Capitolul 1- Prevederi legale

1.1 Sistemul electoral definitie si caracteristici Calitatea reprezentrii politice depinde de aspecte tehnice precum sistemul electoral, sistemul de partide i de modul de formare a guvernului. Dar crucial pentru transformarea votului popular in reprezentare la nivelul parlamentelor sau a altor instituii alese rmane sistemul electoral. Acesta influeneaz funcionarea sistemului de partide, care, la randul su, determin caracteristicile i stabilitatea guvernelor.1 Arandt Lijphart autorul cartii "Modele ale democratiei" reuseste sa clasifice sistemele electorale si sa denumeasca caracteristice lor. Acesta sustine ca sunt doua tipuri de sisteme electorale : unul ar fi sistemul electoral de tip majoritar sau pluralist si sisteme electorale proportionale. Ruptura dintre cele doua tipuri de sisteme electorale este mare si in sensul ca modificarile in interiorul fiecarui tip sunt comune, dar foarte putine democratii trec de la metoda reprezentarii proportionala la metoda pluralitara sau majoritara sau invers.2 Lijphart in capitolul destinat sistemelor electorale porneste ca si analiza asupra gradului de proportionalitate sau disproportionalitate in procesul de transformare a voturilor in locuri si asupra efectelor lor asupra numarului de partide dintr-un sistem.3 Acesta identifica sapte aspecte ale sistemelor electorale pentru a le putea clasifica, dintre care accentueaza trei elemente ale sistemului electoral datorita importantei pe care acestea o au in posibilitatea de a modifica sistemul electoral. 1.1.1 Formula electorala Cea mai importanta caracteristica a sistemului electoral este formula electorala. Formuleleor electorale sunt impartite in doua categorii principale : formule cu reprezentare proportionala si formule majoritare sau pluralitare. Formula electorala prin care se calculeaza transformarea voturilor in locuri, este si caracteristica ce desemneaza cel mai usor , daca un sistem electoral s-a modificat sau nu. Fchimbarea formului, deci duce la schimbarea sistemului.

1 2

25+2 modelel electorale, Centrul de resurse pentru Democratie al Asociatiei ProDemocratia Arand Lijphart, Modele ale democratiei, pag 141 3 Arand Lijphart, Modele ale democratiei, pag 142

O alta caracteristica a sistemului electoral ar fi magnitudinea circumscriptiei. Aceasta denota numarul de candidati ce urmeaza a fi alesi in circumscriptie, ea nu trebuie confundata cu intinderea geografica alegatori din aceasta.4 1.1.2 Magnitudinea circumscriptiei Magnitudinea circumscriptie influenteaza atat sistemul majoritar, cat si sistemul proportional, in mod diferit. Cresterea numarului de alesi intr-o circumscriptie dintr-un sistem majoritar duce la avantajarea partidelor mari, pe cand intr-un sistem proportional sunt reprezentate mai bine partidele mici. 1.1.3 Pragul electoral Acest element important in sistemul electoral este reprezentat de pragul electoral. Acesta reprezinta obtinerea unui numar minim de voturi pentru ca acestea sa se poata transforma in locuri. Pragul este introdus in tarile pluripartidiste, care au foarte multe partide mici. Lijphart considera pragul electoral ca si magnitudinea circumscriptiei o bariera impotriva partidelor mici si foarte mici. 1.1.4 Alte elemente ale sistemului electoral Urmatoarele patru elemente identificare e Lijphard sunt : numarul total de membrii ai corpului ce urmeaza a fi ales- marimea legislativului nu poate fi mai mica de 100 de locuri sau de radacina cubica a populatiei, in aceste cazuri nu se poate atinge proportionalitatea; influenta alegerilor prezidentiale asupra alegerilor legisltativepopulatia tinde sa voteze pentru legislativ partidul din care face parte presedintele, distributia inechitabila- se refera la modul de concepere a circumscriptiilor, daca sunt circumscriptii uninominale, distributia inechitabila se refera la circumscriptii in care numarul de alegatori variaza de la o circumscriptie la alta ; si nu in ultimul rand legaturile electorale dintre partide-reprezinta posibilitatea ca doua sau mai multe partide pentru a isi indeplini scopul politic sa formeze aliante. a circumscriptiei sau a numarului de

Arand Lijphart, Modele ale democratiei, pag 147

1.1.5

Tipologiile Sistemului Electoral

In urma parcurgerii analizai lui Lijphart putem observa cu usurinta faptul ca sistemul electoral, din perspectiva autorului se imparte in doua categorii : sisteme electorale majoritare si sisteme electorale proportionale. Sistemul democratic reprezinta vointa poporului in delegarea reprezentantilor in institutiile statului, prin alegeri. Metoda prin care voturile se transforma in locuri se numeste scrutin.5 1.1.5.1 Scrutinul Majoritar Tipul de scrutin majoritar este intalnit in sisteme majoritare sau pluralitare. Acesta metoda de repartizare a votului este cea mai veche, fie ca este intr-un singur tur si chiar daca nu se obtine majoritatea absoluta, castigatorul este cel care primeste cele mai multe voturi. Maurice Duverger6 sustine ca sistemul electoral de tip majoritar cu un singur tur influenteaza sistemul bipartidist. Acesta considera ca partidele mici nu au nicio sansa in a obtine majoritatea in scrutin si astfel sunt eliminate in mod natural sau formeaza coalitii. In cazul scrutinului cu mai multe tururi, in primul tur fiecare partid politic incerca sa obtina cat mai multe voturi, situatia dintre ele fiind puternic conflictuala, al doilea tur presupune doar doua dintre partide sa mearga mai departe, si de obicei presupune realizarea unor aliane intre partide sau chiar a unor coaliii ulterioare la guvernare pentru un scop comun. 1.1.5.2 Reprezentarea proportionala Acest tip de scrutin este prezent in tarile cu sisteme proportionale. Lijphart sustine in urma analizai asupra sistemelor electorale, faptul ca gradul de disproportionalitate la acest tip de sistem este mult mai mic, fata de cel majoritar. Vointa alegatorilor este mult mai bine reprezentata in rezulatele alegerilor. Tot Duverger7 sustine ca sistemele electorale de reprezentare proporional creeaza sistemele multipartidiste extreme si sistemele multipartidiste limitate, linia de demarcaie trasandu-se intre sistemele care au de la trei la cinci partide si cele care au de

5 6

25+2 modelel electorale, Centrul de resurse pentru Democratie al Asociatiei ProDemocratia Maurice Duverger, Factors in a Two-Party and Multiparty System 7 Maurice Duverger, Factors in a Two-Party and Multiparty System

la cinci partide in sus. Iar sistemele multipartidiste conduc la formarea guvernelor de coalitie. Ca si constragere existenta, in cadrul acestui scrutin, trebuie sa discutam de pragul electoral. Initial acest tip de scrutin in urma alegerilor oferea votantilor reprezentare integala. Acest lucru a dus la dispersia voturilor si astfel a fost introdus pragul electoral. In functie de tara acest prg electoral oscileaza de obicei intre 1% si 8%, cu anumite exceptii. Indiferent de formula aleasa, si de gradul de proportionalitate, anumite partide sau minoritati nu reusesc a fi reprezentate. Pentru aceast problema a fost gasita urmatoarea solutie : o cota fixa acordata din oficiu (cazul minoritatii flamande in parlamentul regional din Bruxelles). A. Scrutinul cu candidatura individuala In acest tip de scrutin magnitudinea circumscriptiei este de 3 maxim 5 locuri, utilizand candidaturi individuale. Fiecare alegator trebuie sa claseze candidatii din circumscriptia electorala in ordinea preferintei, ca in cazul scrutinelor uninominale alternative, putand include, in clasament, candidati reprezentand partide diferite. Toti candidatii care au atins coeficientul sunt declarati alesi (se utilizeaz coeficientul Droop). Dac un candidat a depasit coeficientul, voturile suplimentare se impart intre ceilalti candidai conform preferinelor urmatoare. Daca in urma numararii voturilor nici un candidat nu a obtinut un numr de voturi egal cu coeficientul si au mai ramas locuri de acordat, se elimina candidatul de pe ultimul loc, repartizandu-se voturile sale intre ceilalti candidati, tinand seama de preferintele urmatoare de pe buletinele candidatului eliminat. Se pot pierde voturi (netrasferabile), deoarece alegtorii nu sunt obligati sa indice mai mult de o preferinta, pentru ca buletinele sa ramana valabile. Daca, in final, raman numai doi candidati pentru un loc, il primete acela care are mai multe voturi repartizate, chiar dac nu atinge coeficientul.8

25+2 modelel electorale, Centrul de resurse pentru Democratie al Asociatiei ProDemocratia

B. Scrutinul de lista Asemanator cu scrutinul cu candidatura individuala, acest scrutin de lista, inlocuieste candidatura unui individ, cu candidatura partidului. Este tot o reprezentare proportionala, in care se folosesc metode diferite de distribuirea locurilor in urma votului. In cazul scrutinului de lista, exista doua tipuri de solutii de transformare a voturilor in mandate: metoda resturilor celor mai puternice : in urma coeficientului simplu, daca mai raman locuri nedistribuie sa foloseste regula resturilor celor mai puternice, aceasta metoda favorizeaza partidele mici ; metoda celei mai puternice medii- se folosescu coeficientul simplu, iar locurile nedistribuite se atribuit fiecarei liste. Lista cu cea mai mare medie de voturi la sfarsit este cea castigatore, aceasta etoda avantajeaza partidele mari. C. Scrutinul in circumscriptii uninominale Un astfel de sistem presupune ca un anumit procent din mandatele care revin unei circumscripti regionale sa fie adjudecate in mod direct, la nivelul unor circumscriptii uninominale constituite pe teritoriul respectivei circumscriptii regionale, urmand ca restul mandatelor sa fie compensatorii si sa fie alocate partidelor astfel inact numarul total de mandate de care beneficiaza,in cele din urma partidul mandate castigate in circumscriptiile uninominale plus mandatele compensatori sa fie proportional cu totalul voturilor adunate de candidatii partidului in toate circumscriptiile uninominale de pe teritoriul regiunii.9 1.1.5.3 Scrutinuti mixte Modul de scrutin mixt este compus atat din modul de scrutin uninomial cat si cel de lista. Acesta poate varia in functie de tara in care utilizat, nu are o forma predefinita, si de cele mai multe ori acesta, mentine proportionalitatea in transformarea voturilor in locuri, ceea ce il face ca multi analisti sa il considere acest tip de scrutin unul proportional.

25+2 modelel electorale, Centrul de resurse pentru Democratie al Asociatiei ProDemocratia

1.2 Sistemul electoral in Romania In Romania tipul de sistem electoral este reprezentare proportionala pentru alegerile legislativului si sistem electoral majoritar cu scrutin majoritar prezidentiale. 1.2.1 Alegeri legislative Pentru ambele Camere ale Parlamentului Romaniei, alegerile se desfasoara in urma unui sistem electoral proportional cu scrutin de liste. In anul 2008 alegerile s-au desfasurat in 42 de circumscriptii electorale, o circumscriptie reprezintand un judet, la care s-a adaugat Municipiul Bucuresti ca a 42-a circumscriptie. Pragul electoral ce a fost stabilit in Romania pentru alegerile legislative este de 5% pentru partidele politice, pentru aliante este 5% la care se adauga 3% pentru al doilea partid si cate 1% incepand cu al treilea partid, fara a se depasi 10% din totalul voturilor valabil exprimate. In virtutea prevederilor constitutionale, organizatiile minoritatilor naionale legal constituite au dreptul la cel putin un reprezentant in Camera Deputatilor. Pentru a obtine insa, un fotoliu in aceasta Camera, lista de candidati a unei astfel de organizaii trebuie s primeasc in alegeri, la nivel naional, un numr de voturi cel puin egal cu 10% din coeficientul electoral la nivel naional (numrul total de voturi valabil exprimate la nivel naional imprit la numrul de deputai).10 Alocarea mandatelor se face in dou etape. In prima etap, se aloc mandate la nivelul fiecreia dintre cele 42 de circumscripii, in felul urmtor: pentru fiecare circumscripie electoral, se stabilete coeficientul electoral, prin imprirea numrului de voturi valabil exprimate in circumscripia respectiv la numrul de mandate care sunt repartizate acelei circumscripii; pentru fiecare list de candidai, numrul de voturi obinute se imparte la coeficientul electoral, partea intreag a catului acestei operaii reprezentand un prim numr de mandate pe care le primete lista respectiv. in alegerile

10

25+2 modelel electorale, Centrul de resurse pentru Democratie al Asociatiei ProDemocratia

In cea de-a doua etap, se aloc un al doilea rand de mandate la nivel naional, folosindu-se metoda d'Hondt: pentru fiecare partid in parte, resturile rezultate in urma operaiunii de impririi din prima etap se cumuleaz la nivel naional; numrul astfel obinut pentru fiecare partid se imparte la un numr de divizori intregi consecutivi (1, 2, 3, ...) in numr egal cu numrul de mandate care sunt de alocat; caturile obinute din operaia de imprire efectuat pentru toate listele se dispun in ordine descresctoare (fr a se ine seama de listele crora le corespund) i, in aceasc ordine, fiecruia din ele urmeaz s ii corespund cate un mandat, pan ce se epuizeaz toate mandatele care sunt de alocat; mandatele astfel rezultate sunt repartizate partidelor in anumite circumscripii, in funcie de ordinea descresctoare a resturilor rmase in circumscripiile respective.11 1.2.2 Alegeri prezidentiale Preedintele Romniei se alege prin vot direct, prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat12. Alegerile prezidentiale sunt de tip sistem electoral majoritar. Aceste alegeri pot fi cu un singur tur de scrutin, daca se intruneste conditia, ca unul dintre candidati, sa obtina 50%+1 din voturile valabil exprimate castigator. In cazul in care nicun candidat nu intruneste aceasta conditie, se organizeaza un al doilea tur de scrutin cu primii doi candidati clasati in primul tur de scrutin, iar cel ce intruneste majoritatea este declarat castigator. Conform noii Constituii, mandatul Preedintelui Romniei este de cinci ani i se exercita de la data depunerii jurmntului Preedintelui ales n faa celor dou Camere ntrunite n edin comun13. pentru a fi considerat

11 12

25+2 modelel electorale, Centrul de resurse pentru Democratie al Asociatiei ProDemocratia Constituia Romniei, art. Legea nr. 69 din 15 iulie 1992 pentru alegerea Preedintelui Romniei, art. 1 alin. 1. 13 Constituia Romniei, art. 83 alin. 1 i art. 82 alin. 2.

