Culegere de întrebări de anatomie

şi fiziologie umană

Toate întrebările au fost concepute conform programei

de admitere la Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu
Mureş, folosind ca material bibliografic manualul "Anatomie
şi fiziologie umană pentru admitere la facultăţile de medicină",
Barbara Krumhardt, I. Edward Alcarno, Ed. Barron 's, ediţia în
limba română, Editura University Press, 2014.

1
Editura StudIS
adicenter@yahoo.com
Iasi, Sos. Stefan cel Mare, nr.5
Tel./fax: 0232 - 217.754

iDescrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

JMÎNDRESCU, CIPRIAN RADU
Anatomia şi fiziologia omului : culegere de teste pentru
!admitere / prof. dr. Ciprian-Radu Mîndrescu. - Iaşi : StudIS, 2019
· Conţine bibliografie
ISBN 978-606-48-0259-0

161

Pre-press, tipar digital şi finisare:

S.C. ADI CENTER SRL
Şos. Ştefan cel Mare, nr. 5
Tel.: 217 754

Copyright © 2017. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt reze,vate

autorului.
 Capitolul I. Introducere în anatomie şi fiziologie

I .Următoarea afirmaţie este corectă:

a. funcţia unui organ depinde de structura sa;
b. alcătuirea unui organ depinde de celulele, ţesuturile, vizibile
la microscop;
c. structura unui organ oferă indicii despre fiziologia sa;
d. fiziologia renală se ocupă cu studiul alcătuirii şi funcţionării
sistemului excretor;

2. Celula reprezintă:
a. un nivel de organizare funcţională;
b. unitatea fundamentală a organismelor vii;
c. un nivel de organizare intermediar moleculei şi organului;
d. cel mai simplu nivel de organizare;

3. Despre ţesut nu este adevărat că:

a. nu conţine celule ce au aceeaşi specializare funcţională;
b. nu este inferior organului;
c. sunt patru categorii principale;
d. fiecare ţesut are un rol unic în organism;

4. Despre un organ oarecare este adevărat:

a. este format din mai multe ţesuturi care au aceeaşi alcătuire;
b. organul are o singură funcţie dar ţesuturile componente
funcţii diferite, dar complementare;
c. formează un sistem de organe, fiecare organ component
având aceeaşi funcţie;
d. conţine, în ordine, atomi, molecule, ţesuturi şi celule;

5. În timpul metabolismului:
a. catabolismul produce energie şi sintetizează materie
organică;

2
b. anabolismul consumă energie şi sintetizează substanţe
organice;
c. anabolismul şi catabolismul acţionează antagonic;
d. catabolismul consumă energie şi descompune materia
organică;

6. Reproducerea:
a. poate fi asexuată atunci când se obţin celule diferite
necesare creşterii sau reparaţiei;
b. este sexuată atunci când participă gameţii;
c. este frecvent asexuată şi mai rar sexuată;
d. este o caracteristică importantă a homeostaziei;

7. Feed-back-ul pozitiv reprezintă:

a. un mecanism de autoreglare a unui sistem necesar
menţinerii homeostaziei;
b. calea de revenire la o valoare de referinţă;
c. calea de abatere de la o valoare de referinţă;
d. mecanismul fiziologic implicat în glicemie;

8. Valoarea de referinţă a unui mecanism de feed-back poate fi

definită astfel:
a. valoarea normală a unui factor variabil;
b. punctul la care ajunge sistemul prin feed-back pozitiv;
c. punctul faţă de care se îndepărtează sistemul prin feed-back
negativ;
d. starea de echilibru relativ ce caracterizează un parametru,
din perspectiva homeostaziei;

9. În poziţia anatomică, ochii sunt poziţionaţi:

a. cranial şi anterior;
b. cefalic şi dorsal;
c. caudal şi anterior;
d. cefalic şi anterior;

3
1O. În poziţia anatomică, ficatul şi splina sunt poziţionate:
a. medial, ipsilateral;
b. lateral, controlateral;
c. ipsilateral, în hipocondru;
d. controlateral, în epigastru;

11. În poziţia anatomică, următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. antebraţul drept este situat proxima! faţă de braţ şi ipsilateral
cu duodenul;
b. antebraţul drept este situat distal faţă de umăr şi
controlateral cu colonul ascendent;
c. degetele sunt situate proxima! faţă de palmă şi caudal faţă
de genunchi;
d. palma stângă este orientată proxima! faţă de antebraţ, caudal
faţă de inimă, ipsilateral cu splina, cu faţa spre înapoi şi
policele lateral;

12. Următoarea afirmaţie este corectă:

a. planul mediosagital conţine coloana vertebrală, nu şi ficatul;
b. planul mediosagital conţine cele două nări;
c. faţă de planul mediosagital, caninul este plasat în plan
parasagital medial, iar ochiul lateral;
d. planul coronal este perpendicular pe orice plan sagital şi
împarte corpul în două jumătăţi egale;

13. Într-o secţiune prin planul mediosagital, se disting clar

delimitate:
a. două cavităţi, cea posterioară şi cea anterioară;
b. o singură cavitate, cea toracică;
c. două cavităţi, cea toracică şi cea abdominală (peritoneală);
d. trei cavităţi, cea posterioară şi cea anterioară, separată de
muşchiul diafragm în două;

14. Cavitatea toracică se subîmparte astfel:

a. două cavităţi pleurale şi mediastinul;

4
b. nouă regiuni;
c. cavitatea craniană şi canalul rahidian;
d. epigastru şi regiunea periombilicală;

15. Faţă de regiunea ombilicală:

a. hipocondrul este caudal;
b. hipogastrul este cranial;
c. epigastrul este cefalic;
d. regiunile inghinale (iliace) sunt plasate caudal şi lateral;

16. Pentru delimitarea celor patru cadrane, folosite în practica

clinică,liniile de demarcare trec:
a. prin planul mediosagital ce taie hipogastrul, regiunea
ombilicală şi hipocondrul, iar în planul transversal, pnn
regiunea ombilicală şi cele două flancuri;
b. prin planul mediosagital ce taie hipogastrul, regiunea
ombilicală şi epigastrul, iar în planul transversal (orizontal),
prin regiunea ombilicală şi cele două flancuri;
c. prin planul mediosagital ce taie epigastrul, regiunea
ombilicală şi inghinală, iar în planul transversal, prin regiunea
ombilicală şi cele două flancuri;
d. prin planul parasagital ce taie hipocondrul, regiunea
ombilicală şi iliacă, iar în planul orizontal, prin regiunea
ombilicală şi cele două flancuri;

17. Membranele seroase sunt:

a. pleurele, pericardul şi peritoneul;
b. formate din două foiţe între care se găseşte o cantitate mare
de lichid seros;
c. structuri ce acoperă total sau parţial organe din regiunea
toracică şi abdominală;
d. structuri ce acoperă total sau parţial organe din regiunea
toracică şi abdomino-pelvină;

5
18. În cadrul unei membrane:
a. foiţa parietală acoperă organul intern aflat în cavitate;
b. foiţa viscerală tapetează cavitatea în care se află organul;
c. cavitatea pericardică se află între inimă şi mediastin;
d. pleura viscerală acoperă plămânii;

19. Cavitatea craniană şi rahidiană formează:

a. cavitatea inferioară;
b. cavitatea superioară;
c. cavitatea posterioară;
d. cavitatea anterioară;

20. Lichidul seros secretat de membranele seroase:

a. este produs de celulele sanguine din membrane;
b. permite organelor să alunece unele pe lângă altele;
c. se depozitează la exteriorul foiţei parietale;
d. se acumulează în spaţiul aflat sub foiţa parietală;

21. Dintre diviziunile anatomiei, nu face parte:

a. histologia;
b. embriologia;
c. citologia;
d. anatomia microscopică;

22. Despre nivelul celular este adevărat:

a. este imediat superior nivelului molecular;
b. diferitele tipuri de celule au aceeaşi funcţie;
c. conţine şi structuri subcelulare, precum nucleul,
mitocondriile sau moleculele;
d. este nivelul fundamental al organismelor vii;

23. Organul reprezintă:

a. un nivel de organizare subcelular;
b. nivelul de organizare format din mai multe tipuri de ţesuturi
diferite dar care realizează o singură funcţie;

6
c. un centru anatomic şi fiziologic care este specializat pentru
o anumită activitate;
d. nivelul imediat superior celulei;

24. Nivelul de organizare numit sistem este unic, prin:

a. ţesuturile care-l compun;
b. prezenţa organelor formate dintr-un singur tip de ţesut;
c. funcţia pe care o îndeplineşte;
d. rolul îndeplinit de fiecare organ component, cu funcţie
complementară;

25. O funcţie importantă a organismelor vii este reproducerea,

ce înseamnă:
a. capacitatea de a procrea;
b. diviziunea unei singure celule (reproducere sexuată);
c. formarea de gameţi şi contopirea lor (procese de creştere şi
reparaţie);
d. atât obţinerea unui nou individ cât şi repararea şi înlocuirea
într-un ţesut;

26. Valoarea de referinţă a unui mecanism de feed-back:

a. reprezintă starea de la care sistemul tinde să devieze;
b. este exprimarea homeostaziei pentru un anumit parametru;
c. se poate ajusta prin intermediul sistemului endocrin;
d. este înregistrată de un efector specific;

27. Principalul mecanism de reglare a homeostazei este:

a. feed-back-ul pozitiv;
b. feed-back-ul negativ;
c. atunci când informaţia primită de un senzor creşte producţia
sistemului;
d. acţiunea prin care scade activitate sistemului datorită
acumulării unui produs în sistem;

7
28. Poziţia anatomică a corpului reprezintă:
a. ortostatism, pnv1rea înainte, picioarele îndepărtate,
membrele superioare alipite de corp;
b. poziţia de referinţă, cu palmele anterior şi policele spre
interior;
c. baza întregii terminologii direcţionale;
d. referinţa faţă de care, termenul ventral se referă la faţa
posterioară;

29. Termenul de proxima! se referă la:

a. poziţia apropiată de linia mediană a corpului;
b. poziţia aflată în vecinătatea punctului de ataşare a unei
extremităţi;
c. poziţia situată mai aproape de suprafaţa corpului;
d. o parte situată la distanţă faţă de locul de ataşarea a unui
membru de trunchi;

30. Dintre toate planurile:

a. cel frontal detennină o simetrie antero-posterioară;
b. cel sagital este unic;
c. cel transversal sau orizontal este perpendicular pe un alt
plan;
d. cel mediosagital este unic şi formează două jumătăţi egale;

31. Cavităţile principale ale corpului sunt:

a. toracică şi abdominală;
b. anterioară (ventrală) şi posterioară (dorsală);
c. regiuni ce conţin organe interne;
d. cavitatea craniană, toracică şi abdominală;

32. În cavitatea posterioară:

a. se află vertebrele;
b. sunt situate organele nervoase ce aparţin SNC;
c. se delimitează două subdiviziuni prin intennediul unm
muşchi striat;

8
d. se află cavitatea craniană şi canalul rahidian;

33. Despre cavitatea toracică sunt false afirmaţiile, cu

excepţia:
a. este o subdiviziune a cavităţii ventrale;
b. se subîmparte, la rândul său, în trei cavităţi: două
pericardice şi una pleurală;
c. conţine o regiune centrală, numită mediastin;
d. conţine o singură membrană seroasă, pleura;

34. Spre deosebire de cavitatea toracică, cea abdomino-

pelvină:
a. aparţine cavităţii ventrale;
b. conţine organe interne;
c. are două membrane seroase;
d. are doar o membrană seroasă, peritoneul;

35. Despre o membrană seroasă este adevărat:

a. căptuşeşte doar cavitatea abdominală;
b. are două foiţe cu lichid între ele;
c. înconjoară toate organele din cavitatea abdomino-pelvină
(peritoneul);
d. are o foiţă parietală care înveleşte o cavitate şi o foiţă
viscerală care căptuşeşte un organ;

9
 Capitolul II. Celulele şi fiziologia celulară

1. O celulă procariotă nu poate fi caracterizată astfel:

a. citoplasma are organite celulare;
b. nucleul este absent;
c. se divide prin mitoză;
d. procariotele includ bacteriile;

2. Componentele de bază ale celulei sunt:

a. citoplasma şi membrana plasmatică;
b. plasmalema (membrana plasmatică), citoplasma şi nucleul;
c. fosfolipidele şi proteinele;
d. bistratul fosfolipidic în care se găsesc proteine
transmembranare;

3. Membrana are structură de mozaic fluid deoarece:

a. are structură bistratificată;
b. conţine proteine de care se ataşează glucide, formând
glicoproteine;
c. proteinele globulare încorporate în straturile fosfolipidice
par să plutească;
d. proteinele din structura membranei îndeplinesc diferite
funcţii;

4. Sunt adevărate afirmaţiile referitoare la membrană:

a. capetele hidrofobe ale fosfolipidelor sunt situate în grosimea
membranei, faţă-n faţă;
b. colesterolul situat în membrană reduce fluiditatea,
stabilizând structura;
c. glicolipidele de pe faţa internă a membranei acţionează ca
receptori membranari;
d. poziţionarea fosfolipidelor în membrane nu permite mărirea
suprafeţei membranare, cu vezicule ale aparatului Golgi;

10
5. Proteinele transmembranare:
a. proemină în ambele straturi fosfolipidice;
b. servesc drept canale pentru transport membranar ionic sau
pentru molecule organice;
c. funcţionează ca şi enzime;
d. sunt receptori pentru molecule semnalizatoare (hormoni);

6. Reabsorbţia sărurilor minerale la nivelul tubilor renali este

un mecanism:
a. de transport prin difuziune;
b. de transport prin fagocitoză;
c. de transport ce necesită ATP;
d. de tip difuziune facilitată;

7. O soluţie este hipotonă atunci când:

a. conţine o cantitate mare de solvent, fiind astfel concentrată;
b. conţine o cantitate mare de solvit;
c. produce umflarea şi spargerea hematiilor introduse în ea;
d. este locul de unde se declanşează osmoza, numai dacă este
separată de o membrană semipermeabilă faţă de o altă soluţie
ce poate fi considerată hipertonă;

8. În procesul de osmoză:
a. trebuie să existe gradient de concentraţie;
b. apa se deplasează de la soluţia concentrată spre cea diluată,
trecând prin membrana semipermeabilă;
c. apa se deplasează de la soluţia diluată spre cea concentrată;
d. se realizează deplasarea oxigenului din plămâni în capilare;

9. Despre difuziunea facilitată este adevărat:

a. nu este asistată de proteinele membranare;
b. permite mişcarea dintr-o zonă cu concentraţie mare de
molecule într-una cu concentraţie mică;
c. necesită ATP;

11
d. rata difuziunii facilitate este proporţională cu numărul de
proteine transportoare;

l O. Despre transportul activ este adevărat:

a. fosfolipidele transportă compuşii chimici dintr-o regiune cu
concentraţie mică, într-una cu concentraţie mare;
b. se desfăşoară împotriva gradientului de concentraţie;
c. rata de transport este proporţională cu numărul de proteine
transportoare;
d. se realizează în celulele nervoase unde ionii de potasiu sunt
transportaţi în afara celulei;

11. Endocitoza:
a. este caracteristică celulelor secretoare;
b. poate fi pinocitoză pentru lichide şi fagocitoză pentru
solide;
c. presupune fuzionarea veziculei membranare cu membrana
celulară;
d. este implicată în eliberarea neurotransmiţătorilor la nivelul
butonilor terminali ai axonilor;

12. Despre nucleu este adevărat:

a. conţine circa 40000 de gene, în cazul celulelor umane;
b. are o membrană cu patru straturi fosfolipidice;
c. conţine ADN şi histone ce formează nucleozomi;
d. conţine nucleoli formaţi din ARN, ce intervin în formarea
subunităţilor lizozomale;

13. Despre structura reticulului endoplasmatic este adevărat:

a. este un organit membranar, intracitoplasmatic;
b. poate fi neted sau rugos, în funcţie de prezenţa ribozomilor
submicroscopici;
c. reticulul este implicat în sinteza lipidelor, membranelor,
precum şi în depozitarea calciului;
d. este format din saci turtiţi ce formează vezicule;

12
14. Împachetarea moleculelor proteice în vederea transportului
şi secreţieise realizează:
a. în lizozomi;
b. în ribozomi;
c. în mitocondrii;
d. în aparatul lui Golgi;

15. Organite nemembranoase sunt:

a. reticulul endoplasmatic şi ribozomii;
b. lizozomii şi centrozomii;
c. aparatul Golgi şi cilii;
d. centrozomii şi ribozomii;

16. ATP-ul este o substanţă care:

a. se formează prin procesele anabolice ale metabolismului;
b. conţine trei grupări fosfat, energia degajată la desfacerea
unei grupări terminale fiind de 7 ,3 kcal per mol de ATP;
c. are trei componente legate astfel: inel de adenină, grupări
fosfat şi riboză;
d. are trei grupări fosfat unite prin legături ionice cu nivel
energetic ridicat;

17. Despre cili nu este adevărat:

a. sunt mai lungi şi mai puţini decât flagelii;
b. se găsesc în tractul respirator având rol în curăţarea aerului;
c. asigură mişcarea unor celule;
d. se pot ondula sincron;

18. Într-o reacţie exergonică:

a. se consumă energie din diferite surse;
b. se eliberează energie;
c. produşii de reacţie conţin mai multă energie decât reactanţii;
d. energia se depozitează;

13
19. Despre enzime este adevărat:
a. sunt glucide;
b. sunt proteine;
c. scad cantitatea de energie necesară activării unei reacţii;
d. substanţa asupra căreia acţionează o enzimă se numeşte
zona activă;

20. Viteza unei reacţii enzimatice depinde de:

a. concentraţia substratului, temperatură şi aciditate;
b. excesul de temperatură care accelerează reacţia;
c. creşterea temperaturii care denaturează enzima;
d. vâscozitatea citoplasmei;

21. Mitoza este mai frecventă:

a. în tractul gastrointestinal;
b. în sistemul nervos;
c. în globulele roşii din sânge;
d. pentru procreare;

22. Ciclul celular reprezintă:

a. repetarea creşterii şi reproducerii celulare;
b. succesiunea a două etape: interfază şi mitoză;
c. perioada împărţită în mitoză şi citochineză;
d. etapa formării cromozomilor din cromatina nucleară;

23. Cromozomii individualizaţi şi supracondensaţi se pot

distinge:
a. în toate fazele interfazei;
b. în toate fazele mitozei;
c. numai în faza Sa interfazei;
d. numai în citochineză;

24. Fazele G 1, S şi G2 reprezintă, în ordinea lor:

a. sinteză de proteine şi enzime, formarea cromatidelor surori,
sinteza proteinelor fusului de diviziune;

14
b. dublarea cantităţii de ADN, individualizarea cromozomilor,
sinteza microtubulilor fusului;
c. ieşirea de mitoza anterioară, dublarea ADN-ului nuclear,
sinteza microtubulilor fusului de diviziune;
d. sinteza fusului de diviziune, formarea cromatidelor
omoloage, creşterea volumului celular;

25. Cromozomi cu două cromatide surori (omoloage) legate

prin centromer se găsesc:
a. în profază;
b. în metafază;
c. în anafază;
d. în telofază;

26. În timpul profazei:

a. cromozomii devin filamente vizibile, prin condensare;
b. învelişul nuclear se asamblează;
c. se formează asterul din centrioli;
d. cromozomii ajung la polii celulei;

27. În timpul metafazei:

a. toate perechile de cromatide sunt aliniate în placa
ecuatorială a celulei mamă;
b. cromozomii sunt ataşaţi de filamentele fusului de diviziune
prin kinetocorul centromerului;
c. cromozomii au forma literei V;
d. nucleolii dispar;

28. În timpul anafazei:

a. are loc migrarea cromozomilor bicromatidici către polii
celulei;
b. cromozomii au fonna literei V;
c. fiecare cromozom este ataşat de un singur filament al
fusului de diviziune;
d. se produce citochineza;

15
29. În timpul telofazei:
a. cromozomii redevin cromatină;
b. se formează nucleolii;
c. se asamblează fusul de diviziune;
d. se reface învelişul nuclear specific celulelor procariote;

30. Despre citochineză este adevărat:

a. se realizează în timpul mitozei;
b. se realizează după telofaza mitozei;
c. reprezintă momentul separării celulei mamă ieşită din
mitoză, printr-un şanţ de clivare pe linia ecuatorială;
d. la acest proces nu participă citoscheletul prin contracţia sa;

31. Cea mai importantă caracteristică structurală a unei

proteine este:
a. intră în structura membranei, microtubulilor ş, a
microfilamentelor citoscheletului;
b. formează hormoni sau enzime;
c. succesiunea aminoacizilor sau secvenţa în care sunt legaţi
aceştia;
d. numărul de aminoacizi esenţiali (20 de aminoacizi);

32. Transcripţia reprezintă:

a. copierea complementară a uneia din catenele ADN,
formându-se o moleculă de ARN mesager;
b. prima etapă în sinteza proteinelor, ce are loc în citoplasma
celulei;
c. sinteza moleculelor de ARN pe baza informaţiei din ADN,
folosind enzima ARN-polimerază;
d. conform complementarităţii, la adenina din ADN se va lega,
prin transcripţie, o moleculă de timină;

16
33. Translaţia reprezintă:
a. sinteza propriu-zisă a proteinei, proces ce se desfăşoară în
nucleul celulei eucariote;
b. decodificarea ARN mesager, pe baza unui cod genetic, un
codon fiind o succesiune de trei nucleotide;
c. procesul ce implică participarea ribozomilor;
d. interacţiunea codonilor din ARN de transfer cu anticodonii
din ARN mesager;

34. Codonii STOP:

a. opresc sinteza lanţului polipeptidic;
b. sunt în număr de trei;
c. codifică aminoacizi neesenţiali;
d. ataşează proteina nou-sintetizată de un ribozom;

35. Expresia genică poate fi controlată astfel:

a. prin modificarea ratei de spiralizare a ADN;
b. prin eliminarea exonilor şi asamblarea intronilor, formându-
se ARN mesager complet informaţional;
c. prin legare succesivă a intronilor;
d. prin eliminarea intronilor ş1 asamblarea a circa 5% din
materialul genetic codant;

17
 Capitolul III. Ţesuturile

1. Ţesutul reprezintă:
a. o grupare de celule;
b. o grupare de celule cu funcţii asemănătoare;
c. o grupare de celule ce au caracteristici similare şi funcţii
diferite;
d. componentă a unui organ, de o singură categorie;

2. Ţesutul epitelial, spre deosebire de cel conjunctiv:

a. are celule dispersate într-o substanţă de consistenţe diferite;
b. are celule adaptate pentru absorbţia de nutrimente;
c. poate avea şi funcţia de suport pentru alte ţesuturi;
d. poate avea celule bogate în organite de tipul aparatului
Golgi;

3. Ţesutul conjunctiv, spre deosebire de cel epitelial:

a. are joncţiuni intercelulare;
b. poate acoperi sau căptuşi diferite organe;
c. poate transporta gaze şi substanţe;
d. este hrănit prin difuziune şi osmoză din ţesuturile
subiacente;

4. Despre membrana bazală este adevărat:

a. aparţine atât ţesutului epitelial cât şi celui conjunctiv;
b. este formată din glicoproteine secretate de celulele
conjunctive;
c. este formată şi din fibre de colagen produse de celulele
epiteliale;
d. se află la limita dintre un epiteliu şi un ţesut conjunctiv;

5. Joncţiunile celulare se găsesc:

a. între celule conjunctive;
b. între celulele epiteliale, cum ar fi cele de tip „gap";

18
c. între celulele musculare;
d. atât între celule epiteliale cât şi musculare;

6. O joncţiune strânsă este caracterizată de:

a. sudarea membranelor celulare;
b. prezenţa unor glicoproteine transmembranare;
c. spaţiul intercelular absent;
d. îngroşarea membranelor celulare;

7. Un desmozom nu este caracterizat de:

a. prezenţa unor filamente de cheratină;
b. oferă posibilitatea schimburilor ionice;
c. spaţiul interjoncţional conţine glicoproteine cu rol de
ancorare;
d. spaţiul intercelular de 24 nm;

8. Epiteliul de tip pavimentos, simplu:

a. are celule turtite;
b. se găseşte în canalele mici ale glandelor;
c. formează epiteliul pigmentar al retinei;
d. se găseşte în arborele bronşic superior;

9. Epiteliul pseudostratificat:
a. se găseşte în trahee şi în arborele bronşic inferior;
b. are celule de formă cilindrică;
c. se găseşte în tubii renali;
d. se găseşte şi în tractul gastrointestinal;

10. Celule caliciforme producătoare de mucus se găsesc:

a. în ţesutul epitelial, simplu, pavimentos;
b. în ţesutul epitelial, stratificat, cilindric;
c. în ţesutul epitelial, pseudostratificat;
d. în ţesutul epitelial, simplu, cilindric;

19
11. Ţesutul în care se regăsesc toate formele celulare este:
a. ţesutul epitelial pavimentos, simplu;
b. ţesutul epitelial pavimentos, stratificat;
c. ţesutul epitelial pseudostratificat;
d. ţesutul epitelial de tranziţie;

12. Despre glandele merocrine este adevărat:

a. nu se distrug în timpul secreţiei;
b. produc substanţe ce se eliberează prin exocitoză;
c. produc salivă;
d. produc cerumen în canalul auditiv;

13. Glandele sebacee din piele:

a. sunt de tip acinos, compuse;
b. sunt de tip tubular, încolăcite;
c. sunt de tip holocrin;
d. sunt de tip acinos, simple;

14. O glandă exocrină este considerată compusă, dacă:

a. canalul excretor este ramificat;
b. canalul excretor nu se ramifică;
c. are mai multe unităţi secretorii, tubulare sau ac111oase,
conectate la acelaşi canal excretor;
d. este seromucoasă;

15. Pancreasul exocrin este o glandă de tip:

a. tubulo-acinos;
b. tubular ramificat;
c. tubular, compusă;
d. acinos, simplă;

16. O membrană seroasă, spre deosebire de una mucoasă:

a. oferă protecţie şi lubrifiere unor cavităţi, cum ar fi cea
bucală;

20
b. oferă protecţie şi lubrifiere unor organe;
c. acoperă şi căptuşeşte;
d. căptuşeşte dar nu acoperă;

17. În structura unei mucoase intră, în ordine:

a. epiteliul, corionul, straturi circulare şi longitudinale de
muşchi striaţi;
b. epiteliul simplu sau compus, ţesutul conjunctiv de ancorare,
musculatura netedă profundă;
c. ţesutul epitelial şi conjunctiv subiacent;
d. epiteliul, corionul (lamina propria) şi ţesutul conjunctiv
subiacent;

18. Secreţiile ce conţin enzime aparţin:

a. glandelor holocrine;
b. glandelor mucoase;
c. glandelor seroase;
d. glandelor salivare;

19. Despre mucus este adevărat:

a. este o lipoproteină produsă de celule epiteliale cu rol
secretor;
b. este o glicoproteină asociată cu apă;
c. este format din mucină combinată cu apă;
d. este produs de epiteliile de tranziţie;

20. Glanda parotidă:

a. este o glandă exocrină de tip compus, acinos;
b. este o glandă de tip simplu, tubulo-acinos;
c. este o glandă exocrină de tip compus, tubulo-acinos;
d. este o glandă de tip simplu, acinos;

21. Un ţesut conjunctiv nu poate avea rolul:

a. suport şi trofic pentru alte ţesuturi, în special pentru cel
epitelial;

21
b. izolare termică;
c. mediu de desfăşurare a difuziunii şi osmozei;
d. sinteză de cheratină;

22. Ţesutul conjunctiv poate fi clasificat:

a. după tipul fibrelor prezente în structura sa;
b. după consistenţa substanţei fundamentale;
c. în patru categorii, în funcţie de componentele celulare;
d. în trei categorii, în funcţie de duritatea substanţei
fundamentale;

