CONSILIUL CUL TURll ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE

Revista
muzeelor si
monumentelor
apar 12 numere pe an :
-Muzee 10 -
2 -
MUZEE (nr. 1-10)
MONUMENTE ISTORICE
10-1980 ŞI DE ARTĂ (nr.1- 2)

Redactor şef: dr. LUCIAN ROŞU

COLEGIUL DE REDACŢIE

<lr. Lucian ]{U)L", rl'dactor şef

Gavril[t S.\K\FOLL\::\, redactor ~d
adjunct
Ion Gl<J<;o1n:SlT, :\lircca DL\C,
Elisabeta l{l')l::\.\l{C

HED,\CTUHI :
Ion GRIGOl{ESCC, :Vlaria IG::\",\T,
Anghel PAVEL, Elisabeta l:UJ)l::\"ARU,
Decebal ŢOCA
Paul Cornel CIIITIC (scnclardc redac~ie)

•
Prezentarea grafică şi tehnic[t:
Corneliu ::\lOLDO YEANU

•
Paginaţie : Dragoş HORODNIC

• Diapozitive color: Paul Teodor Pleşa

COPERTA (COUVERTVRE) I, IV:

Recuzită folosită în obiceiurile populare
de iarnă
Les accessoires utilise dans Ies coutu-
mes populaires d'hiver

•
Redacţia: Calea Victoriei nr. 17-i, cod
1, Bucureşti, t.cJefon 504868
11t 101, sector
Administraţia : Întreprinderea <le stat
pentru imprimate şi administrarea pu-
blicaţiilor, Piaţa Scînteii nr. 1, cod
71554, sect. 1, Bucureşti, telefon 17 60 JO,
interior 1277
Abonamentele se fac la a<lminis1.ratie
-;: prin poştă sau Yirament, LS.I.A.'P.
(Intreprinderea <le stat pentru imprimate
şi administrarea publicaţiilor), cont
64 51301 52 n.N.KS.K Filiala sector
1, I3ucurqti şi la oficiile poştale sau
difuzorii <le presă. Costul unui abonament
(JO numere „::\Iuzce" şi 2 numere „:\Io-
nu mente istorice şi <le arUt"). ki 210 anual
Pour l'etrangcr : ILEXDI - llcparta-
mcntul export-import prcs.\ l'.0. Box
1.36- Ll7, telex 11226, Bucurqti, str.
13 Decembrie nr. 3

Taxele po~tak achitate conform apro-

b:trii D.G.l'.TC. ='ir. U7/~ 1~3/ 19/9

Î:-.!TREPl{!:'-illERE.\ 1'< lLIGK\FJC.\

„l::\"FOIOIYp.\" BLCl"J{E)TI c. '.!708
--~-----=-...,--~-~--~-~
 muzee. colectii. expozitii
•
Muzeul Hidrocentralei „Porţile
"1n deceniul al şaptelea al secolului
nostru, prin eforturile comune ale
popoarelor român şi iugoslav, a fost
realizat Sistemul hidroenergetic şi de
naviga ţie „Porţile de Fier" - excepţio­
nală creaţie a hidroenergeticii modernr.
Conceput din necesitatea punerii în
valoare a potenţialului hidroenergetic
al Dunării din sectorul comun româno-
iugoslaY, Sistemul „Porţile de Fier"
a contribuit totodaUt la rczol\'area radi-
cală a problemei navigaţiei în sectorul
Portilc de Fier - Cazane.
n'imensiunilc impresionante ale con-
strucţiei, puterea instalau de 2 I 00 -
2 244 \1\\', producţia de energic electric\
anualrt de 10,5- -12 miliarde k\\"h, gra-
dul înalt ele tehnicitate situeaz;'t Sistemul
hidroenergetic şi de navigaţie „ Porţile
ele Fier" în rîndul celor mai mari realizftri
de acest gen din lume.
ElocYcnU demonstraţie a capaciL"tţii
creatoare şi deplinei înţelegeri a celor
doui'1 popoare vecine ~i prietene, Hidro-
centrala „Porţile de Fi(·r" s-a integrat
marilor rcalizrtri ale socialismului, ca
un rezultat al însusirii si aplicitrii celor
mai înaintate cuccri{·i ale' .,stiintei si
' ' tchni-
cii mondiale.
Epopeea grandioasei construcţii a fost
urmărită cu viu interes şi admiraţie,
12
de Fieru
STELIAN BAICU
atît în ţară cît şi peste graniţe. În anii
care au urmat inaugurării Sistemului
hidroenergetic, la 16 mai 1972, în prezenţa
condud'ttorilor de partid şi de stat ai
Republicii Socialiste H.omânia şi Repu-
blicii Socialiste Federative Iugoslavia,
colective de oameni ai muncii, elevi,
studenţi, militari, turişti de pretutin-
deni si-au manifestat tot mai insistent
dorinţ'a de a cunoaşte mai îndeaproape
mf1rea ţa realizare.
Dispunînd de mijloacele cele mai adec-
vate, capacitate de adaptare la cerinţele
cdc mai diverse clin domeniul activitrttii
rnltural-eclucativc, un bogat patrimoniu
muzeistic constituit de-a lungul anilor,
la care s-au aclfrngat noi materiale desco-
perite prin cercetările complexe din zona
lacu lui de acumulare, \I uzeul 1-frgiunii
Porţilor de Fier din Drobeta-Turnu Seve-
rin a luat iniţiativa transpunerii în Japtc
a !10t{1rîrii organdor de partid şi <k stat,
trccînd la anwnajarca unui nou punct
nrnzeistic, în incinta hidrocl'ntralci, prin
organizarea expoziţiei pcrmarn·ntc deisto-
ric-arheologic a zonei, de d;wgrafi(· ;1
insulei Acla-Kall"h, dl' ilu~tran· a ctapdor
de construcţie a hidrocentralei, toate
acestea urmate de \"izitarea sftlii turbi-
nl'lor.
3
Cana lul Si p constru it în a nii 1890 - 1896
Expoz i ţ i a este d eschi să de un panou
m on um ental pe care se află prezentate :
portretul tovarăş ului N icolae Cea u şescu ,
sec reta r general al Partidului Comunist
R om â n, preşe d int e le R epublicii ocialist e
R omâ nia, o vedere pa n o rami că ce imorta-
li zează impun ă torul mitin g al priet eniei
româ no-iugo lave din 16 m a i 1972 -
m om entul in a ug urării Si ternului hidro-
energe ti c ş i de n avigaţ i e „ Po r ţ ile de F ier"
şi un t ext de p rofund ă rezo nanţă i s tori că
ex tras din Cuvînt a rea ros tit ă cu acest pri-
lej de că tre to va răş ul Nicolae Cea u şesc u :
„Hi drocentrala de la Porţile de Fier este
o nouă şi puternică verigă a prieteniei şi
solidarilăţt"i dintre popoarele român şi
iugoslav , care de-a lwigul secolelor au
convieţu it în această parte a lumii în bimă
înţelegere, an luptat împreună şi s-au
întrajutorat în bătăliile duse pentrn scutu -
rarea jugului asupririi !răin e, pentru
cucerirea libertăţii şi 1:ndependenţei naţio ­
nale, p entru făitrirea unei vieţi mai bune,
independente" i _
E xpo z iţia , ale că re i capitole temati ce
corespund unor et a pe ş i domenii m a ri
ale evolu ţ i e i zo nei sub diferite aspecte,
introdu ce vizita torul în contex tul un ei
bogat e istorii de fapt e ş i fenomene, de
manifes t ă ri ş i preoc up ă ri ale oam enilor
p entru a a tinge m ereu tot m a i în alte
trepte de c iv iliz aţ i e şi progres.
4
P entru început ex poz i ţia pun e în e,·i-
d en ţă etapa hot ărîrilo r bi la terale româno-
i ugoslave luat e în scopu l utiliz ă rii comune
a pot e nţi a lului hidroenerge ti c al Dun ă rii
ş i a rezolv ă rii radi cale a prob lemelor
navi ga ţi e i în sectorul P o rţilo r de Fier.
D eclaratia co mun ă din 26 iunie 1956
semnată la Bucuresti , Comun ica tul co-
mun d in 27 octombrie 1956 semnat la
Brion i, Acordul privind realizarea ,1
exploatarea ist emului hidroenerge ti c ş i
de na v igaţ i e „ Porţile de Fier" ş i celelalte
doc umente semn at e în 30 noiembrie
1963 între R epublica Soc iali s t ă R omânia
şi R epublica oci ali s t ă Fe de rati vă
Iugoslavia , marc he ază în ceputul grandi-
oasei constructii d e la P ortile de Fier 2 •
P entru ed ificarea Sistem'ului „ Portile
de Fier " a fo st n ecesar un amplu vol~m
d e studii ş i cerce t ări . T em a tica expozi-
ţ ie i ofe ră o erie d e aspecte ş i date din
acest domeniu el e act ivitate. Astfel, între
a nii 1957- 1959, a fo st cercet a t secto-
rul comun al Dun ă rii pînă la Timoc,
precizîndu-se formaţiunile geologice d e
bază şi limitele lor. Dup ă 1960, studiile
s-a u concentra t asupra alegerii ampla-
sam entului el e la Gura V ă ii - Sip 3 .
Expun erea unor clem ente privind geo-
logia, morfologia şi morfometria vă ii
Dun ării ( eşantioan e şi carote de diferite
roci, h ă rţi, schiţe , fotografii ) fac ilit ea ză
Imaginea fluviului Dunărea în zo na o raş ului
Hidrocentrale i
cunoasterea de către vizitatori a crite-
riilor 'de ordin economic si t ehnic, de
alegere a amplasamentului' barajului p e
formaţiuni geologice sigure, la limita
aval a ş isturilor cristaline, pentru utili-
zarea celui mai ridicat pot e nţial hidro-
energetic pe care îl are fluviul în sectorul
Porţile de Fier 4 •
U n alt domeniu de cercetări reprezen-
tat în e xpoziţie est e acela al hidrologiei.
O serie de detalii privind debitele mari,
m edii ş i minim e, aluviuni le în suspensie
şi tîrîte sau sloiurile şi podurile de gh e aţ ă
în regimul de iarn ă, înlesnesc vizitatori-
lor înţ el ege rea soluţiilor ingenioase alese
de constructori pentru fun cţ ionare a în
condiţii optime a Sistemului , p entru
evitarea inundaţiilor , pentru evacuarea
depunerilor de aluviuni în spatele bara-
jului.
Datele hidrologice care au servit hidro-
energeti cienilor au fo st acumulate pe
baza unor ce rcet ă ri îndelungat e, în cepînd
din anul 1840, prin m ăsur ~ttori de nivele
zi lnice ş i de debite în profilul de
la Orşova 5 • În expo ziţi e est e menţion a t
cel mai vechi post de ob se rvaţii hidro-
m etrice de pe sectorul românesc al Dun ă­
rii, înfiinţat la Or şova în anul 1834 .
Proiectarea Sistemului „ P o rţil e de Fier"
constituind una din etapele de lucru de
importanţ ă covîrş ito are pentru edifi ca-
rea con strucţ i e i, a necesitat date complete
privind hidrogeologia, geologia, .geoteh-
Drobcta-Tr. Seve r.in înain te de începerea lu cră ril or
nica, hidraulica, precum ş i documenta-
ţii topogeodezice.
Imensele tran sform ări economico-soci-
ale determinate de construirea Sist emu-
lui „Porţ ile de Fier" , cu impli caţii pro-
fund e asupra aspect ului geografic, fau-
nei si florei, monumentelor istorice si
arhe~logice, lo calităţilor rurale şi urban'e
din zon ă , au impus întreprinderea unor
cercetări complexe p entru consemnarea
de date şi fenom ene, pentru tezaurizarea
materialelor descoperite şi documenta-
ţi e i create, p e baza cărora se poate recon-
stitui vechiul m ediu geografic şi istoric,
p entru ge n e raţiil e viitoare 6 .
În aceast ă idee, expoziţia ame najat ă
în in cinta hidrocentralei oferă v izita-
torilor posibilitatea cuno aşterii r ezult a-
t elor ce rce t ă rilor arheologice din zonă,
a condiţiilor de practicare a n avigaţie i
în sectorul Porţile de Fier, a amplelor
lu cră ri de reconstructie a drumului si
că ii ferate, de s trămu'tare a lo calit ă til~r
şi monumentelor afectate de apele !~e u­
lui .
Cerce t ările a rheologice întreprinse de-a
lung ul văii Dun ~t rii, între Drobeta-Turnu
Severin ş i .Moldo va Veche, co ncomitent
cu lucrrtrile de la baraj (an ii 1964 - 1971),
s-au soldat cu rezulta te importante, care
ilu strează dezvoltarea i s torică a comuni-
t ă ţilor o m e n eş ti din timpuri s trăvec hi ,
evidenţiind pentru fiecare epocă efortu-
rile perman ente pentru îmbunătăţire a
condiţiilor de v iaţă, pentru progres social.
5

O proble m ă d intre cele m a i fascin a nte
p e nt ru t uri st ul a jun s în zo na Po r ţilo r
de F ier o con ti t ui e n av i gaţ i a . Expozi-
ţi a p uncte ază m om ent e d in istoricul
n av ig aţ i e i p c D un ăr e , în special în sec-
t orul defileului P ortile de Fier - Cazane.
Din cele ma i \'~chi timp uri Dunărea
a rep rezentat o impo rt a n t ă a r t e ră de
circul atie. Co nditiile nat urale î n să a u
lăsat î~ calea n avigaţ iei n umeroase obsta-
cole (p raguri stîncoase, căd e ri concentra t e
cu v iteze m ari, s inu oz i t ă ţ i pro nun ţ a te
ale alb iei).
Î ncep înd d in epo ca rom an ă ş i pî n ă
în zilele noastre s-au depus efo rt uri
imen c pentru îmb un ă tăţ ir a co ndi ţiilor
de naviga ţ i e în sector. În că din a nii 33-
34 e.n. î mp ă rat ul rom a n Tib eriu a ordo-
n a t [t se execu te un d rum pe malul d rep t
al defileului Po r ţ ilor de F ier, la cap ă tul
că rui a a fo st p us[t o in sc rip ţ i e ca re con-
semn ează evenim en tul. În a nul 43 e.n. ,
împ ă r at ul Cla ud ius a rcco n truit dru-
m ul lui Tib eriu , iar Vespasia n ş i D omi-
ţ i a n a u con t inuat lu c r ă ril e pc noi por-
ţ i u ni din defileu 7 • T recerea de-a lungul
Du n ă rii , în sec torul Cazanelor, a fost
l ă rg i t ă în t impul î mp ă r a tului T raia n,
iar p e unele porţiuni , in accesibile, s-a
tă i at drum în tîn că. A ce as t ă ac tiun c
a fost î nch ei at ă în a nul I 00 e.n . si 'co n-
emn at ă în T ab ul a Traia na , ca;·e s-a
6
Im aginea ge n e ral ă a in-
su le i Ad a- l<aleh
rid ica t p e m alul drep t , în fa ţ a l ocalit ă­
ţ ii noast re Ograd ena.
· Co nstruirea drumul ui rom a n a fos t
c o n d i tio n at ă si de necesita tea a s i g ură rii
n a,· ig~ ţ i e i. Î n~in tarea vaselor în amonte
prin defi le u se putea r ealiza prin trasul
la edec, m odalita te de tra nsp ort ce putea
fi apli cat ă p e m alul drept în că d in epoca
ro m a n ă .
P eri colul cel m a i m a re p entru n av i-
g aţ i e îl constituia u stîn cile ascun se sub
ap ă în se cto rul cun oscut sub denumirea
„ P orţil e d F ier" . P en t ru a evit a p eri-
colul cataractelor, roma nii a u continuat
lu c rările d e am ena ja re n av i gab il ă a Dun ă ­
rii în aces t sector, ăpînd în alb ia flu-
viului un can al, dup ă cum m e nţio n e a z ă
in s c rip ţ i a în m armur ă d es co pe rit ă în
a nul l 969 , la K a ra t a ş , p e m alul iugoslav .
Ş i p entru evul m ed iu , e x poz i ţ i a ofe ră
dovezi ale preoc up ă rilo r oamenilor p entru
îm b un ăt ăţ ir e a co ndiţiilo r d e n av i g a ţi e
la Po r ţ il e de Fier. Cîteva stampe de epocă
ilus tre ază co răbii p e Dun ăre , cu pînze
sa u cu num ă r m a re de vîsl aşi , trasul la
edec p c v echiul drum roman, a pect e
ale cat aractelor, începutul nav i gaţ i e i cu
aburi.
La sfîrş itul secolului al XIX-lea ( 1890-
1898 ) în sectorul Po rţil e d e Fier - Cazan e
s-au efect ua t numeroase lu c r ă ri hidro-
tehnice: canalul Sip, şe nal e de na v i-
ga ţi e prin de rocări sub a p ă la Stenk a,
Cozla-Doj ka, I zlaz-Tahtalia, îngustarea
a lbiei prin diguri transversale şi longitu-
dinale, balizaj e ş i in stalaţii de semn ali-
zare, introdu cerea tra c ţiunii suplimentare.
Acest e solu ţ ii au rezolvat doar parţial
problema navigaţ ie i. Eforturi însemnate
în acea t ă direc ţie s-au depus m a i tîrziu
d e că tre „ Administratia flu v i ală a Porti-
lor de Fier" (A .F.P.F.) -- organi zaţie înfi-
inţat ă în anul 1948, în co mpon enţa că re i a
au intra t reprezentanti ai Rom â niei si
Iugoslaviei 8 . ' '
R ezolvarea rad i cală a problem ei navi-
gaţ iei a fost posibilă numai prin constru-
1rea istemului hidroenergetic ş i de navi-
ga ţi e „ Porţil e de Fier".
Execuţia lu cr ărilor a început în toamna
anului 1964 , în cadrul a două şa ntiere
n aţ ionale, conform unui program gene-
ral 9 •
Prin intermediul unui mont aj de foto -
grafii , schiţ e, grafi ce, h ărţi , t ext e, mache-
tă sînt ilustrate fazele de deviere a Dun ă­
rii si de con s tru cţ ie a obiectivului.
î~ faza I , s-au executat dou ă incinte
principale, cîte una p e fiecare mal.
în cadrul fiecăre i incinte s-au constrµit ,
pc malul stîng centrala ele ctrică ş i ecluza,
iar pe m alul drept centrala, ecluza şi
trei cîmpuri ale barajului deversor. Lăr­
gimea lib e ră a flu viului între incinte era
de 276 m , iar viteza depăşea 3 m /sec.,
utilizîndu-se pentru navi ga ţie o tracţiun e
suplime nt a r~t cu remorchere de l 800-
2 200 c.p.
În faza a II-a, a fost reali zată închi-
derea albiei flu viului printr-un dig de
pămînt, avînd ca b ază de s u s ţin e re st a-
bilopozi ş i blocuri de piatră ş i beton
arun cate de pe podul fi x, construit
între batardourile din prima faz ă. S-a
trecut apoi la închiderea incintei de la
--.
mijlocul flu viului, unde au fost executate
încă 11 cîmpuri ale barajului deversor io.
Concomitent cu executia obi ectivului
principal au fost întreprinse o serie de
lu crăr i în zona lacului de acumulare :
s tr ămutar e a obiec tivelor industriale, loca-
lit ăţ ilor ş i monumentelor istorice, recon-
stru cţ ia că ii ferate ş i a drumului naţional
nr. 6. În e xpoziţie se prezint ă volumul
de lucr ă ri m a i semnificative : 21 poduri
şi v iad ucte, 7 tun ele, 137 pod e ţe pentru
calea fe rat ă ş i 35 poduri, pasaje denive -
late şi viaducte, 2 tunele cu o lungime
de 202 m, excava ţii, circa un milion
7
Înc hiderea a lb ie i Dunăr ii - august 1969
m c, din care 600 OOO mc în rocrt, pen-
tru drumul n aţ i o n a l nr . 6 11 .
O atcnti e d eoseb it ă s-a aco rdat ora u-
lui Orşov~. expoziţia înlesnind o s ~1 c­
cin t ă trecere în revi s tă a et apelor pe care
le-a s tr ăbăt ut : Di erna ca muni cipiu în
secolele II - III e.n. ; l:rsuoa - ce tate
a voievod ului Glad, secolul X ; Orşova -
centru de pregă tire , i lan are a un or
acţ iuni milita re din timpul lu i Iancu de
Hun edoara, secolul al XV-lea; et apa
războa i elor austro-turce, secolele XVII -
XVIII ; epo ca modern r1 ş i co nt e mp oran ă.
Intrată în perimetrul lacului de acumu-
lare, Orşova a fost reco n s truită din tem e-
lie la cîţiva ki lometri mai spre nord, deve-
nind unul din ce le mai m ode rn e orase ale
R omân iei sociali st e, o adevărată 'perlă
p e malul brttrînului flu v iu .
întreaga perioadă d e des făşurare a
lu crăr ilor de la Porţile de Fier a fost
jalo n ată de v izit ele ofi ciale din a nii J 966 ,
1969, 19 72, ale celor do i co nduc ă tori de
p a rtid ş i d e t at, tovarăş ii Nicolae
C ea u şescu ş i Io ip Broz-Tito, v izite care
se înscriu ca mom ente de importanţ ă
8
d eosebită în istoria poporului român
~ i . a poporului iu goslav.
Jn faţa m ach etei Sistemului hid ro-
energe tic ş i de n av i gaţ i e „ P o rtile de Fier",
,·izit atori i prim e c cxplica tii ' asupra di s-
poziţi e i s imetri ce a părţil~r componen te
ale obiect ivului , 'asupra caracteri st icilor
te hni ce, m odului de fun ction are, rolul ui
şi locului sistemului în c~d rul reali zări­
lor hi.droenergetice d in ţară ş i p c pl an
m ondial.
Cupr in ~înd detalii asupra cchipamen tc-
l~r din h1dr?cc ntra l ă ş i în spec ia l cu pri-
' '.1r.e la turbm ele de tip I<aplan, în ex po-
z1ţ 1 c es te preze nt ş i unul dintre cele mai
int eresante produse ale tehni cii popu-
la re româ n eş ti - m oar a cu ciuturrt el e
la Izvcrn a - a că re i in s t al aţ i e reprcz in n
pun ctul de pornire spre turbina cl a iert
ele tip P elton .
D e asem enea, se pot ad mira o eri e
de im agini color referit oare la in sula
Ada-Kaleh , obiecte el e u z per ona l, p odoa-
b e, o n a rghilea, pung utc p ntru bani
sahanuri (vase) . ' '
Un spaţiu ap arte a fost reze n ·a t în
e xpoz i ţ i e reconstituirii unui interior tur-
 cesc de pe insula Ada-Kaleh. Este pre-
zentată o garniturrt de pat compusrt
dintr-o cunrtur{t şi şase perne clin plu~
de culoare ,·isinic cu flori în nuantc dife-
rite de \-erele', roz, portocaliu şi galben;
pe un alt suport, o plapum[1 şi clou[t perne
cu fat{1 din mătase bleu, ornamentate
cu fir' metalic în stil oriental. În coltul
din dreapta interiorului pn,·irea e~tl'
atras{1 de o lad{1 ele zestre deasupra c{1reia
sînt suspendate peşchire, tulpane, bas-
male, bete din pînz{1 şi borangic, brodate
cu fir metalic sau împodobite cu alesă­
turi în roşu, verde, albastru, galben.
Expunerea acestor obiecte într-o astfel
de manier{1 sugerează un vechi obicei
musulman, de prezentare a zestrei mire-
sei la nuntă, sau botez, pentru a crea o
impresie deosebită invitaţilor.
În continuare, vizitatorii au posibili-
tatea sr1 vizioneze filme documentare de
scurt metraj, care prezintă monumente
istorice din zona Porţilor de Fier, aspecte
din insula Ada-Kaleh, reconstituirea par-
ţială a cetăţii tip \'auban din Ada-Kaleh
pe insula Şimian şi aspecte din timpul
construcţiei hidrocentralei.
Cn culoar de 1cgrtturr1 asigurr1 trecerea
peste ecluză, spre sala turbinelor. Aici
sînt expuse 15 diapozitive color, care
înfăţişeazr1 diferite aspecte privind Siste-
mul hidroenergetic şi de navigaţie
„Porţile de Fier".
Prin intermediul unui lift se asigur{t
accesul vizitatorilor în sala turbinelor.
De la o cotr1 dominantrt a pasarelei
special amcna jate se desfrtşoară priveliş­
tea spectaculoasr1 a arhitecturii interioare
a sălii în care turatia silcntioasă a hidro-
agregatelor se îmbi~r1 armo~ios cu vuietul
înăbuşit al bătăliei neîntrerupte pentru
obţinerea miliardelor de kilowaţi/ore.
Sala turbinelor din centrala clectrid
românească este echipată cu şase turbine
tip Kaplan cu ax vertical, cu generatoare
cc au diametrul de 16,90 m şi ale c[tror
rotoare au cite 680 t, fiecare avînd pute-
rea instalată de 187 M\Y, ceea cc le situ-
ează pc primul loc în lume între turbinele
de tip Kaplan 12 . Trei turbine au fost
importate din U.KS.S., iar trei fabricate
în ţară la I.C.M. Reşiţa şi l.M.G. Bucu-
rcşti. ~[ajoritatea echipamentelor au fost
fabricate în tarrt.
În sala tu~hinclor se expun o serie de
date cu privire la funcţionarea turbinelor,
caracteristicile tehnice de baz[t ale siste-
mului, furnizorii interni şi externi, efi-
cienta economic;\ a hidrocentralei în com-
para.ţie cu alte centrale l'iectrice.
Cu aceasta, \'izitarea punctului muze-
istic din incinta Sistemului hidroenergetic
şi ele navigaţie „ Porţile de Fier" se încheie.
Fiecare ,·izitator, aruncînd o ultim[t pri-
,·irc asupra s{tlii turbinelor, îşi îndrcapt{1
paşii spre ieşire, strtpînit de dorinţa reîn-
toarcerii, de un sentiment de admiraţie
şi mîndrie, de încredere ncstr{tmutată în
forţa creatoare a omului, în perspectivele
largi pc care le creează socialismul pentru
folosirea celor mai înaintate cuceriri ale
ştiinţei şi tehnicii în slujba socictr1ţii.
:'\OTE
1 :::-iicolac Ceauşescu, România pe drumul con-
struirii socict!llii socialiste 11111/tilateral dezvoltate,
voi. 7, Ed. pu°Iitică, Bucurc~ti, 1973, p. J 18.
" Dr. docent Ion Băncili't si altii, Sistemul hidro-
rlll'rgctic şi dc naviga/ic „ p,;rfil~ de Fier", 1972,
p. 11-12.
3 Ibidem, p. 20-2 l.
·1 Ibidem.
0 Ibiclem, p. 18- 19; .~t/as11l complex „Porţile
dc Fier", Ed . . \cad. H.S.l{„ Bucurc~ti, 1972,
p. 14~.
" Atlasul compltx .. . , p. 11- 13.
7 Dr. docent Ion Băncili't ~i alţii, Op. cit., p. 125.
" ldem, p. 10- I l.
9 Ibiclcm, p. 109.
1o Ibidem, p. 87 - 92.
11 Ibidem, p. I U- 11~.
'" Jbi<lcm, p. 33-3~.
RES U:\11:~
Dans la septiemc <lcccnnic <ic natre sicclc, par
Ies cfforts communes de peuplcs roumain ct you-
goslavc a CtC rCalisC Le s~~stC1nc hidrocncrgctiquc
et <le navigation „Les l'ortes-de-Fer". Cct obicctif
a solutionnc radicallcmcnt la probleme de hi navi-
gation dans Ic dcfilc „Les l'ortcs·dc-Fcr" - Cazane,
ct ,·alorisc Ic potcntiel hydrocnergiquc concentre
au scctcur con1un roumaino-yougosla,·c du Danubc.
Le systcme „Les l'ortcs-de-1'er" se campase
de <leux ccluses, cleux centralcs elcctriques ct
un barrage dc\'ersoir, qui soi1t disposes symetri-
quc sur chacun rivagc.
Le musec de la l{egion de Porte-de-Fer a pris
l'initiativc d'amCna~c1ncnt d'un point nn1sCisti-
quc dans l'cncintc de l'hydrocentralc par l'orga-
nisation <l'unc cxposition pcnnancntc de l'histoirc~
qui illustrc Ies ctapcs de transformation social-
cconomiciucs de zone. ·
De suit peut P.trc visitce la grandiosc salle de
turblnes <le la centrale roumaine.
9
Mărturiimuzeistice despre
generalul GHEORGHE MAGHERU
igur{1 reprezenta~i:·{1 a generaţiei _d~
F la 1848, care a m1htat cu neah:1tuta ş1
tota]{1 d{1ruire pentru înff1ptuirea unit:1ţii
şi cucerirea independenţei naţionale apo-
porului român, generalul Gheorghe
:\Iaghcru a fost fiul deYotat al patriei sale
~i omul epocii pc GlfL' a tr{1it-o, înţelcgînd
necesitatea înnoirilor spre care se îndrepta
ţara şi participînd acti\' la realizarea
acestora.
Tocmai de aceea nu"lnek ~i faptdc sale
sînt strîns legate de marile nTnimentc
istorice ale secolului al XliX-lca, iar m{1r-
turiik referitoare la aceast{1 pregnant:1
personalitate, p{1strate în dou{1 clin marik
muzCL' bucureştene - :'IIuzcul de istoric
al R S. Ifomfrnia si :'li uzeul militar cen-
t ral - nu fac dccît 's:1 reflecte aspecte ale
vietii si acti\'it:1tii sale, întrunind în ele o
tripl{1 'valoare -· istoric{1, clocumentar{1 şi
emotional{t. Pornind de la considerentul
C:1 c~a mai adec\·at:t prezentare a acestor
m{1rturii muzeistice o constituie redarea
lor în contextul istoric care le-a generat,
vom încerca s{1 le semnal{1m, urmînd în
mod succint firul cronologic al principa-
lelor momente ale ,·ieţii acestui înflr1C:1rat
patriot.
~ {1scut într-o familie de origine transil-
v{mean{1. stabilit{1 prin pf1rţile Gorjului
în a doua jumf1tatc a secolului al
X\'11-lca, Gheorghe :'llagheru a y{1zut
lumina zilei în Bîrzeiul de Gilort, în anul
10
ELENA PĂLĂNCEANU
1804 1 , după alte izrnarc 1802~, fiind fiul
lui Ioan si al Bălasei. De mic a manifestat
înclinaţi( spre a~me, do\'edindu-se un
ţintaş recunoscut, iar în timpul re,·oluţiei
din 1821, deşi foarte tîn{1r, a luat parte la
e\·enimentc alături de fratele s{rn mai mare
Ioniţf1 :'IIagheru, c:1pitan de panduri în
oastea lui Tudor \'laclimirescu. l 'lterior
a\'ca s{1 de\'in{1 el însuşi căpitan de pan-
duri, rcmarcîndu-se în luptele duse împo-
triya bandelor otomane care f:tccau in-
cursiuni ele jaf pc tcritcriul Olteniei.
În aceast:1 calitate, de comandant de
panduri, a participat la r{tzhoiul ruso-turc
din 1828-1829, animat Lk .dorinta de a-si
aduce contribuţia la înfrîngere~{ forţel~r
otomane si crearea unor conclitii fa,·ora-
hilc eman'cipr1rii naţionale a p~triei sale.
Cu acest prilej, a dowdit reale calit{1ţi
militare, evidenţiindu-se atît ca bun co-
mandant, cît şi prin bran1r{1 personal{1,
fapt pentru care i-a fost d{1ruiU o sabie
de onoare şi i s-a decernat ordinul rusesc
Sf. Ana în grad de ca\'aler 3 . Aceastf1 sa-
bie, pc a cărei lam{1 curL{1 se afl:1 stema
lfosiei si cifrul încoronat al tarului
Alcxand~u I, adnd teaca ele argint cu
motive ornamentale incizate, se pr1streaz{1
astr1zi în patrimoniul :'lluzcului militar
central 4 şi poartă edificatoarea inscripţie
„Su\'Cnir din cîmpu de resbel de la
Br1ileşti, 14 septembrie 1828", amintind
de episodul eroic cînd :'IIagheru, deşi cu

P iatra litografică reprezcn tînd u-1 pe gcnera l ~il
Gh . Maghe ru , exec u tată el e P e tre l\ lateesc u m
a nul 1848.
um ărul în d t nevindecat duprt b ă t ăli a de la
S i seşti ,ia parte ~ fec ti vă. _la lupt ă_ şi se
distinge prin curai ş i v1tep e. Mmumd cu
destoinicie sabi a, el s-a ap ă r a t cu dispe-
rare într-o confrunt are in egal ă, re u ş ind nu
numai să-ş i salveze vi aţa, ci s_ă se_ întoarcă
din liniile inamice cu un pn zomer turc.
în perioada prem ergă toare re volu ţ i ei
de la 1848 , Gh. Magheru s-a num ăr a t
printre sprijiniţo:ii in!ţi_a ti velor de reor-
aanizare admm1strat1va , dezvoltare a
Q 0
căilor de comumcatie, prop aş ire a mva-
• • • A
tămîntului, dedicîndu-se unor activit ăţ i
~bstesti si functii civile, între care preşe­
dir{te ' de' tribu~al, mai întîi la Tg. J_iu ,
apoi la Caracal pîn ă în 1846, _cînd devme
prefect al jud e ţului R~m an a ţ1. Dn~ a ce_a~­
tă e tapă vor fi d ă inuind , __ pro~a?tl, s1g1~
liul cu mîner de os strunjlt , cahmara ş i
linia de cristal aflate la Muzeul de istorie
al R.S. România 5 . Sigiliul , de form ă
octogonală n eregula~ă. are gra vat ă s t ern~
familiei Magheru ş 1 numele posesorulm
„G . Maghieru" 6 . . ..
Adept al unor convingeri ~0;1al-po~1t1 c~
şi naţionale înaint ~t e ,_ înt_re ţi_mnd legatu,n
cu cărturari patnoţ1 dm f ara ~oma­
nească şi Transilvania, cu frunt aş i revo-
luţio n a ri , el nu putea ră mîn e în afara
m arilor evenimente ale anului 1848, ale
căror idealuri le sustinea cu co nvingere.
De la început a av ut un rol însemnat :în
revolutie, calita tea sa de cîrmuitor al JU-
de tului Romanat i dîndu -i posibilita tea să
î nl~snească i zb u~ nirea acesteia la I slaz,
la 9 iunie 1848.
Cele dou ă muzee la care ne-am referit
de ţin exponate de o deosebit ă valoare pri-
Yind preze n ţa sa în cadrul revolu ţ1e 1.
Într-o gray ur{t cont empora_n ă , de pil~ă,
care re prez int ă condu că toru re voluţio­
nari de la 1848 din Tara Român e ască,
păstrată în colecţiile :Niuzeului de ist?rie
! al R. S. România 7, Gh. Magheru figu-
re az ă printre cele 11 portrete ale unor
fruntasi ce au militat pentru transpunerea
în viaţă a programului de înfăptuiri ~e.vo­
lutionare. De asemenea, la Muzeul m1htar
ce ~tral se găseşte o eşarfă tricoloră, pre-
Y ăzut ă cu două prelungiri avînd la capete
canafuri din canetil auriu şi fire de m ă tase
albastrr1 şi ro şie , precum şi cartu ş ierele
generalului, împodobite cu motive orna~
m entale aurite 8 , pe care acesta le va fi
purta t , desigur, atît în ziua de 11 iunie,
cînd în frunt ea dorobanţilor şi alături de
o m a re multime a primit la Caracal
t abăra re voluţion ar ă , cît şi în zilele urmă­
toare la Craiova, unde a urmat guvernul
prov izoriu, intrînd în oraş călare pe un cal
alb şi încins cu eşarfa tri coloră 9 •
Dealtfel, aceste accesorii ve timentare
pot fi u şo r observate şi pe piatra lit_ogr~­
fi că exec utat ă de P etre Mateescu chiar m
•
memorabilul an 184 8, e xpu să în prezent
la Muzeul de istorie al R. S. Români a, în
sala care trat e a ză revolutia român ă de la
1848 io. E ste pia tra care ~ servit la execu-
tarea cunoscutelor litografii ce îl înf ă ţi­
şe ază pe dîrzul general paşopti st în prim
plan, în picioare, cu m~n a s ţîngă pe garda
sabiei, păstr ate în patnmomul mat multor
in stitutii de cultură , între care şi cele dou ă
muzee 'm entionate. Eşarfa şi cartuşierele
a u fost folo; ite de Magheru şi după sosirea
sa în Bucuresti unde fu sese ales membru
al guvernul~i ' revoluţionar , , precum ş i
d up ă primirea noii fun c ţii de căpit an
o neral al trupelor neregulate de doro-.
cre
banţi şi panduri din Ţara Românească ş i
inspector al tuturor gărzi.lor naţionale .
11

