na ş i Beloger nu trebuia si ştie nimic. Mai pe urml,
cind produsul putea fi administrat, CODftllnta nu-l dădu pace. Nu,
nu era biRe sl înlreprindl ceva impotriva voinţei paclenfller lui.
Să-I întrebe, poate Gatina şi Beloger ar li vrut să rlmină mai
departe pitici.
Intr-o dimineaţă, d11pă nelipsila vizitl a lui Roltert Morisson,
profitînd de faptul că erau sini[Uri, il i ntrebi in mare taină dacă
ar consimti să devini şi ei oameni ca toti oamenii din tara lui
Guliver. B�tcuria cii care cel doi pitici s-au nipustit să-i mingile
nasul, urechile, sprinunele, fericirea care se citea limpede pe chl­
pllrile lor au constituit rispunsul la i ntrebarea pusă.
- Cani, cum s-ar putea oare si ajun gnn ca datmneata ? nu le
venea să creadl celor doi pitic:l.
- Ca mine ori poate chiar mal inalti decit mine, rlspunse
zimbind Batle, care nu era prea arătos.
- Dar c:um, prin ce mijloace ?
Atunci Batle le arătl ce au de ficut : sl soarbl in fiecare
dimineată cite o linguriţă din licoarea pe care le-o adusese. Sti·
ciuta treltuia insi pitlti bine, ca nu cumn Robert Morisson ori
Town Hill să dea peste ea. Ar fi fost vai şi amar de el, de-ar
fi descoperit-o.
Inainte insă de a le da sl soarbă din l icoare, era bine si se
mal gîndească dacă, o dati deveni t i oameni ca toti oamenii, nu
vor fi cuprinşi de pirerl de riu•.. Atunci Beloger ii dldu un răspuns
care-I uimi pe i ncăruofitul medic Batle :
- Iubite prietene, trebuie si ştii el nu o datl Gatina şi c:u
mine am fost cuprinşi de o negrlită nostalgie lafl de patria noas­
tră - Liliputania. Bolta plini de nestematele noptii ori mingîiatl
de petaJele i nvăpăiate ale rlslritulul ne aprindea in inimi aminti·
rea ceru lui drag al patriei. Noi n·am mai vizut acest cer de multă,
foarte multă vreme, dar nu ne pierdusem nădejdea de a-1 revedea,
atîta timp cit Guliver fusese alături de noi. Dar Guliver a dlspl­
rut 1 Unde ? Nu se ştie.-
- Ba da, se ştie, protestă Baile. V-am spus c:ă.•.
- Nici vorbă, ne-al spus, îl intrerupse Beloger zimbind, că-I
undeva într-o călltorie. Pentru a nu te dezamăgi, te-am llsat si
crezi el noi nu ne indoim de sp usele dumitale. Dar din prima
c:llpă am inteles el-i o născocire..•
- Ati Inteles ? flcu Batle uimit.
- Am înţeles... Ei bine, Guliver dlsplrat, drumul spre patrie
ni-e cu deslvirşire încbis. Cine, in afară de el, ar li putut si ne
cllluzească, pe calea apelor, pe calea de gheaţl şi foc, spre Lillpu·

28
tania 1 Val nouă, nimeni, nimeni... lată de ce tara lui Guliver
trebuie sll devină o a doua noastrl patrie. lată de ce în aceasti
a doua patrie, In care se găsesc, pe lingi Inimile înghetate ale
nobililor el cîrmuitori, inimile docotitoare ale unor fipturi minu·
nate ca dumneata, ca prietenii noştri 1\\ac lntyre şi ca mfl l l al!ii,
noi trebuie sl fim aşa cum sînteţi şi voi. Dacl Gullver trăieşte, ne
va fi mal uşor si luptăm pentru salvarea lui. Pitici fiind, oricine
ar putea să ne identifice fi d ne împiedice. Aşadar, Iubite ti pre·
tuit prieten, să nu mai pierdem timpul... Noi sîntem bucuroşi să
putem deveni, cu o clipă mai devreme, oanteni ca Guliver ti ca
dumneata. Nu-i aşa, Gatina ?
- Da, răspunse frumoasa Gatina. Totul ne povăţuieşte să nu
pierdem timpul. Haide, doctore dragă, dă-ne mai degrabă licoa·
rea dumltale m inunată 1
Doctorul era din cale afară de tulburat. Il tremurau atit de
puternic miinile din pricina emotiei, încît v.lrsl o bună parte din
conţinutul sticlufei atunci cînd Mmplu prima linguriţă.