23. Un ţesut conjunctiv lax, spre deosebire de cel elastic:

a. conţine fibre de elastină;
b. are consistenţă moale (semilichidă);
c. hrăneşte un epiteliu;
d. poate forma corionul;

24. Celulele prezente în ţesutul lax sunt:

a. mastocitele cu rol fagocitar;
b. fibroblastele ce produc acidul hialuronic;
c. limfocite, mastocite, fibroblaste, macrofage;
d. colagenul şi reticulina;

25. Fasciile musculare, tendoanele ş1 aponevrozele sunt

alcătuite din:
a. ţesut conjunctiv reticulat;
b. ţesut conjunctiv dens (fibros);
c. ţesut conjunctiv semidur fibros;
d. ţesut conjunctiv elastic;

26. Celule cu nucleu excentric (la periferia celulei) se găsesc:

a. în ţesutul conjunctiv lax;
b. în ţesutul conjunctiv reticulat;
c. în ţesutul conjunctiv adipos;
d. în ţesutul conjunctiv elastic;

22
27. Splina conţine:
a. în ţesutul conjunctiv lax;
b. în ţesutul conjunctiv reticulat;
c. în ţesutul conjunctiv adipos;
d. în ţesutul conjunctiv elastic;

28. Peretele unei artere mari are în structura sa:

a. ţesut conjunctiv semilichid elastic;
b. ţesut conjunctiv semidur elastic;
c. ţesut epitelial, simplu, pavimentos;
d. ţesut muscular striat în pături longitudinale şi circulare;

29. Discurile intervertebrale sunt alcătuite din:

a. cartilaj hialin;
b. cartilaj elastic;
c. cartilaj fibros;
d. ţesut conjunctiv semidur, bogat în fibre de colagen;

30. Inelele căilor aeriene superioare sunt alcătuite din:

a. cartilaj elastic;
b. cartilaj hialin;
c. cartilaj fibros;
d. ţesut pseudostratificat;

31. Ţesutul nevascularizat este:

a. ţesutul epitelial;
b. ţesutul conjunctiv semilichid;
c. ţesutul conjunctiv semidur;
d. ţesutul conjunctiv dur;

32. Următoarele caracteristici aparţin ţesutului cartilaginos:

a. este bogat în fibre de colagen;
b. se poate transforma uşor în ţesut conjunctiv dur;

23
c. are o substanţă fundamentală rezistentă, produsă de
condrocite;
d. se clasifică în trei categorii: hialin, elastic şi adipos;

33. Despre ţesutul cartilaginos elastic este fals:

a. formează trompa lui Eustachio;
b. formează peretele aortei;
c. conţine fibre de elastină alături de cele de colagen;
d. se găseşte în epiglotă;

34. Osul compact este localizat:

a. în epifizele oaselor lungi;
b. în diafizele oaselor lungi;
c. pe epifizele oaselor lungi;
d. în interiorul oaselor late;

35. Ţesutul conjunctiv dur, spre deosebire de cel semidur:

a. nu conţine hidroxiapatită;
b. are săruri fosfocalcice;
c. are multe fibre de colagen;
d. poate fi remodelat cu echipamentul enzimatic al
osteocitelor;

36. Trabeculele sau traveele sunt:

a. spaţiile ce adăpostesc osteocite;
b. lamelele osoase caracteristice osului compact;
c. lame osoase ce includ un ţesut corţjunctiv reticulat;
d. spaţiile osoase ce conţin măduvă roşie osoasă;

37. Sângele este considerat un tip de ţesut:

a. cu o substanţă fundamentală lichidă, produsă de celulele
constituente;
b. bogat în substanţe proteice, produse, în special, de către
ficat;
c. cu funcţie de transport pentru substanţe, gaze şi celule;

24
d. cartilaginos;

38. Un muşchi striat, comparativ cu unul neted:

a. se contractă voluntar;
b. are sarcoplasmă;
c. are tendoane formate din ţesut conjunctiv elastic;
d. este scheletic;

39. Un muşchi neted, comparativ cu unul striat:

a. are joncţiuni de tip comunicant „gap";
b. are discuri intercalare;
c. este involuntar;
d. se află sub control nervos conştient;

40. Fibrele din muşchiul striat se recunosc astfel:

a. sunt fusiforme;
b. sunt cilindrice (alungite);
c. au mai mulţi nuclei;
d. au câte un nucleu, central;

41. Ţesutul nervos poate fi caracterizat astfel:

a. are celule de suport (nevroglii) şi celule nervoase (neuroni);
b. ţesutul recepţionează, transmite şi interpretează informaţii;
c. are neuroni intercalari care interpretează stimuli;
d. are neuroni motori care recepţionează informaţii din mediu;

25
 Capitolul IV. Sistemul tegumentar

1. Despre piele este adevărat:

a. reprezintă aproximativ 15% din greutatea corpului;
b. formează o barieră protectoare şi autoregenerantă;
c. protejează organismul de invazia de microorganisme din
interior;
d. conservă temperatura internă prin dilataţia vaselor de sânge;

2. Printre funcţiile pielii se numără:

a. protecţia mecanică cu ajutorul melaninei;
b. reglarea temperaturii corpului;
c. funcţia metabolică prin transpiraţie;
d. sinteza vitaminei D, în prezenţa radiaţiilor UV;

3. Despre melanină este adevărat:

a. se produce sub acţiunea radiaţiei calorice, în melanocite;
b. protejează de acţiunea radiaţiei UV;
c. în albinism, pielea are o cantitate mare de melanină;
d. o piele mai întunecată oferă o protecţie mai eficientă;

4. În procesul de reglare a temperaturii, pielea realizează

răcirea corpului prin:
a. constricţia vaselor de sânge;
b. dilatarea vaselor de sânge;
c. transpiraţie;
d. evaporarea apei prin membrana bazală;

5. Sistemul tegumentar:
a. absoarbe substanţe liposolubile, cum ar fi vitaminele A, D,
B,EşiK;
b. excretă apă, substanţe lipidice şi ioni sub formă de
transpiraţie;

26
c. comunică cu mediul intem prin intermediul receptorilor
specializaţi;
d. este format din trei zone distincte: epiderm, derm şi
hipoderm;

6. În structura epidermului palmelor, dinspre derm se află, în

ordine:
a. stratul cornos, stratul lucid, stratul granulos, stratul spinos şi
stratul bazal;
b. stratul bazal, stratul spinos, stratul lucid, stratul granulos şi
stratul cornos;
c. stratul germinativ, stratul spinos, stratul granulos şi stratul
cornos;
d. stratul germinativ, stratul spinos, stratul granulos, stratul
lucid şi stratul cornos;

7. Despre joncţiunea derm-epiderm, este fals:

a. nu este o linie sinuoasă;
b. separă stratul germinativ al epidermului de ţesutul
conjunctiv al dermului;
c. separă stratul cornos al epidermului de derm;
d. este o linie sinuoasă;

8. Din punct de vedere histologic, epidermul:

a. este un ţesut epitelial simplu, pavimentos;
b. este un ţesut epitelial stratificat, cubic;
c. este un epiteliu stratificat, pavimentos, ca şi în mucoasa
intestinală;
d. este un ţesut epitelial de acoperire, stratificat, pavimentos,
cheratinizat;

9. Despre stratul bazal al epidermului, se poate afirma:

a. este format dintr-un singur strat de celule;
b. este stratul cu cele mai active diviziuni meiotice;

27
c. prin maturizarea celulelor, trimite celule în straturile
superioare;
d. conţine şi cheratinocite ce sintetizează melanina;

1O. Stratul germinativ al epiderrnului poate fi caracterizat

astfel:
a. conţine melanocite dar şi cheratinocite;
b. are şi celule senzitive, de tip Merkel;
c. dominante sunt melanocitele care impermeabilizează pielea;
d. dominante sunt celulele de tip melanocite;

11. Stratul spinos al epidermului:

a. conţine melanocite şi cheratinocite;
b. are numai cheratinocite;
c. are celule ce conţin multă cheratină;
d. este sediul unde au loc mai puţine diviziuni mitotice;

12. Celulele din stratul cornos:

a. provin din stratul germinativ al epidermului;
b. sunt moarte, pavimentoase, pline cu cheratină;
c. sunt cubice şi conţin cheratină;
d. sunt strâns legate între ele cu desmozomi;

13. Despre stratul lucid al epidermului este adevărat:

a. este al doilea strat al epidermului, privind secţiunea de la
exterior spre interior;
b. este prezent numai în anumite zone ale tegumentului;
c. celulele acestui strat conţin o cantitate mare de cheratină;
d. celulele sunt vii şi fără nuclei;

14. Stratul granulos al epidermului se caracterizează prin:

a. este stratul de la mijlocul epidermului, format din 3 - 5
straturi celulare;
b. are celule ce conţin eleidină;

28
c. este zona în care celulele mor, iar conţinutul lor este
reprezentat de cheratohialin, precursorul cheratinei;
d. are 25 de straturi de celule ce se descuamează încontinuu;

15. Imediat sub stratul bazal al epidermului:

a. se află membrana bazală a epiteliului, ce-l separă de stratul
reticular al dermului;
b. se află stratul papilar ce proemină în epiderm, prin
membrana bazală;
c. se află dermul, ţesut conjunctiv de tip elastic;
d. se află membrana bazală a epiteliului, prin care se hrăneşte
dermul;

16. Despre stratul reticular al dermului se poate spune:

a. are vase de sânge care hrănesc epidermul;
b. conţine glande sebacee, sudoripare, celule adipoase şi vase
de sânge de calibru mare;
c. este bogat în fibre conjunctive;
d. este un ţesut conjunctiv lax cu macrofage;

17. Muşchiul erector al firului de păr:

a. este un tip de muşchi neted;
b. este un tip de muşchi striat;
c. este ataşat de rădăcina firului;
d. se află în derm şi are celule alungite (cilindrice), cu
joncţiuni de tip "gap";

18. Despre foliculul pilos este adevărat:

a. aparţine epidermului dar se află în derm;
b. reprezintă structura care generează un fir de păr;
c. are o formă tubulară, dilatat la bază, regiunea numindu-se
papilă dermică;
d. este format dintr-o rădăcină şi un ax;

29
19. Papila dermică:
a. se află în interiorul rădăcinii firului de păr;
b. conţine ţesutul conjunctiv lax ce pătrunde în bulb, din
dermul reticular;
c. are rolul de a hrăni firul de păr;
d. este mărginită medial de stratul bazal al epidermului aflat în
folicul;

20. Formarea firului de păr se realizează:

a. din stratul germinativ al epiderrnului, aflat în foliculul pilos,
inclus în rădăcină;
b. în mod asemănător stratului cornos al epidermului, prin
avansarea celulelor epiteliale din stratul bazal, de-a lungul
foliculului pilos;
c. imediat după naştere;
d. prin multiplicarea celulelor aflate în interiorul papilei
dermice;

21. Rădăcina unghiei:

a. ca şi rădăcina firului de păr, se află într-un pliu al
epidermului, scufundat în derm;
b. este reprezentată de stratul germinativ al epidermului;
c. este acoperită de cuticulă;
d. conţine vase de sânge;

22. O unghie este formată din:

a. plăci de cheratină aşezate pe un pat unghia!;
b. celule moarte care au acumulat cheratină;
c. teaca radiculară externă;
d. rădăcină şi corp, situate în profunzimea dermului;

23. Pliul tegumentar unghia! situat distal se numeşte:

a. cuticulă;
b. hyponychium;
c. plica laterală;

30
d. lunulă;

24. Anexele glandulare ale sistemului tegumentar sunt:

a. glandele sudoripare şi sebacee;
b. glandele sudoripare eccrine şi holocrine, alături de cele
sebacee, apocrine;
c. glandele sebacee holocrine, părul şi unghiile;
d. glandele sudoripare, de tip alveolar;

25. Despre secreţia glandelor sebacee este adevărat:

a. se numeşte sebum şi conţine predominant proteine care
păstrează părul suplu şi mătăsos;
b. se produce în interiorul foliculului pilos;
c. conţine şi resturi celulare;
d. este o substanţă odorantă;

26. Glandele tegumentare apocrine:

a. sunt reprezentate de glandele ceruminoase, glandele mamare
şi glandele sudoripare odorante;
b. produc vezicule de exocitoză;
c. produc cerumen în canalul auditiv şi sudoare la nivel palmar
d. produc o secreţie apoasă, transparentă;

27. O afecţiune a glandelor sebacee poate fi:

a. alopecia;
b. hipercheratoza;
c. acneea;
d. lanugo;

28. Una din următoarele funcţii nu aparţine sebumului:

a. protecţie antibacteriană;
b. limitarea pierderilor de apă;
c. asigură protecţie şi impermeabilizare firului de păr;
d. menţine echilibrul termic;

31
29. Glandele sudoripare tegumentare:
a. pot fi eccrine, neodorante, în număr mic;
b. pot fi apocrine, odorante, în umăr mare;
c. cele apocrine sunt activate de creşterea temperaturii;
d. cele odorante sunt activate de stimuli sexuali şi emoţionali;

30. Unele glande sudoripare pot fi odorante, deoarece:

a. secreţia lor este albă, netransparentă;
b. secreţia poate fi un bun mediu de cultură;
c. glandele sudoripare sunt de două categorii;
d. transpiraţia previne supraîncălzi rea organismului;

32
 Capitolul V. Sistemul osos

1. Printre funcţiile oaselor se enumeră:

a. sunt în număr de 206;
b. realizează suport pentru musculatură;
c. intervin în hematopoieză;
d. depozitează săruri de calciu şi azotaţi;

2. Prin hematopoieză se înţelege:

a. procesul de formare a elementelor figurate sanguine, ce are
loc în epifiza osului lat;
b. formarea de celule, având drept origine, ţesutul conjunctiv
reticulat;
c. procesul ce se desfăşoară între traveele osului spongios;
d. activitatea de formarea a celulelor sanguine, desfăşurată în
trabeculele din epifize;

3. În clasificarea oaselor se disting:

a. patru categorii, ce includ atât ţesut compact cât şi spongios;
b. oasele regulate, de tip sesamoid, dacă se formează la nivelul
unor articulaţii;
c. oasele plate (late) formate din plăci de ţesut spongios;
d. oasele wormiene, din categoria celor neregulate, formate la
nivelul suturilor;

4. În general, funcţia de protecţie este asigurată de:

a. oasele plate;
b. oasele lungi;
c. oasele sesamoide;
d. toate oasele, deoarece sunt dure;

5. Duritatea unui os este realizată de:

a. componenta organică;
b. componenta celulară;

33
c. componenta minerală;
d. fibrele de colagen;

6. Hidroxiapatita este formată din:

a. partea principală - fosfatul de calciu, combinat cu
hidroxidul de calciu şi carbonatul de calciu;
b. partea principală - hidroxidul de calciu, combinat cu
fosfatul de calciu şi carbonatul de calciu;
c. fosfat de calciu, carbonat de calciu şi fosfor;
d. săruri de fosfor şi calciu;

7. În alcătuirea unui os lung nu intră:

a. epifizele;
b. metafizele;
c. plăcile de os compact;
d. diafiza;

8. În timpul creşterii în lungime a oaselor:

a. se formează ţesut osos spre epifiză;
b. se formează ţesut osos spre diafiză;
c. se realizează o osificare de membrană (intramembranoasă);
d. se produce o osificare de cartilaj (endocondrală);

9. Formarea ţesutului osos are la bază:

a. condroblastele;
b. osteocitele;
c. osteoblastele;
d. osteoclastele;

10. Despre periost este adevărat:

a. acoperă toată suprafaţa osului plat;
b. acoperă toată suprafaţa osului lat;
c. acoperă doar zona extraarticulară a osului;
d. se învecinează cu măduva osoasă;

34
11. În alcătuirea unui os:
a. ţesutul compact şi spongios se găseşte în diafiză;
b. ţesutul compact şi spongios se găseşte în epifiză;
c. ţesutul compact şi spongios se găseşte în oasele scurte dar şi
în cele plate;
d. partea spongioasă are cea mai mare densitate;

12. Măduva roşie, spre deosebire de cea galbenă:

a. se găseşte în canalul medular;
b. se găseşte în osul compact;
c. se găseşte în osul spongios;
d. este un ţesut conjunctiv reticulat, cu o funcţie bine definită;

13. Despre endost este adevărat:

a. separă osul compact de măduva galbenă;
b. se află între măduva roşie şi epifize;
c. este un ţesut ce conţine osteoclaste şi osteoblaste;
d. căptuşeşte lacunele cu osteocite;

14. Modul de dispunere a matricei osoase determină:

a. diferenţe de densitate osoasă;
b. diferenţierea oaselor în compacte şi spongioase;
c. formarea osteoanelor în interiorul diafizelor;
d. formarea de travee pe suprafaţa epifizelor oaselor lungi;

15. Într-un osteon, vasele de sânge se situează:

a. în canalul central;
b. în canalul perforant;
c. în canalicul;
d. între lamele concentrice ale matricei osoase;

16. Legătura vasculară între osteoane se realizează astfel:

a. prin canale centrale comune;
b. prin canaliculele derivate din lacune, ce confluează între ele;

35
c. prin canale perforante, ce se deschid în canalele centrale din
osteoane vecine;
d. prin lamele interstiţiale, reprezentate de osteoane
incomplete;

17. Într-un os compact:

a. lacunele sunt spaţii ce adăpostesc osteoblaste;
b. lacunele conţin osteocite, celule cu prelungiri ce nu se ating
între ele (nu se anastomozează);
c. lacunele produc extensii numite canalicule care se
intersectează (se anastomozează) şi în care pătrund
prelungirile osteocitelor;
d. osteoblastele formează osul, osteoclastele îl întreţin, iar
osteocitele îl resorb;

18. Procesul de osificare se declanşează:

a. în aproximativ a patra săptămână de viaţă fetală;
b. în aproximativ a şasea săptămână de viaţă fetală;
c. intramembranos, pentru oasele bolţii cutiei craniene;
d. endocondral, dintr-un ţesut cartilaginos fibros preexistent;

19. Despre osificarea intramembranoasă (de membrană) este

adevărat:
a. procesul este iniţiat de crearea unor centri de osificare,
reprezentaţi de osteoblaste;
b. osteoblastele depun matrice osoasă în jurul unor tije
cartilaginoase;
c. contribuie la creşterea în lungime a oaselor;
d. asigură formarea oaselor lungi;

20. Remodelarea osoasă:

a. este un fenomen ce se desfăşoară toată viaţa;
b. este procesul prin care se înlocuieşte pennanent substanţa
osoasă, sub acţiunea enzimatică a osteoblastelor;
c. are două componente: formare şi resorbţie;

36
d. este dezechilibrată în favoarea resorbţiei, la persoanele
tinere;

21. Sinartrozele sunt caracterizate astfel:

a. sunt o variantă de articulaţie, lipsită de mobilitate;
b. formează suturile dintre oasele scurte ale cutiei craniene;
c. pot avea interpus un ţesut conjunctiv fibros, numindu-se
astfel sindesmoze;
d. au o mobilitate limitată;

22. Despre gomfoze nu este adevărat:

a. nu formează o categorie de sinartroză;
b. se regăsesc în articulaţiile dentare;
c. nu se situează la locul de implantare a unui dinte în alveola
sa;
d. sunt articulaţii imobile;

23. Despre amfiartroze este adevărat:

a. au o mobilitate limitată, prin interpunerea unm ţesut
cartilaginos;
b. formează simfiza pubiană şi articularea vertebrelor;
c. formează suturile şi gomfozele;
d. în organismul uman, se formează între oase plate;

24. În cazul diartrozelor:

a. între capetele osoase se găseşte un disc sau menisc;
b. suprafeţele articulare ale oaselor au o membrană sinovială;
c. membranele sinoviale pot forma burse cu lichid;
d. mişcarea oaselor este limitată de ligamentele formate din
capsula articulară;

25. Articulaţia genunchiului este de tip:

a. sferoidală;
b. pivotală;
c. trohleară;

37
d. condiloidă (elipsoidală);

26. Articulaţia dintre atlas şi axis este de tip:

a. sferoidală;
b. pivotală;
c. trohleară;
d. elipsoidală;

27. O articulaţie de tip convex - concav se denumeşte:

a. trohleară;
b. condiloidă;
c. sferoidală;
d. selară;

28. Articulaţia degetului mare de la mână este de tip:

a. trohleară;
b. condiloidă;
c. sferoidală;
d. selară;

29. Mişcarea ca într-o balama se realizează:

a. în articulaţia trohleară;
b. între falange;
c. în articulaţia şoldului;
d. în articulaţiile biaxiale;

30. Deschiderea unghiului într-o articulaţie se numeşte:

a. abducţie;
b. adducţie;
c. flexie;
d. extensie;

31. Închiderea unghiului format de cele două membre se

numeşte:
a. abducţie;

38
b. adducţie;
c. flexie;
d. extensie;

32. Ridicarea din umeri este o mişcare de tip:

a. pronaţie;
b. supinaţie;
c. elevaţie;
d. depresie;

33. Orientarea mâinii cu palma privind anterior este o mişcare

de tip:
a. rotaţie;
b. supinaţie;
c. protracţie;
d. retracţie;

34. Împingerea spre înainte a bărbiei este denumită:

a. retracţie;
b. protracţie;
c. elevaţie;
d. inversie;

35. Întoarcerea labei piciorului cu talpa spre exterior se

numeşte:
a. eversie;
b. inversie;
c. flexie dorsală;
d. flexie plantară;

39
 Capitolul VI. Sistemul muscular

1. Despre muşchi este adevărată afirmaţia:

a. se clasifică în muşchi scheletici, netezi şi de tip cardiac;
b. toţi muşchii se contractă în mod voluntar;
c. muşchii netezi se găsesc în tubul digestiv şi vasele de sânge
dar nu şi în uter;
d. fibra striată este alungită, cilindrică, cu capetele rotunjite;

2. Muşchiulde tip scheletic poate fi caracterizat astfel:

a. datorită numărului foarte mare de nuclei, o fibră poate fi
considerată rezultatul fuzionării mai multor celule;
b. datorită poziţiei periferice a nucleilor, o fibră se mai
numeşte şi striată;
c. viteza de contracţie este foarte mare deoarece controlul este
voluntar;
d. celulele, numite şi fibre musculare, au conexiuni joncţionale
între ele;

3. La muşchiul de tip cardiac, forma celulelor (fibrelor) este:

a. alungită, cilindrică, cu capete rotunjite;
b. cilindrică, alungită, cu capete ascuţite;
c. alungită, cilindrică, cu capete ramificate;
d. cilindrică, alungită, cu capete ramificate şi rotunjite;

4. Muşchiul striat:
a. se contractă în mod involuntar;
b. se întinde doar în urma unei stimulări;
c. se contractă printr-un mecanism activ şi se relaxează printr-
un mecanism pasiv;
d. care acţionează pe aceeaşi parte a corpului determinând
aceeaşi mişcare se numeşte agonist;

40
5. La un muşchi striat, membranele conjunctive formează, în
ordine:
a. endomisium, perimisium, sarcolema, epimisium;
b. sarcolema, endomisium, perimisium, epimisium, fascia;
c. sarcolema, endomisium, epimisium, perimisium, fascia;
d. fascia, epimisium, perimisium, endomisium;

6. Despre miofibrile este adevărat:

a. se găsesc în seturi de 4 - 20 de filamente într-o fibră
musculară;
b. fiecare miofibrilă are până la 100 microni lungime;
c. se găsesc în sarcolema fibrelor musculare;
d. sunt organizate în sarcomere, fiecare de circa 2 mm
lungime;

7. Un sarcomer este format din:

a. o bandă A flancată de două jumătăţi de bandă I;
b. o bandă I şi două benzi A;
c. două jumătăţi de bandă I şi o zonă H pe mijlocul
sarcomerului;
d. filamente groase de actină şi subţiri de miozină, aşezate în
benzi sau discuri;

8. Un sarcomer poate fi descris astfel:

a. este mărginit de zonele H, formate din actină;
b. conţine o singură bandă completă, cea de tip I;
c. mijlocul sarcomerului conţine numai miozină;
d. zona H este flancată numai de filamente subţiri de actină;

9. Despre banda I este adevărat:

a. conţine filamente de actină;
b. conţine filamente de actină şi de miozină;
c. are pe mijloc linia Z ce solidarizează actina din acelaşi
sarcomer;
d. conţine zona H;

41
1O. Despre miozină este adevărat:
a. se găseşte numai în zona H;
b. se găseşte numai în banda A;
c. este groasă;
d. se găseşte în banda clară;

11. Contracţia musculară înseamnă, la nivel microscopic:

a. glisarea filamentelor de miozină printre cele de actină;
b. alunecarea filamentelor de actină, până la dispariţia zonei H;
c. filamentele opuse de actină sunt trase de-a lungul
filamentelor de miozină;
d. alungirea unui sarcomer;

12. Muşchiul alb se deosebeşte de cel roşu, deoarece:

a. este rapid, realizând contracţii ce produc oboseală;
b. are o cantitate mare de mioglobină;
c. este lent, realizând contracţii de durată;
d. are o cantitate mare de glicogen;

13. Actina, comparativ cu miozina:

a. este o moleculă formată din două lanţuri;
b. are capete active, cu situsuri de legare a ATP-ului;
c. are afinitate pentru tropomiozină dar şi pentru troponină;
d. se deplasează în timpul contracţiei dar şi a relaxării
musculare;

14. Rolul tropomiozinei în fiziologia sarcomerului poate fi

descris astfel:
a. împiedică contracţia, deoarece se găseşte în situsurile active
ale miozinei, blocând cuplarea capetelor de miozină cu actina;
b. declanşează contracţia sarcomerului numai după acţiunea
troponinei, care-i modifică poziţia, descoperind situsurile
active;
c. acţionează ca un comutator chimic în situsurile active,
acoperindu-le sau descoperindu-le faţă de capetele miozinei;

42
d. se activează în prezenţa calciului eliminat din reticulul
sarcoplasmatic;

15. La nivelul unui sarcomer, poziţia armată înseamnă:

a. cuplarea ATP de receptorul prezent pe capul miozinic;
b. cuplarea capului miozinic de situsul actinei, printr-o
legătură slabă;
c. eliberarea ADP şi Pi din capul miozinic şi legarea puternică
a capului de actină;
d. legarea troponinei cu tropomiozina;

16. În timpul contracţiei:

a. actina se leagă de miozină;
b. actina alunecă pe lângă miozină;
c. miozina se leagă de actină;
d. miozina alunecă pe lângă actină;

17. Evenimentele contracţiei până la faza de armare sunt, în

ordine:
a. acţiunea aceticolinei asupra sarcolemei, depolarizarea prin
ieşirea Na+, eliminarea Ca + din reticulul sarcoplasmatic,
2

cuplarea troponinei de ionii de Ca, acţiunea troponinei asupra

tropomiozinei, legarea capului miozinic de actină şi fixarea
ATP de receptorul capului miozinic;
b. acţiunea impulsului nervos asupra sarcolemei, depolarizarea
membranei, interacţiunea dintre troponină şi tropomiozină,
eliberarea ionilor de Ca, legarea capului miozinic de actină;
c. acţiunea aceticolinei, depolarizarea membranei, eliminarea
Ca 2+ din reticulul sarcoplasmatic, cuplarea troponinei de ionii
de Ca, acţiunea troponinei asupra tropomiozinei, legarea
capului miozinic de actină şi fixarea ATP de receptorul
capului miozinic, eliminarea ADP şi P pentru a da impuls
capului miozinic;
d. acţiunea impulsului nervos asupra sarcolemei,
depolarizarea, interacţiunea dintre troponină şi tropomiozină

43
numai după cuplarea Ca + de către troponină, legarea capului
2

miozinic de actină şi fixarea A TP de receptorul capului

mioz1mc;

