INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU EXECUTAREA PLACAJELOR DIN

FAIANŢĂ, MAJOLICĂ ŞI PLĂCI CERAMICE SMĂLŢUITE CESAROM

Indicativ: C 6-86
Înlocuiesc: C 6-75

Cuprins

1. OBIECT

1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice stabilesc:

- modul de executarea pe şantier a placajelor din faianţă majolică şi plăci ceramice smălţuite
CESAROM;

- modul de executare în fabricile de prefabricate a placajelor ceramice CESAROM pe panourile mari

de beton şi a placajelor de faianţă sau majolică, pe pereţii cabinelor spaţiale pentru băi.

[top]

2. DOMENIUL DE FOLOSIRE

2.1. Plăcile de faianţă, majolică şi plăcile ceramice smălţuite CESAROM se pot aplica pe pereţi din
zidărie, din beton monolit turnat în cofraje de inventar, din panouri mari de beton, pe pereţi din
elemente prefabricate de beton celular autoclavizat, cât şi pe pereţii din beton ai cabinelor spaţiale
prefabricate pentru băi.

2.2. Placajele realizate din plăci de faianţă, majolică şi plăci ceramice CESAROM se aplică:

- la interior, în clădiri de locuit şi social-culturale în încăperi ca: băi, bucătării, grupuri sanitare, saloane
de spital, săli de operaţie, culoare, laboratoare, magazine alimentare, precum şi în încăperi cu
destinaţie similară aferente construcţiilor industriale, comerciale sau social-culturale;

- la interior, în hale industriale şi unele depozite, la care procesul tehnologic impune anumite cerinţe
de igienă;

- la exterior, numai cu plăci ceramice smălţuite CESAROM, pe faţadele clădirilor de locuit, social-
culturale sau industriale; în acest caz executantul este obligat să ceară fabricii producătoare
verificarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ, conform prevederilor din STAS 7813-80, pct. 2.4.
”Observaţie” şi conf. pct. 4.4. De asemenea se va ţine seama de condiţiile de la pct. 2.3. de mai jos.

2.3. Plăcile smălţuite se pot folosi fără restricţii de mărime a suprafeţei, în încăperi cu umiditate
relativă a aerului peste 60% cu acţiune continuă şi cu procese umede (băi publice, bucătării de
locuinţe), la placararea interioară a pereţilor.

De asemenea, ele se pot folosi şi la placarea exterioară a pereţilor, numai cu luarea de măsuri
corespunzătoare pentru protejarea la trecerea vaporilor, ca de exemplu:

 barieră contra vaporilor;

 interspaţii de ventilare;
  ventilarea spaţiilor interioare;
 limitarea la cel mult 25% din suprafaţa aferentă acestor încăperi etc.

Aceste măsuri se vor introduce pe bază de calcule higrotermice, în scopul îndeplinirii condiţiei evitării
efectului de acumulare în perete a apei provenite din condensul vaporilor, care poate duce la
desprinderea placajelor.

2.4. Plăcile ceramice de calitatea a II-a se vor utiliza la placarea suprafeţelor ce se găsesc la distanţe
la care perceperea defectelor nu mai este posibilă, ca de exemplu la faţade începând de la etajul II şi
în porţiunile care nu pot fi văzute de aproape, din balcoane, lojii sau terase.

Pe baza acestor criterii, proiectantul va stabili în proiect porţiunile în care se pot folosi plăcile de
calitatea a II-a.

2.5. Plăcile ceramice cu smalţ discontinuu, precum şi cele nesmălţuite nu se vor utiliza la executarea
placajelor exterioare, în încăperi cu umiditate relativă a aerului mai mare de 60% şi nici în cele în care
pereţii pot fi frecvent udaţi cu apă (băi, spălătorii, săli de duşuri etc.)

2.6. În cazurile când exploatarea placajelor se face în condiţii neobişnuite (agresivitate chimică, ca de
exemplu în industria laptelui, a zahărului etc., şocuri termice alternante, grad accentuat de uzură prin
frecare etc.), adaptarea placajelor se va face numai după asigurarea condiţiilor tehnice dovedite ca
favorabile, pentru situaţiile speciale respective, pe bază de încercări prealabile de laborator. Aceste
condiţii vor fi prevăzute de către proiectanţi, cu acordul beneficiarului.

2.7. Nu se recomandă folosirea placajelor ceramice interioare care fac obiectul prezentelor instrucţiuni
tehnice în încăperile industriale la care se produc trepidaţii sau vibraţii datorită utilajelor sau maşinilor
de exploatare.

2.8. Nu se admite placarea cu plăci ceramice CESAROM a bazinelor sau recipienţilor care
înmagazinează apă sau alte lichide.

De asemenea, nu se admite placarea exterioară a jardinierelor cu plăci ceramice CESAROM dacă nu

s-au luat măsuri de izolare hidrofugă a suprafeţelor interioare ale cuvei de beton.

2.9. Plăcile ceramice tip CESAROM, având o rezistenţă redusă la şocuri şi la uzura prin circulaţie
(zgâriere, mătuire, ciobirea smalţului etc.), nu se vor folosi pentru pardoseli decât în mod cu totul
excepţional, în încăperi cu circulaţie foarte restrânsă, la executarea bordurilor în afara zonelor de
circulaţie, având doar un rol decorativ.

Prevederea lor în proiecte în asemenea situaţii se va face numai cu acordul beneficiarului.

Plăcile cu smalţ discontinuu şi cele nesmălţuite nu se vor folosi la executarea pardoselilor în nici unul
din cazuri.

[top]

3. MATERIALE FOLOSITE

3.1. Plăci de faianţă – sunt de formă pătrate sau dreptunghiulară şi se livrează în dimensiunile,
calităţile şi caracteristicile prevăzute în STAS 233-86 (fig. 1).

3.2. Plăci de majolică – sunt de formă pătrată şi se livrează în dimensiunile, calităţile şi caracteristicile
prevăzute în STAS 9405-80.
Se pot livra şi plăci de alte dimensiuni şi formate în condiţiile indicate în standardele celor două
materiale (faianţă şi majolică).

3.3. Plăci ceramice smălţuite CESAROM – se livrează în formatele, dimensiunile şi caracteristicile

indicate în STAS 7813-73 (pătrate, dreptunghiulare, plane, în relief etc.).

3.4. Nisip silicios de râu sau de carieră, bine spălat, grăunţos conform STAS 1667-76; nu se va folosi
nisip de mare.

3.5. Ciment Pa 35, ciment M 30, STAS 1500-78.

3.6. Apă, conf. STAS 790-80.

3.7. Var, pastă, conf. STAS 146-80; var hidratat în pulbere, conf. STAS 9201-80.

3.8. Ciment portland alb conf. STAS 7055-80.

3.9. Pigmenţi naturali, conf. STAS 6476-61.

3.10. Silicat de sodiu soluţie, conf. STAS 2902-61.

3.11. Aracet DP 25 sau D 50, conf. STAS 7058-80.

3.12. Romacril Eb fabricat de Uzina Chimică Râşnov, conform caietului de sarcini.

3.13. ALUTCHIT, conf. NI 7398-79, elab. de CIPA Rm. Vâlcea.

[top]

4. CONDIŢII DE TRANSPORT ŞI DEPOZITARE A PLACAJELOR

Transport

4.1. Plăcile ceramice (faianţă, majolică şi CESAROM) se vor transporta ambalate în cutii, cu mijloace
de transport acoperite, curate şi uscate.

Condiţiile de ambalare în cutii sunt date de STAS 233-86, STAS 9405-80 şi STAS 7813-80.

4.2. În mijloacele de transport cutiile se vor aşeza în stive luându-se măsuri pentru împiedicarea
deplasării stivelor în timpul transportului, spre a se evita deteriorarea ambalajului şi împrăştierea
plăcilor.

Depozitarea pe şantier

4.3. Cutiile cu plăci ceramice se vor depozita în încăperi curate şi uscate, în stive de max. 1,5 m.
înălţime, pe platforma cu suprafaţa plană sau pe rafturi în locuri ferite de lovituri şi umiditate. Plăcile nu
se vor scoate din cutiile lor înainte de a fi transportate la locul de lucru. La locul de lucru, plăcile
ceramice CESAROM livrate lipite pe hârtie se vor acoperi astfel ca să fie ferite de umiditate.

[top]
 5. EXECUTAREA LUCRĂRILOR PE PLACAJE PE ŞANTIER

5.1. La aplicarea plăcilor ceramice pe pereţi portanţi de zidărie sau beton care sunt puşi sub sarcină în
timpul execuţiei şi întăririi lor, ceea ce măreşte fenomenul de contracţie şi curgere lentă, este necesar
ca placarea să se facă cel puţin la o lună după încărcarea cu greutatea permanentă (executarea
integral a acestor ziduri şi acoperirea clădirii).

Executantul împreună cu proiectantul, pe baza datelor de care dispun privind contracţiile şi tasările,
pot aprecia acest termen, lucru pe care îl vor consemna într-un proces-verbal comun.

Lucrări care trebuie terminate înaintea executării placajelor.

5.2. Înainte de începerea placării pereţilor interiori şi exteriori, trebuie să fie terminate următoarele
lucrări:

- învelitoarea clădirii, inclusiv terasele, logiile, balcoanele, cu amenajarea scurgerilor în soluţia

definitivă sau provizorie (jgheaburile şi burlanele executându-se pe măsura avansării placării), astfel
încât suprafeţele pe care se execută grundul şi placarea să fie ferite de acţiunea precipitaţiilor
atmosferice;

- toate profilele, solbancurile, glafurile etc.;

- montarea tocurilor la ferestre şi a tocurilor sau căptuşelilor la uşi, în afară de pervazuri care se vor
monta după executarea placajelor; montarea căptuşelilor se va face astfel încât să se asigure ca
pervazurile ce vor fi bătute ulterior să acopere rostul dintre toc, respectiv căptuşeala şi peretele placat,
fig. 2;

- tencuirea tavanelor şi a suprafeţelor care nu se plachează;

- montarea conductelor sanitare, electrice, de încălzire, îngropate sub placajul de plăci ceramice;
prevederea de conducte aparente trebuie în general evitată; în cazul în care o asemenea soluţie este
totuşi adoptată, proiectantul va analiza alternativele executării prealabile sau ulterioare a placajului;

- probele conductelor de scurgere, probele de presiune ale conductelor de alimentare cu apă, probele
instalaţiilor de încălzire (la rece şi la cald) şi lucrările de acoperire cu plasă de rabiţ inclusiv tencuirea
sa;

- montarea diblurilor sau a dispozitivelor pentru fixarea consolelor obiectelor sanitare etc., pentru ca
după executarea placajului, fie la faţade, fie la interior, să nu se mai execute găuri prin spargeri;
eventualele găuri ulterioare urmează a fi date numai cu burghie; de asemenea, trebuie să fie
executate în prealabil şi eventualele lucrări care necesită spargeri pe faţa zidului opusă celei placate,
pentru a se evita dislocarea placajului sau străpungerea peretului;

- îmbrăcăminţile pardoselilor reci, din mozaic turnat, plăci de mozaic, plăci de gresie, marmură etc. din
încăperi ai căror pereţi urmează a fi placaţi, se pot executa fie înainte, fie după montarea placajelor, în
funcţie de posibilităţile de organizare a execuţiei lucrărilor, de posibilitatea de degradare a pardoselii,
în funcţie de natura materialului din care este executată, de cheltuielile legate de protejarea pardoselii
în timpul lucrului.