În aceastr1 ultim ă cali tate, ge nera lul
,\f aghe ru s-a deplasat în Olteni a, und e a
pus ca.p ăt manifes t ~1ri l o r un or boieri
co ntr a re vo lu ţ i o nari ş i a trec ut la organi -
zarea taberei milit are de la Rîureni , lîn gă
Rm . \'îlcea ll , în vederea pregă tirii a pă ­
ră rii a rm ate a cuceririlor revo l uţ i o n a re.
De ai ci el ş i -a ridi cat glasul plin de revo l t ă,
protcstînd ve heme nt împotri va intr ăr ii
trupelor ţariste în ţa r ă în scopu l în ăbuş irii
re vo l uţi e i , acest protest adresat co nsulate-
lor puterilor s tră in e din Bu c ureş ti fiind
publi cat ş i în revista tran s i l v ă ncan r1
„ Foaie pentru minte, inim ă ş i lit ratură ",
nr. 4 1 din l l octom brie 18 48, un exemplar
al acest ui num ăr 1 2 aflîndu- sc expus în
sala con sacra t ă revoluti ei, din :Mu zeul de
i torie al H.. S.R. Tot' aici figurează în
expunere un bust în bronz al generalului,
reali zat în ultimul sfert al secolului al
X IX-lea de sc ulptorul C. ' torck 13 .
·s ilit sr1 ia drumu l ex ilului, Magheru va
co ntinu a sr1 du că o act ivitate su tinut ă
pentru apă ra rea drepturilor pop~ru lui
româ n .,i în favoarea Unirii Prin cipa telor
R om â n , pentru a căre i înfăpt ui re a av ut
prilej ul să se ex prime ulterior, în cadrul
Ad un ăr ii ad-hoc co n voca t ă la Bu c ureş ti
în a nul 1857 .
12
S ig ili u l ge n eralului Gh .
:'l lagh c ru
Atunci cînd un alt mare deziderat al
n aţ iunii rom â ne, pentru ca re milit ase
ge n e raţ ia sa, avea sr1 fi e realizat, l\Iaghcru
a av ut bu curi a de a putea vota, ca m em-
bru al Adun ă ri i D e putaţi lo r, proclam area
in d e pe nd e nţ e i de st at a Româ niei în şe din­
ta din 9 mai 1877. O fotogra fi e de e po că
Înfă ţi , înd m embrii Adunării D eputaţi lor
care au participat la ace ast ă i t or i că
şedinţ ă 14 se num r1rr1 printre exponatele
săli i co nsac ra te dobînd irii neatîrn r1 rii
ţ~1rii, de -la Muze ul de i toric al R. S. R o-
m â ni a.
;._Tu ne-am opri t în rîndurile de faţrt
decît asupra unor exponate origin ale se m-
nifi ca tive, legate de mom ente istorice de
rczo na n Ft d eoseb it ă ş i care pot fi văzute
în expoz i ţ iil e ele bază ale celor dou ă
muzee. În colec tiile acestora se m ai
găsesc în srt şi alt~ mărturii valoroase ce
contribui e la înţel egerea şi conturarea
p e rso n ali tăţii respective . Dintre acestea
m e nţion ăm p iesele d in cole cţ i a de a rme
a ge neralul ui Magheru de la Muzeul
militar central, ca re cuprinde, între altele,
un ia tagan turce c data t 1802, o sabie cu
lam a de oţel nichelat, o pu9că balcani că
cu cremene din a doua jum ătat e a seco-
lului al XV III-lea, precum şi ord inul
turcesc ,)Icdgidi" în grad de comandor 15.
De asemenea, '.\luzcul de istoric al
l{. S. Ifomfrnia este <letinrttorul unor foto-
grafii ale generalului datînd din diferite
dape, între care şi una care îl rcprczintrt
la o vîrstrt înaintau, cu prmil, barba şi
rnustrtţile cernite, realizau la Craiova 16 ,
cu puţin timp înainte de încetarea din
YiaU surwnit;'t în 1880 la Bucurcsti,
unde venise pentru a participa la lucd;ile
Parlamentului, al dtrui membru era. l·n
document din acecasi colectie, drtinuind
din 1870 17 , notificr1 primire~ ofertei prin
care intrau în patrimoniul :\Iuzeului de
istorie naturală trei exemplare de animale
de rasă donate de generalul :\!agheru,
dovadă elocvenEt a interesului manifestat
de. acesta pentru instituţia respectivă.
In afara acestor mruturii de epodt, în
expunerea Muzeului de istoric oe mai
întîlnesc facsimile după documente ori-
ginale ce aparţin altor colecţii, dar care
evocă aspecte în~emnate ale activitr1ţii
sale, în special din timpul revoluţiei, ca
de pildă: Manifestul din 14 septembrie
1848, prin care Magheru chema întregul
popor din Ţara Românească la lupUt sub
steagul libertăţii, Scrisoarea de protest pe
care i-a adresat-o consulului general al
Franţei la Bucureşti împotriva interven-
ţiei armate străine pentru înfrîngerea
revoluţiei, Scrisoarea către L. Kossuth
din martie 1849, privind necesitatea cola-
borruii între revolutiile română si maghia-
ră, spre binele ambelor popoar~.
Toate aceste exponate, alr1turi de cele-
lalte mărturii păstrate în fondurile altor
instituţii de cultură din Bucureşti şi din
ţară, contribuie, fărr1 îndoială, la apro-
fundarea cunoaşterii pcrsonalitrtţii şi ro-
lului gencr lului Gh. '.\lagheru în lupta
dusrt pentru progresul, unitatea şi inde-
pendenţa naţionalrt a patriei, pc care a
iubit-o şi servit-o cu tot devotamentul.
NOTE
1 Apostol Stan, Constantin \"lf1Cluţ. Gheorg/1t•
Nlagheru, Bucureşti, Editura ştiinţifid1, 1%9,
p. 18; Alexandru Balintcscu, ,.J rhiva genera/11/ui
Gheorghe Mag/ieru. Catalog de dowmrnte 1582-1880,
Direcţia generală a Arhivelor statului din H. S.
România, Bucureşti, 1968, p. 7.
2 I. Lupaş, Dcscenden/a transilvană a lui Gheorghe
Mag/ieru şi relaţiunile lui cu /<lranii sâlişleni, îu-
dcosebi cu familia llli D1<mitr11 Râcuciu, în „Aca-
demia Hom{tnă, l\lemoriilc secţiunii istorice"
scria III, tom. XXII, mcss. 12, Bucureşti, 1940,
p. J; i\larin l\lihalachc, Gciu·ra/11/ Gheorghe Nlaghcru,
Bucureşti, Editura militarf1, 1969, p. 7.
" ,\. Stan, C. \"lf1duţ, Op. cit„ p. 4 I; ,\. Balin-
tcscu, Op. cit„ p. 7; i\I. l\lihalachc, Op. cit„ p. 12.
·1 \'czi Carol l~iinig, \"clter Tiberiu, Obiectele
gc11cra/11/11i (;/mirglu· 11/aghcru din patrimoniul
Jlu:eului militar crnlral, în „Studii si materiale
de muzeografic şi istoric militarft'', nr. I I, i\luzcul
0
militar central, Bucureşti. 1978, p. 29J- 294.
• i\luzcul de istoric al H.S.H., im-. 75080,
75068 şi 75116.
6 Yczi Emil Dumitrescu, Sigilii di11 epoca modcmă
expuse Îl! 1llu:cul de istorie al R. S. Ro111cî11ia,
în „Cercetftri numismatice", voi. I, l\luzcul de
istoric al R. S. R„ Bucureşti, 1978, p. 124- 126.
7 i\luzcul de istoric al R.S.H., inv. 1408.
8 C. Konig şi T. \"eltcr, Op. cit„ p. 294.
9 A. Stan, C. \"lăduţ, Op. cit„ p. 6J.
10 l\Iuzcul de istoric al R. S. Rom<înia, inv. 1711.
11 \"czi C. Cftzf111iştcanu, col. M. Cucu, E. Popescu,
A.specii' militare ale rcvoltt/iei din 1848 în Ţara
Romcîneascâ, Editura militarft, Bucureşti, 1968,
p. 110- 122.
12 l\.luzcul ele istoric al H..S.H., inv. 29724.
1::1 Ibident, inv. J718i.
H Ibidem, im-. 4349.
15 C. I\:6nig ~i T. Ycltcr, Op. cit., p. 294-295.
16 i\luzcul de istorie al R.S.H., inv. 60549.
17 Jbidt'tll i1n-., 60390.
Sl:l\E\IAHY
The mast significant muscum picccs prcserved
in the collections of thc i\luscum of History of
the S. H. of Romania and of thc Central i\lilitary
!\luscum arc prcscntcd. They reflect aspects of
thc lifc and activitics of general Gheorghe i\lagheru,
a rcprcsanth·c pcrsonality of the 1848 rcvolutio-
nary gcncration. :\1nong thcsc picccs arc work
mentioning: thc scai, thc crystal ink pot and
ruber dating from thc period precursory to thc
1848 rc,·oiution when Gheorghe l\laghcru hcld
various appointmcnts at Tg. Jiu and Caracal;
a contcn1porary cngra,·ing rcprcscnting 11 lcaclcrs
of thc I848 rcvolution; among which Gheorghe
?>lagheru tao; vesti mcn tary acccssorics which
he used during thc 1848 revolution whcn general
captain of the irrcgular troops of foot soldicrs
and pandours of \Vallachia; the lithographic stane
represcnting general Gheorghe l\lagheru executcd
by Petre i\lateescu in thc vcry memorablc year
of 1848; a photograph of that cpoch rcprescnting
the membrcs of the Dcputics' Asscmbly (Gheorghe
i\lagheru tao) that proclaimcd thc state indcpen-
dcnce of l{omanla on the 9 of l\lay 1877; many
documcnts etc.
AU thcsc cxhibits together with othcr proop
prescrvcd by othcr institutions of culture, contri-
butc to thc knowledge of Gheorghe Maghcru's
personali ty antl of the part he played in the strug-
gle for progress, unity and national indcpendence.
13
O expoziţie Pavese la Bucureşti
--------- ----
totul în :·cec a11 i",
11 A în .(âcut
111
,)Icseria de a tr{1i"
afirma
Ccsarc
Pavcsc. IaU'1 o mărturisire cc ar fi putut
sr1 figur~zc ca moto al expoziţiei consa-
craU1 lm la Bucuresti de dtre institutul
din localitatea natair1 'ce-i poartă ~urnele.
Căci pc întregul parcurs al expunerii
afirmaţia scriitorului a fost, pe deplin,
confirmau în temeiul documentelor l)io-
graficc şi de creaţie.
Orice expoziţie, dar mai ales una de
literatud, unde, în locul obisnuitclor
obiecte muzeale, te întîmpină' pagm1
scrise sau cărţi, arc o sinteză a ei; ca s;'1
nu zicem, criterii proprii de realizare. O
singură normă a dictat gruparea şi eta-
larea originalelor din arhiva Pavese,
în versiunea deschisă la Muzeul literaturii
române şi anume, cronologia. Dar, defi-
nitorie pentru a trasa, cu limpezime,
elrumul de meteorit al trecerii prin viaţă,
al acestui zbuciumat exponent al lite-
raturii italiene din anii '30, '40. Defi-
nitorie, pentru a fi reproiectat destinul
operei lui - antume şi postume - creaU1
totuşi, într-un timp atît de strîns.
S-a decantat, astfel, aspect de neig-
norat într-o expoziţie, şi suportul cate-
goriilor de piese pc care s-au sprijinit,
succesiv, secven ţclc reali t{1 ţii, insepara-
bil tr{1itc de om si de artist. Fixate
prin fotografii de ei1oc{1, circumstan ţcle
copilitriei reapar, fascinante, prin garan-
ţia fidclit:tţii de documente, dar si dato-
rit:t atenţiei cu care sînt reami1~titc în
regia ansamblului cxpuziţional. Casa
natalr1, scoala si climatul de familie·
adolcsce~ ţa, rc<l~'scoperi t{1 parc{1 în cec<~
cc arc mai etern prezentul acestui timp,
ca s{1 prilcjuiasd descifrarea comuniunii
dintre fiinţ{1 şi locurile în care el se nastc;
dintre lumea copilr1rici si restul existen-
ţei. Lume care arc atîta 'pondere în opera
lui Pan'sc. Cr1ci iat:t, cadrele în care
aparatul de fotografiat l-a surprins nu
sînt, în aceşti ani, de început de secol,
ucclt aceleaşi aspre sau blîndc Caline
ele la St. Stcfano-l3cllo. De fapt, puncte
de sprijin, pc care se edifică o bunr1 parte
CONSTANDINA BREZU --
a epicului în po\·estirilc şi romanele sale.
„Sâ fie adevâmt oare câ toate imaginile
melc 1111 sî11t altccua decît o ingenioasei
Jragmmtare a imaginii f11ndammtale: cum
este locul unde m-am nâscut aşa sînt şi eu?"
H1ră îndoială 61 publicul nostru citi-
tor (numeros, în raport cu tirajele operei
tălmr1citrt în româneşte) a avut privi-
legiul s{1 se delecteze direct cu subtilele re-
bţii ale eroilor, cu Piemontul natal al
scriitorului; cu clementele lui sacre şi,
deci, permanente.
Ceilalţi ani care urmează, şi pe care
îi dezvăluie, în momentele cheie, scrisori
şi acte (din arhivele, încă, existente la
familie) se suprapun cu faza începuturilor
literare, începuturi care, la Pavcse, nu
sînt departe de sfîrşit. „Dosarul creaţiei"
se deschide - aşadar --- sub ochii publi-
cului, cu manuscrisul poeziei Am fost
într-o seară de decembrie, datat 1927.
An în care o fotografie îl înfăţişează
pe tînărul de 19 ani student al Universi-
tăţii de litere din Torino, într-un cerc
de prieteni; cînd disponibili tă tile vîrstei
dau sincera măsură a lucruril~r. Priete-
nie, care şi ea se regăseşte în operă ca
un „pămînt al făgăduintei"; în afara
oridiror constrîngcri. Dar' mărturiile au
şi o valoare contrapunctică, de multe
ori ele ncdivulgîncl zbuciumul l{rnntric
al fiinţei. Desenul original, în creion,
J'a;.:csc mort, schitat - - acuma -- în glumă
de prietenul sr1{1 :'Ilario Sturani, aduc~
cu el, din tinereţea lui Pavcsc, o clipă
din ,,libcrtr1ţile" trriitc.
Deceniul pe care scriitorul l-a pus în
lialanp, spre a echivala durata realiâ-
rii operei sale, înseamn{1 - incontestabil
-- investiţia reală ele efort creator. Chiar
clac~1 expoziţia ne-a atras atenţia asupra
celor clour1 da te cardinale care, practic
deschid si închid cariera literar{1 a lui
PaYCse. Anul 1936, marcat <le apariţia
plachetei de debut „Laborarc Stanca",
evocat în expunere de exemplarul ori-
ginal cu copertă aprinsr1 şi \·inicta Edi-
turii di Salaria din Florenţa; şi de „epi-
logul" din 1950, cînd se tipr1reştc roma-
nul Luna şi focurile (la Einaudi), princi-
Aspect din expoziţie
palul eveniment care precede moartea
scriitorului.
Caz rar, dar nu unic în istoria literaturi-
lor lumii, cînd omul trăieşte doar pîn{t
la săvîrşirea destinului, înfăptuirea ope-
rei. Restul experienţelor de viaţr1, oricît
de dure, se corelează, parcă de la sine,
cu creaţia: exerciţiul didactic al profe-
sorului - netitular (1933-1934), încar-
cerarea de la Torino, scriitorul b;"muit
fiind de activitate antifascistr1; în sfîrsit,
domiciliul fortat de la Brancalconc. Ch.iar
dacă acestea 'sînt enuntate în stilul rece
de proces-verbal, cum' reia tcazr1 docu-
mentul privitor la dosarul de încarcerare,
îsi au o rezonantr1 adîncrt pentru crt de,·in
~omentc cheie 'în naraţiunea pavcsiană.
Dadt nu omitem prezentarea în expo-
ziţie a prodigioasei activitrtţi de tftlmr1-
citor clin mari scriitori englezi şi ame-
ricani desfftsuraU1 simultan cu scrisul
origin~l. îns~mînd un num{tr impresio-
nant de volume, scsizr1m aclîncul spuse-
lor de mai sus, despre timpul creaţiei.
Prin traducerile lui Pavcse clin l\klville,
Joyce, Lee l\Iasters, Faulkner, s-a subli-
niat că tălmăcitorul a preconizat să adud
în climatul interbelic italian spiritul
şi viziunea altor lumi. Desigur, pc supor-
tul de idei al propriilor eseuri pc care
le-a generat contactul cu aceste literaturi.
Cărţile antume ale lui Pavcse, înfăti­
şînd cea mai marc parte a operei, et~­
late în ansamblul lor, redau, odată cu
ritmurile afirmării scriitorului în viata
literaturii, mai cu seamă, scmnificatia
mesajului major, pe care această „saga
complctft" venea s{t-1 imprime în actua-
litatea vremii lui. De aceea, poate, apa-
riţiile ţin strîns pasul creaţiei, clad le
confruntăm cu un tablou sinoptic al
acesteia, pe care-l regr1sim în jurnal la
data ele 26 noiembrie 1940. Dar, nu-i
mai puţin adevi'irat d autorul a avut
sansa srt-si gf1scasc{t si editorul receptiv
increâtm'. în forţa 'talentului srm. p~
fostul coleg de universitate - Einaudi.
El ncprecupeţincl nici efortul unei rcali-
zr1ri clcsf1\'Îrşite. C1ci abia reunitft s{1 fie
\'<\zut:1, întreaga scrie se rcmard printr-un
stil de imprimerie unihr. Pc supraco-
perta albr1 a fiecărui volum sînt reproduse,
în chenarul ele sus, picturi moderne,
atmosfera cadrului venind să sugereze,
în plan vizual, climatul prozei pave-
siene; fie că este vorba de Van Gogh,
15
 Henri \Iatissl' ori ele compatriotul lor
Carlo Cana.
Alchimia crea ţiL·i rrunîne, îndeobşte,
o tain;'t a scriitorului, pe care nici un citi-
tor n-o poate prttrun<le. Doar manuscri-
sele, cîncl ni se ofcr;'t pri,·ilcgiul de a le
privi, ne scnsibilizcaâ şi faţ;'t <le aceasUt
latură - ascunsrt - a artei literare. :\Ia-
nuscriscle Pa\·cse nu spun la prima vedere,
dup;'t elaliorarea lor trudnid't, clecît cr1
autorul parc s;'1 fi fost mai ataşat poe-
ziei. Dad n-am tine însr1 scama de „mono-
tonia lucrurilor;, pc care poetul afirma
d o simtca. Dar atît fata textelor auto-
grafe cît' şi starea de ~rcaţic - mr1rtu-
risitr1 - vin s{t confirme, sigur, preţul
cu care el a dat la luminr1 „gr;'1untelc
de aur" al versurilor sale.
Proza s-a supus, parc:_{t, mai docil
travaliului scriitoricesc. I n once caz,
în genul epic se dovedeşte, dad'1 acest
detaliu poate interesa, că diferitele faze
de construcţie convieţuiesc pe aceleaşi
pagini.
Elemente tot atît de bine înscrise în
aceste reconstituiri de climate spirituale
sînt şi drţilc, ediţii rare, pro,·enite din
biblioteca lui Pa,·ese. Confirmînd fie
formatia clasid, fie universul lecturilor
scriito~ului, adnotr1rilc dezvăluie un
stil de lecturrt. Indiferent dad autorul
citit a fost Platon, Ariosto, D'Annuzzio
sau Lcopardi.
Cele trei decenii ale postcritrtţii scri-
itorului omagiat, ne-a demonstrat în con-
tinuare expoziţia, au stat suh semnul
unei generoase recompense. Efortul de
întregire a operei, cleci publicarea inedi-
telor: poezie, prozrt, corcsponclcn ţă, jur-
nal, a avut, nu doar, rostul îndeplinirii
unui act cultural, ci de restituire.
Gtci, frtrr1 „\lcseria <le a trrti", ca srt
ne referim numai la un titlu, dilemele,
concepţiile artistului, opţiunile, numeroase
enigme ale firii, atît de complexe ale
autorului ar fi r;'1mas în eternitate nedez-
legate.
Fertilizarea procesului de receptare a
creaţiei se <latoreaâ, desigur, şi impor-
tantelor exegeze pc care le-a resuscitat
şi a cr1ror prczcnţ{l a subliniat locul
scriitorului în actualitatea literar:i si
dincolo de graniţele ţ{trii. Studiul l~i
Davidc Lajolo, devotat prieten al celui
16
comentat, a înţeles, poate cel mai limpede,
drama generaţiei Pa,·cse.
Dar, nu mai puţin, cartea italienistu-
lui Dominique Fcrnadez este o contri-
butie. Gtci, investigaţia cazului Pavcse
treiiuic sr1-i fi insuflat exegetului francez
şi dragostea fundamentalr1 şi înţelegerea
pentru poporul italian, ca să-l declare,
nu ele mult, „cel mai intcligmt şi inven-
tiv di11 lume ... " Dar, pc care scriitorul
piemontez, spune tot el, îl voia modelat
după deviza lui Shakespeare: „Jf aturi-
tatea e totul".
Scrierile lui Pavesc circulr1, astr1zi,
pc toate meridianele lumii: din Suedia
pînă în Japonia; din Grecia pînr1 în C ni u-
nea Sovietică; din Franţa pînr1 în Ceho-
slovacia. Receptarea româneasd s-a dove-
dit, cu prilejul expoziţiei, a fi cea mai
bogatr1, tălmăcir..ile acoperind toate genu-
rile crcatiei. Dealtfel, în zilele manifes-
tr1rilor din iulie 1980, închinate scriito-
rului italian, organizate la .i\luzeul lite-
raturii rom5.ne (vernisajul expoziţiei, coloc-
viul cu participarea unor specialişti români
si italieni, ca si proiectarea filmelor
documentare). apărea simultan în libră­
rii ultima traducere, la Editura Cnivers,
„Yara de neuitat".
O expoziţie. consacratr1 unui scriitor,
orice şi-ar propune să arate, dă, pînr1 la
urmr1, seama ele traiectoria drumului
parcurs, ele eşecul sau reuşita înscrierii
pc orbita valorilor. La Pavesc drumul
rr1mîne deschis, ca o spirală, fr1r{t sfîr-
şit. Ancxînd, mereu, celor moştenite,
noi dovezi ale rccunoastcrii semn eloc-
nn t, al pcrenit:tţii op'erei 'tui. '
Dar, a recompune clin toate aceste
m:nturii evenimentele vietii si ale crea-
ţiei, trebuie s{t ai, îns:t, de pli1;â încredere
în forţa documentului.
\'crsiunca de la Bucureşti, a doua dupr1
cca organizatr1, ele acum 10 ani, de la
Biblioteca :\"a ţional:t din To rino, venea
s::i întîmpinc comemorarea a 30 de ani
ele la moartea scriitorului (5 septembrie
1950) cu sporul mr1rturiilor acestui ultim
deceniu.
~i cum „ Unica bucurie pe lume este
aceea de a începe ceva" (ca să ne referim
tot la o afirma ţie Pa vese) srt consiclerr1m
şi aceasta un început.
/Im instructie - educatie
Contribuţia expediţiei arheologice
la educarea patriotică a elevilor
------ --- ------ ---------
marc înscmnrttate pentru edu-
O carea politico-ccUţcncascrt a cle-
Yilor şi lrtrgirca orizontului lor cultural
o arc continua îmhunrtt;'tţirc a prcdrtrii
istorici, deoarece, a~a cum aprcciazrt
secretarul general al partidului nostru,
tovarrtşul \"icolac Ceauşescu, „ ... st11di11/
istorici <'a trt'imi sâ dc•.Jinâ î11 şcoala 11oas-
lni 11n factor es1·11fia/ de educare patrio-
Jicâ a tinerei /!.<'llcraf ii, de dc:·uo/tarc a
smtimc11t1r/11i de râsp111ulcrc faţă de soarta
11aţi1111ii socialiste, a hotârîrii ferme a
t11!11ror tinerilor de a-.~i î11china toatâ
energia, cla1111/, puterea de 1111111câ şi chiar
<·iaţa, dacei va fi necesar, înfloririi şi apâ-
rârii patriei, salvgardârii /ibcrtâ/ii, s111•c-
ranitâţii şi intcgritâf ii tailorialc, a rnce-
ririlor revoluţionare, socialiste ale popom-
ltti" 1 .
Sarcinile instructiv-educative care stau
în fata predării istorici în scoala ele cul-
turrt 'gcncralrt şi licee se 'rcalizcaâ în
prim ul rînd prin lecţii, în cadrul c;'trora
elevii îşi însuscsc sistematic cunostin-
ţclc prcvrtzutc de programrt şi trans~isc
de profesor. Dar complexitatea muncii
de instruire şi educare a elevilor impune
şi folosirea altor forme de organizare a
muncii didactice, menite srt contribuie
la formarea gîndirii materialist-dialectice
la elevi, la educarea lor în spiritul patrio-
tismului şi internaţionalismului proletar,
la înarmarea lor cu cunoştinţe despre
3
„ „
J
- - - - - - VASILE CIUCĂ - - - -
trecutul de luptrt al poporului romfm
~i despre mrtrcţclc victorii obţinute de
oamenii muncii în construirea socialis-
mului. Ik acel'a, în anumite situatii,
procesul de În\·rtţ;tmînt poate fi orga~i­
zat si sub alte forme, cum sînt: Yizitclc
0
la m uzec cît si lcctii dcsfftsuratc în ambi-
anţa acestor ·instituţii de' culturrt, expe-
diţiile istorice ~i arheologice, excursiile
tematice~.
Din lucrrtrilc de specialitate 3 şi din
acti,·itatca practidt desfaşuraU ele noi,
se desprinde constatarea crt este imposi-
bilrt formarea unor reprezcntrtri bogate
despre trecut fftr{t imagini \'izualc. Dadt
predarea istorici nu este însoţitrt ele ima-
gini ,·izuale, reprezentrlrilc elevilor despre
trecut sînt srtrace, confuze, schematice şi
uneori anacronice. crwtînd srt-şi reprezinte
trecutul cu ajutorul imaginaţiei, elen1l nu
găseşte imagini vizuale despre trecut
care srt-i redea anumite forme şi aspecte
tipice, aşa încît, de multe ori, recurge
la imagini vizuale din actualitate, pc
care Ic cunoaşte direct din practid.
Astfel se explic;\ anacronismele în reprc-
zentrtrile despre trecut ale elevilor, cînd
aceştia confundrt imaginile plastice legate
de o epoc{t cu cele rcprczentati\'c pentru
o alta.
Preocupat de aceste aspecte, voi încerca
să prezint una clin formele noi de orga-
nizare a muncii didactice, menite să ducă
17

la realizarea obi ect ivelor ce rute de moder-
nizarea pre dării istoriei.
În ultimul timp , e fi ci e nţ a instructiv-
edu c ativă a ex p ediţiilor arheologice care
se o rga nizea ză în timpul vacanţelor de
vară a devenit foart cuno sc ut ă . Ele
ofe ră elevilor un admirabil prilej de
odihnă activă, de dezvoltare fizi că, psi-
hi că ş i intel ectuală, de educare în spiri-
tul col ectivităţii, de îndr ăgire a frumu se-
tilor naturii, ele stimulare a interesului
faţă de parti cularităţ ile geografice, isto-
rice, etnografice, folclorice oferite ele zona
cu care elevii au ve nit în contact pe
timpul activităţii lor într-o asemenea
e xpe diţi e. În prezentul arti co l ne-am
propus să relie f ă m fun c ţia formativă a
expe diţiei arheo logice pe ca re am expe-
rimentat-o pc parcursul un ei perioade
de cinci an i.
Expe diţiile cu caracter istori c în genera l
ş i cele arheologice în special îş i . aduc un
pre ţio s aport la e du caţ ia patrioti că
a elevilor, prin m esajele transmise de
vestigiile trecutului, prin istoria n escri ă
a p ă mîntului româ nesc, p {1s tră torul un or
civ iliz aţ ii s tr ăvechi.
Venind în întîmpinarea ă rbător irii a
2050 de ani de la întemeierea primului
stat dac centrali zat ş i independ ent , Şcoa l a
ge ne rală nr. 30 (împre ună cu filiala Li ce u-
lui industrial „7 Noiembri e") din Cra-
iova a organizat, în vara a nului 1975,
expediţia arh eolog i că „Pe urmele dacilor" ,
18
Exped i ţ i a „ P c urm ele
d ac ilor" -v izita rea cas-
-rtului·-.-r o man .\ r utc la
(B ivo la ri , jud . Yîl cea)
care s-a d es făş ur at pe parcursul a cin ci
etape. La a ceas t ă e xpediţi e a u parti cip a t
echipajele „ Burebista", „Coti o" şi
„ P elend a va" .
Treb ui e să me nţion ă m că o parte din
m embrii acestor echipaj e sînt elev i a i
Liceului industrial nr. 1, iar o altă parte
urme ază cursurile Liceului militar „Tudor
Vladimirescu" din Craiova.
copul activităţii des făş urate în expe-
di tie a fo st să dezvolte la elevi interesul
şi ' dragos tea faţă de studiul istoriei în
general şi faţă de istoria patriei în special,
pe baza unei activităţi ştiinţifice concrete,
care să contribuie la sporirea capac it ăţ ii
de mun că int elect ual ă, la ridi carea con-
ş tiinţe i lor cetăţe neşti, la dezvoltarea
sentimentului de mîndrie national ă fat ă
de valorile materiale şi spirituale aie
ş tiinţe i ş i culturii român eş ti.
:Membrii e xp e diţiei ş i-au propus ~1
cerceteze, de-a lungul unei perioad e de
S ani, aşe z ări, ce t ăţ i ş i necropole ge to-
dacice, precum ş i monumente romane
situate în imediata apropiere a obiec ti-
velor supu se atenţi e i.
Pregătirea expediţiei. Exp e diţia a fo st
org anizată în cea de-a doua pa·rte a
vacanţe i de vară ş i a durat 14 zile pentru
fie care etapă. Echipa jele au fo st forma te
din 10- 15 elev i dotaţi cu echipament
adecva t (rucsacuri, certuri , saci de dor-
mit etc.), sub conducerea unui cadru
didactic.

Un m oment al pr eg~ttirii ex p e diţi e i
l-a constituit rep art izarea sarcinilor între
m embrii echipa jului. S-au ales un că pi ­
tan, un că pitan secu nd , cinci arheologi,
doi rest a uratori, un fo toreporter, un
desenator , un topograf, un sanitar ş i un
bucătar.
S-a trecut a poi la faza de informare
şi documentare st iintifică .
Au fost puse' la dispoziţia membrilor
echipajului o scrie de lu c r ă ri de speciali-
tate privind ci v ili zaţia geto-da cică, dintre
care me nţion ăm : Dacii ş i Dacia de la
B urebista la cucerirea romană, de
H. Daicoviciu, Bitreb ista şi ~po ca sa şi
Statul geto-dac, de I. H . Crişa n , Aş ezări
geto-dacice în Nfimtenia, de R adu Vulpe,
Cetăţi geto-dacice din Nfoldova, de Nicolae
Gostar, precum ş i o serie de publi caţii :
;,Rev ista muzeelor ş i m onumentelor",
„B uridava" ş i „Studii vîlcene" (ambele
editate de Muzeul de istorie din Rîmni cu
Vîlcea), „Drobeta", „ Olteni a" ş .a.
Studierea acestor lu c răr i ş i reviste
de specialitate, fi şa rea materi alului docu-
m ent a r legat de ob iec ti vele propuse,
cît şi prezentarea unor proi ecţ ii (filme,
di afilm e, diapoziti ve cu imagini din expe-
diţii) au constituit unul din cele m a i
import a nte momente ale pregă tirii ex pe-
diţi e i .
J
., .~· "
În faţa vesti giil or a ntice
- -- -- -- -- d e la Barboşi - Gala.ţi
Trebuie rt m e ntion ă m în cadrul acestor
preocupări şi c~noş tinţele t eoreti ce şi
practice pe care membrii echipajului
le-au că p ă t at în cadrul şe dinţ e lor cer cu-
lui de arheologie „ Vasile P â rvan ", care
îşi desfăşoară act ivitatea în şcoala noas-
trrt.
O altă e t apă a pregă tirii a constituit-o
fixarea itinerariului ş i cartografierea
acestuia. Obiectivele e xp e diţi e i, care au
stat la baza întocmirii h ă rtilor, au fo st
puse în concordanţă cu materialul ştiin­
ţific studia t , cu fi şele de cerce tare întoc-
mite cu acest prilej, cu sc hiţ el e ş i planu-
rile găs ite în bibliografi a pa r c ur să .
O ate n ţie deo sebit ă în cadrul pregă tirii
a fo st aco rd ată fi xăr ii datei cînd trebuie
în ceput ă ex p ediţia, precum ş i studierii
prognozelor m eteorologice pentru toatrt
perioada d esf ăş ur ăr ii sale.
Preze nt ă m m a i jos ob iect ivele a rheo-
logice cercetate în cele cin ci etape ale
exp ed i ţ ie i „Pc urmele dacilor":
Etapa I: aşe zarea ge to-dac i că, forti-
fi ca t ă, el e la Oc ni ţa (B urielava I ), castrul
şi aşezar ea roman ă ele la Stolni ce ni
(Burielava II ), marea ceta te geto-el acicrt
el e pă mînt de la Ro eş ti , aşeză rile geto-
dacice de la Cozia Veche ş i Govora- at,
necropolele el e la F erigile ş i Vaideeni ,
cas trul roman el e la Bivolari (A rutela),
19

toate în jud e ţu l \'î lcea, cetatea da c i că
de piatr[1 de la P olo\Tagi, jud. Gorj
si „Drumu l oieri lor dac i" ele la Novaci,
pest e ~W unţii P a rîngului, pînă la Obîrş i a
Lotrului.
Etapa a II-a : cc t r1ţ ile ge to-dacice d e
l a Coţofcn ii-din -D os ş i Cîrli ge i-Bu co \·ă ţ ,
jud. Dolj, \' îrţu , jud. Gorj, . istemul ele
fortifi ca tii dacice d in "\Iuntii Or ăst i c i ,
format 'din cctr1ţile Costeşti, Blidaru,
Piatra Ro ş i e ş i ~ armizcgc tu sa R eg ia,
colon ia romană lpia Tra ian a armi -
zcge tu sa, centrul poli tic , economic ş i reli-
g ios al provinciei Dacia, situate p e raza
jud e ţulu i H un edoara, iar în fin al, cas trul
roman de la R r1cari, jud. Dolj.
Etapa a III- a : cetatea ge to-daci ă
de la Pop eş ti-Novaci (Argeda,·a), jud.
Ilfov , cetatea ge to-dacică ş i ca trul roman
d e la Barbo,i , jud. Galaţ i , sist emul d e
forti fi ca ţ ii ge to-dacice d in juru l oraş ului
Piatra N e amţ, format clin ce t ă ţi l e Bîtca
Doamn ei, Cozla, Bolornaia-Văle ni
Piatra )oimului , jud. T ca mţ , cetate'a
ge to-dacică de la Răcătă u (T amasiclava) ,
ju d . Bacău .
Etapa a IV-a: cetatea ge t o-dac i că ele
la Pi sc ul-Crăsanilor (N ctincla va?), jud.
Ial om i ţa, ce ta tea romană apoi ro ma no-
bizantină de la Cernavod ă (Ax iopolis)
ş i în co ntinuare întregul lime dobrogea n
al Dun ă rii , format din ce t ă til e roman e
Capicl ava, Ca rsium (Hîrşo~ra), Arru-
bium (Măc in ), Dinoge ti a (Garvăn ), Troes-
rni s (Turcoaia) , N ov iodunum (Isaccea),
20
P c şa nt i e rul arheo log ic
d e la Cap icla,·a
Aegyss us (T ulcea) prim ele trei ituate
în jud. Con s ta n ţa, ia r ultimele în jud.
Tulcea; cetăţ ile grece., ti Histria, Tomis
(Co n s tanţa) ş i Call ati s (:.Iangali a) in t e-
grate statului dac unitar al lui Burebista
în urm a campa niei organi zate în anii
55- 48 î. e.n. ; monumentul si ora ul roman
cu accla, i nume d e la Ada~cl i s i (Tropae-
um Traiani) .
Etapa n i ·-a : cetăţ il e dacice de la
Băniţa ş i D e,·a, jud. Hun edoara, Cug ir
ş i Piatra Craivi i (Apoulon au R ani s-
storum), jud. Alba, Ziridava (Pecica),
jud. Arad, ~ imle ul ih·aniei (Dakicl a va),
}[oigracl (i\Iăgur a i\Ioigrad ului ), precum
si orasul roma n Poroliss um, important
~entru ' militar si civil al Daciei, al-: cărui
ves tigii au fost' descoperit e p e raza aces-
tei l ocali t ă ţi clin jud. Sălaj, ce tat ea
ge t o-dac i că Bud din apropierea oraşu lui
Odorheiul Secuie c, jud. Harghita .
Tot în aces t a n, a m initiat o serie d e
i „microex pediţii " d e o zi' cu echipajul
„ Pelend a va" , în timpul cărora am cer-
ce tat ce tatea ge to-da c i că d e la Cclei-
Corab ia (S ucidava), urm ele coloniei
romane Malva-Romul a d e la R esca, a mbe-
le în jud. Olt , cetă ţile ge to-da~i ce d e la
toina, jud. Gorj, Grăd i şt ea, jud . \'îlcea
ş i B elcin-Bîzdîna, jud . Dolj.
Înarmaţ i cu c uno ş tinţel e t eoreti ce dobîn-
clite în timpul ac ti v i t ă ţ ilor d e cerc, m em-
b rii expediţi e i „ P e urmele da cilor" au
desfăsurat o re ală ac tivitate de infor-
m are' ştiinţifică. S-a u efectuat m ăsură -

tori ,i s-au întocmit planuri de s itu a ţi e;
s-au realizat fotografieri generale ş i de
d etaliu ; s-au recoltat si s-a u studiat
fragmente ceramice (desc~perite la supra-
faţă) , pe baza cărora cît şi a descoperiri-
lor monetare s-a în cerca t o da tare apro-
ximativ ă a obiect ivelor cerce ta te.
Participarea e fe ctiv ă la săpăturile arheo-
logice de pe şant ierul Capid ava, jud .
Co n s tanţ a, efectuarea unor periegheze
în Munţii Or ăş ti e i ş i în jurul Lacului
Bicaz, studierea unor profile el e să pături
(Răcă t ă u , Popeşti- ovaci , Piscul Cră­
sanilor) şi a unui imens material provenit
din obiectivele cercetate, expus într-o
serie de muzee din ţară (Craiova, Tg. Jiu ,
Rm. Vîlcea, Bu cureş ti , Piatra eamţ,
Bicaz, Badtu, Tulcea, Histria, Co n s t a nţ a,
Mangalia, Arad, Carei, Oclorheiul Secu-
iesc ş. a.), realizarea unui studiu ele cera-
mi că (Bît ca Doamnei, Răcăt ău) , a unor
reportaje radiodifu zate şi televizate, co n-
vorbirile av ute cu reprezent a nţi de seam rt
a i arheologiei rom â neşti scot în ev id e nţă
caracterul instructiv al a cestei ex pediţii.
Descoperirea aşezării ge to-dacice de
la Alimpeş ti-Gorj, a celor dou rt pun cte
de observatie de la Pia tra Roş ie ş i respec-
tiv Bîtca Doamnei, a m arelui mormînt
de incin e raţie „în trepte" de la Capidava
(sec. II e.n.), a unor monede romane în
Cetatea de Vest de la Troesmi s (Turcoaia),
precum şi a unui „depozit" de vase ş i
fragmente ceramice geto-dacice şi gre-
Ce rce tă r i a rheologice
la Troes mi s (Turcoaia),
jud . Tulcea
ceş ti (d in import) la Piscul Cră s a nilor,
poate fi so cotită o co ntri b uţie adu să
arheologiei noastre, chiar dacă aceste
rea li zăr i sînt modeste ş i vin din partea
unor co pii care au hotărît să aducă o
mică ofrand ă pe altarul ş tiin ţei, prin
cutezanta si n ă zuinte l e lor. P entru aceasta,
în să , ei 'tr~buie să' capete în mod stimu-
lativ accepţ iun e a solidar[t a celor care le
dirij eaz[t activitatea.
În afara cercetăr ii ş tiinţifi ce în dome-
niul arheologiei, membrii e xp e diţi e i au
m a i d es f ăş urat şi o activitat e practic ă ,
apli ca tiv ă. Întocmirea h ă rţilor şi a pla-
nurilor topografice, a sc hiţ elor ele profil,
participarea dire ctă la săpăturile arheo-
logice, sortarea materialelor recoltate în
timpul ce r ce t ărilor de suprafaţă (cu asen-
timentul co nduc ă to rilor de şa ntie r), orga-
nizarea unei e xpoziţii muzeistice, a unor
panouri de popularizare, precum şi rea-
lizarea unor film e documentare sînt o
dovad ă e locv e nt ă în acest sens. În majo-
rita tea lor materialele realizate cu oca-
zia ex p e diţi e i constituie un bogat ş i valo-
ros fond de mijloace didactice, deo ebit
de utile în predarea istoriei anti ce a Rom â-
niei (albume, panouri, diapozitive color,
filme, benzi m agneti ce, m ateriale a rheo-
logice, numism atice etc.) .
R ezultatele ob tinute de membrii celor
trei echipa je ş i ap;ecierea ele care se bucură
au făc ut ca la Concursul republican al
expediţiilor pionie reş ti, e diţia 197 7, să
21
primcasc{t „Diploma ele onoare" la tro-
feul „Scutul dacic", iar în anul 1978,
„Premiul special al juriului" pentru cca
mai rcu~iUt expediţie cu caracter ~tiin­
ţific, prcmin acordat de redacţia ziarului
„Scîntcia".
\krgînd mereu pe linia succeselor,
expediţia „l'c urmele dacilor" s-a înscris
cn noi ~i ,·aloroasc acţiuni apreciate pc
plan judeţean ~i republican. Ca o încunu-
nare a rcaliârilor sale, expediţiei „ Pc
urmdc dacilor" i s-a decernat în anul
1980 marele trofeu „ Busola de Aur"
(în faza prcliminar{t), iar unul din mcm-
l>rii expediţiei a fost distins cu menţiune
repu blican;"t la olimpiada de istoric, sin-
gura de acest fel obţinuUt la niYClul
şcolilor generale din judeţul Dolj.
Cca mai marc realizare a constituit-o
îns{t obtinerca de dtrc doi membri ai
expediţi~i a unor prestigioase premii la
Sesiunea stiintifidt national{t a elevi-
lor, care ~-a clcsfrtşurat anul acesta la
Craio\'a (premiul I în cadrul Secţiei de
ştiinţe pedagogice şi psihologice şi pre-
miul III la Secţia de ştiinţe istorice).
Expediţia arheologid, prin scopul
propus, prin activitatea desfăşurată
si rezultatele obtinutc, constituie una
din formele ele ~ctivitatc extrascolară,
cu valenţe multiple pc linia cc'rcctării
ştiinţifice, activiUtţii practice şi educa-
ţiei patriotice a elevilor.
Pc plan educati,·, elevii s-au obişnuit
cu ,·iaţa şi munca în comun pe o cluraUt
mai lung{t ele timp, au îm·{tţat s{1 lucreze
ordonat pc şantierul arheologic, s{1 mînu-
iasd bine uneltele specifice arheologilor
(~pacln, măturid etc.), sr1 fad totul
pentru autoservire pcrsonalft şi colectiv{t,
sft se respecte şi să se ajute reciproc, s{t
împ{trt{tşcasdt bucuria succeselor, dar
si amftrftciunca nercusitci. Fiind supusi
i'inui program ele mi{ncă fizică în a~r
lilJcr, ele multe ori întîmpinîncl o serie
ele dificult;1ţi clatoriUt asperităţilor vre-
mii şi a drumurilor parcurse, suportîncl
efortul ascensiunilor, setea si oboseala,
clc,·ii şi-au călit organismul, 'şi-au sporit
capacitatea de efort.
Rezultatele muncii ele pe şantierele
arheologice le-au trezit interesul şi pasiu-
nea pentru studiul istoriei cît şi pentru
ramura arheologiei. Surpriza oferită de
22
fiecare brazd{t întoarsă cu lopata le-a
stîrnit curiozitatea, le-a mftrit emoţia
descoperirii necunoscutului, le-a stimulat
dorinta ele a contribui la reconstituirea
epocii", la cnnoa~tcrca u11l'i lumi de mult
apuse, ale c{trci ,·estigi i rnnfirm{t cxisten ţa
milenar;\ a poporului pc teritoriul patriei
noastre ~i care prin pricepere ~i str;\clanii
a împins la \Temea ci omenirea cu un pas
înainte pc drumul progresului pîn{t la
coordonatele ele asL"'tzi.
„Redescoperirea" ele cfttre elevi a
cctrtţilor daco-getice clin itinerariilc expe-
diţiei arheologice a constituit o confir-
mare concreUt a cunostin telor teoretice
transmise în cadrul l~cţiilor de istoric
dcsf{tsuratc la clas{t, în leg{ttur{t cu orga-
nizar~a politico-militar{t a dacilor - do-
vadă a unei tehnici avansate - care
dau originalitate şi grandoare, o izbutită
dăltuire în timp pe care civilizaţia antidt
ne-a păstrat-o cu grijă, în tezaurul său
inestimabil.
Sub aspect formati,· activitatea de
informare desf{tşurată în cadrul expe-
diţiei se îmbin{1 organic cu dezvoltarea
unor profunde sentimente patriotice. Pe
tot parcursul itinerariilor străbătute, am
căutat - acolo unde ni s-a oferit cadrul
propice - s{t supunem unui larg comen-
tariu importanţa istorică a obiecti,·elor
arheologice cercetate. Au fost adev{1rate
lecţii de istorie, acolo, pe locul unde
s-au desfrtsurat evenimentele istorice, aco-
lo unele ~trfunosii nostri au dat dovezi
de nepieritoare 'viteji~, acolo unde ci,·i-
lizaţia gcto-dacid s-a împletit cu cea
romanft şi unde poporul român îşi are
obîrşia, lîngă altarul dragostei de patrie
şi ele popor, înscrisă în piatrft şi transmisă
din generaţie în generaţie, peste secole,
celor de azi.
NOTE
1 ='!icolac Ceauşescu, Cuvîntare la consfâtuirca
cadrelor didactice care predau ştiinţele sociale Îll
ÎllvilţămÎJZtul superior, JO noiembrie 1972, în Româ-
nia pe dmmul construirii societăţii socialiste multi-
lateral de=voltatr, ,·ol. 7, Editura politică, Bucu-
reşti, 197 3, p. 832.
2
Gal Teodor, Valorificarea instructiv-educativă
a clementelor de istorie locală, Editura didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1967, p. 215.
3
Miron Ionescu, Clasic şi modern în orgaui=a-
rea lecţiei, Editura Dacia, Cluj, 1972, p. 57, 76,
79, 102.
Receptarea artei moderne şi contemporane
de către publicul de muzeu
- - - - - - - - - - - - - - - - - Dr. STROE MARCUS, MARCELA SĂNDULESCU
constatări. care
A ceste
urmă au determinat o
cu am în
cercetare de
marc anvergură la Toronto (Canada), în
conexiune cu propriile noastre observaţii
în cadrul lectoratului de artă pentru eleYi
privind dificultăţile ivite în înţelegerea
artei contemporane, au generat o cerce-
tare pluridisciplinară, dupr1 un model
propriu, realizată în colaborare cu Insti-
tutul de cercetări psihologice al Aca-
demiei R. S. România.
într-o primă etapă, această cercetare,
care a folosit aplicarea unor probe de
investigaţie a atitudinii artistice, a unor
teste de imaginaţie şi a unor chestionare
de personalitate şi socio-culturale, a con-
firmat i potezcle iniţiale şi an urne:
a/ în procesul de înţelegere şi apre-
ciere a picturii contemporane, decodarea
mesajului artistic se realizează cu pre-
d1dere pe cale asociativ-imaginativă;
b/ atitudinea publicului faţă de pic-
tura contemporană este condiţionatr1 atît
de factorii de personalitate, cît şi de
aceia cu caracter socio-cultural (culturr1
generală, artistică, antecedente famili-
ale, condiţii de mediu). Aceşti factori,
corelaţi cu capacitatea imaginativă şi
cu obisnuinta actionează simultan - în
mod priorit~; sati. compensatoriu - dar
cu acelaşi efect educativ;
c/ formarea atitudinii publicului faţă
de pictura contcmporan[1 este, deci, o
problemă de educaţie, cunoaşterea şi
mfluentarea orientării sale căpătînd o
import~nţă socială majorr1 pentru insti-
tuţiile muzeale.
I ntr-o a doua etapă a ccrcet[irii, a
cărei prezentare face obiectul comuni-
cării de fată s-a investigat cu precădere
felul în ca~e' se modifică ponderea unor
criterii de apreciere estetid1 impuse de
noi, în funcţie de noutatea pe care o
rcprezinU1 pictura contcmporanr1 faţă
de cea tradiţionalrt, pentru publicul nea-
vizat. S-a urmărit, totodată, rolul facto-
rului de prestigiu în relaţia dintre apre-
cierea estetică şi noutatea stimulilor
artistici. Cercetarea s-a efectuat pe un
grup de 50 subiecţi. iar unele experimente
de control au fost aplicate pc încă 22
subiecţi. Ea s-a bazat pe un model expe-
rimental original avînd ca principiu meto-
dologic aplicarea analizei cantitative, prin-
tr-un sistem de evaluare scalat.
În esenţă, modelul experimental apli-
cat a fost următorul: se prezentau subiec-
ţilor, succesiv, pc un ecran, în condiţii
de semiobscuritate, 8 diapozitive-repro-
duceri după portrete, dintre care patru
realizate în modalităti traditionale de
expresie, iar celelalte p atru înt~-un limbaj
0
plastic contemporan. Portretele selec-
ţionate au fost: a/ în prima categorie:
1. Gh. Tattarescu, Protopopul Iancu
I conomu; 2. A. Gros, Portretul lui
Xapoleon; 3. N. Grigorescu, Ţărancii
din Muscel; 4.. Ingres, Portretul D-rei
Riviere; b/ în a doua categoric: 1. H.
:Matisse, Portretul cit dungă verde; 2. V.
Brauner,Luminăşiumbră;3. P. Picasso,
Ambroise Vollard; 4. L. Macovei, Scri-
soarea. Pentru fiecare diapozitiv, pre-
zentat timp de 2 minute, subiectul tre-
buia să răspundă la un chestionar de
atitudini realizat după principiul meto-
dologic aplicat de Osgwood în studiul
asupra diferenţiatorului semantic, chesti-
onar ce cuprindea 6 scări metrice, fie-
care avînd cîte 5 intervale:
criteriul de A. foarte frumcs, frumos,
calitate neutru, urît, foarte urît
B. f. interesant, interesant,
neutru, neinteresant, f.
neinteresant

criteriul for- C. f. accesibil, accesibil, neu-
ţei ~e per- D. tru, greoi, f. greoi
suas1une f. relaxa nt , relaxant, neu-
tru, obositor, f. obosi-
tor,
criteriul ac- E. f. evo ca tor , C\·ocator ,
t ivismului neutru, indifere nt , f.
psih ologic ind iferent
F. f. atractiv, at ract iv, neu-
tru, monot · n, f. m onoton
ubiectul sublini a dimensiunea care
i se părea cea m ai adecvată pentru a
caracteriza imaginea pe care o privea în
acel m oment, astfel încît, la încheierea
timpulu i d e prezentare erau operate 6
sublini eri, cîtc un a pc fi ecare sca ră de
apreciere. Fiecare poziţ i e dintr-o scarrt
avea o co t ă (d e la + 2 la - 2), aprecie-
rea globalrt putînd vari a, pentru fi ecare
imagin e de la + 12 la - 12.
Primul aspect care ne intcrc a se
referea la aprecierea globa lft compara-
tiv ă a celo r dou ă tipuri de im agine.
Di s tribuţi a i e rarhi că a aprecierilor a
fost urmă toarea : l. Grigorescu (media
9,3), 2. Gros (7,7), 3. Ingres (6,8), 4.
Macovei (4), 5. Tattarescu (3,8) , 6. Brauner
(3,3), 7. Matisse (1,9), 8. Picasso (0, 1),
24
ceea ce înseamnă că aprecierea globală
a t ablourilor realizate în mani e ră tra-
diţională atinge co t e semnifi cativ mai
mari decît aceea obtinută d e tablourile
realizate în m anieră' mod~ rnă . D atele
prezentate a u arătat că numai primele
trei tablouri din ord inea i e rarhică ( Grigo-
rescu, Gros, Ingres) ating nivelul un ei
aprecieri pozitive ferme (peste + 6).
Ne-am explicat acest e rezultate prin
faptul că publicul neavizat sau în curs
de initiere se atasea ză mai curînd fată
de sti~uli cu car~ e t e mai familiari z~t
şi . nu dispune de crit erii nu a nţat e d e
apreciere. S-a constatat, de asem enea,
că nout atea pe care o impli că imagin ile
moderne influ enţează aprecierea, red u-
cînd difere nţa faţă de imaginile tradi-
ţ i onale în ceea ce priveşt e criterii le B.
ş i F., adică gradul de interes şi atrac-
tie. Rezult ă, asadar, că stimulii cu care
~ub i ectul este' mai familiarizat deter-
mină aprecieri la niv el m ediu ş i m axim
mai ales la i tem ii „frumos" ş i „accesibil" ,
iar stimulii cu un anumit grad de nou-
tat e d e t e rmin ă aprecieri la ni\·el neutru ,
cu exce pţia itemului „ interesant" . Pic-
turile contemporane nu s timulează la
publicul nea vizat pl ăcerea es t e ti că p en-
t ru că noutatea lor s tili s tică se corobo-
rează cu „ socu l d e necunoastere" . Publi-
cul este do'rn ic să cunoască 'noile modali-
tăţi d e c r e aţ ie a rtistică, dar lipsa unor
c unoş tinţ e priv in d utilizarea crit eriilor
d e apreciere, ca şi slaba c unoaş t e re a
limbajului plast ic, îl o ri e nt ează m ai curînd
că tre tablouri le cu care est e obisnuit.
Se presupun e, d eci, că educaţia est~t i că,
cultura plast i că pot influ e n ţa în bun ă
m ăs ur ă aprecierea.
Procesul de edu caţ i e est e tic ă se impun e
cu atît m a i mult cu cît în aprecierea p ic-
t urii de căt re marele public pot inten ·en i
criterii total arbitrare, cum ar fi crite-
riul de autoritate. D e aceea, experimen-
t ele noast re au urm ă rit în con ti nu are
m ~tsur a în cq.re aprecierea operei est e
modifi cată în urma introducerii argu-
m entelor de autorit ate, la un publi c
neavizat sau în curs de instruire. În
acest scop, unui număr d e SO s ub i ecţ i ,
i s-a apli cat m odelul experimental folo-
sit în mod curent , iar unui alt lot de
22 subi ec ţ i , de aceeaş i vîrs tă ş i grad de
cultură arti stic ă i s-a aplicat modelul
experim ental modificat , indicîndu-se . la
patru dintre tablourile prezentate ş i
numele pictorilor ~ Gri gor escu, Ligia
Macovei, Matisse, Picasso) . -au ales
aceste lu c ră ri deoarece, în manifestarea
aprecierilor de că tr e lotul mare de subi-
ecţi, lucrarea- lui Grigor.escu se afla pe
primul loc, aceea a Ligiei Macovei pe
un loc mijlociu , iar cele ale lui Matisse
şi Picasso se aflau pe ultimele locuri,
la mare di stant ă fat ă de restul tablou-
rilor. S-a obser'vat ~ă. în cazul tuturor
tablourilor la care s-a anuntat numele
autorului, s-a produ s o creşte~e a scoru-
rilor de apreciere se ns ibil ă. Totu şi , deş i
criteriul de autoritate a influentat cota-
rea, aprecierea s-a menţinut rr{ai mare
pentru tablourile tradiţional e decît pen-
tru cele contemporane, relaţia de deter-
minare con s tat a t ă anterior între parti cu-
laritătile colative ale stimulului (adi că
raportul, între noutate ş i familiaritat e)
ş i aprecierea operei ră mînînd int ac t ă.
R ezultatele ce r ce t ă rilor efect uat e ne-au
prilejuit surprinderea unor concluzii t eo-
retice ş i aplicati ve pe care le vom rezum a
în cele ce urm ea z ~t:
I/ S-a constatat că , la publicul nea-
vizat sau în curs de instruire, aprec ie-
rile globale sînt m a i favorabile t ablou-
rilor realizat e· în mani e ră tradiţion a lă
decît celor realizate într-o modalitate
cont emporan ă. În timp ce primele .con-
stituie un mod obi şnuit de expresie
arti stid t, continînd informatii u sor recog_:;.
noscibile, pă~trîndu-şi forţ~ d~ . persua-
siune, operele din a doua· categori c Te'pre-·
zint ă pentru public o noutate, soli citînd
un efort de înţel ege r e . F aptul d publicul
nea vizat nu respinge pi ctura cont empo-
ran ă, ci mai curînd o trateazrt cu oarecare
reze rvă , apreciind în schimb deo ebit de
favorabil pictura d e v e nită tradiţională ,
ne îndrepUţeşt e să afirmăm că ni ci prima
categorie de stimulare nu reprezintrt uri
grad absolut de nouta't e, care ar înd epărta
publi cul ş i nici cea de a doua categorie
nu constituie un grad absolut de familia-
ritate care ar avea acelaş i efect.
2/ Cons tatăm, de asemenea, faptul că
cele dou ă categorii de tablouri folosit e .
ca stimuli condiţion e ază diferit ponde-
rea crit eriilor de apreciere. În timp ce
pentru tablour i e realizat e în mani e r ă
traditională toat e criteriile modelului no -
tru e~perimental au cam aceeaşi pondere,
pentru tablour : e realizate în modalit ă ţi
contemporane num a i criteriul „intere-
sant" cap ă t ă o pondere ridicat ă , restul
a vînd cote cc se g rupe ază în jurul celei
neutre. Aceasta ne-a dus la concluzia
potrivit căr e i a , la publicul neavizat sau
în curs de instruire, ex i s t ă o rela tie de
determinare între parti c ularităţil e' cola-
tive (nouta te - familiaritat e) ale stimu-
lului ş i criteriile de apreciere a operei,
relaţi e ce con st ă în faptul că , la un stimul
25
artistic cu care publicul est e m ai ob i şnuit ,
ponderea interesului şi aceea a plă­
cerii est etice cresc linear (adică în aceeaşi
măsur ă) , în timp ce la un stimul artistic
cu un anumit grad d e noutate, creş t e
notabil numai ponderea interesului .
Educaţia es te tică trebuie con cepută ,
aşadar, atît ca o acţiune d e ob iş nuire a
publicului cu limbajul plastic, cît ş i ca
o explicare, p e baza criteriilor propuse,
a valen telor estetice asociativ-ratio nale
şi efecti~e ale operei contempor~ne d e
autenti că valoare. D ealtfel, raportîn-
du-ne la criteriil e de apreciere folosite
d e cercetarea noastră, putem constata
că exi stă suficiente argumente care atestă
mutabile intervenite în sfera unor con-
cepte' est etice în perioada contempo-
rană şi pe care p ubli cul trebuie să le
cuno ască. D e asemenea, caracterul evo-
cator al imaginii plastice nu mai impli că
în mod necesar raportarea la un subiect
lit erar sau filozofic, ci, mai ales r elatio-
narea cu subsist em e est etice cont empo-
rane cotidiene (mediul ambi ant). Înţ e­
l egerea acestui aspect permite transfe-
ruri asociat ive care' pot facilita apropie-
rea publicului larg d e arta co ntempo-
rană . Educaţia ar ti s tic ă impli că, d eci,
nu numa i găs irea unor mijloace dintre
cele m ai efi ciente pentru realizarea unu i
contact constant al publicului cu valo-
rile artei co ntemporane, ci, m ai ales,
un fenomen de co nş ti e nti zare, de instru-
ire prin care să se clarifi ce m esajul comu-
nicat de pictor. Înţelege rea ar t ei contem-
porane presupune o mai m are implicare
din partea publicului, deoarece privi-
torul trebuie să facă un efort d e întele-
gere, de imaginare şi evocare, d e tra~sfer
al unor subsistem e estetice din viata
co tidi ană în sist emul est etic major ca~e
est e arta . Dacă, din punct d e vedere al
activismului psihologic, efortul publicu-
lui de art ă creş te , d ecodarea limbajului
plastic specific d evine în zilele noastre
mai s implă , pictorul expunînd de obicei
cu claritate structura morfologi că a lu c r ă­
rii. Se pune în cazul acesta întrebarea
dacă nu cumva educatia arti s ti că a
publicului ar trebui să Înceapă cu arta
cont empor a n ă, în car e modul d e folosire
a elem entelor limbajului plastic apare
cu claritate şi , abia într-o a doua et apă,
să se studieze arta devenită traditională,
în care limbaj ul specific est e d e' multe
ori subsumat m esajului extraest etic. Din
p erspectivă psihologi că, solu ţia apare d eo-
sebit de difi cilă, dat fiind că o educatie
pertinentă trebuie să obţină adeziun~a
publicului. Or, un public încă refractar
artei contemporane nu va accepta d ecît
cu greu să r e nunţ e la r egăs ir ea în opera
d e art ă a unor elem ent e acred it ate d e
cîteva secole. Se ajunge astfel la conclu-
zia că apropierea marelui publi c d e arta
co nt e mporană se poat e realiza printr-o
îmbinare m e tod i că a descifră rii d iferi-
t elor mod ali tăţ i de expresie plasti că,
într-un d em ers care să se axeze pe cap a-
citatea imag inativ- asoci at i vă. a privito-
rului , oferindu-i posibilitat ea, în felul
acesta , să r el aţ ion e ze , aşa cum s-a mai
spus, arta cu subsistemele estetice ale
vi e ţ ii cotidiene.
!ID istoria muzeografiei
Pictorul M. H. MAXY, muzeograf
urnit director al ~Iuzeului
ele arU
N al l{epublicii Socialiste România
în noiembrie la numai doi ani de
1950,
la înfiinţarea acestuia, l\L H. :\Iaxy s-a
angajat clin primul moment ca, alături
de mai YÎrstnicii şi experimentaţii s;ti
principali colaboratori, acad. prof. G.
Oprescu şi pictorul ?llarius Bunescu,
dou'.1 marcante pcrsonaliU1ţi ale muzeo-
grafici romftncşti - primul fost director
al ?IIuzeului Toma Stelian (1930--1948),
secundul, al :\Iuzcului Simu ( 1920 - 1948)
şi al Casei Simu (1937 1948) - - s;1 rea-
lizeze un muzeu capabil s;1 contribuie
cu maximum ele eficienţ;1 la educarea
patriotică şi artistic;1 a poporului nostru.
Deoarece expoziţia permanenU1 a Gale-
riei naţionale fusese inaugurată în luna
mai, printr-o expunere muzeografid1 exi-
gentă, respectînd principiul istoric şi
prezentînd arta româneasd din secolele
XIX-XX, prin intermediul celor mai
importanţi pictori şi sculptori, iar Gale-
ria ele artă uni\'ersală, cuprinzînd opere
de artişti străini din Europa (sec. XIII-
XX), se afla într-un stadiu final de orga-
nizare, şi urma s;1 se deschidă în curînd
li
(iunie 1951), atenţia lui :\I. H. :\Iaxv
s-a concentrat îndeosebi, în primii sii
ani ele directorat, pc ele o parte asupra
impulsion;1rii acti\·iUtţii instituţiei prin
iniţierea în cadrul ci a tot mai numeroase
manifest;tri plastice şi acţiuni ele propa-
gand;1 în \Tclerea stabilirii unui contact
mai direct şi mai constant cu publicul,
iar pc <le alU1 parte a militat, cu mult;t
ardoare si pcrscycrenU, pentru înfiinta-
0
rca unui' atelier ele re staurare a pictu'rii
în ulei.
Prestigiul s;m ca artist ele avangar<lrt,
bogata sa cxperienţ;1 organizatorid, do-
bînclită printre altele ca director artistic
al Academiei moderne de arte clccora-
tiYc, ca director proprietar al unui stu-
dio artistic şi ca secretar al secţiei de pic-
tur;t a Cniunii sindicatelor scriitorilor,
arti~tilor plastici şi ziariştilor, i-au per-
mis s;1 realizeze, chiar în primii cinci
ani de directorat, mobilizîndu-şi în
special colaboratorii mai tineri şi cu
mai puţinr1 cxpericnţ;1, peste 70 ele expo-
ziţii, unele de mare prestigiu şi cu ecou
în public, care au făcut cunoscutr1 perso-
nalitatea unor artişti români sau arta
27

s tr ă in ă d in pat rimoniul mu ze ului. C i tăm
d in prima categori e ex p oz i ţ iil e Ion :Vegu-
lici ( 19 5 1), C. D. R osenthal ( 195 1), Barbu
I scovescu ( 19 54), I on Georgescu ( 1954),
Octav Băncilă ( 1954 ), ia r din a doua cat e-
gorie H onore Daumier şi contem poranii
săi, Grafica italiană ( 1954 ), Gravura fran -
ceză din p erioada 7820- 7920 ( 1950),
Goy a grafician ( 19 55) ş.a . To t o d a t ă, la
iniţi ati va sa , au fost orga ni za te ex pozi-
ţ ii de m a i mi că amploa re în fa brici ş i
inst ituţii din capit a l ă ş i în cîteva s t aţ iuni
balneoclima teri ce din ţa ră.
Cea de-a do ua direc ti e a act i v it ă tii
mu zeale în care M. H. ~Îaxy ,i-a co n ce ~ ­
tra t puterea de mun că la acea vreme a
const a t în rezolvarea problemelor de
co nserva re ,i restaura re a pat rimoniului
arti sti c, reu ind să determin e l\liniste-
rul Culturii 'nu num a i să aprobe înfiin-
ţa rea unui atelier de resta urare p i ct ur ă,
dar ş i ca aces ta să fi e îndrum at timp de
doi ani de că t re un specialist de pes te
hot are, A. A. F eodorov, resta urator
prin cipal al Atelierului ce n tral de rest a-
u rare de la Moscova.
În a doua pa rte a dece niului al şaselea
preocuparea lui Maxy se îndrepta spre
î nfiin ţa rea unui serviciu speciali za t în
organi zarea de expoz i ţ ii , sp re extinderea
28
l\ f. H . Max y în expo-
ziţia perso na l ă ( 1 93~)
a telierului de restaurare prin înfiin ţa re a
ele no i sectoare (grafi că, cerami că), d ar ,
m a i ales, asupra am e n aj ării sp a ţiului.
des tin at să ad ăpos t ească t ezaurul de
a rt ă fe ud a l ă rom â n ească, preocupare în so-
ţit ă d e numeroase demersuri pentru a
primi ş i ex tind e sp a ţiul muzeului ş i în
aripa d rea pt ă a cl ădirii , aş a-numit a
„ aripa Ateneului", rămasă la ro ş u dup ă
cel de-al doilea războ i mondial, şi und e
se preco ni za am enajarea d e depozite, să li.
de e xpoz i ţ ii t emporare, săli de conferinţ e
et c.
In augurarea e xp o ziţie i de baz ă a sec-
tiei de a rt ă f e ud al ă a constituit un alt
~venime nt major în activitatea muzeu-
lui , întrucît colaborarea între director
ş i şeful sec ţi e i , Th eodora Voinescu, fo st
director al Muze ului de art ă popul a ră
ş i de a rt ă f e ud al ă ( 1950- 1955), a av ut
drept rezulta t un a dintre cele mai sp ec t a-
culoase preze nt ări muzeografi ce din ţ ara
n oas tr ă, o re u ş it ă d e o se bit ă chiar pe plan
mondial.
Obiectele de art ă erau extrem de bine
e viden ţ i a te, fi ecare în pa rte şi pe ansam-
bluri, obţinîndu -se pot enţare a la m ax imum.
a tît a valorii arti stice a exponat elor, cît
si a evolutiei si semnifi catiei istorice a
J I I 1
artei fe ud ale pe t eritoriul patriei noastre _