18. Evenimentele contracţiei după faza de armare sunt, în

ordine:
a. acţiunea troponinei asupra tropomiozinei, legarea capului
miozinic de actină şi fixarea A TP de receptorul capului
miozinic, eliminarea ADP şi P pentru a da impuls capului
m10zm1c;
b. legarea capului miozinic de actină şi fixarea ATP de
receptorul capului miozinic;
c. eliminarea ADP şi P prin acţiunea enzimatică a capului
miozinic asupra ATP, glisarea actinei pe lângă miozină,
tractată de capetele miozinice;
d. eliminarea ADP şi P prin acţiunea enzimatică a capului
miozinic asupra ATP, glisarea actinei pe lângă miozină,
pomparea calciului înapoi în cisternele reticulului
sarcoplasmatic;

19. Unul dintre evenimente nu se realizează în relaxarea

musculară:
a. colinesteraza anulează efectul neurotransmiţătorului la
nivelul sinapsei (joncţiune neuromusculară);
b. se desfac legăturile dintre capetele miozinice şi actină;
c. ionii de calciu se deplasează pasiv în cisterne;
d. sarcomerul se alungeşte prin glisarea filamentelor
glicoproteice;

20. Consumul de ATP se realizează:

a. în contracţie, prin activitatea enzimatică a capetelor
miozinice;
b. atât în contracţie cât şi în relaxare, deoarece sunt pompaţi
ionii de calciu din şi în reticulul sarcoplasmatic;
c. în relaxare, prin preluarea activă a calciului în cisterne;

44
d. numai în timpul contracţiei;

21. În muşchiul striat, tubii T:

a. pătrund la nivelul joncţiunii dintre banda A şi banda I, într-
un sarcomer este un singur tub de tip T;
b. se află la nivelul joncţiunilor dintre discurile clare şi dense,
într-un sarcomer sunt două asemenea tuburi de tip T;
c. se află la nivelul liniilor Z, într-un sarcomer este un singur
tub de tip T;
d. se află la nivelul liniilor Z, într-un sarcomer sunt două
tuburi T;

22. O unitate motorie reprezintă:

a. structura compusă dintr-un neuron şi toate fibrele musculare
deservite de acesta;
b. o parte a fibrelor musculare dintr-un muşchi, acelea care
sunt controlate de acelaşi neuron;
c. structura care nu se supune legii "tot sau nimic";
d. legătura funcţională dintre un neuron ş1 un muşchi care
determină un răspuns gradual;

23. Tonusul muscular reprezintă:

a. starea de contracţie parţială a unui muşchi, cu un caracter
permanent;
b. contracţia maximală a unui muşchi;
c. contracţia ce se produce înainte de a se încheia precedenta
contracţie;
d. o sumă de secuse;

24. Despre ortostatism este adevărat:

a. este rezultatul unui tetanus;
b. se produce sub influenţa directă a gravitaţiei;
c. se realizează cu ajutorul tonusului muscular;
d. se desfăşoară sub acţiunea unei stimulări continue a tuturor
unităţilor motorii dintr-un muşchi;

45
25. Energia necesară contracţiei musculare:
a. este asigurată în mod direct de hidroliza ATP;
b. este asigurată de mioglobină;
c. este realizată direct de glicoliza aerobă şi anaerobă;
d. provine din acidul piruvic;

26. Despre activitatea energetică a muşchiului este adevărat:

a. refacerea ATP se bazează pe creatin fosfat (fosfocreatină);
b. ATP-aza este ataşată capului miozinic;
c. epuizarea ATP-ului şi a fosfocreatinei necesită declanşarea
glicolizei anaerobe la nivelul mitocondriilor;
d. în lipsa oxigenului, acidul lactic se transformă în acid
piruvic;

27. Muşchiul neted poate fi caracterizat prin:

a. lipsa sarcomerelor;
b. contracţie lentă şi de scurtă durată;
c. raportul dintre actină şi miozină de I : 16;
d. prezenţa joncţiunilor strânse între fibrele musculare;

28. Din punct de vedere fiziologic, muşchiul neted:

a. nu necesită prezenţa obligatorie a coordonării nervoase;
b. poate răspunde la un stimul chimic;
c. foloseşte drept receptor pentru calciu, calmodulina, ce
înlocuieşte troponina;
d. toate răspunsurile de mai sus sunt corecte;

29. Despre corpii denşi, prezenţi în muşchii netezi, este fals:

a. leagă filamentele de miozină, similar liniei Z din structura
miofibrilelor prezente în muşchii scheletici;
b. aceşti corpi fixează nişte filamente cu rol de citoschelet;
c. permit cuplarea filamentelor proteice subţiri;
d. leagă filamente intermediare, necontractile;

46
30. Muşchiul neted, faţă de cel striat, nu are:
a. actină şi miozină;
b. tubi T şi reticul sarcoplasmatic;
c. mai mulţi nuclei;
d. control nervos;

31. Asemănări între muschiul

, cardiac si
, cel scheletic sunt:
a. aspectul microscopic al fibrelor;
b. numărul de nuclei;
c. timpul de contracţie;
d. prezenţa reticulului sarcoplasmatic şi a sistemului tubular de
tip T;

32. Caracteristică a muşchiului striat cardiac este:

a. prezenţa unui singur nucleu;
b. controlul involuntar;
c. prezenţa discurilor intercalare;
d. reticulul sarcoplasmatic;

33. Muşchii netezi se găsesc localizaţi:

a. în căile respiratorii;
b. în membre;
c. în uter;
d. la nivelul limbii;

34. Un muşchi striat se deosebeşte de unul neted prin:

a. prezenţa reticulului sarcoplasmatic;
b. prezenţa joncţiunilor intercelulare de tip "gap";
c. lipsa corpilor denşi;
d. aspectul fusiform al fibrelor musculare;

3 5. Afirmaţii adevărate referitoare la energetica musculară

sunt:
a. o moleculă de glucoză degradată anaerob produce două
molecule de acid lactic şi două de ATP;

47
b. glicoliza anaerobă produce două molecule de ATP dar şi o
datorie de oxigen;
c. glicoliza aerobă presupune respiraţia celulară în citoplasma
fibrei musculare;
d. după formarea acidului lactic, ficatul îl reconverteşte în acid
piruvic, numai prin aport de oxigen;

48
 Capitolul VII. Ţesutul nervos

1. Componentele principale ale sistemului nervos sunt:

a. nervii cranieni şi spinali;
b. sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic;
c. nervii senzitivi şi motori;
d. neuronii aferenţi şi neuronii eferenţi;

2. Despre SNC este adevărat:

a. este alcătuit din nervii prin care receptorii comunică
informaţii;
b. este compus din encefal şi măduva spinării;
c. integrează informaţiile primite şi determină reacţiile
adecvate;
d. transmite comenzi către muşchi sau glande;

3. Componenta motorie a SNP:

a. controlează muşchii striaţi şi glandele prin intermediul zonei
somatice;
b. controlează inima, prin zona autonomă (vegetativă);
c. influenţează activitatea digestivă şi cea a glandelor, prin
intermediul zonei autonome;
d. poate avea nervi simpatici ce acţionează în situaţii obişnuite
şi parasimpatici, pentru situaţii de stres;

4. În ţesutul nervos se găsesc următoarele tipuri celulare:

a. nevroglii;
b. neuroni;
c. astrocite;
d. toate de mai sus;

5. Despre oligodendrocite este fals:

a. pot realiza fagocitoza microorganismelor;
b. pot forma teaca de mielină din substanţa cenuşie;

49
c. se găsesc în special în SNC;
d. se pot înfăşura pe membrana prelungirilor neuronale;

6. Celulele de tip Schwann, spre deosebire de oligodendrocite:

a. pot produce mielină;
b. se găsesc în măduva spinării;
c. sunt situate în nervi;
d. fac parte din categoria celulelor gliale;

7. Despre celulele gliale este adevărat:

a. sunt de 1O ori mai multe decât neuronii;
b. intervin în producerea impulsurilor nervoase;
c. pot avea şi rol de susţinere;
d. sunt componente minoritare ale ţesutului nervos;

8. Formarea barierei hematoencefalice:

a. asigură selectivitatea substanţelor ce pătrund în ţesutul
nervos;
b. se bazează pe celulele de tip astrocite;
c. se realizează cu ajutorul microgliilor;
d. izolează electric fibrele nervoase;

9. După funcţia îndeplinită, neuronii se clasifică astfel:

a. neuroni senzitivi (eferenţi) şi neuroni motori (aferenţi);
b. neuroni bipolari şi multipolari;
c. neuroni de asociaţie şi aferenţi;
d. interneuroni şi neuroni pseudounipolari senzitivi;

1O. În mucoasa olfactivă, se găsesc:

a. neuroni cu două prelungiri diferite;
b. neuroni senzoriali;
c. neuroni pseudounipolari, senzitivi;
d. acelaşi tip de neuroni ca şi în ganglionii spinali;

50
11. Un neuron poate fi considerat motor, numai dacă:
a. transmite o informaţie preluată de la SNC;
b. transmite un impuls nervos de la un receptor;
c. aparţine SNP;
d. se conectează printr-o sinapsă la o glandă;

12. Într-o reţea formată din cel puţin trei neuroni:

a. dacă primul este senzitiv, ceilalţi pot fi motori;
b. dacă primul este senzitiv, iar ultimul motor, ceilalţi sunt
obligatoriu intercalari;
c. dacă ultimul neuron formează o placă motorie, precedentul
este senzitiv;
d. dacă primul este conectat la un receptor, toţi ceilalţi pot fi
senzitivi, numai dacă sensul de transport rămâne acelaşi
(eferent);

13. La nivelul citoplasmei neuronale se găsesc:

a. mitocondrii cu rol în sinteza de proteine;
b. lizozomi cu rol în digestia intracelulară;
c. corpi Nissl care produc nişte proteine speciale;
d. vezicule cu mediator chimic;

14. Dendritele, spre deosebire de axoni:

a. sunt unice pentru fiecare neuron;
b. sunt scurte, numeroase şi ramificate;
c. conduc aferent;
d. pot fi acoperite de celule Schwann;

15. Dendritele, ca şi axonii:

a. pot fi acoperite de mielină;
b. transportă impulsul nervos;
c. sunt numeroase;
d. pornesc de la conul de emergenţă al corpului celular;

51
16. Axoplasma, spre deosebire de neuroplasmă:
a. conţine mitocondrii cu rol energetic;
b. conţine neurotransmiţători;
c. are organite celulare;
d. pătrunde şi în butonii terminali;

17. Despre teaca de mielină este adevărat:

a. este formată din celule;
b. este de natură lipidică;
c. este dispusă continuu pe suprafaţa prelungirilor neuronale;
d. se găseşte în membrana prelungirilor nevrogliilor Schwann
şi în membranele oligodendrocitelor;

18. O prelungire neuronală mielinizată:

a. este acoperită şi de celule, dacă mielina este produsă de
oligodendrocite;
b. nu are celule înfăşurate pe ea, dacă se află în SNC;
c. dacă aparţine SNP, este izolată de mielina ce înglobează şi
celule;
d. conduce mai lent decât una amielinică;

19. Nodurile Ranvier sunt localizate:

a. între două nevroglii Schwann succesive;
b. între două prelungiri succesive ale oligodendrocitelor,
înfăşurate pe fibra nervoasă;
c. pe suprafaţa axonilor amielinici;
d. în axolemă;

20. Corpurile neuronale formează:

a. substanţa cenuşie în SNC şi nervii din SNP;
b. ganglionii din SNP şi substanţa cenuşie din SNC;
c. nervii din SNC şi substanţa albă din SNP;
d. fascicule grupate de o teacă numită epinerv;

52
21. Un nerv poate fi descris astfel:
a. un mănunchi de dendrite şi/sau axoni;
b. ? grupare de prelungiri neuronale, solidarizate de perinerv şi
epmerv;
c. o parte din substanţa cenuşie, dacă fibrele sunt amielinice;
d. un fascicul de substanţă albă din SNC, dacă fibrele sunt
mielinizate;

22. Activităţile coordonate de sistemul nervos sunt, în ordine:

a. recepţia, integrarea, transmiterea şi răspunsul;
b. recepţia, transmiterea, integrarea şi răspunsul;
c. transmiterea, recepţia, integrarea şi răspunsul;
d. recepţia, transmiterea şi răspunsul;

23. În cazul unui reflex de retragere:

a. neuronul senzitiv se află în măduvă;
b. intemeuronul are rol de centru nervos;
c. neuronul motor se află în măduva spinării;
d. actul reflex are trei neuroni aflaţi în sinapse;

24. Un neuron aflat în repaus:

a. este depolarizat;
b. este polarizat;
c. este încărcat electric cu sarcină negativă la exterior;
d. are citoplasma electronegativă;

25. Despre potenţialul de repaus este adevărat:

a. este consecinţa echilibrului între sarcinile electrice de-o
parte şi de alta a membranei;
b. se produce şi datorită unui exces de proteine şi ioni fosfat ce
au sarcini pozitive;
c. are valoarea exprimată de 70 mV;
d. este rezultatul mecanismelor de transport transmembranar;

53
26. Pompa de sodiu-potasiu:
a. introduce trei ioni de sodiu concomitent cu eliminarea a doi
ioni de potasiu;
b. consumă energie din sinteza de A TP;
c. este implicată în mecanismul activ ce determină polarizarea
celulei;
d. este responsabilă de electropozitivarea membranei celulare;

27. Într-o celulă aflată în repaus, canalele membranare:

a. permit transportul pasiv de ioni;
b. facilitează deplasarea ionilor de sodiu spre interiorul celulei;
c. sunt activate, modificându-şi conformaţia;
d. sunt închise;

28. Pentru generarea unui potenţial de acţiune:

a. energia stimulului este folosită pentru deschiderea canalelor
de sodiu voltaj-dependente;
b. potenţialul membranar trebuie să scadă până la -55 mV;
c. membrana se depolarizează până la +35 mV;
d. se produce un influx de potasiu;

29. Repolarizarea unei membrane se produce astfel:

a. se deschid canalele de potasiu;
b. se deschid canalele de sodiu;
c. ionii de potasiu ies din celulă;
d. pompa de sodiu-potasiu elimină excesul de ioni din celulă;

30. În timpul desfăşurării potenţialului de acţiune:

a. influxul de sodiu se produce prin mecanisme active;
b. se consumă energie din ATP pentru deschiderea canalelor
de sodiu voltaj-dependente;
c. depolarizarea locală a membranei se poate propaga în
zonele adiacente, deschizând noi canale de sodiu voltaj-
dependente;
d. unda de depolarizare se numeşte impuls nervos;

54
31. Conducerea saltatorie se produce:
a. prin fibrele nervoase amielinice;
b. prin depolarizarea produsă între două segmente reprezentate
de perechi de celule Schwann;
c. prin generarea potenţialelor de acţiune la nivelul nodurilor
Ranvier;
d. printr-o sinapsă mediată chimic;

32. Despre fiziologia unei sinapse este adevărat:

a. spaţiul din interiorul sinapsei se numeşte fantă sinaptică;
b. neurotransmiţătorul acţionează ca un stimul asupra
membranei postsinaptice;
c. placa motorie se formează atunci când se comandă un
muşchi;
d. receptorul membranar îşi modifică conformaţia sub acţiunea
mediatorului, ceea ce înseamnă deschiderea canalelor de sodiu
voltaj-dependente;

33. Impulsul nervos propagat de-a lungul unui axon determină:

a. activarea unor pompe de calciu în membrana butonului
terminal pentru iniţierea exocitozei mediatorului chimic;
b. deschiderea unor canale de calciu voltaj-dependente în
segmentul presinaptic (membrana butonului terminal);
c. un influx de calciu care generează spargerea veziculelor de
mediator chimic şi declanşarea exocitozei acestuia;
d. apariţia unui potenţial de acţiune în fanta sinaptică;

34. Placa motorie foloseşte drept neurotransmiţător:

a. epinefrina;
b. acetilcolina;
c. noradrenalina;
d. catecolamine;

55
35. După exercitarea efectului asupra receptorului, mediatorul
chimic:
a. este recuperat prin exocitoză;
b. este degradat enzimatic chiar la locul acţiunii;
c. se distruge sub acţiunea unei enzime (colinsintetaza);
d. se deplasează în segmentul postsinaptic sub formă de
impuls nervos;

36. Potenţialul postsinaptic inhibitor:

a. se produce sub acţiunea unui mediator de tip catecolamină;
b. este produs de un mediator care nu deschide canale de sodiu
în segmentul postsinaptic;
c. se produce sub acţiunea glicinei, la neuronii medulari;
d. este declanşat de serotonină;

37. Despre serotonină este adevărat:

a. declanşează contracţia muşchilor striaţi;
b. reglează ritmul biologic circadian;
c. controlează activitatea viscerelor;
d. influenţează funcţiile mentale;

38. Măduva spinării aparţine:

a. sistemului nervos periferic;
b. sistemului nervos autonom;
c. sistemului nervos central;
d. reflexelor de retragere, prin localizarea centrului nervos al
actului reflex;

39. Deplasarea impulsului nervos într-o reţea cu doi neuroni,

aflaţi în sinapsă chimică, se face:
a. de la axonul unui neuron spre dendrita aceluiaşi neuron;
b. de la dendrita primului neuron spre dendrita celuilalt
neuron;
c. de la axonul celui de-al doilea neuron spre dendrita primului
neuron;

56
d. de la dendrita celui de-al doilea neuron spre axonul primului
neuron;

40. Apariţia sclerozei multiple poate determina:

a. reducerea vitezei impulsului nervos;
b. deteriorarea mielinei din sistemul nervos central;
c. afectarea substanţei cenuşii din encefal;
d. izolarea axonilor;

57
 Capitolul VIII. Organizarea sistemului nervos

1. Funcţional, sistemul nervos peri feric:

a. cuprinde creierul şi măduva spinării;
b. informează SNC despre stimulii din mediu;
c. transmite răspunsuri către glande sau muşchi;
d. are dendritele şi axonii neuronilor motori şi senzitivi;

2. Referitor la măduva spinării, este corectă afirmaţia:

a. se întinde între foramen magnum ş1 vertebra a doua
lombară;
b. are o lungime de aproximativ 45 cm;
c. porţiunea internă este substanţa albă;
d. măduva este un cordon de ţesut nervos ce se subţiază la
nivelul găurii occipitale;

3. Protecţia măduvei este asigurată de:

a. dura mater, ce este un ţesut conjunctiv fibros, cu vase de
sânge şi nervi, situată la interior;
b. pia mater, strat meningeal bogat vascularizat, aflat în
vecinătatea ţesutului nervos;
c. arahnoida, cu aspect reticular, având vase în care se resoarbe
lichidul cefalorahidian;
d. bariera hematoencefalică, reprezentată de meninge;

4. Despre lichidul cefalorahidian nu se poate spune:

a. este un lichid limpede;
b. se află în spaţiul subarahnoidian;
c. este un lichid asemănător cu sângele;
d. are rol trofic pentru sistemul nervos;

5. Rădăcina dorsală a nervilor spinali:

a. iese din măduvă în regiunea posterioară a acesteia;
b. conţine corpi celulari şi axoni ce vin de la măduvă;

58
c. spre deosebire de rădăcina ventrală, are şi corpi celulari;
d. are funcţie senzitivă;

6. Rădăcina nervoasă anterioară, nu:

a. conţine dendrite şi axoni;
b. are în componenţa sa axoni cu funcţie motorie;
c. are axoni ce pleacă de la măduvă;
d. are dendrite ce părăsesc măduva, deci cu funcţie motorie;

7. Într-o secţiune transversală ce trece prin măduva spinării:

a. se observă canalul ependimar ce conţine lichid
cefalorahidian;
b. cornul anterior este proxima! de corpul vertebral;
c. duramater se observă lângă măduvă;
d. se observă un şanţ median între coamele anterioare;

8. Substanţa albă a măduvei spinării:

a. formează tracturi ascendente ce se îndreaptă spre glande şi
muşchi;
b. formează cordoane nervoase ce leagă bidirecţional creierul,
muşchii şi glandele;
c. formează tracturi nervoase descendente, ce transportă
informaţii dinspre creier;
d. este origine pentru rădăcinile dorsale şi ventrale ale nervilor
spinali;

9. Următoarele asocieri între măduva spinării şi encefal sunt

corecte:
a. canal ependimar - ventriculi cerebrali;
b. numărul de nervi spinali - numărul de nervi cranieni;
c. coamele măduvei - zona superficială a emisferelor
cerebrale;
d. meningele spinal - substanţa albă cerebrală;

59
10. Într-o secţiune sagitală prin encefal:
a. talamusul este poziţionat anterior faţă de hipotalamus;
b. corpul calos acoperă talamusul;
c. se observă şi glanda hipofiză, posterior punţii;
d. mezencefalul este aşezat sub talamus;

11. Aria motorie principală:

a. se situează în lobul parietal;
b. conţine neuroni piramidali;
c. trimite comenzi prin tracturile corticospinale;
d. include şi aria destinată auzului;

12. Despre creier este adevărat:

a. fiecare emisferă are câte patru lobi;
b. substanţa cenuşie este localizată la exterior;
c. aria responsabilă de percepţia mirosului este situată
superficial;
d. aria lui Broca are funcţie senzitivă;

13. Funcţia de elaborare senzorială este localizată:

a. în lobul frontal;
b. în lobul parietal;
c. în lobul temporal;
d. în lobul occipital;

14. Apeductul cerebral este localizat:

a. între ventriculii laterali;
b. între ventriculul III şi ventriculul IV;
c. între ventriculii I şi II;
d. între trunchiul cerebral şi măduvă;

15. Controlul mişcărilor reflexe ca răspuns la stimuli auditivi

se realizează:
a. de către hipotalamus;

60
b. de bulbul rahidian;
c. de cerebel;
d. de mezencefal;

16. Despre hipotalamus este adevărat:

a. controlează acţiunile sistemului nervos vegetativ;
b. are funcţie de releu pentru semnalele senzitive;
c. controlează tonusul muscular;
d. corelează sistemul nervos cu cel endocrin;

17. Centrii cardiaci şi respiratori sunt localizaţi:

a. în medulla oblongata;
b. în punte;
c. în nucleii bazali;
d. în sistemul limbic;

18. Despre sistemul limbic nu este adevărat:

a. are centri nervoşi implicaţi în starea de veghe şi somn;
b. generează sentimente şi emoţii;
c. conţine centrii plăcerii şi pedepsei;
d. conţine arii în care sunt interpretate semnalele senzoriale;

19. Afirmaţiile următoare sunt adevărate:

a. talamusul şi hipotalamusul aparţin diencefalului;
b. talamusul este centru integrativ al tuturor informaţiilor, cu
excepţia celor gustative;
c. hipotalamusul secretă hormoni;
d. cerebelul este conectat prin trei tracturi nervoase, numite
pedunculi cerebrali;

20 Afirmaţiile următoare sunt false:

a. în structura trunchiului intră puntea, mezencefalul dar şi
medulla oblongata;
b. decusaţia piramidală este situată pe traseul fibrelor senzitive
ce străbat bulbul rahidian;

61
c. neuronii mezencefalului au rol de centri reflecşi;
d. puntea conţine în principal fibre nervoase ascendente şi
descendente;

21. Despre formaţiunea reticulată se poate afirma:

a. este o reţea de fibre nervoase ce se întinde de la bulb la
mezencefal;
b. întreţine activitatea cortexului, pregătindu-l pentru recepţia
semnalelor nervoase;
c. coordonează echilibrul şi receptorii din muşchi;
d. conţine arii de asociaţie;

22. În sistemul nervos periferic:

a. fibrele nervoase aferente sunt senzitive;
b. fibrele senzitive sunt descendente;
c. fibrele motorii sunt eferente şi ascendente;
d. toate fibrele ascendente sunt aferente;

23. Nervi cranieni cu număr par sunt:

a. trohlear, glosofaringian şi vag;
b. optic, vestibulo-cohlear şi abducens;
c. hipoglos şi vag;
d. abducens, trohlear şi oculomotor;

24. Mişcările oculare sunt coordonate de nervii:

a. III, IV şi VII;
b. VI, V şi IV;
c. IV, VI şi III;
d. II, III, IV şi VI;

25. Nervii roieşti sunt următorii:

a. V, VIII, IX şi X;
b. VII, IX, X şi V;
c. VI, VII şi VIII;
d. IX, X, XI şi XII;

62
26. În punte au originea aparentă:
a. doi nervi cranieni;
b. perechea V de nervi cranieni;
c. trei perechi de nervi cranieni;
d. nervii IV şi VI;

27. Sensibilitatea dinţilor şi a limbii este realizată de perechile:

a. VII şi V;
b. numai perechea V;
C. V şi VIII;
d. VII şi IX;

28. Viscerele sunt inervate de către:

a. nervul X;
b. nervul XI;
c. nervul VII;
d. nervul XII;

29. Perechea XII de nervi cranieni conţine fibre:

a. dendrite şi axoni somatomotori;
b. vegetative;
c. axoni somatomotori;
d. visceromotorii, deoarece inervează un muşchi neted;

30. Activitatea masticatorie este declanşată:

a. din punte;
b. din medulla oblongata;
c. din nucleul motor al nervului V;
d. din mezencefal;

31. Nervii cranieni senzitivi sunt perechile:

a. I, II, VIII;
b. I, II, IX;
c. I şi III;

63
d. II şi VII;

32. Perechile de nervi cranieni cu originea aparentă între bulb

şi punte sunt:
a. V, VI şi VII;
b. VI, VII şi VIII;
c. VII, VIII şi IX;
d.abducensşivag;

33. În bulbul rahidian îşi au originea aparentă:

a. trei perechi de nervi cranieni;
b. două perechi de nervi cranieni;
c. perechile de nervi VIII, IX, X şi XII;
d. patru perechi de nervi cranieni;

34. Despre nervii spinali este adevărat:

a. sunt în număr de 62;
b. cei din regiunea lombară sunt 12 perechi;
c. formează 5 grupe;
d. pot fi senzitivi sau motori;

35. Spre deosebire de rădăcina dorsală, cea ventrală a nervului

spinal:
a. nu are ganglion spinal;
b. este formată numai din axoni;
c. este somatică;
d. este vegetativă;

36. Plexurile nervoase:

a. se formează prin interconectarea mai multor nervi;
b. sunt reţele complexe situate şi în regiunea toracică;
c. cele majore, sunt în număr de patru;
d. aparţin nervilor cranieni;

64
37. Afirmaţiile următoare sunt adevărate:
a. sistemul nervos autonom acţionează voluntar, fără control
conştient;
b. sistemul vegetativ controlează glandele şi muşchii netezi;
c. sistemul nervos vegetativ are două categorii de neuroni
senzitivi: preganglionari şi postganglionari;
d. sistemul autonom controlează homeostazia viscerelor;

38. Fibrele preganglionare:

a. au originea în ganglioni nervoşi;
b. pornesc din centrul nervos situat în SNC;
c. aparţin SNC;
d. trimit comandă direct la inimă, glande şi muşchi netezi;

39. Efectul componentei simpatice:

a. este identic cu acetilcolina;
b. se realizează în situaţii neobişnuite, producând revenirea
organismului la normal;
c. se produce în situaţii de criză;
d. este identic cu epinefrina;

40. O sinapsă de tip colinergic se găseşte:

a. între neuronul preganglionar şi cel postganglionar simpatic;
b. între neuronul preganglionar şi cel postganglionar
parasimpatic;
c. între neuronul postganglionar simpatic şi efectorul anexat
lui;
d. între neuronul postganglionar parasimpatic şi muşchiul
striat aflat sub comanda sa;

41. Efecte ale stimulării parasimpatice sunt:

a. activarea funcţiei digestive;
b. relaxarea bronhiilor;
c. relaxarea vezicii urinare;
d. constricţia pupilei (mioza);