Îmbrăcăminţile pardoselilor (de lemn, din produse pe bază de polimeri sintetici etc.) care se
degradează la umiditate mare, vor fi executate numai după montarea placajului şi la care sunt
prevăzute plinte sau scafe (turnate monolit sau prefabricate), acestea se vor efectua astfel:

- plintele sau scafele prefabricate se vor monta înainte de executarea placajului, acordându-se o
atenţie deosebită la realizarea nivelului faţă de linia de vagriz şi a orizontalităţilor, astfel ca ele să
poată constitui elementul de bază (orizontal şi la nivel) al viitorului placaj;
- plintele sau scafele turnate monolit se vor executa după montarea placajului; în cazul în care
îmbrăcăminţile pardoselilor se execută înaintea montării placajului, se vor lua măsuri de protecţie a
acestora în timpul executării lucrărilor de placare.

Pregătirea suprafeţei pereţilor pe care urmează a se aplica plăcile ceramice.

5.3. Înainte de aplicarea grundului, suprafeţele pereţilor de zidărie, beton sau beton celular
autoclavizat se vor pregăti în conformitate cu prevederile din normativele specifice materialului din
care este realizat peretele;

- Normativ pentru executarea lucrărilor de tencuieli la construcţii, indicativ C. 18-83;

- Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea pereţilor, planşeelor şi acoperişurilor din

elemente de beton celular autoclavizat, indicativ P. 104-82.

Se vor verifica în prealabil suprafeţele zidăriilor de cărămidă sau suprafeţele pereţilor de beton, atât cu
privire la abaterile pe verticală şi orizontală, cât şi cu privire la eventualele vicii sau degradări
aparente, pentru a se stabili corecturile care trebuie făcute în vederea placării.

5.4. Aplicarea plăcilor ceramice pe pereţi se va face numai pe suprafeţe uscate, pregătite în prealabil,
după cum se indică la pct. 5.6. şi care prezintă abateri de la planitate cuprinse între limitele 3 mm/m
pe verticală şi 2 mm/m pe orizontală; eventualele neregularităţi locale nu trebuie să depăşească 10
mm (umflături sau adâncituri). În cazul când aceste abateri sunt depăşite, suprafeţele vor fi îndreptate
sau completate cu mortar de ciment cu aceeaşi compoziţie ca a mortarului folosit la placare sau prin
tăierea ieşiturilor. Grosimea stratului de mortar (dintre dosul plăcilor şi suprafaţa peretului) trebuie să
fie cuprinsă între 1 ... 2 cm.

5.5. Înaintea începerii lucrărilor de placare se vor înlătura eventualele resturi de mortar de pe pereţi,
praf, pete de grăsime etc. Pereţii pe care vor fi aplicate plăcile de faianţă şi majolică nu trebuie să fie
tencuiţi, iar rosturile zidăriei (orizontale şi verticale) trebuie să se cureţe bine pe o adâncime de cca. 1
cm, pentru ca mortarul de fixare să adere cât mai bine pe aceste suprafeţe.

În cazul suprafeţelor netede ale pereţilor de beton turnat monolit sau a suprafeţelor de beton ale
panourilor mari, pentru ca mortarul de fixare să adere cât mai bine pe aceste suprafeţe, este necesar
să se creeze o rugozitate a suprafeţelor printr-o uşoară şpriţuire a acestora.

5.6. După executarea lucrărilor de la pct. 5.3. ... 5.5, se va aplica:

- pe pereţi de cărămidă sau beton, un şpriţ din mortar de ciment-nisip (0-3 mm), dozaj volumetric 1:2 şi
apă până la consistenţa de 10-12 cm pe conul etalon (STAS 146-80); mortarul se va aplica cu mistria
sau canciocul, fiind de o consistenţă fluidă şi nu se va netezi; grosimea şpriţului va fi de 3-5 mm;

- după 24 ore de la aplicarea şpriţului se va aplica grundul care se va executa cu mortar de ciment
având dozajul de 400 kg ciment la m3 nisip (0-3 mm), introducându-se în amestec, pentru o mai bună
lucrabilitate şi 0,05 (1/20) părţi var pastă (de consistenţă de 12 cm) la o parte ciment, în volume;
dozajul volumetric este 1 : 3,5 : 0,05 (ciment : nisip : var pastă); consistenţa mortarului trebuie să fie
plastică şi să corespundă la o scufundare a conului etalon de 6 cm; grosimea grundului va fi de 1-2
cm. Pe pereţi de zidărie grundul se va aplica în 2 straturi, fiecare de cca 10 mm grosime. Cel de-al
doilea strat se va aplica după ce primul s-a zvântat, iar pe faţa lui se va netezi cu drişca de lemn. Pe
pereţii de beton, grundul dacă se va putea executa în grosime mică – va fi aplicat într-un singur strat
de 5 ... 10 mm grosime.

Suprafaţa grundului se va zgâria cu mistria sau cu ajutorul ariciului (drişcă de cuie).

Planitatea suprafeţei grundului se va verifica sub dreptarul de 1,2 m lungime, admiţându-se cel mult
două unde cu săgeata de maximum 3 mm, verificarea planităţii se va face în mod deosebit în dreptul
racordării dintre placaj şi tencuiala de pe porţiunea adiacentă acestuia, pe o bandă de cca. 30 cm
lăţime. Grundul se lasă 8-24 ore să se usuce, înaintea aplicării propriu-zise a placajului.
În cazul placajului de faianţă (majolică), mortarul de grund nu se va aplica în strat continuu pe
suprafaţa peretului, ci se va aplica pe spatele fiecărei plăci, conform tehnologiei de la pct. 5.13 ... 5.28.

5.7. În cazul placajelor din plăci de faianţă şi majolică, lucrările pregătitoare se efectuează până la
realizarea şpriţului de ciment. În cazul placajelor din plăci ceramice CESAROM, lucrările pregătitoare
se efectuează până la realizarea şpriţului şi grundului cu mortarele indicate la pct. 5.6.

Mortarele pentru straturile de şpriţ şi grund conform pct. 5.6., se vor prepara cu cimenturile indicate la
pct. 3.5.

5.8. În cazurile speciale de aplicare a placajelor din plăci de faianţă sau majolică în încăperi cu
umiditate mare (peste 75%) ca: băi publice, spălătorii comune, etc., sau în camere cu aburi în care se
produc vapori de apă suprasaturaţi, se vor executa în prealabil lucrările de hidroizolare (la pereţi şi
pardoseli), în conformitate cu prevederile din ”Normativul pentru proiectarea şi executarea
hidroizolaţiilor din materiale bitumoniase la lucrările de construcţii”, indicativ C.112-80. În aceste
încăperi nu se vor folosi plăcile de faianţă cu dimensiuni mai mici de 15 x 15 cm şi plăcile CESAROM,
care creează rosturi dese.

În mod special, se va da atenţie deosebită în ceea ce priveşte etanşarea punctelor unde hidroizolaţia
este străpunsă de către ancorele pentru susţinerea stratului de protecţie a hidroizolaţiei sau de către
conductele de instalaţie sanitară, electrică sau de încălzire centrală.

În fig. 3 se indică modul cum se execută placajele de faianţă (majolică) la încăperile cu umiditate mai
mare de 75%. În fig. 4 se indică cazul aplicării placajelor de faianţă (majolică) în camerele cu aburi cu
vapori de apă suprasaturaţi.

5.9. În cazul când la partea superioară a pereţilor de beton cu faţa plană şi netedă se aplică un finisaj
cu o pastă subţire de 2-3 mm grosime, conform indicaţiilor din prescripţiile tehnice în vigoare, la partea
inferioară a pereţilor respectivi se poate aplica placajul de faianţă sau majolică, cu un mortar special,
care să permită aplicarea sa în strat subţire sub placaj şi o racordare corespunzătoare cu finisajul
părţii superioare, conform pct. 5.32. Pregătirea acestor pereţi se va face prin aplicarea şpriţului de
ciment conf. pct. 5.6.

Trasarea suprafeţelor pentru placarea cu plăci de faianţă şi majolică

5.10. Trasarea suprafeţelor care urmează a se placa se va face atât de orizontală cât şi faţă de
verticală, în felul următoare (fig. 5):

- Se va aşeza pe cant un dreptar de lemn (f) de maximum 2 m lungime la nivelul suprafeţei finite a
partoselii, lipit de suprafaţa care se plachează; dreptarul va avea lăţimea egală cu înălţimea viitoarei
plinte (10-15 cm) şi va rezema pe 2 repere (a) alăturate (aceleaşi repere care indică nivelul suprafeţei
finisate a pardoselilor) care să fie de-a lungul aceluiaşi perete; orizontalitatea dreptarului va fi
controlată cu nivela cu bulă de aer (c).

Verticalitatea suprafeţelor care urmează a se placa se obţine cu ajutorul unor repere verticale (d)
alcătuite din bucăţi de plăci de faianţă fixate provizoriu cu mortar de ipsos pe suprafaţa respectivă a
tencuielii, la cca. 1 m distanţă între ele, în imediata vecinătate a suprafeţei care se plachează.

Aplicarea reperelor, pentru placarea pereţilor cu plăci de faianţă şi majolică, se va face în aşa fel încât
dosul plăcilor care se vor monta ulterior (b) să corespundă pe verticală cu faţa tencuielii de pe
suprafaţa peretului care rămâne neplacată (cu excepţia suprafeţelor de beton care nu se tencuiesc).

