Curs postuniversitar de specializare în reabilitarea patrimoniului construit

UBB – Cluj-Napoca

Strategie de conservare și punere în valoarea a

Turnului Spart din Boița, jud. Sibiu

arh. Laurențiu Komaromi-Gheorghe

februarie 2018
 Introducere
În cadrul lucrării de față se dorește analiza modului adecvat de abordare a conservării
ruinelor Turnului Spart din Băița, județul Sibiu, din punctul de vedere al tratatelor internaționale,
precum și posibilitățile de punere în valoare ale acestuia.

Pericole identificate
Ruinele sunt în pericol din două motive:
-„în primul rând toate ruinele istorice se află într-o stare perpetuă de distrugere … De aceea
protecția lor tehnică – presupunând o minimă intervenție de formă și conținut – este dificilă și
costisitoare, și în plus este un proces continuu. Un astfel de proces este dificil de realizat, de
aceea pentru multe ruine procesul de distrugere înaintează;
- în al doilea rând, stadiul ruinelor deseori nu este considerată o formă propice de întreținere
a obiectivelor istorice.”1

Conservare vs. restaurare/reconstruire

“Ruinele, și în special cele ale castelelor, care au jucat un rol important în dezbaterile de la
începuturile sec. al XIX-lea privind ruinele, oferă o perfectă ilustrare a conservării, la care Carta de
la Atena deja se referă: În cazul ruinelor, conservarea strictă este necesară … Aici valoarea
monumentelor derivă de la stadiul fragmentat, ruinat ce ne aduce aminte de trecut, istoria făcându-
și simțită prezența prin «rănile timpului». Oscilând între ideea reconstrucției, care mai apare
câteodată și în zilele noastre, și idea lăsării ruinei «să piară în frumusețe» care își are și ea adepții
… ideea conservării trebuie să caute calea corectă pentru fiecare caz în parte: de exemplu
stabilizarea pereților – dar doar stabilizarea acestora, fără falsificarea caracterului ruinei prin
adăugiri inutile.”2
„Reconstrucția nu este interzisă expres prin Carta de la Veneția, chiar adesea este
menținută: pasajul în cauză fiind art. 15 – «Orice intervenție de reconstrucție trebuie exclusă a
priori. Doar anastiloză, adică recompunerea părților existente dar dezmembrate poate fi
acceptată» – referindu-se exclusiv la săpăturile arheologice. În contrast, Carta de la Atena
menționează metoda anastiloza ca fiind o formă specială de reconstrucție, în legătură cu ruinele
de toate tipurile: «În cazul ruinelor … trebuie luate măsuri pentru reintegrarea fragmentelor
originale care mai poate fi recuperate (anastiloză) acolo unde este posibil. Sunt motive întemeiate
pentru aprecierea anastilozei în conservarea arheologică, printre altele din motive didactice,
lucrările de conservare arheologică implică câteodată reconstrucții parțiale, pentru interpretarea și
explicarea contextului istoric… Însă, în general putem concluziona că autorii Cartei de la Veneția,
bazându-ne pe atitudinea generală foarte restrictivă cu privire la adiții (care conform art. 12
«trebuie să se distingă față de original»), au fost foarte sceptici cu privire la lucrările de
reconstrucție”3.
O abordare mai prudentă asupra schimbărilor este enunțată de Carta de la Burra, al cărui
moto este: „fă cât este necesar pentru a face utilizabil locul, dar schimbă cât de puțin posibil,
pentru ca valoarea culturală să se păstreze”4. Astfel „materialele și tehnicile tradiționale sunt
preferate pentru conservarea elementelor esențiale”5, iar „conținutul de dispozitive și obiecte care
contribuie la valoarea culturală a unui sit trebuie să fie păstrate in situ. Mutarea lor este interzisă cu
excepția cazurilor în care: scopul este asigurarea securității si a păstrării; temporar pentru
conservare sau expuneri; din motive culturale; pentru sănătate și siguranță; sau pentru protejarea
1
***, Ruins. Sustainable re-use, preservation and modern management of historical ruins in Central Europe -
elaboration of integrated model and guidelines based on the synthesis of the best European experiences, ICOMOS-
POLAND, http://www.icomos-poland.org/en/projekty-pkn-icomos-2/89-ruins/232-about-project.html, accesat în
09.02.2018
2
Michael Petzet, „Principles of preservation. An introduction to the International Charters for Conservation and
Restauration 40 Years after the Venicen Charter”, International charters for conservation and restoration. I Monuments
and sites, ICOMOS, 2004, p. 10 http://openarchive.icomos.org/431/1/Monuments_and_Sites_1_Charters.pdf, accesat
în 11.02.2018
3
Michael Petzet, „Principles of preservation. An introduction to the International Charters for Conservation and
Restauration 40 Years after the Venicen Charter”, International charters for conservation and restoration. I Monuments
and sites, ICOMOS, 2004, p. 19, http://openarchive.icomos.org/431/1/Monuments_and_Sites_1_Charters.pdf, accesat
în 11.02.2018
4
***, The Burra Charter (The Australia ICOMOS Charter for Places of Cultural Significance), Australia ICOMOS
Incorporated, 2013, „Preamble”, p. 1, http://australia.icomos.org/wp-content/uploads/The-Burra-Charter-2013-
Adopted-31.10.2013.pdf, accesat în 11.02.2018
5
Ibidem, „Article 4. Knowledge, skills and techniques”, p. 4
sitului. Aceste obiecte și dispozitive trebuiesc reașezate când circumstanțele o permit și când este
adecvat din punct de vedere cultural.”6 Dar de cele mai multe ori ruinele sunt cele mai convenabile
surse de materiale de construcție utilizate de comunitățile locale, astfel nici măcar șansa unei
anastiloze nu mai există.
„Deși nici o clădire nu se poate opune total îmbătrânirii, neglijenței și vandalismului, nici
argumente estetice sau dovezi arheologice nu pot justifica reproducerea unor părți lipsă sau
uzate.”7 Astfel existând riscul realizării unei „schimbări inutile de elemente sau reconstrucții parțiale
sau totale a unor elemente lipsă”8 pentru readucerea construcției la o „stare perfectă.”9