65
42. Nu sunt efecte ale stimulării simpatice:
a. accelerarea ritmului respirator;
b. accelerarea inimii;
c. vasodilataţia arterelor;
d. stimularea puternică a salivaţiei;

43. Spre deosebire de simpatic, componenta parasimpatică:

a. este involuntară;
b. are un efect localizat;
c. are doar sinapse colinergice pe eferenţa sa;
d. intervine în situaţii neobişnuite;

44. Sistemul parasimpatic, ca şi cel simpatic:

a. reglează homeostazia viscerelor;
b. realizează un control inconştient;
c. are o componentă eferentă cu staţie intennediară într-un
ganglion vegetativ;
d. toate de mai sus;

45. Comparativ cu sistemul parasimpatic, componenta

simpatică se deosebeşte prin:
a. un efect generalizat asupra organismului;
b. prezenţa neuronilor preganglionari în SNC;
c. sinapsele adrenergice între neuronii preganglionari ş1 cei
postganglionari;
d. poziţionarea neuronilor postganglionari într-un ganglion
extranevraxial;

46. Neuronul preganglionar simpatic este localizat:

a. în lanţuri ganglionare;
b. în coarnele laterale medulare, regiunea cervico-toraco-
lombară;
c. în centrul nervos care coincide cu originea fibrelor
preganglionare;
d. în ganglionul celiac;

66
47. Componenta parasimpatică îşi exercită acţiunea şi prin:
a. fibrele vegetative ale nervilor cranieni III, VII, IX şi X;
b. nervii pelvici cu originea în neuronii postganglionari din
măduva spinării;
c. fibrele motorii cu originea din coamele laterale ale măduvei
sacrate;
d. neurotransmiţătorul noradrenalină;

48. Următoarea afirmaţie despre ganglionul celiac este

adevărată:
a. aparţine eferenţei parasimpatice craniene;
b. se află pe traseul fibrelor cu originea în măduva sacrată;
c. conţine neuroni în sinapse colinergice;
d. este originea fibrelor simpatice ce inhibă activitatea
stomacului;

49. Dilatarea pupilei:

a. este o acţiune a componentei parasimpatice craniene;
b. este efectul epinefrinei;
c. este un reflex cu centrul nervos în regiunea cervicală a
măduvei;
d. se produce prin eferenţa nervului III;

50. Inervaţia parasimpatică a colonului:

a. este realizată de fibrele ce aparţin nervului X;
b. este realizată şi de fibrele cu originea în regiunea ce
comandă erecţia organelor sexuale;
c. este realizată de nervul cranian IX;
d. produce încetinirea funcţiei acestuia;

67
 Capitolul IX. Organele de simţ

1. Spre deosebire de chemoreceptori, mecanoreceptorii:

a. sunt exteroceptori;
b. percep stimulii chimici;
c. sesizează stimulii mecanici, cum este atingerea;
d. sunt situaţi în tendoane şi muşchi;

2. Despre receptorul vizual este adevărat:

a. este reprezentat de neuroni;
b. este reprezentat de ochi;
c. este fotoreceptor;
d. se află localizat în stratul mijlociu al globului ocular;

3. Stimulul specific pentru mugurele gustativ este:

a. deflecţia;
b. soluţia chimică;
c. vibraţia;
d. lumina;

4. Despre nervul optic este adevărat:

a. cel din stânga transmite informaţii numai de la ochiul stâng;
b. ajunge, în final, la cortexul vizual;
c. pătrunde, dar nu iese din chiasma optică;
d. este format din dendrite şi axoni;

5. Spre deosebire de nervul optic, tractul optic:

a. iese, dar nu intră în chiasma optică;
b. părăseşte globul ocular prin discul optic (pata oarbă);
c. are originea reală la neuronii ganglionari;
d. conţine jumătate de axoni din regiunea medială a ochiului
opus;

68
6. Peretele globului ocular cuprinde:
a. coroida, la mijloc, ce conţine irisul şi corpul ciliar şi este
avasculară;
b. învelişul extern, sclerotica, format şi din cornee;
c. stratul intern, numit retină;
d. stratul extern, fibros, format din pata oarbă;

7. În alcătuirea globului ocular:

a. camera anterioară conţine umoare apoasă şi se află între
cristalin şi iris;
b. camera posterioară comunică cu cea anterioară prin pupilă;
c. compartimentul posterior conţine umoare vitroasă;
d. umoarea apoasă este o substanţă gelatinoasă;

8. Tunica mijlocie a globului ocular:

a. conţine şi irisul format din muşchi extrinsec neted, aşezat în
două straturi;
b. este formată din corpul ciliar, de care se fixează irisul prin
ligamentul suspensor;
c. are, la nivelul irisului, muşchi dilatator ce închide pupila şi
constrictor, ce deschide pupila;
d. este bogat vascularizată;

9. Despre cristalin este adevărat:

a. este un ţesut transparent;
b. are forma unui disc biconcav, ancorat de corpul ciliar;
c. are o structură proteică, în cercuri concentrice;
d. împarte globul ocular în două compartimente;

1O. Culoarea ochilor este dată de:

a. pigmentul din sclerotică;
b. cornee;
c. pigmentul din iris;
d. pigmentul aflat în tunica externă a globului ocular;

69
11. Structura oculară implicată ACTIV în procesul de
acomodare este:
a. corneea transparentă;
b. cristalinul;
c. muşchiul ciliar;
d. ligamentul suspensor al cristalinului;

12. Funcţiile următoare aparţin sclerei:

a. fixează muşchii extrinseci;
b. protejează globul ocular;
c. produce presiunea intraoculară;
d. controlează cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi;

13. Funcţiile următoare nu aparţin corneei:

a. reflectă lumina pentru realizarea funcţiei oculare;
b. focalizează lumina;
c. fixează muşchii intrinseci ai acomodării;
d. refractă lumina;

14. Forma aproape sferică a globului ocular este asigurată de:

a. numai de umoarea apoasă care bombează corneea;
b. sclerotică, umoare apoasă şi umoare vitroasă;
c. numai de umoarea vitroasă;
d. cornee şi sclerotică;

15. Focalizarea razelor de lumină în globul ocular se produce

datorită:
a. fenomenului de reflexie a luminii;
b. refracţiei şi convergenţei;
c. divergenţei prin lentila biconvexă, reprezentată de cristalin;
d. mediilor oculare reprezentate de cornee, umoare apoasă,
cristalin şi umoare vitroasă;

70
16. Despre retină este adevărat:
a. este tunica internă, formată din două straturi principale;
b. stratul intern conţine celule cu un pigment care absoarbe
razele de lumină;
c. retina propriu-zisă aderă de coroidă;
d. neuronii cu funcţie de receptori se află în imediata apropiere
a coroidei;

17. Stratul extern al retinei conţine:

a. un pigment, melatonină;
b. trei tipuri de neuroni;
c. melanină;
d. neuroni multipolari;

18. Celulele cu bastonaş:

a. sunt neuroni modificaţi, fără dendrite;
b. sunt în număr de aproximativ 120 milioane;
c. sunt în număr de 6 - 7 milioane;
d. percep culorile;

19. În structura retinei propriu-zise:

a. neuronii bipolari sunt intercalari, fiind situaţi la mijloc;
b. neuronii multipolari sunt mai aproape de umoarea vitroasă
decât cei bipolari;
c. neuronii bipolari recepţionează impulsurile generate de
neuronii receptori;
d. nervul optic se formează din dendritele şi axonii neuronilor
multipolari;

20. Organele anexe ale globului ocular sunt:

a. conjunctiva, o membrană mucoasă;
b. aparatul lacrimal ce păstrează ochiul umed;
c. genele şi sprâncenele cu rol de protecţie;
d. toate de mai sus;

71
21. Celulele cu con:
a. sunt singurele celule receptoare din macula Iutea;
b. sunt singurele celule receptoare prezente în foveea centrală;
c. sunt răspunzătoare de vederea diurnă;
d. realizează vederea în lumină crepusculară;

22. Discul optic reprezintă:

a. originea tractului optic;
b. originea nervului optic;
c. zona lipsită de celule receptoare;
d. zona unde sunt interpretate informaţiile vizuale;

23. Pupila se închide atunci când:

a. privim un obiect situat aproape de ochi;
b. cantitatea de lumină este mică;
c. se contractă fibrele circulare din corpul ciliar;
d. se contractă fibrele radiare din iris;

24. Următoarea corelaţie funcţională este corectă:

a. obiect îndepărtat - pupilă deschisă - cristalin bombat
(convex);
b. obiect apropiat - pupilă închisă - tensiune redusă în
ligamentul suspensor;
c. pupilă deschisă - lumină slabă - activare celule cu con;
d. lumină intensă - pupilă închisă - stimulare în foveea
centrală;

25. În procesul de acomodare:

a. proporţional cu scăderea distanţei se produce creşterea
convexităţii cristalinului;
b. tensiunea din ligamentul suspensor creşte proporţional cu
distanţa faţă de obiectul privit;
c. intervine cristalinul şi corneea;
d. se urmăreşte permanent creşterea divergenţei razelor de
lumină în ochi;

72
26. Percepţia tridimensională are drept cauză:
a. proiecţia imaginii de la ambii ochi în fiecare lob occipital;
b. suprapunerea câmpurilor vizuale ale celor doi ochi;
c. inversarea imaginii ce traversează mediile refractare;
d. activitatea muşchilor intrinseci;

27. În cazul strabismului:

a. elasticitatea cristalinului este scăzută;
b. se văd două imagini diferite;
c. este afectată musculatura extrinsecă a ochilor;
d. lumina se proiectează în zone diferite ale retinei;

28. Miopia se recunoaşte prin:

a. imaginea se focalizează în spatele retinei;
b. axul ocular este mai lung;
c. convexitatea cristalinului este mai mare;
d. corecţia cu lentile convergente;

29. Astigmatismul este o afecţiune care:

a. se corectează cu lentile torice;
b. este provocată de o curbură neregulată a corneei sau a
cristalinului;
c. se corectează cu lentile convergente;
d. apare mai frecvent la bărbaţi, transmisă de femei purtătoare;

30. În alcătuirea urechii externe:

a. intră auriculul sau pavilionul şi canalul auditiv extern;
b. meatul auditiv nu reprezintă intrarea în canalul auditiv;
c. intră trei osicule;
d. se află fereastra ovală;

31. Despre urechea medie este adevărat:

a. comunică cu laringele prin trompa lui Eustache;
b. conţine un lanţ de trei oase articulate: malleus, incus şi
stapes;

73
c. scăriţa este fixată pe fereastra ovală, spre urechea externă;
d. trompa lui Eustache e un tub care egalează presiunea aerului
pe feţele timpanului;

32. Următoarele afirmaţii legate de fereastra rotundă sunt

adevărate:
a. ca şi fereastra ovală, comunică cu melcul;
b. este situată inferior ferestrei ovale;
c. asigură intrarea vibraţiilor sonore în urechea internă;
d. se bombează spre cohlee;

33. Caracteristicile undelor sonore sunt:

a. intensitatea, reprezentată de amplitudinea undelor,
exprimată în hertzi;
b. timbrul, ce depinde de tonalitate, deci de natura obiectului
ce produce vibraţii;
c. frecvenţa, exprimată în cicli pe secundă, ce reprezintă durata
vibraţiilor în timp;
d. durata, exprimată în decibeli;

34. Pentru a vibra fereastra ovală, sunetele parcurg următorul

traseu:
a. meatul auditiv, timpan, canal auditiv, ciocan, nicovală,
scăriţă;
b. canal auditiv, ciocan nicovală, scăriţă;
c. meatul auditiv, canalul auditiv, timpan, ciocan, scăriţă;
d. meatul auditiv, canalul auditiv, timpan, ciocan, nicovală,
scăriţă;

35. Despre receptorul auditiv este adevărat:

a. are celule ciliate;
b. se numeşte organul lui Corti şi conţine în jurul său
endolimfă;
c. se află peo membrană vestibulară;
d. este delimitat inferior de membrana tectoria;

74
36. Membrana vestibulară:
a. vibrează atunci când undele străbat endolimfa;
b. vibrează la mişcarea perilimfei;
c. se află deasupra membranei tectoria;
d. transmite vibraţiile spre fereastra rotundă;

3 7. În legătură cu endolimfa, se poate afirma:

a. se găseşte în ductul (canalul) cohlear;
b. preia vibraţiile de la membrana tectoria şi o transmite
membranei bazilare;
c. preia vibraţiile de la membrana vestibulară şi o transmite
membranei tectoria;
d. transmite vibraţiile de la membrana bazilară spre fereastra
rotundă;

38. Fereastra rotundă:

a. este bombată de perilimfa din scala tympani;
b. comunică cu scala vestibuli;
c. comunică cu urechea medie;
d. primeşte undele sonore propagate prin endolimfa aflată în
scala tympani;

39. Helicotrema reprezintă:

a. comunicarea dintre scala tympani şi scala vestibuli;
b. vărful cohleei ce conţine perilimfă;
c. canalul cu endolimfă;
d. comunicarea dintre ductul cohlear şi fereastra ovală;

40. Impulsurile nervoase cohleare se produc:

a. prin mişcarea membranei tectoria sub acţiunea endolimfei;
b. prin vibraţia membranei vestibulare;
c. prin mişcarea celulelor ciliate din organul lui Corti, sub
acţiunea endolimfei asupra membranei tectoria;

75
d. în organul lui Corti şi se transmit prin nervul VIII spre lobul
temporal;

41. Despre labirintul osos al urechii interne este adevărat:

a. se află în osul parietal;
b. cuprinde vestibulul, canalele semicirculare şi melcul;
c. conţine un lichid asemănător celui cefalorahidian, numit
endolimfă;
d. conţine labirintul membranos, cu aceleaşi componente ca şi
cel osos;

42. Vestibulul osos al urechii interne:

a. are în interior două camere, legate printr-un canal, numite
utriculă şi saculă;
b. utricula conţine endolimfă şi este scăldată de perilimfă;
c. comunică cu melcul prin helicotremă;
d. se află în apexul cohleei;

43. Canalele semicirculare ale labirintului membranos:

a. comunică cu sacula vestibulului;
b. sunt orientate pe cele trei direcţii ale spaţiului, cu 120 de
grade între ele;
c. au receptorii situaţi la baza lor, în dilatări numite ampule;
d. conţin, la fiecare capăt de comunicare cu utricula, câte o
ampulă membranoasă;

44. Perceperea echilibrului dinamic:

a. se bazează doar pe deplasarea endolimfei în planul mişcării;
b. presupune acţiunea otolitelor asupra cililor celulelor
receptoare;
c. se realizează cu ajutorul nervului VIII;
d. se desfăşoară cu ajutorul macule lor;

45. Mugurii gustativi:

a. sunt localizaţi în papilele gustative;

76
b. au celule gustative, celule de susţinere şi celule bazale;
c. interpretează substanţele chimice dizolvate;
d. sunt receptori din categoria celor mecanici;

46. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. gustul dulce este perceput de rădăcina limbii;
b. gustul umami este simţit în zona faringelui;
c. gustul acru stimulează regiunile antero-laterale ale limbii;
d. există patru gusturi primare;

4 7. Pentru a se forma senzaţia de gust:

a. substanţele chimice trebuie să se dizolve în salivă şi să
pătrundă prin porii gustativi;
b. nervii cranieni VII şi IX trebuie să preia informaţiile de la
celulele gustative şi să le transporte până la bulb;
c. numai după sinapsa din bulb, informaţiile sunt conduse la
talamus, de unde se face proiecţia în lobul parietal al
emisferelor cerebrale;
d. toate de mai sus sunt etape obligatorii în formarea
senzaţiilor gustative;

48. Afirmaţiile false legate de simţul mirosului sunt:

a. tractul olfactiv ajunge până la lobii frontali şi temporali
după sinapsa din talamus;
b. nervul olfactiv se formează din axonii celulelor olfactive şi
se termină în bulbul olfactiv;
c. nervul cranian I străbate placa cribriformă a osului etmoid;
d. omul poate detecta peste 200 de mirosuri diferite;

49. Singurii receptori specializaţi ai epidermului sunt:

a. corpusculii Meissner;
b. discurile Merkel;
c. corpusculii Pacini;
d. epidermul nu are decât terminaţii nervoase libere;

77
50. Presiunea şi vibraţiile puternice sunt percepute, la nivelul
pielii, de către:
a. corpusculii Meissner;
b. discurile Merkel;
c. corpusculii Pacini, situaţi profund;
d. terminaţiile nervoase libere;

78
 Capitolul X Sistemul endocrin

1. Hormonii produşi de glandele endocrine:

a. se cuplează de receptori intracelulari dacă sunt hormoni
non-steroidieni;
b. pot fi steroidieni sau non-steroidieni;
c. cu structura proteică sunt non-steroidieni;
d. pot fi steroizi precum cortizolul, testosteronul şi prolactina;

2. Hormonii care declanşează un mesager secundar sunt:

a. testosteronul şi insulina;
b. somatotropul şi tiroxina;
c. estrogenii şi progesteronul;
d. antidiureticul şi oxitocina;

3. Hormonii proteici sunt:

a. insulina, calcitonina şi somatotropul;
b. prolactina, insulina şi tiroxina;
c. calcitonina, epinefrina şi noradrenalina;
d. aldosteronul, insulina şi prolactina;

4. Adenilat ciclaza este o enzimă care:

a. se activează sub acţiunea unui hormon steroid;
b. poate deveni activă sub acţiunea hormonului somatotrop;
c. mediază răspunsul la acţiunea unui hormon peptidic,
transformând ATP în AMPciclic;
d. produce legarea hormonilor de receptorii membranari;

5. Prin mecanismul de acţiune paracrin se înţelege:

a. intervenţia directă a hormonului asupra unei ţinte;
b. intervenţia unui hormon asupra celulei care l-a produs;
c. intervenţia unui hormon asupra unei celule vecine;
d. intervenţia unui hormon prin intermediul unui mesager
secundar;

79
6. Hipofiza este localizată:
a. la baza creierului, anterior de chiasma optică;
b. în şaua turcească a sfenoidului, în spatele chiasmei optice;
c. la baza hipotalamusului;
d. într-o depresine a osului sfenoid, numită stapes malleus;

7. Conexiunea dintre hipotalamus şi hipofiză se face prin:

a. infundibulul care leagă hipofiza de baza hipotalamusului;
b. tija care conţine sistemul port hipotalamo-hipofizar şi axonii
neuronilor din nucleii hipotalamici;
c. legătura adenohipofizei cu nucleii paraventricular şi
supraoptic;
d. vasele de sânge care leagă hipotalamusul de hipofiza
posterioară;

8. Despre neurohipofiză este adevărat:

a. este reprezentată de lobul posterior al hipofizei;
b. comunică cu hipotalamusul prin sistemul vascular aflat în
infundibul;
c. excretă doi neurohonnoni;
d. produce şi trimite în circulaţie hormoni peptidici;

9. Despre adenofipofiză este fals:

a. produce şi trimite în circulaţie hormoni tropi;
b. excretă dar nu secretă hormoni proteici;
c. reprezintă lobul anterior al hipofizei;
d. comunică cu hipotalamusul prin axonii aflaţi în infundibul;

1O. Vasopresina:
a. este un hormon pepidic produs de nucleii paraventricular şi
supraoptic;
b. aparţine neurohipofizei;
c. are efect de conservare a apei în organism;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

80
11. Următoarele acţiuni caracterizează hormonul antidiuretic:
a. scade permeabilitatea tubilor renali pentru apă;
b. conservă apa în organism, având ca ţintă directă, celulele
tubilor renali distali şi colectori;
c. diluează urina;
d. creşte presiunea sanguină;

12. Diabetul insipid se poate caracteriza:

a. este produs prin hipersecreţia de ADH;
b. este produs prin hiposecreţia de ADH;
c. determină senzaţie de sete excesivă;
d. produce concentrarea urinei;

13. Despre oxitocină este adevărat:

a. este o secreţie neurohipofizară;
b. determină contracţia musculaturii striate a uterului,
producând naşterea;
c. stimulează ejecţia laptelui;
d. produce excreţia nu şi secreţia lactată;

14. Secreţia de ADH sau oxitocină poate fi reglată:

a. de către hipotalamus, prin alţi hormoni stimulatori sau
inhibitori;
b. de către hipotalamus, numai prin acte reflexe;
c. cu ajutorul hormonilor tropi;
d. doar prin mecanisme nervoase;

15. Hormonii tropi sunt:

a. secretaţi şi excretaţi de adenohipofiză;
b. TSH, STH, ACTH, FSH;
c. FSH, LH, MSH, TSH;
d. TSH, ACTH, FSH, LH;

16. Acţiunile următoare sunt specifice hormonului STH:

a. stimulează pătrunderea aminoacizilor în celule;

81
b. mobilizarea grăsimilor în depozite;
c. activarea mecanismelor de sinteză proteică;
d. promovarea diviziunilor meiotice;

17. Stimularea secreţiei de hormon somatotrop se poate

realiza:
a. prin determinarea unui nivel scăzut de hormon în sânge;
b. prin intervenţia unei neuroscreţii stimulatoare produsă de
hipotalamus şi descărcată prin sistemul port;
c. prin acţiunea unm hormon trop, descărcat din
adenohipofiză;
d. prin mecanism nervos;

18. Despre hormonul de creştere este adevărat:

a. are o structură proteică cu 51 de aminoacizi;
b. produce acromegalia la adulţii cu hiposecreţie;
c. produce nanismul hipofizar numai în perioada de creştere a
individului;
d. declanşează gigantismul la copiii cu hipersecreţie
hormonală;

19. Ţinta specifică prolactinei este:

a. uterul gravid;
b. celulele musculare netede din canalele glandelor mamare;
c. celulele epiteliului glandular din glandele mamare;
d. adenohipofiza;

20. Despre TSH este adevărat:

a. are ca ţintă glanda tiroidă;
b. stimulează, în mod direct, creşterea organismului;
c. stimulează captarea iodului de către epiteliul secretor
tiroidian şi sinteza de tiroxină;
d. influenţează dezvoltarea glandei hipofize;

82
21. ACTH-ul adenohipofizar:
a. are ca ţesut ţintă, zona medulară a glandei suprarenale;
b. se descarcă în sânge din adenohipofiză, controlat fiind de
hipotalamus prin vasele din infundibul;
c. controlează secreţia de steroizi ai suprarenalei;
d. influenţează secreţia de amine din suprarenală;

22. Acţiunile FSH-ului sunt:

a. stimulează producerea de gameţi masculini şi feminini;
b. stimulează secreţia de hormoni estrogeni de către ovare;
c. stimulează secreţia de testosteron;
d. stimulează secreţia de progesteron;

23. Acţiunile hormonului luteinizant sunt:

a. stimulează funcţia exocrină a gonadelor;
b. declanşează secreţia de progesteron;
c. produce ovulaţia foliculului matur;
d. inhibă secreţia de testosteron din celulele interstiţiale
testiculare;

24. Hormonul melanocitostimulator:

a. are ca ţintă celulele din stratul superficial al epidermului;
b. controlează dispersia melaninei în piele;
c. influenţează pigmentarea cutanată;
d. aparţine neurohipofizei;

25. Localizarea glandei tiroide este următoarea:

a. în partea anterioară a laringelui;
b. baza glandei este laterală faţă de partea inferioară a traheei;
c. vârful glandei este lateral faţă de treimea inferioară a
cartilajului tiroidian al laringelui;
d. istmul tiroidian este posterior laringelui;

26. Secreţia tiroidiană:

a. cuprinde triiodotironina şi tiroxina;

83
b. se realizează sub controlul hipofizei prin STH;
c. cuprinde şi hormonul calcitonină;
d. cuprinde hormoni proteici;

27. Tiroxina ca şi somatotropul adenohipofizar:

a. influenţează maturarea sistemului nervos;
b. are drept ţintă toate ţesuturile organismului;
c. influenţează creşterea organismului;
d. creşte rata metabolismului bazal;

28. Formarea hormonilor tiroidieni:

a. se realizează numai în prezenţa calciului plasmatic liber;
b. are loc în foliculi;
c. se produce prin reacţii de iodare a unor aminoacizi;
d. se evidenţiază prin creşterea în dimensiuni a părţii
anterioare a gâtului;

29. Următoarele nu sunt funcţii ale hormonilor tiroidieni:

a. creşterea consumului de oxigen;
b. producerea de energie calorică;
c. accelerarea metabolismului celular, cu acumulare de
energie;
d. retenţia apei în organism;

30. Creşterea deficitară a copilului caracterizează:

a. hipersecreţia de triiodotironină;
b. hiposecreţia de STH;
c. hiposecreţia de T4;
d. boala Graves;

31. Mixedemul se caracterizează prin:

a. reducerea ratei metabolismului;
b. scăderea în greutate;
c. accelerarea pulsului;
d. slăbiciune generalizată;

84
32. Excesul de tiroxină sau triiodotironină produce;
a. pierderea în greutate;
b. exoftalmie;
c. senzaţie de frig;
d. reducerea pulsului;

33. Despre calcitonină este adevărat:

a. controlează nivelul calcemiei, determinând creşterea
acesteia;
b. stimulează depunerea calciului în oase;
c. este un hormon agonist parathormonului;
d. este produsă de tiroidă, în foliculii acesteia;

34. Organele ţintă ale PTH sunt:

a. oasele şi muşchii;
b. tubii renali proximali şi distali ca şi intestinul subţire;
c. oasele, intestinul subţire şi tubii renali distali şi colectori;
d. sângele şi oasele;

35. Creşterea calcemiei:

a. se realizează prin scăderea calciului osos, datorită resorbţiei
osoase produsă de osteoclaste;
b. se face şi prin activarea vitaminei D;
c. este consecinţa hiposecreţiei de calcitonină;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

36. Creşterea nivelului sanguin al calciului este consecinţa:

a. activării osteoclastelor în ţesutul osos;
b. creşterii permeabilităţii tubilor renali;
c. eliberării de calcitonină din tiroidă;
d. hiposecreţiei de parathormon;

85
37. Despre localizarea glandelor paratiroide nu este corectă
afirmaţia:
a. sunt patru perechi situate pe lobii tiroidieni;
b. sunt patru glande, câte o pereche pe fiecare lob tiroidian;
c. paratiroidele se observă pe faţa posterioară a tiroidei;
d. fiecare paratiroidă are dimensiunea unui bob de mazăre şi se
observă pe partea anterioară a laringelui, unde e localizată şi
tiroida;

38. Pancreasul endocrin:

a. cuprinde insulele Langerhans;
b. este zona majoritară din structura glandei;
c. produce doi hormoni ce intervin în reglarea glicemiei;
d. produce şi enzime digestive;

39. Insulina este un hormon care:

a. este produs de celulele alfa;
b. are o structură proteică cu 51 de aminoacizi;
c. are ca ţintă, toate ţesuturile organismului;
d. se secretă postprandial, în condiţii de inaniţie;

40. Efectul insulinei se exercită prin:

a. gluconeogeneză;
b. glicogenogeneză;
c. medierea pătrunderii moleculelor de glucoză în celule;
d. descompunerea glicogenului;

41. Secreţia de insulină se reglează astfel:

a. prin mecanism reflex;
b. prin intervenţia hipofizei şi a hipotalamusului;
c. prin nivelul glicemiei;
d. cu ajutorul adenohipofizei;

42. În condiţii de inaniţie, nivelul glicemiei:

a. scade, deoarece nu sunt consumate glucide;

86
b. nu poate fi modificat din cauza lipsei de alimente;
c. creşte, datorită stimulării secreţiei de glucagon;
d. scade, datorită insulinei;

43. În diabetul de tip I ca şi în diabetul de tip II:

a. celulele beta din insulele Langerhans nu produc insulină;
b. glicemia este ridicată;
c. celulele corpului nu pot utiliza glucoza disponibilă din
sânge;
d. celulele alfa nu produc glucagon;

