UNIVERSITATE

A LUCIAN
BLAGA SIBIU
FACULTATEA
DE DREPT
SPECIALIZAREA
:
UNIVERSITATE
A LUCIAN
BLAGA SIBIU
FACULTATEA
DE DREPT
SPECIALIZAREA
: UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT

2
 DISCIPLINA: TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Titlul referatului: NOȚIUNEA DE RĂSPUNDERE JURIDICĂ ȘI

CONDIȚIILE RĂSPUNDERII JURIDICE

COORDONATOR: Lector universitar doctor SUCIU ANA

Student: BUDIUL MIHAELA – MARIA

Anul: I

Răspunderea juridică este o noţiune largă şi universal întâlnită în sistemul de drept,

întrucât, ca principiu, o normă juridică conţine şi o componentă denumită sancţiune. Prin urmare,
dacă o normă juridică, prin ipoteză, imperativă, fie impune o anumită conduită (normă juridică
onerativă) fie, dimpotrivă, interzice o anumită conduită (normă juridică prohibitivă), se
încadrează într-o logică juridică instituirea unei sancţiuni legale pentru încălcarea normei
imperative. Această sancţiune poate fi una de natură penală, contravenţională sau poate fi, de
asemenea, de natură civilă, astfel că putem, vorbi, prin urmare, despre o răspundere penală,

3
contravenţională sau despre o răspundere civilă, toate acestea încadrându-se, în termeni generici,
în conceptul de răspundere juridică. Sigur că aceste forme de răspundere pot interfera, de pildă
aceeaşi faptă ilicită să atragă şi o răspundere penală dar, în acelaşi timp, şi o răspundere civilă.
Faţă de aceste prime consideraţii, se poate spune că răspunderea juridică reprezintă
sancţiunea aplicată unei persoane care nesocoteşte dispoziţiile legale imperative [1].
Pe plan social, „răspunderea juridică poate fi definită ca şi complex de drepturi şi obligaţii
care se nasc în urma săvârşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a
constrângerii de către stat prin aplicarea sancţiunilor juridice faţă de persoana care a săvârşit
fapta ilicită [2]”.
Responsabilitatea şi răspunderea juridică sunt două concepte care necesită înţelegere
întrucât deşi distincte prin natură şi conţinut, ele sunt noţiuni ce prezintă strânse corelaţii.
„Responsabilitatea are o sferă mult mai largă decât răspunderea. În timp ce responsabilitatea se
raportează la activitatea desfăşurată de om din proprie iniţiativă, în baza alegerii libere a
obiectivelor din mai multe variante posibile, răspunderea presupune realizarea unui
comportament definit prin norme sociale”. Astfel, „răspunderea se deosebeşte de responsabilitate
şi prin faptul că ea nu este o dimensiune internă a persoanei, nu derivă dintr-un raport pe care
persoana îl instituie între ea şi colectivitate în mod voit şi interesat, ci survine în momentul
încălcării unei norme juridice, ce prezumă de fapt, îndeplinirea unei obligaţii prescrise de lege”.
Pe baza acestor observaţii, se spune că „o persoană, pentru a răspunde pentru faptele sale,
indiferent de forma de răspundere, trebuie să fie responsabilă, adică să aibă reprezentarea corectă
a faptelor sale şi a consecinţelor acestora, întrucât în societatea contemporană, nicio persoană nu
poate fi trasă la răspundere decât dacă a comis o faptă cu vinovăţie, care implică acea energie,
activitate materială, fizică, dar şi participarea morală, psihică, neputând exista răspundere fără
coexistenţa celor două laturi, cea materială, obiectivă şi cea psihică, subiectivă”.
Astfel, „a avea răspundere rezidă din a fi responsabil şi dacă ești responsabil atunci ești
răspunzător şi vei fi tras la răspundere din două direcţii: dinspre tine (datoria) şi dinspre societate
(obligaţia)”.
Răspunderea juridică nu se manifestă independent, ci este într-o continuă interdependență
și influențare cu toate formele răspunderii sociale [2].
Condițiile răspunderii juridice se clasifică în:
a). obiective;