- 3 -

Tratamentul se desfăşura In cele mal bune condifil. Batic le

dădea zilnic, în mare taină, o doză din preparatu l slu. Apoi i i
măsura cu centimetru! : progresele erau infime, dar ele existau.
Intr-o săptămînă crescuseră cu doi milimetri.
Tocmai datorltli acestei creşteri extrem de lente, nici .,Shylok",
nici "Apis", nici · "Locul viran", şi nici .,Mirtoaga" nu şi-au dat
seama el se intimplll ceva extraordinar cu Gatina şi Beloger. Pe
Town Hill îl surprinse numai schimbarea bruscă a dispozitiei
lor sufleteşti. De unde inainte erau Intr-o stare de permanentă
irascibilitate, nu rlispundeau la intreblri, se zbăteau atunci cînd
erau scoşi la plimbare, dintr-o dată deveniseri veseli, glumefi ti-şi
petreceau toată vremea citind. Town Hlll puse aceastl schimbare
pe seama îng-rijlrllor deosebite date de Batle şi se felicită c�,
urmind sfatul consiliului ştiinţific al fundaţiei .,Morisson", il men·
ţ inuse ca medic curant impotriva părerii lui Robert Morisson.
Lucrarile ar fi rămas poate nwiti vreme nedescoperite, dacă
simturile bătrînului financiar - cu toată virsta lui inaintati -
n-ar fi functionat perfect. După cum am mai arătat, Robert Mo·
risson îşi făcuse obiceiu l ca, în fiecare dimineaţă, după ·Ce lua cu·
noştinţă de cursul actiunilor, să se oprească la Gatina şi Belog-er.
Acest popas cotidian îşi avea explicaţia lui psihologică. Mcrisson
simţea nevoia să se asigure că ei există, că sint sănlUoşi şi ci
astfel nimic n-ar putea primejdui eşafodajul societăţii .,Guliver and
Comp."
Dacă speculatiile lui impuneau o uşoari scădere a cursului
actiunilor, el hotira ca piticii să nu părăsească apartamentul ci·
teva zile. Dacă, dimpotrivă, urmărea o nouă urcare, el ordona ca
piticii să fie cit mai mult plimbaţi pe strizile capitalei. Indiferent
însă de natura dispozitiilor date, Morisson se apropia in fiecare
dimtneaţă, aproape sufocat de emotie, de Gatiaa ti Beloger. Chipul
său de culoarea vechilor pergamente, se încreţea intr-un zîmbet de
suprem! fericire.
Lulndu-i uşurel in palmă şi privindu-i e&l dra,ostea cu care un
harpagon îşi priveşte anrul, ii alinta ca de obice• :

29
 - Ehel, puiJorll tatii, nici nu ştlti cite plrllute meritatl voi­
Intr-o dimlneatl, tot cintlrindu-1 aşa In palml, i se plru el
sint mai grei.
- c,-i cu voi, pul,oril tatii, v-ati i ngrlşat .,
Examinindu-1 mal bine, constati el nu se îngrlşaserl defel...
- El, drăcie, şi totuşi eu nu ml-n�el, cîntlritl mai greu. N u
cumva a t i crescut ?
Cuprins de panică, Morlsson holliri s1 fie mlsurati in fiecare
zi, ba chiar de mai multe ori pe zi. Şl rezultatul aces1or măsură­
tori îi confirmi bănuiala : plticii creşteau incet, dar creşteau... In
curind klmea nu va mal crede în existenta Llllputanlel şi atunci
gata ! Ruina e inevitabilă. Creşterea lor neaşteptată îl Jngrozi, dar
in acelaşi timp îl nedumeri : "Cum aşa, hodoronc tronc, au în­
ceput să creascl ?"
Fură consullate cele mal competente capacllitl medicale, Iar
părerile emise se ciocneau cap în cap. De pildă, profesorul Wo­
drow opina că această creştere se datora actiunii somnului prelun­
git. Profesorul Randolphe era insă de altă părere. El era Incre­
dintat că numai conditiile climaterice în care erau obligati să
trăiascli, care difereau de cele ale Li liputaniei, acjionează asupra
organismului pitici lor.
- Sînteţi cu toţii nişte nepriceputi ! lună Robert Morisson. Ati
făcut vreo analiză să vedeti dacă nu-i vreo mină "criminală" ?
Analizele conlirmară i potezele bătrînului financiar. In dejec­
tiuni s-au găsit urme neasimilate din preparatul doctorului Batle.
Pentru Robert Morisson nu mai incăpea nici o umbră de îndoială.
Vinovatul era Batle. N imic nu-l putea sustrage acestei acuzatii. El
era singurul medic care-i îngrijea pe pitici.
Cind Town Hlll lu incunoştintat că tocmai doctorul Batle,
pe care el il sustinuse, este in mod neindoios autorul acestei ac­
tiuni "criminale", fu cuprins de o asemenea furie, incit, părăsindu-şi
în grabă biroul, se repezi, fără păllrie şi umbrelă,. spre apartamen­
tul l'iticilor, ande nădăjduia să-I �răseascl pe incăruntilul medic.
Nu se înşelase. Batle era acolo. Năpustindu-se cu o agilitate, care
amintea ascendenta omului pe scari biolo&.Jcli, Town Hill îşi in­
fipse cu o poftă de vampir dînfii in nasul lui Datle, aşa cum avea
obiceiul si se rllfuiască cu aceia care îl scoteau din sărite.
Şi povestilorul poate afirma cu toată seriozitatea că Sam
Balle ar fi rămas fără nas, dacă Robert Morisson nu I-ar fi
zgll!îit cu putere pe Town H ill şi nu i-ar fi răcnit in urechi o
constatare care-I cutremură :
- Ce-al făcut, nenorocitule ! Ai lăsat uşa deschisă şi au dis­
părut piticiî.