Firul cu plumb (e), lăsat la faţa reperelor trebuie să reprezinte linia suprafeţei placajului de faianţă,
care urmează să se execute.

Trasarea liniei de vagriz

5.11. În cazul placării pereţilor în încăperi unde pardoseala nu este executată, nivelul acesteia se va
stabili faţă de linia de vagriz, care se va trasa astfel: cu ajutorul furtunului de nivel se va trasa linia de
vagriz în încăperea respectivă plecând de la cota +1,00 m deasupra nivelului podestului finit al scării
şi, marcând această cotă în încăpere pe peretele de lângă uşă, se trasează apoi această linie pe toţi
pereţii încăperii.

Trasarea suprafeţelor pentru placarea cu plăci ceramice CESAROM

5.12. Grundul suprafeţei care se plachează şi acelei care se tencuieşte, se trasează în prealabil. Se
folosesc cuie bătute sau martori din mortar, pe care se fixează provizoriu ca reper de suprafaţă câte o
placă ceramică, aşezată la faţa grundului ce urmează a se executa (fig. 6); se va urmări în primul rând
verticalitatea muchiilor pereţilor grunduiţi, pentru a se evita aspectul neplăcut al lăţimilor neegale ale
plăcilor la colţuri (vezi muchia a1 b1 din fig. 7).

După ce s-a punctat, în vederea aplicării grundului, suprafaţa de placat (a 1, b2, a2, b2 etc. fig. 7) cu un
număr suficient de puncte la distanţă corespunzătoare lungimii dreptarelor folosite (1,20-2,00) se trece
la punctarea suprafeţei ce urmează a fi tencuită (b 1, c1, b2, c2 etc. fig. 7).

Pentru aceasta se stabileşte în prealabil decalarea ce trebuie realizată între suprafeţele grundului de
pe porţiunea placată şi de pe cea tencuită, ţinându-se seama că ultimul rând al placajului să fie aplicat
cât mai uniform, pe toată lungimea, în tencuiala adiacentă.

La stabilirea decalării se va ţine seama de indicaţiile din fig. 8.

După terminarea operaţiilor de trasare, se poate trece la executarea aplicării placajului, în următoarea
succesiune de operaţii:

a) pentru pereţi din beton (panouri prefabricate sau turnate monolit), conf. fig. 8;

- aplicarea şpriţului pe toată înălţimea peretului şi drişcuirea sa de la tavan până la linia despărţitoare
a zonei ce se plachează;

- aplicarea grundului pe zona ce se plachează;

- aplicarea pastei şi a placajului;

- executarea scafei de racordare;

- aplicarea gletului pe zona superioară a peretului;

- aplicarea vopselei de ulei.

b) pe pereţi din zidărie:

- aplicarea şpriţului şi grundului pe suprafaţa ce urmează a fi placată;

- executarea placajului.

Pentru o racordare corespunzătoare a tencuielii cu placajul, în vederea evitării unor situaţiiu ca cele
arătate în fig. 9, se va face de-a lungul marginei superioare a placajului o completare cu mortar de
tinci, folosindu-se şabloane de lemn.

Aplicarea plăcilor de faianţă şi majolică

5.13. Plăcile se vor curăţa de praf prin periere pe dos şi vor fi ţinute în apă cel puţin o oră înainte de
montare, ca să se umezească suficient şi pentru a nu trage apa de hidratare a cimentului din mortar şi
a se micşora astfel aderenţa mortarului faţă de placă.

Înainte de a fi aplicate pe pereţi, plăcile vor fi lăsate să se scurgă 2-3 minute, după scoaterea din apă.

5.14. Aşezarea plăcilor se va face în rânduri orizontale începând de la colţuri, de la stânga la dreapta
şi de la plintă sau scafă în sus.

Când nu sunt prevăzute plinte sau scafe, plăcile de faianţă (majolică) se vor racorda cu pardoseala în
unghi drept, având grijă ca pe linia de racordare să se execute o etanşare satisfăcătoare, astfel ca apa
să nu se poată infiltra între pardoseală şi placaj.

5.15. Primele două plăci se vor fixa cu mortar deasupra cantului dreptarului (f) (fig. 5), rezemându-se
uşor pe cantul acestuia; placa din stânga se fixează definitiv, iar cea din dreapta se fixează provizoriu,
urmând ca aceasta din urmă să se fixeze definitiv după terminarea montării plăcilor din acelaşi rând,
deoarece iniţial nu se poate face o trasare exactă a locurilor ocupate de fiecare placă pe perete.

La nivelul marginilor superioare ale primelor două plăci, care se fixează la capetele dreptarului, se va
întinde o sfoară (fig. 5) care va indica nivelul orizontal pentru fixarea plăcilor intermediare. Fixarea
plăcilor se va face în aşa fel încât faţa văzută să fie perfect verticală, deci pe direcţia firului cu plumb.

5.16. Aşezarea plăcilor în rândul următor şi în celelalte rânduri se va face în acelaşi mod, păstrându-
se acelaşi sens de montare, cu singura deosebire că cele două plăci de la capetele rîndului următor
se vor fixa de primul rând de plăci deja existente.

5.17. Partea de sus a placajului se va termina, în mod curent (între placaj şi tencuiala pereţilor), cu
plăci cu o margine rotunjită sau smălţuită; racordarea între zona placată şi restul pereţilor se poate
face şi cu borduri speciale.

5.18. La placarea suprafeţelor orizontale cu plăci de faianţă (majolică), în cazul glafurilor, marginile la
căzi de baie etc. se va prevede o pantă de cca. 2% spre interior.

5.19. Rosturile orizontale ale placajelor trebuie să fie în prelungire şi în linie dreaptă, cu lăţimea
uniformă de 0,5 mm. Rosturile verticale pot fi în prelungire (fug pe fug) sau ţesute (alternate) având
lăţimea de max. 1 mm.

5.20. Plintele şi scafele se vor monta după aceleaşi reguli ca şi plăcile de faianţă (majolică), adică tot
cu mortar de ciment, în locul lăsat liber dintre nivelul suprafeţei pardoselii şi marginea inferioară a
primului rând de plăci a placajului.

Suprafaţa scafelor şi plintelor va ieşi în afara suprafeţelor placajului cu min. 2 mm (diferenţa dintre
grosimea plăcilor din care se execută plinta sau scafa şi suprafaţa plăcilor de faianţă).

5.21. Montarea plăcilor se face prin aplicarea pe dosul fiecărei plăci, cu mistria, a mortarului indicat la
pct. 5.6.

Mortarul se aplică în grosime de cca 2 cm, în aşa fel încât să acopere cel puţin 2/3 din suprafaţă; apoi
se fixează placa pe perete în locul respectiv, prin apăsarea cu mâna şi printr-o uşoară ciocănire cu
mânerul mistriei astfel ca surplusul de mortar să iasă deasupra şi în dreptul plăcii. La terminarea
montării fiecărui rând de plăci, surplusul de mortar se netezeşte cu mistria pe suprafaţa de placare a
rândului următor. Se recomandă ca mânerul mistriei să fie îmbrăcat cu un înveliş de cauciuc. De
asemenea, mortarul de legătură dintre plăci şi stratul suport nu trebuie să formeze un câmp continuu,
ci trebuie să aibă întreruperi în dreptul rosturilor, pentru ca în acest fel să se limiteze contracţia
mortarului.
5.22. Plăcile trebuie să fie fixate pe perete cu striurile de pe dos orizontale (în afara cazului când
desenul feţei văzute impune o anumită orientare).

Eventualele goluri rămase în dosul plăcilor se vor completa cu mortar, după executarea fiecărui rând,
cu ajutorul mistriei, pe la partea superioară a plăcilor.

5.23. Aplicarea plăcilor de faianţă cu paste subţiri adezive, în amestec cu polimeri, pe pereţi de beton
cu faţa plană şi netedă sau pe pereţi din zidărie, a căror suprafeţe au fost aduse la planitate prin
lucrările de pregătire, se va face pe un strat de şpriţ conform pct. 5.6. şi 5.9.; grosimea acestui strat va
fi de 3 ... 5 mm.

Aplicarea plăcilor se poate face cu una din următoarele două paste adezive, pasta A cu aracet DP 25
şi pasta B cu Romacril ER.

A. Plăcile de faianţă (majolică) şi suprafaţa peretului cu stratul de şpriţ uscat, se amorsează în

prealabil cu o soluţie de Aracet DP 25 (D 50), cu apă în dozaj volumetric de 1 ; 3. Amorsa se lasă 1-2
ore să se usuce pe perete (1 oră vara şi 2 ore în anotimpurile reci sau umede), iar pe spatele plăcilor
se lasă să se usuce 1/2 oră ... 1 oră (vara şi respectiv în anotimpurile reci sau umede), plăcile fiind mai
poroase absorb amorsa mai repede.

Plăcile se aplică cu următoarea pastă adezivă; ciment: nisip 0-1 mm : Aracet DP 25 : apă, în proporţie
volumetrică 5 părţi : 2 părţi : 1 parte : 2 ... 3 părţi.

După amestecarea componenţilor uscaţi (nisipul cu cimentul) se adaugă componenţii lichizi (Aracetul
cu apă 1,5 ... 2 părţi) când Aracetul este mai puţin vâscos; când Aracetul este mai gros trebuie
adăugat apă până la 3 părţi.

Pasta se aplică pe spatele plăcilor în grosimea de 3 ... 5 mm.

La prepararea compoziţiei de şpriţ şi a pastei adezive se va folosi ciment PA 35.

B. Plăcile de faianţă se imersează în prealabil în apă, timp de 1-2 ore. După aceea plăcile se aplică pe
stratul de şpriţ cu o pastă având compoziţia : ciment : nisip 0-1 mm : Romacril ER : apă, în proporţie
volumetrică 1 parte : 4 părţi : 1 parte : 0,5 ... 1 parte.

Pasta se aplică pe spatele plăcilor în grosime de 3 ... 5 mm.

Tehnologia de montaj a plăcilor va fi similară cu cea de la pct. 5.14 ... 5.20.

5.24. Pentru completări la colţurile intrânde sau ieşinde ale încăperii, precum şi la aşezarea plăcilor cu
rosturi alternante, plăcile de faianţă se vor tăia la dimensiunile necesare. Pentru tăierea plăcilor se va
folosi tăietorul cu diamant sau dispozitivul cu rolă din trusa de scule pentru aplicarea plăcilor ceramice
(6 Martie – Timişoara); tăierea se va face cu placa aşezată cu faţa smălţuită în sus, după care se
întoarce placa cu faţa în jos şi ţinând-o în palmă se loveşte cu ciocanul de 30 g de-a lungul liniei
corespunzătoare tăieturii din smalţ, provocând ruperea ei la dimensiunile necesare.

