Povestea lui Harap Alb

Povestea începe în vremuri îndepărtate, pe vremea în care exista un crai și un împărat, frați aflați la margini de lumi
diferite. Împăratul se numea Împăratul Verde, iar acesta nu avea decât două fete, neavând astfel cine să-i moștenească
împărăția. Fratele său, Craiul avea trei băieți, din acest motiv Împăratul Verde, aflat la capătul puterilor, a trimis de
veste că vrea ca unul dintre feciorii Craiului să-i preia împărăția.

Auzind acestea, Craiul a transmis vestea către cei trei feciori ai săi. După o încercare prin care i-a trecut ca să vadă dacă
sunt capabili să devină împărați, cei mai mari dintre ei nici bine nu au plecat la drum, că s-au și întors acasă
înspăimântați. Îmbrăcat în blană de urs și ieșindu-le în cale pentru a vedea dacă aceștia sunt vrednici să plece la drum,
craiul s-a convins de lipsa abilităților celor doi fii mai mari de a deveni împărați.

Fiul cel mic, sfătuit de o bătrână cerșetoare cum să procedeze ca să nu mai pățească rușinea prin care au trecut frații săi,
merge la tatăl său și îi cere calul, armele și hainele din tinerețe. Craiul, uimit de acest lucru și spunând că nu ștIe dacă ar
putea să se folosească de calul său de care nici nu mai știe dacă trăiește, totuși se pune de acord cu fiul cel mic și îi pune
la dispoziție cele necesare.

După acordul tatălui său, mezinul pregătește armele, frâiele, căpăstrul și o tavă de jăratic și merge la herghelie, unde
pune tava cu jăratic între cai, iar dintre toți caii, vine să mănânce cel mai bătrân și gârbov cal. Cu toate că fiul cel mic îl
lovește în repetate rânduri încercând să-l alunge, calul se dovedește a fi un cal fermecat care are să-l poarte cu el în
siguranță pe tărâmuri îndepărtate. Supus la încercarea tatălui său care se îmbracă în blană de urs și îi iese în cale, nici
acesta și nici calul nu se sperie, iar Craiul mândru îl binecuvântează pe fiu să plece la drum, spunându-i să se ferească de
omul roș, dar mai ales de omul spân.

Fiul cel mic pleacă la drum, cutreieră mult timp, până când în codru îi apare omul spân în față de 3 ori sub înfățișări
diferite, păcălindu-l în cele din urmă pe fiul Craiului să meargă la drum împreună. Această alegere se întoarce împotriva
sa, în momentul în care spânul îl păcălește pe fecior să coboare într-o fântână pentru a se răcori, moment în care pentru
a-i cruța viața, spânul îl obligă să i se supună, își schimbă hainele între ei și îl botează Harap Alb.

Cei doi pleacă la drum spre Împăratul Verde cu identitățile schimbate, iar odată ajunși la împărăție, Spânul este primit
cu voie bună, iar Harap Alb este trimis la grajduri. Pentru a-l impresiona pe Împărat, Spânul îi spune împăratului că are
cea mai bună slugă și îl trimite pe Harap Alb să meargă în Grădina Ursului, pentru a-i aduce o salată rară, pe care
Împăratul cu greu putea să o dobândească, iar mai apoi, o piatră nestemată din fruntea cerbului. Aceste două sarcini
extraordinar de grele aveau să îl expună pe Harap Alb la un pericol de moarte. Totuși, ajutat de bătrâna înțeleaptă din
nou, care se dovedește a fi Sfânta Duminică, acesta trece cu bine și spre uimirea Împăratului și a omului spân, vine la
împărăție cu lucrurile mult dorite.

În cele din urmă, Harap Alb este expus și la a treia încercare după ce este ridiculizat de omul Spân, aceia de a o aduce la
împărăție pe fata omului Roș, aflată la o altă margine de lume și cunoscută ca fiind o mare vrăjitoare. Astfel, Harap Alb
pleacă spre împărăția Omul Roș, iar în drumul său spre acesta, Harap Alb face mai multe fapte bune. Prima dată, fiind
nevoit să treacă peste o nuntă de furnici pentru a-și continua drumul, acesta hotărăște să ocolească podul pe care erau
furnicile, iar mai apoi, ajută un roi de albine cărora le-a construit un loc în care să locuiască. Ca și consecință a faptelor
sale, Harap Alb primește de la furnici și de la crăiasa albinelor câte o aripă fermecată, care aveau să îi fie de ajutor în
drumul său spre Omul Roș.

Continuându-și drumul spre îndepărtatul tărâm, Harap Alb întâlnește rând pe rând cinci făpturi ciudate care se oferă să
îl însoțească și să-l ajute să ajungă la destinație cu bine. Numele acestor făpturi sunt sugestive pentru modurile în care
ar putea să îl ferească de rele: Gerilă, Setilă, Ochilă, Flămânzilă și Păsări-Lăți-Lungilă. Cu ajutorul acestora Harap Alb
trece de încercări grele pe care i le-a scos drumul în cale, astfel că ajunge la Omul Roș. La rându-i, Omul Roș, de
asemenea îl supune la o serie de probe dificile, pe care de asemenea le depășește, iar într-un final reușește să plece
spre împărăția lui Verde-Împărat cu fata Omului Roș.