4
b). subiective [3].
Una din condițiile de bază ale răspunderii juridice este existența subiectului răspunderii [4].
Subiectul răspunderii juridice poate fi persoană fizică sau juridică. Pentru ca persoana fizică să
fie subiect al răspunderii juridice, trebuie să aibă:

drepturi şi obligaţii care iau naştere

ca urmare a săvârşirii unei fapte
ilicite, şi care constituie cadrul de
realizare
a constrângerii de stat, adică de
aplicare a sancţiunii.
a) capacitatea juridică de a răspunde – aptitudinea persoanei fizice de a fi chemată să răspundă
în faţa organelor jurisdicţionale pentru fapta ilicită săvârşită şi de a suporta consecinţele juridice
pe care le implică aplicarea constrângerii de stat; capacitatea de a răspunde implică existenţa
discernământului şi a unui complex de atribute juridice.
b) libertatea de a acţiona – adică să fi acţionat în cunoştinţă de cauză, neobligat şi neinfluenţat de
nimeni şi nimic asupra căii de urmat [5].
O altă condiție a răspunderii juridice este să existe conduita ilicită – orice conduită prin
care este încălcată norma de drept. Această conduită poate fi:
a) infracţiune – este fapta prevăzută de lege ca fiind faptă penală;
b) contravenţie - este fapta prevăzută de lege ca fiind contravenţie;
c) delict – orice faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, care cauzează altuia un prejudiciu;
d) abatere disciplinară – orice fapta considerată ca atare, săvârşită de o persoană angajată cu
contract de muncă, în exercitarea atribuţiilor de munca, la formele conduitei ilicite [5].
Condiția esențială pentru aplicarea sancțiunii este vinovăția. Vinovăţia este starea
subiectivă ce îl caracterizează pe autorul faptei ilicite în momentul încălcării normei de drept.
Constă în atitudinea psihică şi de conştiinţă negativă faţă de interesele sau valorile ocrotite prin

5
normele de drept. Apare ca o înlănţuire a manifestărilor pe linia dintre conştiinţă – voinţă –
acţiune. Formele vinovăţiei sunt:
a) intenţia (sau dolul) - acţiunea ilicită este orientată în mod voit spre a produce efectul ilicit;
autorul faptei ilicite ştie care sunt consecinţele faptei sale şi le chiar doreşte;
b) culpa - autorul faptei ilicite nu prevede consecinţa faptelor sale deşi putea şi trebuia să le
prevadă sau, chiar dacă le prevede speră că nu se vor produce [5]. Modalităţile culpei sunt:
neatenţia, neglijenţa, neprevederea, nepriceperea, superficialitatea.
Existența legăturii cauzale dintre fapta ilicită şi rezultatul dăunător este una dintre
condiţiile fundamentale ale răspunderii juridice. Apare ca legătura dintre cauză şi efect. Pentru a
stabili răspunderea juridică este întotdeauna necesară determinarea şi delimitarea cauzei şi a
condiţiilor care au produs acel efect.
Răspunderea juridică este un complex de drepturi şi obligaţii conexe, prevăzute de normele
juridice, drepturi şi obligaţii care iau naştere ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, şi care
constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, adică de aplicare a sancţiunii.
Răspunderea juridică, spre deosebie de celelalte forme de răspundere socială, are trăsături
şi principii specifice.
Pentru a lua naștere răspunderea juridică trebuie întrunite anumite condiţii.
Stabilirea vinovăţiei este foarte importantă pentru naşterea răspunderii juridice.
Modalităţile de săvârşire a faptei ilicite sunt acţiunea şi inacţiunea.
Formele conduitei ilicite sunt: infracţiunea, contravenţia, delictul civil, abaterea
disciplinară.
Formele răspunderii juridice corespondente faptelor ilicite amintite sunt: răspunderea
penală, răspunderea contravenţională, răspunderea civilă, răspunderea disciplinară [5].

6
 BIBLIOGRAFIE

[1]. G. Tița-Nicolescu, II Studii, articole, opinii. Câteva delimitări necesare între răspunderea
civilă delictuală şi răspunderea contractuală în dreptul privat român, Revista Universul Juridic,
11, 2016, pp.29-37;
[2]. F.I. Mangu, Răspunderea civilă. Constantele răspunderii civile, Ed. Universul Juridic,
București, 2014, pp. 9-11;
[3]. I. Titu, Teoria generală a dreptului,
http://edu.utgjiu.ro/wp-content/uploads/2018/12/TEORIA-GENERALA-A-DREPTULUI.pdf,
accesat: 12.12.2019;
[4]. E. Moraru, Temeiul și condițiile răspunderii juridice a statului în dreptul intern, Revista
națională de drept, Nr. 6, 2013, p.p. 48-51;
[5]. D. Diaconu, Teoria generală a dreptului,
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-de-vest-din-timisoara/teoria-generala-a-
dreptului/note-de-curs/tgd-xvii-raspunderea-juridica/3835213/view, accesat: 13.12.2019.