RELEELE

Releele sunt aparate care, sub influenţa unor mărimi pentru care s-au construit şi reglat şi
pe care le supraveghează, dau o comandă mecanică sau – de cele mai multe ori – electrică, prin
închiderea sau deschiderea unor contacte ale sale.
Releele sunt întrebuințate pentru protecția instalațiilor electrice contra diferitelor situații
anormale de funcționare. Când releul sesizează o astfel de situație, el comandă deconectarea
instalației (sau dă un semnal de avertizare). Releele mai sunt întrebuințate în instalațiile electrice
industriale şi pentru automatizarea funcționării lor, în funcție de diferiți parametri ai instalației
(tensiune, curent, viteză, presiune, debit, temperatură etc.).
Clasificarea releelor se face după mai multe criterii şi anume:
a) După natura mărimii la care releul lucrează sau pe care releul o supraveghează, releele
pot fi de tensiune, de curent, de putere, de timp etc.;
b) După principiul de construcţie şi funcționare, pot exista:
- relee electromagnetice, la care funcționarea se bazează pe atragerea unei armături
a unui electromagnet;
- relee termice, la care funcționarea se bazează pe dilatarea unei piese bimetalice
cu ajutorul curentului electric;
- relee de inducție, la care funcționarea se bazează pe rotația unui disc de cupru sau
aluminiu, datorită cuplului produs asupra discului prin fenomenul de inducție
electromagnetică;
- relee magnetoelectrice;
- relee electrodinamice;
- relee cu semiconductoare;
- relee magnetice (cu circuite magnetice saturabile sau cu amplificatoare
magnetice);
- relee de gaze.
c) După modul de conectare în circuit, pot exista:
- relee primare, când sunt influențate nemijlocit de mărimea supravegheată (bobina
unui asemenea releu este străbătută de curentul ce trebuie supravegheat sau este supusă
tensiunii ce trebuie supravegheată);
- relee secundare, când sunt legate în circuit prin intermediul transformatoarelor de
curent sau de tensiune;
- relee de timp intermediare şi de semnalizare, alimentate prin contactele altor relee.
d) După modul de acționare asupra întrerupătorului pot exista:
- relee cu acționare directă, care execută direct mișcarea corespunzătoare comenzii,
prin intermediul unor pârghii legate de partea mobilă a releului;
- relee cu acționare indirectă la care, prin mișcarea piesei mobile, se închide sau
deschide un circuit electric, care la rândul său alimentează un alt aparat (servomotor,
contactor) cu ajutorul căruia se execută mișcarea mecanică corespunzătoare comenzii –
contactele releului numindu-se contacte de lucru.
e) După felul variației mărimii care le acționează, releele pot fi:
- relee maximale, care lucrează atunci când valoarea mărimii supravegheate
depășește o anumită valoare reglată la releu;
- relee minimale, care lucrează la scăderea valorii mărimii supravegheate sub o
anumită valoare reglată;
f) După timpul de acționare se deosebesc;

1
 - relee instantanee, care acționează practic în momentul în care mărimea
supravegheată a atins valoarea reglată;
- relee temporizate sau cu întârziere, care acționează după un anumit timp reglabil,
măsurat din momentul în care mărimea supravegheată a atins valoarea reglată.
În fig. 1 se reprezintă, principial, modul de acțiune al unui releu maximal de curent cu acțiune
directă, asupra unui întreruptor automat trifazat. Dacă intensitatea curentului I din circuitul
protejat depășește o anumită valoare limită, electromagnetul 1 al releului maximal învinge forța
rezistentă a arcului 2 şi atrage armătura mobilă 3, rotind astfel zăvorul 4 în jurul axului 5; în felul
acesta zăvorul eliberează pârghia 6, care permite arcului de declanșare 7 să deschidă contactele 8
ale întreruptorului automat.