Pe drum, Harap Alb și fata omului Roș prin drag unul de celălalt, iar de-ndată ce ajung la împărăție, fata dezvăluie
adevărata identitate al lui Harap Alb, iar Spânul, nervos că a fost trădat de către acesta, se repede și îi taie capul. La
rândul său, Spânul este ucis de către calul lui Harap Alb, care îl azvârle pe Spân din înaltul cerurilor.

În cele din urmă, fata Împăratului Roș îl readuce la viață pe Harap Alb cu apa moartă și apa vie, pe care Harap Alb le
obținuse în încercarea de a primi binecuvântarea de a lua fata cu el . Astfel, Harap Alb se trezește și se căsătorește cu
fata Împăratului, totodată primind binecuvântare și împărăția lui Verde-Împărat.
 Moara cu noroc
Nuvela începe cu discuția dintre bătrână și ginerele ei, Ghiță, personaje care își duc viața între câmpia Aradului şi munţii
Bihorului. „Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit” spune
bătrâna, în timp ce pe Ghiță îl definește dorinţa de schimbare si spiritul de aventură. Bătrâna nu-şi impune autoritatea,
ci emite un avertisment, așa că Ghiţă are libertate de alegere şi, deci toată răspunderea, așa că hotărăşte fără ezitare
să-şi urmeze dorinţa. De la Sfântul Gheorghe, acesta arendează Moara cu noroc, o cârciumă situată într-un loc pustiu,
dar care le pare noilor locatari un loc frumos şi binecuvântat in care se pot câștiga bani multi. Hanul este aşezat într-o
vale dezolantă, în care se intră şi din care se iese foarte greu, poartă spre locurile rele, pline de capcane. Spaţiul fizic
este întregit de cel uman, dominat de lumea porcarilor ce-şi mână turmele prin pădurile de stejar din jur.

La început lucrurile merg bine: în fiecare sâmbătă oamenii îşi numără banii, iar duminica bătrâna merge la
biserică. Momentul care tulbură viaţa tinerei familii este apariţia înfricoșătorului Lică Sămădăul. El soseşte la han într-o
luni dimineaţa si, după ce le priveşte pe tânăra Ana şi pe mama ei, doreşte să afle cine este cârciumarul. După ce se
prezintă, autoritar, Lică îi cere lui Ghiţă să ţină evidenţa celor care se opresc la Moară.

A doua zi Ghiţă se duce la Arad, îşi cumpără două pistoale şi o slugă, pe Marţi, iar de la Fundureni doi „căţei flocoşi”.
Ghiţă îşi dă seama că „la Moara cu noroc nu putea să steie nimeni fără voia lui Lică”, când la cârciumă poposesc câţiva
oameni de-ai Sămădăului care îi cer lui Ghiţă să-i servească în schimbul a 5 grăsuni din turmă..

Pentru prima dată în viaţa lui, barbatul se gândeşte ce bine ar fi fost dacă n-ar fi avut nevastă şi copii, pentru ca
să poată zice: „Prea puţin îmi pasă!”.

Deși Ana îl tot roagă pe soțul ei să plece din acel loc, Ghiță decide să mai stea. Următorul pas în relația dintre
Ghiță și Lică se prefigurează atunci când Lică îi arată cârciumarului semnele turmelor sale şi îi cere să il reţină pe fiecare
om care conduce o turmă. Sămădăul îi cere toate cheile casei, se duce la sertarul cu bani şi ia de acolo un teanc, fără să-i
numere, spunându-i că sunt cu împrumut şi că o să-i înapoieze. Ghiţă îşi doreşte ca Lică să-l privească la fel ca pe un
partener şi nu ca pe o slugă.

În tot acest timp, Ana se simte tot mai părăsită. De când se împrietenise cu Lică, Ghiţă devenise un străin.
Atmosfera devine gravă în momentul în care Lică vine la moara însoţit de cei trei prieteni ai săi Buză Ruptă, Săilă Boarul
și Răuţ și, luat de val, o invita la dans pe Ana. „Joacă muiere, parcă are să-ţi ea ceva din frumuseţe”, îi spune soțul său,
iar ea se supune.

Seara, Săilă Boarul şi Buză Ruptă pleacă spre Ineu, Răuţ spre pădurea de la Fundureni, iar Lică hotărăşte să
poposească la cârciumă deoarece doreşte să discute cu arendaşul evreu. In timpul noptii, Ghiţă aude lătratul câinilor şi
vede pe geam un bărbat şi o femeie pe care nu-i cunoşte.