1.3 Depunerea candidaturii Cetatenii care doresc sa depuna candidatura pentru alegerile prezidentile ale Romaniei trebuie sa intruneasca anumite conditii pentru a putea fi validata cererea. Printre cele mai importante ar trebui mentionate ca orice cetatean al Romaniei cu drepturi depline si cu varsta prezidentiale. Conditii suplimentare sunt prevazute in sectiunea a 2-a a legii 370/2004 din Monitorul Oficial nr 887/29.09.2004: Art. 9. minima de 35 de ani, are dreptul sa candideze la alegerile

(1) Propunerile de candidati pentru alegerea Presedintelui Romaniei se depun la Biroul Electoral Central, cel mai tarziu cu 30 de zile inainte de data alegerilor. (2) Propunerile se fac in scris si vor fi primite numai daca: a) sunt semnate de conducerea partidului sau a aliantei politice ori de conducerile acestora, care au propus candidatul sau, dupa caz, de candidatul independent; b) cuprind prenumele si numele, locul si data nasterii, starea civila, domiciliul, studiile, ocupatia si profesia candidatului si precizarea ca indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a candida; c) sunt insotite de declaratia de acceptare a candidaturii, scrisa, semnata si datata de candidat, de declaratia de avere, de o declaratie autentica, pe propria raspundere, potrivit legii penale, privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, precum si de lista sau listele sustinatorilor, al caror numar nu poate fi mai mic de 200.000 de alegatori. (3) Lista sustinatorilor este un act public, sub sanctiunea prevazuta de Art. 292 din Codul penal. Lista sau listele sustinatorilor trebuie sa cuprinda data alegerilor, prenumele si numele candidatului, precum si prenumele si numele, data nasterii, adresa, denumirea, seria si numarul actului de identitate si semnatura alegatorilor care sustin candidatura. In finalul listei persoana care a intocmit-o este obligata sa faca o declaratie pe propria raspundere prin care sa ateste veridicitatea semnaturilor sustinatorilor. Modelul listei

sustinatorilor si al declaratiei pe propria raspundere sunt prevazute in anexa nr.1 . (4) Propunerea de candidatura se depune si se inregistreaza la Biroul Electoral Central in 4 exemplare, un exemplar original si 3 copii. Exemplarul original si o copie se pastreaza la Biroul Electoral Central, un altul se inainteaza la Curtea Constitutionala, iar al patrulea, certificat de presedintele Biroului Electoral Central, se restituie depunatorului. Art. 10.

Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu indeplinesc conditiile prevazute la Art. 37 din Constitutie pentru a fi alese sau care au fost alese anterior, de doua Art. 11. (1) Biroul Electoral Central aduce la cunostinta publica, prin presa, si afiseaza, la sediul sau, propunerile de candidati pe care le-a primit, in termen de 24 de ore de la inregistrare. (2) Pana la 20 zile inainte de data alegerilor, candidatul, partidele politice, aliantele politice si cetatenii pot contesta inregistrarea sau neinregistrarea candidaturii. Contestatia se depune la Biroul Electoral Central, care o inainteaza impreuna cu dosarul candidaturii, in termen de 24 de ore, spre solutionare, Curtii Constitutionale. (3) Curtea Constitutionala solutioneaza contestatia in termen de 48 de ore de la inregistrare. Solutia este definitiva si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I (4) A doua zi dupa expirarea termenului de solutionare a contestatiilor, prevazut la alin. (3), Biroul Electoral Central comunica birourilor electorale de circumscriptie candidaturile definitive inregistrate, in ordinea in care au fost depuse.14 ori, ca Presedinte al Romaniei.

14

Sectiunea a 2-a a legii 370/2004 din Monitorul Oficial nr 887/29.09.2004

Capitolul 2 : Analiza discursului politic 2.1 Discursul politic Problemele de contiin politic sunt cele care leag studiile micrilor sociale de media. Ne-am putea imagina ca avnd mii de studii de preferin de vot i de atitudine ale oamenilor asupra oricrei chestiuni imaginabile, suntem n stare s nelegem cu rigurozitate felul n care oamenii gndesc i vorbesc despre politic. ntr-adevr, nelegem o sumedenie despre produsul final coninutul opiniilor pe care ei le exprim. Dar nc bjbim n privina felului cum ajung acolo, n privina a ceea ce nseamn acele chestiuni pentru oameni i a felului n care ei ajung la concluziile lor.15 Comunicarea este un act social inevitabil n situaii de interaciune umana, esenial, att pentru viaa personal ct i pentru cea social a individului. Este ceea ce ne difera pe noi oamenii de animale. Comunicarea umana se ocupa de sensul informaiei verbale, prezentata n forma orala sau scrisa i de cel al informaiei non verbale, reprezentata de paralimbaj, micrile corpului i folosirea spaiului.16 2.1.1 Carasteristicile discursului politic Discursul reprezint un termen complex care poate fi definit ca ansamblu de enunuri ale unui emitor, care se refer la un subiect unic (topic, n terminologia anglosaxon). Dintr-o perspectiv larg mprtit n spaiul anglo-saxon, analiza discursului este echivalent cu analiza conversaional, iar discursul este considerat ca activitate interacional prin excelen.17 Termenul discurs intr ntr-o serie de opoziii n care ia valori semantice precise. Opoziia discurs/fraz- Discursul reprezint o unitate lingvistic constituit dintr-o succesiune de fraze.
15
16

William A. Gamson, Talking Politics http://psihologiesociala.uv.ro/psihologie-sociala/comunicarea.php 17 Silvia Savulescu, Analiza discursului politic, Suport de curs

Opoziia discurs/enun - Discurs i enun au sensuri diferite: termenul enun acoper sfera conceptual a textului ca structurare n cadrul limbii; n timp ce discurs va desemna studiul lingvistic al condiiilor de producere a acestui text

Opoziia discurs /limb - Limba definit ca sistem de valori virtuale se opune discursului, adic folosirii limbii ntr-un context specific, care poate restrnge aceste valori sau, la fel de bine, poate genera noi valori. Aceast ultim distincie este relevant, n special, pentru domeniul lexicului. Astfel, neologia lexical aparine domeniului discursului.

Opoziia discurs/text - Discursul este adesea privit ca un ansamblu format dintr-un text i contextul su.

Ce trebuie retinut este ca un discurs este un text intr-o anumita limba, cu fraze si enunturi concize si cuvinte bine alese pentru urmarirea scopului pentru care a fost creat discursul. 2.1.2. Istoria discursului D. Maingueneau (1996) propune urmtoarea definiie: analiza discursului reprezint analiza articulrii textului i a locului social n care acesta se produce. Discursul poate fi prezentat dintr-o perspectiv tipologic i istoric astfel: Retorica Retorica general se va axa pe studiul discursivitii n contexte i situaii diverse, performana n activitatea discursiv ar presupune integrarea ntr-un ansamblu echilibrat al faetelor urmtoare: retoric argumentativ, retoric textualist; retorica in teme ca politica, retorici speciale pe genuri discursive: retorica discursului politic, retorica propagandei, retorica demagogic etc Pragmatica Pragmatica se refer la o parte component a limbii, alturi de componenta semantic i de componenta sintactic. Acesta este specific i unei anumite concepii asupra limbajului, i, mai general, asupra comunicrii.

2.1.3. Clasificarea discursurilor Tipologia discursurilor din perspectiv cronologic i constitutiv cuprinde: - discursul fondator: Doar un discurs care se constituie prin tematizarea propriei constituiri este cel care joac un rol fondator n relaia cu celelalte discurs. De exemplu, discursul cretin, poate pretinde c este un discurs fondator n raport cu altele prin instituirea unei legturi cu revelaia. - discursul prim (iniial) Termenul desemneaz n sens strict textul care reprezint sursa pentru alte discursuri. - discursul raportat Discursul raportat reprezint termenul atribuit conceptului de reprezentare ntr-un discurs a unor elemente care aparin unor surse diferite de emitor. Tipologia discursurilor n funcie de raportul dintre emitori i receptori cuprinde -discursul nchis Pentru care exist o coinciden calitativ i cantitativ ntre ansamblul emitorilor i cel al receptorilor -discursul deschis Pentru care exist o diferen mare calitativ i cantitativ ntre ansamblul emitorilor i cel al receptorilor. Societatea zilelor noastre este bazata pe comunicare, iar un om politic trebuie sa stie sa se reprezinte in relatia cu publicul si cu mass-media, de cele mai multe ori printr-un discurs De obicei discursul politic implica 3 actori : candidatul- cel care sustine discursul, alegatorii-cei carora le este adresat, si mass-media- care detine pozitia de mediator. Oricare dintre acestia influenteaza actiunile si asteptarile celorlalti doi.

2.2 Comunicarea politica Actul comunicrii se realizeaz prin intermediul imaginilor, noiunilor, ideilor, avnd un coninut informaional faciliteaz manifestarea conduitelor umane afective, producnd consonan sau disonan psihic, efecte de acceptare sau refuz, concordan sau neconcordan a tririlor noastre. Cu ajutorul comunicrii se pot transmite trebuine, aspiraii, imbolduri spre aciune, fapt care ne arat existena unui coninut motivaional. Ca aciune generic uman, comunicarea iniiaz, declaneaz sau chiar stopeaz activitile, se evideniaz rezistena la efort - component a coninutului voliional al psihicului uman. Global, se accept c toat existena noastr psihic este implicat n comunicarea specific uman. Ca si definitie comunicarea politica este procesul prin care se vehiculeaza mesaje cu rolul de a forma atitudini favorabile pentru un (unii) actor(i) politic(i) si nefavorabile pentru adversarii acestuia(ora), ca si comportamente corelate si consistente cu aceste atitudini.18 Prin urmare, nu att statutul comunicatorilor, ct contextul i inteniile asumate ne ndreptete s calificm o form de comunicare ca fiind politic. ntr-o prim aproximaie, s-ar putea spune c politica vizeaz toate aciunile de organizare i conducere a unei societi umane, aciuni care au drept finalitate stabilirea, meninerea sau modificarea ordinii sociale. Existena unei ordini sociale include existena unor ageni de ordine, care i propun s determine ntr-un sens specific opiniile, valorile, atitudinile, convingerile sau comportamentele semenilor lor. Deaceea cei care pot s exercite o influen (afectiv, cognitiv sau comportamental) asupra celorlali, sunt cei care detin o anumit autoritate, in raport cu cei din jur. Autoritatea este modalitatea concreta de manifestare a puterii politice, capacitatea acesteia de a-si impune vointa in societate. Aceast se realizeaza in pricipiu, prin doua cai: prin conbingee si prin constrangere.