5.25. Găurirea plăcilor pentru trecerea ţevilor, pentru fixarea suporturilor metalice etc. se va face cu
ciocănelul de faianţar prevăzut cu cioc din oţel dur, iar lărgirea acestor găuri se va face cu cleşte
special (fig. 17).

5.26. După ce s-au fixat 3-4 rânduri de plăci se va verifica planitatea suprafeţei placate cu dreptarul de
2 m lungime, atât în direcţia verticală cât şi în direcţia orizontală.

5.27. După cca 5-6 ore de la montare, resturile de mortar de pe suprafaţa plăcilor se vor curăţa prin
frecare cu o cârpă umezită; eventualele pete de grăsime se vor curăţa cu derivaţi de petrol (benzină
sau petrosin) şi apoi cu apă.
5.28. Umplerea rosturilor orizontale precum şi a rosturilor verticale (în prelungire sau alternante) se va
face ulterior cu ciment alb, folosindu-se o pensulă cu peri moi şi un şpaclu din material plastic.
Această operaţie se va executa la un interval de timp de 6-8 ore de la începerea aplicării, după ce s-a
executat întreaga suprafaţă a placajului în încăperea respectivă.

După o oră de la rostuire se va şterge de asemenea suprafaţa placajului cu o cârpă umezită în apă.

Etanşarea între peretele placat şi rebordul căzii de baie se va face cu o pastă de ciment – Aracet DP
25 în dozaj 5 : 1 şi apă până la consistenţa de lucru sau cu chitul ALUCHIT.

Aplicarea plăcilor ceramice CESAROM. Condiţii generale pentru aplicarea placajului ceramic
CESAROM

5.29. Aplicarea plăcilor CESAROM se va face după detaliile de arhitectură din proiect, trasându-se în
prealabil liniile verticale şi orizontale de la care începe placarea sau se schimbă culoarea, forma
plăcilor etc. trasarea se face cu aparate şi unele de trasare adecvate, care să asigure o suficientă
precizie pentru încadrarea în abaterile admise. La trasare se recomandă folosirea bolobocului metalic,
aplicarea acestuia pe suprafaţa grundului făcându-se prin intermediul unui dreptar de 1,20 lungime.

De asemenea, se recomandă ca firul cu plumb să fie montat pe un dreptar, conf. fig. 10. Nu se admit
decât dreptare confecţionate ca atare din lemn uscat cu fibre paralele, având muchii vii, perfect
rectilinii şi paralele.

Marcarea liniilor delimitative se va face cu ajutorul dreptarelor sau a unei sfori pudrate cu praf colorat
(negru de fum, etc.). În acest scop se poate folosi ruleta cu sfoară la care praful colorat se introduce în
corpul ruletei.

5.30. Aplicarea plăcilor CESAROM se va face în panouri lipite pe hârtie, pentru plăcile cu dimensiuni
până la 40 x 40 mm inclusiv lipite pe benzi de hârtie pentru plăcile de margine cu muchie rotunjită şi
bucată cu bucată pentru cele cu dimensiuni mai mari de 40 x 40 mm sau unele piese speciale (plăci
cu două muchii adicante rotunjite sau plăci netede de racordare).

5.31. Aplicarea plăcilor ceramice pe suprafeţele interioare ale pereţilor se va face conform proiectului,
fie sub formă de lambriuri de 1,20 : 1,60 sau 1,80 m înălţime, fie pe întreaga înălţime a pereţilor. În
cazul în care placarea se execută la înălţimea de peste 1,80 m se vor utiliza schele interioare
demontabile, alcătuite din piese uşor manevrabile, pentru a se evita degradarea lucrărilor executate
anterior (pardoseli, placaje, obiecte sanitare etc.). Totodată se vor lua măsuri pentru protejarea
obiectelor sanitare montate.

Aplicarea panourilor de plăci ceramice se va face în rânduri orizontale, putându-se adopta ordinea de
montare fie de jos în sus, fie de sus în jos, în funcţie de racordare, obligate şi de măsura în care
aceste racordări sunt mai pretenţioase fiind uşor vizibile.

În fig. 11 se indică orientativ, pentru cazuri curente diferitele posibilităţi ale ordinii de montare.

Panourile cu plăci având dimensiunile mai mari de 28 x 28 mm se vor monta de jos în sus existând
pericolul ca până la întărirea pastei ele să alunece sub greutatea proprie.

Aplicarea plăcilor bucată cu bucată se va face în rânduri orizontale începând de jos în sus.

Dacă aplicarea plăcilor se face de jos în sus, primul rând de panouri sau de plăci se va aplica:

- de la marginea superioară a plintei sau a scafei (în cazul în care aceasta este executată, sau

- de la marginea superioară a unui dreptar de lemn, montat orizontal şi la nivel, rezemat pe

pardoseală, cu marginea superioară la nivelul viitoarei -plinte (în cazul în care aceasta se execută
după terminarea placajului).
Placajul se poate aplica şi până la nivelul pardoselii fără plintă sau scafă, însă această soluţie nu este
recomandabilă deoarece se pot produce infiltraţii de apă în pardoseală (la băi, bucătării), dacă
racordarea nu este corect executată, iar porţiunea inferioară a placajului poate fi uşor deteriorată sau
murdărită în timpul exploatării. Pardoseala, în acest caz, va fi executată înaintea placajului, trebuind
să se dea o atenţie deosebită asigurării unei muchii rectilinii la racordarea ei cu peretele (fără ondulări
în plan vertical sau abateri de la orizontalitate).

5.32. Aplicarea plăcilor ceramice pe faţade; ordinea de montare se stabileşte în funcţie de profile,
balcoane, logii etc., urmărindu-se ca rosturile de lucru să fie plasate în porţiuni unde continuitatea
suprafeţei este ruptă fie de profile, fie de schimbările de culoare ale placajului, etc. În fig. 12 se indică
orientativ, pentru cazuri curente, diferite posibilităţi ale ordinei de montare.

Proiectantul va alege distanţa între profile un multiplu de rânduri de plăci, spre a evita tăierea plăcilor
la ultimul rând de lângă profilul superior al porţiunii placate. La partea superioară a schelei se va
executa o acoperire provizorie, pentru a se asigura protecţia suprafeţelor pe care se execută placarea
elementelor de protecţie împotriva razelor solare, pentru ca lucrările de grunduire sau placare a
faţadei să se execute la umbră.

5.33. La aplicarea plăcilor, grundul trebuie să fie întărit suficient, dar totuşi să aibă o umiditate de 5 …
6% măsurată cu aparatul tip ˝Higromette˝.

Informativ, se poate constata că grundul are umiditatea necesară, stropind o mică cantitate de apă pe
suprafaţa lui; aceasta nu trebuie să fie absorbită imediat.

Aplicarea plăcilor livrate lipite pe panouri de hârtie

5.34. Panourile de plăci ceramice lipite pe hârtie se vor aplica pe stratul suport cu o pastă de ciment,
cu adaos de 25% var-pastă de consistenţă 12 cm (fără nisip), care va fi întinsă pe suprafaţa peretului
într-un strat uniform de cca 5 mm grosime pe porţiuni care să poată fi placate înainte de priza
cimentului (cca 4 m2).

Se recomandă ca suprafaţa grundului să fie executată foarte îngrijit, în care caz grosimea pastei poate
fi redusă la 3 mm, ceea ce măreşte siguranţa planităţii suprafeţei placate; grosimi sub 3 mm nu se
admit.

Pentru asigurarea aplicării pastei în grosimi uniforme, se recomandă folosirea de ghidaje din şipci de
lemn (lamele de parchet cu grosimi de 5 mm) sau din fire de material plastic cu secţiune circulară de
5, respectiv 3 mm diametru. Acestea se fixează la nivel pe suprafaţa grundului, din loc în loc, cu pastă
de ipsos.

Înainte de a fi aplicate, panourile de plăci ceramice se vor introduce într-un vas cu apă timp de 30 de
secunde (fig. 13). Pentru a se evita ruperea hârtiei, panoul se va îndoi în jumătate, cu hârtia spre
interior, avându-se grijă ca îndoirea să se facă de-a lungul rostului dintre plăci (din mijlocul panoului),
(fig. 14).

Fiecare panou trebuie separat introdus în vasul cu apă, iar cufundarea nu trebuie să dureze mai mult
de 30 de secunde deoarece se poate produce înmuierea excesivă a adezivului cu care sunt lipite
plăcile şi desprinderea lor de pe hârtie. Operaţia de cufundare a panourilor se poate executa de către
un muncitor auxiliar, care le dă pe rând faianţarului pe măsura aplicării lor.

Umezirea plăcilor se poate face şi prin introducerea panourilor neîndoite într-o tavă metalică cu un
fund intermediar din tablă perforată. Tava se aşează orizontal şi va conţine apă suficientă pentru
udarea plăcilor pe toată grosimea fără a umezi hârtia (fig. 13).

Panoul se introduce în apă pe tabla perforată, cu hârtia în sus, iar la scoatere (după 30 secunde) se
va îndoi la jumătate, ca mai sus.
5.35. Fiecare panou de plăci, îndoit la jumătate, se va pensula pe spate cu lapte de ciment, apoi se va
aplica peste pasta de ciment. Dacă montarea se face de jos în sus, panoul se va aplica cu latura
orizontală inferioară rezemată de muchia plintei sau dreptarului, îndoitura panoului fiind verticală.
După aceea se va dezdoi lateral cealaltă jumătate a panoului şi se va aplica peste pasta de ciment
(fig. 14 a).

Dacă montarea se face de sus în jos, panoul se va aplica peste pasta de ciment, cu latura opusă
îndoiturii, la limita superioară a porţiunii de placat, astfel ca îndoitura să fie paralelă cu aceasta; apoi
se va dezdoi în jos cealaltă jumătate a panoului şi se va aplica peste pasta de ciment (fig. 14 b).

5.36. Panourile următoare în acelaşi rând orizontal se vor aplica în acelaşi mod, avându-se grijă ca
rosturile dintre panouri să aibă lăţime ca şi rosturile dintre plăcile lipite pe panourile respective. Se va
da atenţie ca rosturile orizontale dintre plăcile panoului ce se montează să cadă exact în prelungirea
rosturilor dintre plăcile panourilor montate anterior pe acelaşi rând.