Totuși înainte de orice intervenție asupra ruinelor trebuie avut în vedere că „orice formă de
reconstrucție se bazează în primul rând pe certitudinea că istoria nu este reversibilă: în anumite
circumstanțe o stare fragmentată conferă un argument artistic valid și autentic”10, precum și faptul
că restaurarea sau conservarea monumentelor istorice „nu vizează doar salvarea lor ca opere de
artă ci și ca documente istorice”.11

Importanța socio-economică
„Protejarea ruinelor este problematică datorită procesului continuu de degradare, iar
utilizările actuale ale acestora sunt limitate”12, iar „abordarea tradițională a conservării ruinelor s-a
aplecat cu precădere asupra unui singur subiect – cum să păstrăm ruinele istorice din punct de
vedere tehnic”13, motiv pentru care trebuie avut în vedere și aspectul socio-economic al acestora,
ce este întotdeauna favorizat „de atribuirea unei folosințe utile societății14, alta pe lângă cea
culturală.
Una dintre puținele șanse de viabilizare a ruinelor este turismul. În cazul celor intens
mediatizate ca cele din Roma, Athena, Egipt etc. asigurarea afluxului de vizitatori nu constituie o
problemă, dar în cazul altora, nu neapărat mai puțin importante, persistă riscul marginalizării. Cele
mai puțin frecventate ar putea fi incluse în cadrul unor trasee tematice, în acest mod putându-se
conferi o utilitate nouă unor ruine dintr-un anumit areal, dar trebuie avut în vedere faptul că
„conservarea și planificarea turistică pentru siturile patrimoniale trebuie să asigure vizitatorilor o
experiență valoroasă/bogată, mulțumitoare și agreabilă”15, iar relația dintre acestea și turism „este
una dinamică dar poate include valori conflictuale.”16
La noi în țară o altă problemă a monumentelor în general și ale ruinelor în special este
statutul juridic. Astfel proprietarul fie nu este cunoscut, sau imobilul este revendicat și nu s-a
soluționat cazul, sau chiar acesta a fost redobândit de proprietarii de drept dar aceștia nu au
mijloace financiare de a le întreține. Motiv pentru care lucrări de conservare/restaurare/reabilitare
în vederea protejării și viabilizării acestora nu por fi întreprinse.
Nici varianta trecerii lor în domeniul public nu este întotdeauna o soluție potrivită, datorită
cheltuielilor pe care aceste construcții le implică, bani de care nu toate autoritățile dispun sau nu
sunt dispuse să le aloce (unele autorități chiar preferând să nu se implice în administrarea unor
asemenea obiective).