18

Alfred Bulai, Analiza Electorala, Suport de curs

Experienta isotorica a demonstrat ca autoritatea politica este cu mult mai mare cand aceasta se realizeaza prin convingere, cand se bazeaza pe forta argumentelor. Aceasta relatie presupune o concordanta pentru obiectivele puterii si cele a majoritatii. In aceste conditii, autoritarea politica se defineste drept capacitatea de a obtine asculate in absenta constragerii. Ea se bazeaza pe consensul majoritatii. Autoritatea politica realizata prin convingere este caracteristica societaii democratice. Autoritatea politica obtinuta prin constragere are la baza argumentul fortei. De regula, ea se afla in minoritate cu societatea, cu interesele majoritatii. Practica societatii politice obtinuta pe calea constragerii isi pierde treptat forta, fapt ce duce la declinul si pierderea ei. Ea este caracteristica societatilor totalitare nedemocratice. Puterea politica trebuie perceputa ca legitima, si astfel transformata in autoritate politica. Max Weber distinge 3 tipuri ideale ale dominatiei legitime. Legitimitate poate fi tradiional sau natural (de exemplu in familii), charismatic (dac are drept surs caliti personale remarcabile: inteligen, putere de convingere, for de seducie etc.) funcional / profesional (atunci cnd se bizuie pe competena i calificarea de specialitate socialmente dovedite). Apelnd apoi la o distincie interesant propus de J.M. Bochenski19, vom spune c avem de-a face cu o autoritate epistemic, dac este vorba de acceptarea adevrului unei clase de propoziii, respectiv cu o autoritate epistemic, dac este cazul impunerii unei clase de directive.20 Fenomenul comunicrii politice subsumeaz discursurile i mitingurile electorale, prezentarea programelor politice, interviurile acordate de demnitari cu privire la problemele de interes public, (dintr-o perspectiv anume) sondajele electorale, difuzarea unor comunicate de pres sau desfurarea unor conferine de pres, dezbaterea moiunilor de cenzur, (ntr-o oarecare msur) exercitarea dreptului de vot, discuiile purtate de un deputat cu cetenii n cadrul audienelor sptmnale etc. Deaceea comunicarea politic apare ca un act politic aparte, subiacent altor acte politice, pe care le condiioneaz n mod necesar. Printre rezultatele comunicrii politice
19 20

J.M. Bochenski, Ce este autoritatea?, Editura Humanitas, Bucureti, 1992, pp. 57-69; 82-92. Cristian Parvulesccu, Institutii politice, Suport de curs

nu pot fi nscrise dect efectele care decurg doar din utilizarea semnelor, efecte care sunt tratate, apoi, ca mijloace de atingere ale unor alte obiective.21 Pentru a avea comunicare politica trebuie sa urmarim patru reguli de baza : pastrarea coerentei, adaptarea campaniei la timpul prezent, identificarea minimala si coordonarea maxima. Pastrarea coerentei in comunicarea politica consider ca este cea mai importanta regula. Succesiunea elementelor trebuie sa fie logica, foarte bine gndita pentru ca de unitatea lor depinde si atingerea scopului final. Daca lipseste coerenta nsemna scaderea credibilitatii omului politic, adica, scaderea numarului de votanti. Adaptarea campaniei la prezent este o alta regula, pentru ca alegatorii traseaza punctele importante ce trebuie sa existe intr-un discurs politic. Intotdeauna vor simti daca omul politic este sau nu pregatit, daca discursul eate in raportat la realitatea economica, politica sau sociala. Toate aceste din partea populatiei se traduc in voturi. Identificarea minimala este identificarea alegatorilor cu imaginea candidatului. Orice actor politic, fie c este o persoan sau un partid, este prezent n reprezentrile publicului sub forma unei imagini care poate fi descris printr-o colecie de atribute.22 Alegatorii in primul rand se identifica cu ideologia candidatului ( fie ca este vorba de ideologia unui partid, fie ca acestia sunt independenti) si ulterior prin faptul ca acestia se diferentiaza fata de ceilalti candidati. Coordonarea maxima se refera modul in care fiecare candidat stie sa-si maximizeze resursele, fie ca este vorba de timp, resurse financiare, informationale sau umane, in asa fel incat toate punctele din strategie si scopul sa fie atins. Comunicarea politica are rol strategic pentru actorii politici, dar poate fi considerata si o forma de evaluare a gradului de democratie in societate.

2.2.1. Actorii din comunicarea politica

21
22

Gheorghe-Ilie Frte ,Comunicare politia, Dorina Tudor, Marketing Electoral, Suport de curs

Dintre persoanele fizice sau juridice care pot ndeplini rolul de agent al comunicrii politice, partidele politice, instituiile i autoritile publice, compartimentele birocratice, grupurile de presiune, mass media i cetenii considerai n mod individual au o importan deosebit i, ca atare, trebuie tratate n mod special. PARTIDELE POLITICE. Conform unei definiii devenite loc comun, partidele politice sunt grupuri instituionalizate de ceteni care se prezint sub forma unor instrumente de ctigare i administrare a puterii politice23. INSTITUIILE I AUTORITILE PUBLICE. In statele nationale putem discuta ca ageni ai comunicrii politice despre preedintele, parlamentul, guvernul, consiliile locale, primarii etc. La nivelul Uniunii Europene, instituiile care par s aib cel mai mare impact n comunicarea politic sunt Parlamentul European, Comisia European i Consiliul Uniunii Europene. GRUPURILE DE INTERES SAU DE PRESIUNE sindicatele, patronatele, cultele, asociaiile civice, gruprile ecologiste etc. interacioneaz sistematic cu instituiile statului i cu partidele politice, participnd, astfel, indirect la luarea deciziilor politice. Ex de sindicat Confederaia CNSRL-Fria sprijin, de regul, partidele de stnga i militeaz pentru mbuntirea continu a situaiei muncitorilor. PUBLICAIILE
I POSTURILE DE RADIO SAU TELEVIZIUNE

se dovedesc a fi mijloace de

comunicare ntre ceteni, stat i partidele politice. Putem fi de acord c mass-media ndeplinete funcii vitale ntr-o societate, n msura n care informeaz, stabilete agenda a autoritilor publice, conecteaz. CETENII LUAI N MOD INDIVIDUAL formeaz ultima categorie de ageni ai comunicrii politice pe care o supunem ateniei i se manifest ca alegtori, peteni sau reprezentani alei n structurile de conducere ale statului. 2.2.2. Instrumentele folosite in comunicarea politica A. Discursul ideologic
23

Franck L. Wilson, European Politics Today. The Democratic Experience, 3rd ed., Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey, 1999, p. 47.

Discursul ideologic este un sistem de idei colective, al unei comunitati limitate (Partidul verde-ecologism, Partidul Social Democrat- socialism, etc). Acesta are scolul de a invinge in lupta politica, in castigarea voturilor, nu in a convinge audienta. Acesta are caracter disimulant, urmareste preluarea puterii, dar si caracter rational, un discurs ideologic nu se va baza pe mitologii sau convingeri religioase, ci pe argumente prezentate. B. Mesajul politic Mesajul trebuie s fie o chintesen a programului politic, economic, social etc., i, n acelai timp, trebuie s fie atractiv, uor de reinut, convingtor, coerent. Mesajul general al unei campanii electorale este constituit din totalitatea mesajelor punctuale, pozitive sau negative, pe care candidatul (partid sau individ) le transmite. Mesajul trebuie s reflecte doar realitatea politic a celui care-l emite. Mesajul politic se plaseaz ntre dou extreme: una dat de mesajele foarte elaborate, destinate elitei politice, iar cealalt, marcat de mesajele scurte i axate pe dimensiunea afectiv a comunicatorilor, destinate cetenilor de rnd. Trebuie s menionm ns c cele mai multe mesaje politice sunt construite printr-o dozare inspirat a componentelor afective, cognitive i comportamentale, astfel nct, de cele mai multe ori, ne este greu s decidem crui tip de public i este adresat un anume mesaj politic. Folosind ca si criteriu ordonator intenia politic asumat, am putea distinge dou clase de mesaje politice: 1. mesajele de informare, prin care agenii comunicrii politice (cu precdere, partidele politice) i proclam identitatea proprie ceea ce i difereniaz fa de toi ceilali concureni sau parteneri, subliniind poziia lor pe spectrul politic, valorile mprtite, obiectivele vizate, interesele promovate etc.; 2. mesajele persuasive, altfel spus, mesajele care sunt folosite ca arme ale luptei politice, pentru a ctiga i pstra noi membri de partid, noi sponsori i noi segmente de electorat, respectiv pentru a submina poziiile deinute de adversarii politici n cadrul societii. C. Logo-tipurile- sunt folosite pentru ca partidele sa s asocieze titulaturii un simbol care s condenseze la extrem informaia despre ele nsele. Acestea sunt sloganuri reduse la esen, prin care s fie exprimate cu pregnan, concludent i

lapidar elurile politice asumate. Mai mult, ele trebuie s se preteze la utilizare n noi sloganuri. D. Programele politice sunt deopotriv informative i polemice, n msura n care datele privind propriile msuri realizate ori preconizate sunt corelate cu prestaiile partidelor politice concurente. E. Audienele acordate de alei alegtorilor asigur att de necesarul feedback al sistemului politic, ns comport i un mare neajuns. Interesele, nevoile i dorinele cetenilor sunt att de numeroase i variate, nct, luate ca atare, nu pot fi satisfcute potrivit unui plan politic coerent. n consecin, pentru a realiza o politic serioas axat pe obiective strategice , reprezentanii cetenilor trebuie s ignore o serie de probleme specifice, n vederea atingerii unui bine comun. O prea mare implicare n problemele punctuale ale alegtorilor (uneori n sperana de a-i spori ansele de realegere) l mpiedic pe demnitar s cunoasc esena problemelor sociale i s ia cele mai bune decizii pentru rezolvarea lor. F. Sloganul. Folosit ca mijloc de persuadare, sloganul trebuie s aib o form retoric, asigurat de ritm Jos Mafia, sus Patria!, rim Azi n Timioara, mine-n toat ara, jocuri de cuvinte OmuLIScusit, metafor Cheia e la tine!, hiperbol El tie, el vrea, el poate, aluzie Contractul cu Romnia = Contractul cu Monarhia, argument condensat Ori cheia, ori secera i ciocanul etc. Sloganul trebuie s fie o formul nchis, care s nu poat primi nici replic, nici adugire. G. Afiele politice se adreseaz trectorilor i sunt menite s asigure partidelor i politicienilor notorietate n rndul alegtorilor. Constrngerile la care se supune afiul politic sunt foarte mari: el solicit atenia unor oameni grbii, care nu-i permit dect s arunce o scurt privire asupra lui. Mizndu-se cu precdere pe fora impactului vizual, pe un afi politic nu apar, de regul, dect numele i fotografia candidatului, numele i simbolul electoral al partidului i, eventual, sloganul oficial. Toate aceste elemente trebuie s poat fi receptate de ctre un trector grbit la o singur privire. H. Reclama politic caut s se impun att prin fora impactului vizual, ct i prin rezonana scurtelor mesaje rostite. Vehiculate ntr-un mediu dinamic i extrem de costisitoare, reclamele politice tind s se condenseze la maximum.

I. Comunicatul de pres este un material redactat n biroul de pres al unei organizaii i care este repionat de ctre ziariti fie ca produs finit, fie ca instrument de lucru i de referin (dac furnizeaz informaii despre subiecte care vor face obiectul unor materiale mai ample: tiri, reportaje, anchete, interviuri etc.)24. J. Dezbaterile politice televizate au luat nastere n comunicarea politic dupa cea de a doua jumatate a sec XX i sunt considerate a fi o provocare pentru candidaii politici. Ca si punct de reper pentru dezbaterile televizate, este cea a candidatilor pentru presedentia Statelor Unite ale Americii din 1960, intre John F. Kennedy i Richard Nixon. Dezbaterea a fost transmisa prin doua cai a mass-mediei: radio si televiziune. Dupa dezbatere populatia a fost intrebata cu cine va vota in alegeri. Cei care au ascultat la radio dezbaterea celor doi candidati, au avut de analizat modul de expunere al argumentelor si informatiilor, indicandu-l in acest caz pe candidatul Richard Nixon. Restul populatiei ce a urmarit dezbaterea la televizor, unde in afara argumentelor si ideilor ce au fost auzite si la radio, a putut analiza si candidatii ca persoane. Acestia au putut observa un candidat in varsta, cu miscari lente si lipsit de nerv, dar cu argumente bune, si spiritul tanar al candidatului John Kennedy, care a si castigat. Prin acest exemplu, se poate foarte usor observa ca modul in care primim informatiile ne poate influenta alegerile. Ceea ce trebuie observat este ca acest tip de dezbateri televizate ocupa un loc foarte important in comunicarea politica. Legitimitatea discursului politic televizat nu ine exclusiv de informaiile pe care un actor politic le are de transmis, asa cum am vazut si in exemplul de mai sus, ci i de modalitatea n care se realizeaz acest lucru. Comunicarea nonverbal este foarte important. Dicia, gesturile, inuta, vestimentaia, postura legitimeaz discursul politicienilor, in special al brbailor. Tremurul vocii, sau o alta tonalitate decat cea normala, este un dejavantaj in tinerea unui discurs. 2.2.3. Contextul comunicarii politice

24

Cristina Coman, Relaii publice: tehnici de comunicare cu presa, Editura ALL, Bucureti, 1999, p. 85.