5.37. Fiecare panou de plăci se va bate după aplicare, în special la racordarea cu panourile alăturate,
pentru ca feţele văzute ale tuturor plăcilor panourilor să fie situate în acelaşi plan cu al panourilor
vecine.

Baterea se poate face cu o drişcă sau cu un bătător de lemn de stejar (fig. 15) cu faţa de batere
perfect plană.

5.38. Rândul următor de plăci se va aplica în acelaşi mod, începând cu o jumătate de panou, pentru a
se realiza ţeserea panourilor şi a se evita realizarea unui rost vizibil pe înălţimea mai multor panouri.

Panourile se vor rezema pe muchia superioară a panourilor din rândul montat anterior (în cazul
aplicării de jos în sus), sau se vor ghida de muchia inferioară a panourilor din rândul montat anterior
(în cazul aplicării de sus în jos).

Se va da atenţie ca rosturile verticale dintre plăcile panoului ce se montează să cadă exact în

prelungirea rosturilor între plăcile panourilor din rândul montat anterior.

5.39. După 15-30 minute de la montare, hârtia de pe faţa panourilor se va uda cu ajutorul unui burete
(bidinea, cârpă îmbibată cu apă, şi se va îndepărta prin tragere în direcţia dungilor imprimate pe
hârtie, apucând-o de la un colţ.

Dacă hârtia nu se dezlipeşte cu uşurinţă, se va îndepărta prin frecare cu o perie udată în apă, având
firele din material plastic.

Este interzisă folosirea în acest scop a periilor cu fire din sârmă care pot deteriora smalţul plăcilor.

5.40. La fiecare rând orizontal, după dezlipirea hârtiei se va verifica:

- orizontalitatea marginii superioare (sau inferioare) a rândului respectiv, cu dreptarul şi bolobocul;

poziţia plăcilor ce eventual depăşesc linia orizontală se va rectifica printr-o batere uşoară cu bătătorul
aşezat peste (sau sub) muchia plăcilor din panoul respectiv (fig. 16);

- continuitatea rosturilor orizontale şi verticale dintre plăcile panourilor, cu cele din panourile vecine;
corectarea poziţiei plăcilor se va face printr-o trecere cu muchia şpaclului în rest de-a lungul
dreptarului aşezat în lungul rostului respectiv (fig. 16);

- poziţia corectă a plăcilor faţă de nivelul general al suprafeţei placajului; cele a căror poziţie nu este
corectă se vor îndrepta prin ciocănire uşoară cu coada mistriei, iar dacă acest lucru nu este posibil se
vor scoate cu vârful mistriei şi se vor monta din nou aplicându-se pe spate o cantitate mică de pastă
de ciment cu adaos de 25% var pastă;
- planitatea suprafeţei placate, cu ajutorul dreptarului şi bolobocului; dacă suprafaţa nu este plană se
va rectifica porţiunea respectivă prin baterea uşoară a plăcilor cu drişca metalică sau bătătorul, conf.
pct. 5.37.

Verificarea se va face imediat după scoaterea hârtiei de pe panourile din rândul respectiv, atât timp
cât pasta de ciment nu a făcut priză, pentru a fi posibile rectificările necesare fără compromiterea
aderenţei plăcilor.

5.41. După terminarea placării porţiunii pe care s-a aplicat pasta de ciment rosturile dintre plăci se vor
umple cu lapte de ciment sau ciment alb, cu sau fără amestec de pigmenţi minerali, folosindu-se o
pensulă cu părul moale sau un şpaclu din material plastic. Excesul de lapte de ciment se va îndepărta
cu o cârpă umezită, imediat după uscarea laptelui de ciment din rosturi.

5.42. În cazul când pe lungimea peretului nu intră un număr întreg de panouri se vor folosi benzi tăiate
din panouri, având dimensiunile necesare. În cazul în care nu încape un număr întreg de plăci se vor
monta în porţiunile mai puţin vizibile (pe colţurile intrânde, sub pervazurile uşilor etc.) plăci tăiate.

5.43. Pentru tăierea plăcilor cu dimensiuni până la 28 x 28 mm inclusiv, se va folosi un cleşte un braţe
lungi, având gura cu muchiile ascuţite şi confecţionate din oţel tare (fig. 17).

Pentru tăierea plăcilor cu dimensiuni de 40 x 40 mm sau 50 x 50 mm se va folosi dispozitivul de tăiat

cu rolă.

Dacă nu se dispune de rolă, tăierea smalţului plăcilor cu dimensiuni de 40 x 40 mm sau 50 x 50 mm

se poate face prinzând placa într-o menghină şi zgârâind-o cu ajutorul unui zgârieci ascuţit din oţel
vidia plimbat de câteva ori pe buza menghinei şi apăsat cu putere.

5.44. La marginea superioară a placajului racordarea cu tencuiala se face de preferinţă cu plăci cu

muchia superioară rotunjită, acestea fiind livrate pe benzi de hârtie şi se vor aplica deasupra ultimului
rând de plăci, la fel ca la plăcile în panouri.

5.45. La placarea suprafeţelor frânte (nişe, stâlpi, şpaleţi şi altele) se va începe aplicarea panourilor de
la un colţ ieşind (a se vedea ordinea indicată în fig. 18); aceasta pentru ca în cazul în care pe
suprafaţa respectivă nu începe un număr întreg de plăci, ultimul rând de plăci ce urmează a fi tăiate să
se găsească spre porţiuni mai puţin vizibile (colţuri intrânde). Rândul de plăci tăiate se va masca la
colţul intrând prin grosimea plăcilor ce se vor aplica pe cealaltă suprafaţă adiacentă colţului (fig. 18,
detaliile a şi b).

La colţurile ieşinde se vor folosi plăci cu muchia rotunjită aplicate la marginea placajului de pe una din
suprafeţe, astfel ca acestea să acopere muchia plăcilor de margine de pe cealaltă suprafaţă adiacentă
colţului (fig. 18 detaliile c şi d).

5.46. Panourile ce cad în dreptul ţevilor ce ies din perete, al dozelor etc., se vor decupa, scoţându-se
numărul minim de plăci necesare; după montarea panoului decupat, porţiunea rămasă neplacată se
completează cu plăcile rezultate din decupare, montate bucată cu bucată şi tăiată după conturul
străpungerii.

În fig. 19 se arată câteva posibilităţi de decupare a panoului.

Prin proiect se va prevedea ca toate străpungerile să fie mascate cu rozete metalice, iar traseele
conductorilor electrici să fie astfel alese, încât să se evite ca dozele de legătură să cadă în zonele
placate sau, când aceasta nu este posibil, să fie amplasate în locuri cât mai ascunse.

Tăierea în jurul străpungerilor trebuie să se facă cu grijă, astfel ca marginile plăcilor tăiate să fie
acoperite complet de rozete sau de căpăcelele întrerupătoarelor şi prizelor.
5.47. În cazul când s-au montat dibluri anterior placării, poziţia lor se va marca pe măsura executării
placajului prin cuie care se închid în rosturile dintre plăci, sau prin scoaterea uneia sau două plăci.

Pentru străpungerea ulterioară a placajului de către şuruburile care fixează obiectele de dibluri, plăcile
se vor găuri cu burghie de mână sau electrice.

Ori de câte ori este posibil, se recomandă să se renunţe la diblurile de lemn şi să se folosească dibluri
din material plastic, a căror introducere se poate face după placare în găuri practicate cu burghie.

Aplicarea panourilor de plăci pe stâlpi rotunzi şi suprafeţe curbe

5.48. Pentru executarea grundului se vor confecţiona şabloane turnate din pastă de ipsos cu curbura
respectivă, care se vor aplica cu pastă de ipsos, la nivel, la suprafaţa ce urmează a fi grunduită.
Aceste şabloane vor servi ca ghidaj dreptarului la nivelarea grundului.

5.49. La stâlpii rotunzi se vor confecţiona şabloane din pastă de ipsos, în formă de semicerc sau de
sector de cerc, în funcţie de diametru stâlpului. Grosimea şablonului de ipsos se va alege astfel ca
încărcătura de grund să nu depăşească 2 cm iar pe perimetrul şablonului să încapă un număr întreg
de plăci ceramice (fig. 20).

După executarea grundului şabloanele se vor scoate şi locul se va completa cu mortar.

5.50. Restul operaţiilor de montare a panourilor se vor executa ca şi la placarea pereţilor.

Executarea pardoselilor cu panouri de plăci ceramice

5.51. Aplicarea plăcilor ceramice la pardoseli se va face în condiţiile prevăzute la pct. 2.9.

Pentru a uşura întreţinerea şi circulaţia, la executarea bordurilor decorative a pardoselilor, se vor folosi
panouri de plăci sau benzi decupate din panouri, cu plăci de dimensiuni de 4 x 4 cm sau 5 x 5 cm.

5.52. Panourile de plăci ceramice se vor aplica peste un strat de 3 cm grosime din mortar de ciment,
cu dozaj de 400 kg ciment la m3, de consistenţă 6 cm. Stratul de mortar se va nivela cu dreptarul tras
pe fâşii de ghidaj executate în prealabil, astfel ca să rezulte suprafeţe plane, respectându-se pantele
de scurgere.

Eventualele neregularităţi se vor netezi cu drişca de lemn. Sub dreptarul de 1,20 m lungime se admit
cel mult 2 unde cu săgeata de max. 2 mm.

5.53. După executarea stratului de mortar nu se admite efectuarea în încăperile respective a unor
lucrări de zugrăveli, tencuieli etc., care pot deteriora stratul suport sau îl pot murdări, compromiţând
aderenţa plăcilor ceramice.

5.54. Pe suprafaţa stratului suport se trasează liniile de delimitare a câmpurilor conform proiectului.

5.55. Aplicarea panourilor se va face pe un strat de 3 mm grosime, din pastă de ciment, cu adaos de
5% var pastă, pe porţiuni care să poată fi placate înainte de priza cimentului (cca 4 m 2).

5.56. Panourile din plăci ceramice se vor introduce în apă timp de 30 de secunde, după care vor fi
pensulate pe spate cu lapte de ciment. Aplicarea panourilor de plăci, baterea cu drişca, asigurarea
continuităţii rosturilor, îndepărtarea hârtiei de pe panourile de plăci, corectarea rosturilor, a poziţiei
plăcilor faţă de nivelul general al îmbrăcăminţii, a planităţii etc., se vor face conform indicaţiilor de la
placarea pereţilor.