6
Ibidem, „Article 10. Contents”, p. 5
7
***, The Society for the Protection of Ancient Buildings. Principles and Philosophy, SPAB, p. 2
8
Ibidem, p. 1
9
Ibidem, p. 1
10
Michael Petzet, „Principles of preservation. An introduction to the International Charters for Conservation and
Restauration 40 Years after the Venicen Charter”, International charters for conservation and restoration. I Monuments
and sites, ICOMOS, 2004, p. 19, http://openarchive.icomos.org/431/1/Monuments_and_Sites_1_Charters.pdf, accesat
în 11.02.2018
11
***, The Venicen Charter. International Charters for the Conservation and Restauration of Monuments and Sites
(1964), ICOMOS, Article 3, p. 2, https://www.icomos.org/charters/venice_e.pdf, accesat în 11.02.2018
12
***, Ruins. Sustainable re-use, preservation and modern management of historical ruins in Central Europe -
elaboration of integrated model and guidelines based on the synthesis of the best European experiences, ICOMOS-
POLAND, http://www.icomos-poland.org/en/projekty-pkn-icomos-2/89-ruins/232-about-project.html, accesat în
09.02.2018
13
Ibidem
14
***, The Venicen Charter. International Charters for the Conservation and Restauration of Monuments and Sites
(1964), ICOMOS, Article 5, p. 2, https://www.icomos.org/charters/venice_e.pdf, accesat în 11.02.2018
15
***, International cultural tourism charter. Managing tourism at places of heritage significance (1999), ICOMOS,
Principle 3.4, p. 5, https://www.icomos.org/charters/tourism_e.pdf, accesat în 11.02.2018
16
Ibidem, Principle 2, p. 3
 “Inclus într-un sistem de fortificaţii de la graniţa de sud a Transilvaniei, alături de Cetatea
Turnu Roşu, Cetatea Tălmaciului şi Cetatea Lotrioarei, Turnul Spart a fost înălţat într-o perioadă în
care presiunea turcească asupra Ardealului devenise mai mult decât evidentă, dacă luăm în calcul
doar invazia din iarna 1492-’93, soldată cu pagube considerabile în zona Sibiului. Din păcate,
existenţa efectivă a construcţiei e de scurtă durată, undeva în jurul a trei decenii. Ridicat chiar pe
malul nu prea înalt, în urma unui ordin al regelui Ladislau al Ungariei din 1501, Turnul Spart se
prăbuşeşte la 1533, ca urmare a unei revărsări a Oltului (ulterior o parte din piatra fortificaţiei fiind
utilizată de locuitorii din zonă în cu totul alte scopuri). Iniţial de formă cilindrică, înaltă de aproape
18 metri, semănând arhitectonic cu turnurile de apărare ale Sibiului, construcţia îşi etala gurile de
tragere în trei etaje şi avea în prelungirea ei, de-a latul trecătorii, ziduri masive de-o parte şi de alta
a râului, sparte doar de-o poartă ce asigura accesul spre şi dinspre Ţara Românească”17.
În zona Turnului Spart de la Boiţa s-au făcut cercetări arheologice din anul 1991, „care au
adus unele lămuriri privind stratigrafia sitului şi clădirile ulterioare turnului”18. Cercetările
arheologice au fost continuate în anul 2015, datorită lucrărilor de lărgire a drumului european ce
trece foarte aproape de monument, zidurile de sprijin realizate secționând situl.
“În urma cercetării arheologice preventive realizată cu ocazia lucrărilor recente (august-
octombrie 2015) la Turnul Spart (Boiţa, jud. Sibiu), monument aflat în imediata apropiere a DN 7,
au fost descoperite şi documentate complexe arheologice aparţinând evului mediu târziu (secol
XVI) şi perioadei contemporane. Între ele menţionăm descoperirea unui fragment de mari
dimensiuni din turn, fragment căzut cu faţa în jos, dar pe care s-a putut observa vechea tencuială
(albă) şi marcarea cu negru a ferestrelor. Din acest mare fragment de turn prăbuşit a fost
recuperată o archebuză, care la o primă evaluare a fost datată în secolul al XVI-lea. O a doua
armă de acelaşi fel a fost descoperită sub dărâmături mai mici din zonă, care au aparţinut de
asemenea turnului. Ambele descoperiri datează prăbuşirea turnului în secolul al XVI-lea, posibil
următorul. Din aceleaşi dărâmături a fost recuperat si un vas de bronz de mari dimensiuni, turnat,
care prezintă, în relief, pe o parte anul 1516 / 1716 şi pe cealaltă parte două registre cu decor
vegetal.
Cu ocazia aceloraşi cercetări a fost descoperit un zid circular care, cel mai probabil,
înconjura turnul, dar care în cercetare nu a putut fi surprins şi la est şi vest de turn (partea de est
aflată cel mai aproape de Olt a fost foarte probabil afectată de-a lungul timpului de revărsările
periodice ale acestuia, partea vestică este prinsă sub terasamentul actualului DN 7 şi sub fundaţia
de beton turnată de constructor înaintea demarării cercetării).
Între complexele cercetate menţionăm şi fundaţia unei case (complexul 01) construită în
secolul al XIX-lea, cu refaceri în secolul XX, casă care se pare că a aparţinut îngrijitorului drumului.
Această casă a fost construită pe jumătatea căzută a turnului, acoperind-o în mare parte”19