In plan pararel, cârciumarul se împrieteneşte cu jandarmii – în special cu Pintea – care vin tot mai des pe la
cârciumă. Jandarmul îl anunță pe Ghiţă că în acea noapte doi oameni îl jefuiseră si batusera pe arendas. In acest
context, Ghiţă e dispus sa mearga la Ineu ca să depună mărturie in sprijinul lui Lica, susţinând că a dormit la cârciumă si
nu are cum sa fie implicat in jaf. In timp ce carciumarul e plecat, la moara soseste o vaduva ca de 28 de ani îmbrăcată în
negru şi „de mână cu un copil ca de 5 ani, slab şi bolnăvicios”. Femeia porunceste să se înhame caii, în ciuda
insistenţelor Anei, jandarmilor şi ale vizitiului de a rămâne acolo peste noapte.

În drumul spre Ineu, Ghiţă se gândeşte la toate legăturile sale cu Lică şi se simte vinovat „ca om însoţit cu un
făcător de rele”. Dacă Lică este condamnat, Ghiţă poate fi acuzat de complicitate. Dacă Lică scapă, urmează răzbunarea.

După ce Marţi şi Ghiţă sunt interogaţi, iar Pintea o aduce pe slujnica Uţa, aceştia pornesc spre cârciumă. Pe
drumul de întoarcere descoperă „trupul unui copil mort de o lovitură, pe care o primise, precum se vede, cu patul puştii
în ceafă…” Spre miezul nopţii, Pintea găseşte și trupul femeii în negru, iar lângă ea se afla biciul lui Lică. Șirul victimelor
continuă cu Hantl, unul dintre jandarmii lui Pintea, înjunghiat cu un cuţit care părea a fi al lui Săilă. La Buză Ruptă acasă
se găseşte, în acest timp, o parte din argintăria furată de la arendaş, așa că Pintea se duce la comisar, în timp ce alţi
jandarmi aduc vestea că Lică este în Ineu pentru că venise să întâlnească o doamnă de la Arad căreia avea să-i dea
preţul unei turme vândute la târgul de la Zărand.

În faţa comisarului, Lică recunoaşte că văzuse cuţitul la Săilă şi că biciul este al lui, presupunând că îl uitase la
Moara cu noroc. Lică neagă tot ce declaraseră ceilalţi oameni la anchetă, spunând că poate fi adevărat, dar el nu-şi
aminteşte nimic, că argintăria arendaşului fusese pusă de altcineva, în mod intenţionat, în casa lui Buza Ruptă, iar
despre biciul şi cuţitul găsite la locul omorului dădu din umeri. Spre surprinderea tuturor, Pintea repetă afirmaţiile lui
Lică. În final, Lică „se află nevinovat; Ghiţă ale cărui purtări dăduseră loc la bănuieli, scapă în lipsă de destule dovezi, iar
Buză Ruptă şi Săilă Boarul fură osândiţi pe viaţă”.

În zilele următoare, Lică îi aduce lui Ghiţă bani furaţi şi-i mărturiseşte că femeia a murit deoarece n-a vrut să
vândă un lanţ care-i era foarte drag.

La rândul ei, Ana descoperă că bancnotele pe care le număra sâmbăta le văzuse la doamna în doliu, așa că i le
arată lui Ghiţă care se duce cu ele la Pintea. Acolo el se înţelege cu jandarmul să-i ducă toţi banii primiţi de la Lică
pentru a-i schimba cu alţii, iar cei însemnaţi să rămână dovadă.

In timpul acesta, bătrâna pleacă împreună cu copiii să petreacă sărbătorile de Paşti la Ineu, iar Ana rămâne la
cârciumă alături de Lică. Deși supărat la început că nu a putut scăpa de ea, Lică se simte bine când vin lăutarii şi o ia la
joc. La sfârşitul dansului, Lică o ţine pe Ana pe genunchi şi o sărută, iar Ghiţă îşi lasă soţia în braţele Sămădăului şi se
duce după Pintea. In aceasta situație, Ana îi cere lui Lică să o ia cu el, văzând în Lică adevăratul bărbat, nu „ o muiere
îmbrăcată în haine bărbăteşti”, cum e Ghiţă, însă Lică nu vrea sa aibă de-a face cu ea și pleacă pe cal, înfruntând o
furtună de care abia se adăpostește într-o biserică.

Finalul nuvelei il surprinde pe Ghiţă întors acasă unde o găseşte pe Ana și o înjunghie cu un cuţit. La rândul lor,
Lică şi Răuţ, din ordinul Sămădăului „îşi descarcă pistolul în ceafa lui Ghiţă” și dau foc hanului. Urmărit de Pintea, lipsit
de puteri şi fără a putea trece râul umflat din cauza ploii, Lică îşi sfărâmă capul de trunchiul unui stejar uscat.