44. Despre glucagon este adevărat:

a. este un hormon hiperglicemiant;
b. poate determina scăderea nivelului de aminoacizi plasmatici
prin stimularea gluconeogenezei;
c. inhibă glicogenoliza la nivelul ficatului;
d. este produs, ca şi insulina, de celulele beta ale pancreasului
endocrin;

45. Diabetul zaharat, spre deosebire de cel insipid:

a. provoacă urinare frecventă;
b. declanşează senzaţie de sete exagerată;
c. creşte volumul urinar şi prezenţa glucozei în urină;
d. creşte volumul urinar, fără prezenţa glucozei în urină;

46. Despre secreţia suprarenalelor este adevărat:

a. cuprinde amine în zona corticală;
b. cuprinde hormoni steroizi în zona medulară;
c. este un amestec de hormoni cu funcţie complementară SNV,
ce se produce din zona centrală;
d. cea din zona periferică reglează metabolismul mineral ş1
energetic;

87
47. Aldosteronul:
a. este un mineralocorticoid produs de zona corticală a
suprarenalelor;
b. reglează nivelul de Na şi K din sânge;
c. se reglează prin feed-back negativ de către adenohipofiză;
d. are şi rol antiinflamator;

48. Cortizolul:
a. este un glucocorticoid controlat de adenohipofiză prin
ACTH;
b. influenţează caracterele sexuale;
c. reglează toate metabolismele substanţelor organice;
d. este o catecolamină;

49. Despre medulosuprarenală este adevărat:

a. formează învelişul glandei suprarenale;
b. produce epinefrină şi norepinefrină;
c. se găseşte în centrul suprarenalei;
d. se reglează cu ajutorul adenohipofizei;

50. Despre boala Addison se poate afirma:

a. este o consecinţă a hipersecreţiei de cortizol;
b. provoacă dezechilibre minerale;
c. determină hipotensiune;
d. determină creşteri în greutate;

51. Obezitatea şi hipertensiunea apar:

a. în sindromul Cushing;
b. la hipersecreţia de glucocorticoizi;
c. la hiposecreţia de aldosteron;
d. în boala Addison;

52. Următoarele afirmaţii despre glanda epifiză sunt adevărate:

a. glanda produce timozine;

88
b. este localizată în diencefal, în peretele supenor al
ventriculului III;
c. produce un hormon numit melanocitostimulator care
reglează ritmul nictemeral;
d. secreţia de melatonină produsă este influenţată de cantitatea
de lumină;

53. Timusul este o glandă endocrină care:

a. se dezvoltă odată cu vârsta;
b. are rol imunitar, prin influenţa asupra limfocitelor T;
c. produce un amestec de hormoni - timozine;
d. este localizat în faţa sternului;

54. Hormonii care influenţează caracterele sexuale secundare

sunt:
a. steroizii suprarenalei;
b. estrogenii foliculari şi testosteronul;
c. hormonii gonadotropi adenohipofizari, prin acţiune directă;
d. hormonii medulosuprarenalei;

55. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. eritropoetina este produsă de ficat şi intervine în formarea
globulelor roşii;
b. prostaglandinele determină contracţia muşchilor netezi;
c. secretina este un hormon local ce intervine în reglarea
funcţiei digestive;
d. timusul este bine dezvoltat la făt şi nou-născut;

89
 Capitolul XI. Sângele

1. Afirmaţiile următoare despre sânge sunt false:

a. nu este un ţesut conjunctiv;
b. reprezintă circa 8% din masa corporală;
c. sângele integral conţine plasmă şi elemente figurate;
d. în mod normal pH-ul sanguin este între 6,35 şi 6,45;

2. Plasma sângelui:
a. reprezintă 45 % din volumul sanguin;
b. conţine circa 92 % apă;
c. are proteine de tipul albuminelor, globulinelor şi
fibrinogenului;
d. conţine mai mult potasiu decât sodiu;

3. Serul reprezintă:
a. sânge integral fără proteine;
b. plasmă fără proteine;
c. un fluid obţinut din sânge;
d. partea fluidă a sângelui;

4. Despre albuminele din sânge se poate afirma:

a. sunt proteine responsabile de presiunea osmotică a sângelui;
b. sunt substanţe care atrag apa din ţesuturile vecine, prin
osmoză;
c. contribuie la menţinerea unui pH plasmatic uşor bazic
(6,35);
d. leagă şi transportă antigene;

5. Globulele roşii sau hematiile:

a. supravieţuiesc circa 220 de zile;
b. sunt celule lipsite de nucleu şi hemoglobină;
c. sunt celule discoidale, de formă biconvexă;
d. au diametrul de aproximativ 7,8 microni;

90
6. Globulinele din sânge:
a. reprezintă aproximativ 40% din totalul proteinelor
plasmatice;
b. pot fi responsabile de imunitate, fiind anticorpi (gamma
globulinele);
c. sunt proteine cu rol în coagulare;
d. se găsesc şi în serul uman;

7. Hematiile sunt caracterizate astfel:

a. sunt celule lipsite de nucleu şi organite celulare;
b. au grosimea de circa 2,6 micrometri şi diametrul de circa
7 ,8 micrometri;
c. au forma unor discuri bombate la mijloc;
d. sunt celule biconcave ce conţin eritropoetină;

8. Eritrocitele din sângele unui adult:

a. sedimentează prin centrifugarea plasmei, formând
hematocritul de 47% la bărbaţi;
b. sunt în număr de 4,8 milioane pe milimetru cub, la femei;
c. sunt în număr de 5,4 milioane pe mililitru la bărbaţi;
d. se depun într-un tub de centrifugă datorită fierului din
hemoglobină;

9. Într-un mediu hipertonic, hematiile:

a. se umflă;
b. se zbârcesc;
c. se micşorează;
d. eliberează hemoglobina conţinută;

1O. Osmoza produce hemoliza globulelor roşii dacă:

a. concentraţia soluţiei în care sunt depuse globulele este mai
mică;
b. globulele sunt într-un mediu hipertonic;
c. mediul extracelular este mai bogat în solvit;

91
d. celulele se umflă şi se sparg, fiind plasate într-un mediu
bogat în solvent;

11. Formarea globulelor roşii:

a. se numeşte hemoliză;
b. se numeşte eritropoeză;
c. se produce sub acţiunea unui hormon renal, descărcat la
hipoxie;
d. are loc în splină;

12. Hemocitoblaştii reprezintă:

a. celule stern situate în măduva spinării din care se formează
globulele roşii;
b. celule precursoare, activate de eritropoetină;
c. celule care-şi pierd nucleul şi organitele, acumulând
hemoglobină;
d. celulele tinere aflate în rinichi;

13. Afirmaţiile corecte referitoare la hemoglobină sunt:

a. are patru lanţuri polipeptidice, două de tip alfa şi două beta;
b. o moleculă conţine câte un ion de fier la fiecare lanţ proteic;
c. o moleculă de hemoglobină conţine şi o grupare hem;
d. o grupare hem are patru ioni de fier ce fixează patru
molecule de oxigen;

14. Despre hemul din hemoglobină se poate afirma:

a. se leagă câte unul de câte un lanţ polipeptidic;
b. se degradează în biliverdină, bilirubină şi urobilinogen;
c. este o componentă proteică având un ion de fier central;
d. poate lega stabil molecule de oxigen sau de dioxidul de
carbon, formând oxihemoglobina, respectiv
carbaminohemoglobina;

92
15. Identificaţi afirmaţia adevărată:
a. după acţiunea macrofagelor, hemoglobina se desface în
componentele sale;
b. fierul din gruparea hem este stocat în măduva osoasă;
c. culoarea materiilor fecale şi a urinei este produsă de
urobilinogenul rezultat din degradarea hemului;
d. anemia feriprivă este cauzată de lipsa vitaminei B 12;

16. Următoarea afirmaţie este corectă:

a. talasemia este o anemie moştenită în care hematiile au
formă de seceră;
b. lipsa fierului din organism produce anemia feriprivă;
c. în cazul siclemiei, catenele beta ale hemoglobinei sunt
afectate;
d. factorul intrinsec este o glicoproteină necesară absorbţiei
fierului;

17. Identificaţi afirmaţia falsă:

a. în cazul anemiei pernicioase, globulele roşii sunt mari şi
palide, nefiind complet maturate;
b. lipsa vitaminei B12 sau a factorului intrinsec blochează
maturarea globulelor roşii;
c. capacitatea de fixare a oxigenului scade în cazul siclemiei;
d. talasemia este o formă de anemie ereditară, produsă de o
mutaţie a hemului;

18. În cazul unei transfuzii se ţine cont de:

a. antigenele din sângele primitorului;
b. anticorpii din sângele donatorului;
c. antigenele din sângele donatorului;
d. anticorpii din sângele primitorului;

19. Următoarea afirmaţie este corectă:

a. grupa de sânge AII are, în plasma sângelui, antigene de tip
A-
'

93
b. un individ cu grupa de sânge BIii are anticorpi anti-A;
c. cea mai răspândită grupă de sânge este Ol, cu 46%;
d. dacă hematiile conţin proteina anti-A dar şi anti-B, sângele
este de tip OI;

20. Un individ cu grupa de sânge AU poate fi donator:

a. unui individ cu grupa A;
b. unui individ cu grupa B;
c. unui individ cu grupa O;
d. unui individ cu grupa AB;

21. Un individ cu grupa de sânge BIII poate fi primitor:

a. de la un individ cu grupa O;
b. de la un individ cu grupa A;
c. de la un individ cu grupa B;
d. de la un individ cu grupa AB;

22. Grupa de sânge ABIV poate fi considerată primitor

universal deoarece:
a. are antigene de tip A şi B;
b. nu are anticorpi;
c. poate fi donator numai grupei OI;
d. hematiile au pe suprafaţa lor proteine A şi B;

23. Un individ cu grupa de sânge ABIV Rh+:

a. are în plasmă anticorpi anti-Rh;
b. are pe hematii două tipuri de antigene;
c. are pe hematii trei tipuri de proteine diferite;
d. poate produce anticorpi anti-Rh numai dacă primeşte sânge
cuRh-;

24. Un individ cu grupa de sânge BIII Rh-:

a. poate primi sânge de tip OI, indiferent de Rh;
b. poate primi sânge de tip BIII Rh+;
c. poate dona sânge unei persoane cu grupa BIil Rh+;

94
d. poate primi şi sânge de tip OI, dar numai cu Rh-;

25. Teoretic, o singură transfuzie realizată de la un donator

Rh+ spre un primitor Rh-:
a. poate fi posibilă deoarece nu se produce aglutinare şi
hemoliză;
b. declanşează producerea de anticorpi anti-Rh în plasma
primitorului;
c. nu este posibilă, transfuzia fiind incompatibilă;
d. se poate realiza dar numai dacă donatorul este universal;

26. Boala hemolitică a nou-născutului apare:

a. dacă mama are Rh+ şi copilul Rh-;
b. dacă mama are Rh- şi copilul Rh+, la prima sarcină;
c. dacă mama şi copilul au Rh diferit, copilul fiind Rh+, iar
mama are anticorpi anti-Rh de la sarcina anterioară;
d. chiar de la prima sarcină, dacă copilul are Rh+, iar mama cu
Rh-, a primit o transfuzie anterioară sarcinii, cu sânge de tip
Rh+;

27. Identificaţi afirmaţia corectă:

a. sângele unui adult conţine circa 7000 de leucocite pe
micro litru;
b. formarea globulelor roşii are loc în măduva galbenă a
oaselor;
c. intrarea globulelor albe în circulaţie se face prin diapedeză;
d. supravieţuiesc circa 120 de zile;

28. Din categoria globulelor agranulocite fac parte:

a. eozinofilele;
b. acidofilele;
c. limfocitele;
d. neutrofilele;

95
29. Coloraţia Wright determină o pigmentaţie roşie la:
a. bazofile;
b. neutrofile;
c. limfocite;
d. eozinofile;

30. Identificaţi afirmaţia corectă:

a. limfocitele reprezintă circa 60% din totalul leucocitelor;
b. bazofilele şi eozinofilele reprezintă, fiecare, circa 1% din
totalul globulelor albe;
c. leucocitele polimorfonucleare au ca funcţie principală
fagocitoza;
d. neutrofilele au nucleul neregulat, de forma literei S;

31. Identificaţi afirmaţia corectă:

a. creşterea numărului de neutrofile se produce la locul
infecţiilor;
b. bazofilele şi acidofilele intervin în reacţii alergice şi
inflamatorii;
c. celulele cu nucleu mare şi sferic sunt limfocitele;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

32. Despre limfocite este adevărat:

a. sunt leucocite agranulare, cu nucleu mare şi sferic;
b. reprezintă circa 30% din totalul leucocitelor;
c. cele de tip T se găsesc în sânge şi ganglioni limfatici şi
intervin în distrugerea microorganismelor;
d. toate variantele sunt corecte;

33. Limfocitele de tip B se aseamănă cu cele de tip T:

a. sunt agranulocite;
b. aparţin sistemului imun al organismului;
c. se transformă în plasmocite şi produc anticorpi;
d. se maturează în timus sub acţiunea timozinelor;

96
34. Spre deosebire de limfocitele T, cele de tip B;
a. se găsesc în sânge şi ganglioni limfatici;
b. distrug microorganisme;
c. intervin în imunitate prin producere de anticorpi;
d. se specializează sub acţiunea timozinelor;

3 5. Identificaţi afirmaţia corectă:

a. monocitele au nucleul mare şi bilobat;
b. monocitele devin macrofage tisulare;
c. nucleul monocitelor este mare şi reniform;
d. creşterea numărului de leucocite se numeşte leucopenie şi
apare în leucemii;

36. Identificaţi afirmaţia corectă despre trombocite:

a. sunt fragmente celulare cu origine comună cu eritrocitele
(derivate din hemocitoblaşti);
b. numărul lor este de circa 300000 pe mililitru de sânge;
c. au nucleu mic;
d. au originea în megacariocitele formate din hemocitoblaşti;

37. Plachetele sanguine:

a. când sunt în număr mare produc hematoame şi tulburări de
coagulare;
b. formează agregate la locul leziunii, prin fixarea de fibrele de
colagen din peretele vascular;
c. sunt implicate în procesul de coagulare a sângelui;
d. intervin la suprafaţa externă a vasului lezat;

38. Formarea tromboplastinei în cursul coagulării:

a. urmează o cale intrinsecă în care sunt implicate proteine
tisulare şi factorul VII de coagulare;
b. se poate realiza şi prin fuzionarea unor proteine plachetare,
cu factori de coagulare din celulele endoteliale vasculare;

97
c. se realizează intrinsec cu ioni de Ca, factorii de coagulare
VIII, IX, X, XI şi XII şi factori de coagulare din plachetele
sangume;
d. foloseşte anioni de Ca, indiferent de calea urmată (intrinsecă
sau extrinsecă);

39. Obţinerea tromboplastinei este esenţială pentru:

a. activarea fibrinogenului;
b. formarea protrombinei;
c. obţinerea trombinei din protrombina;
d. formarea unei enzime numită trombină;

40. Identificaţi afirmaţia falsă:

a. factorul de coagulare VII este implicat în formarea
tromboplastinei plachetare;
b. protrombina este convertită la trombina activă în prezenţa
ionilor de Ca şi a tromboplastinei;
c. fibrinogenul este o proteină solubilă;
d. fibrina este o substanţă insolubilă, cu originea în ficat;

41. Cheagul de sânge conţine:

a. apă;
b. eritrocite, plachete sanguine şi fibrină;
c. plasmă;
d. numai filamente insolubile de fibrină;

42. Deplasarea globulelor albe prin pereţii vaselor de sânge:

a. este posibilă datorită pseudopodelor;
b. se numeşte hemoliză;
c. se numeşte diapedeză;
d. se numeşte tromboză;

43. Prezenţa de cheaguri de sânge în circulaţie:

a. se numeşte ateroscleroză;
b. se numeşte tromboză;

98
c. se numeşte embolie;
d. se numeşte hemostază;

44. Identificaţi afirmaţia falsă:

a. fibrinogenul este o proteină fibrilară plasmatică;
b. protrombina se obţine în ficat din vitamina K;
c. fibrinogenul se formează în ficat şi se activează în plasma
sângelui;
d. cheagul de sânge migrator se numeşte tromb;

45. Identificaţi afirmaţia corectă:

a. numărul plachetelor sanguine este de 3000000 pe microlitm
de sânge;
b. dintre leucocite, polimorfonuclearele sunt cele mai
numeroase (60%);
c. eozinofilele reprezintă 6 - 8% din totalul leucocitelor;
d. în bolile infecţioase se constată o scădere a numărului de
globule albe;

99
 Capitolul XII Sistemul cardiovascular

1. Printre funcţiile sistemului cardiovascular se enumeră:

a. sistemul cuprinde inima şi vasele de sânge;
b. transportă hormoni spre celulele ţintă;
c. fumizează oxigen şi nutrienţi ţesuturilor;
d. fumizează produşi de catabolism tuturor celulelor şi
ţesuturilor;

2. Următoarele afinnaţii sunt adevărate:

a. inima este situată în mediastin, între coastele 2 şi 5;
b. ventriculele sunt cavităţi cu rol de umplere;
c. inima se află anterior de coloana vertebrală şi posterior de
stern;
d. inima are mărimea unui pumn şi cântăreşte o jumătate de
kilogram;

3. Apexul cardiac:
a. este acoperit de plămânul stâng;
b. este superior şi spre stânga;
c. este inferior şi spre dreapta;
d. este situat spre stânga, în poziţie inferioară;

4. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. inima este acoperită de pericardul format din două
membrane: pericard parietal şi visceral;
b. pericardul parietal se mai numeşte epicard;
c. între epicard şi pericardul visceral se află cavitate
pericardică plină cu lichid;
d. membrana externă a pericardului este parietală;

5. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. ţesuturile inimii sunt: epicardul, miocardul şi endocardul;
b. pericardul intern se mai numeşte epicard;

100
c. miocardul este acoperit de epicard;
d. endocardul este un ţesut cortjunctiv care tapetează cavităţile
mrmn;

6. Miocardul reprezintă:
a. principalul ţesut al inimii, aflat între epicard şi endocard;
b. un ţesut muscular de tip special, format din celule dispuse în
fascicule;
c. muşchiul inimii format din celule netede, interconectate
între ele cu joncţiuni intercelulare;
d. un muşchi striat de tip cardiac, voluntar;

7. Referitor la cavităţile inimii este adevărat:

a. atriile sunt situate la baza inimii şi sunt cavităţi de umplere;
b. între ventricule se află un sept interventricular, mai gros
decât cel interatrial;
c. ventriculele sunt situate la vârful inimii, în partea de sus;
d. atriile sunt cavităţi de umplere, separate printr-un sept
interatrial la vârful inimii;

8. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. auriculele sunt prelungiri ale ventriculelor;
b. fiecare atriu se prelungeşte cu câte un auricul;
c. auriculele au rolul de a creşte capacitatea atrială;
d. sinusul coronarian se deschide în atriul stâng;

9. Despre circulaţia sistemică este adevărat:

a. porneşte din ventriculul stâng prin artera aortă şi se întoarce
în atriul stâng prin venele cave;
b. porneşte prin aorta din atriul stâng şi se termină în
ventriculul drept;
c. se încheie în atriul drept, acolo unde sosesc venele cave şi
începe din ventriculul stâng, de unde porneşte artera aortă;
d. transportă sânge cu oxigen şi nutrimente la organele
corpului, inclusiv la plămâni;

101
1O. Despre circulaţia pulmonară este adevărat:
a. porneşte din ventriculul drept şi se termină în atriul stâng;
b. conţine artere cu originea în atriu şi vene cu originea în
ventricul;
c. transportă dioxidul de carbon de la plămâni spre inimă;
d. artera pulmonară conţine sânge oxigenat;

11. Comparativ cu circulaţia pulmonară, cea sistemică:

a. porneşte dintr-un ventricul;
b. se termină într-un ventricul;
c. transportă oxigen prin arteră şi dioxid de carbon prin venă;
d. se realizează prin artere şi vene omonime;

12. Comparativ cu circulaţia sistemică, cea pulmonară:

a. are o arteră principală între inimă şi organul deservit de
aceasta;
b. are o venă principală cu acelaşi nume ca şi artera;
c. are o venă principală cu oxigen, iar artera are dioxid de
carbon;
d. are oxigen în artera ce porneşte din ventriculul drept;

13. Următoarele afirmaţii despre valvele cardiace sunt

adevărate:
a. valvele atrioventriculare împiedică întoarcerea sângelui în
ventricule;
b. valvele semilunare împiedică întoarcerea sângelui în
ventricule;
c. valvele semilunare se află la baza arterelor ce sosesc la
inimă;
d. valvele atrioventriculare sunt tricuspidă (stânga) şi mitrală
(dreapta);

102
14. Următoarele afirmaţii referitoare la valvele
atrioventriculare sunt adevărate:
a. cea stângă se numeşte mitrală şi are două cuspisuri;
b. cea dreaptă se numeşte tricuspidă şi blochează trecerea
sângelui din atriul drept spre ventriculul situat pe aceeaşi
parte;
c. sunt fixate prin cordaje tendinoase de pereţii ventriculelor;
d. au rolul de a dirija circulaţia sângelui prin inimă, de la
ventricule spre atrii;

15. Următoarele afirmaţii referitoare la valvele semilunare

sunt false:
a. se găsesc la locul de emergenţă al arterelor mari;
b. sunt situate în ventricule;
c. cea aortică împiedică întoarcerea sângelui în ventriculul
drept;
d. cea pulmonară se află la baza trunchiului ce emerge din
ventriculul drept;

16. Comparativ cu valvele semilunare, cele atrioventriculare:

a. dirijează circulaţia sângelui într-un singur sens;
b. se deosebesc între ele;
c. prin cea dreaptă circulă sânge neoxigenat, iar prin cea
stângă, oxigenat;
d. nu permit refluxul sanguin;

17. Între ventriculul drept şi artera pulmonară:

a. se află o valvă semilunară;
b. se află valva tricuspidă;
c. se află o valvă care previne refluxul sângelui din aortă în
ventricul;
d. se află o valvă care previne refluxul sanguin în ventriculul
drept;

103
18. Între atriul stâng şi ventriculul stâng:
a. se află o valvă semilunară;
b. se găseşte valva mitrală;
c. se află o valvă care previne refluxul sanguin din ventricul
spre atriu în timpul contracţiei ventriculare;
d. se află o valvă care previne refluxul sanguin spre atriu în
timpul relaxării ventriculare;

19. Despre vascularizaţia cardiacă este adevărat:

a. se realizează prin artere şi vene coronare;
b. sinusul coronarian se află lângă venele pulmonare;
c. arterele coronare transportă sânge oxigenat;
d. venele coronare transportă sânge neoxigenat spre sinusul
coronarian care se varsă în atriul stâng;

20. Producerea infarctului miocardic:

a. are drept cauză obstrucţia arterelor coronare;
b. este consecinţa morţii celulelor miocardice, din cauza lipsei
de oxigen şi nutrimente;
c. se mai numeşte atac de cord, prin moartea celulelor
musculare din pericard;
d. este o afecţiune cardiacă majoră, cauzată de tromboza
sinusului coronarian;

21. Comparativ cu muşchiul striat, miocardul:

a. are celule ramificate şi interconectate;
b. are celule cu mai multe nuclee;
c. nu are discuri intercalare;
d. are joncţiuni de tip gap şi desmozomi;

22. Miocardul, spre deosebire de un muşchi scheletic:

a. are nevoie de mai puţină energie;
b. se contractă prin impulsuri venite de la sistemul nervos;
c. se contractă involuntar, automat;
d. are fibre musculare striate;

104
23. Ţesutul excitoconductor conţine:
a. nodulul sinoatrial, situat în septul interatrial;
b. nodulul sinoatrial, cu rol de stimulator cardiac (pace-
maker);
c. fasciculul His, situat în septul interventricular;
d. nodulul atrioventricular, situat între atriu şi ventricul;

24. Frecvenţa de 70 - 80 de depolarizări de minut:

a. reprezintă ritmul sinusal al inimii;
b. este declanşată de nodulul atrioventricular;
c. este determinată de automatismul nodulului situat în atriul
stâng;
d. porneşte din miocardul atriului drept;

25. Fibrele musculare ale reţelei Purkinje:

a. transmit depolarizarea miocardului în interiorul celor două
atrii;
b. se desprind din cele două ramuri ale fasciculului His;
c. asigură contracţia sincronă a ventriculelor;
d. răspund la stimularea produsă de sistemul nervos asupra
inimii;

26. Pe o electrocardiogramă, unda P reprezintă:

a. acţiunea directă a nodulului sinoatrial;
b. depolarizarea miocardului ventricular;
c. depolarizarea atriilor;
d. potenţialul de acţiune produs de acţiunea sistemului nervos
asupra centrului cardiac (pace-maker);

27. Într-o electrocardiogramă, unda T reprezintă:

a. depolarizarea atriilor;
b. depolarizarea ventriculelor;
c. repolarizarea atriilor;
d. repolarizarea ventriculelor;

105
28.Complexul QRS înregistrat pe electrocardiogramă indică:
a. o undă Q ascendentă, unnată de o undă R asemănătoare;
b. depolarizarea ventriculelor;
c. repolarizarea mascată a atriilor;
d. activitatea de pompă a ventriculelor, printr-o undă R
descendentă;

29. Modificare unei ECG normale:

a. o poate realiza sistemul autonom simpatic, prin scăderea
frecvenţei cardiace;
b. se poate realiza prin influenţa sistemului parasimpatic care
micşorează activitatea cardiacă;
c. se produce într-o fibrilaţie cardiacă;
d. este rezultatul intervenţiei sistemului nervos somatic asupra
nodulului sinoatrial;

30. În timpul sistolei ventriculare:

a. presiunea din atrii este mai mare decât cea din ventricule;
b. atriile se umplu cu sânge;
c. presiunea din ventricule este mai mare decât în atrii;
d. valvele atrioventriculare se deschid datorită presiunii;

31. Valvele atrioventriculare se deschid:

a. atunci când se produce sistola atrială;
b. după deschiderea celor semilunare;
c. atunci când presiunea din ventricule este inferioară celei din
atrii;
d. atunci când se aude primul zgomot cardiac;

32. Valvele semilunare se deschid:

a. când presiunea din arterele mari este inferioară celei din
ventricule;
b. atunci când presiunea din atrii este mai mare ca cea din
ventricule;

106
c. în timpul sistolei atriale;
d. în timpul complexului QRS al ECG;

33. Într-un ciclu cardiac care începe cu sistola atrială:

a. valvele semilunare se închid înaintea celor atrioventriculare;
b. valva semilunară aortică se deschide, după închiderea valvei
mitrale;
c. valva tricuspidă se închide, atunci când presiunea din
ventriculul cu sânge oxigenat este mai mare decât presiunea
din atriul corespunzător;
d. valva semilunară pulmonară se închide, atunci când
presiunea din ventriculul drept devine inferioară celei din
trunchiul arterei pulmonare;

34. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. zgomotele cardiace pot fi recepţionate cu ajutorul
electrocardiogramei;
b. zgomotele cardiace sunt produse de deschiderea valvelor
cardiace;
c. primul zgomot cardiac se aude la începutul sistolei
ventriculare;
d. al doilea zgomot cardiac se aude la sfârşitul sistolei
ventriculare;

35. Între primul şi cel de-al doilea zgomot cardiac:

a. se produce sistola atrială;
b. are loc contracţia simultană a celor două ventricule;
c. se închid valvele atrioventriculare ş1 se închid valvele
semilunare;
d. atriile nu se umplu cu sânge;

36. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. arterele sunt vase care pleacă de la inimă şi conţin numai
sânge oxigenat;