2
 În fig. 2 se reprezintă, principial, modul de acțiune al unui releu minimal de tensiune, cu
acțiunea directă asupra unui întreruptor automat trifazat. Se observă că bobina electromagnetului
1 este legată la tensiunea între faze şi menține atrasă armătura mobilă 3 atât timp cât tensiunea
între tensiunea între faze nu scade sub o anumită valoare limită. Dacă tensiunea rețelei scade sub
(40 ÷ 50)% din tensiunea nominală, forța de atracție a electromagnetului scade şi arcul poate
deplasa armătura mobilă, deschizându-se contactele întreruptorului.
În fig. 3 se reprezintă principial, modul de acțiune al unui releu termic, cu acțiune directă,
asupra unui întreruptor automat trifazat. Pe fiecare fază se montează în serie câte un releu termic
1, care comandă deschiderea contactelor 8 atunci când suprasarcina depășește o anumită durată,
suficientă pentru ca elementele de încălzire ale releului termic să degaje o cantitate de căldură care
să producă dilatarea lamelelor bimetalice şi deszăvorârea întreruptorului prin pârghia 3.

În fig.4 este prezentat un tip caracteristic de releu termic tripolar cu întrerupere bruscă a
contactului, în vederea evitării formării arcului electric la întrerupere, folosind principiul zăvorului
bimetalic.
Funcționarea protecției separă, de regulă, elementul defect de restul sistemului electric,
realizându-se prin aceasta:
• Limitarea dezvoltării defectului şi transformării lui în avarie de proporții;
•Evitarea distrugerii elementului la care a apărut defectul;
•Restabilirea unui regim normal de funcționare în restul sistemului electric;
Protecția prin relee trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. să acționeze rapid;
2. să acționeze selectiv, adică să deconecteze numai elementul la care a apărut defectul;
3. să funcționeze sigur, adică să acționeze în toate cazurile când este necesar;
4. să fie sensibilă, adică să aibă proprietatea de a acționa în cazul unor abateri cât mai mici
de la valoarea normală a mărimii controlate;
5. să acționeze corect, independent de schema de conexiuni ale sistemului electric la un
moment dat;

3
 6. să fie eficientă şi din punct de vedere economic (costul instalației să fie mic şi de
asemenea cheltuielile de reparații şi întreținere să fie cât mai mici);
Paratrăsnetele şi descărcătoarele sunt aparate utilizate la protecția instalațiilor electrice
împotriva supratensiunilor atmosferice. În general aceste aparate se utilizează în instalațiile de
înaltă tensiune.
Aparate de reglare
Din categoria aparatelor de reglare şi pornire, destinate reglării unor parametric de
funcționare (tensiune, curent, viteză) şi pornirii motoarelor electrice fac parte:
• reostatele de reglare
• reostatele de pornire
• reostatele de pornire şi reglare
Reostatele de reglare sunt montate în serie cu înfășurarea de excitație şi reglează fie
tensiunea de la bornele generatorului, fie intensitatea curentului de excitație care duce la variația
turației motoarelor de c.c.. În cazul motoarelor trifazate asincrone cu rotorul bobinat, reostatele de
reglare a turației sunt montate în circuitul rotorului şi au ca principal scop pornirea motorului.
Reostatele de pornire sunt montate fie în serie cu înfășurarea rotorului (pentru pornirea
motorului de c.c.), fie în circuitul rotorului, la periile care calcă pe inele, în cazul motorului
asincron trifazat cu rotorul bobinat.
Reostatele de pornire şi reglare , utilizate la motoarele de c.c., asigură prin aceeași
construcţie atât pornirea cât şi reglarea turației. Există reostate de pornire şi reglare utilizate fie în
circuitul înfășurării rotorului, la motoarele asincrone trifazate cu rotorul bobinat, fie în circuitul
statorului, la motoarele asincrone trifazate cu rotorul în scurtcircuit, care însă au o utilizare practică
mai restrânsă.
După materialul folosit pentru construcția elementelor rezistive, reostatele pot fi:
• reostate metalice, la care elementele rezistive sunt din sârmă de fier zincat, nichelină sau
fontă;
• reostate cu lichid, la care se folosește o soluție de 10 ÷15 % sodă dizolvată în apă;
După modul de răcire, reostatele pot fi răcite în aer (în cazul reostatelor de pornire utilizate
la motoare cu număr redus de porniri pe oră şi la care temperatura uleiului poate să ajungă la 700
C).
După modul de construcţie al dispozitivului care comută elementele rezistive, deosebim:
reostate cu cursor, reostate cu ploturi şi reostate cu controller (utilizate pentru pornirea motoarelor
cu peste 20 de porniri pe oră).
Regulatoare
Știți că ieșirea unei surse de alimentare variază în funcție de modificările tensiunii de
intrare și cerințele de curent de sarcină a circuitului . Deoarece multe echipamente electronice
necesită tensiuni și curenți de funcționare care trebuie să rămână constante, este necesară o
anumită formă de reglare. Circuitele care mențin tensiunea de alimentare sau ieșirile de
curent în limitele specificate sau toleranțele, se numesc regulatoare. Ele sunt desemnate ca
regulatoare de tensiune dc sau curent continuu , în funcție de aplicarea lor specifică .
Circuitele de reglare a tensiunii sunt adăugiri la circuitele de alimentare de bază și sunt
alcătuite din secțiuni de redresor și filtru . Scopul regulatorului de tensiune este de a oferi
o tensiune de ieșire cu variație mică sau deloc . Circuitele de reglare simt modificări ale
tensiunilor de ieșire și compensează modificările. Regulatoarele care mențin tensiunile în
plus sau minus () 0,1 la sută sunt destul de comune. Diagrama din figura 1 ilustrează în mod
clar scopul regulatorului de tensiune.