Luni la prânz, bătrâna şi copiii privesc zidurile afumate ale cârciumii: „Aşa le-a fost dat”.
 Baltagul
Romanul începe cu o legendă care spune că Dumnezeu, după ce a făcut lumea, a dorit să pună ordine în neamurile de
pe pământ. A ales mai apoi pentru fiecare neam câte un lucru care-l caracterizează, astfel că a ajuns şi la munteni,
cărora le-a lăsat muncile cu animalele (oile în special). Această legendă era spusă de către Nechifor Lipan. O spunea de
cele mai multe ori la nunţi şi apoi nevestei sale, Vitoria, care se ocupa cu torsul lânii.

Cei doi trăiau în Măgura Tarcăului, împreună cu cei doi copii ai lor: Gheorghiţă şi Minodora. În total au avut şapte
copii, dar ceilalţi cinci muriseră de diferite boli. Acum, atât Gheorghiţă cât şi Nechifor erau plecaţi de acasă… Nechifor
era plecat la Dorna ca să cumpere o turmă de oi, iar Gheorghiţă era plecat la Jija, de unde aştepta veşti de la tatăl său
căci trebuiasă plătească ceva datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghiţă în care acesta îi spuneacă îi este dor
de casă, iar Minodora a primit o scrisoare de dragoste de la feciorul dascălului Andrei.

Intr-o seara de toamna, torcand pe prispa casei, Vitoria Lipan se gandeste cu drag la sotul sau, oier priceput, vesel si
plin de viata, amintindu-si ca la nunti si petreceri spunea mereu povestea despre Dumnezeu si munteni. Ea este
ingrijorata de intarzierea prelungita a lui Nechifor Lipan, plecat la Dorna sa cumpere oi.

Unele vise si presimtiri ii sporesc nelinistea si o determina sa caute sfat la parintele Danila si la baba Maranda,
vrajitoarea satului. intoarcerea lui Gheorghita, fiul sau, in preajma sarbatorilor de iarna, din baltile Jijiei, unde au oile la
iernat, ii spulbera si speranta ca Nechifor Lipan ar fi putut fi acolo. Dupa sarbatori, merge la manastirea Bistrita pt. a se
ruga la icoana Sf. Ana, apoila Piatra-Neamt, unde ia legatura cu prefectul, care o sfatuieste sa scrie o plangere pt. a se
face cercetari. Intoarsa acasa, hotaraste sa plece la Dorna pt. a-l cauta pe Lipan si pt. aceasta, incepesa se pregateasca.
Lui Gheorghita ii face un baltag, pe care preotul Danila il sfinteste, vinde o parte din produse pt. a face rost de bani pt.
drum si pe Minodora, fiica sa, o duce la manastirea Varatic, urmand ca gopodaria sa o lase in grija lui Mitrea. Astfel, la
inceputul lui martie, impreuna cu Gheorghita pleaca spre Dorna.

Cei doi strabat satele de munte (Bistrita,Bicaz, Calugareni, Farcasa, Borca, Cruci) stau de vorba cu oamenii si afla ca
Lipan a trecut pe acolo. In drumul lor, la Borca, au intalnit un botez, iar la Cruci,o nunta. Ajunsa la Vatra Dornei, Vitoria
afla ca in prima saptamana a lui noiembrie, Nechifor a cumparat trei sute de oi, din care a vandut o suta, altor oieri, cu
care a pornit la vale, apucand drumul spre Neagra. Intreband din sat in sat, femeia afla despre cei trei oieri. La Sabosa,
urmele lui Nechifor se pierd, iar Vitoria afla de la hangiul Iorgu Vasiliu ca aici a facut popas o turma insotita de doi
ciobani, Calistrat Bogza si Ilie Cutui.

Munteanca isi da seama ca Nechifor a disparut intre Suha si Sabosa. Ea il gaseste pe Lupu cainele lui Lipan, pripasit la
un gospodar din Suha. Neobosita, ea cerceteaza imprejurimile si descopera cu ajutorul cainelui, intr-o rapa, osemintele
lui Nechifor Lipan. Respectand traditia, ea organizeaza priveghiul ajutata de crasmarul Toma, apoi isi inmormanteaza
sotul cu toate cele cuvenite.

La praznicul de pomenire il invita pe subprefect si pe cei doi presupusi asasini, Calistrat Bogza si Ilie Cuui. Conducand
discutia cu abilitate, intuind ce s-a intamplat, ea povesteste cum a fost ucis Nechifor Lipan, determinandu-l pe Calistrat
Bogza sa-si piarda cumpatul si sa se autodemaste, marturisind ca el l-a omorat pe Nechifor Lipan. Vitoria are cugetul
impacat ca si-a facut datoria de sotie si de crestina. Ea planuieste sa ii arate si Minodorei mormantul, sa recupereze
turma pierduta, gasind puterea de a-si duce viata mai deaparte cu toate responsabilitatile ce-i revin.
 O scrisoare pierduta
Totul se petrece înainte de ziua alegerilor din anul 1883, într-un județ de munte, unde două partide politice de
guvernare se luptă să-și impună candidații la alegerile pentru camera deputaților.