5.57. După 24 de ore de la aplicare se întinde pe suprafaţa îmrbăcăminţii un lapte de ciment foarte
fluid, cu adaos de Aracet E50, care se introduce în rosturi cu ajutorul periilor cu fire din material
plastic; excesul de lapte de ciment se va îndepărta.
5.58. Peste îmbrăcămintea astfel executată se aştern, în vederea protejării ei, foi de hârtie. La data în
folosinţă aceste foi se vor îndepărta, iar suprafaţa placată se va spăla cu apă, cu cârpe sau perii moi.
Nu se vor folosi perii cu fire de sârmă care pot deteriora smalţul plăcilor.

Aplicarea plăcilor ceramice cu dimensiuni mai mari de 40 x 40 mm montate bucată cu bucată

5.59. Plăcile ceramice smălţuite cu dimeniuni mai mari de 40 x 40 mm nelipite în panouri pe hârtie se
vor aplica pe stratul suport cu mortar de ciment având dozajul de 400 kg ciment la m 3 nisip (0 … 3
mm), cu adaos de 0,05 (1/20) părţi în volum pastă de var (consistenţa 12 cm), la o parte de ciment.

5.60. Înainte de a fi aplicate plăcile ceramice smălţuite se vor introduce într-un vas cu apă, unde vor fi
ţinute timp de 15 … 30 min.

5.61. Aplicarea plăcilor ceramice smălţuite se va face în rânduri orizontale începând de la colţuri, de
jos în sus, primul rând de plăci rezemând pe muchia dreptarului sau plintei (la placări interioare).

5.62. Înainte de aplicarea plăcilor se va face pentru primul rând de plăci o împărţire de probă a
lungimii peretului de placat, ţinându-se seama de abaterile la dimensiuni ale plăcilor şi de dimensiunile
şi abaterile probabile la dimensiuni ale rosturilor, astfel ca să rezulte un număr întreg de plăci; în
funcţie de aceasta se va varia grosimea rosturilor dintre plăci, care însă nu va trebui să depăşească 2
mm.

Dacă peretele are lungimea mai mare de 4 mm se recomandă folosirea unor calibre limitative, cu
lungimea egală cu un submultiplu din lungimea peretului şi totodată egală cu un număr întreg de plăci
plus rosturi (dimensiunea modulată a plăcii).

5.63. Pentru aplicarea primului rând de plăci, în cazul în care peretele are lungimea mai mică de 4 m,
se vor monta două plăci de ghidaj la extremităţile acestui rând, între ele aplicându-se celelalte plăci,
de-a lungul unei sfori întinsă la partea superioară şi la faţa plăcilor de ghidaj.

La pereţi mai lungi de 4 m se vor trasa pe toată lungimea peretului, cu ajutorul calibrului limitativ,
extremităţile acestuia, precum şi reperi intermediari. În punctele trasate se vor fixa plăci de ghidaj,
între ele aplicându-se celelalte plăci, ca mai sus.

Fixarea plăcilor de ghidaj se va face ca faţa lor să rezulte în acelaşi plan vertical, pentru aceasta
folosindu-se dreptarul şi bolobocul.

5.64. Rândurile următoare de plăci se vor monta rost pe rost, plăcile rezemând pe rândul de plăci
montat anterior.

Pentru obţinerea planităţii şi orizontalităţii rândurilor se vor monta plăci de ghidaj la distanţa de cca 4
m între ele, iar între acestea se vor aplica celelalte plăci de-a lungul unei sfori întinse la partea
superioară şi la faţa plăcilor de ghidaj.

5.65. La fiecare 4 … 5 rânduri de plăci montate se va verifica verticalitatea porţiunii placate cu ajutorul
firului cu plumb, precum şi orizontalitatea ultimului rând, cu ajutorul dreptarului şi al bolobocului.

5.66. Pentru montarea unei plăci se va aplica pe spatele acesteia, cu mistria de faianţar, mortar de
grosime de cca 1,5 cm, în aşa fel încât să acopere cel puţin 2/3 din suprafaţă; apoi se va fixa placa de
perete în locul respectiv, prin apăsarea cu mâna şi printr-o ciocănire cu mânerul mistriei, astfel ca
mortarul să ajungă la grosime de cca 1 cm şi să umple complet spatele plăcii, iar surplusul de mortar
să iasă la partea superioară şi în dreptul plăcii; acesta se va îndepărta apoi cu mistria. Se recomandă
ca mânerul mistriei să fie îmbrăcat cu un înveliş de cauciuc.

Dacă grundul este uscat, pe măsura aplicării plăcilor, se va aplica în prealabil un şpriţ de ciment foarte
fluid.
5.67. Racordarea rândurilor de plăci la colţurile ieşinde se va face utilizându-se plăci speciale cu unul
din canturile smălţuite (fig. 21). La primul rând de plăci de la marginea superioară a placajului se
utilizează, pentru realizarea colţului ieşind, plăci cu două canturi smălţuite.

5.68. La placarea suprafeţelor frânte (nişe, stâlpi, şpaleţi etc.) aplicarea plăcilor se va începe de la
colţurile ieşinde. Dacă lungimea porţiunii de placat este mai mică şi nu se poate realiza placarea cu un
număr întreg de plăci se va proceda astfel:

- la colţurile intrânde de la ultima placă întreagă se va monta oblic la 45 o placă tăiată (la
dimensiunea necesară) dintr-o placă fără relief, de aceeaşi culoare şi dimensiuni: pe cealaltă
suprafaţă adiacentă colţului placarea se va începe de la marginea plăcii montate oblic (fig. 22).
Tăierea plăcilor se va face cu rola, conform celor arătate la pct. 5.43.

5.69. În jurul ţevilor de instalaţii, consolelor, obiectelor sanitare sau aparatelor electrice se vor folosi
plăci fără relief, de aceeaşi culoare şi dimensiuni, care se vor tăia după conturul respectiv. Tăierea se
va face cu grijă, astfel ca gaura rezultată să poată fi mascată prin acoperirea cu rozete, în cazul ţevilor
de instalaţii, respectiv cu capetele prizelor, întrerupătoarelor etc.

5.70. Racordarea placajelor cu pervazurile uşilor se va face în funcţie de detaliul respectiv din proiect,
cu plăci având relief sau când acest lucru nu este posibil, cu plăci fără relief având aceeaşi culoare şi
aceleaşi dimensiuni.

Aplicarea placajelor de faianţă, majolică şi CESAROM pe pereţi din elemente de b.c.a.

5.71. Aplicarea placajelor (faianţă, majolică, CESAROM), pe elemente plane de b.c.a. şi pe zidărie din
blocuri mici din b.c.a. se va face după efectuarea lucrărilor pregătitoare, conform punctelor 5.3 … 5.5,
cu următoarele mortare şi tehnologie de lucru:

a) pe elemente plane din b.c.a.:

- şpriţ de ciment preparat din ciment: nisip 0-1 mm : Aracet DP 25, în dozaj 1 : 3 : 0,15 şi apă până la
consistenţa de 12-14 cm; se aplică cu mistria, din stropire, un strat de 2-3 grosime;

- mortar adeziv preparat din nisip 0-1 mm; ciment : var pastă Aracet DP 25, în dozaj volumetric 2 : 4 :
2 : 0,50 şi apă până la consistenţa de 10-12 cm; se aplică cu mistria un strat de 8-10 mm grosime;

- placajul ceramic CESAROM lipit pe hârtie se umezeşte în prealabil în apă timp de 30 secunde, după
care se aplică prin presare pe mortarul adeziv, proaspăt, conf. Tehnologiei de la pct. 5.34 … 5.47.

Placajul ceramic CESAROM, livrat nelipit pe hârtie se umezeşte în prealabil cu apă timp de 1 oră,
după care se aplică cu mortarul adeziv aplicat cu mistria pe spatele fiecărei plăci peste stratul de
mortar adeziv aplicat pe peretele în grosime de 5 mm şi netezit, conf. Tehnologiei de la pct. 5.61 …
5.70.

Placajul de faianţă (majolică) se umezeşte în prealabil în apă timp de 1 oră, după care se aplică cu
mortarul adeziv aplicat pe spatele fiecărei plăci, peste şpriţul de ciment dat pe perete, conf.
Tehnologiei de la pct. 5.13 … 5.28.

b) pe zidărie din blocuri mici din b.c.a.:

- şpriţ de ciment preparat din ciment : nisip 0-3 mm : Aracet DP 25, în dozaj 1 : 4 : 0,3 şi apă până la
consistenţa de 11-13 cm; grosimea şpriţului va fi de 2-3 mm;

- mortar de fixare a plăcilor, preparat cu aceeaşi compoziţie ca la şpriţ având însă o consistenţă de 7-8
cm şi grosimea stratului de 20 mm;
- mortar adeziv preparat din nisip 0-1 mm; ciment : var pastă : Aracet DP 25, în dozaj 2 : 4 : 2 : 0,50 şi
apă până la consistenţa 10-12 cm; se aplică cu mistria un strat de 8-10 mm grosime;

- placajul ceramic CESAROM, lipit pe hîrtie sau nelipit şi placajul de faianţă, umezite şi aplicate ca la
lit. a cu mortar adeziv, însă peste stratul de mortar de fixare.

[top]

6. EXECUTAREA PLACĂRII PANOURILOR MARI DE BETON ÎN FABRICI DE

PREFABRICATE

6.1. Placarea panourilor mari (de beton) cu panouri de plăci ceramice CESAROM se poate face:

- cu placajul aplicat la faţa superioară a panoului de beton (tehnologia de turnare cu faţa placată în
sus);

- cu placajul aşezat pe fundul cofrajului (tehnologia de turnare cu faţa placată în jos).

Indicaţii pentru proiectare

6.2. La întocmirea proiectelor pentru finisarea panourilor mari de beton cu panouri de plăci ceramice,
proiectantul va avea în vedere următoarele:

a) Suprafeţele ce urmează a fi placate vor fi modulate pe cât posibil în funcţie de dimensiunile

panourilor de plăci ceramice lipite de hârtie. În cazul în care suprafaţa respectivă nu poate cuprinde un
număr întreg de panouri ea se va completa cu benzi tăiate din panourile de plăci.

b) Contururile suprafeţelor placate (fie de jur împrejurul panoului de beton, fie în jurul golurilor –
ferestre etc.), trebuie astfel tratate încât să se ţină seama de faptul că plăcile montate pe contur se vor
desprinde, dacă cantul lor nu este fixat pe mortar (fig. 23).