:\I. H. :\Iaxy în expoz i ţ i a p e rsona l ă
tor i ţa ?-lil i ţa Petra şc u
Folosirea judi ci oasă ş i ex trem de sa vant
pl asa t ă a m a t erialelor a jut ă t oa r e între-
buinţate :_ vitrine, socl uri , panouri et c.
- ş i o ilumin are bine reg i zată creau un
cadru de somptuozitate şi solemnitate
au li că, ceea ce scot ea mult în ev ide nţ ă
valoarea in es timabil ă a obiectelor de
artă, m ă i es tria m eş t e rilor. O atare reu-
şit rt a mobilizat toate forţel e muzeului
în jurul directorului, care d eşi în prag
de pensie, a dorit să-ş i încoroneze cariera
prin· realizarea visului tuturor muzeogra-
filor, acela de a organiza un mu ze u
reprezentativ. Prilejul s-a ivit în 19 58,
cînd „aripa Ateneului " a Palatului R epu-
bli cii , aflată la roş u , a fo st destinatrt
să adăpo s t e a sdt un muzeu ele a rt ă con-
form ce rinţ elor muzeograf iei contempo-
ran e. Astfel crt, în anii 1959 - 1961
M. H . l\ [axy a reu ,it cu puterea lui ele
mun di (era toată ziua pe şa nti e r), cu
tactul si experienta lui , să-s i mobili zeze
tot pe r~o nalul mu~eului - c~lec ti vui şti ­
in tifi c si cel admini stra ti,· - si srt-i clcc-
tri.zezc 'e nergiile, pentru a se' reali za un
muzeu de tali e int e rn aţ i o n a l rt. Tot greul
discuţii lor pentru obţ in e rea fonduri lor
nece are, cu arhitecţii ş i inginerii co nstru c-
to ri pentru amenaj a rea ş i fini sarea cl ă­
dirii la parametrii id eali ce ruţi de mu zeo-
grafic - în co ndiţiil e dat e - l-a du s a-
proape în exclu ivitatc Maxy. Şe fii de
secţ ii l-au secondat îndeaproape în cadrul
şe dinţ e l or de lu cru, venind cu sugestii
pertinente ş i pro curînd cu maximum de
urge n ţă materialul do cumcn ta r necesar
pînă la mici amă nunt e spre a se impune
punctul de Yedere al muzeului faţrt de
constructori . R estul mu zeografilor s-au
preocupat de realizarea unor tem a tici
de ex po z iţii perm anente, de depistarea
ş 1 ac hi z iţi ona rea unor opere capitale
în crea tia unor a rtisti , care să du că la
o înţc l ~ge rc m a i l ~rg;'t a fenomenului
artisti c ş i a e , ·o luţi e i lui de-a lungul
timpului.
In a ugurarea muzeului a a \·ut loc în
1962 , si, asa cum s-a rec unoscut si în presa
străin rt ele ' specialitate ş i cum s~au expri-
cu scu lp- m a t de a tunci în coace numerosi ce rce-
t ători ş i muzeografi care ne-a~ v izitat
ţa r a, muze ul se în scrie printre cele m a i
izbînclitc rcali zrtri el e aces t gen din întreaga
lume. Max \· era mîndru de aceste recu-
noastcri ca.re în pa rte i se datorau si se
simţea · ca pa bil să co ndu că mai departe
destinele muzeului , d eş i vîrsta ş i efortu-
rile epui za nte depuse a ni ele zile pentru
rea li zarea lui îi cl rtcl eau dreptul ă se
bu cure de binefacerile p e n s ion ă rii.
A ţinut srt lu creze în continuare în
muzeul cu care se id entifi ca. Dac ă pîn ă
la deschiderea muzeului în noul local
toate eforturile muzeografilor fu seserrt
dirijate de Maxy pentru organizarea
ex poziţiilor de baz ă ale muzeului, de acum
încolo ele sînt îndreptate în special în
dou ă direc ţii: cercetarea patrimoniului
ş i prezentarea lui cît mai grabni crt publi-
cului prin publicaţii ş i ex poziţii. Num e-
roasele co n s ultări ş i discu ţii ale directo-
rului cu muzeografii au dus în primul
29
 rînd la definitivarea st ru cturii orga111-
zatori cc a mu ze ului , cea m a i co respunz ă­
toare acoperirii tuturor sarcini lor ce-i
s t ă teau în faţă ş i , în al doilea rînd , la
o repartiţi e a cadrelor pe sec ţii, în func-
ţ i e de pond erea ş i amploarea sarcinilor
viitoare a acestora.
Dealtfel, munca de cercetare a patri-
moniului nu fu sese ni c i odată abando-
nat ă, ct doar t emporar n eglij ată . D e
aceea ea co nstituia un deziderat m ai
vechi al muzeografilor, neîmplinit pîn ;-t
at un ci plenar din mot ive ob iective, dato-
rate, în parte, preoc upării d e a se realiza
alte obiec tive prioritare, în parte, inex-
peri e n ţe i tinerilor mu zeografi pc acest
t ă rîm în care se cer m a ri eforturi.
R ezultatele s-a u vădit imediat prin
numeroase particip ă ri la sesiuni de comu-
nicări organizate de muzeu sau de Minis-
t erul Culturii , prin apa riţii a proape regu-
late ale Buletinului muzeului, prin publi-
că ri de ghiduri, plia nte ş i m ai ales cata-
loage de ex poziţii. O înţelege re d eose bit ă
a acordat-o ~fax y prczen Utrii artei româ-
n eş ti. R eceptiv, a sprijinit cu simpa ti e ş i a
impulsionat, în anii 1963- 1967, activi- M . H . Maxy în ateli erul lui d e pi ct ură d in
ta t ea Secţ iei d e artă românească mode rn ă cad rul Mu zeului de a rtă a l R. S. R o mâ nia ( 1968)
ş i co nt e mpor a n ă care, îş i propunea ambi-
ţios realizarea unui pla n de lu cru foart e Expoziţil e retrospective ale arti şti­
încărcat. M. H. Maxy a evalu a t im ediat lor româ ni a că ror activitate s-a d es-
import anţa propun eri lor ş i efect ul lor făş urat înd eosebi în perioada interb eli că
b enefi c asupra ac tivit ă tii mu ze ului si ş i a cărnr operă di spe rsat ă în diverse
i toriei artei român eş ti 'şi aproape s-'a col ec ţii particulare era puţin cunoscut ă,
id entificat cu eforturil e acesto ra. 1n 1964 la ade vărata ei valoare, de către public
a apărut la E ditura Meridiane, ghidul ş i spec i ali ş ti - Nicolae Tonitza ( 1963),
Galeriei naţionale, rod al co l aboră rii din- Francisc Şirato (1965), Nicolae Dărăscu
tre unii muzeografi a i secţ i e i ,i Ion Frun- (1967), I on Theodorescit Sion, Theodor
ze tti de la In titutul de istoria artei, carte Pallady (1974), nu numai că au relevat
ca re precede mult apreciatu l volum Arta c reaţ ia în ansamblu a acestora ş i aportul
românească în 1007 imagini, editat d e lor la mi şca r ea artistică român ească, dar
aceeaş i editură , apo i în 1967, unul al a u stat ş i la baza apar i ţ i e i unor monografii
întregului muzeu, tipărit pe co nt propriu. ş i albume despre aceş ti art i ş ti şi au creat
D ealtfel, d e acu m încolo, cu cîteva excep- un rep er în studierea opere i acestora.
ţii, Muzeul d e artă se va îngriji singur de Cataloagele care le-au în soţit reproducînd
t ipărirea publi ca ţii lor sale, căc i din 1967 toate lu crăril e prezentate avînd tabele
a re un nucleu re d acţ ional în cad rul Sec- cronologice, bibliografice, fotografii docu-
ţi e i de act ivit ăţ i culturale ş i rel aţ ii cu m entare ş i mi ci studii constituie, p e lîngă
publicul. o informare riguroasă, un instrument de

::io

lucru de cea mai mare utilitate pentru
spec ialiş ti.
Dar la începutul anului 1970, în urma
d e clanşării unei boli incurabile, Maxy
şi-a întrerupt brusc activitatea. Dispari-
ţia lui a constituit o m are pierdere pentru
muzeografia noast ră, întrucît se înfăptuise
o v eritabilă o smo ză între el ş i colabora-
torii să i care, datorit ă fecundit ă ţii idei-
lor şi e xperienţ e i sale, puterii de mun că
şi relaţiilor în to ate cercurile artistice, se
puteau realiza plenar. M. H. Maxy entu-
ziasma r epede ş i îşi apropia imediat pro-
p unerile unor actiuni si m anifest ări de
' '
amploare venite din partea colaboratori-
lor. Odat ă ·în suşindu-le , el devenea prin-
cipalul lor executor. Avea un gust ş i un
simţ al echilibrului , „un ochi desăvîrş it "
în prezentarea armo nio asă a ex poziţiilor
care să pun ă în valoare calit ăţile plastice
ale lor , rod al cău t ărilor ş i al e xperie nţei
acumulate de zeci de ani , pe care ţinea să
M. H . Ma xy în l oc uin ţa
lui în a nul 1970.
le împărtăşe ască m etodic colaboratorilor
în timpul mun cii în comun.
Milita în ultima v rem e pentru promo-
varea celor m ai noi t e ndinţ e în a rt ă, pe
care le experimenta în pictura sa şi se
s tr ăduia să o expliciteze colaboratorilor
să i pentru a-i face prozeliţi activi ai aspi-
raţiilor sale. O m are calitate o constituia
sprijinul n e precup e ţit acordat muzeogra-
filor capabili de a-ş i concretiza unele aspi-
r aţ ii m ai greu de dus la îndeplinire f ă r ă o
ex p e ri e nţ ă ca a lui. Astfel, se poa te afirma
că, la în ceputul deceniului al optulea, ac-
t ivitatea muzeului se d esf ăş ura deopotri-
vă în plin ă tort ă cu cele trei directii ale
sale el e bazrt: ' conservare, cerce t~re si
populari zare a p atrimoniului său , şi co~­
stitui a un exemplu po zitiv ş i un etalon
pentru toate muzeele de art ă clin ţară,
majorit a tea fiind ajutate la înfiinţ a re a lor
cu ex p e ri e n ţa muzeografilor el e aici ş i cu
lu c r ă ri din muzeu.
31
v. G. Morţun şi arta
"In vitrinele lilir:1riilor a ap:1rut în anii
trecuţi o carte pri\·ind munca neobo-
sit{1 a celor care, prin pasiunea lor pentru
arUt, cercetau rînd perînd s:tlilc ele cxpozi ţii,
atelierele pictorilor ~i sculptorilor, alcgînd
cu migal:1, selecţionînd lucr:1ri de inspi-
raţie, care s;"t reprezintc ceea cc în înde-
lungata lor cercetare putea fi o l'\·idenU
dovad[1 a progresului lor artistic. Pentru
artisti acesti vizitatori reprezentau o
înn;r;jarc, 'o îndrumare, fiindd mece-
na ţii vieţii artistice se întreceau în colec-
ţionarea operelor de art:'t care s:1 le m{1-
rcasc:1 renumele colecţiilor şi să fie o
cald{1 încurajare pentru creatorii de fru-
mos: pictori, sculptori, caricaturişti.
Dintre colecţionari, unii îşi îmbog:1ţeau
colecţiile personale numai cu lucrări bune,
rcprczcntatiH, alţii-·- şi printre ci se
numara \'. G . .\Iorţun - adunau to~
ceea cc putea s{1 reprezinte munca artis-
tului, cvolutia lui. În acest fel, colectia
V. G . ..\Iorţu~ putea s{1 reprezinte cvoluha
picturii româneşti pentru o anumit:i epodt.
Petre Oprea, atît în articolul din „Re-
vista muzeelor" an I nr. 5, cît şi în „Colcc-
tionari de art:'1 lmcurcstcni" scoate în
~videnţ;1 acti\'itatca ac~stui colecţionar
32
Dr. VASILE M. SASSU
de art:'t lmcurc~tean, care ne-a p:1r:1sit
la o drst:'t cîncl puterea ~i experienţa i-ar
fi îng;-1duit înc:1 ani de munc{1 în lumea
artelor.
Colecţia lui \". G. \Iorţun ajunsl·sc la
apogeu, a~ putea spunl', în preajma pri-
mului r{tzboi mondial, pc cînd locuia în
strada Scaune (Filipescu) şi trei camere
mari a junsescr{1 ncînc{t p{t to arc pcn tru
truda lui ele colecţionar amator ele art:'t.
Gînclul ca munca s{t nu-i fie zadarnidt.
s{1 lase viitorimii truda unui suflet în c[m-
tarca frumosului, l-a n1cut s{t-şi ridice o
cas{1, care s{1-i pcrmit{1 punerea în valoare
a tot ceea cc adunase, şi şi-a ridicat-o
întru totul adaptatr1 scopului în Aleea
Alexandru.
Primul r{1zboi mondial si moartea lui
Y. G . .\Iorţun la 30 iulie 19'19 a rupt firul
ncmii si casa neterminatr1 a trecut din
mîn:1 în' mîn{1 suferind numeroase modifi-
cări. AsU1zi, c1:1dirca ad{1postcştc „Ateneul
Tineretului".
Apariţia în lumea, în problema artelor,
Y. G. l\Iorţun şi·-a f:tcut-o în acelaşi timp
cu pr1trunderea în viaţa politid şi literar{1
a lfomâniei, la „Contemporanul". Expo-
ziţia Irenei Belfiore din Yladaia îi ofcr{1

" '' r
/
I .
„
I
V. G. Morţun - fotogra fi e din anu l 19 11
întîia întîlnire ofici ală, publi că cu arta,
îi d ă posibilitatea. unei ma nifest ări în
acest domeniu. Cu prezentarea expoziţie i
în coloanele „Co ntemporanului", V. G.
Morţun îş i face intrarea în activitatea
devenit ă pasiune, marea atracţie pentru
pi ctură , ce-l va face m ai tîrziu un m are
colecţion ar de art ă , pe care P etre Oprea îl
prezenta atît de frumos odinioară într-un
articol în soţ it de o car i catură a lui Dragoş:
Vasile G. Morţun sau „Cuco nu Vas ili că" ,
ori mai a les „Co nu Vasi lică'',
curn familiar îl popularizau gazetele,
îndeosebi cele umoristice, prin caricaturile
lui I ser şi N . S. P e trescu -Găin ă, era nu
numai unul din fruntaşii vi e ţ ii politice ro-
m ân eş ti de la sfîrşitul secolului al XIX-lea
ş i începutul celui următor, ci, totodat ă,
şi o figur ă m arcantă în lumea artisti că a
vremii sale. El se num ăra printre ani-
matorii mi şcării noast re cultural-artistice,
iar colectia lui de tablouri era fo arte
renumit ă.'
„Pasiunea pentru artă îl sitbjitgase încă
dirt timpul studiilor sale în străinătate -
3 - c. 2708 12
Franţa şi B elgia - ş-a început cu ardoare
sii-ş.i. alcătitiască o colecţie de artă. Despre
ea aflăm prima oară în anul 1892, cînd
V . G. Morţun a cumpărat un tabloit care,
prin subiectul său, a incitat întreaga inte-
lectualitate ta discuţii purtate vehement' '.
Despre tabloul în ~uză vorbeşte H. a-
nielevici („ Amintiri literare din vech ea
mişcare soc i alist ă" , 1870 - 1890 - pag.
384) : „ln teorie marxistă Popescu (St .
Popescit) era slab. De aceea asculta cu
supunere ·ironiile. . . cu privire ta micite
tablouri de natură moartă pe care' el„„ se
amuza să le picteze ca diletant . . . Dar
p este cîţiva ani logicianii . . . amuţiră . ..
cînd „partidul" întreg admira în sala Ate-
neului un tablou cit tendinţă : o halbă de
bere, o pipă şi im „. vorwarts ! ... Iată arta
w tendinţă - adevărata artă! Pictura
noastră !. . . Cismarului Valente cit că­
maşa roşie fără guler, nelipsit ta cursul de
sociologie al tui Coca Dumitrescit. . . îi
c r eştea inima în faţa acestui tabloit care
trîmbiţa idea forite socialiste în nasul bitr-
tăv erzimi·i expoziţiimilor de Ateneit. ..
N ababut part·idutui, V asite M orţim, cum-
pără tabloul ... să fi poftit să nu-l cumpe-
re ! - şi succesul fu desăvîrşit . "
Cu ocazia primului război mondial,
odat ă cu t ezaurul t ă rii, colectia de ta-
blouri V. G. Morţur{, ca şi alt~le, pentru
a fi pusă la adăpos t de invadatorii ger-
m ani , a lua t calea Moscovei, în Rusia
ţari st ă - aliat a no as tră de atunci .
Odat ă cu reluarea raporturilor diplom a-
tice, U.R. S.S. restituie acest tezaur artis-
tic, care este preluat în ţară de Stat prin
Muzeul de art ă , că rui a-i revine sarcina
identifi că rii picturilor din aceas t ă m a re
co le cţ i e de picturi,
Sculpturile din co lec ţia Morţun , sal-
vate de urgia primului război mondial,
în m area lor m ajoritate, a u fost donate
de că tre moş t enitori, Fundaţie i „Ion
I. C. Bră tianu" ş i, prelu a t ă apoi de
Fundaţia „ . B ălcesc u " . P entru respec-
t area dorintei acestui m are colectionar -
V. G. Mor ţun - ar fi de dorit ~a gîndul
lui să fie realizat ş i co lec ţia în totalitatea
ei - picturi şi sculpturi identificate-sr1
se găsească la di spoziţia sp e cialiştilor ş i
a m arelui public în vastele săli ale Muzeu-
lui de artă al R. S. România.
33

V. G. l\forţun - cari cat ură din 19 12 . 11
în calitatea de mini strul lu c răril o r publice
ferate
Î ncheiem, cit ind din cîteva scrisori,
primite de V. G. Morţun de la unii p i ~to~i­
în mai 19 J9, înainte de moartea lui dm
iulie acelasi an 1919. P. Bul găraş:
„ivlult stim~te Domnule nJl orţun, înt foar-
te mâhnit că de sase zile de cînd am deschis
expoziţia mea, '.__ pînă astă-zi încă 1~' am
cinstea vizitării a celui inai bun prieten
al artistilor - al adevăratului cunoscător,
- care' altă, dată vizita expoziţiile cu 2- 3
zile înainte de deschidere. Si doresc vizita
D-stră c1,t atît mai inult, _.:. cu cît ştiu că
nimeni din amatorii mei nit mi-a cunoscut
nevoile şi încurajat „la tirnp" ca D-stră .. .
Nit vă mai spun că am o literare, în această
expoziţie despre care toată lumea spune,
că este ori pentru Dl. 111 orţun, ori pentru
pinacotecâ. .. ln privinţa celor doi-tă,
stampe de „Preziosi" ini-ar
34
,, _
r'
V. G. l\Iorţun - car i catură aflată în patrimo.Jliul
Muzeului de istori e a partid ului comun ist , a m i şcă­
r ii revo lu ţ i o nare ş i democratice din R omâ ni a
pare rău da că n' ar-· intra în minu-
nata D-stră colectie . . . D acă doriţi
a-mi face cinstea vizitârii, cred că sîmbătâ
ar fi ziua pentru cel mai bine cunoscător
prezintă şi . . . încurajator al pictorilor muncitori".
ş i că il or
12 m a i 1919 - Artur Verona: „Scumpe
Conit Vasilică" . . . se re feră la „tabloul
(din balta Dunării cu nitfări ) cumpărat
de D-tala ultimarnea expoziţiela I ndepen-
denţa în mai 7976 . .. "
Eugen Grant într-o scrisoare din Cîrnpu-
lung, d e la 9 iulie 1919 , se re fe ră la un re t
de pl ată pent ru ac hi z i ţ i a m are a nt e ri oară,
fără vreo identificare.
Sculptorul I. Iord ă n esc u , la 22 Aug.
19 l 9, se adresează Corneliei V. G. Mor-
t un în felul urm ător: „Onorată Doamnă,
b-strâ aţi pierdut un soţ iubit, ţara un fiit
încă plin de vigoare şi noi artiştii pe zeul
lor căci zw" se părea cînd intra în,
expozitiile ';ioastre" . . . Scri soarea se referă
la achiziţiile efectuate la expoziţia din
aprilie J 919, cînd „Conu Vasilică Î'mi
reţinuse im cap de bronz, „Florica", mi
cap de ţigancă, zămbind , w basmaua pe
cap, şi două tablouri ale soţiei m ele. seni-
nate : Denise, unul flori galbene şi altitl
albăstrele , amîndoită p e fo nd închis" .
\IEJ opinii - dezbateri
Pentru o teorie unitară în conservare-restaurare.
Principii şi terminologie
rganizarea în ultimii ani a reţelei na-
O ţionale de restaurare prin amplificarea
vechilor nuclee si înfiintarca unor noi
laboratoare face nec~sarft, c~edem, în etapa
actualft, structurarl'a unei „ teorii" a con-
servării-restaurftrii, cu principii şi termi-
nologic unitarl', care sft sintetizeze expe-
rienta si nccl'sitfttilc noastre, în relatil'
cu stadiul actual pc plan mondial. ' consl'rva - - scmnificft acţiunea de a pă­
Trebuie menţionat cft, în cel'a cc pri-
\'l'Ste cele mai importante şcoli strf1ine de
rc;taurarc, elaborarea unor principii şi a
unei terminologii a constituit o preocu-
pare constant:'1 care a dat rezultate con-
tradictorii si foarte adesea contro\Trsatl'.
O teori~ directoare şi o terminologiL·
unitarf1, rrtmîn, însft, nl'cesit:'1ţi de prim
ordin în acti,·itaka de consl'n·are-rcs-
taurare. Consiclcrftm cft în etapa actualft
a scolii rom:rnl'sti de restaurarl' corelarea
pr~puncrilor spccialiştil~r cu l'xi:c~!cnţ{t
si stabilirl'a spl'cificulm conscn·arn-rl's-
taurării la noi sînt dl' marc importanţ{t.
În acest sens, încl'rcftm în cele cc ur-
mcazft sfi avansfun o primă propunere
privind principiile fundamentale şi, î~1
lipsa unui dicţionar dl' termeni ?mologaţ;,
definirea cîtorva dintre tcrmcnn ele baza.
Analiza termenilor de bazr1 ar trebui sit
prcccadă, credem, pc cca asupr'.1: princi-
piilor directoare ale conserv{un-restau-
li
CELLA MANEA
r;"irii, pentru a preciza în prealabil înseşi
noţiunile la care ne raportăm.
Definirea termenilor: „conservare", (în
accepţiunea cca mai largf1 a noţiunii) în
sens de „prezervare" si restaurare" ar
pre su pune, pcn tru înc~p~1't, referirea la
însuşi scn_:;ul filologic acceptat al acestor
termeni. In limba românft, verbul - a
stra în stare originar;\, a păzi (de trans-
formftri). Din fericire, nrhul -- a res-
taura -- în limba romfmft scmnifid nu-
mai refacerea operelor ele arUi şi arhitec-
tură, deci se rder;\ chiar la domeniul care
ne intercseazft. Particularitatea consLT-
,·f1rii bunurilor culturale în raport cu con-
scrvarl'a în gcnl'ral decurge clin înscsi
particularitf1ţilc bunurilor culturale, ast;-
pra cf1~·ora se l'Xcrcitft acţiunea de conser-
vare. I n ca tcgoria bunurilor culturale
supuse conscrvf1rii întîlnim bunuri cu ,·a-
loarc istoricf1 şi documl'ntarf1, bunuri cu
\'aloarl' ştiin ţificft.
Ideea de conscn·are a unui hun cultural
ar a vca aşadar în vl'dl'rc p;\strarl'a neal-
te:au şi. tr<~nsmiterl'a în viitor a ll1l'saju-
lu1 l'stet1c, Istoric, documl'ntar etc. Co11-
scrvarca ar c11j>ri11dc, deci, toate activi/,(-
file avî11d drept scop pâstrarea 11rnltcra/â
a mesajului şi mârturiilor, cu valoare de
bun cultural. În acest sens, conservarea
35
ar cuprinde, atît prezervarea cît şi restau-
rarea, ambele formînd ansamblul de acţi­
uni cu scop de pr1strarc.
În mod curent, se foloseşte, la noi,
„conscr\'arc" atît în sens de „prezervare",
termen care a rămas un neologism înc{1
neintrat în uz, cît şi în sensul cel mai
general de „conservare", aşa cum am
precizat mai sus. Utilizarea aceluiaşi
termen atît pentru domeniul mai rcstrîns
al prczcrv{1rii, cît şi pentru cel cuprinz{1-
tor şi mai general (care îl conţine pc pri-
mul) crccaz;i confuzii. Ar trebui încercată
o definire scparatr1 a conservftrii, pentru
cele douf1 sensuri, iar dad ar fi să simpli-
fidm şi sf1 renunţăm la termenul prea
puţin uzual de „prezervare" atunci ar
urma, dup{1 p{1rerca noastră, sf1 pf1strf1m
termenul de conservare doar în sens de
prezcn·are, rcnunţînd la termenul gene-
ral-unificator. Am putea, deci, defini
conscr\'arca (prezervarea) bunurilor cul-
turale drept disciplina care se ocupf1 cu
studierea cauzelor şi simptomelor deterio-
rării, a factorilor care influen tcază dete-
riorarea şi a modului de prcvc'nire şi sto-
pare a acestora. Altfel spus, conser-
varea (prezervarea), este disciplina care se
ocupâ cu etipatologia, profilaxia şi trata-
mentul de stopare a dcteriorârii bunurilor
culturale.
H.cstaurarea arc drept scop restabilirea
scmnificatiei estetice, istorice, stiintificc
pierdute, ·în scopul pr1strfarii a~csteia şi
transmiterii ci în \·iitor. Restaurarea ar fi
deci definită drept disciplina care se ocu pâ
c11 restabilirea scmn1ficaţici originare a
operei, pierdute! parţial sau cstompatâ de
timp şi consolidarea slr11ct11rii suport.
În sensul definiţiei, consen·area (prc-
zen·arc) îşi propune stabilirea şi pr1strarea
condiţiilor optime de dcp:nitare, valorifi-
care, ambalare şi transp::irt, încît factorii
externi s{1 nu solicite sau s{1 solicite cît mai
puţin posibil materialele conţinute, în ve-
derea mentinerii constante a caracteris-
ticilor fizic~-chimicc şi biologice ale aces-
tora. Conservarea (prczen·are) opereaz{1
asadar cu clcmen te exterioare lucr{1rii si
p~·esupune o activitate continu{t. În cec'a
ce priveşte restaurarea, aceasta este o
activitate ocazional{1, un accident în
viata bunului cultural, cerută de o necesi-
tat~ stringentă (stare de conservare <lefi-
36
citară, procese de deteriorare evolutive,
neccsi tă ti de valorificare). Restaurarea
operează chiar cu materiale cc alcătuiesc
lucrarea, adică cu suportul material al
mesajului şi din acest motiv studiile
estetice, istorice ca şi cele privind materia-
lele constitutive ale lucrării trebuie să fie
apriorice în raport cu operaţia însăşi.
Restaurarea presupune totdeauna două
etape: prima vizează stabilirea imaginii
originare a lucrării, adică mesaj şi morfo-
logie, iar a doua constf1 în suma operaţii­
lor prin care se redobîndeşte unitatea mc-
sa jului originar şi se asigur{1 stabilitatea
materialelor continute. Avînd în vedere
scopul pe care şi-l propun cele două disci-
pline, am putea defini conservarea (în
c\·cntualitatea accepţiunii sensului cel mai
larg al cuvîntului, adid acela care reu-
neşte conservarea ca prezervare şi restau-
rarea), ca fiind ansamblul metodelor şi
mijloacelor, profilactice şi curative, puse
în slujba pâstrârii optime a mesajelor şi
mârturiilor cu valoare culturalii.
Dad definirea conserv{1rii si restaură­
rii constituie înc{1 obiectul ur'ior discutii
prelungite între specialişti, în schim'. b
pentru o serie de alţi termeni preocuparea
a rămas a~eseori întîmplătoare şi necon-
cludentă. In descrierea stării de conser-
vare a bunurilor culturale intervin adesea
expresiile: deteriorare, degradare, alte-
rare. Toti acesti termeni au un sens de-
preciativ', ev~cînd pierderea calităţilor
initiale. Pentru verbul - a deteriora -
ser{sul ar fi a uza, a aduce stricăciuni.
A degrada înscamnf1 în mod curent a
strica. A altera se referă la transformări
chimice dăunf1toare, sub actiunea mediu-
lui înconjurr1tor. '
Adnd în \·cderc d termenul „deterio-
rare" este deja consacrat în vocabularul
ştiinţific prin „biodeteriorare", adi61
pierderea calităţilor datoritr1 unor procese
biologice cc deprcciazf1 materialul, pro-
punem utilizarea termenului „deteriorare"
pentru a semnala pierderea calitrlţilor în
sensul cel mai general, adid independent
de m{1sura în care acest proces deprecia-
tiv se instalează. În ceea ce priveşte
degradarea, termenul ar fi de utilizat,
cven tu al, în cazurile în care se produce o
pierdere mai avansată a caliUtilor.
Pentru alterare, lucrurile par mai si~ple
căci este vorba de o degradare chimică
ireversibilă desf{1şurată în mediul ambiant.
Sînt frecvente confuziile privind spe-
cificarea de către conservatori şi restau-
ratori, de pildf1, în fişa de conservare, a
tipului de deterioare, unii considerînd
deteriorarea după agentul agresiv, iar
alţii dcn~mind deteriorarea după efectul
produs. In realitate, nu agentul şi nici
efectul nu constituie, credem, criteriul
care să denumească tipul de deteriorare.
Aprecierea tipului de deteriorare fizică,
chimică sau biologică trebuie să se fad
în funcţie de procesul care conduce la
deprecierea respectivă. Agenţii agresivi,
ca şi rezultatul deteriorării, nu sînt de-
terminanţi în stabilirea tipului de deterio-
rare. De pildă, o lipsă în materialul su-
port este o deteriorare a cărui tip se de-
tcrminf1 în funcţie de procesul, care prin
mecanismul sfrn, i-a determinat apariţia.
Astfel, dacă materialul suport este hîrtie,
lipsa ar putea proveni datorită uneia din
urm{1toarcle cauze:
- acţiunea unei cerneli acide (agent
chimic, proces chimic, efect fizic)
- suprasolicitarea mecanid1 (agent fizic,
proces fi:ic, efect fizic)
- acţiunea luminii peste limitele ad-
mise de iluminare sau timp (agent fizic,
proces chimic, efect fizic)
- atac biologic de microorganisme sau
insecte (agent biologic, proces biologic,
efect fizic).
Din exemplul arătat reiese. d atît
lumina, un agent fizic, cît şi cerneala
acidr1, un agent chimic, duc la procese
de deteriorare ale moleculei de celulozr1,
deci proces chimic şi deteriorare chimid,
în timp cc prin exercitarea funcţiilor
vitale, microorganismele şi insectele,
agent biologic, produc printr-un proces
biologic, deci deteriorare hiologică, un
efect fizic.
În concluzie, s-ar putea reţine pentru
deteriorare (cu referire la bunuri cultu-
rale): pierderea într-o măsură mai marc sau
mai mică a calităţilor iniţiale ale materia-
lelor constitutive.
Definirea tipului de deteriorare fizică,
chimicf1 sau hiologid se face în raport cu
procesul determinant (respectiv fizic,
chimic sau biologic) prin care arc Joc de-
teriorarea.
Degradare: o deteriorare mai avansată
care a dus la pierderi importante în struc-
tura unui bun cultural.
Alterare: deteriorare de ordin chimic apâ-
rută în relaţia unui bun cultural Cit mediul
ambiant.
În legătură cu principiile restaurftrii
existr1 numeroase şi diverse opinii asupra
drora dezbaterile îndt nu sînt încheiate.
Ar fi dificilă o prezentare exhaustivă a
variatelor propuneri mai vechi şi mai
noi, chiar dacr1 o paralelă comparativă
la încercarea noastră ar fi de interes.
Scopul final al restaur{trii fiind acela de
a păstra, cît mai mult în timp, mărturiile
trecutului concretizate în bunuri cultu-
rale şi transmiterea pe mai departe a
totalitr1ţii şi diversităţii mesajului spiri-
tual ce-l conţin, primul principiu şi cel
mai important, rf1mîne, credem: respec-
tarea concepţiei originale a lucrării asupra
căreia au loc intervenţiile de restaurare.
Din acest prim, cel mai cuprinzf1tor şi
unanim recunoscut principiu, decurg o
seric de consecinţe pe care le vedem logic
subsumate acestuia, spre deosebire de
acei autori care le considcrr1 şi pc acestea
ca principii dc-sine-stritr1toarc.
Consecinţele primului principiu sînt:
- intervenţia se va limita la strictul
necesar;
- intcf\"entia se va executa într-o
manicrr1 discr~t-vizibilft, care sf1-si mărtu­
riseasd prezenţa şi limitele, da~ care s{t
rcîntregeasd imaginea;
- reîntregirea, prin completarea ima-
ginii, se rcalizcaâ numai atunci cînd
cxisU informa ţii precise asu pra strtrii
originare (sau altfel spus: restaurarea se
opreşte acolo unde începe ipoteza) ;
- întregirea, frtrr1 completarea imaginii,
se realizcazr1 prin estomparea discordan-
ţelor apr1rutc în unitatea operei, ca
urmare a accidentului suferit, în scopul
eliminr1rii posihilitrtţii de a se stahili un
dialog <le culoare sau fonnr1 cu zonele
originale.
Este de mentionat cr1 toate cerintde
cc decurg din p~imul principiu al rest~lll­
r{trii suferr1 particularizr1ri în raport cu
genul lurr:'trii, tehnica în care a fost eXL'-
cutatrt şi materialele folosite. De pil<l:'1,
exist;\ maniere diferite de a marca inter-
venţia într-o restaurare de grafid1, la o
37
pictur:i muraltt, la o carte, la o sculpturtt
sau la un \'as arheologic.
Al doilea principiu al rcstaur{trii ar
cerc ca: materialele cu care se intervine
asu pra l 11criiri i sii fie reversibile, stabile
î11timp şi compatibile c11 cele cc alciituiesc
lucrarea, î11 scopul cvitiirii efectelor secun-
dare.
Al treilea principiu al restauriirii ar
trebui, credem, sii pre\'ad;"t ca: toate me-
tod de sii fie testate î nai11tca a plidirii şi
cxpailllL'iltatc într-o mare varietal<' de
situa/ii posibile şi probabile.
Credem c{t delimitarea primului prin-
cipiu de baz{t al restauritrii de consecin-
ţele sale fireşti şi concrete, pc care - cum
am mentionat - - multi autori le enumeră,
ele ascrr{cnea, ca „p~incipii directoare"
este neccsarit şi importanU. Sintetizarea
în acest fel, prin separarea conceptului
<le consecinţe, ca şi accentuarea printr-o
sinteâ clistincti\'{t a celor mai importante
clemente de teorie a restaurării într-un
prim principiu director, ni se pare, chiar
dac{t nu am întîlnit-o încă la alti autori,
sau poate tocmai de aceea, drept o pro-
punere ele luat în seamit la o \'iitoare,
cît mai apropiau, clarificare teoretică
a orienUtrilor fundamentale în restaurare
şi a efectelor metodelor practice de lucru.
De asemenea, introducerea celorlalte
douii principii pri\'incl „ testarea anteri-
oar{t a metodei" si cel referitor la „cunoa-
sterea
, si' ale"crca' materialelor "ni se parc
/:")
a sluji unei mai coerente şi îndrcpUtţite
fundamentiiri stiintifice a modului de a
gîndi şi de a ;eali~a exigenţele unei res-
taurftri calificate, adcc\'atc, eficiente.
Cîteva observaţii privind aprecierea
colecţiilor de plante fosile
IUSTINIAN PETRESCU, VICTOR CĂŢĂNAŞ
ficiile pentru patrimoniul cultural na-
O tional sînt chemate, în sistemul institu-
tiilor cultural-stiintificc, sft contribuie
la rc~olvarca probl~mel~r majore ale idcn-
tifidtrii, cvidcn tei si valorifidtrii bunuri-
lor cu valoare ~rti~tidt, istorică şi stiin-
ţifidt de importanţrt cleoscbitrt. ' niului cultural şi să se ia măsuri pentru
38
Ele corespund, evidenţiază şi înUtrcsc
.lcgftturile profunde care cxisUt, nu numai
între scopul rcstaur{trii şi metodele de
im·estigaţic (fizice, chimice şi liiologicc),
ci şi între concepţia de ansamblu asupra
acestui domeniu de acti,·itatc şi rigoarea
ştiinţifidt, indispensalJil;t oridtrei elabo-
r{tri teoretice, oric{trei metodologii prac-
tice de lucru.
Sinteza obscf\'aţiilor noastre pri,·ind
cîtc\'a aspecte ale teoriei rcstaur{trii,
expuse mai sus, a încercat doar s{t propu-
ni"t structurarea şi definirea unor aspecte
contro\'crsatc încă, în vederea stabilirii
unei concepţii unitare în şcoala româ-
ncasdt de restaurare. Complexitatea pro-
blemelor cu care sîntem confruntaţi,
cerc, avem convingerea, o abordare de
principiu, care s{t deschid{t drumul unor
fructuoase dezbateri şi necesare precizi"tri
pcntrua plicarea, de către toţi specialiştii,
a celor mai bune metode de conservare-
restaurare a patrimoniului cultural
naţional.
Încercarea noastr{t, susccptibil{t de
amclior{tri şi solicitînd desigur confrun-
ti'tri cu toţi specialiştii, se nea debutul
unei acţiuni care prin adîncirea şi ampli-
ficarea problemelor ridicate s{t dud, în
cele din urm{t, la constituirea, pc baze
stiintifice, a unui ansamblu director de
prin~ipii şi a unui dicţionar de termeni
pentru domeniul consef\'ării-rcstaur{trii.
Frir:t clarificarea problemelor teoretice,
dtuUtrilc celor cc îndrum{t şi a celor ce
solu ţioneadt concret problema p[tstrării
şi rcdobîndirii semnificaţiei originale a
bunurilor culturale ar risca ocoluri, si
poate erori, altfel evitabile. '
Aşa clupft cum s-a subliniat în şedinţa
Comitetului Politic Executiv al C. C. al
P.C.R. din 25 decembrie 1979, este ne-
cesar să se continue în ritm sustinut acti-
unea de inventariere si buna ad~inistra~e
a tuturor valorilor ~e aparţin patrimo-
buna lor conscn·arc, \'alorificarc ştiin ti-
fa·;t ~i punerea, în continuare, în circuit~l
puhlic a acestei a\'uţii materiale şi spiri-
tuale a poporului nostru.
.\cti\'itatca de \'alorificarc a colectiilor
din domeniul stiintelor naturii ridicft
problema cunoaŞtcrii unor principii de
care trebuie srt se ţinrt scama în aprecierea
\'aloricrt a ficdrui eşantion. Aprecierea,
de ditre specialişti, a \'alorii reale a colec-
ţiilor muzeale din posesia diferitelor cate-
gorii de deţinrttori sporeşte considerabil
grija pentru asigurarea unor condiţii
optime de conser\'are şi prtstrarc. Iată
pentru cc ne-am propus ca în cele cc ur-
meazrt s{t prezentăm cîtc\'a observaţii
priYind aprecierea colecţiilor de plante
fosile care credem dl ridid probleme spe-
ciale, pentru a \'eni în sprijinul celor care
realizează cYidenta si valorificarea stiin-
ţific?'t a bunurilor ~us~eptibile srt facă parte
din patrimoniul cultural naţional. În
aprecierea \'aloridt a eşantioanelor de pa-
leoflor{t trebuie srt se tinrt scama de mai
multe principii, dintre" care mai impor-
tante ar fi urm?'ttoarele:
I. Raritatea fosilelor vegetale, în general,
iii raport cu fosilele animale (mai ales
nevertebrate).
Se ştie dl resturile de flor?'t fosilrt (am-
prente foliarc, fragmente de lemne, se-
minţe-fructe) sînt mult mai rare dccît
fosilele animale (ne\'ertebrate).
În multe pri\'inţe paleoflora este la fel
de rarft ca si fosilele de \·crtcbrate. De
fapt, tocmai' pornindu-se de la aceste rca-
liUţi de teren, descrierea unei specii noi
în Paleobotanică poate fi f?'tcuU pc baza
unui singur eşantion (frunzrt, lemn etc.)
pc cînd în Paleontologia nevertebratelor
este nevoie de cel puţin trei indi\'izi.
Această raritate a fosilelor vegetale a
făcut ca studii fundamentale de Paleo-
botanică srt apară numai în urmrt cu 150
de ani, pe cînd cele de Paleontologic
animal;i să fie mult mai vechi -de circa
trei secole.
Acest lucru se poate sesiza cu uşurinţ{t
şi la noi în ţară. De exemplu, eladt pri-
mul curs universitar de Paleontologia
nevertebratelor a apărut în 1928 1 , un
altul de Paleobotanică avea să se finali-
zeze după 50 de ani 2 • În fine, un ultim
exemplu: din cele 29 ele numere din seria
,Jfrmorii ale Institutului geologic al
României" doar 5 abordcaz?'t probleme
paleobotanice, iar celelalte sînt con-
~acratc paleontologici animale .
Tangent la acest principiu, s?'t amintim
aici şi un alt aspect.
l:n csantion colectat sau achizitionat
din striiin?'ttate ajunge o \'aloare 'stiin-
ţifidt (şi deci, comcrcialrt), fiind ap;eciat
ca raritate pentru patrimoniul nostru
cultural. \' aloarea lui sporeşte şi mai
mult cînd astfel de tipuri botanice (sau
asemrrnrttoare) lipsesc în paleoflora noa-
stră, respectiv cînd eşantionul nu este
c?mun nici în ţara de provenienţă. Eşan­
tioanele de floră devoniană multi din
reprezentanţii paleofloristici ' pcrm~-car­
boniferi si mezozoici sau chiar unele
mostre d~ floră tcrţiarrt, din aflorimente
din strrtin?'ttate, reprezinU pentru patri-
moniul cultural valori deosebite.
2. Vîrsta formaţiunilor de provenienţă
Este un lucru bine ştiut dl fiecărei ere
sau perioade geologice îi sin t caracreris-
ticc anumite fosile (animale sau vegetale).
)i dacft ne referim la plante, \'Om putea
preciza cft în perioadele geologice stră­
,·cchi numărul lor este, în general, mai
mic decît în perioade mai noi.
Plantele terestre, de exemplu, sînt
semnalate pentru prima datrt pe Terra
în Silurianul superior - Dc\'onianul in-
ferior. l\um{trul aflorimentelor, al indivi-
zilor, cît si \·aria tia lor ca li ta ti v[t rămîne
cu totul ~c<lusft. 'Macroflora Devonianu-
lui de pc întreaga plancUt cc se cunoaşte
în prezent, este aprcciaUt la vreo 25-
30 de tipuri de plante (ierboase si arbus-
tive). )i srt nu uităm d perioada geolo-
gic?'\ respectivă a durat în jur de 55 mili-
oane de ani (comparati,·, reamintim dt
istoria palcontologicrt a omului arc o
vechime în jur de 2-3 milioane ele ani!).
Dacă rămînem tot în cadrul erei paleo-
zoice, putem preciza dt flora tcrestr?'t din
Carboniferul superior avea să fie mult mai
bogaU (raportat?'t la cca din Devonian).
A fost într-atît de luxurianUt încît a fur-
nizat materialul lemnos vegetal cc a stat
la baza formrtrii unor mari z?'tdmintc
ele dlrbuni superiori.
Referindu-ne la plantele terestre, se
poate preciza că şi condiţiile climatice
39
sînt factori cc intervin decisiv alături de
vîrsta formaţiunilor, în rr1spîndirea mai
mult sau mai puţin evidentă a resturilor
vegetale.
laU1 de cc florele Triasicului sînt mult
mai rare, dccît cele din Carboniferul
superior, căci în Triasicul multor regiuni
de pc glob exista o climr1 aridă, pc cînd în
Carboniferul superior era specifid o
climă umedă şi caldr1 (situaţie valabilr1
pentru o bună parte a emisferei nordice).
3. J>o::iţia cronostratigrafică a materia-
lului paleobotanic, Îll contextul inventa-
rului paleofloristic, de ansamblu, al ţării
sau regiunii la care aparţine.
Jude carea valorii unor eşan tioanc de
paleoflorr1 trebuie s{t ţinr1 seama de datele
paleobotanice de ansamblu ale ţ;'trii sau
regiunii paleofloristicc din care provine.
Iatr1 de cc cîtcva csantioanc colectate
dintr-un bazin pal~ofloristic demult
cunoscute au o valoare mai mică în raport
cu altele, unde plantele fosile sînt rari-
sime. Într-o ţarr1 cu bogate zftdminte de
cărbuni (:\larea Britanic, R F. Germania,
Franţa, Belgia, LRS.S. etc.) plantele
fosile din perioada amintitr1 vor fi mult
mai numeroase decît în tări cu formatiuni
carbonifere slali clezrnlt~tc (ca în R~mâ­
nia). Sau, un alt exemplu, un tip floristic
comun într-o anumiUt regiune palcoflo-
ristică, odatr1 rcg;isit într-o alU1 regiune
ca raritate, va deveni, în ultimul caz o
piesă de valoare. Aşa este situaţia de
exemplu, a artropsidului Schizoncura
comun în Gonch·ana, dar rarisim în emi-
sfera borcan.
C n fapt care mcriU relevat aici este
şi eventuala pron·nicnţ{1 a fosilelor din-
tr-un stratotip. Desigur, astfel de cazuri
sînt rare, dar valoarea resturilor fosile
(vegetale) sporeşte considerabil într-o
asemenea situa ţie.
4. Valoarea şt//11(1/icâ.
Acest criteriu dictcaâ în bunii parte
valoarea financiarii a materialului paleo-
botanic, care, în oarecare m{1surii este în
funcţie şi de principiile mai sus enumerate.
Dar acest criteriu este puţin dependent
de criteriile amintite anterior, dad ne refe-
rim la materialele ce-au sen·it drept bazii
de studiu spre începuturile Paleobotani-
cii. Aşa este cazul holotipurilor unor
paleoflorc comune din Carbonifer descrise
40
de autorii secolului trecut. Cu totul altfel
se pune problema la eşantioane de frec-
ventă rarri. Ele sînt de valoare ridicată,
fiind sporadic descrise şi în timpurile
noastre (cînd cerccU1rilc paleobotanice
sînt mult mai numeroase, în raport cu
veacul trecut). Cn lemn de Angiosperme
din formaţiuni prcterţiare este, aproape
Utră excepţie, o raritate de marc valoare
ştiinţifid.
Importanţa ştiinţificf1 a unui eşantion
trebuie evaluată în raport cu alte eşan­
tioane aparţinînd aceleaşi specii, aceluiaşi
gen etc. Indiscutabil, holotipul unei spe-
cii sau gen rarisim în contextul unei re-
giuni, ţ;1ri, continent etc. îşi sporeşte
\'aloarca stiintifică ceea cc implică ime-
diat si ri,dica~ea valorii financiare. ~Iai
mult 'ca oricare criteriu aceasta rf1mîne
la aprecierea specialist ului care l-a des-
cris sau a unui paleobotanist cc lucrează
într-o branşă similar{1 ori apropiaUt.
5. T•aloarea şi semmficaţia socială a
colecţiei.
Pentru istoria cultura!r1 a unei Uri sau
a ştiinţelor paleontologice, în ge~eral, o
colecţie poate sf1 aibă o semnificaţie
aparte. Cîtcva eşantioane de amprente
foliarc, de exemplu, din colecţia lui
Schcnchzcr, reproduse în „Herbarium
diluvianum" ( 1709) sînt pline de istoric
C:'tci ar fi vorba de nişte fosile vegetale
cc-au constituit baza unei prime figuraţii
dintr-o lucrare cu caracter paleobotanic.
Sau, dad ne referim la noi colectia de
plante fosile de la Borsec,' dcpu~ii în
cadrul :\I uzcului Grf1dinii Botanice din
Cluj-:'.\apoca, rcprczinU1 o valoare pentru
istoria culturii nationale - ca a stat la
ba:~a întocmirii primei monografii romft-
ncşti de palcobotanicf1 3 .
Semnificaţia socialfa, atît în primul,
cît şi în al doilea caz, este imensr1, dc~i
sîntem în faţa unor plante nu tocmai rare.
Bincîn tcles, aceastr1 semnifica tie socialf1
este cc~ care detcrminf1, în cea' mai marc
parte, valoarea financiad a eşantionului.
6. Elenwzlc specifice ale 1111or malcrlalc
palcobota11/cc.
l'nclc materiale paleobotanice au anu-
mite trf1sf1turi specifice care se rftsfrîng
atît asupra modului de studiu, cît şi în
ceea cc priveşte evaluarea lui ştiinţificf1
şi financiară. Iată cîteYa din exemplele
cele mai semnificatiYe. Dintr-un lemn
fosil, care a servit drept holotip, se pot
(şi trebuie) executa mai multe secţiuni
subţiri orientate la diferite niveluri histo-
logice. Deci, în acest caz se redă suma
caracterelor histologice, inclusiv cîte\'a
variaţii (la unul şi acelaşi eşantion). În
plus, eşantionul respectiv, mai ales cînd
e vorba de trunchiuri impunătoare, poate
să fie îmbucătăţit şi în acest caz pot
apărea fragmente reprezentînd unul şi
acelaşi holotip. Dealtfel, este unicul
caz din Paleontologie cînd holotipul poate
să fie divizat fără să impieteze asupra
valorii ştiinţifice. Granula de polen sau
spor, care a servit drept bază pentru de-
scrierea unui holotip, este inclusă în cadrul
unui preparat care mai poate cuprinde
alte zeci sau sute de tipuri de polen o-spori.
în mod obligatoriu în evaluarea holotipu-
lui trebuie să se ţină seamă şi de \'aloarea
celorlalte granule cu care, în mod obliga-
toriu, este asociat.
Există cazuri, ce-i drept destul de rare,
cînd resturi \'cgetalc (flori, seminţe,
fructe, lemne, frunze), şi animale (înde-
osebi insecte) sînt p{tstratc în chihlim-
bar, răşină fosi!rt semipreţioasă.
E\'ident pc lîngrt \'aloarea stiintifidi
a restului 'fosil trebuie să fie ap~ccia'tă şi
valoarea comcrcialrt a chihlimbarului.
Aşadar, preţul eşantionului rczulU din
însumarea valorii restului fosil şi a rocii
(semipreţioase) în care este cantonat.
7. Starea de co11servare.
Starea de conscr\'arc şi aspectul eşan­
tioanelor este unul din clementele de
apreciere muzcistid, care dictează în
bun{t măsurrt \'aloarea materialului palc-
on tologic şi geologic, în general. Dar o
supraapreciere a acestui criteriu ar avea
consecintc din cele mai negative asupra
evaluării' unei colecţii paleobotanice. În
acest caz, nişte eşantioane de amprente
foliarc pliocene, s{t spunem. foarte bine
conservate, ar prima \'aloric în faţa unor
resturi vegetale devoniene (cu conservare
precarrt). Or, se ştie că situaţia reală este
alta. Deci, starea de conservare trebuie
să ia în considerare şi celelalte criterii de
care am amintit anterior. :\Iai mult, un
lemn fără structură conser\'ată, din
punct de yederc paleobotanic (deci ştiin-
ţific) este de valoare aproape nuEt. Dacă,
în schimb mineralizarea .c~tc de tip opal
semipreţios, atunci valoarea muzeistică
sporeşte categoric - este vorba, în acest
caz, de un eşantion mineralogo-petro-
grafic (şi nu paleobotanic).
8. Factornl timp.
Acest ultim element, pe care-l luăm în
discutie, dictează în anumite situatii re-
cvalu.ări ale unora din criteriile ma'i sus
amintite (I, 3, 4, 5).
lin eşantion unic la nivel de ţară,
continent (de mare \'aloare ştiinţifid şi
financiară) poate, la un moment dat,
<lupit decenii uneori, să devin{t o pies{t
mai puţin preţioasă - în contextul unor
descoperiri ce au evidenţiat respectiva
fosilă în alte numeroase aflorimente. lin
exemplu l-ar putea servi ferigele-cu-
sămînţă, care în prezent nu sînt o rari-
tate (în Paleozoicul superior) faţă de
începutul secolului nostru (1906, cînd se
cunoşteau doar în Anglia).
Cel mai puţin afectat ritmînc holotipul
speciei, cc rcprezintrt oricînd o valoare.
Raritatea materialului paleobotanic face
ca „degradarea moralit" în timp a aces-
tuia s{t sufere mult mai puţin, în raport
cu fosilele animale (nevertebrate).
Unele referiri asu pra matcrial11l11i paleo-
botanic din România:
:\Iacroflora din De\'onian, aşa dup{t
cum am ari1tat în prima parte a articolului,
rcprezinti1 o raritate pc plan mondial. Ea
apare în regiunile unde astfel de forma-
ţiuni au o mare dez\'oltarc la zi (Anglia,
~or\'egia, uncie insule arctice, Germania,
Cehoslovacia, Asia Centrală). Cum for-
maţiuni în faciesuri similare sînt intercep-
tate la noi doar în foraje, este de înţeles
d astfel de materiale sit fie cu totul
rarisime pe teritoriul Romfrniei.
Doar într-un foraj din Dobrogea au
fost interceptate cîtcva resturi precare de
plante atribuite De\'onianului 4 .
Paleozoicul superior clin Homfrnia este
producti\· doar în Banat. Acolo cxistr1
cîte,·a lentile de cr1rhuni atribuite Carbo-
niferului superior, care în uncie interca-
laţii pi1streaz{1 şi resturi de plante (Baia
~our1, Secu, Lupac).
În prezent semnali1rilc de plante carbo-
nifere din România sînt sporadice şi mult
prea srtrace. în raport cu inventarele simi-
41
lare din liazindl' carlJOnifcrc str;iinc
(Europa occidental{t sau din L".R.S.>)
S-ar impune cu ncccsi ta te o urm{1nre
sistem a tic{t a aflorimentelor cu plan te
carbonifere, spre a se ajunge *i la noi
rn{1car la o colecţie liogaU1, rcprczentati\·{1
asupra carboniferului superior. . :\ apoca, cuprinde cca mai bogat:t asocia-
Permianul inferior, deşi ncproductl\·
la noi, p{1strcaâ unele resturi de plante
(de exemplu la Gîrliştc - Banat). Pîn:1 !n
prezent, îns;'t, nu a\·cm un studiu cnt1c,
de ansamblu, asupra in\·cntarului paleo-
botanic pri\·ind Permianul din lfomfrnia.
Accca;;i remardi pc care o necam asu-
pra Carboniferului se impune şi privitor
la formaţiunile Permianului, care conţin
macroflor{1 în cîte\·a aflorimente din
Banat.
În \I czozoic florele fosile, clesi rare,
sînt i~ai hinc conturate. Pcrioad~ jura-
sidt a iu111i;:â.~ mai multe aflorimente cu
plante fosile, care au constituit obiectul
de studiu al regretatului Al. Semaka.
\Iatcrialul cel mai bogat a fost colectat
din Banat (Anina, Daman), clin împreju-
rimile Braşo\·ului (Cristian) şi este redat
în mai multe lucr{1ri ale autorului mai sus
citat, printre care remarc{tm pc cca clin
1970 .-,_
\lulti dintre taxonii studiati sînt rari-
Uţi p~·ntru patrimoniul pale~botanic al
U1rii unele csantioanc scn·in<l chiar ca
iwlotipuri în °cl<;scrierca unor specii noi
(Clado pflcbis rz111rn11a, Oto:am itcs andra-
ca1111s, Oto:amitcs a11i11c11sis). Din acest
moti\· colecţia aflaU1 în custodia Institu-
tului geologic se impune prin \'aloarea ci.
Din unele formaţiuni mezozoice clin
Carpaţii Ifomâ neşt i (mai ales Jurasic
superior şi Cretacic inferior) O. Dragastan
a studiat algele calcaroase, rezultatele
fiind publicate în mai multe lucr{1ri, din
cadrul c{1rora rcmarc{un monografia re-
cent ap{truU1 în „\Jemoriile Institutului
geologic al Ifom;înici " 0 . Colecţia, depus;"1
în cadrul Laboratorului de Paleontologic
- l'ni\'Crsitatca din Bucureşti în uni-
tatea ci, reprczinU o \'aloarc stiintifid
incontcstahil:1, cuprinzînd în ' scc'ţiuni
subţiri principalele tipuri de alge calca-
roase mezozoice cc particip:1 la edificarea
unor culmi calcaroase carpatine.
Florele Cretacicului superior, doar spo-
radic semnalate pc teritoriul României,
încep s{t sc contureze din cc în cc mai
bine. \'om exemplifica aici cu palcoflora
din Bazinul Husca-\Iontan;"t' atrihui-
t{t părţii terminale a Cretacicului supe:ior.
Colecţia, dcpus{t în cadrul \luzculm Cate-
drei de geologic a l'ni,·ersiU1ţii din Cluj-
t ic ele Pandanus din lume. Prin aceste
i'nonocotilcdonate exotice probîndu-sc şi
prima \'cgcta ţie ele mangro\'c ele pc teri-
toriul ţ{trii.
Pc lîng;\ foarte numeroase rarităţi
taxonomice la nivel ele ţară, colecţia mai
cuprinde şi holotipurile a patru specii noi.
Remarcabil:1 este şi prezenţa unui frag-
ment de lemn clin Cretacicul superior al
Bazinului Haţeg, ce s-a do\'Cdit a fi holo-
tipul unei specii noi ( Paraplzyllantlzoxy-
!on romanirnm ). Reţinem \'aloarea ştiin­
tific{1 si financiar{t a acestui csan tion care,
deoca~clat:1, rămîne la noi singurul lemn
de angiosperm cretacic şi unicu} cuphorbi -
accu clin Cretacicul Europei. (ln emisfera
nordic:t lemne ascm{m{ttoare se mai cunosc
doar clin Cretacicul superior al S.l'.A.)
În Tcrtiarul din România macroflora
este mult mai numeroas{1, în raport cu
erele precedente. În cadrul Paleogenului,
florele atribuite Eocenului sînt singulare.
În afara unor semnal:tri sporadice, numai
flora ele la Gîrhou--Cluj r{1mînc ca o
asociatic bine indi\·iclualizat{1 8 . Colcctia
în sine'. depusă la :\Iuzcul Catedrei de g~o­
logic a Uni\'ersit:1ţii din Cluj-:\' apoca,
reprezint:1 o \·aloare, fiind unica clovacl{1
a p{1durilor coccnc româneşti, \'aloare
sporitr1 şi ele prezenţa unor holotipuri.
A doua parte a Paleogenului, Oligo-
cenul este mult mai bine cunoscut din
punct ele \'eclere paleobotanic. Literatura
de specialitate citcaz{1 cîtc\'a plante clin
Oligocenul superior al Bazinului Petro-
şani, clin Oligocenul inferior de la \I ue-
reasca -- \'îlcca, \ff1triu-Arges, ?\Icra -
Cluj, Ortclec-Zalrtu' etc. în' prezent,
cel mai bine cunoscut clin punct de \'ederc
paleobotanic este Oligocenul din :\ \'
Transilvaniei, în faciesul stratelor de
Cetate (atribuite Rupelianului final).
Din aceste „strate ele Cetate" s-a colectat
cea mai bogaU colecţie de trunchiuri
fosile din H.omânia, care a constituit
obiectul unei monografii rcccntc 9 • Co-
lecţia, dcpus{1 în cadrul Muzeului Catedrei
de Geologic a l~nivcrsităţii clujene, cu-
prinde holotipurilc mai multor specii,
inclusi\· holotipul unui gen nou ( Litlw-
carpoxylo11 ). Tot din „stratele de Ce-
tate" a fost dcscrisft si o valoroasrt colcctic
de amprente foliare: cîteva din ele s~r­
vincl drept holotipuri 10 • În fine. este
demn de reţinut dt recent, aceleaşi „strate
de Cetate" au fost studiate detaliat si
palinologic, fiind la ora actualrt secventa
oligocenrt cel mai bine studiatft din pun~t
de ,·cderc micro şi macrofloristic. 11
Zăcămintele de florft ncogcnft sînt nu-
meroase pe teritoriul H.omâniei.
Florele :\'liocenului superior din Bihor,
din :\I un ţii ~Ictalifcri (trunchiuri), cele din
Pliocenul de Chiuzbaia - :\faramurcs
etc. sînt ~oar cîtcva din exemplele ce' se
pot da. In cazul Neogenului, valoarea
ştiinţifică se referft în primul rînd la holo-
tipuri şi raritrtţi, respectiv la ansamblul
colecţiei.
Flora de la Borsec, despre care am amin-
tit, a fost atribuiUt de autorul s[LU Plio-
cenului terminal. Colectia în ansamblul
ci este o valoare indisc'utahilrt, mai ales
judccînd dupft criteriul social, care se
impune cu prisosinţă. Să mai adftug[1m
la cele arf1tatc si valoarea stiintificft a
unor raritrtti în' contextul 'Plio'ccnului
nostru terminal.
Putem concluziona că evaluarea stiin-
tifidt si financiară a unui esantion ;au a
i'.inci ~olccţii de paleoflorft 'poate să fie
făcută cu justeţe numai din partea specia-
listului. Altminteri pot avea loc supra-
sau subevalufiri nedorite.
Din acest motiv, mai mult ca în oricare
domeniu, se impune o colaborare crea-
toare între paleobotanişti şi muzeografii
de la Oficiile pentru patrimoniul cultural
naţional, respectiv cu cei din muzeele de
ştiinţele naturii.
l'\OTE
1 I. Popcscu-Voitcşti, 1928: Paleontologia 111·vcr-
tebratelor, Tipogralia Naţională, Cluj.
2 I. Petrescu, 1977: Palcobolanicâ, curs lito-
grafiat, Universitatea Babcş-Bolyai, Cluj-Napoca.
3 E. Pop, 1936: Flora plioceniai de la Borsec,
Tipografia Naţională, Cluj.
• Gr. ]{[1ilcanu, ,\I. Scmaka, 1966: JJas J)cvon
vo11 i\Jangalia ( Rwniinicn) 1111d Sciuc Flora, N. Jb.
(;col. l'alaont„ ~lh. 2, Stuttgart.
5 .\1. Scmaka, 1970: Gcolog1sch- Paliiobola11isc/11:
l '11icrs11ch11ngrn i11 S0-1Ja11alt'r JJan11bi/1111n, :\lern.
XI, Bucureşti.
6 O. Dragastan, 1976: L'ppcr Jurasic and lowCY
Crclacoo11s micro/acics /rom 1/11· Bi ca: I' alley Bas-
si11 ( J:'ast Carpathia11s), i\lcrn. Inst. geologic, XXI.
Bucureşti.
7 I. Petrescu, A. Duşa, 1980: Flora crc/acică din
Bazinul Rusca-JWontană (sub tipar)
8 I. Petrescu, Gh. ~lărgărit, 1976: Flora cocc11<1,
de la Gîrbou-C/uj, Diiri de seami1 ale şedinţelor,
voi. LXII, Bucureşti.
9 I. Petrescu, 1978: Studiul lcmuclor fosile din
0
Oligocenul din 1\ V Trnnsilvauiei, Mem. Inst.
Geo!. şi Gf„ XXVII, Bucureşti.
10 I. Petrescu, 1969: Flora oligocenă din Ba:i-
111tl Văii Almaşului (NV României), Universitatea
clin Bucureşti, (Teză ele doctorat).
11 I. Petrescu, 1980: Asupra unei mlaştini c1<
Taxodium, Îll oligocen11l din XV Transilvaniei,
Studii şi cercetări, scria Şt. naturii, (Muzeul Bru-
kcntal). ,-ol. 24, Sibiu.
ZL'SAi\DIENFASSUNG
Dic mit der Eviclenz und \"crwcrtung natur-
geschichtlicher Sammlungen ,·crbunclenc Tătigkeit
sctzt clic J(cnntnis gcwisser Grund,atze vor, welchc
bei cler Einschătzung jcdcs cinzclnen Excmplars
in Betracht genomcn werden miissen.
So hat man bei dcr wertlichen Schătzung der
palăobotalischcn l\Iusterexcmplarc mehreren sol-
cher Grundsătzc Rechnung zu tragcn, von clcnen
fie folgcnclcn dic wichtigstcn wăren:
I. Die Scltenhcit vegetalcr Fossilen im Allgc-
mcinen, im \"crhăltnis zu ticrischen (besondcrs
wirbelloser Tiere),
2. Das Alter dcr Herkunftsformationcn,
3. Dic chronostratigraphischc Lage des palao-
botanischen Matcrials im Kontext des gcsamten
Bcstandes des Lanclcs oder cler Gegencl dcr sic
angehorcn,
4. Dcr wisscnscha(tliche Wert,
5. Dcr sozialc \Vert unei Bedeutung <Ier
Sam ml ung,
G. Spezifische Elemente cler cinzelnen paHio-
hotanischcn l'roben,
7. Der Bcwahrungszustand,
8. Das .'\lter cler Exemplare.
Im lctztcn Teii der Arbeit forrnulicrt cler \" erfao-
cr cinigc allgcmeinc Betrachtungcn unei Rcfc-
sierungcn zum palăobotanischcn Bestancle Rurn;i-
rniens.
43
OBICEIURI FOLCLORICE
DE IARNĂ