Primul act îl prezintă pe Ștefan Tipătescu, prefectul județului și pe Ghiță Pristanda, polițistul județului punând cap la
cap, într-o dezbatere aprigă, alegerile din ziua ce va urma. Momentul culminant al discuției apare când se face referire
la un document deținut de Nae Cațavencu ce îl putea ajuta să câștige funcția de deputat la alegeri. Tipătescu îi comandă
lui Pristanda să afle cu orice preț și mijloace ce document posedă atât de multă putere.

În actul I, își face apariția și Zaharia Trahanache, președintele tuturor comitetelor. Trahanache îi spune lui Tipătescu
despre existența unui document important pe care ar dori să i-l arate, acesta aflându-se în posesia lui Nae Cațavencu,
adversarul lor politic. Zoe Trahanache, soția lui Zaharia Trahanache, pierduse o scrisoare de dragoste primită de la
Ștefan Tipătescu, prefectul județului și în același timp amantul ei. Scrisoarea este găsită de Cetățeanul turmentat din
întâmplare. Nae Cațavencu fură scrisoarea de la Cetățeanul turmentat cu scopul de a o folosi ca mijloc de șantaj
împotriva adversarilor săi politici, prin publicarea ei în ziarul său în cazul în care nu va fi susținut în alegeri ca deputat.

În al doilea act sunt prezentate 2 personaje, Brânzovenescu și Farfuridi, oameni politici din tabăra lui Trahanache și
Tipătescu, ce observă vâlva și agitația creată în jurul scrisorii de dragoste pierdută de Zoe Trahanache și cer explicații cu
privire la cele întâmplate, temându-se de a nu fi trădați de Trahanache și Tipătescu. Întrucât explicațiile oferite de
Trahanache și Tipătescu nu sunt plauzibile și clare, Brânzovenescu și Farfuridi trimit o scrisoare anonimă către Comitetul
Central din București prin care anunță că se planifică un potențial complot în partid împotriva lor.

Între timp, Zoe și Tipătescu încearcă să găsească o soluție pentru a îl împiedica pe Cațavencu să publice scrisoarea în
ziar. După lungi încercări, prin amenințări sau promisiuni, de a obține scrisoarea compromițătoare – toate în zadarnic,
Tipătescu se lasă convins de Zoe să susțină candidatura lui Cațavencu. Zoe îi promite lui Cațavencu că îl va susține în
cadrul alegerilor, la scurt timp venind și susținerea domnului Tipătescu, în schimbul scrisorii.

Al treilea act prezintă ziua alegerilor unde la întrunirea ce devine neobișnuit de agitată, Farfuridi și Cațavencu își rostesc
discursurile de candidați, fiecare cu scopul de a atrage alegătorii de partea lor. Tensiunea și agitația persoanelor
participante cresc și are loc o bătaie între cele două tabere, pusă la cale de Trahanache și Pristanda. În timpul încăierării,
Cațavencu pierde scrisoarea de dragoste – unica sa armă împotriva adversarilor politici. Scrisoarea este găsită la scurt
timp tot de Cetățeanul turmentat care, de data aceasta, o va returna Zoei.

În actul IV apare în scenă un personaj cheie – alt candidat pentru postul de deputat, Agamemnon Dandanache, un om
incult politic și lipsit de rușine, trimis de la centrul din București. Actul IV are ca deznodământ soluționarea conflictului
inițial prin returnarea scrisorii pierdute la Zoe Trahanache. Cațavencu îi cere iertare Zoei pentru încercarea de șantaj cu
scopul atingerii propriilor obiective călcând pe anumite principii umane și se oferă să conducă ceremonia de numire al
noului deputat, Dandanache. Odată cu numirea în funcție a lui Dandanache, partidele inamice fac pace și se împacă
întrucât niciunul dintre cele două nu a ieșit triumfător – când doi se ceartă al treilea câștigă. Este muzică, petrecere și, în
final, totul a fost o înscenare dirijată cu interes politic.
 Ion
Actiunea incepe la hora de duminica,la care iau parte toti locuitorii satului.Aici,ion nu joaca la hora cu Florica lui Maxim
Oprea,desi jocul se facea in batatura casei acesteia,ci cu Ana lui Vasile Baciu,promisa de tatal ei lui George
Bulbuc.Acesta din urma,vrand sa-l provoace,danseaza cu Florica.

La un momentdat toata lumea se opreste,barbatii isi scot palariile,cei care stateau pe prispa se ridica,caci venisera
preotul Belciug impreuna cu doamna Maria Herdelea,nevasta invatatorului,cu domnisoara Laura si cu Titu.

In acest timp Ion isi daduse intalnire cu Ana,in gradina sub nuc.In timp ce stateau imbratisati,au fost vazuti de catre
Ilie,fratele de cruce al lui George,caruia ii si spune imediat.Acesta impreuna cu tatal Anei,se duc la locul cu
pricina,iscandu-se un scandal groaznic,cu tot felul de reprosuri.Ion era cunoscut ca un baiat violent,dar acum s-a abtinut
sa nu se ia la bataie cu tatal Anei,sperand intr-o oarecare impacare cu aceasta.