Turnul spart și șantierul arheologic – vedere de pe DN7.

Imagine provenită din raportul de cercetarea arheologică preventivă, planșa 5.1

17
Daniel Iancu, “Turnul Spart”, Dilema Veche, http://dilemaveche.ro/sectiune/bordeie-si-obiceie/articol/turnul-spart,
accesat în 11.02.2018
18
Claudia Urduzia, Raport de cercetarea arheologică preventivă, Muzeul Național Brukental, 2015, p. 13-14
19
Ibidem
 Turnul Spart, rămășițele zidului circular ce înconjoară turnul și elevațiile casei de sec. XIX.
Imagine provenită din raportul de cercetarea arheologică preventivă, planșa 8.2

Jumătatea căzută la pământ a Turnului spart.

Imagine provenită din raportul de cercetarea arheologică preventivă, planșa 7.1

Ca metodă de abordare a problemei conservării, propun păstrarea celor două bucăți de turn
în ipostaza actuală, doar cu luarea unor măsuri absolut necesare de punere în siguranță și
conservare a acestora (precum recomandă și majoritatea tratatelor internaționale de specialitate).
A sitului sunt necesare realizarea următoarelor:
- finalizarea cercetărilor arheologice prin realizarea unei decopertări generale a bazei turnului
și a zidului ce îl înconjoară;
- întocmirea studiilor și expertizelor necesare pentru o mai bună cunoaștere a ansamblului și
a tuturor problemelor cu care se confruntă construcțiile (expertize structurale, de fizica
construcțiilor, studii istorice și de istoria artei)
- realizarea unui studiu hidrologic în care să fie analizată posibilitatea și eficiența realizării
unui dig de apărare înspre Olt, care să protejeze toată zona);
- analizarea posibilității lărgirii drumului european înspre deal, pentru minima afectare a
ruinelor turnului;
- întocmirea proiectelor de conservare (eventual îndiguire și deviere/lățire șosea pe partea
opusă turnului), având în vedere utilizarea viitoare în scopuri turistice (aplicarea soluțiilor
stabilite în studiile și expertizele elaborate pentru punerea în siguranță și conservarea
ruinelor turnului, realizând adiții minimale la nivelul acestora);
- realizarea unui eșafodaj care să stabilizeze turnul pe perioada de execuție a lucrărilor de
apărare la inundații și de lărgirea a drumului național;
 - execuția lucrărilor de conservare a turnului și a vestigiilor arheologice care s-a decis că vor
rămâne descoperite (implementarea tuturor prevederilor din proiectele tehnice elaborate,
având în vedere caracterul special al lucrărilor și importanța construcțiilor asupra cărora se
intervine, precum și starea de degradare ale acestora);
- execuția lucrărilor de punere in valoare a ansamblului și a zonei, inclusiv la nivelul
infrastructurii de acces (aducerea utilităților în zonă, facilitarea accesului auto și pietonal
prin realizare unor parcări pe ambele sensuri de mers decalate la cca 100 m aval și amonte
de turn, realizarea lucrărilor peisajere pentru prezentarea ruinelor într-un anturaj vegetal
uniform - gazon);
- dotarea sitului cu instalațiile și echipamentele necesare introducerii în circuitul turistic
(panouri de informare, iluminat arhitectural al turnului și a vestigiilor, mobilier urban, zone
de popas etc.).