:\l:J~li tolosile in ohicl'iuri >;Î la da<:ă, l111111e11la

Jo<:ul „cliln!llor", :\lololova

 studii si
Descoperiri din necropolele drobetane
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - DOINA BENEA _ _ __
C onstrucţiile edilitare cfcc_t~atc în ,ultin~ii
ani în orasul Drobeta- I urnu Scvenn
au scos la ivcal{t multe urme antice ele con-
structii monumente, piese arheologice,
mmw~l~ care contrilmie la întregirea in-
formaţiilor pri\·ind întinderea Droli.etc~
antice sau o scrie ele aspecte ale neţu
L'con01;1ice, spirituall' din accasUt perioad:t.
În cele cc urmeaz{t ne \"Om opri asupra
mwi singure categorii de descoperiri ~i
anume cele clin nt'Cropo!a dt' est a oraştilu1.
În literatura de specialitate mai \Tclw,
s-a consemnat c:i în aceast:i zon:t a fost
identificat;\ o necropol:t, caracterizaUt
prin morminte de inhumaţie în sarcofage
din c:ir:unid;t 1 iar recent au ap:trut ~1
morminte de incineraţie datate în SL'co!clc
11-Ill~.
\lormintdl' au iesit b in'al:t cu ocazia
1111~>r lucr:iri ind ust riak executate în zona
Combinatului ci(' industrializare a lem-
nului. Inn'ntarul acestor morminte este
foarte s:irac, însen111:1 taka descoperirii
lor const:1 în anTa c{1 permit obscn-aţii
interesante referitoare la modul de cxe-
cutie a sarcofagelor din drămicl:t, data-
re;{ lor şi în puţine cazuri atribuirea.
În 1971, în str. Topolniţei nr. 6, cu
ocazia s{tpftrii unui canal colector, lat ele
3 m şi aclînc ele 5 m, s-au descoperit trei
4G
comunicări 11
morminte în sarcofage ele cărămidă, adnd
probabil, în interior, sicrie din lemn.
:\Iormintclc erau în cea mai mare parte
distruse, clar s-a putut recupera o parte
din inYcntarul arheologic ap:trut: cerami-
c{t fragmentară, monede, fibule, cuie,
fragmente ele c{trbunc şi ccnuş:1 :i_
J!ormî11t11l l (li.I.) Adîncimca de
I, 15 m; conturul lui nu s-a putut obsen-a
clar. S-au descoperit c{tr{tmizi fragmen-
tare, ţigEi, urme de mortar, ceea cc clenoL'i
exiskn ţa unui mormînt în sarcofag clin
c"ir:1micl:1 distrus pîn:1 la intern'nţi<l
noastr:t de lucr:irilc de cxca\·arc. ] lin
irn·cntar s-au p:istrat: fragmente cerami-
ce clin pasttt roşie pro,·enind de la un
urcior, o fibul:t, o moncd:t, fragmente de
cuie, c:irlmnc si cenusă, a1:1turi de cek
cîtc,·a osemin t~' g;"'tsitL'.. Fibula L'ste d în
lJronz cu arcul uşor curbat, de forma unei
lienzi cu capul trapezoidal, acul ele bronz
este prins printr-o tij:1 clin fier de capul
fibulei, piciorul lat terminat cu un încL'-
put ele nodul. Arcul este decorat pc mar-
gini cu mici puncte incizate. Piesa se
datcaâ în secolul al II-lca 4 • Jloncda din
bronz a fost cmisft de Municipiul Stolic
pentru împăratul Caracalla 5 •
Pc baza monedei datarea mormîntului
se încadrează. în prima jumătate a seco-
lului al III-lea.
 P e fe ţele laterale a pare redatrt, prin in ci-