4
 Figura 1 - Diagrama bloc a unei surse de alimentare și a regulatoarelor

Există două tipuri de bază de regulatoare de tensiune , serie și șunt. Dacă un regulator
de tensiune este clasificat ca serie sau șunt depinde de locația sau poziția elementului
(elementelor) de reglare în raport cu rezistența la sarcină a circuitului.
Figura 2 ilustrează cele două tipuri de bază de regulatoare de tensiune . În practica reală,
circuitele dispozitivelor de reglare pot fi destul de complexe. Folosim desenele simplificate
în figură pentru a sublinia că există două tipuri de bază de regulatoare de tensiune . Liniile
rupte evidențiază diferențele dintre serii și regulatoarele de șunt .
Figura 2. - Regulatoare de serie și șunt .

Schema 1 la vedere (A) este cea a unui regulator de tip șunt. Se numește regulator
de tip șunt, deoarece dispozitivul de reglare este conectat în paralel cu rezistența de sarcină .
Aceasta este o caracteristică a tuturor regulatoarelor de tip șunt . Schematică în vedere
(B) este cea a unui regulator de serie . Se numește regulator de serie deoarece dispozitivul de
reglare este conectat în serie cu rezistența la sarcină .
Regulator de tensiune serie. Figura 3 ilustrează principiul de reglare a tensiunii în serie.
Pe măsură ce studiați cifra, observați că regulatorul este în serie cu rezistența la sarcină
și că tot curentul trece prin regulator. În acest exemplu, rezistor variabil Rv este utilizat
pentru regulament. Examinați circuitul pentru a determina cum funcționează regulatorul. Când
tensiunea de intrare crește, tensiunea de ieșire crește, de asemenea. Cu toate acestea, deoarece
dispozitivul de reglare a tensiunii (Rv) simte această schimbare , rezistența dispozitivului
de reglare crește și duce la o cădere de tensiune mai mare prin Rv. Acest lucru face ca
tensiunea de ieșire să scadă la normal sau, pentru toate scopurile practice , să rămână constantă.
Figura 3- Regulator de tensiune de serie.