Dupa ce acestia s-au despartit,Vasile Baciu si-a luat fata si au plecat acasa,iar Ion si cu ceilalti s-au dus la carciuma
satului,unde in general veneau satenii sa bea ca sa mai uite de greutati.Aici,Ion il bate pe George,reusind sa-si stinga
focul care-l avea in piept de la cearta de mai devreme.

Acestea sunt momentele in care este foarte fericita,deoarece credea ca aceasta bataie a fost din cauza ca Ion o
iubea,nestiind adevarul,ca acesta ii dorea doar bogatia si pamanturile la care a ravnit inca de cand era copil.

In al doilea capitol,numit "Zvarcolirea",se incepe cu momentul in care Ion se scoala,si era plin de sange,caci adormise
imbracat cu hainele de sarbatoare cu care fusese imbracat cu o seara inainte.Acesta s-a schimbat si a plecat sa
munceasca la o fasie de pamant,tocmai in inima hotarului.Aici eate vizitat de Florica,fata pe care el intr-adevar o
iubea,dar era foarte saraca.Acestia se imbratiseaza,si sunt vazuti de Ana,care suferea din pricina tatalui sau care nu-I
permitea sa se mai intalneasca cu Ion..

Apoi la slujba Ion este mustruluit de catre preotul satului de bataia acestuia cu George,caci Toma Bulbuc s-a dus imediat
sa I se planga preotului ca Ion I-a batut fiul.

Actiunea se muta apoi asupra lui Titu,un carturar din Transilvania,care invata adevaratele probleme din viata satului,la
inceput ca ajutor de notar,apoi intelegand ca rolul sau trebuie sa fie mai important.

La sfarsitul capitolului,Ion isi formeaza hotararea de a lupta cu Vasile Baciu pentru Ana,si obtiunea vaga de la hora
devine o hotatare ferma.

Capitolul al treilea incepe cu impacarea dintre George si Ion,incat au dat si mana,dar aceasta era doar de fata lumii,caci
Ion nu avea sa renunte la Ana si la bogatia ei,astfel incat acesta incepuse sa o viziteze pe Ana pe ascuns la ea acasa din
ce in ce mai des.Apoi actiunea se muta asupra Laurei,o fata de numai 19 ani care avea o adevarata viziune asupra
dragostei,astfel incat ea refuza la Pintea,si il iubeste din ce in ce mai mult pe Aurel Ungureanu.Apoi Pintea trimite o
scrisoare parintilor ei,in care ii cere mana,lucru foarte asteptat de catre parintii si rudele Laurei,mai ales ca acestia nu
prea il inghiteau pe Aurel,despre care credeau ca vrea sa-si bata joc de fata lui.

In acest timp Ion vrea sa-si mareasca bucata de pamant,luand din bucata altuia crezand ca nimeni nu o sa bage de
seaama,dar Simion Lungu,al carui pamant era vrea sa-l vada pe Ion la judecata pentru fapta comisa.

Familia Herdelea il astepta pe Pintea in timp ce Laura il astepta pe Aurel.Acesta a venit si in timp ce dansau,Laura ii
spune de propunerea pe care I-a facut-o Pintea,si acesta spunandu-I ca este de acord cu totul,fapt ce a intristat-o pe
Laura.

Intre timp Titu se plimba prin afara satului,cand se intalneste cu Roza Lang,de care era profund indragostit.Aceasta lai
intai il ispiteste,dar apoi in final il refuza.

In capitolul al patrulea,george vede ca Ion nu maise duce pe la Ana si ca nu mai pare tot atat de interesat de ea ca
inainte,astfel incat incearca sa-I castige inima,dar totul pare imposibil,caci Ana era de neinduplecat.

Ion primeste citatia de la judecata si speriimdu-se putin se duce la invatator ca sa-l sfatuiasca cu ce sa faca.Ajungand la
judecatorie Ion se impaca cu Simion,dar pedeapsa e pedeapsa astfel incat ion trebuie sa stea 2 saptamani la racoare.
Inspre seara vine si Pintea in sat,caci duminica avea sa fie serata dansanta la care toata lumea era invitata.Aici s-a aflat
ca Laura avea sa se marite cu Pintea.

Ion face o plangere la judecatorie caci,dupa cum era sfatuit si de ceilalti nu era drept ca el sa stea la temnita.

Peste vreo 2 saptamani,a venit in sat profesorul de greaca,Maiereanu,in cinstea caruia avea sa fie data o petrecere.Titu
nu stia cum sa faca sa o invite la aceasta petrecere si pe Roza Lang,dar aceasta fusese invitata impreuna cu sotul
ei.Totusi Titu reuseste sa aiba o aventura cu Roza,fiind foarte aproape sa fie prinsi de catre Lang.