L . zie destul de schema ti c, im ag in ea unui

p ă un . Cîmpul in sc ripţ i e i propriu-zise are

~~~
o scriere s im e tri că coreGt ă cu literele
- înalte de 6,3 cm , punctuaţia între cuvinte
l. fiind rea li za t ă prin mi ci triunghiuri.
' Doar în r. I , o frun zuli t ă. T ex tul e te
urm ă to rul: P (ubliu s) A (~liu s) I ADA/P
(ublio) A(elio) VIATORI /F IL (io)V IX (it)
AN(nis)/III B(ene) M(erenti) P(osuit) 7 .
In sc ripţia nu ridi c ă probleme de-
osebit e în privinţa textului. Antropo-
nimi cul I ada pare să tr ă d e ze un oriental ,
iar gentiliciul de Aelius d e n otă primirea
ce t ă ţ e ni e i romane de la împărat ul Hadri-
an, ce t ă ţ e ni e ca re a fo st apo i pr e lu ată ş i
de fiul s ău . R eprezent area păun ilor pe
altar este un element decorat iv relativ
tîrziu utilizat pe m onum entele fun erare
ş i ne d e t e rmin~t a-l data în r ăs timpul
din a doua jum ăta t e a secolului al Ii-lea
- pîn ă în secolul al IIl-lea.

Drobeta ..11/ar f11.11 erar dedicat lui P. A el i 11 s lada .

M.2. în m alul de est al canalului colec-

tor la adîn cim ea de I , I 5 m a fo st surprin
un sarcofag pe lă ţim e, orienta t NE - \'.
În im ediata apropiere s-a găsit o că niţ ă
fragm e ntară d in caolin , cu corpul bom-
bat în partea s upe rioar ă, canelat, suport
plat , buză u şor răsfrînt ă, to art ă in el ară .
Căniţa era plin ă cu ce nu şă ş i cărbun e
(I = I 3 cm). Asemenea piese ceramice
s-au descoperit în in vent arul morminte-
lor de in cineratie situate în sudul acestei
necropole în apro piere de m alul Dun ării ,
în punctul Ogaşul T ăbăca rului ş i se da-
t e ază pe b aza a nalogiilor în intervalul
sec. II - prima jum. sec. III 6 . Drobeta. Cutia sarcofagului de la mormîntul nr. 4
J\f .3. Str. Topolni ţei nr. 8, în m alul de
vest al şa n ţului , la adîncim ea 0,45 m s-a Cn al doilea grup de morminte a fost
găsit alt sarcofag din care nu s-a păs trat depistat în feb ruarie 1973 în incinta
decît partial latura în gu st ă a mormîntu- Combinatului de celuloz ă la cca 500 m
lui ş i nu ~-au recuperat decît dr ămi zi ş i est de primele descoperiri . Monnintele au
fragmente de oase. În imediata sa apro- a părut la adîncimea de 1,10- 1,20 m
piere, la 1, I 5 cm , a apărut un mic altar cu ocazia săpă rii unui canal s ub o
funerar din calcar (93 X 47 X 40 cm). şosea asfalt a t ă . Datorită utili zării exca-
Capitelul profilat al altarului este decorat vatoarelor, la nici un mormînt nu s-a
pe partea prin cipală cu o roze t ă în scri să păstrat integral cutia dreptunghiulară
într-un cerc concentric între literele DM. din cărămidă a sarcofagului. Nu se cuno aş-

te modul ele acopcnrc, plan sau boltit
al mormintelor, lipseşte inn·ntarul dis-
trus în marc parte cu ocazia lucrărilor.
)1.1 . .\lormîntul orientat \. - E. Sar-
cofagul este realizat din citr:imidă, podea-
ua din 5 cr1r:imizi mari dispuse pc li1ţimc
(41 x 28 x 5,5 cm) iar pereţii execu-
taţi din jumr1t{1ţi de cr1r[1micir1. Adncl
în wdcre faptul cit pereţii interiori ai
sarcofagului erau tencuiţi se poate pre-
supune cr1 acoperişul a fost plan, din
ţiglr1 sau poate o lespede de piatrri.
(Dimensiuni exterioare - 1,85 x 0,75 m,
în interior · - 1,40 x 0,41 m). Cu excep-
ţia unor fragmente de sticlr1 prO\·enind
de la un lacrimarium, cu gît cilindric
lung şi corpul şi cîte\·a fragmente cera-
mice din past;i roşiatic[1, innntarul lip-
seşte. Judccînd dupr1 im·entarul p:1s-
trat şi dup;i dimensiunile sarcofa-
g ului este mormîntul unui copil, proba-
bil al unei fetiţe, care se datcaz:-1 în seco-
lele II - ll l.
)(, 5. La aclîncimea de I, I O m a apă­
rut un sa rcofag din C:-1r{unidr1 a c{1rui
cutie se p:1strcaâ parţial. Orientat \" ---E.
sarcofagul este construit după acelaşi
sistem ca şi precedentul. Inventarul lip-
seş te.
i\I. 6. Sarcofag roman ap{1rut la adîn-
cimea de 1,20 m, cutia se păstrcazf1
parţial. Orientat .NV-SE. Sistemul de
48
Drobeta. NI ormîntul
nr . ·y
acoperire nu se cunoaşte. in partea de
~ - \' apare o cărămidă aşezată în chip
ele pernă, uşor înclinată lîngă care s-au
descoperit fragmente de craniu. (L =
1,40 x 1,25 m). Din inventarul
mormîntului se pi1strează doar o piesă
din bronz-medalion. În partea superi-
oarr1 capacul piesei are o formă cordi-
form[1 cu o nervur{1 longitudinală relie-
fat[1, mai îngroşaU1 la unul din capete.
Dour1 orificii rotunde sînt dispuse sime-
tric de o parte şi de alta a nervurii. Capa-
cul piesei se termină cu două aripioare
dispuse simetric, decorate cu mici liniuţe
incizate; un inel fixa cele două p{1rţi
ale piesei. ~cn-ura longitudinală se ter-
min:-1 la capătul opus cu un buton ce
masca un ac de fixare-închidere a piesei
cu partea inferioară. Lăcaşul medalio-
nului, din păcate păstrat foarte puţin,
arc o bordur:-1 care marchează marginea
sa şi permitea ţinerea unui obiect în
aceasta, care prin partea superioară putea
fi y{1zut.
Piesa de la Drobeta prezintă simili-
tudini frapante cu o altă descoperire
de pe limesul german şi care este consi-
derată a fi un inscmn militar al unui
speculator dintr-o trupă auxiliară 8 • Piesa
era fixat{1 probabil pe stofă sau piele,
în orice caz sistemul de prindere al meda-
lionului denotă că în interior se păstra
 ])robe/a. 11lonuiul11l ur. 6

cc1;a care datorit:'t orificiilor putea fi

v{izut. Descoperirea într-un mormînt a
unei asemenea piese face indubitabi!rt
atribuirea sa. Lipsa oridrui in\'entar
în :VI. 6 nu permite stabilirea unor date
cronologice mai strînse în răstimpul vea-
curilor II · III e.n. Identificarea în necro-
polele drobetane a unor morminte apar-
ţinînd militarilor este deocamdaUi sin-
gulară, ca neputînd fi fricut{i pînit acum
dccît prin C\'entuala descoperire a unor
monumente cpigraficc.
li. 7. La 0,75 m înspre sud de mormîn-
tul precedent a ap{irut un sarcofag orien-
tat Y -- E. \"u se păstrcaz{t dccît unul
Drobeta. !11 siţ; 11a militarâ a 111111i spcculator dc sco-
din pereţii lungi ai sarcofagului. ln\'cn- pcrilâ îu JJ .6
tarul constă din mici fragmente cera-
mice ce provin de la o căniţ{t cu corpul la o adîncime rclati\' marc faţă de pre-
bombat şi buza uşor răsfrîntă. Asemenea cedentele, între 2 - 2,50 m. La două
piese apar frecvent în mormintele romane din aceste morminte am putut observa
atît din Dacia (Romula) cît şi din şi sistemul de acoperire. .\Icnţionăm crt
.\Ioesia Inferioar{t (Noviodunum) 9 . Tot- mormintele au fost jefuite din antichi-
odată a apiirut şi o monedit emisii de ora- tate. ln\'cntarul osteologic era deran-
şul ~ iceca pentru Alexander Scverus. jat. .\lormintele au apărut secţionate
Se dateazr1 din secolul III. pc lăţime (2), iar unul pc lungime.
O ultimă grupă de morminte a apr1rut li. 8. Sarcofag din crtrrimidă, parţial
în anul 1974 la cca 50 m est de preceden- pr1strat doar unul din pereţii lungi cu
tele. Ele au fost descoperite cu ocazia începutul de boltire. Se obscrv{t urme
siipării fundaţiilor la Fabrica de drojdie slabe de tencuială interioară atît pc pereţi
fura jerrt. Pînr1 la intervenţia noastră cît ~i pe podea. Sarcofagul este ataşat
cîtc\'a morminte au fost distruse de pe un strat dens de pămînt galben. Orien-
excavatoare. Spre deosebire de descope- tat N-S (L = 1,95 m; l = 0,35 m).
ririle anterioare, mormintele au apărut Lipsr1 inventarul. Cronologic este uite-

4 - c. 2703 3 49

rior lui ~l.9-10, morminte cc sînt ampla-
sate m ai jos dccî t sarcofagul în discu-
tie.
' li. 9. Sa rcofag pă strat parţial surprin s
pc lf1ţim c . Orientat \' -- S. Cutia sarco-
fagului rcalizatr1 din căr;imidf1, podeaua
din cără mizi m ari asezatc pc lf1timc,
iar pere ţii sînt c xecut'aţi din 6 rî~duri
succesive de c;irf1midf1 cu mort ar, dis-
pusă pe lf1ţime. j n interior pereţii sînt
t encuiţi. Acoperi şul este plan, o pladt
din calcar a fost fixaU't cu mortar. O spăr­
turr1 cu un diametru de 30 cm a fost
făcuU în antichitate pentru jefuirea
mormîntului (L pă strau = O, 75 m; 1 =
= 0,44 m; I = 0,60 m) Im·cntarul
constr1, în afar;t de cele cîtc\'a oase
ră v{1sit c ale m ormîntului, dintr-un inel
d e a'ur (J> = 1,9 x l ,4 cm ; g reutatea=
= 2,02 gr) 23 ca rate . Inelul, sim plu, cu
o verigrt l amelară , arc p artea superi-
oarf1 pla Ut de formft romlloi<l alr1 10 •
În afara sarcofagului, în imediata apro-
piere a a pf1rut un urc io raş din pastă
gălbuie cu corpul sferoidal , suportul ine-
lat d ct asat , toart:-1 canela tri.
i\:I .9. E ste stra tigTafic mai jos <lccît
l\I.8, deci cronolog ic mai timpuriu. Se
datează în secolele II-III.
ll.10. A apf1rut la 1,75 m <le ~1.9,
la acelaşi ni,·cl. E ste un sarcofag cu boltă
de dr:-1midf1 jefuit din antichitate. Inven-
tarul lipseşte. S-au descoperit doar cîtc\'a
fragment e de oase . Orientat ); \ ' - SE.
.'.O
Drobeta. lvfonnintele 8,
9, 10.
Î ntrucît partea de vest a sarcofagului
a fo st complet distrusft nu se pot stabili
dimensiunile. Podeaua sarcofagului este
rcaliza t:-1 din dirămizi mari (40 X 28 X
>'. 5,5 cm) a taşate pc lăţime , pereţii
constau din 7 rînduri de cărămidă mare
dispu sr1 pe lr1ţime. E ste interesant sis-
temul de executare al boltii. Prin utili-
zarea unui strat de mortar 'inegal ca gro-
sime, mai mare în exterior (8-9 cm,
apoi 7 cm) şi mai mic în interior (2 - 3
cm) ; drămizile au fost aşezate în pozi-
ţie oblid1 progresiv ă prin rc trager~a
fiedrui rînd de cărămidă în a fară. In
partea superio ară, de la acelaşi ni-
,·el, bolta se rcalizeaz:-1 prin utilizarea
stratului inegal de m ortar, care îns:'t
este m ai îngust de 5 cm în exterior şi
2 cm în interior. Atît bolta, pe re ţii, cît
şi podeaua sarcofagului au un strat de
tencuialr1 gros de l cm, ceea ce denot:1
că sicriul din lemn a fost introdus prin
partea de vest (cca di stru să) , care a fost
~1poi zidiUi (şi care nu se mai pr1streaz:1).
In centrul bolţii este practicat un orifi-
ciu ele 40 x 20 cm făcut în antichitat e
pentru jefuirea mormîntului.
D eş i nu s-a descoperit nici un invcntar,
mormîntul este interesant prin însuşi
sistemul sfm d e constructie, fiind deo-
camdată singurul care a fost identificat
pe t eritoriul Drobetei, în afara celor
descoperite în Parcul H.ozelor de Al.
Bf1rc ăcilr1 ş1 datate pe baza inventaru-
 D robeta„ 1'\1om1întul
11 Y. 8
lui în prima jum ătate a secolului III n.
În zona de est a orasului antic Dro-
beta s-au identificat p'înă în prezent
multe morminte, la care sistemul . de
boltire nu este cunoscut , ele fiind în majo-
ritatea cazurilor distruse. Se dateaz ă
în secolul III.
Cele 10 morminte descoperite la Dro-
b eta cu ocazia diferitelor lu c r ă ri edili-
tare sînt dispuse în sarcofage din cără­
mid ă . Cutia sarcofagului este executatr1
din că rămi zi m ari asezate pe l ă time,
pe re ţii laterali constau' fie din cărămizi
mari întregi di spuse pe l ăţ im e , alterna-
tiv cu rînduri de mortar (M. 8- 10) , fi e
din jumă t ă ţi de cărămidă dispuse după
a cel aşi sistem (M. 4- 6). Sistemul de
acoperire al m ormintelor a putut fi clar
observat doar în trei cazuri (M. 8- 10);
ce lelalte neavînd în maj oritat ea cazuri-
lor nic i cutia sarcofagului întreagă , ase-
menea observaţii n-au fost posibile.
La M. 9 cutia sarcofagului era acope-
rită cu o placă mare de calcar prin să cu
mortar. De asemenea M. 4 are pereţii
ten cui ţi în interior, ceea ce den otă crt
acoperiş ul a fost plan, realizat foart e
probabil din ţiglă sau cărămid ă. La M. 8 Drobeta. J11Ior111înt11l 11r. 9 a,
şi M. 10, sarcofagele sînt cu boltă din
cărăm idă . Asemenea morminte sînt cunos- al III-lea. Anumite piese de podoabă
cute şi în partea de vest a oraşului antic, de factur ă oriental ă, ca si monedele emise
unde Al. Bă rcăcilă a descoperit în 1932, în Asia Mică la iceea'. l-au determinat
4 morminte care se datează pe baza inven ~ pe autor să pres upun ă pe bun ă dreptate
tarului în prima jum ătate a secolului că avem de a face cu mormintele unor

51

orientali 1~. Într-un studiu relativ recent,
I. Berciu \\". \\.olski dateaâ sarco-
fagele de la Drobeta pc baza asemfmf1-
rilor cu cele de la I\.iusdcntil, Lom ('.\Ioesia
Inferior), dar mai ales cu cele din Panno-
nia ele la Triccina (Sagd.r), în a doua
jum{1tate a secolului al Iii-lea 13 •
La Drobeta sînt menţionate descope-
riri mai vechi <le sarcofage din dtrf1midă,
fărf1 a se da informatii mai amănuntite.
Astfel este mcnţionat!1 descoperirea ~nui
sarcofag cu boltf1 din cărămidă pe str.
lkccbal nr. 60, frtr{t a se cunoaste condi-
ţiile descoperirii sale ca şi inv~ntarul u.
Dintr-un mormînt, descoperit în anul
1963, cu bolta clistrus:1 de o fundaţie
modernă, pro\'inc o monedă de la
Alexander Scverus (:;\. II. 3317) şi un
urcior <lin pasG roşie, corp sferoidal,
suport inelar detaşat, buza uşor rr1sfrîntă,
în afar:-1, toarU-1 canelatrt (Im·. II 7649) i:;_
:'lformîntul se <latcaz{1 în prima jum{1tate
a secolului III.
În fototeca :'li uzcului Banatului se
p{1strcazr1 cîtcva fotografii ale unor mor-
minte descoperite în anul 1883 de dtre
Dimitrie C. Butculescu, unul <lin mor-
minte fiincl identic cu cele pomenite mai
sus 16 • Pe planş:1 este eticheta: „Sarco-
fage zidite g;'isitc în cimitirul Homan
din Tr. Sc\·erin clin al 3-lca spre al 4-lca
secol de la Christ''. Topografic, aceste
morminte sînt amplasate între parcul
din faţa actualei gftri a oraşului şi bise-
52
Drobeta. ivlormiutul
9 b
111'.
rica Crcccscu. În acest context, datarea
sarcofagelor din dri1midi1 descoperite
la Drobeta se încadrează în plin secol
III.
Inventarul mormintelor, în cca mai
marc parte, este sărac şi ajută destul de
puţin la încadrarea cronologid a mor-
mintelor. Ceramica fragmentară apărută
este cea obisnuiti1 în mormintele romane
<le secolul Ii-III; din pastă roşie destul
<le finit provenind de la urcioare ca şi
c{rniţa din pastă nisipoasă albă ('.\I.2)
nu formcaz{1 o excepţie, ea apare chiar
în mormintele de incineratie din această
parte a oraşului. Piese di~ metal întregi
sînt doar fibula de bronz (M. l) şi piesa -
medalion ('.\1.6), datate în secolele II-11!1 6 •
În sfîrşit, cele douft monede descope-
rite, de la Caracalla ('.\I.I) şi Severus
Alexander ('.\I.6) ne sugcrc_'.lzf1 o datare
înspre ,·cacul al III-iea. ln partea de
sud a acestei necropole au ap{trut mor-
minte datate prin inventar şi monede
<lin a doua jumfitate a secolului II şi
pîn{1 în prima jum{1tatc a secolului III.
Descoperirile mai vechi provenite din
aceast{t nccropoEi, efectiv din morminte,
cuprind monede de la Vespasian, Hadrian,
Antoninus Pius, Faustina Senior, :'llarcus
A urclius, Alexander Severus, Valentini-
anus Junior 17 • Lucrările edilitare efec-
tuate în anul 1963 pentru construirea
Combinatului de industrializare a lemnu-
lui au atins ş1 o scrie de morminte în
 gamarea de populaţie cc se produce la
nivelul vieţii spirituale prin adoptarea
unor credinţe la modă caracterizate prin
mistere cc produc senzaţie, trecerea la
ritul de inhumaţie generalizeaz{1 înmor-
mîntarea în asemenea sarcofage din c{1ră­
mid{1 cu boltrt chiar si în cazul utiliz{trii
ritului de incineraţie,' practicat, în con-
tinuare, pînrt la interzicerea sa de reli-
gia cre~tinr1 în a doua jumritate a seco-
lului YI II.

JJroh<ia. I uri ele aur

sarcofage din c;1r;1mid;\ cu cosciuge din

lemn în care au aprirut monede de aur
de la Hadrian şi Sabina, ceramid frag-
mentarrt şi un opaiţ cu ştampila olaru-
lui „OCTA \T' B_
Din aceasU necropolri prO\·in şi cîteYa
monumente funerare cum ar fi stela
fragmentarri a lui Grata \'italis 19 , stela lui
Laodice Sna cu o monedă de la Antoninus
Pius 20 , stela fragmentară a Iuliei Fortu-
nata descoperitr1 în anul 1963 21 , la care
adăugăm altarul funerar al lui P. Aelius
lada descoperit în anul 1971 şi menţio­
nat mai sus.
Toate aceste descoperiri ne determin;t
a considera d necropola a fost utilizat;i
de la începutul secolului II pînr1 în a
doua jumătate a secolului III.
l\Iormintele descoperite, dupr1 dimen-
siuni, par sr1 fie în majoritate morminte
de copil. Privind ritualul de înmormîn-
tarc doar la un singur mormînt (M.2)
se află o căniţ;1 cu cenuşă şi cărbune
depusă ca ofrandr1 în afara mormîntului. •, -
, 1• •
Fr1ră a aborda problema complexă a
trecerii de la ritualul de înmormîntare Drobeta. Urcior dcscof>t'Yil în afara lui Jl/.<J (b)
incineratiei la inhumatie remarcăm
prezenţ~ în cuprinsul a'.celeiaşi necro-
pole a ambelor rituri de înmormîntare. Descoperirile de sarcofage cu boltr1
Este ştiut faptul dt la romani în această şi în necropola de vest a Drobetei (în
perioadă inhumaţia este practicată doar Parcul rozelor) şi într-o seric de desco-
pentru copii, iar incineraţia pentru persoa- periri izolate, care se datcaz{t în secolul
nele adulte rit ce se mentine în cursul III, denotă generalizarea acestui sistem
secolului IÎ 22 • Trecerea m~sivă la prac- de înmormîntare. Prezenţa sarcofagelor
ticarea inhumaţiei şi la persoanele mature cu boltă în două din necropolele urbane
are loc în Dacia, ca şi în alte provincii, ale Daciei la: Drobeta şi Apulum, arc
în veacul al III-a, în parte şi sub influ- loc în oraşe cu mare vehiculare de popu-
enţa orientalilor şi a creştinismului. Amal- laţie aflate îndeosebi în drumul negus-

53

torilor, fiind deci, expuse tuturor influen-
telor stritine.
' Descoperirile întîmplătoare de mor-
minte în sarcofage cu cărămidă, cu toată
sărăcia inventarului arheologic relevat,
permit totuşi studierea detaliată a tipo-
logiei şi modului lor de construire şi prin
aceasta posibilitatea aprofundării unor
aspecte ale vieţii spirituale romane în
Dacia.
NOTE
1 Al. Bărcăcilă, în „Arh. Olt", XI, 1932, nr. 61
-62, p. 231-257, T . Anastascscu, în „Sesiunea
de comunicări ştiinţifice a muzeelor de istoric"
Bucureş ti, 197 1, p. 430- 431.
2 D . I3cnea, C. l\I. Tătulea, în „.-\pulum", XIII,
197 .5, p 66 7-676.
3 D . I3cnea, în „.-\ctal\IX " , XIV, 1977, p. IJ5
sînt m e nţionate descoperirile din a cea stă z o nă.
• D . Popescu, în „Dacia" , S\'. IX-X (1941-
1944), 1945, p . 48 7 -488, sint menţionate 4 fibule
identice c\cscopcritc t ot la Drobeta (nr. 12- 16).
5 Coh', I\ ', 716.
" ]) . nenea, C. '.\!. Tă tulea , of>. cil., p . 67 3.
7 l'. C. Petolcscu, „ !DR," 11, nr. 37.
8 J. Oldcnstcin, Zur A u sriislwzg 1·01J1ischcr
A 11xiliareiJ1hcilcn ( Studit11 : 11 Bcsc lzlăgcn 11J1d
:berat an dcr A 11 sriis/ 1rng dl'J' 1·0111 isc!t c1t A uxilia-
1·ci11ltcitc n de s obcrgama11isclt-mclisclten Limcsgc -
bidc s aits dcm :1Nile11 11J1d dritt cn Jahrh11J1dert
n. Chr), în „Bcrichtl{ G l\:" , 1976, 57, l\Iainz am
Rh cin, 1977, p . 51-240, fi g. 39/nr. 363.
" M. I3abeş, în „Dacia", sn. Xl\·, 1970, p. 167-
207; E . I3ujor, în „ Dacia", sn. \'III, 1965;
,\, Hădulcscu, în „Pontica", \'111, 1975.
10 Piesa este depu să la Muzeul Porţilor de Fier.
11 Al. Bărcilc il{l, op . cit.
54
Drobeta. Mormîntul
nr. 10
1" Ibidem.
13 I. Berciu, \V. \Volski, în „Latomus", XXIX,
1970, 4, p. 961- 965.
14 Al. Bărcăcilă, op . cil. În anul 1964 a fost
descoperit un sarcofag cu boltă executată după
acelaşi sistem , spartă din antichitate, scheletul
era răvăşit, fără inventar; orientat E- V. (L =
= 2,35 m, 1 = 0,45 m) Mormîntul a fost desco-
perit in Sectorul II al Uzinelor Mecanice.
1s cf. Registrul de descoperiri întîmplătoare
a Muzeului Porţilor de Fier.
16 D . Tudor, în „Drobeta", II, 1976, p. 117 - 123.
17 Al. Bărcăcilă, op. cit., p. 238.
18 T . Anastascscu, op. cit.
19 Gr. Florescu, I monumenti funerari delia
Dacia Inferiore, Bucureşti, 1942, „IDR", p. 18,
II, 58.
2o Al. Bărcăcilă, op . cit., „ !DR", II, nr. 56,
p. 237- 238.
21 M. Davidcscu, R . Florescu, în „Rev.l\fuzcelor",
III. 1966; „IDR'', II, 61, p . 207-208.
2 2 A. van Doorsolacr, Les necropoles d' epoq11e
romain e en Gaztlc septtentrio11ale, Brugcs, 1967,
p. 60 - 66.
SUMMARY
Ten tornb s in brick sarcophagi arc presented
discovcrcd on thc occaion of various urbanistic
\\'Orks carricd out from 1971 to 197'1.
Thc sarcophagi arc covered by tombostones
or by a brick vault. Thcir invcntory is incomplete
as thc wcrc plunclcrcd as early as antiquity. The
tombs arc da.teci on the basis of the inventory
and of the coins found in T. 1 and T. 7 dating
from the first half of thc IIFd century. Oltler
dcsco\·erics of coins ancl monumcnts make us
consider that the nec ropolis under discussion was
uscd from the first half of thc nrd century to the
cod of the nrrd century.
O carte necunoscută din biblioteca
stolnicului Constantin Cantacuzino
Reconstituirca
mentale ca cea
unei biblioteci monu-
a stolnicului
~onst~ntin C~ntacuzino depăşeşte prin
mtenţ1e semmficaţia unui simplu fapt
de cultură, aruncînd o lumină revela-
toare asupra civilizatiei medievale româ-
neşti, depozitară a m~or nebănuite resurse.
Căci. o bibliote~ă poate reflecta simpto-
matic o mentalitate, o personalitate sau
un întreg ev, după cum filele îngălbenite
de vreme au supravieţuit pe rafturi,
închegîndu-se în imaginea unui sui-gene-
ris memorial. Nu intîmplător, Nicolae
Iorga transcria sentimental, dar totodată
metodic, în urmă cu şapte decenii, în
„Floarea darurilor", inventare seci la
prima vedere ale vechilor biblioteci mănăs­
tireşti sau boiereşti, aceasta fiind sufi-
cient „pentru a î11ţelege pc deplin, din
nevoia de citit a unei societăti orienta-
rea ei, moravurile ei, serio::itat;a· sau usu-
rătatea ei, situaţia ei faţă de judecdta,
dcsăvîrşit informatâ şi foarte aspră, a
fim purilor".
Biblioteca stolnicului, faţr1 de care
cercetătorii au ar{1tat în ultimii ani un
interes sporit, ţi se dezvăluie ca o colec-
ţie \'ÎC de dirţi, poate cca mai marc din
Europa oriental{1 a secolului al XVII-lea,
dup{1 cum remarca, nu ff1r{1 temei, Mario
H.uffini 1 . Însumînd peste 500 de volume
tipărite şi manuscrise, dar cvaluatr1 la
circa 2 OOO de titluri, ca a trecut prin
nu puţine avataruri, pierzîndu-sc, cu tim-
pul urma unor cărţi călătoare. Alături
de fondul principal păstrat la mănăsti­
rea .Mărgineni, au fost identificate cărti
din. aceeaşi colecţie în biblioteci din Iaşi,
Cra10va, Tg. Mureş, Cluj, Sighişoara,
Alba Iulia şi Miercurea Ciuc. Pare pro-
miţător faptul că, în perioada imediat
u~mătoare apa~iţiei cunoscutului catalog
din 1667 2 , b1bhoteca stolnicului s-a îmbo-
găţit cu peste 100 de titluri noi.
Acestora le adăugăm acum o nouă
carte din biblioteca marelui umanist
nemenţionată pînă în prezent, care între~
geşte cu noi date portretul său spiritual.
Este vorba despre o lucrare intrată recent
în biblioteca Muzeului judetean din Deva
achiziţionată de la un c~lectionar di~
municipiul Hunedoara, o editi~ în limba
lati~{1 din Toma D' Aquino, ~ cărei foaie
?~ titlu are 1:1rm~torul conţinut: „Sancti/
l lwmae/A9umatis/ doctoris angelici/ ordi-
n_zs praed~c.atorum./Commentarii/ in acto
lz?r~s politico rum/ A ristotelis. / E xquisitis-
szmz / Cum antiqua interpretatione eornn-
dcm P,oli"ticorum adiecta, per fectioncs
propms/ ·restituia locis, quam o!im idem
Divus . _Tlzomas exponendo jecuutus
cst./Edztw nova quamplurimis quibus
scate bat mm dis corrccta, cum E xcmplari
Romano, ac aliis/, vctustissimis manu-
scriptis codicibus collata, J>cf H.. P.F.
Cosman 11Iorellcs, Ordinis/ l'raedicato-
rum S. T.D. ac in cclcberrima Colonic11si
U11ivcrsitate/ Professorem Publicum. Acces-
 i " - -- SÂN C-T I ~ .( ' de S foi nenumerotate. Blocul cărţii a re
dimensiunile de 34,8 X 22 cm , cu tran ş a
THOMJE . vops i t ă în ro ş u ş i legă tura origin a lă, din
p ergam ent. Ca aspect grafi c, tiparul
AQ_VINATIS foi i de ti tlu est e negru si rosu , iar în rest
· n oc.::·1 0RIS A NCt:I I C l
0 1\.lJl.'i' r l\.Jf O I < ATO J\\ 'f.
num a i negru , t ex tul fii~d dispus pe două
It O C. l O
COMMCN TA R. 1 1
LI ilKO S l'U LITI C O ll \' .\!
coloa ne. P e foa ia d e t itlu est e reprodu să
(,;.„,"' ~ EX Q._v'~ 's·~:.:~clrs s I J.11 7.lfa 1Ny-„),;,,,~,:; o g ravur ă în m etal , o compo z i ţ ie cu carac-
l ••• r
I u
·~
•
:. •
t•
"
J• • > n „.r•" . '
,/„ -1 Jl'"ll ,J:t-'J 1•ff. I ~f• t er emblem at ic reprezentînd dou ă genii
y,_„ ,,_+-,-l-{"""Tlvit - -'--IL ,n- ~.no R.-.n1, „ , ;,
~-frnrr ~ r.1.Jo, rtF IC /•f •:.>'"' " \4C'H U U, 0Ji(.,,a /" ,
ce sustin un an cadrament central în care
.f 7 Zf' . ,.,,,__
r:r. ~:;;;:,~c.1-;; ,.k,,,..;,, V,"Zf7B' apare ' ilustrat simbolul salamandrei în
Accd1Ît fin S"lon.:. Ulnonono, ~ lt:.bo lN:n E rl(Oll)C '-cn funoGotibm C111Jt)UC
LibnP'°P'Jf.u<>:ublu, &cor-or:fiimo lo.l,n„ ru „ ... flăcă ri, iar în p a rtea inferioară trei amora ş i
f\\.louuUl:I l\m:il!c:[.bQ NIDOncafcm , Pl .xll.."CU: PuiiicnflJ
l',CiCQ!kQonllSI l'lU' si o marcă cu iniţialel e t ipografului.
Î n aceeaşi factu ră barocă sînt r ealizate
ş i cele cîteva elem ente decorative (fron-
I.
)
t ispicii , vini ete ş i ini ţ i ale ornate) ce
apar în cuprinsul că rţii .
I
E posibi l ca acest e com entarii ale lui
Toma D 'Aquino la opera tagiritului
să fi fo st cump ăra t e d e Constantin Canta-
f
f. cuzino tot în p erioada studiilor sale
padovane ( 1667- 1669 ), deş i lucrarea nu
apare in se rată în catalogul p e care m et i-
culosul î n văţăcel îl începuse la 1 iulie
1667 si care se află între m a nu scrisele
notelo~ sale de călătorie . E l nu a m ai
Toma D ' Aquino, Comentarii iu oe/o libros p oliti- re u ş it , poate, să ţină ritmul propriilor
corum A ·r i stoteli s, Paris, 1645 sale achi z i ţii, numeroasele tomuri p e
care le-a strîns ş i d epozitat apoi la M ărg i­
neni d epăşind în cercările sale d e catalo-
sit singulorum L ibrorum, et lect-ionmn gare. Presupunem în să că, studiind la
Epitome cum famosioribus . cui11sque / L ibri PadO\·a fi losofia ş i t eologia din unghiul
propositionib1-ts, et copiosissimo I ndice. , colii neoaristotelico-tomist e, el nu s-a
P er R . P. Carolum R apineum/ Mino- mulţum i t doar cu cele cîteva com entarii
ritam R ecollectum Nivernensen, P rovin- aparţ inînd unor exegeţ i a i o rdinului Domi-
ciae Parisiensis/ Recollectormn Patrem nicanilor , exist ente în biblioteca sa, f ă r ă
et Custodem. /Parisiis , /Apud Dionysium să posed e nici o lucrare din opera princi-
Moreau, via Jacobaea, sub/signo Salaman-
palului r eprezentant al curentului sco-
drae. JM D C XLV ( 1645) . /Cum privi-
legia regis". lastic. P e de alt ă parte, înclinăm să cre-
dem că ediţia d e faţ ă nu a con st ituit
E st e o ed i tie rela tiv rară 3 care în sub-
sol ul foii de' titlu are urm ătoarea m arcă un manual d e căp ă tîi utiliza t la univer-
de proprietate în limb a la tin ă: „E x sit atea padovană , d eoarece, după cum
libris Constantim: Cantacuzini". Acest s-a remarcat, profesorii de a ici evitau
ex-libris a utograf aparţinînd tolnicu- de regul ă t exte s tră in e , imprimate în
lui co nstituie singurul indiciu , suficient afara Italiei. Lipsesc, de asem enea, adno-
însă, privitor la prov e nien ţa că rţii , asu- t ă rile m arginale care să probeze un stu-
pra procură rii ş i a c irculaţi e i ei putîndu-se d iu mai aprofundat.
face numeroase s upoziţii. Cartea putea fi c ump ărat ă şi după
Sub raport b ibliografi c, cart ea co nţin e , înapoierea sa în ţară, cu toate că ea nu
p e primele 11 foi n enwnerotate, un com en- est e trecu t ă nici p e cea de-a doua li stă
tariu al lui Carolu s R apineus, 422 pagini autografă a stolnicului tran sc ri să p e
cu t extul d e bază şi , la sfîrşit, un index forz a ţul posterior al com entariului aristo-

5(1
telic al lui Francescus Tolctus. Dealtfel,
tomismul c{tp{ttase clup{t 1669 un loc pri-
vilegiat între lecturile lui Constantin
Cantacuzino, pasiunea sa bibliofil;:i fiind
alimentau ele cataloagele pc care le pri-
mea în mod curent din str{tin;Hate.
Ea prezinUt un intncs bibliologic aparte,
fiind singura lucrare a lui Toma D' Aquino
existentrl în liiblioteca stolnicului. Enig-
mele legate ele aceasU tipăritur{t sînt
la fel de greu ele descifrat şi în ceea cc
priveşte calea pc care a urmat-o apoi.
Un indiciu, nu întru totul suficient dar
în m{tsur{t s{t pcrmit{t noi deducţii privind
circulaţia ci, ne ofcr{t o a doua însemnare.
mai tîrzic, aflaU tot pc foaia ele titlu
a dtrţii respective: „Co11vcnt11s V ( ajda)
Hunyadimsis 77.:JO dic 78 x(deccm)bris".
Rezultrt d la accastrt daUt cartea intrase
în posesia fostei m{m{tstiri franciscane
din Hunedoara, fir{1 a putea concluziona
dacă ca s-a dezmembrat din renumita
colecţie înainte sau dup{t 1716.
O bibliotecă de amploarea celei a stol-
nicului era într-o permancnU primenire
dar şi destrămare, dup{t cum însuşi el
mărturiseşte în scrisoarea către Hrisant
~otaras din 3 septembrie 1708. Nu este
exclus ca această carte s{t fi frtcut obiec-
tul unui schimb sau donaţii, sau, ase-
menea altor valoroase tipărituri şi manu-
scrise, să se fi înstrăinat imediat dup{1
tragica sa dispariţie. Cu fiecare carte
regăsită, biblioteca marelui umanist ro-
mân renaşte, dincolo de eroziunea tim-
pului, asemenea păsării mitologice, relc-
vînd noi orizonturi spirituale.
NOTE
1 Mario Huffini, Biblioteca Stolnicului Co11sta11ti11
Cantacuzino, E<l. Minerva, 197J, p. 56.
2 Vezi, Corneliu Dima-Drăgan, Biblioteca unui
umanist român, Constantin Cantacuzino Stolnicul,
Buc., 1967; i<lem, Biblioteci umaniste romtÎ11eşli,
Buc., 197'1.
a Cf. Catalogue generale des livres imprimis de
la Bibliotheq<1e Nationale, tome CLXXXV II, Paris,
1961, col. 572/VI.
Mărturii despre
contribuţia societăţilor
culturale din Crişana la
consolidarea unităţii
naţionale (1848-1918)
-~---- ----VIOREL FAUR_
Cunoaşterea mediului de organizare şi a
formelor <le activitate a societ{1ţilor cul-
turale româneşti din Transih-ania, Banat.
Crişana, :\Iaramurcş şi Bucovina a reali-
zat progrese importante în ultimele de-
cenii 1 , mai cu scam{t sub raportul inter-
pretării materialului informativ, al sub-
linierii rolului acestora în lupta pentru
emancipare spiritual;t şi unitate. Pentru
reconstituirea fenomenului cultural cc
preg{1tcşte actul l"nirii din 1918, este ne-
cesar ca ccrcetrlrilc monografice s{1 anali-
zeze în profunzime manifestările cultural-
politice ale societ{1ţilor oferind posibili-
tăţi mai cuprinz{1toare pentru ilustrarea
activitftţii lor în cadrul expoziţiilor muze-
ale, pentru elaborarea unor lucrări de
sintcz{t. ExisUt înd cantităţi impresionante
de informaţii în arhivele interne şi externe,
precum şi în coloanele periodicelor româ -
ncşti, ncclcfrişatc în moci corcspunz{ttor.
Avîn<l în YCclcrc accasU realitate, am
inYCstigat dcocamdaU sursele documen-
tare cc se rcfcr{t la socieUtilc românc.-;tl
din Crişana între anii 184S-19l8 2 , pe
baza c;"trora ne propunem s{1 restituim
actualitiiţii un aspect fundamental al
ex istcn tei acestora: înscrierea lor fe rm{t
în contextul luptei pentru fortificarea
constiintei nationalc si consolidarea uni-
Uţii. Întreaga' lor acti'vitatc este puternic
marcat{t ele acest deziderat al miscării
naţionale din \Tacul precedent şi î~dco­
scbi din primele decenii ale celui contem-
poran.
La 21 martie 1852 a fost înhin ţată
Societatea de lectură din Oradea, al cărei
principal obiectiv l-a constituit cultivarea
ideii ele unitate naţionalrt, lucrînd ventru
atingerea unor obiective generale, cum
57

erau, „deşte piarea , înflorirea şi prosperarea
naţiunii şi a limbei naţionale" 3 . Duprt
opinia condudtorului societrtţii, aceasta
a fost înte meiată cu „acel scop lăudabil,
ca tinailor români să li se deschidă cîmp
şi oca:i1mc a se rnnoaştc c1t producturilc
scriitorilor noştri 11 aţionali, a be (a bea -
n, a.) spiritul, a-şi însuşi ideile şi senti-
mentele lor, şi prin ce!irea autorilor români,
şi prin deprinderi pro prii literare a se
ridica la acel grad al cztnoştinţei limbei
materne, cc czt drept aşteptăm şi-l pretin-
dem de la dînsii" 4 •
Societat ea s~ impusese în viaţa publică
transilvăn canrt, practicînd forme de acti-
vitate cc au beneficiat de o largă recepti-
vitate publid 5 .
Sensul politic al acti\·itrtţii soc ietrtţii,
precum şi larga audienţ[t de care s-au
bucurat manifcstrtrile sale în rîndul pu-
hlicului or[tdean, au fost sesizate de auto-
ritrtţil c imperiului austro-ungar, care în
anul I 875 au decis desfiintarea Societrttii
d e lect urrt din Oradea. · '
Prin inte n·enţiilc publicistice ş i compo-
nentele programului lor d e acfo·itate, pc
parcursul a aproape unui sfert de veac
(1 852 - 1875), membrii Societ;'tţii de lec-
tur:'t din Oradea si-au adu s contributia
la <lezyo\tarea con~tiintei nationale si 'ia
menţinerea lcgrt tu~ilor ' cu n.;işcarea 'cul-
turalrt de peste munţi.
58
' :\Tuzcul Ţi1rii C ri şuril o r
clîn O radea, în edificiul
că rui a au fos t organizate
nu meroase];_x poziţii
Elementul de continuitate în acest sens
l-a reprezentat Reuniunea de cintări
„Hilaria" din Oradea, întemeiată în anul
I 875. În programele literar-muzicale ale
acesteia au figurat creaţii ale scriitorilor
şi compozitorilor din România. La finele
veacului trecut, melodii aparţinînd lui
Ciprian Porumbescu sînt tot mai frec-
vente în concertele publice ale reuniunii,
alrtturi de cele ale lui Gavriil l\Iusicescu,
care îi adresa - în 2 iunie 1900 - lui
:\'icolae Firu , directorul corului reuniunii
orădene, „sincerele. . . mulţumiri pentru
gentileţa ce aţi avut d-a cînta din scrierile
mele" 6 .
Societatea corală „Carmen" , condusă
de compozitorul D. G. Kiriac, a organizat
în \'ara anului 1906, în Arenele Romane
din Buc ureşti, un impresionant festival
coral, la care au luat parte 25 de coruri
clin toate teritoriile locuite de români,
cu un numrtr total de 2000 coristi. Aceas-
Ut întîlnire a aYut dimensiunile ' unui veri-
tabil eveniment cultural naţional, primul
de o structurrt similarrt, înscriindu-se ca
un moment unic în istoria Yietii muzicale
româneşti , prin aportul său ia înUrirea
sentimentului de solidaritate, ca şi prin
concretizarea ideii de unitate spirituală.
H.euniunca de cîntări „Hilaria" a fost
invitau să participe h festival, cu melo-
diile Dorul Îllstrăi11atul11i (de Flechtcn- Manifestarea din 25 martie 191 O a
:i:nacher) şi Doina (de I. \'orobchic,·ici). reuniunii, la care a colaborat şi Reuniu-
Impreună cu celelalte coruri, cel orf1dcan
nea muzicalf1 din Sibiu condusf1 de Tibe-
a interpretat Trei culori J>11i de lei J>e-al riu Brediceanu, a a\·ut un strălucit rezul-
nostru steag şi Hai la h~ră 7 • Ifrfcri.ndu-se tat sub raportul eficienţei sociale, deoare-
la ecoul în conştiinţa publicf1 românească ce au fost prezente aproape 1500 de per-
a acestei manifestf1ri tirr1 precedent, soane, între care 200 de tr1rani din satele
marele istoric Nicolae Iorga scria urmfl- învecinate. De asemenea,' au fost de fatft
toarclc: „Laudele ar fi :::adamice: e atîta cunoscuţii luptători naţionali \'asiie
discipli11ii şi atîta dulceaţă, alîta p11tere şi Lucaciu, Teodor l\1ihali, dr. Aurel Lazăr
mJî11t, î11cît nu-fi afli wvintcle. B11căfile şi Alexandru Vaida, care au organizat cu
alese sî11t mai toate. . . cî11tccc si cîntec si acest prilej o şedinţr1 avînd ca obiect
cî11d se aude o urare câtre Ro~ui11ia, sala modul de a acţiona în timpul alegerilor.
imensă ar vrea sii aibii numai două brate
pwtru a strînge la un si11g11r piept 1tri~ş În articolul A post ol ii culturii naţionale
pc cei cari ni cî11tă nouă şi, mai ales, pe se reliefa importanţa concertului amintit:
pămfo!ul 11ostru, îşi cÎlllii lor un vechiu „A fost una din cele mai norocoase idei,
cî11tec de /ale şi de năde/de pe care aici cînd s-a luat hotărirea a croi un drum de
îl primeşte mai bucuros cerul" 8 • Toate apostolat şi spre această parte viguroasă
organele de presf1 au fost unanime în a şi întinsă a României, pînă aici descoti-
sublinia semnificatia festivalului coral. siderată. Sărbătorile 11a/io11ale de la Oradea
Ioan Slavici viza,' în consideraţiile sale,
ceea ce leagă poporul român: „Din toate Alexandru Roman, primul conducător al Socie-
tăţii de lectură din Oradea şi membru al Acade-
aceste adunări a iesit si iese la iveală
miei Române
adevărul, că orişicît de d;părtaţi ar fi unii
de alţii şi oricît de deosebite ar fi condiţiu­
nile în care trăiesc, românii se simt acelasi
popor şi că durerile unuia dintre . ..dînŞi.i
.sunt durerile tuturora, bucuriile unora bucu-
rile tuturora"9.
Apreciat a fi „cel mai însemnat moment
din viaţa reuniunii", prezenţa la festiva-
lul coral din Bucuresti a constituit o
puternicf1 regenerare de energii, o anga-
jare şi mai hotărîtă a membrilor reuniunii
în lupta _pentru emancipare culturală şi
unitate. lntr-o corespondenţă din 23 oc-
tombrie 1906, conducerea reuniunii şi-a
transmis „omagiul său pentru ostenelile
~i îngri/irea. . . frăţească manifestată f a/ă
de membrii ei", pentru împrejurarea de
excepţie care a făcut posibil „a ne încălzi
şi noi din razele culturei naţionale şi ca
fii de la o mamă să ne vedem fraţii şi
surorile lingă sînztl d11lcâ mame" 10 . Juriul
special, care era însf1rcinat cu decernarea
premiilor, a acordat societr1ţii „Hilaria"
din Oradea ~lare diploma de onoare cu
medalia de aur, iar lui N. Firu, dirijorul
corului, i s-a acordat medalia de
aur. Preşedintelui reuniunii, dr. Florian
Duma, i s-a conferit ordinul „Coroana
României" în grad de cavaler n.

5Q
\"crnisarca expoziţiei temporare: Cru lc11aml llr'1tlli1111ii
Jl art' au semn1jicarca cii avîut11l social
românesc de la sud-est se îndreaptă acum
şi spre nord-vest şi câ încep a cădi:a şi ulti-
milc bariere cc ne mai dcspiirţcau" 12 .
Acestea \'Or fi, cu adevă rat, înlăturate
în toamna anului 1918, prin \'oinţa una-
nimrt a poporului nostru , matcrializaUt
în memorabilul act de la Alba Iulia, de
unire a teritoriilor locuite de populaţia
româncasdt, des;idrşindu-sc astfel opera
istoric{t de formare a statului n a ţional
unitar român.
Prin includerea în repertoriu a celor
mai mobilizatoare imnuri naţionale ,
participarea la fcsti\·alul coral de la Bu-
cureşti ( 1906) şi culti\'area sentimentelor
patriotice sincere, reuniunea or{tdeanit
s-a asezat al{tturi de alte asociatii muzicale
0
româ neşti în acţiunea de pregătire a spi-
ritelor pentru împlinirea idealului secular
al poporului nostru: unirea tuturor ro-
mânilor într-un singur stat naţional.
Comandamente politice şi culturale
identice au direcţionat şi preocupările
societittilor culturale beiusene. Veche
citadetft a rezistenţei naţio~ale, Beiuşul
avea o viaţă culturală proprie, caracteri-
iO
d„ ci11târi ., Hi/ar ia" din Oradrn (noiembrie l'J-5)
zat{t printr-o t e ndinţrt de înnoire şi p:1-
truns{1 de un autcTitic spirit cmulati\·.
Profesorii gimnaziului superior „Samuil
\'ulcan" (întemeiat în 1828, fiind cel de-al
doilea din Transih·ania, Banat, Crisana
şi \Iaramureş), a\'oca ţii , În\'iiţ{1torii, 'm e-
dicii, fun ctionarii si cle\·ii din clasele a
\"II-a si a· \"lll-a 's-au înrolat în detasa-
mcntul0 intelcctualitittii militante ron~ft­
ncşti , conferind - prin realizi1rile lor în
domeniile cultural şi politic - un accen-
tuat caracter românesc acestui oraş din
sudul Crişanei, dealtfel cel mai impor-
tant centru al unei depresiuni cu o
populaţi e majoritar româneasdt. \' iaţa
culturan1 din Beiuş s-a înscris pc coordo-
natele miscării
0 nationalc de afirmare
spiritualit si de co~solidare a unitătii.
Societatea de lectură „Samuil Vulcali".
constituit{1 în 31 mai 1862, a desfftsurat o
multivalentit activitate, subsumati1 dezi-
deratului unitătii. Din documentele exis-
tente şi din inf~rmaţiile apărute în presa
vremii, precum şi în anuarele şcolii bciu-
şenc, rezult:1 că aceasta a cuprins forme
diverse, asemănătoare cu cele ale socie-
tăţii orădene. Ne vom opri mai întîi

asu pra dize rtaţiilor su s ţ inute de membrii
soc i e tăţii, a că ror prob l e m a ti că a fost
realmente va riat ă. Cele 75 de titluri ale
di ze rtaţiilor rostite în perioada 191 1-
1915 at es t ă , spre pildii, o n e tă prefe rinţ ă
fată de istoria lit e rară 13 . Aria tematicii
a ~ce tora se întinde de la literatura româ-
n e ască veche ş i pînă la dramaturgia lui
C. Negruzzi ş i I. L. Caragiale, poezia
lui r. Em inescu, V. Alecsandri, G.
Co. buc, Al. V l a hu ţă ş i proza lui Ion
Cre a ngă, adi că opera clasicilor li teraturii
române, comp arab il ă cu a on caror scrii-
tori s tr ă ini, e xe mpl ară ş i prin expresivi-
tatea ş i modernitatea limbii. Accentul
care a fost pus asupra literaturii române
în cadrul soc ie t rtţ ii se e xplică prin faptu l
că num ă rul de orc de limba româ n ă s-a
restrîn . Împotriva efect ului unei ase-
m enea m ăs uri a g u ve rn a nţilor trebu ia
luptat cu toate mijloacele, un rol însemnat
1n aceas tă clirectie reveninclu-i so cie tătii
literare în d iscutie, care -a arătat a fi la
în ăltimea cerintelor, substituind orele
dispărute clin p;·ogramele şcolii , comple-
tînd deci po s i b ilit r1ţi lc in stru ctiv-ecluca-
fo-e ale acesteia, clar Htr ă să se limiteze
num ai la atît. În toate manifes tă rile ei
se distinge o orientare progresistrt, afl ată
în dcpli n conse ns cu cvolu ţ i a istorici.
Îndeosebi în t re anii 1905- 191 5, acti vi-
tatea socie tă tii a cunoscut o incontesta-
bilă efervesce'n ţă, contravenind - cu toate
Corul R euniunii d t! , cintări
„ Hil ari a" d in Oradea ( 1904 )
fortele ei politicii de d ez n aţ ionali­
zare preconizate de contele Apponyi
prin legile sale reacţ ion a re şi antin a ţio :
nale. N um ă rul d e clamaţiilor din poe ţii
rom â ni este urprin zător de m are, aces-
tea de ţ inînd o prioritate vizibil ă în con-
certele şi şedinţele publice ale societ ăţii. În
numai patru ani şcolari ( 1911 / 12- 1914/ 15)
a u fost declamate în şe dinţele socie-
tăţ ii 229 de poezii, dintre care 160 în
limba româ n ă, iar celelalte în limbile
ge rman ă , mag hi ară şi fra n ceză. Interesul
membrilor s-a îndreptat , cu co n s tan ţri,
spre poeziile lui M. E minescu, G. Coşb u c ,
Octavian Goga, Alexandru V l ahu ţă, Panait
Cerna, Victor Eftimiu , Th. Spe ranţia
si Zaharia Bârsan. Nu este, deci, vorba.
În cazul recitărilor, de o restrîngere
la creaţ iile proprii sau la poeţii t ran silvă ­
neni, ci de o reprezentare fire a scă a între-
gului s paţ iu literar românesc, văzut de
memb rii soc i e t ăt ii ca o unitate indes-
tructib ilă. '
Ilu strativ din acest punct de vedere
este ş i interesul m embrilor pentru c re aţ i a
dramat urg i că româ n e ască, pusă în scenr1
cu ocazia şe dinţ elor publice. La 7 ianuarie
1874 a fost re pre ze nt a t ă de că tre „ofici-
alii" o c i e t ăţ ii comedia Lipitorile satului
de V. Alecsandri , iar în luna iunie a ace-
lui aş i an s-au jucat piesele NI ania postitri-
tor ş i Paracliserul, tot de V. Alecsandri.
Inte rpreţ ii au dovedit „itn progres foarte
61
fmmos pc scena teatrală". Această seric
de spectacole a fost completatrt în iunie
l 875 cu reprezentarea pieselor Şoldan
J ·itca::ul de \'. Alecsandri si Doi tărani
şi cinci cîrlani de C. ~egr~zzi. în' anul
1881, membrii socieU1ţii au mai pus în
scenă, împreun{t cu alţi locuitori ai ora-
şului, piesele Paraclisernl şi Rusaliile de
Y. Alecsandri, în 1882 Piatra din casă de
acelasi autor, în 1891 Vlădutul mamei,
în l 8°96 Millo dircctornl, de Alecsandri si
în 1911 Ţiganul şi albina de Th. Speranţi~
şi Norodul şi 1U'f!,US/ornl, de Anton Pann 14 •
Este evident faptul dt atenţia societăţii
s-a fixat exclusiv asupra pieselor de
teatru scrise de dramaturgi de dincolo
de Carpaţi, în Transilvania acest gen
literar neînregistrînd progrese prea mari,
cu excepţia creaţiilor lui Iosif Vulcan,
care au fost jucate spre sfîrşitul veacului
precedent şi începutul celui contemporan,
acestea luînd locul pieselor lui \' asile
Alecsandri, dramaturg în vog{t multe
decenii. Prin spectacolele cu piese de
teatru aparţinîn<l dramaturgilor de peste
munţi, prezentate publicului din oraş ~i
împrejurimi, membrii societftţii au între-
ţinut fertile 1cgr1turi cu spiritualitatea
romfmeasd, formîndu-sc în atmosfera
stimulatoare din cadrul asociaţiei ş1 acţio-
Sediul Casinci rom:me
din Beiuş, inaugurat în
anul 1909
62
nînd ca viitori apărători ai cauzei naţio­
nale.
Corul tinerimii, preponderent alcătuit
din membrii societătii, a colaborat la
reuşita spectacolelor 'muzical-dcclamato-
rice, intcrprctînd melodii de intensă cir-
culaţie în epocă, cum au fost: Deşteaptă-te