5
 Ar trebui să puteți vedea că, pe măsură ce tensiunea de intrare scade, rezistența
rezistorului variabil Rv scade aproape simultan, compensând astfel tensiunea picătură.
Deoarece există o cădere de tensiune mai mică peste Rv, tensiunea de ieșire rămâne aproape
constantă. Fluctuațiile de tensiune din circuit apar în microsecunde.
Regulator de tensiune de șunt. Diagrama din figura 4 reprezintă un regulator de tensiune cu
șunt. Observați că rezistorul variabil Rv este în paralel cu rezistența la sarcină RL și că
rezistorul fix RS este în serie cu rezistența la sarcină . Știți deja cădere de tensiune peste
un rezistor fix rămâne constantă excepția cazului în care există o variație (creștere sau
scădere)în curent prin ea. Într-un regulator de șunt, așa cum se arată în figura 4, reglarea
tensiunii de ieșire este determinată de curent prin rezistențele paralele ale dispozitivului de
reglare (Rv), rezistența la sarcină ( RL), și rezistorul de serie (RS). Pentru moment, să
presupunem că circuitul din figura 3-42 funcționează în condiții normale , că intrarea este
de 120 volți dc și că ieșirea reglementată dorită este 100 volți dc. Pentru o ieșire de 100 de
volți pentru a fi menținute,20 volți trebuie să fie scăzut în întreaga serie rezistor (RS). Dacă
presupuneți că valoarea RS este de 2 ohmi, atunci trebuie să aveți 10 amperi de curent
prin Rv și RL. (Amintiți-vă: E = IR.) Dacă valorile rezistenței lui Rv și RL sunt egale,
atunci 5 amperi de curent vor curge prin fiecare rezistență (R v și RL).
Figura 4- Regulator de tensiune de manevră.

Acum, dacă rezistența la sarcină (RL) crește, curentul prin RL va scădea. De

exemplu, să presupunem că curentul prin RL este acum 4 amperi și că curentul total prin
RS este de 9 amperi. Cu această scădere în curent, căderea de tensiune peste RS este de 18
volți; în consecință , producția regulatorului a crescut la 102 volți. În acest moment,
dispozitivul de reglare (Rv) scade rezistența și 6 amperi de curent trece prin această
rezistență (Rv). Astfel, curentul total prin RS este din nou de 10 amperi (6 amperi prin
Rv, 4 amperi prin RL ); prin urmare, 20 volți va fi scăzut peste RS provoacă ieșirea să
scadă înapoi la 100 volți.
Trebuie să știți până acum că, dacă rezistența la sarcină (RL) crește, dispozitivul
de reglare (Rv) își scade rezistența pentru a compensa schimbarea . Dacă RL scade, efectul

6
opus va avea loc și Rv va crește. Acum aruncați o privire la circuit atunci când are loc o
scădere a rezistenței la sarcină.
Când RL scade, curentul prin RL crește ulterior la 6 amperi. Această acțiune
provoacă un total de 11 amperi să curgă prin Rs care acum scade 22 volți. Ca rezultat, ieșirea
este acum 98 volți. Cu toate acestea, dispozitivul de reglare (R v) simte această schimbare
și crește rezistența sa, astfel încât mai puțin curent (4 amperi) curge prin Rv. Curentul total
devine din nou 10 amperi, iar ieșirea este din nou 100 volți.
Din aceste exemple, ar trebui să înțelegeți acum că regulatorul de șunt menține
tensiunea de ieșire dorită prin detectarea schimbării de curent care are loc în rezistența paralelă
a circuit.
Consultați din nou schematică prezentată în figura 4 și luați în considerare modul în
care funcționează regulatorul de tensiune pentru a compensa modificările tensiunilor de intrare
. Știți , desigur, că tensiunea de intrare poate varia și că orice variație trebuie compensată
de dispozitivul de reglare . Luați în considerare o creștere a tensiunii de intrare . Când se întâmplă
acest lucru, rezistența lui Rv scade automat pentru a menține diviziunea corectă de tensiune
între Rv și RS. Ar trebui să vedeți, prin urmare, că regulatorul funcționează în mod opus
pentru a compensa o scădere a tensiunii de intrare .
Până în prezent am explicat funcționarea regulatoarelor de tensiune care utilizează
rezistoare variabile ; cu toate acestea, acest tip de regulament are limitări. Evident, rezistorul
variabil nu poate fi ajustat suficient de rapid pentru a compensa fluctuațiile frecvente ale
tensiunii . Deoarece tensiunile de intrare fluctuează frecvent și rapid, rezistorul variabil nu
este o metodă practică pentru reglarea tensiunii . Este necesar un regulator de tensiune care
funcționează continuu și automat pentru a regla tensiunea de ieșire fără manipulare externă.