Proiectantul în rezolvarea panoului mare, poate adopta şi soluţii prin care să asigure acoperirea
marginii plăcilor cu elemente constructive (fig. 24).

c) În cazul când pe acelaşi panou mare se prevăd placaje cu desene sau finisaj din placaj ceramic
combinat cu alte finisaje (betoane raşchetate, sablate, buciardate, aplicări de cribluri de roci diverse
colorate, etc.), se vor da detaliile şi cotele necesare pentru trasarea corectă a suprafeţelor respective.

6.3. Proiectantul va întocmi panotajul panourilor de plăci ceramice în cazul suprafeţei panoului mare
astfel:

- împarţirea suprafeţei panoului mare în câmpuri care să cuprindă un număr de plăci întregi;

- obţinerea unui număr minim de tipuri de lăţimi de benzi şi panouri de plăci ceramice;

- succesiunea montajului panourilor de plăci ceramice pe câmpuri, astfel încât la montaj să se poată
compensa pe parcurs abaterile în vederea evitării cumulării lor.

În fig. 25 se dă un exemplu de realizare a panotajului unui panou mare.

6.4. La proiectarea panourilor mari la care placarea se realizează prin aşezarea placajului pe fundul
cofrajului, proiectantul va ţine seama de următoarele:
- la întocmirea panotajului de plăci ceramice conf. pct. 6.3. se va avea în vedere că, compoziţia
decorativă este văzută din spate în timpul montajului, deci inversat stânga-dreapta;

- la stabilirea structurii panoului, grosimea stratului de beton exterior se va prevedea de cel puţin 6 cm,
astfel încât între spatele plăcilor ceramice şi plasa de armături să existe suficient beton de acoperire,
pentru ca prin montarea armăturii să nu fie mişcate panourile ceramice din poziţia iniţială;

- panoul de beton trebuie să aibă o profilaţie a conturului cât mai simplă, pentru ca betonarea
marginilor panoului de beton să se poată face complet şi uşor, iar decofrarea să se poată efectua fără
dificultăţi şi deteriorări ale marginilor care să antreneze şi placajul ceramic.

Aplicarea placajului

6.5. Pentru placarea panourilor de beton destinate unei aceleiaşi faţade se vor folosi numai panouri de
plăci ceramice din acelaşi lot omogenizat.

Folosirea panourilor din plăci din alt lot se va putea face numai pe faţade diferite ale aceluiaşi bloc sau
pe porţiuni de faţadă la care diferenţele de nuanţe sunt mai puţin vizibile, în nici un caz în cadrul
aceluiaşi panou mare.

În acest scop, fabrica de panouri mari va depozita cutiile cu panouri de plăci pe loturi.

Benzile din panourile de plăci ceramice se croiesc din panouri întregi şi se depozitează în stive, pe
tipuri de lăţimi, lângă locul de lucru.

6.6. Placarea panourilor mari turnate cu faţa placată în sus se va executa astfel:

a) După turnarea şi vibrarea ultimului strat de beton de la partea superioară a structurii panoului mare,
dacă pe suprafaţa betonului apare exces de apă se va răspândi un amestec de nisip (0 ... 1 mm) şi
ciment (fără apă), în raport de 3 : 1, care se va nivela cu un dreptar ghidat de marginea cofrajului, a
cărui muchie să fie corelată faţă de nivelul final al panoului cu grosimea placajului (fig. 26).

Se vor corecta denivelările cu drişca de lemn. Suprafaţa astfel nivelată trebuie să fie umedă, astfel că
pudrată cu un strat de 1 ... 3 mm de ciment aceasta să se hidrateze complet formând o pastă.
Consistenţa stratului ce rezultă pe această cale trebuie să fie astfel încât plăcile ce se vor monta să nu
se împlânte în beton la baterea definitivă, ci numai în pasta de ciment care trebuie să pătrundă în
rosturile dintre plăci.

b) Se trasează pe suprafaţa panoului mare contururile câmpurilor ce urmează a fi placate, conf.

detaliului de panotaj proiectat. Trasarea se poate face cu ajutorul sforii, pudrate cu praf colorat sau cu
alte mijloace.

Pe contururile unde plăcile sunt racordate cu mortar şi la marginile dintre suprafeţele placate şi cele
prevăzute cu alt finisaj se vor plasa şipci pentru delimitarea panourilor (fig. 27).

c) Aplicarea panourilor de plăci ceramice şi a benzilor de panouri se va face înainte de începerea

prizei pastei de ciment. Fiecare panou sau bandă de panou se va introduce, înainte de aplicare, într-
un vas cu apă timp de cca 30 secunde, conf. pct. 5.34 şi se pensulează pe spate cu lapte de ciment,
conf. pct. 5.35.

Aplicarea panourilor de plăci ceramice se va face cu hârtia în sus, în ordinea arătată în detaliul de
panotaj (a se vedea exemplul din fig. 25), avându-se grijă să se asigure continuitatea rosturilor dintre
plăcile panoului ce se montează, cu ale plăcilor din panourile montate anterior.

Baterea panourilor pentru fixarea în pasta de ciment, precum şi asigurarea planităţii se va face conf.
pct. 5.37.
d) Îndepărtarea hârtiei de pe faţa panourilor de plăci ceramice se va face atunci când pasta de ciment
s-a întărit suficient încât plăcile să nu se smulgă odată cu hârtia, dar este însă destul de plastică ca să
permită efectuarea rectificărilor necesare fără compromiterea aderenţei plăcilor. Îmdepărtarea se va
face conf. pct. 5.39.

Prin rectificare se va urmări continuitatea rosturilor dintre plăci, poziţia plăcilor faţă de nivelul general
al placajului, planitatea etc., conf. pct. 5.40.

e) Se scot şipcile de delimitare a părţii placate în dreptul contururilor ce se protejează cu mortar şi se

execută tencuirea acestor benzi de încadrare. De asemenea, se scot şipcile care delimitează
suprafeţele ce se finisează prin tencuieli, etc. şi se completează câmpul cu finisajul respectiv, atunci
când acesta este compatibil cu o aburire prealabilă (fig. 28). În caz contrar se vor stabili instrucţiuni
speciale.

Cele de mai sus sunt valabile pentru cazurile curente; pentru cazurile speciale, producătorul panourilor
mari poate adopta şi alte procedee de finisare, cu condiţia de a le experimenta şi elabora norme
interne de fabricaţie, ce vor fi aprobate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

f) Panoul mare astfel pregătit se supune tratamentului termoumed de întărire.

Întrucât prin aburire se reduce uneori din strălucirea plăcilor, atunci când acest lucru nu poate fi
acceptat, se poate admite ca aburirea să se facă înainte de scoaterea hârtiei, în care caz montarea
panourilor de plăci ceramice trebuie să se facă cu mare precizie, întrucât o corectare ulterioară a
rosturilor şi a poziţiei plăcilor nu mai este posibilă. În acest caz hârtia trebuie perforată la intersecţia
rosturilor dintre plăci, pentru a permite degajarea liberă a vaporilor în timpul aburirii, în aşa fel încât să
nu se compromită aderenţa plăcilor.

6.7. Placarea panourilor mari turnate cu faţa placată în jos se va executa astfel:

a) Se curăţă bine fundul cofrajului şi se execută trasarea câmpurilor ce urmează a fi placate, conf.
detaliului de panotaj proiectat.

b) Se ung cu decofrol suprafeţele ce nu vor fi placate, avându-se grijă ca decofrolul să nu fie aplicat în
exces.

c) Se introduce în apă, timp de 30 de secunde, fiecare panou de plăci sau bandă de panou, conf. pct.
5.34, evitându-se udarea hârtiei, după care se pensulează pe spate cu lapte de ciment, pe măsura
aplicării lui pe fundul cofrajului. Aplicarea se va face cu hârtia în jos, în ordinea arătată în detaliul de
panotaj, avându-se grijă să se asigure continuitatea rosturilor dintre plăcile diverselor panouri.

Pentru evitarea deplasării ulterioare a panourilor de plăci ceramice, se va lipi provizoriu fiecare panou,
aplicând pe fundul cofrajului o soluţie de silicat de sodiu, peste care se vor aşeza panourile cu hârtia
în jos.

d) Se completează cu mortar benzile de încadrare a conturului panoului mare sau a golurilor (dacă
acest lucru este prevăzut în proiect). În ce priveşte tehnologia completării câmpurilor cu alt finisaj, se
vor respecta indicaţiile de la pct. 6.6.

e) Se aplică în prim strat, de cca 3 cm grosime, de beton plastic cu agregate până la 15 mm şi dozaj
de 350 kg ciment la m3, având consistenţa corespunzătoare unei răspândiri de 49-50 cm.

Acest strat se va turna cu grijă de la mică înălţime, astfel ca să nu se deplaseze panourile de plăci
ceramice. Îndesarea acestui strat, precum şi aşezarea ulterioară a celorlalte straturi componente ale
panoului mare, se va excuta în funcţie de alcătuirea generală a panoului mare şi de tipul de platformă
de turnare (sistem de vibrare şi încălzire).
Producătorul este obligat să facă experimentări pentru a stabili succesiunea operaţiilor şi măsurilor
necesare pentru evitarea deplasării plăcilor ceramice, pe baza cărora se vor elabora norme interne de
fabricaţie, ce vor fi aprobate în conformitate cu dispoziţiile în vigoare.

f) După decofrare, hârtia de pe faţa panourilor de plăci ceramice se va îndepărta conf. pct. 5.39.

g) Înainte de depozitarea panourilor, suprafeţele placate vor fi verificate; se vor completa plăci lipsă,
iar cele denivelate se vor scoate cu dalta şi înlocui cu plăci montate cu pasta de ciment.

6.8. După decofrarea panourilor mari (şi îndepărtarea hârtiei la cele turnate cu faţa placată în jos), se
efectuează umplerea rosturilor dintre plăci cu lapte de ciment, ciment alb sau colorat cu adaos de
pigmenţi minerali, conf. pct. 5.41., urmată de curăţirea cu cârpa umezită a suprafeţei placate.

6.9. Tratarea ulterioară a suprafeţelor care nu sunt placate (buciardare, raşchetare, sablare, zugrăvire
etc.), se va face cu deosebită grijă, luându-se măsuri de protejare a suprafeţei placate.