române, Dormiţi în pace umbre, 1l1arşul
ostasilor români, La umbrele eroilor,
Nepoţii romanilor, Înfrăţirea, Patria
mamă, Ştefan Vodă, Cîntecul gintei latine
şi Luarea Plevnei. Orchestra, compusă
mai ales din membrii societătii, si-a adus
şi ea aportul la ridicarea ' pr~stigiului
acesteia, dispunînd de un repertoriu mobi-
lizator, reţinînd atenţia piesele muzicale
cu titlurile: Braţul tău plin de putere,
Jfarşul lui Ştefan cel Mare, Doina Horii,
Hora lui Butean (eroul de la 1848),
Jfarşul lui JJ ilzai Viteazul, JJ arşul eroului
Avram Iancu, Asaltul Grivitei si Luarea
J>levnei. Prin compoziţiile de ~ atît de
pronunţatr1 factură naţională, corul şi
orchestra tinerimii, care s-au asociat
socictă ţii în eforturile ci de propagare a
culturii, au dinamizat viaţa socialr1 beiu-
sean:1, racorda tft astfel pulsului socictă tii
~omfmeşti. '
Societatea si-a întemeiat si o bibliotcd
clin donatii ~le unor bine,:oitori, dar si
prin proc~Jrarc de drţi şi periodice c~
---,,.-----,----- . --

~ · ··· .·. ~ altul şi s prijinindu-nc 111111! de altul, atît

cu puteri s piril11alc cît şi malt'riale, ne
putem provoca o soartă mai bună
mai c?rcs p1111:::âtoarc . .. ". Întemeindu-se p~
ROMANA DIN BEIUSIU „sc11t1 mente le defrâţietate" care le „nutresc
ca.w ott.iu o iKv~t~ pu~. fraţii lor de pre aceste locuri ale Dacici"

~-~~fbt;rAu.t (adid1 din BucoYina), membrii socictă tii

beiuşene le solicitf1 gratuit organul de
presă editat, răspunsul fiind fa\'orabil IG.
<§~~Y&!J Între anii 1862- 1917 biblioteca socic-
oa-lu va. are.ngli!. ln re.vOree. blbllot9c3! S5\a-ln U'1ţii s-a îmbogăţit cu peste 1100 volume
SAL'A şi zeci de periodice, care au fost parcurse
01pe&arlel Opldane de tineretul şcolar, faptul a\·înd reale
11
implicaţii în formarea acestuia şi pregr1-
tirea lui pentru confruntările de mai
2-f' Fauru 1es6" . st. p. tîrziu, impuse de ncccsiUţile luptei
Pretlulu de Intrare pentru apărarea fiinţei naţionale. Se
aflau în bibliotecă cf1rti din diferite do-
menii, prioritatea ap~rţinîncl celor de
a„Cx. pCacH litcraturf1 şi istorie, semnate de Petru
:\laior, :\I. Eminescu, \'. Alecsandri,
Ca•ltetulu aranglalarlu.
G. Bariţiu, I. L. Caragiale, I. Crcangf1
. lncoputulu la '.• a ore a6r'a. G. Coşbuc, A. :\Iureşianu, B. P. Hasdeu,
I. Slavici, Al. \'lahutr1 si Iosif \'ulcan.
i ttJ Din operele acestora 'şi ~le altor scriitori
r· I şi istorici români s-a alimentat spiritul
l~ -€fiifd• 111a:i11i111,>,• '.' p•i""'"'" ,„ ,„„(fi•mifa membrilor societătii bciusenc care au
arnt - datoritr1 sa~rificiilo; pr~prii - ac-
li~- ---·n·;.&;_~ cesul la ,·alori perene şi reprezentative
ale culturii si stiintei românesti.
I '· - ._.,.,.._......._,.~..,_.,..
Cca mai import~nt;1. asoci~ţie cultural-
Invitaţie (rlin 27 februarie 1886) la o acţiune a politid din Bcius a fost tasina romană
Casinei ro1n;\ne clin Beiu~ înfiin ţatr1 în 1871, ea găzduind - î1~
localurile pc care le-a închiriat ~1 111
mijloace proprii, care s-a îmhogr1ţit în anul sediul propriu -numeroase manifcstr1ri ale
1868 cu 18 puulicaţii: Fcdcra{iH11,·a, .·llbi11a, populaţiei clin depresiune, dintre care spe-
Concordia, Familia, (;a:cla Tra11silva11ici. cifice i-au fost asa-zisele „baluri nationale"
Foaia Sociclâ{ii Ifocovi11a. Tra11sih}(l11ia. de un pronu~ţat „colorit ro~frncsc'-'.
Jlaga:::in i.1/oric, Arcliiv11, .-lmvo1111/, l'rin întîlnirile fruntaşilor politici şi cul-
A micul pa porului, [ "moris/11!, Trom pcta turali. ocazionate de acestl' „baluri", se
Carpaţilor, N.on11î11ul, Fcra, .~mirnl fami- asigura un contact - m·supran·ghcat de
liei, Convorbiri litcrarc ~i .·lt('Jlc11/ Româ11 1-'i autorităţi între ci, precum ~i schimburi
Conducerea socictr1 ţii purta corespondenţe şi clarific;Iri de opinii în lq.(1tur{1 cu \'iaţa
cu majoritatea redacţiilor periodicelor public{1. Participantele \Tneau adesea în
mentionate si cu alte socieUti literare ale costunw naţionale, gest care le exterioriza
elcYi.lor, edificatoare fiincl s~risoarca tri- sentimentele. Erau preferate jocurilr po-
misr1 la 28 clecem1irie I 870 Socictă tii pulare Ro111ana, Câluşarii, Hora, IJâtu-
pentru cultura ~i literatura romfmr1 din ta, llafcga11a, care fa\'orizau închegarea
BucO\·ina, din care cităm un pasaj: unei rapide coeziuni sufleteşti, a unei
„Bine vă este cu110srnt, că o soartă 11e atmosfere de profundf1 comuniune spiri-
conduce şi a pasei pre toţi românii din astti tuală. De relevat, ca mijloc util şi eficient
Dacie mare; şidesprc aceea sîntcţi convinşi, de influenţare socială şi politicr1, biblio-
că vrînd a ne bucura de o altă soartă mai teca pc care şi-a întemeiat-o Casina ro-
meritată, numai rezemîndu-ne unul pc mftn{1 clin Beiuş 17 . Este relevabilă împrc-

(l:J

.,,,,
jurarea c:1 temelia liibliotccii s-a pus cu
un pC'rioclic de dincolo ele Carpaţi, Nonui-
1111/, prcnunwrat la 25 iunie J 87 l 18.
Conform unei statistici întocmite de noi,
pc baza surselor informatiYo-documC'n-
tarc existente, rezult:1 c:1 între anii l 87 l --
19 J 8 s-au aflat în liibliokca si sala de
lcctur:1 a Casinci 70 de pcriocli~e. dintre
care 51 în limba romfrn:i. 15 în limba
maghiar:i ~i 4 în limba german:i. Cele mai
citite au fost, desigur, publicaţiile rom:1-
neşti din monarhia austro-ungar:1, care
puteau fi ~i mai u~or procurate, în cazul
acestora nefunctionînd interdictiile auto-
riU1 ţilor. Cu to~tte impcclimC'ntclc ap{t-
rute, în bibliotcc:1 au mai intrat Nomâ1/I(/
(pc anii 1876, 1880 · 1881, 1883-- 1884 şi
1912 -1913) ~i .-llhi11a Carpaţilor (pe 1877
l 878 şi 1880). Lectura ziarelor ~i re\·is-
tclor în sediul Casinci, care dispunea ele
condiţii propice în aceasU direcţie, faci-
6·1
lita o informare prompt:1 a românilor din
sudul Crişanci despre c\'cnimcntclc poli-
tice si culturale na tionalc.
O initiati\·;\ dcmn':1 de interes a condu-
cerii rc~pcctiwi asociatii a fost si obtinc-
rca unor „tablouri" istorice ale i'inor 'pcr-
sonaliU1ţi sau inspirate din momente de
scam{1 ale trecutului national. Astfel,
de la J2 fc bruaric 188 l, pc peretele s:'tlii de
lcctud a putut·fi \"{1zută o pictur:1 repre-
zcntîndu-1 pc yoic,·odul unificator :\lihai
\"itcazul 19, iar în anul 1894 a fost ase-
zaU al{1turi de aceasta fotografia rep~e­
zentîndu-i „pc tribu11ii şi anteluptătorii
noştri naţionali de pe timpul revoluţiunii
de la 7848". În anul următor s-au mai
ad{rngat „ tabloul" conducătorilor mişcării
memorandiste care au fost împrocesuaţi
la Cluj şi portretul lui \' asile Lucaciu 20 •
Se cu\'ine, de asemenea, subliniat fap-
tul că la 14 aprilie 1878 au fost cumpărate
22 de cărţi, cele mai \'aloroase purtînd
semnătura lui \". Alecsandri, Al. Odo-
bescu şi Iacob Xegruzzi 21 • Insistenţa
cu care s-a pus problema completării
fondului de cărti al bibliotecii (asinei
beiusene a aYut c~ rezultat achizitionarea,
în lu'na mai 1913, a încă 33 de \'~lume cu
conţinut literar, aparţinînd unor poeţi
şi scriitori români cunoscuţi, cum au fost
.\I. Eminescu, Beldiceanu, Vlahut:t, Gâr-
leanu, LoYinescu, Br{1tescu-\'oinesti,
Sadm·eanu, Bârscanu, Anghel şi Dulfu' 22 •
Prin urmare, este c\·ident:1 si în cazul
acestei asociatii strădania de' a-si dota
bibiloteca cu' drti editate în R~mânia
consolidîndu-se, şi' prin existenţa şi par~
curgerea lor de dtrc populaţia din Beiuş
~i împrejurimi, unitatea noastr:1 cultural{t.
ln Casină s-a desfăsurat, la 27 noiembrie
1918, adunarea m~morabil:1 în care au
fost aleşi cei S delegaţi (dr. Ioan Ciordaş,
Ilaric Cri~an, Teodor Cosma, Atanasie
Toader şi Lăpădat Cioflan) care au repre-
zentat plasele Beiuş şi \' aşcău la :\larea
Adunare ~aţional{1 de la Alba Iulia, din
1 decembrie 1918.
Cn alt factor cultural beiusan, care
poate fi considerat o fortăreaţ;1 ;_ renaşte­
rii naţionale, a fost Filiala (despărţ;1mîn­
tul) din Beiuş a Aslrci, una dintre cele
mai active. Prin constituirea bibliotecii
desp{trţ{1mîntului s-au pus la îndemîna
publicului c{1rţi în limba română. Con-
semnăm cîte\'a date despre modul cum
s-a format accasU bihlioted. La 10 ia-
nuarie 1899 au fost primite de c:-1tre dcs-
prirţrunînt 29 de ci'irţi şi broşuri ap:-1rute
în „Colecţiunea ~araga" din Iaşi, precum
si 19 drti din Bucuresti 23 • Dintr-un alt
~locument. afl:-1m c:-1 pc' adresa despărţ;i­
mîntului au fost expediate, la 13-"tanuarie
1899, de dtrc Libr;"iria „Sfetea" din Bucu-
rcsti 14 drti 2 ~. Din toate acestea s-a
al~ătuit o bi hlioted, ale cruci drţi au
0
fost înscrise într-un registru. Autorit:-1-
tile au ff1cut, în 1903, cerccUri în lcg:-1tur{1
~u cărţile din bibliotecile dcsp;'irţ;imîntu­
lui, sechestrînd catalogul drţilor, desco-
perit de noi în fondul Mini_sternlui de in-
terne cabinetul secret. Biblioteca cen-
trală' a despărţămîntului, cu sediul în
Beius, avea la începutul anului 1904 un
numir de 225 drti si brosuri. Scmnifi-
cati\' este faptul 6° pr'imcle '12 poziţii din
ca talo" erau ocupate de Istoria româ11ilor
(vol. I-XII) a lui A. D. Xcnop?l, cca
dintîi sinteâ de \"aloarc europeana asu-
pra istorici romfmilor. :\l~nţionăm C:-1 în
hibliotec:-1 se aflau cărţi semnate de
Gr. L· rcchc, ;\I. Costin, ~ icolae Milescu,
August Trcboniu Laurian, ;...ricolae B;H-
ccscu, ~. Iorga, Gr. Alexandrescu, An-
ton Pann, D. Bolintineanu, Y. Alec-
sandri, I. Creang:-1, I. L. Caragiale, B. )t:
Delavrancea, Al. \'lahuţă, ~. Gane ş1
alti scriitori si istorici români ele dincolo
<l~ Carpati. În biblioteca înfiinţată de
0
<lcsp;'irţă~înt în satu_l Sî_mb;'1ta, cele ma~
multe cărti erau t1p:-mte la Bucureşti
(cîteva titluri: Revoluţiw:ca {ui Tudor,
Râ:::boiul de neatîmarc, Scntrnela de la
Grivi/a Istoria românilor, aceasta din
urmi 'de Al. Odobescu). Acelaşi lucru
se constat:i şi în conţinutul biblioteci~
întemeiate în satul Lazuri de B(•iuş. Deşi
fondurile celor trei biblioteci de pc teri-
toriul despărţr1mîntului hciu7c~n al Ast r1•i,
înfiripate cu mari cheltmeh, ~u era~
impresionante, acestea au <_tvu5 m epoca
o certă valoare cultural-pohhca, deoarece
au permis cititorilor accesul _la un !o~d
ideatic comun. Se poate afirma ca m
bibliotecile socieU1ţilor culturale clin
Bcius existau cărti româneşti din diverse
dom~nii lectura ' acestora permiţînd o
racorda;·e la spiritualitatea românc~:c~1
şi depăşirea condiţiei de izolare politica
.. ~· ~- '~
DT::\l>l,l<Ţ;"\.\\c\."Tl'I 'ISO< 'li\Ţlt:Ci il l>fNTf<l' LITER:\Tl'i~."1
0
,. 1»() 1\1."l:-;:·I ~I Cl.'I 1l 'I».\ lll lPOkl1UJI liO.\\ll:' .•
< 1lMll'l.ll'i. 111.1:\1. iii. \<H l>J::-il'l»U t'ON() Dl' î[/ITIW
1~!),\\{IN ~I .Ul<fl•'. ld'UNIU:":f: •DL: Cfl'.'iT/WI ŞI MUZlcfl IN
lltlNŞ lll'MINfCfl. ÎN 2~ 111>1~11. N. 1914, VOR llRllNJll
OSERATĂ ARTISTICA-LITERARA
-
(:",CILR HOTfLULUI ORllŞENfSC)
--
URMRTll Of DRNS IN BENEFICIUL FONDULUI ZIRRIŞTILOR
ROMl'INI, U'I CllRE VII INVITll CU TOIHll ONOl\RE1'· :.
INCEPUTUL" PRECIS U'I ORfLF. 8 SE1'R1'.
.. PREŢUL DE (NTRRHE DUPl'I PLllC :.
COMITETfLei
. .~·~„.„.~ ·.·
~ •••„~.
Prirna pa~1na a invitaţiei la o „serată artistică­
litcrarit" organizatit - la 26 aprilie l'l H - de către
despiirţămîntul beuşean al „Astrei", împreunit
cu reuniunea „Lira" şi filiala localii a Socictitţii
pentru fond <le teatru.
tn care autoritr1ţile Imperiului austro-
ungar încercau să ţinr1 populaţia româ-
nească din sudul Crişanci, ca şi din alte
provincii asuprite.
Am sUruit în lucrarea noastrr1 asupra
contributici socicUtilor culturale romft-
ncsti din. Crişana - 'care, de fapt, au acti-
vat în Oradea şi Beiuş, cele dou:-1 impor-
tante centre ele culturr1 româncasd -
la afirmarea ideii de unitate şi la preg:-1-
tirca actului de la Alba Iulia, din 1 De-
cern bric 1918 ale drui determinante
trebuiesc crrntatc în întreaga istoric a
poporului român. Yalorificînd o . info.r-
matic clocumcntar:-1 incdiU s:iu mai puţm
luatr1 în seam;-'1 de cercetarea anterioar:-1,
am oferit ·- credem - destule argumente
pentru demonstrarea adcvr1rului d şi în
Crisana au dominat aceleaşi tendinţe de
p:-1~trare în unitatea româncasd, de relie-
fare a valorilor naţionale şi de lupU pen-
tru eliberarea de sub clominatia străină.
Realizările obtinutc se înscri1; în tradi-
ţiile progresist~ ale istorici culturii n?as-
tre, împrejurare care ne-a determu~at
sr1 le reconsiderăm în prezentul studm.
12 65

Fireste, acestea nu au fost singurele cle-
mente de unitate cultural:i şi politic{t
din istoria Crisanei în epoca modcrn{t,
lor ad{1ugîndu-ii-se - în chip firesc ~i
necesar · - atîtca alte manifcsUtri în pla-
nul constiintei nationale si al convergen-
ţei eforturil~r spr~· unitat'c de 'lcţiunc şi
voinţrt, împlinite justiţiar în toamna
anului 1918.
C\OTE
1 Y. Curtieri peanu, Jli5can a c11/t11ralâ ro1J1â-
11ească pentru 1111irrn din 1918. Editura ştiint!fidt,
Bucuresti, 1968; I. lacoş. Contribu/ia societăfilor
c11lt11ral;„ a litcrat11rii ,,; artei la dc:voltarca conştiin­
ţei na/ionalt a popor11l11i român, în „l-nirca Tran-
silvaniei cu Homânia" (sub redacţia lui Ion Popescu
Puţuri şi ,\ugustin Deac), Ediţia a II-a, Bucureşti,
1972, p. 383- 407; Octav 2\1onoranu, Documente
şi mrirturii despl'l' trtc11tul cu/t11ral al Bucovinei,
în „Almanah Tribuna '76", p. 94-99.
2 De peste un deceniu am cercetat istoria socie-
tăţilor bihorene ( 1849- 1918), ca importanţi fac-
tori ai unităţii noastre culturale şi politice. Ini-
ţial, am depistat materialele arhivistice şi publi-
cistice referitoare la constituirea şi activitatea aces-
tora, pentru a fi reprezentate în mod corespunză­
tor în cadrul expo:i/iri de bază a secţiei de istoric
a Muzeului Tării Crişurilor din Oradea, inaugurată
în februarie 1971. Adunîn<l, pc parcursul anilor,
un impresionant material documentar (reprodus
după documentele existente în arhivele <lin Bucu-
reşti, Cluj-~apoca, Sibiu, Braşov, Oradea, Arad
şi Beiuş), am trecut la valorificarea acestuia prin
intermediul unor articole publicate în presa locală
(Crişana şi Familia), a conferinţelor susţinute în
diferite locuri, dar mai ales prin c xpo:i/iilc tempo-
rare organizate. A existat o permanentă preocupare
pentru valorificarea critică a moştenirii noastre
culturale, apelîn<l la mijloacele oferite de muzeu
ca instituţie dinamică a vieţii contemporane. Prin
urmare, am conceput şi organizat mai multe ase-
menea expoziţii, oferind publicului clin Bihor şi
celui venit <lin alte părţi ale ţării să cunoască, pe
baza unor mi'1rturii autentice, strădaniile cultura-
lizatoare ale societăţilor care au activat în perioada
dintre anii 1848- 1918 in Crişana, militîncl pentru
realizarea statului naţional unitar român. Consem-
năm titlurile tematicelor expoziţiilor organizate:
Activitatea Heuniunii de cîntriri „Hi/aria" din
Oradea: 1875 - 1970 (în Teatrul <le stat <lin Ora-
dea, august 1970); l:n veac de la înfiin/area Casinei
române din Beiuş (în Consiliul popular al oraşului
Beiuş; octombrie 1971); Societatea de lecturii din
Oradea: 1852-1875 (în l\luzcul Tării Crişurilor
1972); 110 ani de la întemeierea Societătii literare
„Samuil Vulcan" din Beiuş (în l\luzcul 'Tării Cri-
şurilor, 1972), 75 de ani de la constituirea primului
despărţămînt al Astrei în Bihor (în l\luzeul Tării
Crişurilor, februarie 197 J) şi Centenarul Reuniunii
de cîntări , ,Hi/aria" (în Muzeul Tării Crişurilor,
noiembrie 1975). Cele şase expoziţii temporare au
constituit experienţe utile, permiţînd dinamiza-
rea activităţii secţiei de istoric.
a „Fenice. Almanachu beletristicu", Oradea,
1867, p. 245.
66
·I „Concordia", 1866, nr. ~3. p. 191.
:, l'cntru detalii a se vedea \"iorel Faur, Sncic-
tall'a de lect11râ din Oradea, 1852- 1875, Oradea,
1978.
1; \"iorcl Faur, Co11trilm/ii la c1111oa,stcrca istoriei
Bihon:l11i (I), Editura ~luzeului judeţean Dihor,
Oradea, 11)70, p. 80.
7 Arhivele statului Oradea, fond „ Hilaria'',
dos. 5/1905-1906, filele 21-23.
s ::-<. Iorga, Întăia zi a serbărilor Româuimii,
în „:'\eamul ]{omftnesc", 1906, nr. .1.3, p. 541.
" „Tribuna'', 1906, nr. 16~, p. 1-2.
10 ,\rhh·cle statului Oradea, fond „Hilaria'',
dos. 7 J 1906, filele 4 .1 şi 52.
11 Teodor Popa, Almanachul iubi/iar al Rt1111iu-
nii de cîntâri „Hi/aria" ( 1875-1925 ), Oradea,
1926, p. 16.
12 „Tribuna", 1910, nr. 63, p. 1-2.
13 \"iorcl Faur, Societatea literară „Samuil
Vulcan" din Beiuş, î,1 „Crisia" 1974, p. 259.
H Ibidem, p. 262-263.
15 Viorel Faur, Istoricul bibliotecii Societăţii
literare „Samuil Vulcan" din Beiuş (1862-1918),
în „Biblioteca şi şcoala", Editura Bibliotecii jude-
ţene Bihor, Oradea, 1976, p. 157- 166.
1s Octav J\Ionoranu, op__.__ cjt_., p. 97-98.
1 7 Viorel Faur, Precizări referitoare la activitatea
Casinei române din Beiuş, în „Crisia", 1975, p. 159.
I• Arhivele statului Oradea, Registrul de procese
verbale ale şedinţelor Comitetului şi adunărilor gene-
rale ale Casinei române din Beius, fila 5.
19 Ibidem, fila 5; „Familia", 188.l, nr. 12, p. 75.
20 Ibidem, filele 188- 189 şi 196.
2 1 Ibidem, filele 7 I - 72.
"" Ibidem, fila 297.
23 Arhh·a Liceului „Samuil Vulcan" <lin Beiuş,
fond Astra, dos. 2/ 1905, filele 49-5 I.
2 ' Viorel Faur, Bibliotecile despăr{ămîntului bciu-
,,ean al Astrei (1898-1914), în „Crisia", 1976,
p. 121- 143.
Sl"MMARY
Emhasis îs laici on the foundations and activities
of the Romanian cultural societies în Bihor countrr
from 1848 to 1918: the Lecture Society of Oradea,
<:reated in 1852; the „Hilaria" Choral Reunion
of Oradea, created in 1875; the „Samuel Vulcan"
Lecture Society of Oradea, constitute<l in 1862;
the I<omanian Casino of Beiuş founclcd in 187 I;
an Astra subsicliary.
On the basis of the rich documentary material
gathered severa! tcmporary exhibitions were orga-
nizecl offering to thc public the possibility to know
by original exidence the authentic cultural and
educational efforts of the societies cxisting în Cri-
şana region from 1848 to 1918.
Taking into consi<leration documentary infor-
mation unpublished or !css studied by the previous
research, the author presents sufficient argumcnts
for clemonstrating that this region too was domi-
nated by the same tendcncies of throuving into
relief the national values and the struggle for the
liberation from the foreign <lomination. The contri-
bution of these societies îs stresse<l în the affirma-
tion of the idea of national unity and in the prepa-
ration of the December ist 1918 act of Alba
Iulia - the foundation of the Romanian unitary
national state.
Un simbol al umanismului geto-dac şi latin -
100 de ani de la realizarea monumentului lui
Ovidiu de la Constanţa
S-aitalian
1929)
împlinit un secol de cînci sculptorul
Ettore Ferrari (Roma, 1845 -
a elaborat -- la cererea autori-
tf1ţilor româneşti - una din operele sale
cele mai caracteristice - Statuia lui
Ovidiu de la Constanta, monument care
se înaltr1 - simbolic '___ în inima anticei
cetăţi a' Tomisului geto-dac, unde marele
cîntărct al Amorului si al l:manitătii
şi-a petrecut anii amar~lui srm exil. '
Monumentul lui (),·idiu este una din
lucrările de debut ale lui Ettorc Ferrari,
deschizînd etapa „\-crismului descriptiv"
în cariera artistului, care va continua apoi
cu statuile aceluiasi, dedicate lui Gari-
baldi la Pisa şi lfo~·igo, a lui Jl a::::i11i la
Roma, a lui Lincoln la Washington ş. a.
Noi adrmg;"tm la acestea şi o altrt oper:-1,
rcmarcabilr1, elaborau de acelaşi artist
italian, renumit în timpul sfo, anume
statuia scriitorului si omului de cultur;'1
I. H. Rr1dulescu, s~cotit „părintele lite-
raturii romfme" - monument care se
înaltă în Piata Universitătii din Bucu-
, ' '
reşti.
Statuia poetului latin care împodo-
beşte Piaţa Independenţei în faţa Palatu-
lui municipal - ast:-Lzi .Muzeul naţional
de istorie şi arheologic din Constanţa'.
desi o lucrare de tincrete a sculptorulm
ita'iian, arc toate atribut~lc unui elaborat
artistic pc cit de reuşit, pe atît de original.
Reprezentarea poetului, în mărime natu-
rală, în bronzul statuii, aşezată pc un
impunător soclu, manifestă trăs;ituri no-
tabile de artă - cum am semnalat -
realistă, fără urme vizibile de emfază şi
retorism. înfăşurat în clasica togr1 romană
marele poet al Amorurilor, al 111 etamorfo-
zelor şi al Tristelor pontice priveşte -
meditativ (cu pana de scris - azi dispă-
3
GRIGORE TĂNĂSESCU - ----
rut:-1 --- în mîn;'1) spre întinsul Pontului
Euxin - - :\larea Ncagr:-1 - în aşteptarea
pard a ncunci corăbii care să-i aducă
vesti clin Roma sa iubitr1, de unde el -
po~tul „iubirilor gingaşe" - a fost izgo-
nit de minia neîndurătorului împărat
Octavianus Augustus.
Totalitatea monumentului, bine pro-
portionat, exprimă - asa cum si-a dorit
si ~calizatorul lui - ideea de' mr1rctic
~almă, de mîndrie romană, dar şi ~Ic
adîncă compasiune şi înţelegere uman:-1
cu care Ovidiu - , „gentilul cîntăreţ" al
Corinnci - îi priveşte pc tomitanii clin
jurul său, pc geţi, strr1moşii milenari ai
românilor. Tonul realist, cu note neoclasi-
cistc c\·iclcntc, dovcdestc cunoasterea de
dtrc artistul italian atît a pcrs~nalităţii
poetului, cît şi a mediului ambiant, getic,
descris de Ovidiu în operele sale din exil.
În tot secolul care s-a scurs ele la reali-
zarea şi i•)augurarca statuii, dup;'1 procla-
marea Independenţei de Stat a României,
în urma r;'tzboiului victorios din 1877,
monumcntullui Ovidiu a constituit un sim-
hol al umanismului geto-dac, al Latinitrtţii
noastre şi al fraternităţii româno-italiene.
Constanţa, Tomisul lui Ovidiu, a privit
mereu spre Roma şi Sulmona, cetatea
unde s-a n[1scut poetul - dar şi acestea
nu au uitat niciodaU d unul dintre repre-
zPntanţii lor spirituali cei mai glorioşi - -
maestrul neîntrecut al Amorului - s-a
bucurat de dragostea şi ospitalitatea tomi-
tanilor, a geţilor lui Ovidiu -- ceea ce l-a
făcut pe autorul Tristelor sr1 se caracteri-
zeze el însuşi, „un poet aproape get" ---
un „geniu al Istrului", al Danubiului
daco-roman.
~i cum am putea vreodată uita noi,
românii şi italienii, cu deosebire constăn-
67

tenii si sulmoncz.ii, cu\"intelc cu o rezo-
~anUt' atît ele uman{t, si simbolidl, ale
poetului nostru comun r~stite în cadenţa
unid a ,·crsurilor uncia din Ponticele,
scrise în „Tomisul s{w iubit" ( ... tam
mihi ca ra Tomis): „:\ici ginta mea peli-
gr{t şi nici con cct;1 ţcnii m ei sulmoncz.i
n-ar fi ar{ttat mai mult{1 compasiune faţ{t
de suferinţele melc ca a ceş ti generoşi
tomitani, pc care-i iubesc" (Tomitatc,
ljllOS C{!,0 cllllO).
Aceste cu\"inte nu Ic-a uitat nici ilus-
trul sc ulptor italian, autorul monumen-
talei statui de la Constanţa . Ajuns la
\"cncrabila \'Îrst{1 de 80 de ani, rcmarca-
1Jilul artist Ettore Ferrari, fost - în
anii maturit;1ţii sale creatoare - profesor
apreciat de sculptur{1 ~i chiar „preşedinte
dell' Academia di Bclle Arti" din Roma
a tr{tit - cu numai patru ani înainte de
a se stinge din Yiaţă - momente de cea
mai mare sa tisfacţ ie cînd autoritrlţile
comunale din Sulmona au decis, în fine -
68
dup{t exemplul Tomisului getic, romft-
nesc, - sii înalţe ş i ele -- în anul 1925, în
Piaţa prin cipal{1 a or{tşclului clin Abruzz.i,
o statuie compatriotului lor - poetul
Ovidiu - monument care nu-i clecît o
copie turnat{t exact clup{1 modelul celeia
din inima Constanţei.
\'edem si în aceasta un simbol elocvent
al confrat~ rnităţii geto-daco-latine, ovi-
dienc, al prieteniei indestructibile româno-
italicne.
Dar ce-ar fi spus si cc-ar fi simtit artis-
tul italian, împăt imitul după ' Ovidiu,
0
dacă i-ar fi fost dat să trăiascrt momentele
înăltătoare ale înfr{1tirii Sulmonei cu
Con~tanţa, act solemr{ înfăptuit în anul
1958, lîngii statuia lui Ovidiu, conceputrt
de talentul său şi pasiunea sa italică? Şi
ce-ar mai fi simţit şi putut să rostească
Ettore Ferrari romanul, e\'ocatorul în
bronz al lui 0\'idiu, dadt i-ar fi fost h{trft-
zit să vadrt omagierea poetului, în incom-
parabila limbă latin{1, la statuia sa, de
c{1tre îm·{ttatii-umanisti \'cniti din toate
colţurile lu'm'ii la pri~ul Congres ovidian
organizat în anul 1972 pc pămîntul geto-
dac, la Tomis, de dtre Asociaţia inter-
naţională „Ovidianum", organism uma-
nist, fondat, în anul 1970, din nobilă
iniţiativă românească?
Sumara sc hită de mai sus a tintit doar
s{t c\'oce, încă ' o dată t emeiuri!~ profunde
ale unuia dintre cele mai semnificative
aspecte ale friiţici daco-romane şi italiene,
iniţiat e acum aproape 2000 de ani -
prin (hidiu -cimcntaUt în zilele noastre
şi mereu reînnoiU1 şi sub semnul umanist
al operei şi personalităţii marelui şi ne-
fericitului ceEtţcan al Romei, şi al Tomi-
sului get ic, poetul latin Oddiu .
SL\Dfi\HY
.\ ccntury bas clapsccl sincc the I talian sculp-
tor Ettorc Ferrari ( 18~ 5- 1919) acbie,·ccl - on
tbc Homanian autboritics' dcmJnclone of his m ost
cbaractcristic works, tbc statuc of Ovidc, placecl
in tbc centre of Constanţ a , the ok! antiquc city
of Tomi s, \\'bere the poet spcnt his cxile. Following
Constanţa 's examplc, in 192.\ thc town of Sulmona
erectccl in its main squarc a s tatuc of its so n -
Ovicle, wbich i s 1.rnt an exact copy of that cxis-
ting in Constanţa.
„Dorobanţul" - o expresivă operă de artă
a sculptorului italian Ettore Ferrari
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - M I R C E A DUMITRIU - - - - -
ţie şi
N urne de largft circula în I talia dar
dincolo de hotarele peninsulei, pic-
torul dar mai ales sculptorul Ettore Ferrari
( 1849- 1930) 1 a creat o opcrft inspirată
de viziune romanticft cxprimatft prin forme
clasice. Artistul a drtltuit în piatrrt şi în
bronz numeroase sculpturi reprczentînd
pcrsonalitrtţi italiene şi strriinc contem-
porane epocii sale sau din alte timpuri
istorice. H.cvolu tionari, scriitori, oameni
politici, conducri'tori de state au constituit
o parte importanfa din subiectele multiple
ale unei vaste creaţii rrtspîndite în diferite
oraşe din Europa şi America la sfîrşitul
veacului XIX şi în primele decenii ale
secolului nostru. La Roma a ridicat sta-
tui monumentale dedicate filozofului
renascentist Giordano Bruno, omului
politic şi publicistului italian Giuseppe
Mazzini, unul din conducfttorii marcanţi
ai Risorgimentului. La Veneţia, în 1887,
terminr1 statuia lui Victor Emanuel al
Ii-lea, primul rege al Italiei unificate
(1861-1878). Memoriei marelui condu-
cător al luptei pentru eliberarea şi unifi-
carea naţionalr1 a Italiei, Giuseppe Gari-
baldi (1807-1882), Ettore Ferrari îi con-
sacră statui în orasele Vinccnza, Pisa,
~facerata, Rovigo, ii-errara, Catania. Pc
continentul american, Ferrari a sculptat
monumente statuare care imortalizcazft
pe preşedintele Abraham Lincoln, la
New York, şi pc compozitorul italian
Giuseppe Venii, la Philadelfia.
În România. l~ttore Ferrari şi-a gravat
numele în piatra şi bronzul unor statui
valoroase atît prin execuţia artistid,
precum şi datoritrt notorietrtţii personali-
Uţilor pc care le întruchipeazft. Statuia
cărturarului român Ion Heliadc Rftdu-
lcscu a fost riclicatrt în faţa universităţii
din Capitalrt în anul 1879, iar cca a mare-
lui poet latin Ovidiu, în oraşul Constanţa,
în 1884, prin subscripţia pulilidt a cctfi-
ţcnilor portului maritim.
l·na dintre operele pîn?'t nu ele mult
rămase necunoscute ~ clin creatia lui
Ettore Ferrari este o statueirt din' Lronz
care înffttiseaâ un tînăr cloroliant în
poziţie c!d 'atac. Sculptura, achiziţio~atft
în anul 1970 de dtrc :\Iuzcul de istoric al
Republicii Socialiste Romfrnia, 3 a fost
expusă în sala Cucerirca indepcnden ţci
nationale a R.omânici, 1877 -1878, în
cadrul expoziţional al istorici epocii mo-
derne a ţării noastre.
Condiţiile conceperii acestei opere de
artrt şi timpul în care a fost executată
sînt legate de un moment semnificativ
al prezenţei artistului plastic italian în
România. În 1879 Ettore Ferrari a parti-
cipat la un concurs organizat de oficiali-
tăţile româneşti pentru realizarea statuii
lui Ion Heliade Rădulescu. Cîştigfttor al
concursului sculptorul a trecut la execu-
tarea cunoscutei lucrări de artă din
Piaţa Universităţii bucureştene. Din anii
1878-1879 se datorează, asadar, atît
ideea cit şi săvîrşirca statuetdi Doroban-
ţul.
Subiectul acestui valoros exponat mu-
zeistic, inspirat sculptorului de eroica
participare a armatei române la campania
antiotomanft din anii r?'tzboiului pentru
cucerirea independenţei ţării noastre,
întruchipeaâ un personaj sim balic prin
însfişi condiţia sa de vrednic reprezentant
al bravilor nostri militari - ostasii unei
arme cu \'cehi 'si frumoase traditii în cro-
nica luptei pc~tru neatîrnarc, ·pedestri-
mea, înaintaşa infanteriei.
Statueta are Înftltimea de 54 cm., cu o
bazft în form?'t de d~eptunghi, cu colţurile
rotunjite. a\'Înd laturile de 15 x 25 cm.
Pe latura scurtft a Lazei statuetei sînt
incizate semn?'itura sculptorului şi data,
li9

rl'aliârii lucr;hii: E. FEI{H.AH.I/1878
iar yl' una din laturile lungi figurcaz{t
cunntdl' A :\ ELLI Fl-SE? (?) H.O:\IA
1879, ceea ce înseamn:1 c:t Dorobantul
a fost turnat în bronz de c:ttre un specialist
cu nunwlc dl' mai sus (A. :\L'lli), în capi-
tala Italil'i, în unn:t cu o sut{t de ani.
Aşadar, pl' scara timpului \·cchimea
statuetei depftşcştc un secol.
Dorobanţul se remardi prin expresi\·i-
tatea pri\·irii ostaşului rom{m plecat la
atac s:1 înfrunte şi s{t îm·ingr1 inamicul.
o_ pozi_ţie de autentic dinamism se dcgaj:t
dm at1tudmca dorobanţului echipat pen-
tru luptrt, avînd prinsr1 la dtciulr1 cunos-
cuta pan{t de curcan iar pe spate raniţa
de campanie. \'igoarea şi forţa militarului
sînt sugerate şi prin mişcarea de pas aler-
gfttor pe care o cxecuEt. Ostasul tine mîna
dreapt{t _pe patul puştii în tii°np 'ce stînga
este pnns{t de ulucul armei. Pc partea
latcral{t a mantalei. în stînga, sînt ata-
şate lopata şi teaca baionetei. Tot în
stîng~, dar mai în faţ;~, militarul poartă
un bidon pentru ap{t. In partea dreaptă
~ mantal~1. arc ţaşca de campanie. Jos,
m faţa p1C1orulu1 stîng al dorobantului
pre~e~ţa u_m:_i fe:_ otoman indică depăşire~
unm 111am1c 111 nltoarca luptei.
Artistul plastic italian transmite -
lucru demn de remarcat - prin aceastr1
70
opcrr1 de artr1, un omagiu al patriei lui
Giuscppc Garibaldi dttrc bravii luptrttori
români de pc frontul luptei pentru cu-
cerirea independenţei noastre naţionale.
Este ,·orba de un clement compoziţional
rcle\·at cu discreţie, numai în aparcnţ;1
nesemnificati,·, anume o csarfft înnodatCt
la gîtul dorobanţului 4 - a'ccesoriu ,·esti-
mcntar purtat de lupt:ltorii pentru uni-
tatea Italici înrolati în unitătilc uari-
baldiene. ' ' b
Dinamismul compoz1ţ1c1 se exprimft
prin ritmarea multiaxialr1 a volumelor,
evidcn tiazr1 clanul asaltului militarului
român; depăşirea hotărîtă a parapetelor
otomane de către acest luptător 5 .
Talentul cu care sculptorul italian a
realizat o operă de artă cu certe calităti
artistice, închinată vitejiei dorobantilo.r
români, conferr1 statuetei lui Ettore i·-cr-
rari calitfiţile unei piese de importantrt
,·aloare intrinsecă şi, totodată, cu un pro-
nunţat caracter documentar-istoric, clacr1
awm în vedere şi faptul că reprezenU1rilc
plastice ale unor creatori str{tini consa-
crate participrtrii armatei noastre la r;"'tz-
boiul antiotoman clin anii 1877-1878 sînt
destul de rare. Exemplare asemănătoare
cu modelul original au mai fost executate
în ţara noastr:t. Printre acestea amintim
unul realizat de elevi ai fostei scoli de
arte si meserii din Iasi astăzi' Liceul
inclust'rial ele constru~ţ[i. Replica de
bronz care a fost executatrt între cele clouCt
r{tzboaie mondiale se deosebeste foarte
puţin de original 6 • '
Dorobanţul creat de Ettore Ferrari se
înscrie în categoria dovezilor peremptorii
privind interesul manifestat de un re-
marcabil artist străin pentru vitejia ar-
ma~ei rom{mc care a luptat cu diiruire şi
ermsm în r{1zboiul din anii 1877-1878.
KOTE
1 Date cu pnvJre la viaţa şi opera lui Ettorc
Ferrari în „Enciclopedia italiana di scicnze, let-
tcre cd arti'', voi. XY, FER-FRANCI, ]{orna,
l'H9, p. 52- 53; Thicme Becker, „I\:iinstler Lexi-
lwn", voi. XI, 1959, p. 446--1-17. În prima lucrare
anii ele viaţ{1 ai lui Ferrari sînt 1845- 1929, spre
deosebire ele cca ele a doua şi de cnciclopcclii
ro1rnlneştî unde figurcaz{1 anii indicaţi la începutul
articolului. Despre creaţia lui Ferrari vezi şi George
Oprc:-;cu, .C:,'culptura statuart'i ronuÎncasdi, Bucureşti,
1951. p. 102.
' ;\lircea llumilriu. „f)oroba11!11l" î11 vi;i1111ca
1111u! sr11lptor italia11. „\lagazin i~t.oric", anul Xl
nr. (i ( 12.li, iunie !9r. p. 18. Elena l'ăl[rnceanu,
Cornc·lia .\pDstol, ;\lircea llumitriu, 1877- 1878,
J/rii furii 11111::cislice pri1·i11d rti:;;;oiul pn1tru c11cc-
rir1 a indcp,·1ulo1{tl dl' stat a Rom/inici, Editura
militar[t, Bucure~ti, 1978, p. 7.>.
:i <Herta 2(H clin 27 noiembrie Jl)7() semnau
ele Ion l;uran <lin Bucure~ti. lm·. ;\I. I. R. S. l{.
nr. 1110.
1 B. Gonsor, Rc,flcctarca l'Vt'ni111c11!11lui istoric
d.- la 1877-1878 î11 j>alri111011i11! artistic al Jlu:rn-
lui d.- istoric al H.S.R. Lucrare din planul ele cerce-
tare al instituţiei pc anul 1977. ;\[anuscris dacti-
lognfiat, p. 16.
j Ihidcrn.
o; „;\lagazin istoric'", anul XI, nr. l l ( 128),
noiembrie 1 1r~. p. (i2.
Centrul Horezu şi generaţiile
S atul Olari c locul <le bastinft unde se
practid <lin în<lcprtrtatc timpuri mc-
ştc*ugul
0
olfiritului, fiind cunoscut sub denu-
mirea de centrul ceramic Horezu sau
Hurez, denumirea localitrtţii constituind
un argument peremptoriu al ocupaţiei de
alt:t<latrt a locuitorilor.
..\proapc fiecare olar pc care îl întîlneşti
rnodelînd la roaUt îţi mrtrturiscşte cu
mîndrie „meseria am î11vâţal-o de la laia,
ci dt" la b1111icul, bunicul de la striibu11icul
şi aşa mai departe".
Bazîndu-ne pc datele arhiYci :\Iuzeului
satului şi <le aru populară, pc patrimo-
niul său muzeal şi pe cercetările efectuate
pc teren în ultimul deceniu, ne vom referi
pe scurt la centrul Horezu şi la reprezen-
tarea lui din trei generaţii ele olari: I.
generaţia anilor 1900; 2. generaţia inter-
belică; 3. generaţia con temporanrt.
,)larele dicţionar geografic al Români-
nici" menţiona la 1900 practica rea meşte­
sugului olăritului în această localitate de
~ă tre opt olari, ce-şi desfăceau produsele
tor la tîrgul săptămînal de sîmbătă şi la
cele trei bîlciuri anuale de la Horezu,
precum şi la bîlciurile de la Rîureni,
Pojogi, Ginguleşti (jud. Vîlcea) ş1 Polo-
vragi în judeţul Gorj ~.
Opt ani mai tîrziu, în 1908, la primul
concurs de olărie pe ţarrt, şi apoi în 191 O,
SL\DL\lff
Ellore Ferrari, a well-knm\"11 name în lhc Euro-
pean sculplure of lhc cncl of lhc XJXlh cculury
and thc bcginning of tlll' xxt1 1 century, is a rcfc-
rcncc clc1ncnt for thc statuar\· art in H.01nania,
particularly by thc statucs of ion Hcliadc lUtdu-
lcscu and of Oddc which he ccreted în llucharcst
an<! Constanţa.
Thc bronzc statucttc „The foot sold ier", concci-
,·ccl and sculpturcd bctwccn 1878 anc\ 1879, is
a work ol art markcd b~· thc ceho o[ thc hernie
participation ol thc l{omanian army în lhc \\·ar
for thc conqucst of thc national inc\cpcndcncc
o[ our country. Distinguishing itsclf by dynamism,
ancl cxprcssing an impctuons patriotic clan, thc
Foot soklicr joins thc Yaluablc picccs ol thc natio-
nal-cultural patrimony.
de olari 1
SILVIA ZDERCIUC
sînt mcntionatc numele a trei olari de la
Horezu, ~are au obţinut premiile I şi II:
I. Ion A. Tambrca; 2. Constantin Puşoi;
3. ~ icolac Iorga.
La aceste prime manifesUtri naţionale
compctitiYe, creaţia Horezului s-a înca-
drat legilor concursului care prc\'cdeau
ele a nu copia „felul mârfurilor aduse, de
prin alte ţări rnm se gâscştc astâzi la tîr-
goveţi", ci „se cer vase care să fie după
i:-:voadclc romiÎ11csti cele mai vechi. Adică
sâ aibâ o înfâţ/şarc plâcutif, iar smalţul
aşa cum il puneau striimoşii noştri. Să fie
lucrate frumos, arse bine, cu smalţ curat,
să aibe pc ele izvoade alese, cu vopseli de
ale bâtrî11eşti, nu cu culori noi de prin
tîrguri. Fiecare olar să lucre::e cztm se
obişnuieşte în acea parte a locului şi sii nu
caute sâ se ia după vasele strâine lui sait
prin vecini" 3 .
Obiectele păstrate din acea vreme în
colectiile Muzeului satului si de artă
popuiarr1 ne aduc mrtrturii preţioase în
legătură cu concepţia artistică, cu stilul
şi personalitatea creatorilor ceramişti din
Horezu la începutul sec. XX. Se cunosc
următoarele ca tcgorii de vase: ulcioare
pentru cîmp cu ornamente ştanţate,
borcane cu capac şi decor alveolar, sfeş­
nice, strr1chini, taiere şi fructiere deco-
rate cu cornul şi gaiţa într-o cromatică
71

<le nunaţl' de roşu p{ttl{tgea, verde şi hrun,
iar pentru formele uzuale, hrun cu spi-
cuiri de galben sau brun cu Yerde.
Datorit:1 produ,clor olarilor mai sus
menţionaţi, a\"Cm posibilitatea de a cu-
noaşte stilul specific al Hurezului de la
început de veac.
A doua generaţie de olari, generaţie
reprezentat\ prin Ion Frigur{t, Gheorghe
Ogrezcanu şi Gheorghe Giubcga, şi-a
desfăşurat cca mai prodigioas{1 parte a
activiU1tii între cele două r{1zboaic mon-
diale 4 . '
Fat{1 de predecesorii e1, generaţia
interbelid, cc num{tra în 1938 treizeci
de olari 5 , încearcă, alr1turi de linia tradi-
ţional:i, înnoiri în priYinţa formelor, a
cromaticii, a tehnicii de decor. Astfel,
se gcncralizcaz;"i ornamentarea prin jir{1-
vire cu gaiţa şi stropirea cu pensula pen-
tru ,;vasele d1· tîrş;'', iar în cromatica deco-
rului apare adesea albastrul.
Al{1turi de decorul geometric şi wgctal,
întîlnim frccn·nt decorul figurati\· ca
motiv central.
Cromatica de fond tradiţional{1, alb-
fildcsic, este adesea înlocuit;\ cu fonduri
de ~uloare închi~{1: negru, brun închis,
căr{1miziu-roscat, \Trde de.
Apar forn~e noi, înclinail' uneori sr1
copieze produsele de fabric{1.
Din anumite puncte de vedere, perioada
intcrbclid este un n·gres al artei olarilor
de la Horezu.
Ceramicf1 de Horezu pre-
zenta tă la ':oncursul din
1908
J)ac{1 lucrrll"ilc lui Gheorghe Ogrezeanu
şi Gheorghe Ciubega se caracterizau prin-
tr-o apropiere mai accentuau de filonul
tradiţional atît prin forme, cromaticr1 şi
decor, cît şi prin tehnica de realizare,
piesele lui Ion Frigur{1, fară a se îndcpr1rta
ele linia tradiţională, manifestau preferinţe
pentru imagini mai robuste, pentru un
decor realizat cu predderc prin pictare
cu cornul.
A treia generaţie de olari din centrul
Horezu, centru care cuprinde şi oraşul
Horezu, odat{1 cu înfiinţarea cooperativei
„Ceramica", este reprezentată prin cei
aproape 100 de olari care lucreaz{1 fie
individual, fie în cadrul cooperativei
„Ceramica" si a industriei locale.
Cc rcprezi~U Horezu! contemporan,
cc rcprezinU1 generaţia contemporan{t?
Despre ca ne vorbesc în primul rînd,
zecile ele mii ele vase horezane cc, sugesti,·
exprimîndu-nc, „călr1torcsc în lume".
Fa ţii ele desfacerea produselor crn te
de prima generaţie de olari, care, cu ex-
cepţia tîrgului de la Polonagi, nu dcp{t-
~cau graniţele judeţului, sau faţr1 de dru-
murile olarilor din a doua generaţie cc
plecau spre Uun{IJ"e cu \'asele lor, s{1 ·Ic
schimbe pc grîne, generaţia timpului
nostru îşi desface produsele nu numai
pc pi~ţa intcrn{1, ci şi pc cea internaţio­
nală. I n prezent Horezu apare pc hiirţile
turistice legat de existenţa meşteşugului
olăritului şi nu numai de cea a apropierii
Exc inplar lk Cl'ramic.rt
hurezantL din creaţia
actualit
ele \Tstita ctitorie a domnitorului Con-
stantin Brfrncoveanu.
O altf1 trf1sf1turf1 caracteristicf1 a Horc-
wlui actual şi a generaţiei sale o consti-
tuie participarea permanentr1 la competi-
ţiile republicane ale României socialiste.
precum şi la cele internaţionale.
Le amintim pe cele mai importante:
I. Bienalele de artf1 po~ulară: 1959,
1961, 1964, 1967, 1969; 2. Cibinium 6 ;
3. Sarmis; 4. Cele două editii ale Festi-
\'alului national „Cîntarca României" 7 ;
5. Rapsodi~ plaiului vîlccan.
La acestea se adaugf1 Tîrgul olarilor
de la Horezu, iniţiat pentru prima datft
de către olari la ei acasf1 şi aflat deja la cca
de-a IO-a edi tic a sa.
Alături de 'participarea la competiţiile
republicane, a intrat în tradiţia centrului
Horezu organizarea unor expoziţii de
grup sau personale 8 .
Ţf1ranul artist, f;"iuritorul Yalorilor cc
constituie parte integrantf1 a patrimoniu-
lui artistic naţional, expune în sftlile de
expoziţii, aliituri de artistul profesionist.
Participarea la simpozioane ~i chiar la
sesiuni de comunic;'1ri, schimburi de ex-
perienţf1 cu ·strr1inf1tatea ·, ajutf1 generaţia
actua\;i să continue în mod creator moşte­
nirea înainta~ilvr.
Odatr1 cu crearea \"aiorilor artistice în
spiritul celei mai autentice tradiţii, gene-
raţia de azi a olarilor horczeni :;c preocupă
cu pasiune de cercetarea propriului lor
centru, realizînd ,·eritabile arhi,·e de do-
cumente ştiinţifice şi biblioteci personale.
Din cine este formată aceastr1 generaţie
păstrătoare a filonului tr;•diţional, dar şi
făuritoare a valorilor cu un rf1sunet aşa de
puternic în ţarft şi în străinătate?
I. Din descendenţii unui şir întreg de
iscusiti muritori de frumw:cti în lut şi
smalţ'. anume. familiile: ..Ogr~zeanu, Vic-
şorcanu, Iorga, Mischiu, Popa, Bu-
clescu, Bîscu, Puietu etc.
2. Din soţiile olarilor, participante
active nu numai la ornamentarea blidelor
dar şi la modelarea lor. Contribuţia Aure-
liei Ogrezeanu, a Eufrosinei Vicşoreanu,
mai nou şi cea a Ioanei Mischiu, a devenit
evidentri.
3. Olari talentaţi din centrele apropiate
Horezului, ca <le exemplu olarul Gogio-
man Anton din Slf1tioara.
4. Din tineri creatori cc-şi cksff1şoar;\
activitatea în ca<lrul cooperati,·ci „Cera-
mica", pro,·cniţi din satele judeţului
sub îndrumarea unor meşteri talentaţi,
cc se considrft datori sfi transmitrt arta
lor tinerei genera ţii 9 •
5. Din tineri 'colari încadrati în Cercul
de ccramic{1 de 'pc lîngr1 Ca~a' pionierilor
şi ~oimilor patriei condus de Ion :!\edescu.
6. Din Cercul de ceramic;-'1 din cadrul
Liceului real-umanistic, condus de Con-
stantin Buclc~cu.
73
 La aceste categorii se aclaugit membrii
G'rcurilor ele ceramid initiatc ele dtrc
olarii clin Horezu în satele ~lin apropiere,
ca ele exemplu : în }{orna ni, :\Iălclărăşti etc.
Ifrzultatdc excepţionale obţinute azi
de centrul Horezu, marea lui Yitalitatc se
datoreaz:t generaţiei contemporane, care
continuînd bogrtţia unei experienţe secu-
lare si-a ales ca simbol ,,cocosul" - \·es-
titor 'al diminetii si zorilor, al' unui ,·iitor
strrtlucit. . '
Deşi munca generaţiei contemporane
este usuraUt ele „modernizarea" instru-
mcntcl~r tradiţionale ele lucru ale olarilor
(roata montaU't pc rulmenţi, malaxor
pentru frr1mîntat lutul etc.), urmr1rincl
atent seriile ncnum{1ratc de \'ase pc care le
face fiecare olar te găseşti în faţa pcrso-
nalită ţii proprii a fiecărui meşter în parte,
dar care sînt unite pri11 pr1strarca tradi-
ţiei cc se cultiYă aici cu marc grijr1, cli-
minîncl împrumuturile şi copierile.
:\Icstcrii de azi au dat o nouri strrtlucirc
ccntr~lui. demonstrînd înc;\ o datr1 - chiar
dacrt la început au fost unele stagnrtri
şi clc,·icri · - crt Yaloarea gcneraţiior se
oglindeşte în creaţia urmaşilor. Spunem
aceasta pentru cr1 niH'lul creaţiei genera-
ţiei de azi nu trebuie judecat numai în
funcţiL' ele cocficieiltul de prtstrarc a tra-
clitici în formele sale cele mai autentice
ci .şi prin efortul ck adaptare a dcmcntcl01'.
tradiţionale, ,·alnrcasc, la cerin tele Yictii
şi gustului ele azi. · .
:\c-am referit în cele ele mai sus la e\'o-
luţia ceramicii clin Horezu ele-a lungul a
trei generaţii pc care le-am putut surprin-
de oarecum „pc Yiu' ', chiar clad1 am folo-
sit si unele informatii ele arhi,·r1 sau ma-
tcri~le ele colecţii. ,
:\Icştcşugul este frtrr1 îndoialr1 mult mai
vechi în acest centru si istoria lui a fost
tratatrt ele o bogatr1 lit~raturr1 ele speciali-
tate şi de popularizare.
Din compararea produselor sub rapor-
tul formelor, decorului, cromaticii se des-
prinde firul neîntrerupt al continuitr1tii
asigurate de succesiunea generaţiilor ca~c
au reluat, remodelat şi recompus elemen-
tele de baz:'t ale unei tradiţii puternice pc
care au îmhogf1ţit-o frtrr1 a-i altera stilul
şi trăsăturile definitorii
Perfecţionr1rilc tehnice, „ajustarea" unor
forme tradiţionale în funcţie de noi
74