MAȘINI ELECTRICE

Noțiuni fundamentale despre curentul alternativ

Definiție.
Curentul alternativ este un curent electric a cărui direcție se schimbă periodic, spre
deosebire de curentul continuu, al cărui sens este unidirecțional. Forma de undă uzuală a curentului
alternativ este sinusoidală.
Curentul alternativ apare ca urmare a generării unei tensiuni electrice alternative în cadrul
unui circuit electric prin inducție electromagnetică. Forma alternativă (sinusoidală) a
tensiunii/curentului este modul uzual de producere, transport şi distribuție a energiei electrice.
Curentul alternativ (tensiunea alternativă) poate fi: monofazat si trifazat.
Curentul alternativ monofazat
Valoarea instantanee a curentului i are expresia:
i(t) = Imax .sin(ωt) = √2.Ief. sin(ωt+ϕ),
unde:
Imax = amplitudinea (valoarea maximă) a curentului (Amper);
Ief = valoarea efectivă a curentului (Amper);
Obs.: Valoarea efectivă este cea pe care pe care o indică în general aparatele de măsură
(ampermetrele).
ω = viteza unghiulară (radiani/secundă);

7
 Obs.: Viteza unghiulară este proporțională cu frecvența, ω = 2. Π. f; frecvența (f) reprezintă
numărul de cicluri complete petrecute într-o secundă (unitate = Hertz); în România şi majoritatea
țârilor lumii aceasta este de 50Hz, în majoritatea țărilor americane, Coreea, parțial Japonia, este
60Hz.
t = timpul (secunde);
ϕ = defazajul (radiani) între curent şi tensiune introdus de sarcină. În cazul sarcinilor
rezistive (rezistențe), φ este 0; în cazul sarcinilor pur capacitive (condensatoare) φ este Π/2 (+90°)
(curentul este înaintea tensiunii), iar în cazul sarcinilor pur inductive (bobine) φ este -Π/2 (-90°)
(curentul este în urma tensiunii).

Forma de undă sinusoidală a curentului alternativ monofazat (cu linie continuă este
desenată valoarea instantanee, iar cu linie punctată – valoarea efectivă):
În mod similar, valoarea instantanee a tensiunii alternative monofazate are expresia:
u(t) = Umax .sin(ωt) = √2.Uef. sin(ωt),
unde:
Umax = amplitudinea (valoarea maximă) a tensiunii (Volți);
Uef = valoarea efectivă a curentului (Volți);
Obs.: Valoarea efectivă este cea pe care pe care o indică în general aparatele de măsură
(voltmetrele). Valoarea efectivă în rețeaua de distribuție monofazată din România
este de 230V, la frecvența de 50Hz. În Europa şi majoritatea țărilor din Africa şi Asia
aceasta este între 200 şi 245V; în Japonia, America de Nord şi parțial în America de Sud se folosesc
tensiuni între 100 şi 127V.
ω = viteza unghiulară (radiani/secundă);
t = timpul (secunde);
Puterea electrica activă în curent alternativ monofazat va avea expresia:
P = U.I.cosϕ [W]
Alte unități de măsură uzuale pentru puterea electrică activă:
Kilowatt-ul: 1 kW = 1000W;
Cal Putere: 1CP(HP) = 736W.