107
b. sistemul vascular cuprinde, în ordine: artere - arteriole -
capilare - vene - venule;
c. o venă se formează prin confluenţa venulelor şi se întoarce
spre inimă;
d. arterele pleacă de la inimă numai din ventricule;

37. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. o arteră se ramifică;
b. o venă se formează prin confluenţă;
c. arterele pătrund în inimă, la nivelul ventriculelor;
d. capilarele sunt vase ce se interpun între artere şi vene;

38. Spre deosebire de artere, venele:

a. transportă sânge cu dioxid de carbon;
b. colectează sânge prin confluenţă;
c. se ramifică dând naştere la venule;
d. intră în inimă, în atrii;

39. O arteră se recunoaşte astfel:

a. are trei tunici concentrice;
b. stratul mijlociu are celule musculare striate şi ţesut elastic;
c. endoteliul este un epiteliu simplu pavimentos, pe o
membrană bazală;
d. tunica externă este un epiteliu;

40. Recunoaşteţi caracteristicile funcţionale ale venelor:

a. unele au valve în interior;
b. transportă sângele la presiune mică, de la venule spre inimă;
c. au trei tunici ca şi arterele, dar tunica mijlocie este mai slab
dezvoltată;
d. venele sunt considerate rezervoare de sânge;

41. Despre artere este adevărat:

a. tunica externă este alcătuită din ţesut conjunctiv, bogat în
fibre de elastină şi de colagen;

108
b. tunica mijlocie a arterelor conţine atât muşchi netezi cât şi
ţesut elastic cu implicaţii structurale majore asupra arterelor;
c. prezenţa ţesutului conjunctiv elastic asigură reglarea
fluxului sanguin prin vasoconstricţie şi vasodilataţie;
d. datorită muşchilor netezi, arterele se adaptează fluxului
sanguin şi asigură circulaţia sângelui în diastola cardiacă;

42. Arteriolele, comparativ cu arterele:

a. au trei tunici;
b. pot suferi fenomene ce reglează fluxul sanguin, prin
intervenţia sistemului autonom asupra muşchilor netezi din
tunica mijlocie;
c. au sfinctere precapilare ce reglează cantitatea de sânge
dintr-un teritoriu (pat capilar);
d. se formează prin unirea mai multor capilare;

43. Despre capilare este adevărat:

a. au doar tunica internă derivată din arteriolă;
b. au peretele subţire şi semipermeabil, format din celule
epiteliale pavimentoase aşezate pe mai multe straturi
suprapuse;
c. formează teritoriile funcţionale, ce realizează schimburile
gazoase şi de nutrienţi;
d. se desprind din venule şi se continuă cu arteriolele;

44. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. debitul sistolic este de circa 70 ml;
b. debitul cardiac reprezintă cantitatea de sânge expulzată de
un ventricul într-un minut şi are valoarea de 5,25 litri;
c. volum bătaia este produsul dintre debitul sistolic şi
frecvenţa cardiacă;
d. debitul sistolic este sinonim cu volum bătaia şi are valoarea
de 5250 ml de sânge;

109
45. Venele, comparativ cu arterele:
a. pot avea valve derivate din endoteliu, ce previn refluxul
sângelui;
b. sunt rezervoare de sânge;
c. au peretele format din trei tunici;
d. conţin sânge cu dioxid de carbon;

46. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. sfigmomanometrul măsoară presiunea sângelui prin artere;
b. presiunea sistolică se înregistrează atunci când dispar
zgomotele lui Korotkoff;
c. valoarea presiunii sistolice este de circa 120 mmHg;
d. presiunea arterială creşte în timpul hemoragiilor;

47. Creşterea tensiunii arteriale este proporţională cu:

a. creşterea lumenului vascular;
b. creşterea debitului cardiac;
c. vâscozitatea sângelui şi lungimea vaselor;
d. creşterea suprafeţei de secţiune a arteriolelor;

48. Despre puls este adevărat:

a. reprezintă o undă ce se propagă prin peretele venos, cauzată
de presiunea sângelui din sistolă;
b. valoarea pulsului oferă indicaţii asupra frecvenţei cardiace;
c. posibilitatea de a palpa pulsul are drept cauză anatomică,
prezenţa stratului muscular neted, în tunica mijlocie a
arterelor;
d. o valoare a pulsului de 120 bătăi pe minut semnifică o
tahicardie, şi poate fi consecinţa acţiunii sistemului nervos
autonom, simpatic;

49. Tahicardia poate avea drept cauză posibilă:

a. vasoconstricţia prin acţiunea epinefrinei asupra fibrelor
elastice din tunica mijlocie a arterelor;
b. creşterea volemiei sub acţiunea aldosteronului;

110
c. prezenţa în exces a hormonilor tiroidieni;
d. secreţia medulosuprarenalei sub acţiunea adenohipofizei;

50. Bradicardia reprezintă:

a. scăderea presiunii sângelui;
b. consecinţa modificării volumului sanguin peste 5 litri;
c. scăderea frecvenţei cardiace atunci când are loc o
hemoragie;
d. o modificare a pulsului, cauzată de acţiunea adrenalinei;

51. Centrul de reglare vasomotor:

a. este localizat în bulbul rahidian;
b. primeşte aferenţe de la baroreceptori sau chemoreceptori;
c. produce creşterea tensiunii arteriale prin vasodilataţie;
d. determină vasoconstricţia arterelor coronare prin
intermediul epinefrinei;

52. Despre chemoreceptori este adevărat:

a. sunt situaţi la bifurcaţia carotidei comune şi în apropierea
aortei;
b. sesizează modificările de presiune din vase;
c. sunt stimulaţi de concentraţia de oxigen, dioxid de carbon şi
ioni de hidrogen;
d. trimit impulsuri către baroreceptori;

53. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. deoarece şocul este o afecţiune care se manifestă atunci
când sistemul cardiovascular nu reuşeşte să fumizeze oxigen şi
nutrienţi, el se asociază cu hipertensiunea arterială şi
bradicardia;
b. şocul poate fi obstructiv, septic sau hipovolemic;
c. tegumentul umed, rece şi palid identifică starea de şoc;
d. deshidratarea şi vărsăturile prelungite nu pot produce starea
de şoc;

111
54. Circulaţia sistemică:
a. porneşte din ventriculul stâng prin artera aortă;
b. conţine şi vena hepatică ce colectează sângele din vena
portă;
c. se întoarce la inimă în atriul stâng;
d. cuprinde arterele coronare care confluează în aorta
ascendentă;

55. Sinusul coronarian:

a. se goleşte în atriul drept;
b. este situat în vecinătatea venelor pulmonare;
c. conţine sânge oxigenat;
d. este plasat lângă venele cave;

56. Despre circulaţia pulmonară este adevărat:

a. porneşte din ventriculul drept prin trunchiul pulmonar, care
se ramifică spre dreapta pe deasupra arterei aorte;
b. conţine sânge venos prin artere şi arterial prin vene;
c. se încheie în atriul stâng unde sosesc 4 vene pulmonare;
d. are două artere pulmonare cu originea într-un trunchi ce
porneşte din atriul drept;

57. Sângele care trece prin valva tricuspidă:

a. conţine sânge oxigenat;
b. va intra în circulaţia sistemică;
c. se îndreaptă spre atriul drept;
d. va pleca prin valva semilunară pulmonară;

58. Ramurile arteriale ale arcului aortic:

a. vascularizează capul, gâtul şi membrele superioare;
b. se îndreaptă spre cap şi torace;
c. se desprind direct din aortă dacă pornesc spre dreapta;
d. sunt în număr de trei;

112
59. Artera subclaviculară stângă:
a. se ramifică din artera aortă;
b. se ramifică în artera axilară;
c. are originea în trunchiul brahiocefalic;
d. vascularizează jumătatea stângă a capului;

60. Membrul superior este vascularizat, în ordine, astfel:

a. artera subclaviculară - vena axilară - artera brahială - artera
radială şi ulnară - arcadele palmare - arterele digitale;
b. artera subclaviculară - artera axilară - artera brahială -
artera radială şi ulnară - arcadele palmare - arterele digitale;
c. artera subclaviculară - artera axilară - artera brahială -
artera tibială şi peroneală - arcadele palmare - arterele
digitale;
d. artera subclaviculară - artera axilară - artera radială şi
ulnară - artera brahială - arcadele palmare - arterele digitale;

61. Din artera aortă descendentă toracică se desprind:

a. arterele frenice;
b. trunchiul celiac şi arterele intercostale;
c. arterele bronşice şi intercostale;
d. arterele mezenterice;

62. Vascularizaţia arterială abdominală cuprinde:

a. artera mezenterică inferioară ce irigă intestinul subţire;
b. artera renală;
c. artera mezenterică superioară ce irigă partea dreaptă a
stomacului;
d. trunchiul celiac ce se ramifică în trei artere: splenică,
mezenterică superioară şi mezenterică inferioară;

63. Ultimele ramuri ale arterei aorte sunt:

a. arterele iliace externe;

113
b. artera hepatică, splenică şi gastrică stângă ce se desprind din
trunchiul celiac;
c. arterele iliace comune;
d. arterele digitale;

64. Membrul inferior este vascularizat, în ordine, astfel:

a. artera femurală - artera poplitee - arterele tibiale - arcadele
plantare - arterele digitale;
b. artera femurală - artera poplitee - arterele tibiale - arcadele
palmare - arterele digitale;
c. artera femurală - artera tibială - artera poplitee - arcadele
plantare - arterele digitale;
d. artera femurală - artera poplitee - arterele tibiale anterioară
şi posterioară - arcadele plantare - arterele digitale;

65. Despre vena cavă superioară este adevărat:

a. transportă sânge cu dioxid de carbon spre atriul drept;
b. colectează sângele de la torace prin venele azygos şi
semiazygos;
c. se formează din două trunchiuri brahiocefalice, drept ş1
stâng;
d. are lumenul mai mic decât vena jugulară;

66. Nu face parte din vascularizaţia venoasă a membrului

superior:
a. vena cefalică;
b. vena safenă;
c. vena bazilică;
d. vena cubitală;

67. Vena cavă inferioară:

a. se varsă în atriul stâng;
b. se formează prin confluenţa venelor iliace comune;
c. colectează direct sângele din vena portă;
d. colectează direct din vena hepatică;

114
68. În vena cavă inferioară se varsă direct:
a. venele mezenterice;
b. venele gonadale;
c. venele renale;
d. venele splenice;

69. Despre venele pulmonare este adevărat:

a. se varsă în vena cavă superioară;
b. se varsă în atriul stâng;
c. conţin sânge oxigenat;
d. se varsă în vena cavă inferioară;

70. Un globul roşu din circulaţia sistemică parcurge următorul

traseu:
a. ventricul stâng, aorta ascendentă, cârja aortei, aorta
descendentă toracică, artera mezenterică superioară, intestinul
subţire;
b. aorta abdominală, artera mezenterică superioară, dreapta
stomacului;
c. artera mezenterică superioară, intestinul subţire, vena
mezenterică superioară, vena portă, vena hepatică, vena cavă
inferioară, atriul drept;
d. vena cavă superioară, atriul drept, valva tricuspidă,
ventriculul drept, trunchiul pulmonar;

71. O venă iliacă externă colectează sângele în ordine:

a. vene digitale, arcade plantare, vene tibiale şi peroniere, vena
femurală;
b. vena femurală şi safenă, venele poplitee, venele tibiale şi
peroniere, arcadele venoase, venele digitale;
c. vena femurală şi safenă, venele tibiale şi peroniere, venele
poplitee, arcadele venoase, venele digitale;
d. vena femurală, venele tibiale şi ulnare, vene digitale;

115
72. Vascularizaţia cerebrală:
a. porneşte din arterele aflate în poligonul lui Willis;
b. îşi are originea în arterele carotide externe;
c. aparţine circulaţiei sistemice;
d. conţine arterele coronare interne;

73. Ficatul primeşte sânge din marea circulaţie:

a. atât prin arteră cât şi prin venă;
b. oxigenat, prin artera hepatică ce se ramifică din aorta
descendentă abdominală;
c. încărcat cu nutrimente, din tractul gastrointestinal;
d. prin artera mezenterică superioară;

74. Sistemul vascular port-hepatic:

a. conţine sânge bogat în nutrimente şi oxigen;
b. colectează sângele din capilarele intestinale şi-l varsă în
capilarele sinusoide hepatice;
c. are o venă ce se fonnează prin confluenţa a trei vene
(splenică, mezenterică superioară şi mezenterică inferioară);
d. nu aparţine circulaţiei sistemice;

75. În circulaţia pulmonară:

a. arterele pulmonare au originea în atriul drept;
b. venele pulmonare sunt în număr de patru şi se varsă în atriul
stâng;
c. patul capilar este situat în jurul alveolelor pulmonare;
d. sunt patru artere pulmonare şi două vase ce transportă
dioxid de carbon;

116
 Capitolul XIII. Sistemul limfatic şi imun

1. Comparativ cu sistemul cardiovascular, cel limfatic:

a. transportă nutrienţi şi reziduuri metabolice;
b. are vase de transport;
c. se desfăşoară într-o singură direcţie, spre inimă;
d. conţine şi celule care sunt transportate;

2. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. capilarele limfatice formează reţele la nivelul ţesuturilor;
b. anatomic, capilarele limfatice sunt asemănătore capilarelor
sanguine;
c. limfa se formează prin drenarea lichidului interstiţial în
vene;
d. capilarele sanguine sunt mai permeabile decât cele
limfatice;

3. Despre circulaţia limfatică este adevărat:

a. este ajutată de contracţiile muşchilor striaţi;
b. se desfăşoară lent, fiind ajutată de valvele din endoteliul
vaselor limfatice;
c. reintroduce în sânge o mare cantitate de proteine;
d. se realizează bidirecţional, într-un circuit închis;

4. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. în organism sunt două duete limfatice;
b. ductul toracic drenează limfa din regiunea
supradiafragmatică dreaptă;
c. ductul toracic se formează în regiunea abdominală;
d. canalul limfatic drept se ramifică din vena subclaviculară
dreaptă;

5. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. canalul toracic are traseu ascendent, posterior faţă de esofag;

117
b. canalul limfatic drept înapoiază sângelui fluidele colectate
din spaţiile interstiţiale;
c. în vena subclaviculară dreaptă se varsă limfa colectată din
regiunea subdiafragmatică;
d. vasele limfatice au numeroase valve;

6. Din sistemul limfatic fac parte:

a. nodulii limfatici;
b. splina şi timusul;
c. inima şi vasele limfatice;
d. splina, nodulii limfatici şi inima;

7. Din punct de vedere structural, un nodul limfatic:

a. este un ţesut înconjurat de o capsulă;
b. are o capsulă, din care se desprind septuri ce împart nodulul
în lobuli;
c. filtrează limfa ce pătrunde prin vasele aferente;
d. are vase eferente ce pătrund în ţesutul limfoid;

8. Un nodul limfatic conţine:

a. limfocite B şi T, dominante fiind cele de tip T;
b. mai multe limfocite în zona corticală, comparativ cu cea
medulară;
c. fibre de reticulină dispuse în lobuli, ce susţin limfocitele;
d. foliculi, situaţi în zona medulară;

9. Despre cortexul nodulilor limfatici este adevărat:

a. reprezintă regiunea internă a nodulilor;
b. este organizat în foliculi, ce au central centri germinali;
c. în foliculi predomină limfocitele de tip B;
d. conţine fibre de reticulină;

118
10. Circulaţia limfei ce trece printr-un nodul limfatic se
realizează astfel:
a. vase limfatice aferente - sinusuri limfatice din lobuli - vase
limfatice eferente;
b. vase limfatice eferente - sinusuri limfatice - vase aferente;
c. sinusuri limfatice - vase limfatice aferente - vase limfatice
eferente;
d. vase limfatice aferente - sinusuri limfatice - foliculi
limfatici;

11. Nodulii limfatici sunt astfel localizaţi:

a. cervicali (în zona gâtului), în fosa poplitee (plica cotului) în
mediastin (între plămâni);
b. în axilă (noduli axilari), în spatele genunchiului (în fosa
poplitee);
c. în mediastin (regiunea toracică), în zona gâtului (cervicali),
în axilă (noduli axilari);
d. la nivel inghinal (în fosa cubitală) şi de-a lungul marilor
vase de sânge;

12. Despre amigdale este adevărat:

a. sunt organe limfoide situate sub mucoasa bucală şi
faringiană;
b. sunt localizate în mediastin;
c. pot fi palatine şi linguale;
d. plăcile lui Peyer sunt organe limfoide situate în regiunea
superioară a faringelui;

13. Asemănător amigdalelor, timusul:

a. se atrofiază până la pubertate;
b. este un organ limfoid;
c. conţine limfocite de tip T;
d. este un organ mare, bilobat;

119
14. Asemănător nodulilor limfatici, timusul:
a. este împărţit în lobuli;
b. secretă şi hormoni;
c. conţine limfocite de tip T;
d. este considerat şi glandă;

15. Timusul este localizat:

a. în mediastin, între plămâni;
b. posterior faţă de stern;
c. în spatele inimii;
d. în cutia toracică, în faţa sternului;

16. La nivelul hilului splenic se află:

a. artera splenică ce aduce splinei sânge oxigenat;
b. artera splenică ce sete o ramificare a aortei abdominale;
c. vena splenică care confluează în vena cavă inferioară;
d. vena splenică ce transportă sânge neoxigenat spre vena
portă;

17. Despre splină este adevărat:

a. este localizată subdiafragmatic;
b. este un organ limfoid situat în partea dreaptă;
c. are o structură asemănătoare nodulilor limfatici;
d. se învecinează cu intestinul subţire;

18. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. splina vine în contact cu pancreasul, stomacul, rinichiul
stâng şi intestinul subţire;
b. faţa convexă a splinei vine în contact cu diafragmul;
c. zonele concave ale splinei sunt contacte cu rinichiul drept şi
stomacul;
d. limfocitele sunt mai dense în zona corticală a splinei,
comparativ cu zona medulară;

120
19. Printre funcţiile splinei nu se enumeră:
a. depozit de sânge;
b. metabolismul globulelor roşii şi a fierului din hemoglobină;
c. depozit de limfocite B şi T pentru generarea răspunsului
imun;
d. toate variantele de mai sus;

20. Următoarele afirmaţii despre limfă sunt corecte:

a. se formează din lichidul extracelular care părăseşte capilarul
sanguin datorită presiunii generate de sistola ventriculară;
b. limfa conţine şi substanţe eliminate de celule în spaţiile
extracelulare;
c. limfa conţine o mare cantitate de globule roşii;
d. în limfă nu se regăsesc globule albe;

21. Consistenţa lăptoasă a limfei:

a. caracterizează lichidul drenat din tractul gastrointestinal;
b. are drept cauză prezenţa proteinelor;
c. indică o compoziţie bogată în lipide digerate;
d. se realizează după mese bogate în glucide;

22. Un edem se poate produce:

a. prin acumularea de proteine intracelular;
b. prin acumularea de proteine în spaţiile extracelulare;
c. prin blocarea vaselor limfatice;
d. prin circulaţia rapidă a sângelui prin vene;

23. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. sistemul imun se dezvoltă începând cu luna a treia de
sarcină;
b. imunitatea este o reacţie de tip antigen - anticorp;
c. sistemul imun se dezvoltă pornind de la celule stern
hematopoetice;
d. limfocitele au pe suprafaţa lor proteine numite pseudopode;

121
24. Sistemul imun cuprinde:
a. limfocite de tip T, originare din celulele limfopoetice, ca şi
limfocitele de tip B;
b. limfocite care se produc din celulele limfopoetice, cu
originea în celulele stern (hemocitoblaşti);
c. celule specializate care iau naştere în măduva osoasă;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

25. Despre limfocitele de tip Teste adevărat:

a. se maturează în nodulii limfatici ai tractului gastrointestinal;
b. iau naştere prin limfopoeza din măduva osoasă şi se
maturează în timus;
c. se acumulează în splină, amigdale şi noduli limfatici;
d. în timpul formării lor, sintetizează anticorpi ş1-1
poziţionează pe membranele lor celulare;

26. Despre limfocitele de tip B este adevărat:

a. iau naştere prin limfopoeză din măduva osoasă;
b. sunt celule care se maturează în nodulii limfatici ai tractului
gastrointestinal şi în ficat;
c. se maturează sub acţiunea timozinelor;
d. se depozitează în rinichi;

27. Comparativ cu limfocitele T, cele de tip B:

a. sintetizează antigene;
b. se formează în măduva roşie a oaselor;
c. populează organe limfoide periferice cum ar fi splina,
nodulii limfatici şi amigdalele;
d. produc anticorpi;

28. Funcţionarea sistemului imun:

a. presupune formarea limfocitelor din hemocitoblaşti;
b. se produce începând cu luna a şasea, după naştere;
c. înseamnă intervenţia limfocitelor T şi B asupra celulelor
străine organismului;

122
d. se declanşează din luna a treia de viaţă intrauterină;

29. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. antigenele sunt proteine sau polizaharide care declanşează
sistemul imun;
b. antigenele pot fi considerate şi „self' dacă nu declanşează
un răspuns imun;
c. un antigen poate pătrunde în mediul intern prin diferite căi
(tract respirator, piele, tract digestiv);
d. toate variantele sunt corecte;

30. Complexul major de histocompatibilitate (CMH)

reprezintă:
a. totalitatea antigenelor „self' ce pot fi prezente pe suprafaţa
unui spor de mucegai;
b. antigenele proprii organismului, diferenţiate pe două clase;
c. antigenele „self' din clasa I, prezente pe membranele
celulelor sistemului imun (limfocitelor);
d. proteinele „self' din clasa II, prezente pe membranele
tuturor celulelor organismului, faţă de care nu se declanşează
răspunsul imunitar;

31. Pe suprafaţa membranei unei celule epiteliale se află:

a. anticorpi;
b. antigene din CMH din clasa I;
c. antigene din CMH din clasa a II-a;
d. antigene, atât din clasa I cât şi din clasa a II -a a CMH;

32. Comparativ cu membrana unei celule endoteliale, cea a

unui leucocit are pe suprafaţa sa:
a. numai antigene din complexul de histocompatibilitate din
clasa a II -a;
b. antigene, atât din clasa I cât şi din clasa a II-a a CMH;
c. antigene „non-self' care declanşează răspunsul imunitar;
d. numai antigene ce sunt tolerate de sistemul imun;

123
33. În declanşarea unui răspuns imun:
a. în prima etapă, molecula străină ( antigenul „non-self') este
atacată de un leucocit cu rol fagocitar;
b. cele mai importante leucocite fagocitare sunt macrofagele;
c. leucocitul care atacă antigenul are doar molecule ale CMH
clasa I;
d. antigenele microorganismelor fagocitate se vor lega de
moleculele CMH clasa I;
34. Leucocitele macrofage pot fi:
a. microglii în epitelii şi osteoclaste în ţesutul osos;
b. celule Kupffer din ficat şi histocite în ţesutul conjunctiv;
c. macrofage alveolare în ţesutul pulmonar şi microglii în
ţesutul nervos;
d. celule din peretele sinusoidelor în ficat;

35. După distrugerea antigenului „non-self' de către

macrofag:
a. antigenul este legat de moleculele CMH clasa a II-a ce
aparţin macrofagului;
b. macrofagul astfel activat intră prin vasele limfatice şi ajunge
în nodulii limfatici;
c. antigenele străine şi cele „self' din clasa a II-a,
interacţionează cu receptorii limfocitelor T-helper;
d. toate răspunsurile de mai sus sunt corecte;

36. Interacţiunea macrofagelor cu limfocitele T-helper (celule

T4):
a. are loc în vasele limfatice;
b. activează limfocitele T care vor elibera nişte proteine înalt
reactive, numite limfokine;
c. are loc în organele limfoide;
d. se produce la locul producerii atacului de către
microorganism;

124
37. Despre rolul limfokinelor este adevărat:
a. dirijează modul de intervenţie al sistemului imunitar, în
funcţie de locul unde intervin;
b. declanşează un răspuns imunitar mediat celular dacă
activează limfocitele de tip B;
c. stimulează limfocitele T sau B, în funcţie de natura
antigenului care a declanşat procesul;
d. determină calea de atac asupra antigenelor „non-self';

38. În cadrul imunităţii mediate celular:

a. intervin limfocitele de tip B;
b. are loc o interacţiune directă între limfocite şi
microorganisme;
c. intervin limfocitele T - citotoxice, T - killer şi T
supresoare;
d. se realizează un atac imunitar prin intermediul anticorpilor;

39. Limfocitele T - citotoxice:

a. sunt activate de limfocitele T-helper prm intermediul
limfokinelor secretate;
b. pot distruge şi celule tumorale;
c. odată activate, pătrund în sistemul circulator şi caută drept
ţinte de atac alte limfocite, pentru a produce clone celulare;
d. sunt activate de limfocitele T - supresoare;

40. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. la locul atacului produs de limfocitele T - citotoxice, se
secretă limfokine, care atrag noi limfocite T care produc clone
de limfocite citotoxice;
b. limfocitele citotoxice clonate, populează organele limfoide;
c. rolul copiilor de limfocite citotoxice este de a uşura atacul
asupra antigenelor următoare;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

125
41. Comparativ cu limfocitele T - citotoxice, cele T-killer:
a. atacă microorganisme sau celule infectate;
b. atacă, în special, celule proprii, devenite tumorale;
c. au o mai mare specializare;
d. produc clone sub acţiunea unor limfokine locale;

42. Limfocitele T - supresoare (T8) sunt caracterizate prin:

a. activarea limfocitelor T - citotoxice şi killer;
b. acţiune asupra microorganismelor sau a celulelor străine;
c. inhibarea acţiunii limfocitelor citotoxice şi killer;
d. acţiune directă asupra antigenelor „non-seif';

43. În cazul imunităţii mediate prin anticorpi:

a. limfokinele produse de limfocitele T - helper activează
limfocitele de tip B;
b. macrofagele interacţionează cu limfocitele T - helper şi se
transformă în plasmocite producătoare de anticorpi;
c. limfocitele de tip B produc clone de microglii;
d. plasmocitele produc anticorpi specifici unui anumit antigen
cu o viteză de 200 pe secundă;

44. Afirmaţiile false referitore la anticorpi sunt:

a. anticorpii sunt proteine produse de limfocitele de tip B;
b. sunt cinci tipuri de anticorpi;
c. un anticorp este alcătuit din două lanţuri scurte ş1 două
lanţuri lungi de glucide;
d. cel mai rar anticorp este cel de tip lgG;

45. Din punct de vedere structural, molecula unui anticorp

cuprinde:
a. două lanţuri grele şi două uşoare, legate prin punţi
disulfurice;
b. o porţiune constantă, ce fixează antigenul;
c. un capăt variabil, cu mare specificitate faţă de antigenul care
l-a produs;

126
d. o zonă de legătură, numită şi zona m balama, de unde
molecula de anticorp devine convergentă;

46. Interacţiune dintre un anticorp şi antigenul său specific se

realizează:
a. în scopul reţinerii bacteriilor, împiedicând astfel propagarea
lor;
b. prin blocarea antigenelor de ataşare a virusului de o
membrană gazdă;
c. prin formarea unor legături între microorganisme şi
macrofage;
d. toate interacţiunile sunt corecte;

47. Imunoglobulinele de tip IgG:

a. sunt cele mai numeroase, reprezentând 80% din totalul
anticorpilor din sânge;
b. sunt alcătuite din două unităţi, având 8 lanţuri polipeptidice;
c. sunt singurele care traversează placenta;
d. sunt primele care sosesc la locul unei infecţii, dând un
răspuns primar;

48. Imunoglobulinele de tip IgM:

a. asigură protecţia cavităţilor;
b. sunt alcătuite din 5 unităţi, având astfel 20 de lanţuri
polipeptidice;
c. sosesc primele la locul unei infecţii;
d. sunt mai puţin de 1% din totalul anticorpilor;