[top]

7. EXECUTAREA PLACAJELOR CU MODELE DECORATIVE

7.1. Pentru executarea de placaje cu modele decorative, se va elabora proiectul respectiv la scara 1 :
1, desenându-se în acest scop un caroiaj având ochiurile egale cu dimensiunile modulate ale plăcilor,
pe acest caroiaj se va executa desenul decorativ dorit în culori, care se va împărţi în sectoare cu
dimensiuni corespunzătoare panourilor obişnuite pentru plăcile respective.

7.2. Desenul se va aşeza pe o planşetă şi se va acoperi cu un geam semicristal de 5 mm grosime. Pe

geam se aşează o ramă metalică cu un grătar de sârmă sau lamele din tablă de oţel, având ochiurile
de dimensiunile modulate ale plăcilor. Grosimea sârmei sau a lamelelor se va lua corespunzător
grosimii rosturilor dintre plăci. Sârmele sau muchia superioară a lamelelor trebuie să se găsească la
1 ... 1,5 mm mai jos decât faţa superioară a plăcilor astfel ca să se permită lipirea hârtiei pe plăci, la
asamblarea în panouri.

7.3. Plăcile ceramice (comandate în vrac în cantităţile şi culorile necesare realizării desenului) se vor
aşeza cu faţa smălţuită în sus în ochiurile grătarului, în poziţia prevăzută în desenul colorat de sub
foaia de sticlă.

7.4. După reproducerea în placaj ceramic a desenului, se va aplica pe suprafaţa acestuia o foaie de
hârtie lipită cu adeziv (comandate de asemenea de la fabrică odată cu plăcile ceramice). Foile de
hârtie se vor lipi astfel, ca la fiecare panou să rămână vizibile marginile acestuia pe o distanţă de cca.
5 mm.

7.5. Panourile se vor numerota pe hârtie într-o anumită ordine care va trebui respectată la montarea
lor, permiţând astfel reconstituirea desenului. În acest scop, numerotarea se va face cu cifre mari,
conf. fig. 29, pentru a nu se monta desenul răsturnat.

7.6. După lipirea hârtie se va introduce în ramă deasupra panoului un fund rigid (din placaj, placă
fibrolemnoasă, etc.) şi prin răsturnarea ramei metalice cu grătar se va scoate panoul pe fundul rigid cu
hârtia în jos.

Manipularea panoului este interzisă timp de 24 de ore, necesare pentru întărirea adezivului.

7.7. Montarea panourilor se va face în condiţiile arătate la cap. 5, dacă aplicarea se face direct pe
şantier, sau în condiţiile arătate la cap. 6, în cazul în care aplicarea se face pe panouri mari în fabrici
de prefabricate.
[top]

8. SCULE ŞI DISPOZITIVE

8.1. Sculele şi dispozitivele necesare executării placajelor cu plăci ceramice sunt indicate în anexă.

[top]

9. RECEPŢIA LUCRĂRILOR

9.1. La recepţionarea lucrărilor de placaje interioare şi exterioare din plăci ceramice smălţuite, comisia
de recepţie va controla aspectul general al placajului în ceea ce priveşte uniformitatea culorii şi
corespondenţa acestuia cu proiectilul, planitatea, verificalitatea sau orizontalitatea suprafeţelor
placate, execuţia îngrijită a rosturilor, fixarea plăcilor pe pereţi.

Verificarea orizontalităţii sau verticalităţii rosturilor sau a suprafeţelor, se va executa cu ajutorul unui fir
cu plumb, al nivelei cu bulă de aer şi al unui dreptar.

9.2. Placajul trebuie să prezinte o uniformitate a culorii pe întreaga suprafaţă; nu se admit diferenţieri
de tonuri între diversele panouri montate şi nici diferenţieri supărătoare în cadrul aceluiaşi panou; nu
se admit pete de murdărie, locuri vizibile cu smalţ defect etc.

9.3. Suprafaţa placajului trebuie să fie plană; sub dreptarul de 1,20 m lungime se admite cel mult o
undă cu săgeata de max. 2 mm.

9.4. Liniile de intersecţie ale placajului de pe suprafeţele adiacente la colţuri intrânde sau ieşinde
trebuie să fie verticale şi rectilinii.

9.5. Rândurile de plăci trebuie să fie regulate, cu rosturi rectilinii şi în continuare, de lăţime uniformă;
nu se admite diferenţierea panourilor de plăci în câmpul general al placajului datorită neuniformităţii
rosturilor de pe conturul lor. Rosturile trebuie să fie bine umplute cu lapte de ciment alb sau colorat cu
pigmenţi.

9.6. Plăcile ceramice trebuie să fie bine fixate pe suprafaţa suport; la ciocănirea uşoară a plăcii cu un
corp cu suprafaţa mică de lovire, trebuie să rezulte un sunet plin. În cazul când se constată după
sunet, că unele plăci nu sunt bine fixate (sună a gol), se vor scoate şi se vor fixa din nou (cu pastă,
respectiv mortar de ciment).

În asemenea cazuri se va verifica prin încercări de smulgere şi aderenţa plăcilor adiacente.

9.7. Liniile de racordare a suprafeţelor placate cu plinta sau scafa, trebuie să fie rectilinii, fără ondulări
în plan vertical sau orizontal, iar rostul trebuie să fie etanşat cu pastă de ciment.

9.8. La racordarea suprafeţei placajului cu tencuiala, aceasta trebuie să acopere jumătate din
grosimea plăcii, iar linia de racordare trebuie să fie dreaptă, fără ondulări în plan vertical sau orizontal.
Nu se admite racordarea tencuielii cu placajul prin scafă de mortar de ciment sau pastă de ipsos şi nici
ca nivelul suprafeţei placajului să fie sub nivelul tencuielii.

9.9. În jurul străpungerilor prin suprafaţa placată (ţevi de instalaţii, doze electrice etc.), găurite din
placaj trebuie să fie mascate cu rozete metalice, respectiv capacele întrerupătoarelor, prizelor etc.
Găurile din jurul şuruburilor de fixare a unor obiecte sanitare nu trebuie să fie vizibile de sub elemente
fixate (oglindă etc.).

9.10. La panouri mari se vor urmări toate condiţiile de mai sus precum şi cele cuprinse în norma
internă respectivă.

9.11. Ţinând seama că asemenea lucrări sunt lucrări cu un caracter de finisaj pretenţios, introduse
anume pentru îmbunătăţirea calităţii, recepţia se va face cu toată exigenţa, nerespectarea condiţiilor
de mai sus conducând la respingerea lucrării.

[top]

10. ÎNTREŢINEREA PLACAJELOR

10.1. Întreţinerea placajelor de faianţă, majolică şi placaje ceramice CESAROM se poate face după
cel puţin 28 de zile de la montarea acestora.

10.2. Se recomandă ca placajele să se întreţină prin spălare în diagonală cu apă călduţă, cu

detergenţi şi săpun, care să nu conţină însă cantitate mare de grăsimi, deoarece depozitarea
grăsimilor din săpun în rosturi favorizează depunerea prafului.

După spălare placajele vor fi şterse prin frecare cu o cârpă moale.

10.3. Pentru întreţinerea placajelor se vor evita acele substanţe şi materiale care ar putea provoca
zgârierea sau deteriorarea glazurii plăcilor. Astfel, se vor exclude bureţii de sârmă, piatră ponce,
pulberile care nu au o granulaţie fină.

[top]

11. EXECUTAREA LUCRĂRILOR PE TIMP FRIGUROS

11.1. Executarea placajelor exterioare cu plăci ceramice smălţuite CESAROM pe timp friguros la
temperaturi mai mici de +5 C, într-o perioadă de 14 zile următoare executării placajelor.

11.2. Executarea placajelor interioare (faianţă, majolică şi placaje CESAROM) pe timp friguros este
admisă cu condiţia ca în timpul executării lucrărilor şi cel puţin 14 zile de la aplicare, să se asigure în
încăperile respective o temperatură de cel puţin +15 C, prin mijloacele de încălzire corespunzătoare.

În cazul încăperilor cu destinaţie frigorifică, punerea în funcţiune a instalaţiilor de răcire nu se va face

decât după cel puţin 14 zile de la aplicarea placajului.

11.3. Panourile mari de beton placate din fabrică cu placaje ceramice smălţuite nu se vor depozita la
exterior sau interior în locuri cu o temperatură mai mică de 15 C, decât după o perioadă de timp de
minimum 14 zile de la confecţionarea lor.

[top]

12. TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

12.1. La executarea lucrărilor de placaje cu plăci ceramice se vor avea în vedere prevederile din:

- Norme republicane de protecţie a muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii cu

ordinele nr. 34/1975 şi 60/1975 şi completate cu ordinele nr. 110/1997 şi nr. 39/1977;

- Normele de protecţie a muncii în activitatea de construcţii montaj, aprobate de MCInd. cu ordinul nr.
1233/D/1980, precum şi Normele de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate de MCInd. cu ordinul
nr. 742/D/1981.

[top]

13. ANEXA

SCULE ŞI DISPOZITIVE PENTRU EXECUTAREA PLACAJELOR DIN PLĂCI DE

FAIANŢĂ, MAJOLICĂ ŞI CERAMICĂ CESAROM

- Metru de zidar

- Furtun de nivel

- Nivela cu bulă de aer

- Dreptar de lemn de 1,20 ... 2,00 m lungime

- Ruletă metalică de 2 m

- Vinclu metalic

- Ciocan de zidar

- Sfoară sau ruletă cu sfoară

- Cretă pentru trasare

- Creion pentru trasare

- Creion dulgheresc

- Mistrie de zidar

- Mistrie de faianţar

- Drişcă metalică

- Drişcă de lemn

- Dispozitiv cu rolă metalică

- Diamant pentru tăiere

- Cleşte special cu braţe lungi pentru tăiat plăci

- Vas pentru apă

- Tavă cu suport perforat pentru udarea plăcilor

- Zgârieri cu vârf din oţel vidia

- Ciocan mic de 30 g

- Cuţit pentru tăiat hârtie

- Bătător de stejar

- Pensulă cu păr moale

- Şpaclu (20 x 15 cm) din material plastic

- Bidinea

- Burete

- Pensulă cu fire din material plastic

- Şpaclu

- Daltă mică pentru beton

- Râmă cu grătar metalic, pentru realizat modele decorative

- Geam semicristal de 5 mm grosime pentru protejarea hârtiei cu desenul decorativ

- Trusă de scule pentru aplicarea placajelor ceramice – producător Într. ”6 Martie” – Timişoara.

[top]