Intr-o societate liber, organizat pe baze democratice, actorilor comunicrii politice le este garantat dreptul de a emite i recepta mesaje potrivit propriei contiine, cu singura restricie de a nu refuza acelai drept semenilor lor.25 Ca si dreptul la exprimare libera, diferitele familii de partide politice, nenumratele organizaii neguvernamentale, numeroasele i eterogenele mijloace de informare n mas etc. asigur comunicrii politice pluralitate. Asa cum spuneam la inceput, sunt multe cai sa aflam cum se poate vota sau cum s-a votat, dar foarte greu este sa raspundem la intrebarea de ce au votat in acest mod?. Datorita istorie este cunoscut faptul ca generatiile trecute aveau o anumita constanta in preferintele electorale. Nu acelasi lucru se poate spune si despre generatiile din acest moment, abundenta de informatii pe care cetateanul o are la dispozitie, il face sa fie nehotarat si simte nevoia sa fie convins in fiecare campanie electorala. Acest lucru ingreuneaza campania electorala prin asteptarile votantilor.

2.2.4. Asumarea imaginii politice

O dat determinate caracteristicile contextului politic, politicianul trebuie s-i construiasc o imagine public credibil. Determinarea i impunerea acestei imagini este un proces dificil, un proces subiectiv, lent i complex, fara o delimitare exacta in timp. Pe baza imaginii publice construite i meninute, omul politic trebuie s ntruneasc trei caliti: credibilitatea, care este dat de statutul social, nivelul de educaie, experiena dobndit ntr-un anumit domeniu, obiectivitatea etc.; atractivitatea, care corespunde nevoii electoratului de a se identifica cu el;

25 12

Constituia Romaniei Jean-Nol Kapferer, Cile persuasiunii. Modul de influenare a comportamentelor prin mass media i publicitate, comunicare.ro, Bucureti, 2002, p. 51.

puterea, care revine la capacitatea de a controla publicul, de a-l determina s urmeze recomandrile date i de a-i observa gradul de conformism26. 2.2.5. Transmiterea mesajelor Dup ce au fost concepute pe baza cunoaterii detaliate a contextului si n acord

cu imaginea public asumat, mesajele sunt transmise de la politician la electorat prin intermediul diverselor canale naturale sau artificiale pe care le are la dispoziie. n alegerea i utilizarea unui canal de transmitere, politicianul-emitent este interesat s asigure informaiei vehiculate un maximum de eficien i acuratee. Transmiterea mesajelor politice prin canalele media prezint avantajul de a putea comunica unui auditoriu numeros, i dispersat geografic, ns are un neajuns major: necesit necontenite repetri i este foarte costisitoare. De aceea, mesajele transmise prin mass media trebuie dublate prin mesaje transmise n cadrul comunicrii directe (audiene, ntlniri de lucru, dezbateri, conferine, mitinguri i alte adunri publice etc.). Agenii politici au reacionat prompt la apariia i rspndirea Internetului, construindu-i site-uri foarte complexe, unde, alturi de toate informaiile privind identitatea i activitile proprii (statut, program, idei i principii, comunicate de pres, discursuri etc.) sunt trecute rspunsurile la ntrebrile puse de cititorii virtuali. 2.2.6. Rezultatele comunicrii politice Rezultatul obinut finalizeaz aciunea, trecnd-o la capitolul experienelor de via sau la reusite. Prin rezultate putem observa si gradul de democratie. Comunicarea politic este privit ca mijloc selecie ntr-un climat de liber concuren a nsuirilor i a muncii a celor mai buni conductori politici i a celor mai izbutite programe de aciune politic, n vederea consolidrii celei mai bune ordini sociale posibile, atunci suntem ndreptii s spunem c avem de-a face cu o societate realmente democratic. n fond, democraia trebuie s asigure fiecrui agent politic (partid, grup de interes, cetean etc.) putina de a se ridica la nlimea sarcinii de care este capabil. i dac acest lucru chiar se ntmpl, atunci toi agenii comunicrii politice nvingtori i nvini n alegeri trebuie s celebreze n egal msur rezultatul
26

obinut, ntruct ctigtorul ultim este ntreaga societate. Este ilustrativ n acest faptul c, n societile care au fcut progrese pe calea democraiei, cei care au pierdut alegerile au elegana de a-i felicita pe ctigtorii acestora i de a participa, ntr-o oarecare msur, la bucuria lor.27

2.3 Comunicarea politica in mass-media Alfred Bulai porneste discutia despre comunicarea politica de la tipul de propaganda folosita de Hitler. Acesta si asumase anumite principii de functionare ale noilor media. Cinematograful va fi unul din instrumentele intens utilizate, dar nu numai de germani, att n perioada interbelica, ct si n timpul celui de al doilea razboi mondial. n spatiul german scoala cinematografica a lui Franz Lang va fi luata ca reper pentru propaganda Partidului National Socialist al Muncitorilor Germani.28 In era tehnologiei, mass-media este prezenta oriunde am privi. Publicatiile, radioul si televiziunile sunt punti intre clasa politica si cetateni. Mass-media informeaza, educa, prioritizeaza agenda de lucru a politicienilor, pastreaza un canal deschis intre alegatori si alesi. Principalul scop al mass-mediei este de a filtra toate informatiile colectate de catre reporteri si sa prezinte populatiei ceea ce este cel mai important si benefic pentru ei. Scopul comunicarii politice in mass-media este de a favoriza stabilirea agendei publice pentru o anumita cauza. 2.3 Marketingul politic

Marketingul politic se poate defini ca fiind un ansamblu de tehnici care au ca obiectiv crearea i promovarea imaginii unui om sau a unei instituii politice, n funcie de publicul de la care se dorete obinerea votului sau a ncrederii publice. n acest ansamblu se ine seama de nevoile acelui public, de vectorii de transmitere a informaiei

27 28

Gheorghe-Ilie Frte ,Comunicare politia Alfred Bulai, Analiza Electorala, Suport de curs

i de interaciunea dintre respectivul om politic (sau instituie politic) i ceilali actori politici de pe pia.29 Este o diferen important ntre marketingul electoral i cel instituional, amndou fiind pri ale marketingului politic. Marketingul electoral se refer la relaia dintre politician i alegtor, n timp ce marketingul instituional se refer la relaia dintre demnitarul politic i cetean. Maketingul institutional tine de imagine candidatului sau a institutiei, pe o perioada indelungata, de obicei pe perioada mandatului, sau cea premergatoare campaniei electorale. Este o activitate continua, si pentru oamenii politici care detin functii, sau pentru care doresc sa detina functii politice, oricare ar fi natura lor, functia de presedinte al tarii, de primar, de presedinte de partid, etc. 2.3.1 Campaniile electorale

Campaniile electorale sunt, fr ndoial, apogeul oricrei activiti de marketing politic. n cele 45 - 60 de zile, ct dureaz o asemenea campanie n Romnia, se utilizeaz absolut toate tehnicile cunoscute de advertising, relaii publice, creare de eveniment, campanii negative, coresponden direct etc. Eforturile umane, financiare i logistice sunt impresionante i cantitatea de informaie desfurat depete orice nivel mediu anual. Campania electoral este un soi de olimpiad a politicii n care persoane publice mai mult sau mai puin cunoscute desfoar un ntreg arsenal de fore pentru a convinge electoratul i pentru a-i obine voturile. Dincolo de zgomotul i furia arenei politice exist ns un calcul rece i o viziune global care transform toat adunarea de mijloace, informaii i tehnici intr-un arsenal de arme politice. Campaniile electorale hotrsc, de multe ori, soarta unor alegeri. Dac nu schimb ntotdeauna ctigtorul, atunci sigur modific procente.

2.3.2. Clasificarea campaniilor electorale

29

Dorina Tudor, Markering politic, Suport de curs

Tipul de clasificare a campaniilor electorale tine foarte mult de sistemul electoral. In acest moment putem discuta de alegeri individuale sau alegeri de lista, iar de aici este si clasificarea campaniilor electorale : camapanii individuale sau colective. Campaniile individuale vizeaza candidati pentru functii de conducere superioare la nivel national sau lacal : presedinte sau primar. In functie de candidatii inscrisi avem o clasificare inainte de intrarea in campanie. cei care candideaz cu anse reale pentru ocuparea respectivului post, aa-numiii candidai de turul II; cei care candideaz cu anse relativ mari i care pot intra n turul II sau, dac nu, i pot negocia avantajos voturile; cei care tiu sigur c nu au nici o ans, dar care prin prestaia lor ridic procentul partidului Una dintre principalele caracteristici ale candidatului, fie c este vorba de lupta pentru preedinie, fie c este vorba de cea pentru o primrie, este aceea c mesajul ctigtor trebuie adresat unei majoriti, evident neomogen din punct de vedere electoral. Un om care vrea s fie preedintele Romniei trebuie s adune voturile a peste 50% dintre cei care voteaz. Trebuie inteles c un candidat important pentru alegerile prezideniale nu isi creaza imaginea cu cteva zile naintea alegerilor. Notorietatea sa, la nceputul campaniei electorale, trebuie s fie de minim 75%. Notorietatea gestului su acela de a candida la funcia respectiv trebuie s fie i ea foarte mare. O privire de ansamblu asupra scenei politice romneti demonstreaz c toi candidaii la prezideniale care conteaz au fost persoane foarte cunoscute, cu numeroase apariii i cu un traseu public consistent. Notorietatea este primul pas ctre credibilitate - credibilitatea este cheia unui mesaj ctigtor. Este foarte greu s fie fcut credibil, ntr-un interval de timp dat, un personaj necunoscut. De restul campaniei individuale tine de strategiile de aplicare folosite, tipurile de mesaj si anume cui se adreseaza candidatul. Campaniile colective sunt dedicate partidelor sau coaliiilor, iar acestea se mpart i ele, n funcie de inta electoral, n:

campanii dedicate unor partide sau coaliii care vor s ia puterea, s formeze guvernul i s dea un prim-ministru i o majoritate n interiorul executivului; campanii dedicate unor partide care vor s-i negocieze voturile pentru a intra ntr-o coaliie de guvernare; campanii dedicate unor partide care vor s treac pragul electoral i s intre n Parlament; Campaniile electorale colective se mai mpart n dou categorii, n funcie de

organizarea partidului sau a coaliiei. Imaginea organizaiei politice este centrat n jurul unei figuri marcante i campania, dei fcut pentru partid, se concentreaz asupra acelei figuri i pstreaz multe dintre caracteristicile campaniei individuale sau, n al doilea caz, partidul i promoveaz prin campanie numele i un numr mai mare de personaliti. n acest caz, purttorii de mesaj ai partidului trebuie specializai pe teme (aprare, economie, agricultur, politic extern, politici sociale, cultur, sntate etc.) pe care s le dezvolte i n confruntrile cu reprezentanii altor partide i n materialele de promovare. Un alt tip de clasificare ar fi despre campaniile pozitive si campanii negative. Campaniile pozitive ncep prin prezentarea candidatului i a ofertei sale politice i electorale. Sistemul politic democratic presupune ns confruntarea ntre mai muli candidai i partide, iar comunicarea se transform din una binar, ntre candidat i alegtori, ntruna multipl, n care discursul fiecrui candidat ine seama i este influenat de discursul celorlali, precum i de evoluia simpatiilor electoratului. Fiecare candidat trebuie s intre n campanie cu o notorietate adecvat poziiei pentru care candideaz. Perioada propriu-zis de campanie este o ocazie major pentru un candidat de a-i crete notorietatea, chiar dac acest lucru nu determin i o cretere a ncrederii electoratului. Mecanismul psihologic n campaniile electorale pare s funcioneze n doi timpi. O prim etap n care prezena unui candidat pe spaiul public (i n special n mass media) este consemnat ca atare (ducnd la creterea notorietii) i o a doua etap n care notorietatea dobndit anterior este valorizat, transformndu-se n opiune de vot. Elementele pozitive trebuie legate, pe ct posibil, de reperele culturale i simbolice ale fiecrui segment de electorat.