CAPITOLUL V I
- 1 -

Neaşteptata disparitie a piticilor produse o adevărată derută

în cercul inaltilor slujitori ai Imperiului. Chiar regina-impărăteasl,
aflind aceastl teriblll veste, fu cuprinsă de o adevărată crizi dt
desperare. Criza se manifestase la i nceput prin ţipete, apoi prin lo­
virea gravă a printului consort cu obiectele pe care le avea la înde·
mină, printre care un foarfece extrem de ascuţit, un splendid val
dt' porţelan de Sevres şi bit pantof cu toc Louis XV.
 Lordul Westinghouse fu, la rindul s�u. atins de o gravă mJ.
grenă Astfel, timp de mai multe zile, nu putu să folosească dis·
tinsul slu "loc viran". Sir William, în schimb, enervat peste măsură,
contrar obiceiului, incepu să gîndească şi ceru i nlocuirea neintir·
ziată a lui Town Hill din functia de ministru al Afacerilor I nterne.
Cit despre acesta, ca să-şi ridice moralul prlbuşit de nenumăratele
eşecuri, se apuci s� soarbă cele mal pip�rate amestecuri de bău­
turi alcoolice, iar la o oră după acest exercitiu sforăia cu capul
pe masă. Vicontele Rap, trimis de suverană să afle veşti in legă­
tură cu rezultatul cercetărilor întreprinse, gltsindu·l pe Town Hill
in această deplorabilă stare, nu se putu abtine să nu-l ciocnească
de citeva ori cu capul de cristalul luxosului său birou, care-i ser­
vea drept pernll. Clocotind de minit, viconlelc Rap se asode nu·
maidecit la propunerea ca Town Hill s� fie inlocuit şi pre.zentă
suverane! un amănunţit raport in acest sens.
Chiar şi Robert Morisson, pe care calmul nu-l pă"răsea cu
uşuri nţll , se simfi la început incolăcit de şerpii deznădejdii. Ore
de-a rindul şedea cu privirile aţintite i n gol. Din cind în cînd,
un prelung oftat, care amintea şuîeratul depărtat al unei locomo­
tive, ieşea din pieptul lui bătrîn şi sllbănog. Atunci mormăia
aceste cuvinte :
- Sint ruinat 1 Sînt ruinat 1
Totuşi Robert Morisson fu primul care-şi recăpătă singele rece.
Trebuia să impiedice ruina, şi in acest scop imperativul suprem
cerea ca opinia publică să nu afle de fuga piticilor. fn acelaşi
timp, urma să se intreprindli. cele mai intense, dar şi cele mai
tainice investigatii pentru regăsirea lor. Stărui şi el ca Town Hill
să fie de îndată inlocuit, intrucit dovedise o totală incapacitate.
Ba, considerindu-1 ca principal vinovat, ceru sancţionarea lui. Dar
nu o sanctiune oarecare, doar spre a se da satisfacţie vicontelui
Rap ori lui sir William. Era vorba de altceva. Town Hill trebuia
mai degraU îndepărtat, pentru ca nu cumva indiscreţia lui vindi­
cativă să compromită noul plan de actiune. Şi Robert Morisson
socotea că locul cel mai potrivit pentru Town H ill ar fi fost Insula
Florilor.
Numai opu nerea categorică a lorduJui Wtsli nghouse 1-a salvat
pe fostul ministru de 1 nterne de deportarea pe această bleste·
mată insulli. El fu surghiunit la mănăstirea "Sfînta Clara", ridi­
cată in secolul al Xli-lea in îndepărtatul comitat Rndesfort. Din
fericire, fiind o mănăstire de milostive călugărife, surghiunul a fost
suportat in cele mai bune conditii. La numai o zi după plecarea
fortati a lui Town H ill, un scurt comunicat vestea ci, acesta im­
bolnlvi ndu-sc, interimatu l Ministerului Afacerilor Interne fuse$e
preluat de sir William, ministrul Coloniilor.