Intre timp,Ana ii spune lui Ion ca I se pare ca este insarcinata,lucru care l-a bucurat tare mult pe Ion,caci astfel se putea
casatori cu ea si punand mana pe avere.aceasta discutie a fost auzita de catre George,care ara ascuns.

Capitolul V,numit "Rusinea",incepe cu fixarea logodnei dintre Laura si Pintea,adica a doua duminica dupa
Boboteaza.Timpul trecu foarte repede si logodna s-a facut fara mare ceremonie si cu putini invitati.

Apoi incepe sa se raspandeasca veste prin sat ca Ana ar fi insarcinata.Timpul trecea si ana nu mai putea sa-si ascunda
sarcina.Tatal ei nu mai stia ce sa faca,o compatimea si ii aducea doctorul de frica sa nu I se intample ceva,acesta crezand
ca tatal copilului este George.Chiar se duce la el acasa,sa-I spuna sa-i ia fata de sotie acum ca a facut-o de ras,dar
atuncie momentul in care afla ca George nici macar nu a atins-o pe fata lui.Venit acasa,o ia la bataie pe Ana icercand si
vecinii sa o scape din mainile lui.Sfatuit de tatal ei,Ana se duce la Ion,cu gandul sa-I propuna acestuia sa se
casatoreasca,dar raspunsul nu a fost cel asteptat,caci Ion a spus ca vrea sa se intalneasca cu tatal ei sa discute si sa se
tocmeasca.Ion se gadea numai la avere,si cum o sa puna toate acestea pe numele lui;dar totusi refuza sa se insoare cu
Ana.

In capitolul VI,aflam ca Titu pleca din sat ca sa o uite pe Roza,dar tot timpul el este cuprins de ramuscari.

Se face o plangere pentru Ion din partea preotului si al lui Herdelea,pe baza faptului ca este un element periculos
pentru sat.Totusi,dupa ce s-au sfatuit,si dupa ce Vasile a fost de acord sa puna averea pe numele luiAnei si lui Ion sa-I
dea 5 locuri si o pereche de boi,Ion se gandi ca este o propunere destul de buna,si accepta sa-I ia fata de sotie.

Titu incepea sa se simta din ce in ce mai bine acolo unde era,sa se inteleaga bine cu lumea,si mai ales ca avea cariera
care si-a dorit-o,prin care putea sa asculte durerile poporului sa fie sprifinul lui,si sa fie in mijlocul neamului.Dar nu avea
sa dureze mult ,caci lumea nu era multumita de capacitatile sale.

Herdelea este suparat pe Ion fiindca I-a inselat asteptarile,prin faptul ca l-a tradat inspectorului scolar ungur,pentru
toate falsele alegeri si falsa democratie.

Cu toate acestea Ion mai are curajul sa apara in fata lui Herdelea,si chiar in casa lui.

In acest timp,Titu se gandea la fel ca alta data din ce in ce mai mult la Roza,datorita careia se si intoarce in Jidovita.O
gaseste pe aceasta acasa,singura,plangand,pentru ca subinspectorul Horvat l-a gasit pe Lang beat,si din aceasta cauza
vrea sa- destituie din functie.

Laura se casatoreste cu George Pintea,intr-o duminica,apoi au plecat cu o trasura la Bistrita,si de acolo urmau sa-si
continue calatoria cu trenul.

O alta nunta este aceea dintre Ion si Ana,care a durat trei zile,dupa cum era obiceiul.Deja pe Ion nu il mai interesa ana
ca persoana,uitandu-se pe furis la Florica

In capitolul al VII lea este vorba despre conflictul dintre Herdelea sI Belciug,despre faptul ca Ion afla ca de fapt nu poate
intra in posesia pamanturilor,asa cum I se promisese inainte de casatorie

Titu s-a dat seama ca Roza nu merita dragostea lui adevarata,mai ales ca in dupa ce a plecat din sat si in timp ce el
suferea Roza s-a consolat cu cine a putut.
Din cauza faptului ca Ion a fost inselat de catre tatal Anei,Acum acesta vrea sa se razbune,astfel incat intr-o zi o asteapta
pe Ana,si o ia la bataie,crezand ca ea s-a inteles cu tatal ei ca sa-l insele.

Invatatorul Herdelea are o propunere pentru cei doi:vasile sa-I dea lui Ion jumatate din avere,urmand ca cealalta
jumatate sa-I fie data dupa moartea sa.dar nici unul nu a fost de acord,luandu-se la bataie.Atunci Ana si-a dat seama
pentru prima oara de necazul care s-a abatut deasupra ei.Dupa ce s-a mai calmat,Ion ii spune sotiei sale ca daca nu are
nici un ban nu poate sa o tina si mar fi mai bine pentru ea sa se intoarca acasa.

In capitolul al VIIIlea,Ana se intoarce acasa,spunand ca Ion a gonit-o.In acest timp,Ion a gasit un avocat si l-a tras in
judecata pe Vasile pentru inselatoria sa.

Laura trimite o scrisoare acasa incare spune ca sunt fericiti,ca au calatorit mult si sa nu-si faca probleme pentru ei.