Campaniile negative La modul cel mai general, o campanie negativ este o campanie n care este denigrat un anume candidat sau partid. Esena unei campanii negative o constituie identificarea termenilor, conceptelor, noiunilor, a punctelor slabe n general, care fac ru adversarului. Acest tip de campanie nu se adreseaz niciodat membrilor de partid, deoarece acestia va vota cu el indiferent de ceea ce se ntmpl n campania electoral. Ea se adreseaz nehotrilor i electoratului fluid, pe care partidul i l-a atras de curnd. Avantajul ei este c i poate ndeprta anumite categorii de alegtori de adversar. Riscul l reprezint faptul c ndeprtarea voturilor adversarului nu nseamn obligatoriu atragerea voturilor ctre cel care face campania negativ. Acest lucru ar fi posibil doar atunci cnd exist numai doi candidai n competiie. Un alt risc este acela c o campanie negativ asumat atrage deseori asupra celui care o iniiaz o reacie negativ din partea electoratului, nefiind considerat fair-play. 2.3.3. Campania pentru candidaii aflai n funcie Candidaii aflai n funcie au o serie de avantaje n momentul n care i ncep campania, avantaje care decurg din natura poziiei politice deinute la acel moment. Funcia, ns, aduce cu sine i dezavantaje. Aceti candidai au ca scop principal aprarea funciei i prelungirea mandatului. Asta nseamn c ei trebuie s dovedeasc att c sunt potrivii pentru aceast funcie i c au avut realizri n timpul mandatului lor, ct i c merit s o pstreze pentru nc un mandat. Este o sarcin dubl, spre deosebire de candidaii aflai n opoziie, care nu au nimic de aprat, ei trebuind doar s dovedeasc c sunt potrivii s preia funcia. Candidaii aflai n funcie i ncep campania electoral avnd o imagine creat pe parcursul anilor de mandat. Dac imaginea este bun, atunci ei au din start un avantaj. Dac prestaia lor politic n cei patru ani nu a fost pe msura ateptrilor electoratului, ei pornesc n campanie cu un handicap i trebuie s recupereze terenul pierdut. De aceea, o parte din startegiile de campanie implic att atacuri, n msura n care acestea sunt cu putin, ct i metode de contraatac, de prevenire i diminuare a atacurilor reale sau posibile.

Folosirea simbolurilor Una dintre cele mai importante metode o reprezint folosirea simbolurilor politice pe care le presupune o funcie. Cu alte cuvinte, se face un transfer de imagine de la funcie la candidat. Cu ct funcia pe care o ocup e mai important, iar instituia pe care o conduce are mai mult putere, cu att acel candidat va fi perceput ca un politician important i puternic. Instituia preediniei, de exemplu, este foarte important, ea nseamn putere, prin urmare cel care ocup funcia de preedinte trebuie s fie puternic, trebuie s dovedeasc i c are deja aceast calitate, dar i c va fi la fel de puternic pe durata urmtorului mandat. Aceast imagine se construiete att prin aciuni, ct i prin simboluri. De exemplu, puterea i importana unui preedinte este subliniat n momentele n care el este artat nconjurat de reprezentani mass media, n mijlocul mulimilor, alturi de preedini de state. Un preedinte n funcie este fotografiat alturi de stema rii, pe fundal de drapele, n timp ce trece n revist garda de onoare, n faa unor monumente reprezentative pentru simbolistica naional. El trebuie s evidenieze ct de des posibil c el este preedintele, c nu e doar un politician oarecare, c are un alt statut. Un candidat n funcie i poate folosi funcia pentru a dobndi un ascendent asupra celorlali candidai care nu au funcii. Cu ct funcia e mai puternic i mai mare, cu att acel candidat e mai puternic. Legitimitatea funciei Persoana care ocup o funcie trebuie perceput ca avnd legitimitatea necesar s ocupe acea funcie. Legitimitatea a fost obinut deja n urma alegerilor anterioare. Acest lucru confer un ascendent asupra celorlali candidai i e un avantaj clar al celui aflat n funcie. El se bucur din start de un anumit nivel de ncredere. Spre deosebire de ceilali candidai, el deine legitim funcia i, deci, pare a fi mai ndreptit s candideze din nou. Invocarea competenei profesionale i aceast metod deriv din natura situaiei sale. La modul ideal, o funcie ar trebui s fie ocupat de cel mai competent candidat. De aceea, un candidat n funcie poate folosi avantajul de a fi el considerat cel mai competent pentru acea funcie. Oamenii vor s cread c persoana din funcia respectiv este cea mai capabil, este cea

mai n msur s rezolve problemele, adic este o persoan competent. Unui candidat n funcie i se acord prezumia de competen, pe cnd un candidat din opoziie trebuie s dovedeasc acest lucru. Transferul de simpatie de la funcie la persoan Acest lucru este posibil numai dac exist un capital iniial de simpatie. Fiecare funcie are, teoretic, un astfel de capital. Unele funcii sunt mai spectaculoase dect altele i presupun atragerea simpatiei electoratului cu mai mult uurin dect altele. Anumii politicieni sunt mai iubii nu numai datorit competenelor lor, ci i datorit funciilor pe care le ocup, funcii care le permit exercitarea anumitor atribuii i luarea unor msuri care s aduc popularitate. Dezavantajele unui candidat n funcie Eficiena metodelor enumerate anterior depinde de modul n care sunt folosite. Ele necesit resurse financiare importante i capaciti organizatorice. A fi deja n funcie poate aduce cu sine i dezavantaje, nu numai avantaje. Ca si dezavantaje in campanie ar fi lansarea de atacuri ale contracandidatilor prin nerealizarile din timpul mandatului. Strategia defensiva doar ii va face a piarda alegatori. Un alt dezavantaj ar fi faptul ca guvernarea presupune i aciuni mai puin populare, prin urmare cei n funcie pot fi privii ca fiind, n mod automat, singurii vinovai pentru toate problemele, indiferent dac acest lucru este sau nu adevrat. Ei sunt vzui ca singurii responsabili s rezolve problemele, iar dac acest lucru nu se ntmpl, tot ei vor fi i singurii vinovai. Dezavantaj ar putea fi considerat si faptul ca in timp ce candidaii din opoziie au libertatea de a se ocupa doar de campanie, candidaii n funcie trebuie, pe lng campanie, s se ocupe i de ndeplinirea datoriilor i a responsabilitilor pe care le presupune funcia, altfel spus neglijarea functiei actuale aduceri pierderi ca voturi din partea populatiei, pentru ca un candidat care isi neglijeaza functia in campanie ar putea face acest lucru si in timpul urmatorului mandat. Cel de-al patrulea dezavantaj const n atenia excesiv care se acord, uneori, anumitor candidai n funcie. Aflndu-se mereu n atenia opiniei publice prin intermediul mass media, ateptrile n privina lor sunt mai ridicate. Dac aciunile din timpul mandatului nu sunt pe msura ateptrilor, atunci toat prestaia lor politic, n

general, este pus sub semnul ntrebrii. Nu se contest numai competena lor, ci i tot ce ine de statutul lor de politicieni. 2.3.4. Resursele marketingului electoral Campania electoral presupune, pe lng dezvoltarea strategic, un proces amplu de gestionare de resurse. Dac scopul final al campaniei electorale este adunarea unui numr ct mai mare de voturi, realizarea acestui scop se face att printr-o corect identificare a temelor i a mijloacelor de comunicare, ct i printr-o bun utilizare practic a resurselor de care se dispune la acel moment. Exist patru tipuri de resurse pe care conducerea unei structuri de campanie electoral le are la dispoziie i pe care trebuie s le gestioneze cu grij pentru a obine rezultatul maxim posibil: resursele electorale, financiare, umane i de timp.30 2.3.4.1. Resursele electorale Resusele electorale reprezinta procentele cu care un partid politic sau un candidat intra in campania electorala. Acest procent ii ajuta pentru a sti punctul de plecare, si ce strategie sa adopte. In afara de procente, resusresele elctorale presupun si ceilalti indicatori : notorietatea, increderea, imaginea politica de pana in campanie, pana si afacerile sale. Campania electorala nu incepe de la zero, nu toata lumea este egala, iar pentru a hotari cele mai bune startegii, toti acesti indicatori si procentele trebuie evaluate intr-un mod corect. Campania in cea mai mare parte este data pentru alegatorii nehotarati. 2.3.4.2. Resursele financiare Campaniile electorale sunt mari consumatoare de finante. Gestionarea corect a resurselor financiare nseamn obinerea unui efect electoral maxim raportat la fondurile disponibile. Principalele zone de cost ntr-o campanie electoral sunt: achiziionarea de spaii publicitare n media sau outdoor producia de materiale difuzabile prin media sau outdoor :spoturi audio i video, alte forme de materiale filmate sau nregistrate audio, machete de pres, panouri pentru afiaj stradal, afie, bannere;
30

Dorina Tudor, Markering politic, Suport de curs

producia de materiale tiprite difuzabile prin sistem person to person sau door to door: fluturai, brouri, pliante, fotografii, calendare; producia de gadget-uri de campanie (brichete, insigne, autocolante, brelocuri, epci, fulare, tricouri, pelerine de ploaie, umbrele, caiete de coal, creioane, pixuri, lanterne, penare, ghiozdane, sacoe;

organizarea de evenimente cu sau fr prezena candidatului :ntlniri cu alegtorii, concerte, evenimente sportive, expoziii, lansri de carte, prezentarea grupului de susintori locali. Campaniile de promovare i derulare a unor programe presupun cheltuieli mari,

de aceea a devenit un imperativ gsirea de modaliti eficiente de obinere de finanri. Fund-raising/ programul de strngere de fonduri Fondurile astfel obinute reprezint o surs de venit deloc neglijabil pentru organizaii. Asocierea cu un anumit finanator poate avea, ns, i efecte negative pentru solicitant. De exemplu, obinerea de fonduri din partea unor organizaii implicate n scandaluri, nvinuite de aciuni mpotriva interesului public, poate determina extinderea imaginii negative i asupra celor care au primit finanarea respectiv. Aspectul filantropic are o mare importan, cauzele nobile realiznd o susinere considerabil concretizat, att n bani, ct i n echipamente, consultan, asisten. Cotizatia membrilor de partid Membrul de partid a gsit n mesajul pe care partidul l transmite, ceva anume, care l-a motivat i l-a determinat s acioneze, sa se inscrie. Existena unui carnet i mai ales a unei cotizaii pltite presupune un anumit tip de ataament al acelei persoane fa de structura politic. Numarul mai mare de membri de partid, induce automat si un numar mai mare de cotizatii, un adevarat ajutor in schimbul ideologiei.

Subventia de la bugetul de stat pentru campania electorala In ajutorul tuturor partidelor pentru campaniile electorale se ofera o subventie din partea statului, stabilita prin lege.

Daca in urma campaniei electorale, subventionata de stat, partidul sau candidatul nu trece de pragul electoral, acestia trebuie sa retunreze semele catre sta in maxim 2 luni.31 2.3.4.3. Resursele de timp Pentru campania electorala cel mai mare inamic este timpul. Campaniile electorale din 1990, 1992 i 1996 din Romnia au durat 45, respectiv 60 de zile. Durata campaniei electorale a fost modificat prin lege pentru alegerile din 2000 la 30 de zile. Candidaii trebuie s poat fi vzui de un numr ct mai mare de alegtori ntr-un timp ct mai scurt. De aceea, este vital ca echipa de campanie s tie ct mai precis care sunt bazinele electorale i unde sunt categoriile de electorat pe care se bazeaz. n principiu, unul dintre lucrurile pe care le au de fcut candidaii este s determine cui se adreseaz si ce mesaj trebuie adresat fiecrei categorii de public. Asa cum spuneam si mai devreme, batalia de fapt se da pentru convingerea categoriei de alegatori nehotarati, intr-un timp foarte scurt. 2.3.4.4. Resursa umana Purttorii de mesaj care opereaz la nivel naional sau local, n funcie de notorietatea i de coeficientul de ncredere pe care-l au, sunt cea mai important resurs utilizabil n campania electoral. Dei n Romnia nu exist nc o industrie a voluntarilor n campaniile electorale, partidele importante au la dispoziie un numr de persoane dispuse s-i aloce timpul i energia pentru un scop politic. Fie c vorbim de studeni sau de membri ai structurilor de tineret ale partidelor, fie de simpatizani cu ceva mai mult timp liber acest potenial este trecut cu vederea, din pcate, de structurile politice deja existente n Romnia. Capitolul 3 : Implicarea mass-media in campaniile electorale.

31

Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale (publicata in

Monitorul Oficial nr. 54 din 30 ianuarie 2003)

Comunicarea este o actiune de influentare, atata vreme cat orice act de comunicare urmareste sa transmita un sens al unei idei sau situatii, al unui fenomen, catre un Receptor. Acest lucru nu se poate realiza fara influentare.32 Informare versus dezinformare Informarea se poate defini ca procesul de transmitere a coninutului unui mesaj dinspre un emitor individual sau colectiv inspre un receptor individual sau colectiv prin care se sporete nivelul acestuia de cunoatere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau aciuni sociale.33 Dezinformarea este perceput ca o negare a informrii sau o intoxicare informaional. In opoziie cu informarea, dezinformarea nu vizeaz cunoaterea i poate fi nedeliberat, atunci cand mesajele sunt transmise ctre public de ctre neprofesioniti sau deliberat, implicand o strategie care are ca efect transmiterea unor mesaje parial sau total neadevrate, indreptate spre anumite inte relevante. Sub aspect neintenional, sursele de mesaje sunt deservite de neprofesioniti. Pentru Cathala dezinformarea este o actiune planificata, pe termen lung, care slujeste interesele unui emitator. Ea este un proces complex de organizare si diseminare de informatie in acord cu interesele Emitatorului si cu scopul precis al modificarii opiniilor, perceptiilor unui anumit public tinta despre un eveniment, persoana, proces ori fenomen al realitatii social-politice, economice, culturale. 34 MASS-MEDIA Mass-media implic tehnologia, modul de producere i transport al mesajelor organizaiilor care produc sau transport spre beneficiari indefinii aceste mesaje. Tehnicile, instituiile i produsele create cu ajutorul sau datorit acestora se subordoneaz logicii comunicrii de mas care exclude relaia direct dintre persoane, proximitatea spaial a acestora rezervat tot mai mult spaiului privat.35 Mass-media este alctuita din diverse elemente ce pot fi ordonate n functie de
32 33 34 35

Stefan Stanciugelu, Logica Manipularii-33 de tehnici de manipulare,

Jowett ODonnell, Persuasion: An interactive dependency approach, New York, Random House, 1982, p. 19.