- 2 -

ln timp ce, Instalat la Ministerul Afacerilor Interne, sir Wil·

liam primea tot felul de rapoarte personale, telefonice, radiofo­
nice, televizate care îl vesteau cum cA organele in subordine s-ar
afla pe urmele celor dispăruţi, dar eli. pînă in prezent nu pot co­
munica n imic precis şi concret, ce se petrecea cu Gatina şi Be­
Joger ?
Aici e poate cazul si arătlm cititorului cum au reuşit ei si

31
fugi din somptuosul apartament, care era In acelaşi timp şt o
bine ferecatl tnnnijă. A,ada r , cind Town Hill se repnf si i nfu·
Jece nasul incăruntitului medk Sam Batle, Gatlna şi Beloger aa
diutat sli impi edice cu or ice pret acest oribil festi n.
Dar ce pot oare pltteri le cn totul de neluat in seam ă a doi
pitld, fie el şi foarte inimoşi, tatii de deEJiafulrea furlri unul gent·
Jeman cu reminiscente de animal camasler ? Batle, observtnd UJI
rămasă deschi s 3 in urma intrării vijelloase a lul Town HRI, i n ai nte
de a se rosiogoli pe covor cu advers arul său, le-�trigat :
• - Vşa-1 desdrisi. Fugtfj 1 Fugiţi !
Ceea ce pltlcii nu i ntirzlară să fac i. Deşi pasul lor de fur·
nici na putea fi asemuit cu pasul nnui alergător de cros, trebuie
să sub liniem că ieşirt�a lor pe coridor a insemnat un adevărat re­
cord mondial.
Dar pe coridor i ncrem eniri înspăimîntat!. Robert Morisso111 se
indrepta agttat spre apartamentul lor. firii a mai sta pe ginduri,
pitlcil se lrlpri sub covorul, gros şi moa�. in care se scufundau
paJii lui �rlsson. Din fericire, au scă!'al nezdtobiff de călcătura
acestttia, dar Ieş iri aproape lnibu,i1i de praf.
Acum, dupi ce evada!lffi dfn apartamt!nt, se punea probt ema
strecurlrii a fa ră din Imobil. Hm ! Problemă destul de anevoioasi,
întrudl la capătul coridorului st ră j u ia o �ardl aflati sub· comanda
di�tli a cohlnriuiui Sflefton, mai-marele peste politia metropelilană.
Skefton; cue-I i nsetise pe Tow n Hill, asculta tocm11l rapertu l
plutonului de serviciu. După asigurirfle acestuia, totul era in de­
plini ordine. Sh�ton lşl scoase chlpiul şl;l puse deoparte pe un
f otoliu . Iar allituri, deschisii, era taşca. vestita lui tatcă, d i n plete
de crocodi l, numiti in deridere de cifre r!uvoftorf : ,.coşnifa lui
Shelton"; intrucit aid, pe lingi diferite hJrtli speciale, se gitseau �
u nele savuroase gustlri preparate personal de adorata lui soţie;
mist�s Mabet Shelton, care avea pasiunea bucUiriel.
Evrica l erau salvaţi l Gatlna emisese ideea salvatoare.
Ei bine, n-o să credetf, dar Gatlna socotl se că m• poate fi
un loc: mal putrlvit unde să se ascundă, decit in taşd. Iar Be­
loger fu intru totul de plrerea el i fără a mal pierde timpul, se
furişarJ pînă la fotoliu. Ald, aJutindu-se unul de celifalt, lzbntlri
să intre în taşci şi si-şi fat;� Joc pri ntre hlrttne ollciale şi pat�rile
cu · ciuperci şi ficat de giSl'i.

(continuare in numărul viitor)

82