8
 Curentul alternativ trifazat
Curentul trifazic este un curent schimbător, format prin înlănțuirea a trei curenți variabili
monofazici, ale căror tensiuni sunt defazate cu câte 120°(2Π/3). Forma de undă pentru curentul
alternativ trifazat arată astfel: În regim trifazat, tensiunile de fază (între fază şi neutru), pe fiecare
din cele trei faze (R, S, T), au următoarele formule:
u(t)R = Umax .sin(ωt) = √2.Uef. sin(ωt),
u(t)S = Umax .sin(ωt) = √2.Uef. sin(ωt+2Π/3),
u(t)T = Umax .sin(ωt) = √2.Uef. sin(ωt+4Π/3)
Deoarece în anumite rețele, în special de înaltă tensiune, neutrul N nu este accesibil (sau
chiar nu există), liniile trifazate sunt identificate după tensiunea de linie(Ul), adică tensiunea dintre
oricare două faze. Aceasta este de √3 mai mare decât tensiunea de fază (Uf).
În cazul rețelelor de distribuție trifazata din România, tensiunea de linie este 400V, iar cea
de fază este de 230V. Frecvența este de 50Hz.
Puterea electrică activă în curent alternativ trifazat va avea expresia:
P = √3.U.I.cosϕ [W]

Noțiuni fundamentale despre motorul electric

Definiție
Motorul electric (sau electromotorul) este o mașină electrică rotativă ce transformă
energia electrică în energie mecanică. Energia electrică este primită de la rețeaua de alimentare,
iar puterea (energia) mecanică este livrata la ax. Dacă mașina electrică realizează transformarea
inversă, a energiei mecanice în energie electrică, atunci motorul se numește generator electric.
Nu există diferențe de principiu semnificative între cele două tipuri de mașini electrice,
același dispozitiv putând îndeplini ambele roluri în situații diferite.

9
 Principiu de funcționare Majoritatea motoarelor electrice funcționează pe baza forțelor
electromagnetice ce acționează asupra unui conductor parcurs de curent electric aflat în câmp
magnetic.
Utilizare Fiind construite într-o gamă extinsă de puteri, motoarele electrice sunt folosite la
foarte multe aplicații: de la motoare pentru componente electronice (hard disc, imprimantă), până
la acționări electrice de puteri foarte mari (pompe, locomotive, macarale).
Clasificare

Motoarele electrice pot fi clasificate după tipul curentului electric ce le parcurge: motoare
de curent continuu şi motoare de curent alternativ. În funcție de numărul fazelor în care
funcționează, motoarele electrice pot fi motoare monofazate şi motoare polifazate (exemplu: cele
trifazate). Motoarele de curent continuu pot fi cu excitație: derivație, serie (exemplu: în tracțiunea
electrică –tramvaie etc) sau mixtă.
Motoarele de curent alternativ pot fi: monofazate şi trifazate.
Motoarele monofazate își găsesc utilizarea mai ales în domeniul casnic (frigider, mașina
de spălat, aparatul de aer condiționat etc.).
Motoarele trifazate au o foarte mare răspândire în industrie. Ele pot fi: asincrone şi
sincrone.
Cele asincrone sunt cele mai utilizate şi pot fi: cu rotorul in scurtcircuit (cu rotor în colivie
sau cu rotor în colivie de veveriță) şi cu rotorul bobinat (cu colector cu inele). Peste 95% din
motoarele asincrone trifazate sunt cu rotorul în scurtcircuit.
Regimuri de funcționare a motoarelor

O clasificare a mașinilor electrice se poate face în funcție de curentul electric. În acest

sens, distingem:

10
 – mașini de curent continuu: cu excitație serie, independentă, derivație şi mixtă;
– mașini de curent alternativ asincrone: cu rotorul în scurtcircuit, cu rotorul
bobinat (trifazate, monofazate);
– mașini de curent alternativ sincrone.
Standardizarea mărimilor nominale este necesară deoarece nu se pot proiecta şi construi
mașini electrice pentru fiecare situație de utilizare în parte: gama valorilor standardizate poate
răspunde (acoperitor) oricăror condiții concrete.
În rețelele electrice de curent alternativ se iau în considerare următoarele
puteri:
– puterea aparentă – S = UI (în c.a. monofazat) sau = 3UIS (în c.a. trifazat) [VA];
– puterea activă – P = UIcos φ (în c.a. monofazat) sau IUP cos3 = (în c.a. trifazat) [W];
– puterea reactivă – Q = UIsinφ (în c.a. monofazat) sau IUQ = sin3  (în c.a. trifazat)
[var].