Henri-Pierre Cathala, Epoca dezinformarii, Editura Antet, Introducere in Sistemul mass-media,

diferite criterii36: dup suportul pe care este transmis mesajul: - media tiprite (crti, ziare si reviste, afise) - media electronice (radio, televiziune, calculatoare) dup continut: - media de informare - media de divertisment - media de publicitate dup mrimea publicului: - media de mas - media de grup (televiziunea cu circuit nchis) - media media individuale (aparatul foto, walkman-ul) dup functie: - media de informare (stocheaz si prelucreaz date) - media de reprezentare (permit lectura mesajelor) - media de distributie (transmit mesajele sistemele de telecomunicatii) 3. Mass-media instrument de dezinformare Dezinformarea reprezint ansamblul procedeelor dialectice puse n joc n mod intenionat pentru a reui manipularea perfid a persoanelor, grupurilor sau a unei ntregi societi, n scopul de a le devia conduitele politice, de a le domina gndurile sau chiar de a le subjuga. Presupune disimularea surselor i scopurilor reale, precum i intenia de a face ru, printr-o reprezentare deformat sau printr-o interpretare tendenioas a realitii. Este o form de agresiune care caut s treac neobservat. Se nscrie n rndul aciunilor psihologice subversive.37 Dezinformarea ca si definiie in sens larg cuprinde mai multe noiuni. Acestea ar fi dezinformarea ca doctrina, ca modalitate de transmiterea de informaii mincinoase, ca

36 37

introducere in Mass-media, www. Henri-Pierre Cathala, Epoca dezinformarii

forma de abatere a ateniei de la adevratul sens al realitii, ca oferire de tiri false, aciune de nelare a opiniei publice. Vladimir Volkoff, teoreticianul dezinformrii, in cartea Dezinformarea vzuta din est susine ca dezinformarea este manipularea opiniei publice (iar nu a indivizilor) in scopuri politice (altfel ar putea fi vorba de publicitate) prin mijloace indirecte de tratare (altfel ar putea fi vorba de propaganda) a unei informaii veridice sau nu (nu veridicitatea informaiei e ceea ce conteaz, ci felul in care este ea prezentata). Instrumentele dezinformrii Dezinformarea subversiunea. 1. Influenarea este un fapt social bazat pe comunicarea deschisa. In momentul in care comunicam, indiferent de subiect, prin ceea ce spunem influenam interlocutorul deliberat sau nu. Influenta nseamn preluarea mesajului de ctre cel cruia i se adreseaz, modificndu-i comportamentul sau opinia. 2. Intoxicarea este o forma de inducere in eroare, prin oferirea de date false. Era folosita ca tactica de rzboi, pentru a se ctiga avantaje tactice. 3. Diversiunea este atragerea ateniei de pe o anumita situaie prin crearea uneia noi pentru protejarea primei. De obicei aceasta tactica este folosita mpotriva massmediei, dar poate fi folosita si ca tactica de rzboi sau tactica de supravieuire in timpul unui atac. 4. Subversiunea este o aciune care ncearc sa tina sub tcere o aciune urmtoare, pentru a nu degenera. Ca exemplu folosit pentru a se nelege mai bine, tefan Staciugelu folosete revoluia din Romnia din 1989. Populaia a fost informata sa nu ias din case pe perioada 23-30 decembrie 1989, din cauza teroritilor, si ca orice mulime este considerata ca fiind periculoasa. Toate aceste instrumente se folosesc pentru un termen ndelungat. Dezinformarea funcioneaz doar prin aciuni continue, alturi de scopuri ideologice de discreditare intro forma mai greu sesizabila, pentru a nu crea reacii ca intr-o schimbare brusca. Aceasta este o arma ce se utilizeaz in momentul in care se dorete o schimbare si nu exista are ca instrumente influenarea, intoxicarea, diversiunea si

presarea timpului, o schimbare care da impresia de voita celui care o accepta ca si alternativa. Mecanismele dezinformrii O astfel de aciune ca dezinformarea deine si mecanisme specifice prin care isi urmrete scopul. Cel mai uor sa dezinformezi este prin cuvnt, prin zvon, prin imagine si prin statistici modificate. Dezinformarea prin cuvnt se refera la denumirea unui fenomen sau a unei situaii prin cuvinte cu o importanta incarcatura negativa. La momentul actual daca ne referim la o personalitate politica actuala si o numim ca fiind nazista cu sigurana aceasta numire ii va aduce prejudiciu acelei peroane. Un exemplu din istoria politica romneasca este despre etichetarea lui ion Iliescu KGB-ist. Datorita acestei etichete, imaginea politicianului a avut de suferit. Dezinformarea prin zvon produce nesigurana si vulnerabilitate. Deoarece nu se cunoate exact gradul de adevr in zvonuri, si pentru ca acestea de cele mai multe ori evolueaz de la forma iniiala prin transmiterea pe cale orala, acestea produc pagube in posibilitatea evalurii situaiei pregnante din momentul respectiv. Dezinformarea prin imagine este cel mai uor de realizat in momentul actual. Imaginea a evoluat in grad de importanta in zilele noastre intr-un ritm alarmant. Imaginea las loc de interpretare intr-un mod personal, nu toata lumea trebuie sa inteleaga aceeai imagine, exact in acelai fel, cnd vorbim de cuvinte interpretarea unei anumite fraze, va nate mult mai puine interpretri ca in cazul unei imagini. Dezinformarea prin minciuna statistica reprezint utilizare unor statistici, tabele, grafice interpretate in mod voit eronat pentru a pstra o anumita reacie sau o anumita stare a celor informai , aceasta stare nefiind posibila prin cunoaterea adevrului. Dezinformarea in mass-media Radioul a fost unul din primele canale de comunicare de mas pentru propagand i dezinformare. Acesta este folosit in zilele noastre att pentru transmiterea de informaii, pentru muzica, dar si pentru publicitate si sloganuri in campanii electorale. Este un canal prin care doar mesajul transmis este analizat si nu si persoana care l transmite. Aceasta analiza a persoanei este fcuta doar in momentul in care receptorul

face corelaia cu spoturile electorale de la televizor, unde poate asocia imaginea si mesajul. Publicitatea, propaganda i manipularea sunt prezente i n cadrul emisiunilor televizate si nu numai. Televiziunea a devenit terenul unei lupte acerbe de influen, care pare sa nu aib sfrit. Cel mai adesea n timpul campaniilor electorale, personalitile politice ncearc s conving i s influeneze masele de alegatori nehotarati. In campaniile electorale se pune accent pe reuitele personalitilor n meseria de baz i nu pe reuita n activitatea politic, de cele mai multe ori activitatea politica are mai multe dezavantaje sau nu are o istorie ce poate aduce un avantaj candidatului. Telespectatorii sunt convini s aleag un candidat care are o imagine public, atent lucrata, de staff-ul de campanie, dar care, nu reprezinta si personalitatea sau nu poate garanta credibilitatea promisiunilor. De multe ori, programele electorale sunt irealizabile i conin informaii neveridice, iar oamenii simpli care sper ntr-o via mai bun nu au capacitatea de a putea contesta informatiile oferite, si astfel ajung sa voteze in necunostinta de cauza. Presa scris cunoaste o dimensiune diferita in dezinformarea fa de celelalte mijloace de informare n mas. Pentru jurnalisti sarcina principala este descoperirea de informatii pentru a o putea redacta. Dezinformarea provine din faptul c, n prezent, ziaristul prefer s preia informaia in forma bruta de la ageniile de pres, fr o verificare prealabila si exacta. n astfel de cazuri, el nu mai este un descoperitor de fapte, ci un intermediar care transmite un zvon. 3.2 Mass-media instrument de manipulare Manipularea este un fapt social susine E. Durkheim. Aceasta este o forma devianta a unui act de comunicare: unul sau altul dintre elementele actului de comunicare sunt ascunse. De regula, manipularea ascunde Scopul aciunii. Ea devine un act de comunicare cu doua scopuri: Scopul real, care este ntotdeauna ascuns si Scopul afiat, care ne face sa credem ca am luat decizia in deplina libertate de gndire. Abia atunci apare manipularea.38
38

Stefan Stanciugelu, Logica manipularii, Editura C.H. Beck, 2010, p. 7

Propaganda. In Dicionarul Explicativ al limbii Romane propaganda este o aciune de rspndire a unor idei care prezint si susin o teorie, o concepie, un partid politic, scopul este de a convinge si de a ctiga adepi39. Bogdan Teodorescu in cursul Marketingul politic si electoral vorbete de diversitatea definiiilor despre propaganda. Acesta enumera 8 definiii ale acesteia si o definiie proprie: calea prin care liderul unui sistem impune ascultarea supuilor si folosind informaia si imaginea, nu alte forme de constrngere. In politica acest tip de manipulare este foarte des utilizat. Propaganda urmareste realizarea scopurilor i intereselor grupului ce initiaza aceasta actiune. Cel mai adesea propaganda se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid , al unui grup social, al unui regim de guvernare. Tehnicile propagandei Propaganda alba este actiunea de trasmitere de informatii cu scopul influentarii si a crearii de atitudini in randurile populatiei. Caracteristica acestui tip de propaganda este natura pozitiva a actiunii. Ceea ce urmaresc candidatii care folosesc propaganda alba este incredere si simpatia populatia. Propaganda neagra este in mod normal opusul propagandei albe. Scopul acestei propagande incearca sa induca in eroare prin informatii eronare sau chiar prin minciuni populatiia, pornind de la o informatie cu sursa inexacta sau inexistenta. 1. Asocierea cu lucruri bune: este o tehnica a popagandei si se refera la asocierea politicianului cu anumite evenimente pozitive. Este observat faptul ca de obicei vestile bune sunt redate catre politicienii cu functia cea mai mare in domeniul respectiv, iar vestile rele, cele care ar putea srica imagunea politicianului, sunt transmise de catre intermediari. 2. Simplificarea si inamicul unic este o propaganda politica ce deriva din propaganda religioasa. Aceasta tehnica presupune simplificarea intr-un text a ideilor care trebuie propagate care ajunge pana la simbol si la un individ care sa se identifice cu doctrina sau cu partidul.
39

www.Dex Online.ro

3. Deformarea si caricaturizarea este o tehnica ce modifica mesajul politic in aa fel incat sa fie eliminate argumente ulterioare si nuanrile, si ceea ce ramane transmis este o forma scurta de propaganda de atac. 4. Regula transferului tine de modificrile informaiilor deinute deja de opinia publica, pentru a putea fi aplicate la campania candidatului. 5. Contra-propaganda este reacia adversarilor la propagandele lansate de candidai. Aceste reacii sunt sub diferite forme si tehnici, printre care si desconsiderarea adversarului: este una din cele mai simple tehnici, este cel mai uor sa discreditezi sursa, cea ce duce la renunarea acelei propagande; dezminirea prin probe- se refera la gsirea chiar si unei singure dovezi prin care sa ruineze propaganda adversarului. Propaganda in mass-media Propaganda in mass-media face titlul ultimelor tiri. Trim intr-o epoca in care tehnologia este in casele fiecrei persoane. Am ajuns dependeni de telefoane si de calculator, este modalitatea prin care primim cel mai uor informaiile si le si putem caut in anumite cazuri. Este normal ca si campaniile electorale, cu absolut toate caracteristice, sa fie prezente in mass-media, in acest caz si propaganda, prezenta zilnic in tirile de ultima ora pe perioada campaniei, sau inca discutate multa vreme dup alegri. Caracteristicile propagandei politice externe i interne au fost descrise de catre , Jean-Marie Domenach n cartea sa Propaganda politic : Din punct de vedere extern, ea trebuie s se adreseze simultan individului i masei, s utilizeze toate mijloacele tehnice disponibile (pres, radio, televiziune, afie, brouri, cinematograf), s fie continu i ndelungat pentru a provoca adeziunea i aciunea receptorului. Din punct de vedere intern, ea trebuie mai ales s rspund principiului simplificrii (dumanul unic), al ngrorii (exagerarea faptelor) i al orchestrrii (repetarea mesajelor).40 Dezinformare prin manipulare n mass-media exist foarte multe mesaje manipulatoare, de publicarea crora se face vinovat ziaristul sau redactorul de stiri. In mod normal ceteanul trebuie s fie informat asupra unui eveniment exact asa cum s-a petrecut el, trebuie s i se vorbeasc
40