cerintc si chiar modelarea unor forme noi
s-au 'în~cris în acceasi viziune artistică
care a imprimat ce~trului de creaţie
ceramid ele la Horezu marea originali-
tate, menţinîndu-i acea trr1săturr1 de no-
lJleţe r:c care o definim prin expresia de
„artr1 autentid1".
:\OTE
1 Comunicare sus\inuU1 în ,-adrul simpozionului
„Tradiţie ~i ino,·aţic în arta popularii rom{measd'1"
organizat la :\luzeul satului şi de artă populară -
noiembrie 1979.
" „:\larele Dicţionar geografic al l{om;înici"
ml. ll I, 1900. p. 7.> I.
3 Zderciuc Silda, Dumitrescu i\Iircca. Concursul
dl' olărie din 190S, Rcdsta muzeelor nr. l/ 1970.
·1 Gheorghe Ogrezeanu şi Gheorghe Giubega
participă în 1936 la dcmonstratii cu ocazia înfiin-
t;irii :\luzcului satului din B~curcsti.
:, Barbu Slătineanu, Ccra111ica romft11cascri, Bucu-
re~ti, 19.18, ta\Jcl cu centrele de ol{1rit din ţar{t,
Jl. 19.5.
" Lista olarilor din Horezu, participanţi la Tîrgul
olarilor din Sibiu în perioada 1969- 1976.
, I. :\Iischiu Dumitru, 2. :\Iischiu Ioan, 3. Sp:tl:iţclu
Llena, 4. Ogrezeanu Victor, 5. Buclescu Ioan
(1. Popa Ion, 7. Ogrezcanu Aurelia, 8. \'icsoream;
Ya'iilc, IJ. :\edescu Dumitru, 10. Gogioman ...\nton,
l I. Buclcscu Constantin, 12. \'icsoreanu Constantin
Ll. Ţambrca :\icolae, 14. Sorinel.Giubega, lS. Iorg;
(;hcorghc, 16. Bîscu :\icolae, 17. Bîscu :\lih~i,
lS. Bîscu Ioan, 19. Ţambrca .\lcxan<lru, 20. Tambrea
(;heorghc, 21. :\luşat Lazi"tr. 22. Ogrezcanu. Stelian
„Cibinium", 1977, p. 103.
' La cca dc,a IL1 ediţie ;c Festh·alului national
„Cîntarea lfomâniei" 1979, olarii clin H~irezu
obţin următoarele premii:
Premiul I - Aurelia şi Stelian Ogrezeanu
Premiul 11 - Eufrosina si \'ictor \'icsoreanu
Premiul II [ - Ionel Pop~. Gheorghe ' Iorga,
Dumitru si Ioana :\lischiu
s Expoziţia ceramicii populare contemporane
clcschisf1 în Cula Duca - :\lăldări1şti 1970, sub
egida C.C.E.S.
- Expoziţia meşterilor populari din centrul
Horezu, sala Dalles, 197 3. Participă olarii: Stelian
şi \'ictor Ogrczcanu, Ion Popa, Dumitru Traian,
Ion Buclescu, \'ic tor \'icşo!"canu;
- Expoziţia colecti\·[1 organizată la :\luzeul
satului şi de artă populară, 1977.
- Expoziţia personalii organizatr1 de l\luzeul
satului şi ele artă popularr1, 1977, \'ictor Vicsorcanu
cu peste l OOO ele opere originale. '
- Expoziţie personalii Stelian Ogrezeanu -
Piteşti 1966, Craio\'a 197~. Sibiu 1979, i\fonchcn
(ICF.G.) 1971, Marsilia (Franţa) 1974, Tîrgul cera-
micii din Bavaria (H..F.G.) 1979.
9 Victor Ogrezeanu, Mischiu Dumitru, Ţambrea
Constantin, Muşat Lazăr.
11m~· muzee de peste hotare
! !! "
\;§/
Împliniri şi perspective la
Muzeul literaturii cehe din Praga
P aleta cromatid a toamnei pragheze
parc a fi pandantul natural cel mai
fericit al aglomcr:irii de ziduri patinate, turle
şi turnuri polimorft', ulicioare capricios
r:bucite, re-.cdinte pr:nciart' sau hanuri
dc,;prinsc p~rc[t 'din \Tchill' cronici ale
ora~ulni - fost[t capitaE1 irnpcrial:t - dt·
pc \'lta\'a. Conn·rtul de ,;tiluri arhitl'c-
turak întrl' romanul timpuriu ~i Jugend-
stil ,;au cu Iiismul con tem por an, a bundcn-
ta dt· Eicasuri consacrate stiintl'i sau
;~rtdor fac 'palpabile ,·irtuţile · prntru can·
fusese numit cîmh-a „c011sl·rvatorul cul-
turii Europei centrale". C:tci, a:;;a cum
spmll'am, l'X-capital;t imperial:t a epocii
hali,;hurgilor, Praga a fost receptaculul
mai tuturor marilor fcnomem· culturale
can· au marcat Europa ultimului mileniu.
Arti~ti, personalit:tţi politice, oameni de
stiint:t si cultură autohtoni sau \'cniti
din ţ·:tri 'europene, în special din Germani'a
si I talia, si-au adus obolul la edificarea
~neia din 'cele mai pregnante acumulftri
ale civilizatici continentale. Pentru d,
ceea cc viz.itatorul resimte acut într-un
periplu prin Cehoslovacia este, mai pre-
sus ele orice, şocul istoriei, al epocilor ele
edificare civilizaţionalf1, gîndit:1, proiec-
tatrt, armonizată cu universul filosofie
şi social al epocilor tra\·ersatc.
Cu atît mai mult în acest secol al nos-
tru, cînd poporul cehoslovac nu mai pri-
meşte legi şi ordonanţe guvcrnamen~al_c
de la \'iena, gestaţia culturalr1 nu a chm1-
nuat. Ea îmbracr1 haina mo<lernr1 a crea-
ţiei ştiinţifice şi tehnice, fr1r:t ca aceasta
li
RADU BAGDASAR - - - - -
srt SC facă În dauna acelui „csprit ele fine-
sse" de care ,·orbea Pascal, întrupat de
lumea artelor şi literaturii. Sub impactul
modelator al acestei istorii pluridimensio-
nale, cehul mediu v:1<leşte o remarcabil:\
înclinaţie cr1tre factorul cultural ele cca
mai autrntic:-1 ţinuU1. Triunghiul fotbal-
muzic:1 u~oarrt --- litcraturrt (film) de fac-
tur:t mai mult sau mai puţin poliţislrt,
cart' ddine~te în multe ţ;'1ri zise „ci,·ili-
zatc" orizontul spiritual al omului de pc
strad:t, este aproape insesizabil aici. A~a
se face crt epoca postbelic{[ ne ofcrrt sufi-
ciente fenomene pe care, în context ro-
1_ntuwsc, le-am putea numi protocronicl'.
Intre de, '\Iuzcul literaturii cehe - Pam{t-
tnik narodniho piscmnictvi - prima
sinteâ sistematic{[ a unei literaturi na-
ţionale înregistrau de muzeografia euro-
pean;\ (fondat în 1953) aşczi1mîntul
praghez -- se cuvine menţionat acest
lucru - este secondat în 1957 de '.\Iuzeul
literaturii române din Bucureşti. Adi1pos-
tii:t în încr1perilc vechii mănitstiri a prc-
montriţilor, fondată de regele Vladislav
II pc la jumr1tatea secolului al Xiii-lea
la Strachovo, lrtcaşul dominrt ele pe înăl­
ţimile colinei Pcti'in vechiul cartier
'\laia Strana.
Sub raport cultural, aşezrunîntul este
pluridimensional. El conccntreazit, în
afara manuscriselor si fondurilor de carte,
opere de artri plasti'crt, obiecte şi instru-
mente ştiinţifice vechi, mobilier de cpoC:t,
la care se adaugr1 virtuţile arhitecturale
ale cl:tdirii - monument care le adăpos-
i5
Aspect din 1n uzc u
teste. Dimensiunea ei de reziste ntă este
Ja'.tă în să de cele aproxi mativ 3 ~ilioane
de documente scri se ale arhivei literare
grupate în peste 1200 colec ţii de autor.
Ele nu dispun de un catalog unic, fondul
vechi fiind înregistrat în cea mai mare
parte în cărţi de inventar şi cataloage
de fi şe, în vreme ce fondul nou , achiziţio­
nat mai recent, be ne fi ciaz ă în întregimea
lui de acest din urm ă sistem . Ceea ce a
răm as neprins în nici unul din cele dou ă
modali t ă ţ i de e vid e nţ ă a fost listat în
cele mai bine de 200 de in ventare pe co-
lec ţ ii publica te sub formă de volume, pe
m ăs ură ce se el aborea ză , în ultimii ani.
Ex i s t ă, el e asemenea, un grup aparte ele
cataloage ale marilor co l ec ţii şi un altul
ca re re un eşte lu cră rile reprezentafo·e
pentru raporturile dintre literatura cehft
ş i literaturile s tr ă in e (Germani ca, Bul-
garica, Iugosla,·ica etc.).
Fondul de ca rte veche este, fă ră îndo-
i ală , partea de maxim ă atract ivitate a
muzeului . E l co nţin e piese despre care se
poate spune că înt, prin co n ţ inut ş i rea-
lizare, ad e v ă rate monumente culturale şi
76
artist ice : „Evangheliarul de la Stra-
chovo", clin secolul X, cel mai vechi ma-
nu scris al bibliotecii, cu legături în metal
şi pietre preţioase (realizate mai tîrziu,
în sec. XI ş i XVII), „Codexul de la
Vysehrad", „Cronica lui Kosmas", ne-
num ă rate documente juridice şi admini-
strative, pontificalul lui Albert Stern-
berk, „Cronica lui Dalimil", prima cro-
nică în versuri cri să în limba ceh ă (sec.
XlV), ..; ,Calendarul astronomic" din seco-
lul XV , biblii latine ş i o biblie ceh ă din
acee a ş i p e rioadă etc. Există , de asemenea,
incunabule (Comentariile lui Cezar la
„ De bello galico", tipărit e în 1469, Cro-
nica lumii de Schedel ş . a.) , l egături valo-
roase, e diţii liliput, volume indiene im-
primate pe foi de palmier, cartea de onoa-
re a bibliotecii ilu s trată de o suit ă de sem-
n ă turi celebre debutînd cu cele ale ami-
ralului Nelson ş i lady-ei Hamilton etc.
Cea mai important ă formă de accesibili-
zare publică a fondului vechi este Biblio-
teca - e xpoziţi e , pă s trată în forma sa
originară, care a fiinţat timp de secole în
vechea mînăstire, .în magnifice încăperi

Aspect d in muzeu
ornate cu stucaturi şi fresce de epc:.că,
într-o ambianţă agrem e ntat ă de opere
plastice romane sau medievale.
Departe de a fi o in stituţi e pa s i vă,
Muzeul literaturii cehe exe rcit ă o a trac-
ţie constant ă asupra publicului cehoslo-
vac şi st ră in (cifră anu al ă m edie de v izi-
tatori - aprox. 600 OOO) , dar în acel aş i
timp se impli că în v i aţa c ulturală a ţăT ii
printr-un complex de m a nifes t ă ri şi publi-
caţii m enite a permanentiza ş i pote n ţa
creatiile s tră lu ci te i suite de mînuitori
ai ,;erbului în con ştiin ţa con tem pora-
n e it ă tii. 3 să li cu elegant m obilier de
e po că găzduiesc o întreagă gam ă de
m anifest ă ri: recitaluri de poezie ş i proză
contemporanrt, colocv ii cu scriitori co n-
t emporani , seri de muzi că şi · poezie,
m edalioane de lit e ratur ă ce h ă ş i s tră in ă
(axate pe un scriitor sau un fenomen
literar) , realizate într-o m ani e ră modernă,
mixate cu mu zică veche sau contempo-
rană rec it ă ri voci din Fonoteca de
aur. ' Activităti· şi ac ţ·iuni speciale se
~rganizeaz ă pentru tineretul şcol.ar, ele
avînd de fapt ponderea cea mai m arc
în ·ansamblul ac ţiunilor cu public ale
muzeului . R epertoriul de manifest ă ri nu
a re în să o s tru ct ură rig id ă, el remod c-
lînd u- e progresiv, în relaţ ie cu evolu-
ţ i a în timp a ştiinţe i literare ş i a exigen-
ţ elor publi cului.
n ultim compartim ent de bază al
act i v it ă tii muzeului este cel editorial.
Arhiva i'nuzeului publi că periodic o re vi s t ă
de biobibliografie, „Literarny a rchiv"
(25 de fascicule pe an), care - am m en-
ţionat deja acest lucru - inv entariază
si ofe r ă datele docum entaristice esen-
tiale ale materialelor de arhivă, în ordi-
~ea alfabetică a autorilor. E le epuizează
întregul evantai tipologic al manu scri-
selor literare : poem e, proz ă, lu crări dra-
matice, scenarii, reportaje; - foiletoane,
recenzii , materiale diverse de presă, jur-
nale personale, confesiuni, tradu ceri, note
dispara te, alţi autori despre autorul în
cauză, adaptări după el, iconografie et c.
Valorificarea t eoretică a materialelor
aflate în posesia muzeului nu se înscrie
între obiectivele sale exprese, ea r evenind
Institutului literaturii cehe şi univer-
sale al Academiei de ş tiinţ e cehoslovace.
R eunind aproape toate documentele
arhivelor literare de pe t eritoriul ceh ,
cu excepţia cîtorva răspîndit e de hazar-
dul împre jură rilor prin diverse muzee
etnografi ce ş i case memoriale, arhiva
Muzeului literaturii cehe poate a.spira
la conditia unui institut central de
documentare literară . Totu şi, dacă ar fi
să facem o compar aţ i e, sistemul de evi-
d e nt ă ş i documentare pe baze inform a-
ti ce preconizat în ţa r a noa s tr ă este net
superior o ri căre i modalit ă ţi clasice prin
caracterul lui exhau tiv ş i rapiditatea
ope r ă rii. Ad ă u gînd Moravske ·muzeum
odeleni literarn y archiv din Brno ş i
Mati ca slove nska din Martin, aceast a
din urm ă pentru literatura slovacă, t ablo-
ul muzeografiei literare cehoslovace se
întregeş t e, apărîndu-n e ca una din cele
mai elevat e mi şcă ri n aţ ionale de profil
din Europa şi chiar din lume. În plus,
departe de a oferi imaginea în gu s t ă ş i
exclusivistrt a unei ramuri a culturii ,
ea se întregeş t e cu toate impli caţi il e ema-
nate din expan siunea spiritului li terar
în celelalte arte sau existenta cotidiană
ca şi din rela ţiile scrisului' cehoslovac-
cu marile literaturi ale lumii .
77
Complexul muzeal de la Bojnice (R.S. Cehoslovacă)
V izitatorul care colind{t Slo\·acia de
şi
mijloc ajunge pc \'alea \'itrci, în a-
propierea oraşului Pricvidza, poate admira
una din numeroasele regiuni ale Slova-
ciei, unde frumusctca natural;t a locu-
rilor şi însemn:itatc~ lor istorid se împle-
tesc armonios. De fapt, atracţia turişti­
lor din ţar{t şi de peste hotare o consti-
tuie complexul muzeal de la Bojnicc,
în care locul ccn tral îl ocu p{t castel ul.
Amplasat într-o zon;\ istoric{t, în care
au fost depistate urme omeneşti îndt
din paleolitic, într-o regiune pc unde au
trecut vestite drumuri comerciale în
evul mediu, într-un important ţinut
minier (îndeletnicirea era înfloritoare înd
din secolul al XI\'-lca), castelul de la
Bojnicc arc o origine nccunoscut{t. Înc{t
din secolul al XIIl-lea exista o asczarc
fortificat{t în aceasU"t localitate. At~staU
documentar în anul 1113, printr-un docu-
ment al regelui Coloman, aşezarea
fortificau de la Bojnicc a fost sUtpîniUt,
de-a lungul anilor, fie de feudali locali
(provenind din familiile slovace Cak,
Opolsky, llava, Thurzo, Palffy ş.a.),
fie de regii Ungariei sau chiar de princi-
pii Transilvaniei. La sfîrsitul secolului
al XV-lea, cetatea a fost dă~uiU de regele
78
\latei Corvin fiului sfo Ioan. Regele
însuşi poposea, adesea, în castelul de
la Bojnicc, mai ales sub umbrosul tei
(„sub tilia nostra Bojmoczensi", dup{t
cum glăsuieşte un document de epoc{t).
)i astăzi celebrul tei împodobeşte incinta
cliidirii. Spre sfîrşitul evului mediu, caste-
lul era _în proprietatea familiei locale
Palffy. In prima jumătate a secolului
al XX-lca va fi cump{trat de fabricantul
de pantofi Jan Bata. Dupii naţionali­
zarea mijloacelor de producţie, castelul
a trecut în proprietatea republicii slo-
vace.
În forma actual{t, castelul de la Bojnice
a fost reconstruit de colectionarul de
antichităti, rarităti si obiecte de artă
Jan Palffy, între a'nii.1889-1910. Lucr{t-
rile au fost executate de arhitectul Joszef
Hubert, sub directa îndrumare a pro-
prietarului. Reconstrucţia s-a efectuat
într-o mixtur{1 de stiluri arhitectonice.
Predomin{t stilul neogotic.
Vizitatorul reţine, cu plăcere, prin
parcurgerea nenumăratelor săli şi camere
ale castelului cu 5 etaje, „sala de aur",
„sala stemelor" (unde poate vedea şi
stema H uniazilor), „sala de marmoră",
„sala de scrimă", „sala de şedinţe" etc.
De asem enea, se admiră, cu rea l ă încîn-
tare, mobilele stil , dife rite obiecte a nti ce ,
oglin zi de Ve n e ţi a, m armoră it alian ă,
fresce , p ortrete ale unor perso n a lit ăţ i
istorice sau culturale (printre care Ian cu
de Hun edoara ş i fiul să u Ma t ei Corvin ),
t apise rii etc . Se rem a rcă, dintre expon ate,
m a i ales, a lta rul polipti c al m eş te rului
florentin Orcagno.
Ast ăzi , castelul de la Bojnice găzd u ­
i eş t e Muzeul raional al Slovaciei mijlo-
cii, cu cele d o u ă sec ţ ii : i torie ş i a rt ă popu-
lar ă (e tnografi e). Acest mu zeu a fo st
înfiin ta t în anul 19 50 , a vînd la bazft
colectiile fozeului stiin tifi c din Horn a
itra'. (întemeiat în t'896 )' şi a le Muzeului
or ăşe n esc din Nitria nske Prav no. Cele
d o u ă sectii ale muzeului demonstreazr1,
prin expo'n a tele lui , dezrn lt area i s to ri că,
e tnog rafi că, ge olog i că ş i ge og rafi că a Cas te lul din Boj ni cc , und e se a fl ă ame naja t mu ze ul

D etaliu c u s t e ma · ·H un i-
azilor , d e pe p la fo nul
„ sălii s t e melo r "

t eritoriului din Horn a Nitra si Valea
mijlocie a Nitrei. Secţia de istorie' propriu-
zisă oferă turi ştilor , prin diferite obiecte
originale sau foto copii, dovezi ale culturii
materiale si spirituale, evoluţi a vi e ţii
umane pe ' acest t eritoriu. Vizitatorul
reţine, desigur, cuţitaşe le de răzuit din
epoca Neanderthal, dar şi st a tuet a repre-
zentînd pe „Venus şe zînd", piesă foart e
caracteristică pentru epoca neolitică a
regiunii. Situaţia ş i dezvoltarea aşeză­
rilor din zona localită ţilor Bojnice, în
evul mediu clasic şi tîrziu, viaţa locui-
torilor, evenim entele istorice ş i politice
care au afectat regiunea, e voluţi a bresle-
lor din Bojnice sau din împrejurimile
ei etc. sînt ilustrate prin diferite obiecte
sau documente, alese şi expuse cu pri-
cepere de organizatori. Tematica isto-
ri că a muzeului se încheie cu s ălile în
care este pr e z e ntată perioada mod e rn ă
ş i contemporan ă , s ituaţia populaţie i slo-
vace în vremea capitalismului şi, în sfîrşit,
de:tvoltarea pe multiple planuri de la
Eliberarea din 1945 şi pînă în prezent.

79

\ "enus ~ezin:l, statuetrt din epoca neoliti că
:'.' itrei)
l -n real punct de atracţie, pentru
turistii de toate \'Îrstdc care viziteazr1
Boj~icc , îl constituie grâdina l;otanicâ
şi ::oologicii. Se întinde pc aproape 30
d e hectare şi se afL\ în imediata apro-
piere a castelului. \ 'izitatorului ·.j_se oferrt
posibilitatea sft admire diferite plante
sau arbori proprii florei Slovaciei, dar
şi specii exotice , exemplare rare (copaci,
plante , flori etc.) din alte pri ale lumii.
80
În grf1dina zoologic;\ tritiesc, atituri d•.:
animale specifice Slo,·acici, exemplare
de pc alte continente, pftsftri rare ş.a.
l-n interes deosebit stîrnesc printre vizi-
tatori ay11ari11m şi tcrrarium.
:\ u putem încheia prezentarea comple-
xului mu zeal de la Bojnice, Hirit sft amin-
tim cf1, în aceastr1 localitate functioneazft
renumite hâi termale, indicate · pentru
diferite afecţiuni. Băile de la Bojnice
au si o importantrt istori cft. Ele sînt men-
ţio~ate, încă din 'anul 1113, într-un docu-
ment al regelui Coloman. Au fost vizi-
tat e, nu o <latri, şi de regii L ngarici (Bela
al Ii-lea, :\latei Corvin ş.a.). Astr1zi,
ansamblul balnear de la Bojnice, dotat
cu o aparatură modernă, oferit pa c ienţi­
lor condiţii optime de odihnft şi de refa-
cere a să nătf1ţii.
Complexul muzeal de la Bojnice, cu
punctele sale principale de vizitare (caste-
lul, muzeul, grf1dina botanidt şi zoolo-
gid şi staţiunea balneo-climatericft), pre-
zentate mai sus, oferft turiştilor de pre-
tutindeni, de toate \'Îrst ele si de toat e
nivelele profesionale, multipÎe posibili-
tăţi de a cunoaşte trecutul istoric bogat,
(Valea specificul cultural-etnografic al locali-
tr1 ţii Bojnice şi a \'fiii mijlocii a ~itrei,
una din cele mai pitoreş ti regiuni ale
Slovaciei. \'izitatorii români, printre care
s-a num;"trat si semnatarul rîndurilor de
fatft, întîlnes~, nu o dată, în evolutia
ist'orid, so cialr1, economid1 si cultur~lft
a SlO\·aciei, puncte comune ~u trecutul
istoric naţional. De fapt, se doved e şte,
ş i din acest unghi de vedere, că multi-
plele re la ţii de colaborare şi prietenie
dintre Romtmia si Cehoslovacia se ori-
gineazft într-o e\:oluţie istorică asemii-
nf1toarc.
 R cronici,recenzii, informaţii
O nouă reuniune ştiinţifică privind
studiul şi valorificarea creaţiei populare
.\ intrat de acum în practica
1nuzcografică curentă organizarea
unor sesiuni de co1nunicftri stiin-
ţifice care ,-alorifici'1 o part~ clin
rezultatele obţinute în caclrul acti-
YiL"1tii de perfecţionare a pcrsona-
hilui de specialitate clin muzee.
.\stfcl de sesiuni - cu o tematicii
hi ne dcfinitit - oferă atit posibili-
tatea cunoa7tL·rii prcocup:lrilor
actuale ale 1nuzcografilor în clorne-
niul cercetării ştiinţifice cu apli-
cabilitate tlircctrt în munca n1uzc-is-
tic:t d~ zi cu zi cit si o 1nai cxactft
apre::.:icrc ~t cfortul~ii clcpu...,1, de
iiccarc participant în parte, pc
linia ridicării nh-elnlni de pregă­
tire prolesionali'1, prin comparaţie
cu colegii <l" la alte unititţi muze-
ale. Pornind <le la atributele de
informare reciprocă ~i \·crificarc
prin autoanaliză sesiunile de acest
gen constituie întotdeauna reu-
şite manifestări de sp~cialitate.
Din categoria unor as":.'n1cnca
sesiuni a făcut parte şi aceea des-
fă..~urată între IO- l l septembrie
1980, la Muzeul satului şi de arti't
populară. Organizată de Centrul
sp~cial de perfecţionare a cadrelor
de pe lingă Consiliul Culturii şi
Educaţiei Socialiste în colaborare
cu Muzeul satului şi <le artă
p::>pulari't, suh genericul „ Rapor-
tul funcţie - mijloace ele cxpri-
inarc artistic:'t în arta popular[t
ro1nâncască'' 1 ca s-a înscris în
cadrul atît ele generos al celei de-a
II l-a ediţii a FestiYalului Naţio­
nal „Cintarea Romftniei".
Au participat, pc lingă muze:i-
grafii-ctnogra(i care încheiau un
ciclu în perfecţionarea lor de speci-
alitate. o seric ele cercct{1rori de
\·;:tloarc, bine-cunoscuţi pentru re-
zultatele deosebite obţinute în
investigarea diferitelor asprete ale
creaţiei populare rom;ineşti.
Cele 2,) de con1unicări susţinute,
prin unghiurile din care au abor-
dat tc1na-gcncralft propusft, s-au
împărţit în trei grupe. O primă
grupă au constituit-o referatele cc
au adus în discuţie a'"ipcctc teore-
tice majore pridnd raportul din-
tre funcţia utilitară a produsului
etnografic ~i realizarea sa artisti-
cr1. 1netodologia aplicată în stu-
cliul creaţiei populare (dr. (;cor-
gcta Stoica. Uapor/ul coufinu/-
fornui in aria popularii românca-
scci: cir. Tancrccl Bfinăţcanu, Cu
priviri' la pa11to11ima arlri popu-
lare: ~icolac l~ngurcanu, .<••;pl'cifi-
citatra culturii populare româneşti
oglindită ln arhitectură; dr. Hcr-
h~rt Hoffman, Rolul factorului
„estetic" î11 sfera utilitarului;
\{omulus Antonescu, Cîteva obser-
1•afii asupra raportului funcţie­
mijloace de exprimare în creaţia
populară; dr. Demcny Istvan
l'al, Contrib1tfii la studiul specifi-
ertlui artei populare din judeţul
Harghita). A doua grupă a fost
formată din materialele cc şi-au
propus elucidarea raportului func-
ţie - ornamentică - cron1atică în
cadrul unui gen concret al creaţiei
populare (dr. Gheorghe Focşa
Consideraţii privitoare la ceramica
dt' Horl':U; Coia Ioan, Probleme
afr evoluţiei portului popular;
(;curgcta \{oşu, Tehnici de mode-
lare si ornamentare a ceramicii
popuiare. Consideraţii asupra ra-
porlltlui funcţie-ornament-croma -
tică: Octavian Badea, /Jale pri·
viJUl olâri/11/ de pe valea rîului
Doau111et şi riului Rratei; ~Iaria
Nctcu, r afrnfc noi alt unui meşte-
5ug striivcchi -- cojoâiritul; l\lcla-
nia Ostap, Tradiţie şi i11ovaţie în
mc~teşugul cojocâritului in .:ona
Fălticeni; Ileana Gaiţă, 11/oda/i-
ltifi de ordonare a e/eme11telor deco-
rative în cimp la cattgoria scoarţe­
lor; Dornnica Bajmatără, Scoarţe
diu Gorj. Tradiţie şi contempora-
neitate; Ştefan Enache, Despre
geneza ornamentelor iu arhitectura
popul ani rom!Î 11eascâ ; Cristina
Barbu, I11strz111ie11tarnl cas11ic tra-
diţional Îll buctittiria pop11larti
ronuîneasrâ ). l'ltima grupă - a
treia - a reunit cornunicări cc au
împărtă~it clin experienţa muzeo-
grafilor privind \"alorificarca într-o
formă practică, concretă a cerce-
tării ştiinţifice (Raymon<le Wie-
ner, Prezentarea expoziţională a
clementelor tradiţionale şi 11oi în
cadrul unei gospodcirii transferată
în Mu:eul Brukenlhal; Traian
Tuglui, Criteriile tematice ale unei
expoziţii avînd ca temâ prezentarea
centrelor ceramice din România;
Teodor Paul Plc~a. Catalogul co-
lecţiei de obicei11ri ). Deşi intere-
sante prin datele cc Ic comunicau,
trei clin comunicările prezentate
în cadrul sesiunii nu s-au înscris
în tematica acesteia ((Constantin
Juan, Obiceiuri la constrncfii în
Mehedinţi: Pompei Mureşan, Con-
tribuţii la studirt! cunoştinţe/or
astronomice şi de măsurare a tim-
pul11i d1<pă mişcarea corp11rilor
cereşti în civili~aţia salului româ-
nesc di11 trecut; Nicolae Brânda,
Antropocentrism. Mitul jertfei
umane. Mioriţa).
81

La lucrăril e
sesiunii au fost in-
vitaţi si'1 ia parte şi m eş terii
populari :\Iaria Hanzu, ţesătoare
din corn. Gura Hîului, jud. Sibiu,
Stepan lonidt, olar <lin comuna
l3iniş, jud. Caraş-Severin, Pa,· cl
Ion, ci oplito r în lemn <lin satul
N'cgrilqti, comuna l3îrsqti, jud .
O bogată activitate cu publicul realizată
de Muzeul de istorie al Moldovei - laşi
Sub genericul „ 20 50 <Ic ani",
muzeul ieşean a cksfă~ura t. pc
tot parcursul an ului 1980, o amplrt
ş i divcrsilicatrt activitate instruc-
tiv-educativă, menită să fac i'.>
cunoscute atit co morile patri-
moniului muzeistic loca l c ît si
fru ctuoase le re zu ltat e ale cerct:-
tărilor şt iinţifi ce intreprinse ele
1nuzcologii i eşeni.
Dintre acţiuni, de un s ucces
deosebit s-a bucura t c iclul de
expuneri I storia - cartea cea din-
tîi a un ei 11atii, dcsff1suraU lunar
la Intrcprind~rca <le a;1tibiotice -
Iaşi. latri titlurile citon·a expu-
neri : „Se ntimentul libertătii, uni-
tăţii şi indepe nde nţ e i la r~mâni",
„Burcbi s ta ş i epoca sa " , ,,!'dihai
Viteaz ul-sinteză a istorici rom<î-
ncşti (J80 d e ani <Ic la unire)" etc.
Alte e xpune ri c u km e lc -
82
Vrancea, Nicolae Popa, meşte r
de mf1şti populare şi ci oplitor
în pi atră ~ i le mn din co muna
Tîrpeşti, jud. :N e amţ şi Constantin
Bănacu, cojocar <lin com una
l3f1rbăt qti , jud . \"ilcea .
Discutiilc cc au urma t prczcn-
Utrii co~unicărilor au acce ntuat
faptul ci'1 în cr e aţia p op ulari'1 ro-
1n;:lncasct:'i nu a existat ni c i un
obiect care si'1 nu fi avut un rol
utilitar , ornamentica însoţind ş i ,
un eo ri , chiar subliniind ac est
caracter definitoriu. Astăzi se
produc e o mişcare evidentă de la
util spre orname nta l în sen sul că
obiectul capr1tr1 o funcţie orna-
mental ă, adn<l v alenţe emoţio­
nale. Accasti• mutaţi e impune
une le transformări în cc pri veştc
forma s i dimensiunile pieselor.
D e ase~cnca, lur1rilc de cuvînt au
atras atenţia asupra sarcinii per-
manente p c care o au muzcografii-
etnografi <le a incuraja şi sprijini
c reaţ ia pop ulară autentică şi a
combate co ntrafac e rile, concesiile
pc care anumiţi creatori le fac
gustului uno r categorii de public
şi care vin în contradicţie fl a-
grantă cu tradiţia.
Fără să c unoaste m rezultate le
altor grupe ele ;nuzcog rafi-ctno-
„Descoperiri arheologice gcto-
dacc în judeţul Iaş i" , „\-cstigii
antice dac e şi romane pe terito-
riul Hom<î nic i" , „2050 de ani el e ht
înte mei erea primului stat clac
ce ntralizat şi indc pcnclcnt sub
conducerea lui Burebista" - a u
fost susţinute în mai multe intre-
prinderi inclustrial e ieşene, în
ş coli profesional e sau ca le c ţii cu
temă solicitate ele Comitetul mu-
nicipal U.T.C. pentru tineretul
din industri e.
l\Iuzcologii-arhcol ogi au parti-
cipat c u comunicări la Sesiunea
ştiinţifică a Aca demiei R.S.R. -
filiala la~i . cu tema „Dacii şi
civilizaţia lor în lumina clcscoperi-
rilor arheolo gice". Au fo s t sus-
ţinute referatel e stiintificc: Un ele
considerente privit'oare ·la influenţa
clenistic1i în lum ea geto-dacică în
grafi care au încheiat ciclul actual
d e perfecţionare profesională, con -
siderăm că specialiştii care şi-au
împărt ă şit în cadrul se siunii
„Raportul funcţie-mijloace de
exprimare artistică în arta
popul ară rom<îneascf1" o parte din
re zultatele strădaniilor lor în a cest
sen s, au f ăcu t dovada unei temei-
nice pregătiri , au demonstrat mo-
dul respon sabil în care au înţeles
să se pregătească.
Ţin e m să subliniem şi faptul cft
Muzeul satului şi de artă popular{1,
ca în a tîtea alte rînduri, s-a dove-
dit o ga zdă ospitalieră oferind
pentru ţin e rea lu c rărilor sesiunii
spaţiul în care era organizau
expoziţia „ Rădăcini ale culturii
populare romăneşti", e xpoziţie te-
matică de marc interes, cc reunea
într-o concepţie muzeistică o ri-
ginală nenumărate piese de artă
populară de o mare expresivita te
si rafinament alături de mărturii
~rhcol og ic c şi istorice menite a
dezvălui pregnant originile stră­
vechi ale minunate i creaţii r eali-
zate de poporul nostru.
ANGHEL PAVEL
src. I i.e.1i. (Constantin Iconomu),
A şezarea dacică de la Dumbrava -
Ia şi ( Şc i va Sanie).
La 30 mai 1980, în holul !'ala-
tului Cultl\rii - Iaş i a fost verni-
sată o expoziţie arheol og ică oma-
gială, dedicată împlinirii a 2050
de ani de la crearea primului s tat
clac centralizat şi independent.
Expoziţia a fost organizau de
;\fozcul de istorie a l l\Joldo\·ci în
colaborare cu O ficiul judeţe an al
patrimoniului cultural n aţional
(muzeografii principali Puşcaşu
Voica Mari a şi Puşca ş u Nicolae),
care a rftmas desc hisă timp de
2 luni. Expoziţia cuprindea
2050 de exponate reprezentath·c
ca: obiecte din ceramică, monl'dc,
bijuterii, podoabe \'estimentarc,
piese decorative din marmură ~i
piatră sculptată, unelte etc. -
toate fiind mărturii istorice valo-
roase din perioada cuprinsă între
sec. III î. e. n. şi slîrşitul epocii
mcdie,·ale. Piesele au fost selec-
tate din fondul arheologic rcc(oltat
de pc teritoriul municipiului şi
judeţului Iaşi, cu prilejul sr1pătu-
Manifestare ştiinţifică suceveană
Integrată puternic în viaţa spi-
rituală a judeţului, sesiunea ştiin­
ţifică organizată de C\Iuzeul jude-
ţean de istorie Suceava, în zilele
de 2J-2~ iunie a. c., în colahorarc
cu Comitetul judeţean de cultură
şi educaţie socialistr1 Suceava,
sesiune patronatrt de Comitetul
judeţean Sucea,·a al P.C.R., s-a
înscris în suita de manifestări
cultural- artistice, organizate în
judeţ,cledicatc săr!Jătoririi a 2050
de ani de la crearea primului stat
dac centralizat şi independent
condus ele Burcbista. Caracterul
naţional al acestei prestigioase
manifestări i-a fost conferit de
prezenţa unui nun1fir n1are de
cercetători, istorici, 1nuzcografi,
arhh·işti şi profesori din Bucu-
reşti, Iaşi, Sibiu, Timişoara, Bacău
Botoşani, Bistriţa, P~atra Neamţ,
Homan, Baia :\lare, Jn programul
sesiunii au fost înscrise 78 de co-
munidtri grupate, în funcţie de
tematica abordată, pc cinci sec-
tiuni: I. Arheolo!Jlu l'omunei pri-
;nllln• şi ernlu!in 1·h·i1izu1tel
tral'o-!Jeto-d1u·it·e; II. Forma ren
l•oporului român şi 11 slutelor
feudule ronuineşti; III. Cl\"lllzupu
medien1hi şi unltutea sn pe teri-
toriul Honulnlei; I\'. Istor lu mo-
dernii; \". Istorin contem11or11ni1,
Remarcitm în mod deosebit comu-
nicările prezentate în plenui sesiu-
nii, unde to\·arăşul Traian Cîrha,
prim-secretar ai Comitetului jude-
ţeanSuceava <11 l'.C.H. a prcz~ntat
comunicarea, .Judeţul Suceava îu
contextul sărbătoririi a 2050 de ani
de existrn{ă statalei a popor11l11i
ronuîn . ..-\u urmat con1unicărilc
susţinute de: prof. unh·. cir. doc.
Dumitru Berciu, directorul Insti-
tutului <le tracologic - Bucureşti,
Civiliza/ia si societatea geto-dacii
în limp 11l /~i Decebal; prof. univ.
0
rilor de cercetare şi intervenţiilor
de salvare şi recuperare a patri-
moniului arheologic, desfăşurate
în anii 197~- 1980, cu concursul
muncii patriotice a numeroşi ute-
cişti din şcoli şi intreprinderi.
O!Jiectcle an fost restaurate de
dr. Ştefan Ştefănescu, mem!Jru
corespondent al Academici R.S.R.
De la Burebista la ,1Jihai Viteazul;
dr. :\'Iircea D. :\latei, Locul Suce-
vei în cercetarea arheologică româ-
nească; general maior dr. Ilic
Ceauşescu, Acţiuni militare şi
diplomatice întreprinse de Bure-
bista pentru apărarea stat11lui dac
centralizat si independent.
În prog~amul primei secţiuni
comunicările susţinute de: l\laria
Bitiri - Ciortescu, Dovezi de lo-
cuire paleoliticii pe teritoriul jude-
{11l11i Suceava; Dragomir Popo-
v ici, Probleme ale cercet<irii meta-
l urgiei eneolitice in Rom.Inia;
Silda Marinescu-Bilcu, Unele
probleme ale începuturilor ncolili-
w/ui la est de Carpaţi; Nicolae
llrsulcscu, Dragomir l'opovici,
Principalele rezultate ale cercetări­
lor arheologia de la Prcuteşti;
Constantin Preda, JJ onelclria
dacicii în epoca lui Burebisla;
:\Iircea Ignat, Descoperirile din
Latent! la Zvorîşlra şi problema
cîmpurilor de gropi rituale geto-
dacice; Vasili Ursachi, Conlributii
la cunoaşterea culturii dacice în
0
bazinul Siret11illi 111ijloci11; Cornel
Bucur, lovoluţia şi tipologia insta-
laţiilor tradiţiona/r de pc lerilorwl
României, au relevat rezultatele
remarcabile obţinute atît prin
săpăturile arheologice efectuate
în judeţ şi în ţarf1, cit şi prin coro-
borarea lor cu iz\·oarclc istorice
ale vrc1nii, prin studierea crirora
s-a precizat conţinutul cultural ai
acestora ~i mai cu sca1nă rapor-
turile dintre populaţia autohtonă
locală şi alte populaţii cu care au
venii în contact; dcasc1ncnca, s-a
evidenţiat nivelul înalt de civili-
zaţie şi cultură materială, precum
şi toate ele1ncntelc caracteristice
unei vieţi economice, politice
specialiştii de la Laboratorul
zonal Iaşi de conservare-restau-
rare.
MARIA HUMINIC-TECLEAN
sociale, sta!Jile, pe deplin închegate.
La următoarele dour1 secţii
comunicările au fost axate în spe-
cial pc cristalizarea şi evoluţia
civilizaţiei evului mediu, aducind
noi contribuţii la cunoaşterea
formării şi consolidării statului
feudal de-sine-stătător :\foklova,
la definirea structurilor medievale
timpurii, la conturarea formaţiu­
nilor social-economice si teritorial-
politice, din nordul' l\loldovei,
date !Jazatc pc noile interpretări
ale izvoarelor scrise, arheologice
şi demografice (Dan Gh. Teodor,
Co11tin11italfa la est de Carpaţi în
veacurile V - X I; Al. Hădulcscu,
Un co111plex de locuire din secolul
X I I de la Udc5ti: Lucian Chiţes­
cu, For111a{iuni u11io11al-tribale
sau formaţizmi statale; Emil I.
Ernancli, Consideraţii democcouo-
mice privind :ona de nord a Jliol-
dovei - secolele I X -X I V - în
111n1ina cercelcirilor istorice, arheo-
logice, paleobotanici· şi antropogra-
fice; Lia şi Adrian Bătrîna, Rcali-
l<iţi politice în nordul Jioldovei în
epoca aufrrioarii înttmcierii sta-
tului fmdal; \". Spinei, Organi-
:area social-politicti a 1vfo/dovei
în seco/efo Xlfl-XJV: Stefan
S. (~oro\·ei, Tradilia „des;<ifrca-
0
tului", imirturze a zmit<i{ii popo-
rului romiÎu: :\I. Artin1011, Con-
sidtra/ii istorice asupra Cl'Yctlârilor
tirhcologia de la l'olovti{: Elena
Busuioc, :\Ionica :\lăr!(ine;uu1 -
Cirstoiu, Ceramica j>rntru arhitec-
tura mcdil'valâ dl' iufrrior în flirile
ro111tî11e - st'Coldc XII" - .\'["/;
i\lugurel Andronic, Casa dvm-
11eascti a lui 0·tcfa11 cd .llan· de
la l'aslui; l';traschh·a ilalariuc,
Ct>ramica oruaml'lt/alti diu secolul
al X l'-lea <ifscopcritci la Curtea
/Jom11t'asai diu Suceava; Pa\'cl
~i Blaj, Dali• şi s11bli11i1•ri istorico-
83
geografice asupra aşe:ârilor medie-
vale tfr pe culoar1tl Siretului niijlo-
ci u în secolele XIl'-XVIJ;
::\". Cîrlau, i 'n doc11J11ent intern
despre a1tfnr xi/arca 1111 !Josoftci Îll
l'olonia; Emil I. Emandi, Zcno-
Yi<t Catargiu, Cerccttiri 111ctalogra-
ficr privind piesele din fier desco-
perite la Litrni, Zahareşti, l'orni-
cc111; :\I. Lazitr, Uncie aspecte
privind dârile pc animale în Mol-
dova, în euul mediu; Octav ::\lono-
ranu, Considera{ii privind unele
aspecte ale luptei socialt din seco-
lele XVII-Xl'III privind oraşul
Suceava; Ion Solcan, A 1tlorii pic-
turilor exltrioarr dr la l'oroncl ·
::\lariana Sabados, ::\lihail Spîn~:
::\lihail Jclezneac, Ripida din 1497
tic la l'utna; consideraţii asupra
formei origi11alc).
.\preciem în mod deosebit fap-
tul cii în cadrul secţiunii a I I 1-a,
s-a rczcr\·at un spaţiu larg proble-
maticii cc a ,-izat direct geneza şi
eYoluţia aşezitrilor urbane la est
şi suci de Carpaţi (:\!. D. :\latei,
Cadrul cronologic şi tnneiurilc
demografia ale procesului fon11ârii
oraşelor mcdievalt la rtisărit de
Carpa(i; Ştefan Olteanu, Consi-
deraţii privind gcne.:a aşe:ări/ar
urba11e medievale din Tara Româ-
ncascti; l'anai t I. l'a;1ait, Struc-
tura ase:tirilar urbane din Tara
Româ1,"eascâ ). La secţiile de istoric
modernă şi contemporană, prin
comuniciirile prezentate de: I.
Cocuz, JJocumcnte inedite pri-
vind înfiinţarea :iarului „Glasul
Bucovinei"'; Şt. '.\L Ceauşu, As-
pecie privind exploatarea sării la
sfîrsitul secolului al XVIII-iea si
înc~putul secolului al XIX-le~;
Manifestări expoziţionale
Conţinutul manifcst[1rilor muze-
istice desfăşurate în cadrul Muze-
ului judeţean Satu Marc, sub sem-
nul aniversării a 2050 de ani de
1 a crearea primului stat dac cen-
tralizat şi independent condus de
Burcbista, a găsit o formă bogată
în mesaj şi prin organizarea a
două expoziţii: „Tematica isto-
rică în creaţia plastică a artiştilor
sătmăreni contemporani" (februa-
84
::\L Iacobcscu, Contribuţii la cu-
noas/erea orasului Suceava la 1848;
Ga~-ril Jrim cscu, Noi documente
0
privi11d minrrit11l s11cevean; Emi-
lian l'ctrovici, Un episod de luptă
nationalii a ron1ânilor bucovineni
de.la sfîrşitul secolului al XIX-iea;
Petru ]{usşindilar, Episodul trico-
lorului ro1nâncsc ÎH Bucovina in
ti111pul dominaţiei habsbu1gicc;
Lazăr l"rcche, „Revista il11strată'',
propagatoare a istoriei şi cultttrii
bucovinene; Gh. Buzatu, Noi
documente privind istoria României
ÎL arhivele străine; Traian Cara-
ciuc, Domiţian Bi1lţci, Coordonate
fundamentale de politică externă
a Ronuiniei socialiste în etapa ac-
tuală; \°<L,ile (.;h_ Ionescu, Parti-
dul Comunist Român-exponent al
luptei pentru independenţă şi s11vl'-
ranilatc nafională; Sevastiţa Iri-
mescu, Acţiuni În/reprinse în ju-
de/ul S11ccava În sprijinul frontului
antihitlerist; Elisabeta Ioniţă,
Participarea femeilor b11covinow
la lupta pentru fnfăpt11irca şi apti-
rarea independen{ci stat11lui român;
Gh. Ioniţă, Tra11sp1111erea în plan
istoriografic a concepţiei despre
istorie a toua.{işului Sicolae
Ceausescu; \'. ::\liron, Docu111ente
privi;1d oraşul Suceava; George
Osta!i, )'iitorul Ro111âniei în vi:i-
1111ea i 11telectualilor angajaţi în
revolt<ţia deJJ1ocrat-populară ( 1944
-1947): Gh. l'în·ulescu, Opera
preşedintelui Sicolae Ceauşescu cu
privire la istoria patriei şi a Pnrti-
dului CoJJ1tt11ist Ronuin, la de:vol-
tarea muzeografici româneşti;
Olga Ştefanovici, A specie ale re-
formei agrare din 1921 în judeţul
Rădăuţi; AL Toma, Contribuţia
la Satu Mare
rie 1980) şi „Circulaţia cărţii
româneşti din secolul al XVIII-iea
în judeţul Satu Marc, expresie
a unităţii culturale a poporului
nostru" (iulie-august 1980).
Creaţia plastică sătmi1reană,
reprezentată prin lucrări ale grafi-
cienilor Paul Erdos, Lucian
Cociuba, \'. Panlovics, ale picto-
rilor Fodor Kalmăn, Ion Popdan,
Adalbcrt Szilăgyi, Ion Sasu,
tovartişului Nicolae Ceausescu la
dezvoltarea ştiinţelor politire au
rcle,·at pc bază de documente
inedite locak, dar şi prin strălu­
cite lucrări de sinteză naţională,
temeiurile profunde care au deter-
minat dezvoltarea economică,
socială, demografică, culturalf1 şi
politico-statală a poporului român
în spaţiul său strămoşesc, caracte-
rul său unitar indiferent de numă­
rul statelor si de includerea unor
părţi ale teritoriilor sale de către
stăpînirile unor regate şi imperii
din jur, factorii de viaţă materială
şi de conştiinţă ;;ocială care au
condus la cristalizarea, la afirma-
rea naţiunii române şi la realizarea
statului naţional unitar în anul
19 18; prezentarea riguros ştiin­
tifidi a altor comunicări, au relie-
fat faptul că epoca de după 23
August 1944, şi mai ales ultimii 15
ani de împliniri socialiste fără
precedent, ca şi noua concepţie
despre istoric a preşedintelui
Nicolae Ceauşescu, îndeplinirea
sarcinilor trasate de cel de-al
XII-iea Congres al P.C.R, con-
stituie şi fac parte integrantă din
progresele istoriei devenirii noas-
tre, clin ultimele trei decenii şi
jumf1tate.
Cu acest prilej, participanţii la
sesiune au vizionat expoziţia de
baz{1 a .'.\luzeului de istoria Buco-
vinei, reorganizată, într-o nouă
viziune tematică care s-a impus în
noul peisaj al vieţii culturale din
Tara de Sus.
EMIL IOAN EMANDI
Oprişa Gloria, Szatmări Agncta,
Ion Darida şi ale sculptorilor
Lehel Domokos şi Gyorgy Albert,
a constituit o pregnantr1 evocare
a idealurilor străbune de luptă
şi de continuitate istoricft a popo-
rului nostru.
Purtînd semnificaţia unităţii
culturale a poporului rom;în, car-
tea veche rom;inească, datînd din
secolul al XVIII-iea. care a cir-
culat în judeţul Satu Marc, a
fost prezentau în cadrul unei
expoziţii a Oficiului pentru patri-
moniul cultural naţional al jude-
ţului Satu l\larc şi într-un util
catalog selectiv întoc1nit de n1uzco-
grafa Elena Bărnutiu.
Provenind din ~entre tipogra-
fice cunoscute: Blaj, Rîmnic,
Bucureşti, laşi, Neamţ, Tîrgoviştc
Sibiu, frumos gra\"ate, cu iniţiale
ornate, scrise cu caractere chirilice
tipărite cu negru şi roşu, cu legă­
tură în lemn şi piele, cărţile care
au circulat în judeţul Satu Marc
Cartea veche în colecţia secţiei de istorie
a Muzeului Ţării Crişurilor
Constituită în cursul anului
1978 din exemplarele existente
în colecţia de documente a secţiei
de istoric si cele din fondul biblio-
tecii doc~mcntare a Muzeului
Ţării Crişurilor, colecţia de carte
veche se impune ca una din cele
mai valoroase colecţii ale secţiei
de istoric a Muzeului Ţării Cri-
şurilor.
Compusă dintr-un patrimoniu
virtual de JOOO de exemplare,
colecţia cuprinde atît carte veche
românească, cit şi carte veche
străină, ultima dcţinînd ponderea
cca mai însemnată ca număr de
cărţi.
Cartea veche românească este
prezentă în colecţie printr-un
număr de cîtcva zeci de exemplare,
dintre care se remarcă Cartea ro-
mânească de învăţâturâ, Iaşi, 1643,
Psaltirea de la Băl grad din 165 l,
Îndreptarea legii, Tirgoviştc, 1652,
}:"vanghelia greco-română, Bucu-
reşti, !693, Chiriacodromionul de
la Bălgrad din !699, prelucrate
de FI. Dudaş în catalogul său
Carie veche românească în Bihor,
sec. XVI-XVII, Oradea, 1977.
În afara acestora, am mai aminti
o scrie de cărţi de marc valoare ca
Enchologhionul tipărit la Hîmnic
în 1706, Propovedania la morţi
a lui Samuil Micu, tipărită la Blaj
în l 784, 1 stor ia pcnlr11 începutul
românilor în Dacia a lui Petru
Maior, tipărită la Buda ln 1812,
care aşteaptă a fi cercetate de
către sp~cialişti.
Cartea veche străină, mult mai
numeroasă, este reprezentată
sînt semnificative valori patri-
moniale ale culturii şi unităţii
spirituale rom<ineşti. între cărţile
prezentate se remarcau: Antolo-
ghio11 din 1705, Octoih din 1706 şi
Liturghiile ( 17 IJ) tipărite de An-
tim Ivireanul, Minologhion din
1781, Biblia tradusă de Samuil
l\Iicu în 1795, I'oroavă de întrebări
,<i răspu11suri ( 1765) ş. a. Alături
erau prezentate două copii manu-
scrise realizate în judeţul Satu
Marc după Carll'a românească de
învăţătură a lui l'ar/aa111, Evanghe-
lie Îllvăţătoart', (;ovora, 1642,
printr-o seric de cărţi de certă
valoare bibliografică şi muzeistică.
Masivele reeditări ale scriitorilor
antici,operelcdîn secolul alXVI-lea,
sînt prezente în colecţia oră­
deană prin exemplarele cărţilor
lui Valerius Maximus, Factorum
diclorumque memorabilium, tipă­
rită la Moguntiac în 1546, Marcus
Anncus Lucanus, De bel/o civili
apud Pharsaliam, tipărită la Colo-
nia în 1549, Aulus Gellius Luc-
lentissimus, .\'octes Atticae, Co-
loniac Agripinac, 1557, Epistolele
lui Ovidiu, tipărite la Franco-
cundi în !590. Tot aici trebuie
amintită selecţia din operele lui
Catulus, Tibulus şi Propcrtius,
tipărită în 1537 la Lugdunum.
Noul spirit de factură umanistă.
care domin~i secolul al XVI-iea,
este şi el ilustrat în colecţia de
carte veche orădeană printr-o
seric de cărţi, dintre care amintim
cîtcva: Etica lui 1\lclanchton, tipă­
rită la Wittcmbcrg în 1557 şi
coligată cu Liber d" anima recog-
J1ilus, a aceluiaşi autor, tipărită
în anul următor, Hcrman Vul-
tcius, J urisprrulrnliae Romane a
.fusliniano composilae, ediţia a
doua, tipărită la lllarburg în 1595,
Theodorus Zvin~cr, lcones aliquot
clarorum virorum. Gennaniac,
A ngliae, Gal/iac, Ungariae ... ,
Basilca, 1589, lan Coronarius,
Universae rei medicae, f. el./ 1530 ?/.
Amintim prezenţa unei ediţii în
limba germană a Triparlilu/11i lui
W erhi.iczl, tipări tă în l 599 la
\"icna, în timpul ofensivei austri-
cc pentru subordonarea Transil-
,Vou/ Testament de la Bălgr-ad,
IM8, Cheia înţelesului, Bucureşti,
1678, Sicriul de aur, Scbcşul
Săsesc, 168J. Aceste valori cul-
turale importante ale secolului al
X\"II-lca, sînt încă o dovadă a
continuităţii de viaţă spirituală
românească, cu tradiţii statale
vechi de 2050 de ani.
LUCIAN CUCUIET
vaniei, de la sfîrşitul secolului al ·
XVI-iea şi începutul celui următor.
Dintre tipăriturile secolului al
XVII-iea sint prezente în colecţia
secţiei de istoric mai multe dic-
ţionare, dintre care amintim aici pc
acela al lui Valentin Schnidler
Oederanus, Lexicon pentaglolon
hebraicum - chaldaicum - syriacum-
lalmudico-rabinicmn el arabicum,
Francoforti, 1612, Dittionario
italiano, francese, tedesco, latino,
Francoforti, 1644, Fran~ois
Pomay, Le Dictionaire royal:
franfais - latin - a/leman, Franco-
forti, 1681. Alături de dicţionare,
găsim destul de multe cărţi de
ştiinţă, în special istorie şi chimic:
Istoria lui Bonfini, tipărită la
Koln în 1640, o istorie universală,
datorită lui Johan Cluvcr, tipă­
rită la Amsterdam în 1668, apoi
Hisloria Belgicorum Tunmltum
continens Hispanorum Regum a
lui Erncstus Eremundus, tipărită
la Amsterdam în 164 l şi coligată
cu Florus Panonicus sau Poloni-
cae Historiae a lui Joachim Pasto-
rius, tipărită la Lundunum Bata-
vorum, în 164 l, Pctrus Cantclius,
De romana re publica sive de re
utilitari l'l civili romanoruni, tipă­
rită la Ultrajccti ad Hhcm, în
1688, Tlualrit>n Che111icu111. Prae-
cipuos Se/ectorum .-! uclorum Trac-
lalus de Chemiae el Lapidis Philoso-
phici, Urse Iii, 1602, Chnnische
Werke de Nicolaus Flamelii,
Hamburg, 1681, Thealru111 Chnni-
cum de Stephanus Blancardc,
Leipzig, 169~. Nu lipsit de inte-
res este exemplarul din cartea lui
85
Neocorus şi Sikius, Biblioteca
Li/Jror1111t Novorum, Trajecti ad
Rlwm, 16'!9, ,-critabil catalog ele
carte tipi"tritf1 în Europa sfirşitului
dC' Ycac XVII.
'\larea majoritate a cf1rţilor cc
compun colecţia de carte veche a
secţiei de istoric a '\Iuzeului Ţf1rii
Cri~urilor din Oradea sînt tipărite
în cursul secolului al X\"IIl-lea,
numftrul lor depf1şind cifra de
2500. Ele fiinel încă în curs de
organizare, este foarte greu a
încerca măcar a schiţa structura
colecţiei. Totuşi, semnalăm pre-
zenţa unor autori de mare faimă,
printre care amintim în primul
rinei pe Voltaire (Istoria lui Carol
al XII-iea, ediţia a VII-a, 1737),
l\lontesquieu (De /'esprit de lois),
Helvetius, Mirabaud (Sistem der
,.Hierasus - anuar 178°
După ce a realizat o interesantă
expoziţie de bază de istorie, şi-a
conturat o nouă secţie de etno-
grafie, a terminat restaurarea şi în
parte amenajarea interiorului de
la Casa mem'.Hială Mihai Emi-
nescu din Ip:iteşti, colectivul
Muzeului judeţean Botoşani ne
oferă o nouă dovadă a strădaniilor
sale - este vorba de primul volum
al publicaţiei periodice „ Hierasus
- anuar '78".
Volumul cuprinde, în cele 600
de pagini ale sale, comunicările
de la Sesiunea ştiinţifică organi-
zată de muzeul b:itosfinean la
25 martie 1978. Sumar~! se com-
pune dintr-un număr de 50 ele
materiale şi com•Jnic'iri, grupate
în patru mari rubrici: .·-lrh ologic;
0
Istoric; Jfem1ria!istic<i; Jf11;co-
1J.rafie - ctnograftc.
Încf1 de la o sumar:t r{1s!Jirc a
paginilor noii publicaţii muz~ale
se remarcă faptul că marca majo-
ritate a articolelor se referă la
elatc şi evenimente rremijlocit
legate d2 jud~ţul şi oraşul Bcito-
ş;ini, ,-olumL1l fiind o ccintribuţic
de substantă la mai buna cunoas-
t2re a trecutului ac~stor m~leagurl.
Volumul se d~,;~hidc cu două
comunicări ce au fost susţinute în
plenul Sesiunii ştiinţifice din anul
1978: I Nicolae Gostar, [ Grecii şi
l'Ontanii despre Statul dacic, sub
regii Burebista şi Decebal şi Maria
86
Natur, Frankfurt, u, Leipzig,
1791), Lamettrie (Ocuvres philo-
so/>hiques, Londra, 1751 care can-
tine următoarea re!lectie a unuia
dintre detinători: „O · Dieu Tout
puissant! ·ne penncts point d'etre
seduit aucun Ch1·eticn par des
Penses de l' A utcur de cel Ouvre
Diabolique" ), '\Iarmontel ( Pocti-
quc franfoise, Paris, 1767), 13aum-
eister ( Institutiones, philosophiac
metlwdo IV o/fii conscriptae, 17 35),
Heineccius (Elemcnta ]urius el
Naturae et Gentium, editia a III-a,
Halle, 1758), Pufcndorf (De Jure
N aturae el Gentium, Frankfurt
u. Leipzig, 1759), Gibbon şi Bos-
suet etc. Autori şi cărţi care au
avut o influenţă deosebit de im-
portantă asupra culturii româ-
Arimia, Marea Unire din 1918 şi
rolul activ al botoşănenilor.
La rubrica „Arheologie", ţinem
să evidenţiem că materialele, prin
tematica lor, reuşesc să acopere
toate perioadele istorice la care
cercetarea arheologică. contribuie
cu date importante - începînd
cu paleoliticul şi neoliticul, conti-
nuînd cu civilizaţia geto-dacilor,
feudalismul timpuriu şi încheind
cu evul mediu dezvoltat. Primele
cinci comunicări elucidează o scrie
de probleme privind caracteristi-
cile culturii, tehnica şi tipologia
uneltelor aşa cum se conturează
ele din descopuirile paleoliticului
de la l\Iitoc - \"alea Iz,·orului
Pirîul lui Istrate şi Valea lui Stan,
Crasnaleuca şi, în general, zona
!'rutului '\fijlociu ('.Ilaria Bitiri,
'\Iarin Cîrciumaru, Pompiliu \"asi-
lcscu, Paleoliticul de la ,)fitoc -
Valea I zvonilui, specificul culturii
şi mediul nalural; \'a sile Chirică,
Tehnica şi tipologia uneltelor din
Paleoliticul superior în regiunea
Pru!u/11i 11iijlociu; Vasile Chirică,
Pa\"el Şadurschi, Descoperiri
paleolitice şi postpaleolitice la
11Iitoc - Pîrîul lui I strate (jud.
Botoşani); l\Iihalache Brudiu,
Date noi privind cultura Gravetia-
nului oriental din kloldova, rezul-
tate din cercetările de la Crasna-
leuca, _jud. Botoşani; Cornelia
Magda Istrate, Locuirile paleoli-
tice şi epipaleolitice de la Mitoc -
neşti, asupra ideologiei iluministe
ron1âncsli.
Cn c~pitol aparte al colecţiei
îl constituie cărţile tipărite la
Oradea, ele-a lungul secolelor.
Cea mai \"eche tipăritură oră­
deană păstrată aici este Biblia
din 1660-1661, a cărei tipărire
a început la Oradea. dar din
cauza aseeliului turcesc si a cu-
ceririi cetăţii orădene in 1660
a fost continuată si terminată la
Cluj în anul urrr{ător. Celelalte
cărţi tipărite la Oradea datează
de la siirşitul secolului al
XVIII-iea şi începutul celui ur-
mător, ele fiind datorate mai cu
seamă unor cărturari locali, pro-
fesori la Academia de drept din
acest oraş.
GHEORGHE GORUN
Valea lui Stan). Tot pe baza
investigaţiilor arheologice au fost
abordate aspecte ale culturilor
neolitice şi din epoca bronzului,
precum şi decelarea elementelor
definitorii ale culturii dacilor liberi
din nord-estul Moldovei şi influ-
enţele civilizaţiei romane asupra
acestora {Silvia Teodor, Pavel
Şadurschi, Descoperiri ar/teologice
de la Lozna, cam. Dersca, jud.
Botoşani, Ion Ioniţă, Civilizaţia
dacică în sec. II-III e. n.; Seiva
Sanie, Pavel Sadurschi, Circ;tlatia
monetară fose~. II î. e. n. în jude-
ţul Botoşani; Vasile Ursachi,
Elemente şi influenţe romane la est
de Carpaţi, sec. II - III e. n.).
Date de o importanţă. deosebită
pentru această zonă a ţării sînt
comunicate de alte materiale pri-
vind viaţa socială, economică si
culturalft a populaţiei autohton~.
româneşti în epoca migraţiei po-
poarelor cit şi în evul mediu dez-
voltat (Dan Gh. Teodor, Aşezări
întărite din regiunile est-carpatice
ale României în sec. VIII-XI;
Victor Spinei, Aspecte economice
şi sociale ale evoluţiei comunităţilor
locale din spaţiul est-carpatic în
sec. X-XI II; AL Andronic,
Silvia Antonescu, În /egătur<i cu
unele descoperiri de obiecte medie-
vale din judeţul Botoşani).
Cele 20 de materiale cuprinse la
rubrica „Istorie" oferă un tablou
amplu asupra dezvoltării ţinutu_
lui Botoşani, apariţia. oraşului
B:itoşani, circulaţia monetară din
zonot în cp:ica feudală, mişcările
sociale cc au avut Ioc în judeţ Ia
sfîrşitul secolului XIX şi înce-
putul secolului XX, contribuţia
satelor şi oraşelor b:itoşănenc la
IUzlniul pentru independenţă şi
la primul război mondial, lupta
antifascistă a maselor populare
conduse de P.C.R. în judeţ etc.
(\'aleriu Crîsmaru, Resedinte si
rnrţi domneşii pînă la jumÎitat;a
sec. al XVII-iea. Curtea domneas-
că din Botoşani; Ioan Prăjinaru,
Rolul factorului geografic în apari-
ţia şi dezvoltarea oraşului Boto-
şani; Gabriela Coroliuc, Tezaurul
feitdal descoperit la Zlătunoaia -
Lunca, jud. Botoşani (sec. XV -
X V I) ; Gh. Ama.randei, Vechi
instituţii culturale dorohoiene;
Octavian Liviu Şovan, Eroi boto-
şăneni ai Războiului pentru inde-
pendenţă; Ionel Bejenaru, Începu-
De la dava getică
Înscrise perfect şi unitar în
peisajul socio-cultural al jude-
ţului, activităţile cu publicul, or-
ganizate ele Muzeul judeţean
Ialomiţa în anul 1980, s-au desfă­
şurat într-o diversitate caracte-
rizatrt de continuitate.
În ziua ele 16 aprilie, la Secţia ele
arheologie-istorie a muzeului, în
municipiul Călăraşi, a fost verni-
satit expoziţia: „2050 - DA.VA
GETICA DE LA PISCUL
CRĂSANI", prilej ele rememorare
a permanenţei şi statorniciei
populaţiei autohtone pc aceste
mdcaguri. Punerea în valoare,
prin aranjamentul lor expniţio­
na\, a preţioas~lor ve;tigii arheo-
logice de către Ciucă Răzvan,
Marian Neagu, Nicolae Mără­
şescu, Petre Vlădilă şi Tudor
Pap,t;ima şi-a găsit un ajubr efi-
cient în grafica de excepţie _a artis-
tului plastic George Pătru. In acest
foi, exp:niţia a dovedit valenţe
multiple, constituind un eveni-
ment cultural în adevăratul sens
al cuvîntului.
La numai o zi clupă vernisaj, în
municipiul Slobozia s-a desfăşu­
rat simpozionul „Tradiţii în medi-
cina p:ipulară", simpozion care a
trezit vii discuţii printre partici-
panţi, în urma expunerilor făcute
ll<ri ale miscării socialiste si munci-
toreşti bot~şănene; Gheo~ghe Me-
dian, Aspecte ale luptei antifasciste
oglindite în presa boloşăneană
( 1933-1937); Ştefan Ccrvatiuc,
A. specie ale re:istenţei maselor
populare din jude/ul Botoşani, sub
conducerea P.C.R. împotriva dicta-
turii militaro-fasciste, oglindite în
doeitmenle aflate în filiala Arhive-
lor statului Botoşani).
Rubrica „:>Icmorialistică"reu-
neşte comunicări ce aduc informa-
ţii privitoare la mari personalităţi
ale culturii româneşti care s-au
născut pc meleagurile botoşănene
sau care au avut legătură cu
acestea (Horst Fassel, Mihai
Eminescu şi profesorul de istorie
Emest Rudolf Neitbauer; Ştefan
Cervatiuc, Nicolae Iorga şi începu-
turile Universităţii populare Boto-
şani; Iosif E. Na.ghiu, George
Enescu, profesor onorar şi rector
onorar la I aşi).
la filmul sociologic
ele dr. Iancu Scutaşu Comăneanu
şi dr. Ioji Bonis, referitoare la
biocrom. Participanţii au hotărît
să aplice la locul lor de muncă
concluziile celor doi cercetători,
hotărîre care susţine ideea pre-
zenţei active a muzeului în viaţa
cetăţii.
În ziua următoare, gazela muze-
ului a fost oraşul Ţăndărei, oraş în
care s-a desfăşurat simpozionul
„ Dovezi etnografice privind conti-
nuitatea p:ipulaţiei autohtone în
Birăganul ialomiţean".
Înşiruirea evenimentelor deve-
nite cotidiene pentru locuitorii
judeţului poate continua într-o
enumerare zilnică. Iată ele ce ne
vom opri doar la cele mai semni-
ficative dintre acestea.
„ Un om, o pasiune" - expozi-
ţie de navomodele a unuia dintre
cei mai pasionaţi constructori de
navomodele (Mircea Popescu -
40 de ani vechime în pasiunea sa
declarată); „Momente importante
clin istoria p.ttriei" - expoziţie
deschisă la Unitatea militară din
Slobozia; „Mostiştea - istoric şi
etnografie" - expoziţie organi-
zată cu cololnrarca localnicilor
în comuna Ulmu; „Danubiana"
- expoziţie ele pictură duplex,
fructuos schimb de experienţă
Ultima rubrică „l\fozeografie-
etnografie" cuprinde două arti-
cole de etnografic şi alte trei de
muzeografic (Angela Olariu, Arhi-
tectura laică din zona Botoşani/or;
Emilia Pavel, Educa/ia partiptică
a maselor prin expoziţiile de artei
populară şi filmele etnografice).
Primul număr al publicaţiei
„ Hicrasus" dispune şi ele o ilus-
traţie b:igată dar care, din păcate
datorită tiparului este în parte
neclară.
Desigur, ne aflăm în faţa unui
început, un început meritoriu
care trebuie continuat pentru a se
ajunge la o publicaţie cu o perso-
nalitate bine conturată, cu cît
mai variat~ rubrici, între care
rubrica de muzeografie să-şi gă­
sească o pondere mult mai mare.
Salutînd apariţia periodicului
botoşănean, salutăm încă un
succes al muzeografiei româneşti.
ANGHEL PAVEL
atît pentru artiştii plastici care
expun cît şi pentru iubitorii de
artă plastică din oraşele Tulcea şi
Slobozia; „Petre ·Gheorghe" -
expoziţie ele pictură a unuia din-
tre cei mai personali artişti ialo-
miţeni; „Contribuţii ialomiţene la
tezaurul culturii româneşti" -
prilej ele rememorare a personali-
tăţilor ialomiţene, vernisată cu
ocazia manifestării „Fiii ialomiţei"
- iatft doar cîteva dintre titlurile
expoziţiilor organizate de Muzeul
judeţean.
Pe ele altă parte, acţiuni ca:
„Mostiştea - istorie şi civiliza-
ţie" - simpozion organizat in
comuna Ulmu, „Tezaur de cultură
populară românească" - prezen-
tat la Casa de cultură Feteşti,
„Din tezaurul artei populare ro-
m{tneşti" - simpozion şi v1z10-
nări de filme organizate la Slobo-
zia, „Personalităţi ale muzicii
rom<lncşti" - expunere organi-
zată în comuna Bucu, locul de
naştere al celui care a fost Ionel
Perlea, şi multe altele, comple-
tează impactul continuu al muze-
ului cu viaţa cotidiană a judeţului.
Între acestea trebuie amintit
separat simpozionul „Filmul şi
investigaţia socială - Dimitrie
Gusti - 100 de ani de la naştere".
87
Simpozionul care s-a clcsfăşurat
pc 28 mai 1980, în sala marc a
Casei de cultur{t a sindicatelor, s-a
bncurat de participarea profeso-
rului universitar cir. Ovidiu
Badina şi a regizorului ::'llircca D.
Popescu ele la studioul ele film
„Alexandru Sahia". Au fost pre-
zentate şi dezbătute filme reali-
zate ele Studioul „Alexandru
Sahia", precum şi filme realizate
de Muzeul judeţean Ialomiţa în
colaborare cu Şcoala populară ele
artă. Filmele sociologice prezen-
tate ca şi dezbaterea care a urmat
cu participanţii - profesorii de
ştiinţe sociale, membrii Cercului
de studii interdisciplinare şi alţi
specialişti din judeţ - au subli-
niat contribuţia aclus{t la dez,·ol-
tarca ştiinţelor sociale ele către
cercetătorii romcini, a!;'a curn
apar acestea în documentele pro-
gramatice ale Partidului Comunist
Ho1nân. Enu111crarca, chiar şi
succintft a acestor acţiuni, organi-
zate ele muzeografii muzeului -
parte din ele în colaborare cu spe-
cialiştii de la l\luzeul satului şi de
artă populară, de la Academia
„Ştefan Gheorghiu" sau de la
Institutul de studii istorice şi
social-politice de pc lingă C. C.
al I'. C. H. - constituie o dovadă
concludentă a prezenţei vii, me-
reu active a Muzeului judeţean în
viaţa de zi cu zi a locuitorilor
Bărăganului ialomiţean.
Ghidajul zilnic, depăşind orarul
programului ele dzitare, ccrccUt-
rile ele teren - cum ar fi: „Inte-
grarea ctno-lingvistică a rurarilor
în primul an de urbanizare",
„\-aiori ale arhitecturii tradiţio­
nale", „Ceramica neolitidt de la
Piscul Crăsani", „Descoperiri
monetare de pc teritoriul judeţe­
lui Ialomiţa" ş. a. - achiziţiile
efectuate pc întreg teritoriul ju-
deţului, restaurarea şi conservarea
acestora, se înscriu, alături de
acţiunile cu publicul, pc o aceeaşi
orbită valorică în consensul ideii
de completitudine şi importanţă
egală a fiecărei activităţi.
CONSTANTIN LĂMUREANU

INDEXUL

articolelor apărute în anul 1980, în

„Revista muzeelor şi monumentelor - muzee"

A e Edificarea orînduirii socialiste reflectată în

expoziţiile de bază ale muzeelor ele istoric.
ACHIM VALEJ{[l' !(calităţi şi pcrsper.tive ale României socia-
e Din experienţa şi preocupările unui di- liste, nr. 4-5, p. 126
rector ele muzeu în organizarea activităţii
de consen·are şi restaurare, nr. 6, pg. 62
ANCA Al'GCSTA
e :\Iuzeul - · instituţie activă in formarea şi B
informarea omului contemporan, nr. I, p. 19
ALDEA THAIAN
e Mihail Sadoveanu - 100 de ani de la nasterc. BADESCl' El\IAKCEL
Muzeul memorialclin\'înători-~camţ ,nr. 7'.p.22 _e vezi Goclorogea Ştefan, nr. 6, p. 52
ANDI{El :\llJ{CEA BADEsu: TATIANA
e O expoziţie temporar{t consacraUt doctoru- vezi Lungu Iorc\ana, nr. <J, p. 3
lui Hilarie :\litrea şi colecţiilor >ale, nr. 7, p.69 BAGDASAR HADU
ANGHEL GHEORGHE
e O importantă manifestare cultural-stiinti- e Dacii şi constantele spiritului naţional la
~om;ini, nr. 9, p. 82
fică la Hoşia :\lontan;i, nr. 1, p. 85 · ·
ANTONESlT ll'LIAN
e lmpliniri şi pcrspccth·e - Muzeul literaturii
cehe clin l'raga, nr. JO, p. 75
e Ziua internationalit a muzeelor - 18 mai BAlCl; STELIAN
1980, nr. J. ·p. ]
e Patrimoniul cultural-naţional - parte intc- e :\Iuzeul Hidrocentralei „Porţile de Fier",
nr. JO, p. :J
grantit a tezaurului spiritual al umanit{tţii, BAN GHEORC;HE
nr. 8, p. :J
/l.RDELEAi\l' ION
e vezi Hucsa Corneliu nr .i, p. 56
BANAŢEANl'. TANCRED .
0

e Congresul al XII-iea al Partidului Comunist e !'ortul popular, document al continuităţii

Rom;in, e\·eniment istoric în ,·iaţa poporu- şi originalităţii culturii populare româneşti,
lui rom;in, nr. 1, p. J nr. 7, p. 39

88
 e Expoziţia de artri popularii contemporană
a Hcpuhlicilor din l'.H.S.S„ nr. 9, p. 78
BENEA DOINA
e Descoperiri din necropolele drohctanc, nr. JO,
p. 46
13ERCIU DU~IITRU
e Aspecte ale etnogenezei poporului romi"rn,
nr. ~-5, p . .1
BREZl' CONSTANDINA
e O expoziţie Pa,·csc Ia 13ucurcşti, nr. IO, p. 14
BUCIAC NATALIA
• Vezi Itu :\'icolae, nr. I, p. 35
BUCŞA CORNELllJ /BAN GHEORGHE/
e Aspecte metodologice privind acţiunile de
combatere a bio<legradării bunurilor cultu-
rale din lemn, aflate în teren nr . .1, p. 56
BUCUR CORNELIU
e Cercetarea istorici civilizaţiei tehnice popu-
lare, condiţie a optimizării expoziţiilor de
etnografic pc linia demonstrării vechimii,
continuităţii şi unităţii civilizaţiei şi culturii
populare româneşti, nr. 7, p. 42
BUNEA MARIA
e Muzeul memorial „Mihai Eminescu" la l.lO
de ani de la naşterea scriitorului, nr. 6, p. ~2
c CRIŞAN MARIA MAGDALENA
CAŢĂNAŞ VICTOR
e vezi Petrescu Iustinian, nr. JO, p. 38
CHELCEA ION
e „ Studii şi comunicări", 1978, nr . .1, p. 9.>
CHIRA RODICA
e Activităţi dedicate aniversării a 2050 de ani
de la constituirea statului dac condus de
Burchista, la Muzeul militar central, nr. 9,
p. 80
CHITIC PAUL CORNEL
e Specializarea în conservare-restaurare - acti-
vitate de ordin practic dar şi angajare sociali
a viitorilor artişti (Masă rotundă), nr. I,
p. 52
eDespre Simpozionul „:\!uzeul de artă contem-
porană, criticul de artă şi publicul" (Supo-
ziţii despre muzeul de artă contemporană;
Actul critic şi operele muzeului; Publicul
despre muzeu), nr. 6, p. 16
e La Muzeul de artă contemporană clin Galaţi.
În premieră pc ţară - muzică ambientală,
semnată de Dumitru Capoianu, nr. 7, p. 72
CHITESCU LUCIAN
e 650 de ani de la constituirea statului feudal
independent Tara Hom<inească. l\farea biru-
inţă a tuturor rom<inilor de la Posada din
anul 1.130, nr. CJ, p. 11
CICA VASILE
e La l\Iehadica - un interesant muzeu etno-
grafic, nr. I, p. 10
CIOBOTEA DINICA
e „ Valori ale patrimoniul ni cultural-naţional
în judeţul Dolj", nr. 2, p. 88
CIOCEANU VICTOHIA /l\IAHCUS STHOE/
e Atitudinea publicului de muzeu faţ[t de arta
ro1nâncască. modernă ~i contc1npora11:1, nr. 6,
p . .H
CIORAN DOHJN
e vezi Sotclccan Va,ilc, nr. '9, p. 29
CilJCĂ V ..\SJLE
e Contribuţia expediţiei arheologice la educarea
patriotidt a elevilor, nr. JO, p. 17
CIUCEANU HAIHJ
e Un micro-muzeu la Palatul Ghica Tei, nr. 9,
p. 93
COCOS MAHIANA
e v'czi Itu Nicolae, nr. I, p . .1.5
e Rolul ghidajului cu ternă în procesul de
educaţie estetică a publicului în cadrul Muzeu-
lui de artă contemporană Galaţi, nr. I, p. 411
COCOŞ MARIANA /CHIŞAN MAHJA MAG-
DALENA/
e Noi achiziţii la Muzeul <le artă contemporană
din Galaţi, nr. I, p. 111
COVACEF Z. /ADHIAN \'. HĂDULESCU/
e Muzeul de istoric naţională şi arheologic
Constanţa - un muzeu centenar, nr. 6,
p. 7"\
CRISTACHE PANAIT IOANA
e Pravila de la Tirgovişte ( 1652). document
al unităţii româneşti, nr. I, p. 11
CRIŞAN IOAN HORA ŢIU
e Apariţia şi dezvoltarea statului la daci,
nr. ~-5, p. 62
e vezi Itu Nicolae, nr. I, p . .15
e vezi Cocoş Mariana, nr. I, p. 81
ClJCUIET LUCIAN
e Manifestări expoziţionale la Satu Marc,
nr. JO, p. 84
CUSIAC DHAGOŞ
e Muzeul din Hădăuţi şi întemeietorii săi,
nr . .1, p. 6.1
D
DASCĂLU DOINA
eSimpozionul „Centre tradiţionale <le olărie
reactivate - !\!ijlocenii Bîrgăului şi Tansa",
nr. I, p. 91
e vezi Sanda Larionescu, nr. 2, p. 49
DEAC MIHCEA
e Lectură în anticamera unui muzeu de artă
contemporană. De la semn la compoziţie
în artele plastice (I), nr. I, p. 64
e Lectură în antica1ncra unui rnuzcu <le artă
contcmporanit. !{olul semnului în compozi-
ţia pJa,tică (I I), nr. 2, p. 57
e Marile momente istorice rom<incşti reflectate
în art;1, nr. 4 - .5, p. IJ6
DEAC NATALIA
e vezi ~otelccan \"asile, nr. CJ, p. 29
DIACONESCU NICOLAE
e Din activitatea Muzeului tehnic „prof. ing.
D. Leonida", nr. J, p. 85
e O manifestare cu semnificaţie muzcotlă, nr. .1,
p. 89
e Expoziţie <le fotografii şi aparate de foto-
grafiat, nr. 9, p. 84
89
DL\CO:\"ES(T Sl'El{.\.'.'<T.\
e \TZi Homan Elena, nr. fi, p. 67
l>l.\CO:\"ESlT Sl'El<.\:\"T.\ /HO'.\!.\:\" ELE:\",\/
e Prohlenu· prh·incl tcnninologia annc1or 1neclie-
\"al~· în istoriografia ro1nt1nca.;cf1 (11). nr.
p. 7'!.
DL\CO!'\T GHEOJU;l·IE
e '.\Icnţincrca tr:hitturilor caracteristice ale
daco-ro1nanilor în contactul cu migra-
torii în secolele li-\' e.n„ nr. 4-5, p. 73
DI:\"UT.\ GHEORGHE
e j)c la crearea primului stat dac centralizat
~i in<lcp~ndcnt la România socialistă" (sesiune
~tiinţi[ică - Hîmnicu \'ilcca), nr. 7, p. 16
e Sesiunea de comuniciiri ~tiinţificc „Tradiţie
~i continuitate în creaţia populară'', nr. 9,
p. 86
nomn:sn; :--rA1n L;s
e Pictura murală a lui Onufri, nr. 9, p. 95
DliLGHERC '.\L\I{{:\
e vezi Stoiccscu Apostolachc Zoe, nr. 1, p. 23
DC'.\IHWli ::\11RCL\
e „De la crearea primului stat dac centralizat
şi independent la România socialistă", (sesiune
ştiinţifică - Bucureşti), nr. 7, p. 7
e
Scriitori în muzee şi casc memoriale, nr. 9,
p. 92
e „Dorobanţul" - o expresivă operă de artă
a sculptorului italian Ettore Ferrari, nr. 10,
p. 69
DlJN:\.IU: :\ICOLAE
e Feroneria populară din Bihor, nr. 9, p. 89
e Catalogul colecţiilor ele etnografic ~i artă
populară ale '.\luzcului Brăilei, nr.9, p. 91
E e ,·czi Haclu l{odica, nr. 9, p. 48
E'.\L\NDJ E'.\IIL 10:\:::-.l
e '.\Ianifcstarc ~tiinţifid1 succnan;'l, nr. 10, p. 83
F I
F.\ C IZ \'IO IZEL
e ~Htrturii despre contribuţia socictr1ţilor cui·
turale clin Crisana la consolidarea unit;'1tii
naţionale ( l84X- 1918), nr. 10, p. 57 ·
FOC~:\ GHEOlU;HE
e Cca clc·a XII-a Confcrinţ;'t gcnera1'1 ICO'.\I -
'.\Icxic, 191'0, nr. 8, p. 9G
G
GEORGESCU ELEN:\
e H.epahlica Populari1 Chinezit prin muzee
~i istoric, nr. 1, p. 73
GEOl{GESCU FLO!{L\N
e Istoria lfom<lniei în :\Iuzcul ele istoric al
R. S. România, nr. -1- 5, p. 159
GHERGHE OTILIA
e Colecţia muzeală clin Lcleşti, nr. 2, p. 90
e Manifestări consacrate si'1rbi1toririi a 200 ele
ani de la naşterea lui Tudor \'ladimircscu,
în judeţul Gorj, nr. 7, p. 20
90
(;ODEA 10.\N
eNeccsi latca prczenEtrii în expoziţii a feno-
menelor etnologice în dialectica evoluţiei
lor istorice, nr. 2, p . .14
"'" GUDOIWGE.\ )TEI',\'.'< /R\DESCl: E::\L\Xl'EL/
e Daumicr şi ecoul si'tu în lfomitnia, nr. 6, p. 52
GORUN CHEOl{GHE
e Carte ,·cehe în colecţiile Secţiei ele istorie
a :\Iuzeului Ţ[trii Crişurilor, nr. 10, p. 85
GRAUR \'IORICA
e ,·czi Sa,·in ::\largarcta, nr. 2, p. 65
GIUGORESCU 10'.'l'
e Zilele :'lluzeului literaturii române, nr. I,
p. 93
e Cercetarea stiintifică - activitate muzeogra-
fică, nr. 2, 'p. 80
e Limbajul specific al Muzeului literaturii,
nr. 3, p. 46
e Botoşani - permanenţe istorice, nr. 6, p. 85
e Problematica conservării şi restaurării monu-
mentelor etnografice în aer liber, nr. 6, p. 89
e A patra sesiune de comunicări ştiinţifice a
Oficiului pentru patrimoniul cultural-naţio­
nal al municipiului Bucureşti, nr. 9, p. 85
e Creşterea rolului muzeelor în conservarea
şi dcz,·oltarea spiritualităţii româneşti, nr. 9,
p. 79
GSCHWEND M.
e Muzeul în aer liber al mediului rural elveţian,
nr. 8, p. 72
H
HCMI'.'<IC-TECLEAN :.\L\IUA
e O bogată activitate cu publicul realizată
de :'lluzcul ele istoric al Moldovci-Iasi, nr. 10,
p. 82 '
L\COU :\L\RL\
e .\ctualitatc şi dinamism în activitatea ele
educaţie ştiinţifică-tehnică şi ecologică a
maselor organizată de muzede ele ştiinţele
naturii, ele istoria ştiinţei şi tehnicii, nr. 3,
p. 32
e !toiul muzeelor de ştiinţe naturale în educa-
ţia ecologică şi conservarea naturii, nr. 6,
p. 57
e Probleme actuale ale valorificării şi conser-
,·ării patrimoniului natural, nr. 8, p. 79
IONESCU GRIGORE
e Principii şi realizări în dumcniul conservării
~i restaurării monumentelor istorice din
J{omânia, nr. 8, p. 28
IONITA I. GHEORGHE
e Cnitatea şi continuitatea poporului român
oglindite în muzeele de istoric, nr. -I- 5,
p. 112
IRIMIE CORNEL
e vezi Stoica Georgeta, nr. 7, p. 30
e Conservarea documentelor tehnicii populare
 - atestate ale unei strrtvcchi ch·ilizaţii,
nr. 8, p. 62
ITU NICOL\E /CRI~ ..\N l\lARL\ i\!AGDALENA,
Bl'CIAC NATALIA, COCOS l\L\IUAN,\/
e i\!uzcul de arti't contcmporan[t Galaţi,' nr. I,
p. 35
ITl" NICOLAE
e Artistul plastic amator - lider de op1111e
artistic[i la locul de muncă, nr. 6, p ..18
J l\!.:\RZA IACOB
JECU ANINA
e Ocrotirea naturii - obiectiv al activităţii
cducati,·c, nr. 2, p. 74
]UCAN GRATIAN
e Dimitrie Gusti şi cercetările sociologice com-
plexe din localităţile Fundul Moldovei şi
Sadova, nr. 2, p. 68
K al istoriografici româneşti (sinteza dezbate-
J\:ERTESZ-BADRUS ANDHEI
e vezi Şotelecan Vasile, nr. 9, p. 29
1-i:lSS ANDRAS
e O expoziţie de fluturi la Muzeul Banatului
Timişoara, nr. 9, p. 26
L
LAll!lJHEANl' CONSTANTIN
e De la dava gctic[t la filmul sociologic
nr. 10 p. 87
L\RIONESCU SAND,\ /DASC.:i.LU DOIN,\/
e Dezbatere privind problematica şi perspec-
tivele artei populare, nr. 2, p. 49
L\SCU STOICA
e „De h~ crearea primului stat dac centralizat
şi indcp~ndcnt la România socialist[(" (sesiune
ştiinţilid - Constanţa), nr. 7, p. 18
L\Z,\R VALERIU
e Expoziţia permanentă de arheologic-istoric
a l\!uzcului judeţean l\lurq, nr. J, p. 22
LE.\HU DOIN,\
e ,·ezi Lungu lorclana, nr. 9, p. 3
LUNl;U IORDANA /LEAHU DOINA, 13.:\DESCU
T ..\TL\N,\/
e Expoziţia „ România azi - J.'j ani de istoric
n·1uă., revoluţionară. a patriei", nr. 9, p. 3
li!
J\L\NEA CELLA
e P~ntru o teorie unitară în conservare-restau-
rare. Principii şi terminologic, nr. 10, p. 35
J\iANEA DOIN,\ /PANAIT PÂl{ÂlJ ELENA/
e Studiu comparativ privind metodele de
fixare a ccrnelurilor solubile, nr. 7, p. 92
l\!ARCU l'ARASCHI\-
e Liviu :\Htrghitan, „Danatul în lumina arheo-
logici (paleolitic - cucerirea romană)" voi. I,
1979, nr. 3, p. 93
l\L\ HlTS STl{OE
e vezi Cioceanu \"ictoria, nr. 6, p. :H
l\lARCUS STIWE /MAl{CELA SÂNDULESCU/
e Heccplarca artei moderne şi contemporane
de către publicul de muzeu, nr. IO, p. 23
l\l..\RINESCU FLORICEL
e l\lijloacclc de luptă ale geto-dacilor şi prezen-
tarea lor în muzeu, nr. 1, p. 8
e Complexul muzeal de la Bojnice (R.S. Ceho-
slovacă), nr. IO, p. 78
MOGA \"A SILE
e Al doilea simpozion internaţional „Terra
Antiqua Balcanica", nr. 2, p. 89
l\IOLDOVEANU AUREL
e Realizări şi perspective în domeniul ocroti-
rii patrimoniului cultural-naţional, nr. 8,
p. 19
MUNTEANU DAN
e Patrimoniul muzeal etnografic - document
rilor), nr. 7, p. 49
MUŞAT MIRCEA
e Lupta pentru independenţă - caracteristică
fundamentală a istoriei poporului român,
nr. 4- 5, p. 92
NEACŞl1 GHEORGHE
eIstoria patriei şi a Partidului Comu-
nist Hom<în în opera tovarăşului Nicolae
Ceauşescu, nr. 6, p. 8
NECULA VIORICA
e Expoziţie de restaurare, Bucureşti 1980,
nr. 8, p. 91
NEDELEA DUMITRU
e Aspecte din activ:tatca Secţiei „Ceasul de-a
lungul vremii" din Ploieşti, nr. 3, p. 88
o
OPREA PETRE
e Gheorghe Petraşcu - muzeograf, nr. 1, p. 44
e Pictorul Octav Anghcluţft, 1nuzcograf, nr. 3,
p. 60
e Pictorul :\L H. llfaxy, muzeograf, nr. IO, p. 27
OPRIŞ IOAN
e Expoziţia „Ch·ilizaţia daco-geţilor în perioada
clasică'', nr. 9, p. IG
p
PĂL\NCEANU ELENA
e Secţia romilnă de la Muzeul Naţional al
Hisorgimcntului Italian din Torino, nr. 6,
p. '19
91
 e
Mărturii muzeistice despre generalul (;hcorghc
Maghcru. nr. 10, p. 10
P:\N:\lT I. P,\:::-f:\lT
e Bucureşti, str{1veche \"atrr1 de cidlizaţie,
nr. 4--.'i, p. 17.'i
PANAIT p;\Ic\c ELE'.'<:\
e vezi l\fanca Doina, nr. 7 p. 92
PAUL IULIU
e Cu privire la contribuţia substratului nco-
cneolitic la formarea cidlizaţici bronzului
tracic pc teritoriul rom:rncsc, nr. 4- .'i, p. 17
PAVEL A'.\!ELI:\
e Conceptul de artă contemporană şi muzeul,
nr. 6, p. 26
PAVEL ANGHEL
e
Bilanţ în activitatea de cercetare stiintifică
a muzeelor ele etnografic şi artă. · pop~larii
pe anul 1979, nr. l, p. 87
e
Activitate rodnică desfăşurată în anul
1979 de către Complexul muzeal Goleşti,
nr. 1, p. 89
e Creaţia populară contemporană în muzeele
ele etnografic. Sinteza dezbaterilor, nr. 2,
p. J9
e „Cercetarea, tezaurizarea şi valorificarea
creaţiei populare", nr. 2, p. 4J
e Manifestări ştiinţifice muzeistice la Slobozia,
nr. 2, p. 8J
e „Acta l\Toldaviae meridionalis'', nr. 2, p. 84
e „2050 ele ani de cultură şi civilizaţie în \'ran-
cea'', nr. 2, p. 87
e Festivalul naţional „Cîntarea Homânici",
nr. J, p. 4
e \' alorificarea cercetărilor stiintificc la '.\fu zeul
ele istoric şi artă Zalău, n~. J,. p. 90
e Hodnid acth·itatc editorială, nr. 3, p. 93
e \'olum de studii şi comunicări pe t~me de
etnografie şi folclor, nr. 6, p. 89
e „De la crearea primului stat dac centralizat
şi independent la România socialistă" (se>iune
ştiinţifică - Deva), nr. 7, p. 12
e „De la crearea primului stat dac centralizat
şi independent la l{omânia socialistă" (sesiune
ştiinţifică - judeţul ]]fo,·), nr. 7, p. 17
e „De la crearea primului stat dac centra-
lizat şi independent la ]{orn<inia socialistă"
(sesiune ştiinţificii - Ploieşti), nr. 7, p. 19
e Limbajul creaţiei artistice populare'', nr. 7,
p. 57
e Pictură, desen, sculptur{1 în expoziţiile muze-
elor de istoric, nr. 9, p. 68
e O apariţie etlitoria1'1 prestigioasă, nr. 9, p. 90
e O nouă reuniune ştiinţifică prh·ind studiul
şi valorificarea creaţiei populare, nr. 10, p. 81
e „Hierasus - anuar '78", nr. ]() p 86
PAVEL E'.\'!ILL\
e Colaborarea l\!uzeului etnografic al l\foldo-
vei cu Cooperativa „l\lioriţa" - Iaşi, nr. 3,
p. 41
PAVEL El'GEN
e O carte necunoscută clin biblioteca Stolni-
cului Constantin Cantacuzino, nr. 10, p. 55
PANAITESCl' GEOl{GE
e l\!uzcul industrial al ~colii politehnice din
Bucureşti, nr. J, p. 72
PETIU:SCU IUSTINL\N /VlCT()l{ CATANAŞ/
e Cîtcva observaţii pri\'intl aprecierea colec-
ţiilor ele plante fosile, nr. 10, p. 38
!12
PETRESCU PAUL
e Obţiuni şi priorităţi în cercetarea contempo-
rană a. culturii populare rom<ine~ti, nr. 2,
p. 19
e Colecţiile de etnografie, elocumentc ale con-
tinuităţii şi originalităţii culturii populare
rom;încşti - arhitectura, nr. 7, p. 36
l'ÎHVlJLESCl' GHEOHGHE
e „De la crearea primului sta.t dac centrali-
zat şi independent la România socialistă"
(sesiune ştiinţifică - Piatra Neamţ), nr. 7,
p. 13
PLOTOAGA GABRIELA
e Rolul Dclfinarului în educarea ateist-ştiin­
ţifică a maselor, nr. 2, p. 71
POPA ALBA DELIA
e Contribuţii la. rezolvarea problemelor pe
care le ridică adaptarea unor spaţii la. cerin-
ţele funcţionale ale muzeului: amenajarea.
depozitului, nr. 3, p. 50
POPA HADU
e Integrarea. în patrimoniul cultural-istoric
a unor noi zone ale arhitecturii medievale
de zid din România, ca urmare a cercetărilor
arheologice, nr. 8, p. 45
POPESCU AURELIAN - GORJ
e I. Stănoiu, B. Bobîrnac, S. Copăccscu, „Flu-
turii din România", 1979, nr. 3, p. 95
POPOVICI RADU
e Patrimoniul cultural-naţional şi problemele
ocrotirii sale în judeţul Dolj, nr. J, p. 7
POSPAI CRUCERU FLORICA
e Gheorghe Petraşcu în muzeele dobrogene,
nr. I, p. 28
H.ADll RODICA /HUMINIC-TECLEAN MARIA/
e Un document inedit referitor la campania.
clin 1916- 1918, nr. 9. p. 48
HADULESCU V. ADRIAN
e Bure bi sta şi stăpînirea sa p ,ntică, nr. 4- 5,
p . .51
e vezi Co,·accf Z., nr. 6, p. 74
RES:\iERITA I.
e 50 ele' ani de la apariţia. „Buletinului Gră­
dinii Botanice şi Muzeului Botanic Cluj"
şi 22 de ani de continuare a acestuia prin
„Contribuţii Botanice", nr. 2, p. 91
ROl\!AN ELENA /DIACONESCU SPERANŢA/
e Probleme privind terminologia armelor medie-
vale în istoriografia românească (I), nr. 6,
p. 67
e vezi Diaconescu Speranţa, nr. 7, p. 72
HOŞU GEORGETA
e „Tehnici de modelare şi ornamentare a cera-
micii populare", nr. 2, p. .'iJ
W>Şll LUCIAN
e Premise ale constituirii statului clac centra-
lizat, nr. J, p. 16
e Dovezi arheologice privind începuturile meta-
lurgici fierul 1i în lumea geto-dacică, nr. -!- 5,
p . .H
lHJSSlJ I. I.
e Studiul limbii traco-dacilor. Etapa actuală,
perspective, nr. 4- 5, p. 57
 e Inscripţii romane <lin Apulum, nr. 9, p. 34
HUŞINAHl; ANClTTA ELIS,\BETA
e Pc n1arginca sc~iunii de rapoarte a 1nuzcclor
<le istoric, Sibiu. 1979, nr. I, p. 82
e Continuitate, unitate şi indepcnclen('t în
istoria poporului rom<în, nr. 2, p. 85
e „Originile Hamei", nr. 3, p. 82
e Spiritualitatea geto-dacilor. moşteniri în
creaţia rom<îneascii, nr. 6, p. 85
e „De la crearea primului stat dac centrali-
zat şi independent la Homânia socialistii",
(sesiune ştiinţifică - Craiova), nr. 7, p.
10
e l\lemoria J{imnicului, nr. 9, p. 89
s e Autentificarea prin restaurare a unui portret
SĂNDl"LESCl' '.\L\HCEL\
evezi '.\Iarcus Stroe, nr. 10, p. 23
SAHAFOLE.\K GA \"RILĂ
e Apărarea independenţei naţionale - obiec-
tiv major al politicii externe a Homâniei
în conjunctura internaţională a anilor 19.1.'l-
19J7, nr. 2, p. 7
e „Săptămîna internaţională a arhivelor",
nr. 2, p. 78
e 15 ani de la Congresul al I X-lea al l'.C. I{.,
nr. 6, p. J
SASSL'. :\I. \".\SILE
e \". G. '.\lorţun şi arta, nr. 10, p. 32
SA\-li'i :'llAl{(;_\HETA /GH.\lll{ \'IOl{JCA/
e Prima trupii de teatru hucureştcani't în Tran-
silvania clupă I Decembrie 1918, nr. 2, p. 65
SÎNTE\111REANC Al'HEL /WOLL'.\l.~N YOL-
KEH/
e Complexul muzeistic al exploati'trii miniere
lfoşia Montani't (judeţul Alba), nr. 7, p. 62
ST..\NES<T ADHIANA
e Activitatea de rcstaurare-consen·are înseamnă
gîndire ştiinţifică, înalti't tehnicitate şi dra-
goste de muncă, nr. 8, p. 87
STOICA GEOHGETA
e l\lîjloace de integrare a fenomenului artistic
popular contemporan în expoziţiile de bază
ale muzeelor de etnografic, nr. 2, p. 27
e Protleme ale profesiunii muzeale în lumea
de astăzi, nr. 3, p. 78
e Ornamentica populară românească -- docu-
mente de continuitate, nr. 4-5, p. 148
STOICA GEORGETA /IHIMIE COHNEL/
e Colecţiile de etnografic, documente all' con-
tinuităţii şi originalităţii culturii populare
româneşti, nr. 7, p. 30
STOICA GEORGETA
e Naţional şi universal în colecţiile muzeelor
ctnograllcc, nr. li, p. 53
STOICESC!' APOSTOLACHE ZOE /Dlfl.-
GHEHl; l\L\HIA/
e Colecţie de carte veche, nr. I, p. 2.1
STROIA '.\IAHIAN
e Damian Bogdan, „Paleografia romano-slavă.
'!ratat şi album", 1978, nr. .l, p. 92
STHÎi\IBlT MIHAELA
e „De la crearea primului stat dac centralizat
şi independent la [{om<înia socialistă" (sesiune
ştiinţifică - Cluj-c•fapoca), nr. 7. p. 15
szt11:EL\' ZOLTAN
e Contribuţia arheologici la cunoa~tcrca evo-
luţiei cidlizaţici gclo-clacc in interiorul
arcului carpatic şi legăturile cu regiunile
extra-carpatice, nr. 4 - 5, p. 42
ş
ŞOTELECAN VASILE /l\ERTESZ-BADRUS
ANDREI,CIORAN DOHIN, DEAC NATALIA/
de Franz Neuhauser II, nr. 9, p. 29
ŞOVAN OCTAVIAN Ll\'IU
e Patrimoniul eminescian - preţios tezaur cul-
tural, nr. 6, p. 46
STEFANESCU ARISTIDE
· e Gheorghe Astancăi ( 1904- 1980). nr. 2,
p. 94
ŞTEFĂNESCU ŞTEFAN
e Organizarea statală pc teritoriul României
în evul mediu timpuriu, nr. 4- 5, p. 82
T
'L\LPEANC ~!ATEI /:'II. T./
e Panoramic, nr. 2, p. 9.l
e „Tra,·aux du Museum ... " la a 20·a ediţie,
nr. 6, p. 86
e „Nymphaea" (Folia Nature Bihariae), nr. <J,
p. 87
T..\N.\SESCU GRIGORE
e lln simi.Joi al umanităţii gcto-<lac şi latin -
100 de ani de la realizarea monumentului
lui Ovidiu de la Constanţa, nr. 10, p. 67
TRIŞCU AUHELIAN
e Politica de conservare şi revitalizare a cen-
trelor istorice din România, nr. 8, p. 35
TROHANI GEOHGE
e „ De la crearea primului stat clac centralizat
şi independent la Homânia socialistă" (sesiune
ştiinţifică - judeţul Argeş), nr. 7, p. 14
TURCU MIOARA
e Civilizaţia fierului la daci (sec. li i.e.n. -
I e.n.), nr. 9, p. 88
Ţ
'fOCA DECEBAL
e Pontica - '79 nr. I, p. 8J
e Patrimoniul cultural-naţional - atestat a
continuit.''tţii civilizaţiei pc teritoriul Hom;î-
niei, nr. 6, p. 12
e Sesiuni ştiinţifice ale muzeelor „De la crearea
primului stat dac centralizat şi independent
1" Hom<înia socialistă„, nr. 7, p. 6
93
 e .. ne la crearea primului stat dac centralizat
.)i irnlepcndent la Hom;înia socialistrt" (sesiune
şliinţifidt - Tîrgodştc), nr. 7, p. 12
i·
U'E::\IC TEODOIL\
e Expoziţia muzeală şi mass-media mijloace
de educaţie estetică de popularizare a artei
moderne şi contemporane, nr. 6, p. 9
l'Dl<ESCl; ::\L STEFAN
e \-înătoarea 'şi creşterea animalelor în secolele
VIII- XII în sud-estul Rom;îniei. Fnele
corelaţii între ocupaţii şi condiţii ecologice,
nr. 9, p. 56
l_;J{SESCU ECGE:NIA
e Din istoria muzeelor tehnice ro1mi.neşti,
nr. 9, p. 61
w * * *
\\'OLL'.\L\C\'N \-OLKER
e ,·ezi Sîntimbrcanu Aurel, nr. 7, p. 62
z Sub înaltul patronaj al preşedintelui Hepu-
Z.\HAIUA GHEOl{GHE
e Contribuţia Hom;îniei la victoria popoarelor
asupra nazismului, nr. .J-5, p. 104
ZDERCIUC BORIS
e Aşezările şi gospodăria ca document al
permanenţei ~i continuităţii, nr. 7, p. 32
94
ZDEHCICC SILVIA
e Contribuţia la istoricul ceramicii vîlcenc -
centrul ceramic Pietroasa, nr. 9, p. 53
e Centrul Horezu şi generaţiile de olari, nr. 10,
p. 71
* * ·)!-
Congresul Frontului Democraţiei şi l:nitii-
ţii Socialiste - eveniment cu profunde impli-
caţii în Yiaţa naţiunii noastre, nr. 2, p. 3
* * *
Creaţia populară contemporană în muzeele
de etnografic, nr. 2, p. 19
* * *
,.De la crearea primului stat dac centralizat
şiindependent la Rom;i.nia socialistă" (sesiune
ştiinţifică - Tîrgu Mureş), nr. 7, p. 9
* * *
„De la crearea primului stat dac centralizat
şiindependent la H.om;lnia socialistfi" (sesiune
ştiinţifică - Satu ::\Iare), nr. 7, p. 11
Govora 1879 - 1979, nr. 2, p. 86
* * *
Patrimoniul muzeal etnografic - document
al istoriografici rom{mcşti, nr. 7, p. 29
hlicii Socialiste Hom;înia în Capitală s-au
desfăşurat lucrările Forumului mondial al
istoricilor.
'.\Icsajul adresat de preşedintele Kicolae
Ceauşescu, participanţilor la cel de-al X\·-lca
Congres internaţional de ştiinţe istorice de
la Bucureşti, nr. 7, p. 3
SUMAR e CONTENTS
llUZEE, COLECŢIJ, EXl'OZITll
3 STELL-\N R\ICC
:Muzeul hidrocentralei „Porţile de Fier"
Le musee de la centrale hydro-clectrique des
Portes de Fer
The Iron Gates Po\\·er Station :\luseum
My3clt r11npocTa111-11m «llieJie:J11i.ie I3opoTa»
10 ELENA PĂLANCE.-\KU
l\lf1rturii muzeistice despre generalul Gheorghe
Magheru
Tcmoignages muscistiques sur Ies general
Gheorghe '.\lagheru
Museistic proofs about General Gheorghe
Magheru
My:ieltnbIC cu1111cTeJihCTDa o rc11epaae
reoprP Marcpy
H CONSTANDINA BREZU
O expoziţie Pavese la Bucureşti
Une exposition „Pavesc" a Bucarest
A Pavese exhibition in Bucharest
B1>1cTam;a Ilancae 11 ByxapecTc
IXSTflUCŢIE, 1mucqrn
17 V A SILE CIUC.\
Contribuţia expediţiei arheologice la
rea patriotică a elevilor
La contribution ele l'expedition archeologi-
que a l'education patriotique des elcves
The contribution of thc archaeological expe-
rlition to the patriotic e<lucation of the pupils.
B1cia11 apxcoaoriP1ccHor1 ~KCllPJ(lll.11111
naTpIIOTll'IeCHoe nocn11Ta1111e y•1au111xcn
2:1 Dr. STROE :\IARCl ·s, :\1.-\RCEL.\ sANDl ._
LESCL"
]{eceptarca artei moderne şi contemporane de
către publicul de muzeu
Hccc\·oir de ]'art moderne ct contcmporain
par Ic publique de mu<ec
The rcscptivity of modern anti contcmporany
art by the museum public
llonn~rn1111c c·o11peMc1111oro 11cr>yccT11a MY-
acitnoli nyGmmoil
ISTOnIA llUZEOGHAFIEI
27 PET]{E OPREA
Pictorul l\l. H. l\lax~-. muzeograf
Le peintrc :\I. H. '.\laxy - museugraphe
The paintcr 1\1. H. :\laxy - a rnuseographcr
Xy ;1om111rn M. X. Ma1<c11 - Myaeorpac~
32 Dr. \'AS!LE :\I. SASSU
V. G. l\lorţun şi arta
V. G. Morţun et !'art
V. G. :\Iorţun and the art
B. r. Mop11y11 li llCHYCCTDO
e SOMMAIRE e CO,UEPJKAHME
OPI~ll, DEZDATEfll
:1:> CELL.-\ :\L\NE,\
Pentru o teorie unitară în conscrYarc-rcstau-
rare. Principii şi terminologic
Pour une theorie unitaire cn conscrvation rcsta-
uration. Principcs et terminologic
For a unitary thcory in conscrvation-rcstaura-
tion. Principles and terminology.
:)a C)lllllj"IO TCO[JHIO K01Icrpoa1.11111 li pcn-
CTanpa1.11111. llp11111.11rnbl li TCpMHIIOJIOrllfl
:10 IUSTINIAN PETRESCU, \'ICTOR CAŢ.:\NAŞ
Cîtc\"a observaţii privind aprecierea colecţiilor
de plante fosile
Quelqucs observations sur l'estimation des
collections de plantcs fossilcs
Severa) observations on the estimate of the
fossil plan ts collcctions.
HeKOTOJlhlC aaMc•1an11n no 011e111;c 1w.11Jic1>-
l.lllli OI<aMCIICDlllIIX pacTCHllfi
STUDII ŞI COllUNICllll
16 DOINA IlENEA
educa-
Descoperiri din necropolele drobctane
Dccouvcrtcs dans Ies necropolcs de Drobeta
Discoverics in thc necropoles of Drobeta.
OT1>pi.1T11n n ;1poGrTanc1rnx IICiiponoaax
:i:i EUGEN PAVEL
11
O carte necunoscutri din biblioteca Stolnicului
Constantin Cantacuzino
Un livre inconnu de la bibliothcquc de Constan-
tin Cantacuzino (ccuyer tranchant du l'rince
rcgnant)
An unknown book from thc lihrary of thc High
steward Constantin Cantacuzino.
Hc11anccT1Iafl m111ra 113 BuG,"I110Tc1rn CT0.%-
1uma nOllCTallTillla Ha11Tar;y:11mo
:i7 nOl{EL FAUR
:\1'1rturii despro contribuţia societăţilor cultu-
rale din Crişana la consolidarea unităţii naţio­
nale ( 1848- 1918)
Tcmoignages sur la contribution des socictc
culturelles de Crişana a la consolidation de l'unitc
nationalc ( 1848- 1918)
Evidcncc of thc contribution brought by thc
Crişana cultural societics to the consolirlation
of national unity.
Cnn11cTcJibCTna o HY JILTyp11b1x nK.iianou
06U-1eCTD HJ Kpmuana n ynpn•1e1111c 11a-
1.111011aJii.noro cnnncToa (18118-1908)
95
G7 GRIGORE TAN_\SESCU 78 IACOB '.\Li. HZA
l :n simbol al umanismului geto-dac şi latin -
Complexul muzeal <le la Bojnicc (R. S. Ce:ho-
100 ele ani ele la realizarea monumentului lui
slovac{1)
Ovidiu de la Constanta
Le complexe musc'al de Bojnice (H. S. Tchc-
Un s\·mbolc de l'humanisme geto-dace et latin
coslovaquie)
- 10·0 ans depusi la realisation <lu monument
The complex of muscums from Bojnice (S. H.
<l"Odde a Constanta.
of Czcchoslovakia).
A svmbol of thc (;~to-Dacian and Latin huma-
nisr;1 - 100 V<'ars from the achievement of
:Vlyacii11blii Ho)mm~1;c na Eoii111111e (l.Je-
Odde's monument in Constanţa.
xoc.-rona11r;a11 Co1111a.1ucTw1ec1rnA i'C'cny-
G.-rrma)
C1-1Mnon reTO-;lam·lioro li JJaTbmcKoro
ryMa1111:1Ma - 100 .:wT no:1,1um-HCllHA na-
CHO'.\IU, HECE~Zll, INFORMAŢII
MRTllllI\a Orm,1mo n I-\011cTam1e
G9 '.\IIJ{CE:\ DC'.\llTHll' 81 ANGHEL P,\VEL
„Dorobanţul" - o expresivă operă de artă a O nouă reuniune ştiinţifică pridnd studiul şi
sculptorului italian Ettore Ferrari ,·alorificarea creaţiei populare
Le soldat cl'infanterie - une expressivc ocuvre
d'art du sculpteur italicn Ettore Ferrari 8:? :MAI{[.\ HCl\llNJC-TECLEAN
The foot sold ier - an cxprcssi vc work of art O boi:ată actidtate cu publicul realizată de
of thc Italian sculptor Ettore Ferrari. '.\luzeul de istoric al '.\loldovei - laşi
.ll.op0Gam1y - 11a0Gpaa11Te,1i,11oc 11cKyccT110
HTa"1bfllICH01·0 cr;y.-rnrnpa ETrnpe <l>eppap11 8:1 E'.\lJL l<HN E'.\1.-\NDl
71 SIJXL\ ZDEW_'Jl'C '.\lanifestare ştiinţifică suceveană
Centrul Horezu şi generaţiile <le olari
Le centre de Horc·zu et les generations de poti- 81 LCCJ..\::\' Cl'CUIET
crs '.\lanifcstări expoziţionale la Satu '.\lare
The Horezu centre and thc gcnerations of
pottcrs. 8:; GHEORGHE GORUN
~CIITp Xope3y H no1rn.1L•111111 1·011'1apou Cartea \·eche in colecţiile Secţiei de istoric a
'.\luzeului Tării Crişurilor
llt:Zl-:I·: HE PESTI> HOTARE
7:; 1L\IH' BAGDAS,\[{ 81i ..\NGHEL PA\'EL
„Hicrasus - anuar '78"
Împliniri şi p~rspccth·e - '.\luzeul literaturii
cehe din Praga 87 COJS'STAXTI:" L.\'.\WREA=-"U
J{calisations ct perspcctives - le Musec de De la da\·a getică la filmul sociologic
la litteraturc tc"hcquc de l'rague
Achievements ancl prospects - thc Muscum * * *
of the Czech literature from Prague.
Ocy1J..1CCTnJJe1rne li nepcm•KTllllbI - MyJen 88 Indexul articolelor apăruteîn anul 1980, în
•relllcKofi ,111TepaTypM u II pare „Revista muzeelor şi monumentelor-muzee"

91;
1981
l~;);l ' /ta/li ~i I
.
U i )hf#/ ~J,r_ycak /
K.Aon 11r l:..]//11;ne~ I

yltlch~~luA &k1ya/l/{, I
{ - llobtxvK DOgOA: I
/ J;t·f t__//;wGJfu,<YuI