Ecuațiile de funcționare
Tem. indusă la un moment dat între două perii consecutive este:

11
 unde: N este numărul de conductoare active ale înfășurării induse;
a – numărul de perechi de căi de curent;
p– numărul de perechi de poli;
n– turația (rot/min) cu care este antrenat generatorul (v = Dn);
 0 – fluxul magnetic (Wb) al polilor de excitație, la funcționarea în gol.
Relația de mai sus poate fi scrisă sub forma: (V)

În cazul generatorului, ecuația tensiunii la funcționarea în sarcină este:

U = E – RaIa.
Dacă mașina funcționează în regim de motor, ecuația de funcționare va fi:
U = E + RaIa.
În funcție de tipul înfășurării de excitație, prin mașină circulă trei curenți:
I – curentul de sarcină [A];
Ia– curentul prin înfășurarea indusului [A];
Iex – curentul prin înfășurarea de excitație [A].
Ecuațiile de funcționare pentru o mașină de curent continuu cu excitație derivație vor fi:

Elemente constructive ale unui motor asincron trifazat

Părți constructive
Indiferent de tipul motorului, acesta este construit din două părți componente: stator şi
rotor.

12
 Statorul este partea fixă a motorului, în general exterioară, ce include: carcasa, cutia cu
bornele de alimentare, armătura feromagnetică statornică (pachet de tole de formă cilindrică cu
crestături la partea interioară; se execută din tablă silicioasă laminată la cald sau la rece, cu
grosimea de 0,5mm) şi înfășurarea (bobinajul) statornică, într-un strat sau două straturi.

Rotorul este partea mobilă a motorului, plasată de obicei în interior. Este format dintr-
un ax (arbore) şi o armătură retorică ce susține înfășurarea retorică. După tipul motorului, rotorul
poate fi:
- rotor cu inele, care este format din arborele de oțel, pe care este împachetat pachetul de
tole prevăzut cu crestături la exterior. Înfășurarea este realizată similar cu a statorului. Capetele
înfășurării se scot printr-o gaură practicată axial în arbore, la capătul unde este montat
subansamblul inele colectoare. Acesta are 3 inele, executate din bronz, alamă sau oțel,
izolate între ele şi montate pe un butuc izolat. La fiecare inel, se leagă unul din capetele
înfășurării rotorului;

- rotorul în scurtcircuit este format din: arbore, pachetul de tole prevăzut cu crestături şi
înfășurarea în scurtcircuit. Între stator şi rotor, există o porțiune de aer numită întrefier (de ordinul
milimetrilor) ce permite mișcarea rotorului fată de stator. Grosimea întrefierului este un indicator
important al performanțelor motorului.

13
 Alte elemente constructive:
- subansamblul portperii (numai la mașinile cu inele) este prevăzut cu perii de cărbune-
grafit sau metal-grafit ce freacă pe inelele colectoare. Periile sunt legate la placa de borne a
rotorului;
- ventilatorul; el este montat pe arbore, la interior, cu rol de asigurare a circulației aerului,
care este absorbit prin ferestrele de intrare şi refulat apoi de ventilator din nou în exterior.

Plăcută motorului
Principalele informații despre motor le găsim inscripționate pe plăcută metalică a acestuia.
Exemple de plăcuțe de motor:

14
 Scheme de conexiuni ale motorului asincron trifazat
Noțiuni teoretice
Cele trei înfășurări ale motorului asincron trifazat se scot la cutia de borne şi pot fi legate
în stea sau în triunghi.
Fiecare înfășurare din cele trei are un început şi un sfârșit. Începuturile se notează cu 1, iar
sfârșiturile – cu 2. Pentru a le putea deosebi între ele, înfășurarea corespunzătoare primei faze R s-
a notat cu U, deci ea va avea începutul U1 şi sfârșitul – U2. Analog, pentru faza a doua (S) vom
avea V1 şi V2, iar pentru faza a treia – W1 şi W2. Conexiunea Y se realizează astfel: se leagă
împreună sfârșiturile U2,V2 şi W2. Conexiunea Δ se execută în felul următor: se leagă sfârșitul
primei înfășurări (U2) cu începutul următoarea (V1), apoi sfârșitul V2 cu începutul W1 şi, în final,
W2 cu U1. Pentru a ușura realizarea conexiunilor, unii dintre fabricanții de motoare au scos în
cutia de borne a motorului, capetele fată-în-fată, ca în figura următoare.