Jean Marie Domenach, Propaganda politica, 1950

despre eveniment asa cum a fost, fara implicarea nuantelor personale ale ziaristului vis-avis de evenimentul respectiv. Dac aceasta regula este incalcata, atunci informatia care ajunge la cetatean este manipulata de catre jurnalisti, iar articolul sau stirea influeneaz atitudinea cititorului care nu este prevenit i nici pregtit s analizeze un punct de vedere care nu-i aparine. Ca sa fie considerata aceasta situatie o actiune de manipulare a mass-media impotriva populatiei, trebuie ca atitudinea transmisa de catre acel reportaj sa fie opusa atitudinii cetatenilor. De obicei aceasta situatie apare cand jurnalistii si posturile de stiri cauta stiri senzationale, astfel uitand de codul etic al jurnalistilor. Mass-media instrument in mobilizarea opiniei publice Este tiut faptul ca in ultimii ani dezbaterile televizate au luat o mare amploare pe piaa politica din lume. ncepnd cu 1960 unde in Statele Unite ale Americii unde a avut loc prima confruntare politica televizata intre candidaii pentru preedinie: J.F. Kennedy si Richard Nixon pana la dezbaterile romaneti din 2009 intre Mircea Geoana si Traian Basescu, de asemenea candidai pentru Preedinia, Romniei. Televiziunea in special, este considerata cea mai mare fora manipulatoare datorita ncrederii oferite de ctre telespectatori imaginilor oferite. Telespectatorii percep imaginile transmise ca si veridice fara a mai face cercetri supra acestui fapt. La fel putem discuta si despre presa scrisa si radio, dar acestea au o fora mai sczuta in comparaie cu televiziunea.

Elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune

Manipularea opiniei publice la ora actuala nu ar putea fi posibile daca nu ar exista mass-media. Prin aceasta se ajunge in concomitent la aproximativ toata populaia tarii, in acelasi timp prin mijloace diferite: ata prin presa scrisa, prin radio dar si prin televiziune. Manipularea se poate produce intr-un talk-show, o dezbatere televizata, intr-un documentar in care este aratata doar o parte a povestii, ancheta in scopul partinirii doar uneia din partile implicate etc. Exista trei elemente principale care influenteaza foarte mult rezultatul manipularii intr-o dezbatere politica : a) Moderatorul este cel care impune subiectul/tematica de discutie, da si ia cuvantul invitatilor, ii anuta timpul ramas de discutie. Totodata acesta este si cel care poate manipula cel mai mult o dezbatere politica. Daca acesta este partinitor unui dintre candidati poate impune subiectele care stiu ca il avantajeaza pe cel al carui sustinator este si sa impuna subiecte ce stiu ca ar dezavantaja contra-candidatul cel mai important al preferatui sau. Acesta poate da si lua cuvantul concurentilor, din acelasi motive ca si mai sus, se poate sa fie partinitor prin acordarea nejusta a anumitor interventii doar unora sau unui dintre candidati. Moderatorul prin teorie trebuie sa fie un profesionist, nepartinitor si just cu toti candidatii indiferent de preferinte personale. Acesat poate manipula dezbaterea si astfel si populatie prin a le acorda anumitor candidati o importanta diferita ce poate fi observata prin elemente de comunicare non-verbala (tonalitate: ton respectuos, dispretuitor, politicos, agasat etc). b)Compozitia platoului este un aspect important in manipularea televizata. Modul in care este alcatuit cercul de invitati influenteaza inconstient modul de perceptie al telespectatorilor, absenta unuia sau a altuia dintre reprezentantii vreunei parti aflate la discutii avand o mare importanta in constructia perceptiei privitorilor. Platoul ar trebui sa fie imaginea unui echilibru democratic intre sustinatorii candidatilor. Fiecare reprezentant la o dezbatere politica are dreptul la avea sustinatori in platou. Modul de aranjare al acestora si numarul lor poate influenta semnificativ cetatenii. Nu ar trebuie acceptat un numar mai mare de sustinatori ai unui adversar fata de celalalt, produce discrepanta in perceptia telespectatorilor.

c)Scenariul (discutiei/emisiunii) poate manipula in doua modalitati. Daca acesta este convenit inainte de dezbatere, acesta tinde sa fie rigid si raspunsurile candidatilor sa para regizate si astfel publicul percepe aceasta dezbatere ca o pierdere de timp. A doua modalitate de a lasa moderatorului obtiunea formularii intrebarilor libere, poate duce la manipularea dezbaterii intr-un sens avantajos unuia dintre candidati. Consider ca cea mai buna modalitate este o formula mixta prin care ambii candidati sa fie informati in prealabil de subiectele ce urmeaza a fi discutate si o sectiune in care sa existe intrebari libere atat din partea moderatorului dar si din partea candidatilor.

Capitolul 4: Campania prezidentiala-dezbaterea dintre candidati

Contextul pre-electoral al campaniei prezidentiale in 2009 Contextul pre-electoal ca parte a analizei pe campania electorala din 2009 este limitat ca timp, se va discuta perioada noiembrie 2008 pana in octombrie 2009. Este necesara si analiza acestei periode deoarece are implicatii directe in evenimentele din perioada alegerilor prezidentiale. Dupa caderea regimului comunist in Romania alegerile legislativului si cele pentru presedintie erau in acelasi an. Ambele functii avand mandate pentru urmatorii 4 ani. Incepand cu 2004 mandatul presedintelui a fost marit la 5 ani, astfel decalandu-se alegerile prezidentiale fata de alegerile legislativului. In toamna anului 2008 recesiunea mondiala si-a facut simtita prezenta si in Romania, iar primavarea anului 2009 a venit cu politici de redresare a bugetului care deja inregistra deficit din ce in ce mai mare. S-au luat hotarari ca pentru acoperirea deficitul bugetar sa fie preluate finantari din partea Uniunii Europene si a Fondului Monetar International. Alegerilor legislative din toamna anului 2008 au mai adus o noutate, a fost introdus votul uninominal. In urma exercitatii cetatenilor a dreptului la vot, in Parlamentul Romaniei s-a format o noua majoritate si o colitie de guvernare formata din Partidul Democrat-Liberal si alianta Partidul Social Democrat si Partidul Conservator. Aceasta coalitie si-a exercitat puterea executiva din perioada decembrie 2008 pana in

octombrie 2009, moment in care alianta PSD-PC renunta la guvernare, datorita tensiunilor existente. Aceasta etapa este importanta datorita urmarilor sale. In urma acestui eveniment fiecare partid politic parlamentar porneste intr-o competitie pentru castigarea fotoliului prezidential. Competitia electorala a mobilizat 12 aspiranti la fotoliul prezidential. Biroul Electoral Central a constatat la 29 octombrie 2009 ramnerea definitiva a urmatoarelor candidaturi pentru functia de presedinte al Romniei: 1. ANTONESCU GEORGE-CRIN-LAURENTIU- Partinul National Liberal 2. BASESCU TRAIAN - Partidul Democrat Liberal 3. BECALI GEORGE - Partidul Noua Generatie Crestin Democrat 4. CERNEA REMUS-FLORINEL - Partidul Verde 5. GEOANA MIRCEA-DAN - Alianta Politica PSD+PC 6. IANE OVIDIU-CRISTIAN - Partidul Ecologist Romn 7. KELEMEN HUNOR - UDMR 8. MANOLE GHEORGHE-EDUARD - Candidat independent 9. OPRESCU SORIN-MIRCEA - Candidat independent 10. POTRCA CONSTANTIN-NINEL - Candidat independent 11. ROTARU CONSTANTIN- Partidul Alianta Socialista 12. VADIM-TUDOR CORNELIU - Partidul Romnia Mare Noul presedinte ales prin vot direct isi poate exercita puterea prin care este indreptatit de constitutie in alegerea unui nou premier. n Constitutia Romniei41 executivul este unul dualist: un sef al statului si un prim-ministru. Cel mai important aspect al celor doua functii este legitimarea de care se bucura fiecare : presedintele este ales prin vot direct de catre popor-este dorinta poporului, pe cand primu-ministru este ales de catre majoritatea politica din parlament. Am adus discutia despre aceasta parte a legislatiei datorita tuturor exemplelor negative de relationare dintre un presedinte si premierul numit, singurele exceptii in care nu au existat tensiuni transformate in scandaluri mass-media au fost Ion Iliescu-Adrian Nastase si Traian Basescu - Emil Boc. Ambele exceptii consider ca se datoreaza
41

1991, revizuita n 2003

apartenentei la acelasi partid politic, atat a premierului, cat si a presedintelui( sefii statului nu au voie sa mai detina functii publice in partide politice, dar apartenenta la partidul care l-a sprijinit, ramane). Implicarea sefului statului in agenda guvernului, este privita de catre electorat ca un lucru absolut normal si benefic pentru tara noastra, iar faptul ca electoratul nu mai este influentat de catre alegerile legislative in alegerea presedintelui este de asemenea un avantaj.

Contextul mediatic In perioada pre-campaniei se observa ca majoritatea posturilor tv isi pastreaza formatul obisnuit si ca modificare ar fi introducerea temelor politice in formatele deja existente la momentul respectiv. Televiziua romana isi pastreaza formatul obisnuit de stiri pentru a discuta de temele actuale politice, in comparatie cu televiziunile private care abunda zilnic de talkshow-uri, si analize, dar si emisiuni saptamanle de analiza a unei intregi sapatamani la sfarsitul acesteia. In comparatie cu TVR, posturile private Realitatea TV, Antena 3 si B1TV incarca tronsonul prime-time cu dezbateri si analize privind subiecte politice actuale. In perioada campaniei TVR-ul isi schimba grila de programe, alaturi de celelalte posturi TV particulare prin adaugarea de emisiuni de dezbatere si clipurile de promovare electorala, dar include pe agenda talk-show-urilor din grila curenta si discutii cu privire la miscarile strategice ale principalilor competitori electorali : n primul rnd ale lui Crin Antonescu, Traian Basescu si Mircea Geoana. Conform monitorizarii42 realizate de catre CNA, n perioada 23 octombrie-17 noiembrie 2009, televiziunile centrale au organizat dezbateri astfel: Nume si prenume ANTONESCU GEORGE
42

Antena 3 9

B1TV 5

Realitatea TV 11

TVR 1 2

CNA, Raport de monitorizare privind modul de desfasurare a campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale la posturile centrale de radio si de televiziune (23.10-17.11.2009), http://www.cna.ro/Raportdemonitorizare- privind,2723.html, 2 decembrie 2009

CRIN LAURENTIU BASESCU TRAIAN 1 3 1 2 GEOANA MIRCEA-DAN 1 0 3 2 Pe parcusrul campaniei electorale TVR-ul a oferit sanse tuturor candidatilor la participarea in cadrul emisiunii Tu decizi ! Romania pentru 5 ani !. Cu toate acestea s-a consideract ca numarul dezbaterilor dintre candidati a fost destul de redus si i s-a reprosat TVR-ului ca nu a reusit sa-i aduca pe toti cei 12 candidati intr-o dezbatere, iar candidatii ce aveau sanse reduse la castigarea alegerilor au fost exclusi din dezbaterile electorale inca de la inceputurile campaniei electorale.