În loc de concluzii
“Nu numai din exemplul ruinelor ne este clar că a conserva înseamnă a păstra monumentul
chiar și într-o stare fragmentară: fragmentele unei fresce, a unei sculpturi, a unei vaze sau a unui
epitaf sunt toate obiecte a căror statut istoric nu ar trebui «falsificat» prin adăugiri în sensul
restaurării sau a renovării. Cu alte cuvinte, pentru anumite categorii de monumente conservarea
este prima și singura metodă!”20

Bibliografie
Jonson Chris, Travers Ian, Briggs Jessie, Ruins. A guide to conservation and management,
Commonwealth of Australia, 2013,
https://www.environment.gov.au/system/files/resources/e4e0fb1f-2553-4a3c-b454-
2f7d630cdd6a/files/ruins.pdf, accesat în 09.02.
Iancu Daniel, “Turnul Spart”, Dilema Veche, http://dilemaveche.ro/sectiune/bordeie-si-
obiceie/articol/turnul-spart, accesat în 11.02.2018
Michael Petzet, „Principles of preservation. An introduction to the International Charters for
Conservation and Restauration 40 Years after the Venicen Charter”, International charters for
conservation and restoration. I Monuments and sites, ICOMOS, 2004,
http://openarchive.icomos.org/431/1/Monuments_and_Sites_1_Charters.pdf, accesat în
11.02.2018
Urduzia Claudia, Raport de cercetarea arheologică preventivă, Muzeul Național Brukental, 2015
***, International cultural tourism charter. Managing tourism at places of heritage significance
(1999), ICOMOS, https://www.icomos.org/charters/tourism_e.pdf, accesat în 11.02.2018
***, „Ruins. Sustainable re-use, preservation and modern management of historical ruins in Central
Europe - elaboration of integrated model and guidelines based on the synthesis of the best
European experiences”, ICOMOS-POLAND, http://www.icomos-poland.org/en/projekty-pkn-
icomos-2/89-ruins/232-about-project.html, accesat în 09.02.2018
***, The Burra Charter (The Australia ICOMOS Charter for Places of Cultural Significance),
Australia ICOMOS Incorporated, 2013, http://australia.icomos.org/wp-content/uploads/The-
Burra-Charter-2013-Adopted-31.10.2013.pdf, accesat în 11.02.2018
***, The Venicen Charter. International Charters for the Conservation and Restauration of
Monuments and Sites (1964), ICOMOS, https://www.icomos.org/charters/venice_e.pdf, accesat
în 11.02.2018
***, The Society for the Protection of Ancient Buildings. Principles and Philosophy, SPAB

20
Michael Petzet, „Principles of preservation. An introduction to the International Charters for Conservation and
Restauration 40 Years after the Venicen Charter”, International charters for conservation and restoration. I Monuments
and sites, ICOMOS, 2004, p. 10, http://openarchive.icomos.org/431/1/Monuments_and_Sites_1_Charters.pdf, accesat
în 11.02.2018