15
 Nota: capătul de început (notat cu 1) este destinat conectării cablurilor de alimentare cu
energie electrică la motor, iar capătul de sfârșit (2) se utilizează pentru realizarea schemei de
conexiuni (stea sau triunghi). În cutia de borne a motorului, mai găsim şi o bornă pentru conectarea
la conductorul de împământare (PE).
Puterea şi randamentul motorului electric trifazat
Noțiuni teoretice
Motorul asincron trifazat absoarbe de la rețeaua de alimentare puterea electrică
Pa=√3*Un*In*cosϕn,
unde:
Un = tensiunea nominală = tensiunea de linie a rețelei (400V);
In = curentul nominal;
cosϕn = factorul de putere nominal, şi livrează la arbore puterea mecanică Pn (kW).
Între cele două puteri (cea absorbită de la rețea si cea livrată la ax) există relația:
η = Pn/Pa , unde:
η = randamentul.

16
 Randamentul este întotdeauna subunitar(<1), deoarece nu toată puterea absorbită va fi
transformată în putere mecanică, lucru datorat pierderilor care apar datorită frecărilor mecanice în
lagărele rotorului, pierderilor din bobinaje şi celor din aer (ventilație).
Pe plăcută motorului, întotdeauna este trecută puterea mecanică utilă (livrată la
arbore) Pn (în kW).
Sarcini de lucru
1. Pentru un motor electric, se dau:
- puterea electrică absorbită de la rețea: Pa = 0,5 kW;
- puterea mecanică utilă, notata pe plăcută motorului: Pn = 0,4 kW;
Care este randamentul η al motorului?
Variante de răspuns:
a) η = 0,2;
b) η=1,5;
c) η=0,6;
d) η=0,8;
2. Se utilizează motorul din cadrul echipamentului “Acționări electrice şi electronice ale
motorului electric”:
a) citind plăcută motorului de pe stand, identificați parametrii nominali ai motorului
(putere, tensiune, frecvență, turație, factor de putere);
b) calculați puterea electrică absorbită de motor de la rețea. Cum este ea comparativ cu
puterea nominală de pe plăcută?
c) calculați randamentul η motorului.

Sarcini de lucru
1. Cele două părți componente ale unui motor electric sunt ……………. Şi
…………………… .
2. Rotorul este partea ………… a motorului electric:
a) fixă;
b) mobilă;
3. După tipul curentului electric ce le parcurge, motoarele pot fi:

17
 a) Motoare de curent ……………….;
b) Motoare de curent ……………….;
4. După tipul tensiunii de alimentare, motoarele electrice de curent alternativ pot fi:
a) Motoare …………………….;
b) Motoare …………………….;
5. Unde se folosesc frecvent motoarele electrice trifazate?
a) în domeniul industrial;
b) în domeniul casnic;
6. Se utilizează motorul din cadrul echipamentului “Acționări electrice şi electronice ale
motorului electric”
a) identificați ce tip de motor este folosit: tipul rotorului şi forma constructivă (tălpi, flanșă
etc.);
b) indicați principalele elemente constructive ale motorului.

APLICAŢIE
Un motor de curent continuu cu excitație derivație are următoarele caracteristici: tensiune
de alimentare U = 440 V, curent absorbit I = 50 A, curent de excitație Iex = 5 A, rezistenţa indusului
R = 0,6  , turația n = 800 rot/min şi căderea de tensiune la perii  UP = 3 V. Calculați:
a. Puterea absorbită, Pn;
b. Curentul din indus, IA;
c. Tensiunea electromotoare indusă în înfășurări, E;
Rezolvare
a. P = U I; P = 3520 W
b. IA = I – IE ; IA = 45 A
c. E = U – R IA –  UP ; E = 410 V

18