Perioada campaniei Conform reglementarilor pentru campania electorala pentru turul I, campania pentru alegerea Presedintelui Romaniei s-a desfasurat n perioada 23 octombrie-21 noiembrie 2009. Pentru turul II, campania electorala s-a desfasurat n perioada 23 noiembrie-5 decembrie 2009. La nivelul ntregii tari, campania electorala a fost acoperita mediatic de mai multi radiodifuzori, atat de televiziuni locale si nationale, dar si posturi de radio, deasemenea la nivel local si regional. Criticile transpuse in urma capaniei din turul I in turul al II-lea Inca de la inceputul campaniei electorale din primul tur, candidatul Crin Antonescu din partea PNL-ului a inclus pe agenta publica tema debaterilor electorale televizate. Acestuia i s-a alaturat si candidatul din partea PSD-ului, Mircea Geoana. Desi PSD-ul a propus prima dezbatere la Cluj-Napoca, Mircea Geoana nu a participat la ea considernd organizarea improprie. In timpul primei campanii au existat doua dezbateri publice, una dintre ele fiind chiar la Cluj-Napoca intre Traian Basescu si Crin Antonescu, aceast a fost pe data de 14 noiembrie 2009. Condruntarea dintre cei doi din punctul de vedere al impactului media a fost asemanata cu prima dezbatere televizata dintre R. Nixon si J.F.Kennedy. S-a putut observa un Traian Basescu puternic transpirat facial, ce parea ca este in dificultate si sub un mare stres, dar care totusi care avea o atitudine ferma, si cu

argumente exacte. Crin Antonescu a avut o prestatie calma, a fost sigur pe discurs, dar aparent nesigur de continut. O a doua confruntare in primul tur al campaniei electorale a fost intre cei trei candidati cel mai bine cotati in sondajele de opinie : Traian Basescu, Crin Antonescu si Mircea Geoana. De data aceasta dezbaterea politica a fost in Bucuresti, in Palatul Parlamentului, un cadru mult mai formal, si organizata de catre Institutul pentru Politici Publice. Citica fata de neparticiparea a lui Mircea Geoana la dezbateri a continuat si n cursul campaniei electorale pentru turul al II-lea, unde candidatul Traian Basescu a declarat ca este pregatit sa se ntlneasca n fiecare zi, pe cte o tema, cu adversarul sau politic. Prima invitatie lansata public a fost din partea candidatului Traian Basescu si viza o ntlnire pe data de 29 noiembrie. Propunerea a fost refuzata oficial de persoane din staff-ul candidatului Mircea Geoana, datorita unei agende de ntlniri publice deja organizate si imposibil de amanat, si de asemenea echipa lui Mircea Geoana a tinut sa sublinieze ca nu candidatul Traian Basescu este cel care impune agenda contracandidatului sau chiar daca este presedintele statului inca. Formatul emisiunii Emisiunea are loc in Palatul Parlamentului, un loc incarcat de istorie si de simbolism pentru momnetul politic. Palatul Parlamentului este pentru prima oara locul n care este organizat un astfel de platou TV pentru o dezbatere finala. Locul emisiunii poate avea o conotatie negativa pentru candidatul Traian Basescu prin personificarea cladirii ca si adversar politic in ultimii ani de mandat, si un avantaj al candidatului Mircea Geoana, reprezentant al cladirii, prin functia de Presedinte al Senatului. Platoul a fost organizat ntr-un fel ca o arena pentru competitori dar si ca o sala de teatru. Moderatoul discutie. asa cum discutam in capitolul anterior este cel care impune subiectul/tematica de discutie, da si ia cuvantul invitatilor, ii anuta timpul ramas de

Rolul de moderator a fost jucat de Robert Turcescu. Din punctul meu de vedere acesta a fost impartial, si-a jucat bine rolul de moderator, a pastrat programul stabiilit, nu a incercat sa avantajeze pe nimeni in nicio parte a dezbaterii finale. Compozitia platoului spuneam ca este imaginea unui echilibru democratic intre sustinatorii candidatilor. Si din acest punct de vedere nu au fost probleme. Candidatii au fost asezatin cu fata spre moderator, formand un triunghi, iar in spatele fiecarui candidat a fost asezat publicul. Din cate s-a observat in timpul filmarilor au fost 4 randuri de scaune si a cate 7 scaune fiecare rand. Pentru candidatul Traian Basescu ca si sustinatori au fost liderii PD-L, Primul ministru Emil Boc, Monica Macovei, Lucian Balaga, Adrian Videanu, Elena Udrea, cu trei exceptii semnificative si simbolice: Marian Milut, liderul unui partid aliat, PNT-CD, Dorin Chirtoaca, lider al unui partid la guvernare n Republica Moldova, PDL si primar al Chisinaului. Primul rand de scaune a fost ocupat de familia candidatului Basescu : Maria-sotia, Ioana si Elena Basescu-ficele , avandu-l alaturi pe Teodor Stolojan o prezenta simbolica, fostul candidat care a abandonat cursa alegerilor prezidentiale din 2004 in favoarea actualului candidat. Mircea Geoana a avut ca sustinatori personalitati din toate domeniile, pentru a demonstra larga coalitie si viitoarea majoritate politica. Am regasit n acea audientasuporter colectiv actori cunoscuti :Dorel Visan, Maia Morgenstern, ca sportiv Ilie Nastase, intelectuali, Eugen Simion, politicieni Crin Antonescu, Mircea Ionescu Quintus, Mircea Dinescu, precum si Mihaela Geoana, sotia candidatului Mircea Geoana. Structura tematica Pentru aceasta dezbatere temele stabilite de comun acord cu sefii de campanie a fiecarui candidat nu au fost facute publice. Acestea au fost facute cunoscute pe perioada tratarii si epuizarii lor. La acestea au sot atasate subteme, cateva au fost propuse de catre moderator cu acceptul candidatilor iar cateva teme au fost lasate la latitudinea candidatilor.

Au fost incluse si doua probe-exercitiu pe agenda dezbaterii :acordarea reciproca de cadouri si proba adevarului privind comportamentul candidatilor prin juramnt cu mna pe Biblie. Pe parcursul dezbaterii candidatii au oferit raspunsuri, au facut comentarii la subiectele propuse, dar au si introdus nsa n argumentatia lor de fiecare data, principalele lor teme din programul electoral. Practic aceasta a nsemnat o revenire circulara la temele de campanie de referinta proprii, nsa nu excesiv. Aceasta repetare a permis ca temele preferate de catre candidat sa aiba potential de memorare pentru publicul spectator. Temele si subtemele, subiectele punctuale si probele propuse de organizatori n ordinea prezentarii lor au fost urmatoarele: Programul politic al candidatului: o De ce nu l-as vota pe contra-candidat Relatia dintre puterile statului o Relatia dintre presedinte si executiv o Divergente ntre viziuni o Relatia dintre presedinte si Parlament o Divergente ntre viziuni Politica externa si securitatea nationala o Bugetul pentru dotarea armatei si salarizarea o Politica externa o Divergente ntre viziuni o Securitatea nationala o Divergente ntre viziuni Economia, criza economica, mediul de afaceri o Criza economica o Mediu de afaceri o Mesaj pentru mediul de afaceri Justitia

o Presedintele CCJ o Lupta mpotriva coruptiei o Divergente ntre viziuni Chestionare ncrucisata Reforma constitutionala o Divergente ntre viziuni Protectia sociala o Educatie si tineret o Sanatate o Situatia medicilor rezidenti Dezvoltare rurala si agricultura o Exploatarea de la Rosia Montana ntrebari din public (ONG, jurnalisti) o Introducerea obligativitatii participarii la vot? o Reducerea marimii si reprezentativitatea Parlamentulu? o Care este indicatorul relevant pentru iesirea din criza? o Exploatarea de la Rosia Montana? Proba cadourilor reciproce Proba juramntului pe Biblie Mesaj politic catre alegatori Pentru ca in afara temelor enumerate mai sus au fost si dialoguri cu intrebari intre candidati s-a ajuns si la atacuri personale. Candidatul Mircea Geoana l-a acuzat pe Traian Basescu de nivelul scazut de trai, nivelul ridicat al coruptiei, practicarea voluntarismului si a cocosismului n politica externa a Romniei, lipsa de actiune n anumite domenii n timpul mandatului sau, ntrebndu-l chiar daca a dormit la Cotroceni. Traian Basescu a contracarat frontal nca de la nceput, caracterizandu-l pe Mircea Geoana ca ar fi un om slab. Datorita fii de om al consensului de fapt Geoana ar fi controlat de politicieni din partidul sau si de grupuri de interese economico-politicomediatice.

n opozitie cu Geoana, Traian Basescu s-a auto-identificat ca ales al poporului. Cea mai spectaculoasa demonstratie a acuzatiei de prizonier al grupurilor de interese a fost dezvaluirea unei vizite a lui Mircea Geoana n noaptea dinaintea alegerilor, la Sorin Ovidiu Vntu, un personaj malefic dupa cum chiar Geoana l caracterizase cu doua zile mai nainte. A fost una din surprizele majore ale dezbaterii, cu potential negativ pentru candidatul PSD+PC. Din analiza mea pana in acest moment doresc sa mentionez faptul ca dezbaterea televizata dintre Traian Basescu si Mireca Geoana a oferit sanse egale de raspuns, acelasi intrebari, si astfel nu a fost diferenta intre cei doi. Moderatorul a fost impartial, si-a pastrat rolul de la inceput pana la sfarsit, nua intervenit peste candidati pentru a avantaja pe celalalt. Din acest punct de vedere personal consider ca in aceasta dezbatere politica nu sau folosit tehnici de manipulare exterioare pentru avantajarea unuia dintre candidati. Analiza comunicrii non-verbale a candidailor n ce privete comunicarea non-verbala a candidailor transmisa prin planul de ansamblu, am mai remarcat postura candidatului Mircea Geoana. n a doua parte a dezbaterii si-a sprijinit centrul de greutate pe piciorul stng folosit ca axa de sprijin, acesta fiind poziionat mai fata dect piciorul drept. n planul de ansamblu, mai ales la vederea din spate, n aceasta postura atrgea atenia. Traian Basescu a stat aproape tot timpul n pozitia de drepti, cu picioarele apropiate, desi aceasta pozitie este mai dificila de mentinut dect cealalta. Pozitia adoptata de Mircea Geoana a fost una de tip suport psihologic, de descarcare a presiunii iar pozitia adoptata de Basescu a fost de tip militar, afirmativa si de consolidare a statutului sau. Am observat ca Basescu, n cadrul acestei vederi compozite (ecranul mprit n doua), a privit n majoritatea timpului spre telespectator, iar n platou ctre Robert Turcescu, chiar si atunci cnd i ddea replica lui Mircea Geoana. n acest fel a stabilit o relaie personala cu publicul de acas, ctre care prea sa priveasc. Mircea Geoana a ncercat pe parcursul lurilor sale de cuvnt solicitate sau autonome sa stabileasc o axa a vederii cu Traian Basescu, orientndu-si capul si privirea ctre acesta. Ca atare, n

vederea compozita, a fost artat aproape tot timpul profilul dreapta al lui Mircea Geoana, cu capul ntors ctre un Traian Basescu, artat n cealalt diviziune cu fata ctre telespectatori, ctre camera de luat vederi, ctre Robert Turcescu, toate acestea fiind pe axa vederii pe care si-a nsuit-o. Aceasta relaie personalizata a candidatului Traian Basescu privind direct ctre publicul sau de acas, acela pe care l reprezint si cruia i apra interesele, a transmis impresia unui Mircea Geoana intrus n aceasta relaie, un nevzut sau ne-vizibil, fiind diminuat si pe aceasta cale capitalul vizual al candidatului PSD+PC. Aceasta dezbatere a fost manipulanta in funcie de alegerea cetenilor a postului prin care dorea sa urmreasc aceasta dezbatere televizata. Influenta cea mai mare asupra populaiei a fost modul in care a fost transmisa dezbaterea de diferitele televiziuni. Pentru a exemplifica voi discuta mai departe de transmitea televiziunii naionale si a canalelor Realitatea TV si Antena 3, televiziuni care au avut camere independente in interiorul platoului de filmare. Din partea televiziunii publice s-a putut observa o focalizare pe fiecare candidat in mod egal , cu cadre in care existau concomiten prim-planuri ale celor doi candidati, cadre asupra sustinatorilor si asupra moderatorului de fiecare data cand acesta prezenta urmatoarea tema sau cand incerca sa restabileasca linistea in platou a sustinatorilor. In schimb televiziunile private au manipulat imaginea in direct. Ambele au folosit in denumirea emisiunii termenul de confruntare : Realitatea Tv- Confruntarea finala, iar Antena 3- Marea Confruntare. Pe parcursul timpului s-a observat faptul ca Realitatea a incercat sa pastreze cat mai mult posibil un cadru dublu cu cei doi candidati, in schimb Antena 3 nu a folosit aceasta tehnica, dar uneori se observa o trecere foarte rapida intre prim-planurile individuale ale candidatilor. La Realitatea Tv pe parcursul intregii dezbateri au existat citate atat pronuntate de catre Mircea Geoana, cat si de Traian Basescu, pe cand la Antena 3 au fost pastrate anumite citate pentru o perioada foarte lunga. Robert Turcescu a fost ignorat complet de catre regizorii de la Antena 3, nu a fost filmat nici in enuntarea temelor, nici in alte cazuri.

Ca si cadre preluate cu sustinatorii candidatilor, Antena 3 a avut predilectie pentru a avantaja echipa Mircea Geoana si de a filma situatiile deosebite intre sustinarorii lui Traian Basescu. Ca si concluzie in urma acestei analize aspura modalitatilor de redate a acestei dezbateri a televizunilor prin multitudinea de cadre asupra candidatului Mircea Geoana, oferirea de cadre avantajoase asupra suporterilor acestuia, si un numar mult mai mic de cadre cu Traian Basescu ma facut sa consider ca Antena 3 a manipulat voit dezbaterea electorala in favoarea lui Mircea Geoana. In schimb Realitatea Tv a reusit sa fie o televiziune profesionista, sa informeze telespectatorii cu informatii relevante si fara sa avantajeze ostentativ un anumit candidat.