49. Imunoglobulinele de tip IgA:

a. sunt alcătuite din 2 unităţi, având 8 lanţuri polipeptidice (4
grele şi 4 uşoare);
b. pot traversa placenta;
c. intervin în reacţiile alergice;
d. au rol în protecţia tracturilor aflate în legătură cu mediul
extern;

127
50. Imunoglobulinele de tip IgD şi IgE:
a. sunt asemănătoare structural cu IgG, având o singură
unitate, cu patru lanţuri polipeptidice;
b. sunt cele mai puţine (sub 1%);
c. cele de tip D intervin în activarea limfocitelor B, iar cele de
tip E în reacţiile alergice;
d. toate afinnaţiile sunt corecte;

128
 Capitolul XIV. Sistemul respirator

1. Căile aeriene, în ordine descendentă, includ:

a. cavităţile nazale, laringele, faringele, traheea şi bronhiile;
b. cavităţile nazale,faringele, laringele, bronhiile, traheea şi
bronhiolele;
c. cavităţile nazale, faringele, laringele, traheea, bronhiile şi
bronhiolele;
d. cavităţile nazale, faringele, traheea, laringele, bronhiolele şi
bronhiile;

2. Intrarea aerului în sistemul respirator se poate realiza:

a. prin cavităţile nazale şi, imediat, prin nazofaringe;
b. prin gură şi, imediat, prin nazofaringe;
c. atât prin gură cât şi prin cavităţile nazale deoarece faringele
este comun;
d. în ordine, prin cavităţile nazale, laringofaringe, orofaringe
şi nazofaringe;

3. Informaţiile referitoare la cavităţile nazale sunt corecte:

a. sunt separate lateral de septul nazal;
b. ambele sunt căptuşite cu o membrană seroasă;
c. comunică la exterior prin nări;
d. sunt camere care se deschid în spaţii osoase, numite
sinusuri;

4. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. sunt patru sinusuri, situate în oasele craniului: frontal,
maxilar, etmoid şi sfenoid;
b. sinusurile sunt căptuşite cu o mucoasă, continuarea celei din
cavităţile nazale;
c. inflamarea mucoasei nazale se numeşte rinită şi poate fi şi
de natură alergică;

129
d. cavităţile nazale comunică cu 4 oase ale craniului prin 8
sinusuri;

5. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. cavităţile nazale sunt împărţite de extensii osoase în cornete
nazale;
b. sunt 3 perechi de comete nazale ce se deschid spre exterior
prin meaturi;
c. meaturile sunt orificiile de comunicare ale cometelor nazale
cu orofaringele;
d. intrarea aerului în cometele nazale se face printr-un singur
orificiu numit vestibul, iar ieşirea aerului spre nazofaringe se
face prin trei orificii, numite meaturi;

6. Detectarea mirosului din aerul pătruns în sistemul

respirator, indică:
a. trecerea aerului încărcat cu substanţe odorante prin cornetele
nazale mijlocii;
b. trecerea aerului în ordinea: vestibul, comet nazal superior,
meat inferior, nazofaringe;
c. trecerea aerului în ordinea: vestibul nazal, comet nazal
superior, meat superior, nazofaringe;
d. stimularea perechii I de nervi cranieni;

7. Din punct de vedere fiziologic, cavităţile nazale:

a. contribuie la încălzirea aerului datorită vaselor de sânge;
b. umezesc şi curăţă aerul prin mucusul secretat de celule ale
mucoasei;
c. sunt divizate în comete nazale;
d. cresc viteza aerului şi ajută la perceperea mirosului;

8. Despre faringe este adevărat:

a. se împarte în trei regiuni, în ordine fiind nazofaringele,
laringofaringele şi orofaringele;

130
b. reprezintă locul de încrucişare a căii digestive cu cea
respiratorie, în orofaringe;
c. conţine şi orificiul trompei lui Eustache, în nazofaringe;
d. prima regiune se numeşte nazofaringe şi este situată
posterior de cavităţile nazale, dedesubtul bolţii palatine;

9. Recunoaşteţi afirmaţia falsă referitoare la faringe:

a. posterior faţă de cavitatea nazală se află nazofaringele;
b. posterior de cavitatea bucală este situat orofaringele;
c. inferior orofaringelui şi superior laringelui este
laringofaringele;
d. la capătul său proxima!, laringofaringele se separă spre
esofag şi spre laringe;

1O. În mucoasa faringiană se găsesc:

a. amigdala faringiană, situată în nazofaringe, producătoare de
limfocite B cu imunoglobuline IgA;
b. amigdalitele, situate lateral;
c. amigdalele palatine, plasate în orofaringe,cu rol asemănător
amigdalei faringiene;
d. mase de ţesut limfoid, numite noduli limfatici;

11. Într-o secţiune sagitală la nivelul capului şi gâtului:

a. palatul dur este plasat posterior faţă de palatul moale;
b. esofagul este situat posterior faţă de trahee;
c. se observă ambele amigdale palatine;
d. se observă şi amigdala care poate bloca aerul din
nazofaringe, prin tumefiere (transformarea ei în vegetaţie
adenoidă);

12. Despre laringe este adevărat:

a. laringele este o structură care leagă faringele de trahee la
nivelul primelor vertebre toracale;
b. este alcătuit din 9 structuri cartilaginoase;

131
c. cartilajele mari, neperechi, sunt epiglota, cartilajul tiroid şi
cartilajul cricoid;
d. cartilajul epiglotic are formă de inel cu pecete, între laringe
şi trahee;

13. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. deschiderea laringelui spre faringe se numeşte glotă;
b. cel mai mare cartilaj laringian este cel tiroid;
c. corzile vocale produc sunete atunci când aerul este inspirat;
d. tonalitatea ridicată a sunetelor este explicată de lungimea
mare a corzilor vocale;

14. La producerea cuvintelor participă:

a. corzile vocale ale laringelui;
b. sinusurile, care servesc drept camere de rezonanţă;
c. muşchii gâtului, buzele, limba şi obrajii ce intervin în
articularea sunetelor;
d. toate de mai sus;

15. Următoarele afirmaţii referitoare la trahee sunt corecte:

a. are o lungime de circa 1O- 12 cm;
b. este alcătuită din inele cartilaginoase incomplete, aşezate
suprapus;
c. inelele sunt completate anterior de ţesut conjunctiv şi
muşchi netezi;
d. toate variantele sunt corecte;

16. Mucoasa traheii:

a. este un epiteliu pavimentos, ciliat;
b. este un ţesut epitelial pseudostratificat, cilindric, ciliat;
c. are rolul de a filtra aerul şi de a împinge particulele captate
în mucus înapoi spre faringe, pentru a fi înghiţite;
d. este un ţesut conjunctiv ce produce mucus;

132
17. Următoarele afirmaţii sunt corecte:
a. traheea se ramifică în două bronhii primare care pătrund în
plămâni;
b. spre deosebire de bronhii, bronhiolele au cartilaje legate cu
muşchi netezi;
c. arborele bronşic reprezintă ramificarea traheii, bronhiilor şi
a bronhiolelor în interiorul plămânilor;
d. bronhia principală stângă este situată mai vertical decât cea
dreaptă;

18. Bronhiolele:
a. se desprind din trahee şi se ramifică în plămâni;
b. cele terminale se extind în alveolele pulmonare;
c. au peretele format numai din muşchi netezi ş1 ţesut
conjunctiv;
d. se pot inflama în cazul astmului;

19. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. esofagul este situat în mediastin, anterior faţă de trahee;
b. mediastinul include inima şi timusul;
c. cei doi plămâni au 6 lobi pulmonari;
d. fiecare lob pulmonar este alcătuit din lobuli, în care
pătrunde câte o bronhiolă;

20. Despre plămâni este adevărat:

a. cel din stânga are un singur şanţ;
b. lobul median se află numai în dreapta;
c. datorită alveolelor, consistenţa lor este spongioasă;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

21. Alveolele pulmonare:

a. sunt săculeţi formaţi din epiteliu pavimentos stratificat;
b. sunt grupate în unităţi funcţionale, în care pătrunde câte o
bronhiolă respiratorie;

133
c. sunt săculeţi cu aer ce se formează la capătul bronhiolelor
terminale;
d. sunt membrane epiteliale cubice;

22. În ceea ce priveşte pleura, se poate afirma:

a. este o membrană dublă, formată dintr-un epiteliu simplu,
cilindric;
b. cea lipită de suprafaţa plămânilor se numeşte viscerală;
c. pleura viscerală delimitează şi mediastinul;
d. pleura parietală pătrunde şi în şanţurile pulmonare;

23. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. cavitatea pleurală conţine lichid pleural ce produce aderenţa
foiţelor pleurale;
b. cele două foiţe pleurale se continuă una cu cealaltă la
nivelul hilului pulmonar;
c. stratul extern al pleurei acoperă suprafaţa externă a cutiei
toracice;
d. foiţa internă a pleurei acoperă faţa internă a plămânilor;

24. Respiraţia reprezintă:

a. procesul prin care aerul intră şi iese din alveole;
b. pătrunderea aerului în alveole atunci când presiunea este
mai mare decât în exterior;
c. ieşirea aerului din alveole dacă densitatea aerului este mai
mare în interiorul acestora;
d. schimbul de gaze între aerul alveolar şi cel atmosferic, bazat
pe fenomenul de osmoză;

25. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. atunci când volumul creşte, se produce o creştere
consecutivă a presiunii;
b. aerul are o densitate mare dacă se micşorează spaţiul în care
este închis;

134
c. consecutiv creşterii volumului alveolar se produce o mărire
a spaţiului de stocare a aerului, ceea ce determină o scădere a
densităţii;
d. între volum şi presiune este o relaţie direct proporţională;

26. Inspiraţia este procesul respirator prin care:

a. se produce o scădere a presiunii aerului în alveole, urmată
de creşterea volumului pulmonar;
b. datorită presiunii scăzute din alveole, aerul atmosferic
pătrunde prin arborele bronşic;
c. se realizează contracţia unor grupe musculare în scopul
scăderii volumului pulmonar;
d. aerul părăseşte plămânii dacă aerul din alveole are o
presiune mai mare decât cea atmosferică;

27. Inspiraţia este procesul activ al respiraţiei, cu următoarele

evenimente în succesiune cauzală:
a. contracţie musculară - creşterea volumului alveolar -
creşterea volumului toracic - scăderea presiunii alveolare;
b. contracţia muşchilor respiratori - creşterea volumului
toracic - scăderea densităţii aerului alveolar;
c. creşterea volumului toracic - creşterea volumului alveolar -
scăderea presiunii din alveole - ieşirea aerului prin arborele
bronşic;
d. contracţia muşchilor respiratori - creşterea volumului cutiei
toracice - creşterea volumului pulmonar - scăderea presiunii
intraalveolare - pătrunderea aerului prin arborele bronşic spre
alveole;

28. Modificările de presiune din alveole sunt cauzate de:

a. modificările de volum ale acestora, consecinţe ale variaţiilor
de volum toracic;
b. expansiunea toracică ce urmează expansiunii pulmonare;

135
c. expansiunea pulmonară ce urmează creşterea volumului
toracic, datorită lichidului pleural aflat între cele două
membrane pleurale;
d. scăderea volumului cutiei toracice, datorită micşorării
volumului pulmonar;

29. Din categoria muşchilor respiratori fac parte:

a. diafragmul, care prin contracţie coboară spre abdomen;
b. muşchii intercostali externi, ce intervin numai în inspiraţia
normală;
c. diafragmul ce produce inspiraţia normală şi muşchii
intercostali externi, ce intervin cu precădere în inspiraţia
forţată;
d. muşchii intercostali externi, care prin contracţie, coboară
coastele;

30. Expiraţia este declanşată de:

a. scăderea volumului alveolar;
b. creşterea presiunii alveolare;
c. relaxarea musculaturii respiratorii;
d. ieşirea aerului din alveole, datorită densităţii mai mari a
aerului alveolar comparativ cu cel atmosferic;

31. În timpul expiraţiei:

a. alveolele pulmonare se golesc complet de aer;
b. cutia toracică apasă asupra plămânilor prin intermediul
pleurei;
c. se produce trecerea oxigenului din aer în sânge;
d. se elimină volumul rezidual;

32. Despre expiraţie se poate afirma:

a. este un proces activ;
b. este un proces pasiv;
c. goleşte complet plămânii;
d. elimină parţial aerul din plămâni;

136
33. Volumul curent respirator reprezintă:
a. aproximativ 500 mililitri de aer;
b. cantitatea de 0,5 litri de aer ce se vehiculează prin arborele
bronşic, în repaus;
c. volumul de aer ce poate fi respirat în timpul efortului;
d. cantitatea de aer introdusă în plămâni după inspiraţia
normală;

34. După eliminarea volumului curent, în alveole mai rămân:

a. volumul expirator forţat de circa 2500 mililitri de aer şi
volumul rezidual de circa 2500 mililitri;
b. volumul rezidual, dar şi volumul de aer ce poate fi expirat
forţat (expirator de rezervă);
c. numai volumul rezidual, de circa 1OOO mililitri de aer;
d. capacitatea vitală pulmonară;

35. După introducerea în plămâni a aerului prin inspir forţat,

aceştia:
a. conţin volumul rezidual şi volumul curent;
b. conţin volumul curent şi volumul inspirator forţat;
c. conţin volumul rezidual, volumul curent şi volumul
inspirator forţat;
d. conţin capacitatea vitală pulmonară;

36. Capacitatea vitală pulmonară reprezintă:

a. cantitatea totală de aer ce poate fi folosită pentru schimburi
gazoase;
b. suma dintre volumul curent şi cel din inspir forţat;
c. suma dintre volumul rezidual, volumul din inspir forţat şi
cel din expir forţat;
d. volumul de aer ce poate fi eliminat forţat după o inspiraţie
forţată;

137
37. Respiraţia este controlată nervos prin intermediul:
a. centrului pneumotaxic care reglează amplitudinea şi
frecvenţa;
b. centrului respirator situat în măduva spinării;
c. neuronilor situaţi în bulb şi punte;
d. gazelor dizolvate în sânge;

38. Centrul respirator primeşte influenţe:

a. de la senzorii de dioxid de carbon situaţi în ventriculii
cerebrali;
b. de la senzorii de oxigen situaţi în bulb şi punte;
c. de la chemoreceptorii situaţi în corpusculul carotidian ş1
aortic;
d. de la cortexul cerebral, în mod involuntar;

39. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. acumularea de dioxid de carbon în sânge scade frecvenţa
respiraţiei prin creşterea acidităţii lichidului cefalorahidian din
ventriculi;
b. scăderea conţinutului de oxigen dizolvat în sânge este
sesizată de chemoreceptorii din arcul aortei, determinând
hiperventilaţie;
c. controlul voluntar al respiraţiei se realizează prin
intermediul cortexului;
d. chiar dacă respiraţia se opreşte voluntar, acumularea de
oxigen în sânge deblochează centrul de control respirator;

40. Formarea oxihemoglobinei are loc:

a. în plasma sângelui;
b. în citoplasma hematiilor;
c. pentru aproximativ 98% din totalul oxigenului transportat;
d. în capilarele ce se desprind din arteriolele arterelor bronşice;

41. Despre transportul oxigenului este adevărat:

a. forma dizolvată reprezintă 7%;

138
b. o moleculă de hemoglobină poate transporta o moleculă de
oxigen;
c. se poate dizolva atât în plasmă cât şi în citoplasma celulelor
roşu;

d. cea mai mare parte a oxigenului se leagă de componenta

proteică a hemoglobinei;

42. Comparativ cu transportul oxigenului, dioxidul de carbon:

a. se poate dizolva în plasma sanguină;
b. formează bicarbonat;
c. se poate lega de hemoglobină;
d. se poate dizolva în citoplasma hematiilor;

43. Următoarele afirmaţii cu privire la transportul dioxidului

de carbon sunt corecte:
a. carbaminohemoglobina se formează prin legarea dioxidului
de carbon, în proporţie de 25 - 30%, de grupările hem ale
hemoglobinei;
b. cea mai mare parte a dioxidului de carbon se transportă sub
formă de bicarbonat (70 - 75%);
c. dizolvarea dioxidului de carbon asigură deplasarea a circa
2% din totalul gazului;
d. pentru formarea carbaminohemoglobinei, dioxidul de
carbon se leagă de grupările amino terminale ale globinelor
din structura hemoglobinei;

44. Formarea bicarbonatului:

a. foloseşte enzima numită anhidrază carbonică, prezentă în
globulele roşii;
b. presupune formarea acidului carbonic, prin reacţia
dioxidului de carbon cu apa din plasmă;
c. are loc în globulele roşii, unde se produce bicarbonatul de
sodiu;
d. asigură transportul a circa 25 - 30% din totalul dioxidului
de carbon;

139
45. Următoarele afirmaţii sunt false:
a. ionii de bicarbonat rezultaţi din acidul carbonic difuzează
din hematii în plasmă, la schimb cu ionii de clor;
b. atunci când se acumulează cantităţi mari de dioxid de
carbon în sânge se constată un influx masiv de clor în hematii;
c. bicarbonatul de sodiu este o formă de transpmi al dioxidului
de carbon în hematii;
d. schimburile gazoase la nivel alveolar se bazează pe
fenomenul de difuziune;

46. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. în alveole, dioxidul de carbon din aer este schimbat cu
oxigenul din sânge;
b. difuziunea gazelor prin membranele alveolelor este un
proces activ;
c. oxigenul din sacul alveolar difuzează prin membrana
respiratorie în plasmă şi apoi pătrunde în interiorul
eritrocitului;
d. odată pătruns în hematii, oxigenul se transportă spre celulele
corpului sub formă de oxihemoglobină, circa 98%;

47. Despre schimburile gazoase este adevărat:

a. în plămâni, oxigenul trece din sânge în alveole, iar dioxidul
de carbon, invers;
b. în ţesuturi, oxigenul trece din sânge în ţesuturi, iar dioxidul
de carbon, în sens invers;
c. în plămâni, dioxidul de carbon trece din sânge în alveole, iar
oxigenul, în sens invers;
d. în ţesuturi, dioxidul de carbon se deplasează din sânge în
ţesuturi, iar oxigenul, în sens invers;

48. Următoarele afinnaţii sunt adevărate:

a. moleculele de dioxid de carbon trec prin difuziune din
alveole în globulele roşii;

140
b. dioxidul de carbon se deplasează din globulele roşii în sacii
alveolari;
c. pe suprafaţa alveolelor pulmonare sunt capilare ce aparţin
circulaţiei sistemice;
d. hematiile care ajung în capilarele de pe suprafaţa alveolelor
pulmonare sunt bogate în oxigen;

49. La nivel tisular:

a. oxigenul este eliberat din hematii deoarece la acest nivel
domină dioxidul de carbon;
b. dioxidul de carbon difuzează în sânge;
c. oxigenul se acumulează în sânge;
d. transferul gazos se realizează printr-un fenomen numit
transfer de clor;

50. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. la nivel tisular, oxigenul este eliberat din globulele roşii prin
mecanisme opuse celor din alveole;
b. oxigenul este utilizat în metabolismul celular, în timpul
formării de energie şi a moleculelor de ATP;
c. sângele oxigenat se găseşte în venele pulmonare;
d. arteriolele pulmonare se formează de la capilarele ce
înconjoară sacii alveolari;

141
 Capitolul XV. Sistemul digestiv

1. Despre rolul sistemului digestiv este adevărat:

a. cuprinde tractul gastrointestinal şi o serie de organe anexe;
b. tractul gastrointestinal are aproximativ 9 m lungime;
c. în sistemul digestiv are loc transformarea moleculelor mari
în molecule mici;
d. în tractul gastrointestinal se realizează absorbţia
mineralelor, a apei şi a substanţelor organice mici;

2. Organele tractului gastrointestinal sunt, în ordine:

a. cavitatea bucală, esofagul, stomacul, ficatul şi pancreasul;
b. cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul şi intestinele;
c. cavitatea bucală, faringele, esofagul, intestinul subţire şi
intestinul gros;
d. cavitatea bucală, esofagul, faringele, stomacul, intestinul
subţire;

3. Tunicile tubului digestiv sunt, în ordine:

a. mucoasă, submucoasă, musculară şi seroasă;
b. mucoasă, musculară, submucoasă şi seroasă;
c. seroasă, musculară, submucoasă şi mucoasă;
d. seroasă, submucoasă, musculară şi mucoasă;

4. Tunica mucoasă:
a. este un ţesut epitelial cu vase de sânge;
b. conţine glande ce produc mucus şi enzime;
c. este însoţită de un ţesut conjunctiv fibros;
d. este situată spre lumenul tractului gastrointestinal;

5. Tunica formată din ţesut conjunctiv cu vase de sânge,

limfatice şi nervi, este:
a. localizată în jurul tunicii mucoase;
b. situată la periferia tractului gastrointestinal;
c. tunica seroasă;

142
d. tunica submucoasă;

6. Despre tunica musculară este adevărat:

a. este formată din muşchi striaţi, aşezaţi în două straturi;
b. stratul extern este format din muşchi circulari;
c. prin contracţia muşchilor din stratul intern se micşorează
lumenul tubului digestiv;
d. este situată înjurul tunicii seroase;

7. Tunica externă a tractului gastrointestinal:

a. se numeşte mucoasă;
b. este peritoneul visceral;
c. se numeşte seroasă sau peritoneu parietal;
d. secretă lichidul peritoneal ce se găseşte în cavitatea
peritoneală;

8. Din punct de vedere anatomic, cavitatea bucală:

a. reduce masa alimentelor cu ajutorul dinţilor;
b. asigură ingestia şi digestia alimentelor;
c. transformă alimentele în boluri alimentare;
d. este înconjurată de buze, obraji, limbă, palatul dur şi palatul
moale;

9. Despre limbă este adevărat:

a. este un muşchi striat, inervat senzitiv de nervul XII;
b. se conectează de planşeul bucal prin frâul lingual;
c. este un muşchi voluntar, acoperit cu o mucoasă ce produce
saliva;
d. intervine în formarea bolurilor alimentare;

10. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. incisivii sunt dinţi tăietori;
b. dentiţia temporară cuprinde 32 de dinţi;
c. sfâşierea alimentelor este realizată de premolari;
d. dentiţia temporară se pierde după vârsta de 6 ani;

143
11. Următoarele afirmaţii sunt corecte:
a. smalţul este cea mai dură substanţă din organism şi acoperă
numai coroana dintelui;
b. cementul acoperă dentina radiculară;
c. dentina este substanţa osoasă a dintelui ce înconjoară numai
pulpa dintelui;
d. membrana paradontală acoperă rădăcina dintelui;

12. Erupţia dinţilor permanenţi:

a. este mai rapidă pentru cei inferiori;
b. este mai rapidă pentru cei superiori;
c. se realizează concomitent pentru incisivul central de jos şi
molarul primar de jos;
d. se desfăşoară mai întâi pentru premolari şi apoi pentru toţi
molarii;

13. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. molarii primari erup după apariţia ultimului premolar;
b. molarii terţiari erup la 17 - 21 ani;
c. molarii secundari erup după premolarii secundari;
d. caninii erup înaintea molarului primar;

14. Despre glandele salivare este adevărat:

a. sunt şase glande mari, anexe ale aparatului digestiv;
b. parotida este o glandă mare, situată deasupra urechii;
c. ductul parotidian se deschide în cavitatea bucală, opus
molarului secundar superior;
d. glanda submandibulară (submaxilară) este situată în
planşeul bucal, sub limbă;

15. Spre deosebire de glandele submandibulare, cele

sublinguale:
a. se localizează în planşeul bucal;
b. au un singur duct ce se deschide în cavitatea bucală;
c. au mai multe duete ce se deschid în cavitatea bucală;

144
d. sunt localizate posterior;

16. Despre rolul glandelor salivare se poate afirma:

a. digeră glucidele în maltoză, sub acţiunea amilazei produsă
de celulele mucoase;
b. transformă amidonul şi glicogenul în dizaharide;
c. participă la formarea bolului alimentar cu ajutorul
mucusului produs de celulele seroase;
d. lubrifiază tractul gastrointestinal;

17. Digestia în cavitatea bucală:

a. este mecanică, cu ajutorul salivei produsă de cele trei
perechi de glande mari;
b. este fizică, cu ajutorul salivei ce lubrifiază şi leagă
alimentele mărunţite;
c. este chimică, cu ajutorul maltozei;
d. este mecanică şi fizică, cu ajutorul limbii şi a dinţilor;

18. Despre bolta cavităţii bucale este adevărat:

a. cuprinde palatul dur (posterior) şi palatul moale (anterior);
b. formează palatul bucal;
c. conţine şi uvula ce se extinde din palatul dur;
d. conţine şi amigdalele faringiene ce aparţin sistemului
limfatic;

19. Esofagul poate fi caracterizat astfel:

a. are o lungime de 35 de centimetri;
b. străbate diafragmul;
c. are în structura sa numai trei tunici;
d. treimea superioară are musculatură netedă;

20. Despre deglutiţie este adevărat:

a. în prima fază se realizează cu ajutorul limbii, palatului
moale, faringelui şi esofagului şi este o etapă involuntară;

145
b. trecerea bolului alimentar din faringe în esofag presupune şi
intervenţia epiglotei;
c. iniţial este un reflex coordonat voluntar şi ulterior,
involuntar;
d. datorită musculaturii din treimea superioară a esofagului,
actul deglutiţiei debutează involuntar;

21. Trecerea bolului alimentar prin esofag:

a. constă în formarea unei unde de contracţie, prin tunica
musculară striată, numită peristaltism;
b. se numeşte peristaltism şi este coordonat de sistemul nervos
autonom;
c. se face prin contracţia musculaturii longitudinale şi apoi
circulare;
d. se produce după deschiderea sfincterului cardial;

22. Din punct de vedere anatomic, stomacul:

a. cuprinde cardia, fornixul, corpul stomacului şi antrul piloric
cu sfincterul piloric;
b. are o curbură mare, laterală sau convexă, situată în dreapta;
c. are o curbură mică, concavă sa medială;
d. stochează alimentele şi le descompune chimic;

23. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. micul epiplon este o componentă a peritoneului ce se întinde
de la ficat la mica curbură;
b. marele epiplon se extinde sub stomac, deasupra organelor
abdominale;
c. suprafaţa internă a stomacului are pliuri numite rugae,
evidente atunci când stomacul se umple;
d. musculatura stomacului este aşezată pe trei straturi şi
realizează digestia chimică a chimului;

24. Secreţiile gastrice sunt realizate de:

a. celulele parietale ce produc HCl şi mucus;

146
b. celulele mucoase ce produc mucus;
c. celulele principale ce produc factorul intrinsec şi enzimele
proteolitice;
d. celulele parietale ce produc HCl şi factorul intrinsec necesar
absorbţiei vitaminei B 12 la nivelul intestinului subţire;
25. Despre sucul gastric este adevărat:
a. se produce la nivelul glandelor din mucoasa gastrică şi se
varsă în criptele profunde ale mucoasei;
b. conţine enzime proteolitice, lipolitice şi amilolitice;
c. realizează digestia fizică şi chimică;
d. secreţia sa este controlată de sistemul nervos simpatic, cu
efect stimulator;

26. Selectaţi asocierile corecte:

a. mucus - celule caliciforme şi glande mucoase - protecţie
autodigestivă;
b. celule parietale - factor intrinsec absorbţia gastrică a
vitaminei Bl2;
c. acid clorhidric - celule parietale activarea enzimelor
proteolitice;
d. pepsină activă - celule principale - digestie chimică;

27. Următoarele acţiuni enzimatice ale sucului gastric sunt

corecte:
a. pepsinogenul transformă proteinele în peptide;
b. labfermentul digeră laptele în stomacul sugarilor;
c. mucusul formează un strat alcalin ce protejează mucoasa
stomacului;
d. pepsina digeră proteinele;