Relatia dintre Ion si Ana mergea din ce in ce mai rau,deoarece Ion o batea din ce in ce mai des,chiar daca ea era
insarcinata.Dupa putin timp au luat-o durerile facerii,nascand un baiat,ajutata de catre Zenobia.Ion era
impresionat,tipetele copilului bucurandu-l si suparandu-l in acelasi timp.

Acum Titu a calatorit pana in satul Lusca,purtand-o in inima pe Roza.Dupa putin timp dupa ce s-a stabilit,cunoaste o
invatatoare de 25 de ani,pe nume Virginia,de care se indragosteste.

In ziua de Sf Petru au botezat copilul lui Ion pe nume Petre.Apoi duminica l-au gasit pe Avrum spanzurat in casa.

Herdelea afla ca va fi suspendat din slujba,cel putin provizoriu.

In capitolul al IX lea il observam pe Herdelea care se arata foarte ingrijorat in legatura cu slujba lui,pentru ca-I era frica
sa nu ramana pe drumuri.primiste srisoare de la Laura in care-I spunea ca este insarcinata,dar ca are o sarcina cam gre.

Mosul Ion moare ,inainte spunandu-I Anei ca lui nu-I e frica de moarte,si ca este multumit ca o sa moara,vorbe ce au
afectat-o pe Ana facand-o sa se gandeasca mai adanc.

Vasile se duce cu Ion la notar hotarat sa-I lase si ce-a mai ramas din avere,apoi dandu-si seama ce a facut a vrut sa-l
loveasca pe Ion,dar acesta l-a trantit pe scari.

Titu,indragostit de Virginia,afla ca acesteia ii facea curte plutonierul,fiind foarte uparat din aceasta privinta.De acum se
isca niste certuri intre Titu si locotenent,dar rezultate cu o strangere de mana,caci Titu nu voia sa petreaca cateva zile la
arest.Din acest moment hotaraste ca ar fi mai bine sa plece in Romania.Vazand ca nu are banii necesari de drum,se
gandeste sa se intoarca acasa.chiar in ziua plecarii,afla ca Virginia s-a logodit cu locotenentul,neuitand sa o felicite cu
aceasta ocazie.

Acum Ion este foart fericit ca a reusit sa puna mana pe atata pamant,pe care chiar il saruta.

Din capitolul al X lea,aflam ca Laura a nascut o fetita,pe care au botezat-o Maria,si ca Florica avea de gand sa se marite
cu George Bulbuc,fapt care l-a facut pe Ion sa se gandeasca serios la aceasta situatie.Nunta a vut loc,la George acasa.Ion
s-a imprietenit din ce in ce mai bine cu George cu scopul sa fie cat mai aproape de Florica.Din aceasta cauza,Ana nu a
mai putut suporta si s-a spanzurat in grajd.

In capitolul al XI lea,Ion se crede blestemat si vrea sa savarseasca pedeapsa din inchisoare.Herdelea a fost achitat fapt
care l-a bucurat atat de tare incat nici nu a putut dormi.

Ion a ajuns la inchisoare,intre 4 ziduri,macinandu-l tot felul de ganduri negre.Herdelea avea sa-si reanceapa serviciul la
scoala din Pripas.

Dupa ce Ion si-a ispasit pedeapsa,s-a intors acasa,dar o veste proasta il astepta:copilul era bolnav,deochiat cum zicea
mama lui.Dupa putin timp copilul moare si,toata averea ar trebui sa se intoarca la Vasile.Alaturi de gandul spre pamant
lui Ion I se altura si gandul catre Florica.

In capitolul al XII lea,Ion incepuse sa-I dea din nou tarcoale Floricai ,fiind convins ca mai pot fi impreuna.Savista ii spune
totul lui George,care,infuriat spune ca-l va omori.
In legatura cu mostenirea,Vasile a fost pe la multi avocati si toto I-au spus ca,copilul mosteneste pe tata si tata pe
copil,stia ca nu mai are ce sa faca,dar cel putin sa-l sperie.

In acest timp Titu se indrepta spre Romania.Ajuns la destinatie,el si reuseste sa-si faca prieteni.

In acest timp Ion isi dadea intalniri cu Florica,fapt bine stiut de George,astfel incat o data a venit mai repede
acasa,tocmai cand Florica trebuia sa se intalneasca cu Ion in curte.Vazandu-l pe Ion,l-a lovit,spargandu-I capulsi
omorandu-l.George a fost luat de catre jandarmi.

Averea lui Ion ramasese bisericii,astfel incat preotu se simti dator sa-l inmormanteze pe acesta in pamantu bisericii.

In casa familiei Herdelea are sa mai aiba o nunta,aceea dintre Ghighi si Zagreanu.

Capitolul se termina cu aceeasi prezentare din primul capitol aceea a drumului satului,dar in sens invers cu plecarea
familiei invatatorului Herdelea si a lui Titu Herdelea.