28. Controlul digestiei gastrice se realizează:

a. sub acţiunea gastrinei produsă de celulele enteroendocrine
ale mucoasei gastrice cu efect inhibitor asupra secreţiei de
pepsinogen, HCI şi mucus;
b. sub acţiunea sistemului nervos autonom;

147
c. sub acţiunea nervului X, stimulator;
d. de către măduva spinării sacrată, pnn reflexe vegetative
parasimpatice;

29. Din chimul gastric se pot absorbi la nivelul mucoasei

stomacale:
a. apa şi ionii;
b. alcoolul şi glucoza;
c. peptidele digerate de enzimele proteolitice;
d. apa şi HCl;

30. Următoarele caracteristici aparţin intestinului subţire:

a. se împarte în două regiuni;
b. se întinde între sfincterul pilor şi sfincterul ileocecal;
c. cuprinde duodenul de circa 25 cm, jejunul de aproximativ
2,5 m şi ileonul de circa 3,5 - 4 cm;
d. mucoasa intestinală conţine criptele Lieberkiihn ce produc
sucul intestinal şi glandele lui Brunner ce produc mucus;

31. Digestia intestinală iniţiată în duoden este rezultatul

acţiunii:
a. sucului pancreatic şi gastric;
b. bilei, sucului pancreatic şi sucului intestinal;
c. enzimelor pancreatice şi biliare;
d. enzimelor, ce pătrund în lumenul intestinal, prin duetele
glandelor din submucoasă;

32. Mucusul duodenal, faţă de cel gastric:

a. are rol de protecţie;
b. creşte pH-ul, fiind o secreţie alcalină;
c. se produce de către glande mucoase;
d. este rezultatul secreţiei glandelor din criptele mucoasei;

148
33. Reacţiade neutralizare a acidităţii chimului gastric este
realizatăde:
a. enzimele din sucul pancreatic;
b. bicarbonatul din bilă;
c. mucusul din bilă;
d. ionii de bicarbonat prezenţi în secreţia pancreatică şi
intestinală;

34. Eliberarea sucului pancreatic este controlată:

a. de nervul cranian X;
b. de măduva sacrată;
c. de hormonul colecistochinină;
d. de secretina produsă de mucoasa duodenală;

35. Sediul principal al procesului de absorbţie:

a. este reprezentat de duoden;
b. este la nivelul jejunului şi a ileonului;
c. are loc la nivelul vilozităţilor intestinale;
d. se găseşte la nivelul tunicii mijlocii a tractului
gastrointestinal;

36. O vilozitate intestinală conţine:

a. capilare sanguine în care difuzează acizii graşi cu lanţ lung
de atomi de carbon;
b. un chilifer central, în care ajung trigliceridele din
chilomicroni;
c. proteinele absorbite la nivelul intestinului subţire;
d. lichid interstiţial prin care trec substanţele în drumul lor de
la membrană spre vasele de sânge;

3 7. Absorbţia intestinală se poate realiza astfel:

a. prin difuziune, pinocitoză, transport activ şi difuziune
facilitată;
b. în vasele de sânge ale vilozităţilor, pentru apă, electroliţi,
aminoacizi şi acizi graşi cu lanţ scurt;

149
c. în chiliferul central situat în vilozităţile intestinale, pentru
vitamine şi monozaharide;
d. cu ajutorul moleculelor de ATP în cazul acizilor graşi;

38. Enzimele sucului pancreatic:

a. digeră chimic proteinele, glucidele şi lipidele;
b. sunt proteolitice (proteaze) ce atacă proteinele,
transformându-le în peptide;
c. transformă glucidele în glicerol;
d. atacă lipidele, transformându-le în maltoză;

39. Proteazele sucului pancreatic sunt:

a. amilaza şi lipaza;
b. tripsina şi pepsina;
c. carboxipeptidaza, tripsina şi chimotripsina;
d. dizaharidaza şi aminopeptidaza;

40. Aminoacizii se obţin:

a. sub acţiunea proteazelor pancreatice;
b. sub acţiunea proteazelor din sucul intestinal;
c. din digestia chimică a proteinelor la nivelul stomacului;
d. din peptide, sub acţiunea dipeptidazei sau aminopeptidazei;

41. Despre rolul bilei în digestia intestinală se poate spune:

a. intervine în emulsionarea lipidelor, prin intermediul unor
enzime;
b. transformă lipidele în micelii uşor de atacat de către lipazele
pancreatice;
c. acţionează şi în faza de absorbţie a lipidelor şi a vitaminelor
liposolubile (A, D, K);
d. ajută la digestia gastrică a lipidelor;

42. Enzimele amil o litice (glicolitice) ale sucului intestinal:

a. sunt dizaharidaze;
b. se împart în maltază, lactază şi zaharază;

150
c. transformă maltoza în glucoză şi fructoză;
d. transformă lactoza în două molecule de glucoză;

43. Acizii nucleici din alimente se digeră:

a. sub acţiunea proteazelor pancreatice;
b. prin atacul chimic al nucleazelor intestinale;
c. prin descompunerea lor în nucleotide;
d. numai în prezenţa bilei produsă de ficat;

44. Despre intestinul gros este adevărat:

a. măsoară circa 1,5 metri lungime;
b. are un diametru mediu de circa 3 centimetri;
c. prezintă numeroase dilataţii numite haustraţii;
d. apendicele vermiform este ataşat de colon;

45. Următoarele afirmaţii cu referire la colon sunt adevărate:

a. comunică cu ileonul prin sfincterul ileocecal;
b. colonul ascendent se află în partea dreaptă a abdomenului şi
ajunge la marginea inferioară a stomacului;
c. colonul transvers se află în vecinătatea stomacului şi a
splinei;
d. colonul descendent se continuă cu cel sigmoid care coboară
spre rect;

46. Flexura hepatică a colonului se află:

a. între colonul transvers şi cel descendent;
b. în partea dreaptă;
c. între colonul ascendent şi cel transvers;
d. în vecinătatea splinei;

47. Intestinul gros, comparativ cu intestinul subţire:

a. nu intervine în digestia chimică a alimentelor;
b. este o componentă a tractului gastrointestinal;
c. este mai scurt;
d. nu are rol în absorbţie;

151
48. În continuarea colonului se află:
a. un segment de circa 18 - 20 de centimetri, numit rect;
b. cecumul cu apendicele vermiform;
c. rectul şi canalul anal;
d. anusul;

49. Printre funcţiile intestinului gros se enumeră:

a. absorbţia aminoacizilor;
b. producerea unor vitamine;
c. absorbţia apei (300 - 400 ml zilnic), a ionilor de Na şi a
unor vitamine;
d. formarea materiilor fecale din substanţele organice digerate;

50. Următoarele afirmaţii referitoare la ficat sunt adevărate:

a. este o glandă situată în hipocondrul drept, sub diafragmă;
b. faţa sa superioară vine în contact cu diafragmul şi are doi
lobi, separaţi de ligamentul falciform;
c. lobii ficatului, în număr de patru, se observă pe faţa
superioară;
d. secreţia hepatică ajunge în duoden prin două duete biliare;

51. Din punct de vedere anatomic, ficatul:

a. participă la metabolismul glucidelor, proteinelor şi lipidelor;
b. produce bila, esenţială în digestia lipidelor;
c. conţine lobii drept, stâng, pătrat şi caudat, fiecare având
lobuli;
d. are hepatocite şi celule Kupffer;

52. Vascularizaţia hepatică este realizată de:

a. artera hepatică ce conţine sânge oxigenat şi provine direct
din aorta abdominală;
b. vena portă ce transportă nutrimente din tractul
gastrointestinal;
c. sângele oxigenat din trunchiul celiac;
d. artera mezenterică superioară;

152
53. Despre vena portă este adevărat:
a. conţine sânge oxigenat;
b. iese din ficat, pe faţa inferioară a acestuia;
c. conţine şi sângele din vena mezenterică superioară care se
capilarizează în vilozităţile intestinale;
d. se capilarizează la nivelul lobulilor hepatici;

54. Vascularizaţia nutritivă a ficatului cuprinde:

a. artera şi vena hepatică;
b. numai vena portă;
c. artera hepatică ce aduce oxigen şi vena portă ce aduce
nutrimente;
d. vena hepatică ce se varsă în vena cavă inferioară;

55. Sistemul de duete ale ficatului este format din:

a. ductul hepatic drept şi stâng ce formează ductul biliar
comun;
b. ductul cistic ce se uneşte cu ductul hepatic comun, formând
ductul biliar comun;
c. ductul biliar ce colectează bila din cei doi lobi hepatici;
d. ductul cistic, prin care bila provenită din ductul biliar
comun se deplasează spre locul de depozitare;

56. Caracteristicile bilei sunt următoarele:

a. are pH-ul cuprins între 7,6 şi 8,6;
b. conţine apă, săruri biliare, lecitină, colesterol, ioni şi
bilirubină;
c. culoarea este dată de substanţa provenită din distrugerea
fracţiei proteice a hemoglobinei;
d. este un lichid ce conţine enzime necesare digestiei lipidelor;

57. Participarea ficatului în metabolismul glucidic constă în:

a. în caz de hipoglicemie, enzimele hepatice produc
glicogenogeneză;

153
b. acţiunea unor enzime care transformă glicogenul în glucoză
prin glicogenoliză;
c. realizarea reacţiilor de dezaminare;
d. gluconeogeneză, proces de convertire a aminoacizilor în
glucoză;

58. Implicarea ficatului în metabolismul proteinelor constă în:

a. sinteza de albumine, globuline, fibrinogen şi protrombină;
b. sinteza de uree din grupările amino;
c. obţinerea acetil coenzimei A din acizii graşi, scopul fiind
energetic;
d. excreţia drogurilor şi a toxinelor din sânge, prin bilă;

59. Printre funcţiile ficatului se pot enumera:

a. depozitarea fierului, sub formă de feritină;
b. activarea vitaminei D şi fagocitoza globulelor cu ajutorul
celulelor Kupffer;
c. stocarea vitaminelor A, B12, D, E şi K;
d. toate de mai sus;

60. Despre pancreas este adevărat:

a. este o glandă mixtă, de aproximativ 13 cm lungime şi 2,5
cm grosime;
b. este situat în abdomen anterior stomacului;
c. capul pancreasului este situat în potcoava duodenului, iar
coada lângă splină;
d. comunică cu duodenul printr-un duct;

61. Ductul Wirsung al pancreasului:

a. se mai numeşte ductul principal sau pancreatic;
b. se uneşte cu ductul hepatic comun şi se varsă în duoden prin
ampula hepatopancreatică;
c. transportă sucul pancreatic spre ampula hepatopancreatică;
d. transportă sucul pancreatic de la capul spre coada
pancreasului;

154
62. Canalul (ductul) Santorini:
a. este mai lung decât ductul Wirsung;
b. porneşte din ductul Wirsung spre duoden;
c. se deschide în duoden, sub ampula hepatopancreatică, la
circa 2,5 cm;
d. este scurt şi se mai numeşte accesoriu;

63. Celulele pancreasului formează:

a. o zonă endocrină, acinoasă, ce reprezintă 99 % din masa
pancresului;
b. insulele Langerhans, producătoare de hormoni;
c. insulele de tip beta ce produc insulină şi alpha, producătoare
de glucagon;
d. sucul pancreatic, a cărui secreţie este controlată de gastrină;

64. Sucul pancreatic conţine următoarele enzime:

a. pepsina, tripsina şi chimotripsina ce sunt proteaze;
b. amilaza, ce digeră glicogenul;
c. bicarbonatul ce neutralizează aciditatea chimului gastric;
d. lipaza, ce digeră lipidele în acizi graşi şi glicerol;

65. Următoarele asocieri privind acţiunea sucului pancreatic

sunt adevărate:
a. proteine - carboxipeptidaza - peptide;
b. amidon crud sau preparat- amilaza - maltază;
c. lipide - lipaza - acizi graşi - glicerină;
d. lactoza - lactaza - glucoza - galactoza;

155
 Capitolul XVI. Metabolism şi nutriţie

1. În cadrul metabolismului:
a. reacţiile anabolice sunt consumatoare de energie;
b. prin catabolism se înţelege sinteza unor substanţe complexe;
c. energia se stochează în molecule de ATP;
d. anabolismul reprezintă totalitatea reacţiilor de sinteză, în
urma cărora, se acumulează energia în moleculele de ATP;

2. De-a lungul unei căi metabolice:

a. o substanţă se oxidează dacă primeşte electroni;
b. au loc reacţii de reducere, prin acceptare de protoni (atomi
de hidrogen);
c. oxidarea înseamnă pierderea de electroni, ca şi eliminarea
de protoni (atomi de hidrogen);
d. intervin enzime digestive proteolitice;

3. Despre catabolism este adevărat:

a. rezultă molecule mici;
b. necesită energie;
c. cuprinde reacţiile prin care se obţine glicogenul;
d. este mediat de enzime;

4. Atunci când o celulă are nevoie de energie:

a. o moleculă de ADP se transformă în ATP şi se eliberează un
ion fosfat;
b. se eliberează 7,3 Kcal/mol prin desprinderea ionului fosfat
terminal de la ATP;
c. acţionează enzima adenozintrifosfatază;
d. se produc reacţii anabolice;

5. Încărcarea cu energie a unei celule:

a. presupune formarea de ATP prin procesul de respiraţie
celulară;
b. se produce printr-un proces denumit chemiosmoză;

156
c. se realizează cu ajutorul sistemului de transport al
electronilor, prin care coenzimele se oxidează prin acceptare
de atomi de hidrogen;
d. se produce prin acumularea intracelulară de ADP şi grupări
fosfat;

6. În timpul respiraţiei celulare:

a. participă citocromii şi pigmenţii ce conţin fier, numiţi
coenzime;
b. se produc reacţii de oxido-reducere între coenzime şi
citocromi;
c. se transferă electroni bogaţi în energie printr-un lanţ
transportor, iar energia este folosită pentru fixarea ionului
fosfat terminal la ADP;
d. intervin citocromii NAD şi FAD;

7. Despre metabolismul glucidelor este adevărat:

a. glucoza este transformată în dioxid de carbon şi apă cu
eliminare de energie;
b. se desfăşoară în patru etape, în ordine: glicoliza, sistemul
transportor de electroni, ciclul Krebs şi chemiosmoza;
c. se desfăşoară în citoplasmă şi în mitocondrii;
d. în prima etapă se formează acidul lactic;

8. Despre glicoliză sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. se desfăşoară în mitocondriile celulelor;
b. este o etapă anaerobă;
c. este o cale de degradarea a glucozei, obţinându-se acidul
citric;
d. consumă şi nu produce ATP;

9. În procesul de glicoliză:
a. au loc 9 etape, în ultima obţinându-se două molecule de acid
piruvic dintr-o moleculă de glucoză;
b. câştigul net de ATP este de două molecule;

157
c. are loc şi oxidarea NAD;
d. se obţine acidul lactic, dacă se asigură aportul optim de
oxigen;

10. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. reacţiile 1 şi 3 ale glicolizei sunt producătoare de ATP;
b. după reacţia 3 a glicolizei, se obţine fructozo 1,6-difosfatul;
c. în reacţia 5 a glicolizei se produce oxidarea NAD;
d. reacţiile 6 şi 9 ale glicolizei sunt producătoare de ATP;

11. După finalizarea glicolizei, continuarea anaerobiozei

determină:
a. transformarea acidului piruvic în acid lactic, printr-o reacţie
fermentativă;
b. limitarea doar la cele două molecule de ATP din glicoliză
drept sursă de energie celulară;
c. recircularea NAD din glicoliză pentru capturarea
electronilor şi a protonilor;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

12. Referitor la ciclul Krebs, sunt adevărate afirmaţiile:

a. se mai numeşte ciclul acidului citric sau al acizilor
tricarboxilici;
b. se desfăşoară în citoplasma celulelor;
c. utilizează moleculele de acid piruvic pentru a obţine ATP şi
molecule cu nivel energetic ridicat, cum sunt formele oxidate
ale NAD şi FAD;
d. se desfăşoară în mai multe etape, controlate de enzime
situate pe crestele mitocondriale;

13. Înainte de a intra în ciclul Krebs, acidul piruvic:

a. pierde un atom de carbon sub formă de dioxid de carbon;
b. transferă energia înaltă la NADH;
c. produce coenzima A de care se va lega gruparea acetil;

158
d. se transformă într-un compus cu doi atomi de carbon, numit
acetil - CoA;

14. Pentru a intra în ciclul Krebs:

a. gruparea acetil rămasă din acidul piruvic se leagă de
coenzima A;
b. acetil - CoA se deplasează din matricea mitocondrială pe
creste;
c. acetil - CoA se cuplează cu acidul oxaloacetic preexistent în
celulă şi formează acidul citric;
d. acidul piruvic se transfonnă în acid lactic;

15. Produşii ciclului Krebs sunt:

a. patru molecule de NADH pentru fiecare moleculă de acid
piruvic intrată în ciclu;
b. două molecule de ATP ce corespund celor două molecule de
acid piruvic folosite;
c. o moleculă de FADH2 pentru fiecare moleculă de acid
piruvic;
d. şase molecule de dioxid de carbon, toate rezultate din
reacţiile ciclului acizilor tricarboxilici;

16. La finalul ciclului Krebs:

a. se obţine acidul oxaloacetic care reiniţiază ciclul legând o
altă moleculă de acetil - CoA;
b. rezultă şase molecule de dioxid de carbon şi şase de NADH
pentru o moleculă de glucoză;
c. se formează acidul citric;
d. se formează acetil - CoA;

17. În sistemul de transport al electronilor:

a. sunt folosite molecule de NADH şi FADH 2 ce se obţin din
glicoliză şi din ciclul Krebs;
b. sunt folosite şi moleculele de citocromi;

159
c. energia rezultată din transferul electronilor este folosită
pentru transportul protonilor din compartimentul intern
(matrice mitocondrială) spre cel extern (spaţiul
intermembranar);
d. intervine enzima citocrom-oxidaza care cedează electronii
moleculelor de apă;

18. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. primind doi electroni transportaţi prin sistem, oxigenul
devine puternic electropozitiv;
b. fiind acceptor de electroni, oxigenul devine responsabil de
eliminarea acestora;
c. pentru a echilibra încărcătura electrică, oxigenul va prelua
doi electroni din soluţie;
d. apa este un compus rezidual esenţial al metabolismului
deoarece se formează prin captarea de protoni de către atomii
de oxigen încărcaţi cu câte doi electroni;

19. Despre chemiosmoză este adevărat:

a. se desfăşoară la nivelul cristelor mitocondriale;
b. constă în pomparea de protoni în compaiiimentul intern al
mitocondriei până la crearea gradientului ce determină
eliminarea rapidă a acestora în compartimentul extern;
c. enzima ATP-sintetază foloseşte energia protonilor pentru a a
genera ATP din ADP;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

20. Produşii finali ai respiraţiei celulare sunt:

a. două molecule de acid piruvic;
b. şase molecule de dioxid de carbon pentru o moleculă de
glucoză;
c. 34 molecule de ATP pentru o moleculă de glucoză;
d. 38 ATP pentru o moleculă de glucoză;

160
21. Următoarele afirmaţii referitoare la metabolismul
glucidelor sunt adevărate:
a. glicoliza produce hiperglicemie;
b. glicogenogeneza are loc în ficat, prin stocarea glucozei, sub
acţiunea glucagonului;
c. epinefrina este considerat un hormon hiperglicemiant
deoarece degradează glicogenul;
d. prin gluconeogeneză se sintetizează glucoză din molecule
de fructoză şi galactoză;

22. În metabolismul lipidelor şi al proteinelor:

a. intră chilomicronii care conţin trigliceridele absorbite în
limfă dar şi proteine;
b. intervin lipazele care leagă acizii graşi de albuminele
plasmatice;
c. se formează lipoproteine;
d. se formează VLDL cu un mare conţinut de proteine (circa
50%);

23. Referitor la lipoproteine, următoarele afirmaţii sunt

corecte:
a. un nivel ridicat de HDL semnifică risc coronarian crescut;
b. în structura LDL, aproape 50% este colesterol;
c. în structura HDL, circa 50% sunt proteine, iar aproximativ
20% colesterol;
d. în structura VLDL nu se găsesc trigliceride;

24. Catabolismul lipidelor se realizează astfel:

a. glicerolul se catabolizează separat de acizii graşi;
b. o dietă bogată în glucide determină producerea de lipide;
c. prin reacţiile lipolizei, ce se finalizează cu obţinerea de
ATP;
d. acidul gras este convertit în acid piruvic;

161
25. Glicerolul, rezultat din acţiunea lipazelor asupra
trigliceridelor:
a. este transformat în dihidroxi-aceton-fosfat (DHAP) care
poate sintetiza glucoză;
b. se poate cataboliza asemenea glucozei, transfonnându-se în
acid piruvic, trecând prin dihidroxi-aceton-fosfat;
c. este catabolizat numai în mitocondrii;
d. se transformă în lipoproteine;

26. Catabolismul acizilor graşi se realizează astfel:

a. urmează o serie de reacţii, numite beta-oxidare, ce au sediul
în citoplasma celulei;
b. se face în ciclul Krebs, după ruperea acidului gras în
molecule cu câte doi atomi de carbon (pentru a fonna acetil -
CoA);
c. se desfăşoară în mitocondrii, după conversia în dihidroxi-
aceton-fosfat;
d. prin beta-oxidare, reacţii ce convertesc acizii graşi în acid
piruvic;

27. Starea de cetoacidoză poate să apară:

a. într-un catabolism lipidic accelerat, care conduce la
obţinerea unei cantităţi mari de acetil - CoA;
b. prin acumularea de corpi cetonici, în diabetul insipid;
c. într-o alimentaţie incorectă, bogată în glucide;
d. în situaţii de înfometare dar prin aport suficient de glucoză;

28. Aportul abundent de glucoză poate determina:

a. creşterea rezervelor de glicogen;
b. descărcarea de glucagon din pancreas;
c. declanşarea reacţiilor lipogenezei;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

29. Despre anabolismul lipidelor se poate afirma:

a. sinteza lipidelor este iniţiată de moleculele de acetil - CoA;

162
b. formarea de lipide porneşte de la moleculele de acetil
CoA rezultate din catabolismul glucozei;
c. aminoacizii nu pot fi folosiţi la reacţiile lipogenezei;
d. acizii graşi esenţiali pot fi sintetizaţi în organism, pornind
de la moleculele de acetil - CoA;

30. Formarea acizilor graşi:

a. se poate realiza pentru toţi acizii graşi cunoscuţi;
b. se desfăşoară sub acţiunea unor enzime hepatice care
convertesc acizii graşi;
c. nu se poate realiza pentru acidul linolenic, linoleic şi
arahidonic;
d. implică căile metabolice ale catabolismului;

31. Reglarea metabolismului lipidic se realizează:

a. prin acţiunea adrenalinei care accelerează depunerea de
lipide (anabolismul);
b. prin impulsuri parasimpatice care accelerează reacţiile
lipolizei;
c. sub acţiunea hormonilor STH, tiroxină, glucagon, ACTH,
care stimulează eliberarea acizilor graşi din depozitele tisulare;
d. prin acţiunea insulinei care favorizează reacţiile lipolizei;

32. Pentru a fi metabolizate, proteinele:

a. sunt transformate în glucoză, a nivelul tractului
gastrointestinal;
b. se absorb la nivelul vilozităţilor intestinale, sub formă de
aminoacizi, prin mecanisme active sau prin difuziune
facilitată;
c. din alimente, se transportă la ficat prin vena portă;
d. trebuie digerate sub acţiunea amilazelor;

33. Despre anabolismul proteinelor este adevărat:

a. constă în reacţii de dezaminare;
b. se formează şi ureea;

163
c. se realizează în celule, folosindu-se codul genetic;
d. consumă energie din ATP pentru încatenarea aminoacizilor;

34. Catabolismul proteinelor:

a. eliberează energie în celulă;
b. se desfăşoară cu prioritate faţă de a celorlalte substanţe
orgamce;
c. cuprinde totalitatea reacţiilor prin care se obţine energie,
numai după epuizarea, în ordine, a rezervelor de glucide şi de
lipide;
d. se desfăşoară sub acţiunea enzimei aminoacilsintetază;

35. Cu privire la reacţia de dezaminare, sunt adevărate

afirmaţiile:
a. reacţia este una de anabolism;
b. se desfăşoară sub acţiunea enzimei dezaminază care atacă
aminoacizii;
c. are loc eliberarea radicalului amino din molecula unui
aminoacid, obţinându-se un cetoacid;
d. testosteronul şi estrogenul stimulează această reacţie;

36. În urma dezaminării oxidative:

a. cetoacidul obţinut poate forma acetil - CoA care intră în
ciclul Krebs, obţinându-se energie în respiraţia celulară;
b. acetil - CoA poate declanşa reacţiile lipogenezei;
c. se obţine ureea din combinarea amoniacului cu apa;
d. se obţin aminoacizi esenţiali prin transaminare;

37. Catabolismul proteic este influenţat de hormonii:

a. sexuali;
b. STH şi insulină;
c. glucocorticoizi;
d. catecolaminici;

164
38. Un organism aflat în starea de absorbţie (postprandială):
a. are un nivel crescut de glucagon;
b. acumulează depozite de glicogen şi de lipide;
c. foloseşte aminoacizii absorbiţi în reacţii de anabolism;
d. ficatul converteşte glicogenul în glucoză;

39. Un organism aflat în starea postabsorbtivă (de post):

a. menţine homeostazia glucozei sanguine;
b. procură glucoză prin căile metabolice alternative
(gluconeogeneză) şi economiseşte glucoza pentru a fi folosită
cu predilecţie de către creier;
c. are un nivel ridicat de insulină;
d. realizează anabolism proteic;

40. Următoarele afirmaţii referitoare la metabolismul

mineralelor sunt adevărate:
a. sodiul este cel mai răspândit cation intracelular, cu rol în
balanţa hidrică a organismului şi în excitabilitatea nervoasă;
b. fosforul este implicat în formarea oaselor, a dinţilor şi este
un component principal în glucide;
c. cobaltul este un component al vitaminei B 12 şi are rol în
maturarea eritrocitelor;
d. calciul este util în coagulare şi în activitatea musculară şi
nervoasă;

41. Afirmaţiile corecte referitoare la necesarul de minerale

sunt:
a. fierul este componentul principal al mioglobinei;
b. iodul se foloseşte în sinteza de uree;
c. sulful intră în structura unor aminoacizi, în vitamine şi în
citocromi;
d. magneziul este folosit în formarea acizilor nucleici;

165
42. Referitor la vitamine sunt adevărate următoarele afirmaţii:
a. toate sunt sintetizate de către organism;
b. sunt digerate la nivelul tubului digestiv şi ulterior, absorbite;
c. acţionează ca nişte coenzime în reacţiile metabolice;
d. se împart în hidrosolubile şi liposolubile;

43. Din categoria vitaminelor liposolubile fac parte:

a. B 12 , C şi D;
b. C, A şi K;
c. B 6 , A, D şi K;
d. E, D, A şi K;

44. Afirmaţiile legate de următoarele vitamine sunt corecte:

a. ciancobalamina acţionează ca o coenzimă în procesul de
formare a globulelor roşii, iar avitaminoza B 12 producea
anemia pernicioasă;
b. piridoxina (B 6) acţionează ca o coenzimă în metabolismul
nucleotidelor şi a hemoglobinei, iar deficienţa produce
anemie;
c. niacina (B 3) este o coenzimă în respiraţia celulară din care
se formează NAD, iar avitaminoza produce pelagră şi
oboseală;
d. acidul ascorbic, numit şi vitamina D, produce scorbutul în
cazul avitaminozei;

45. Boala beri-beri, caracterizată prin tulburări digestive,

slăbiciune şi atrofie musculară se produce:
a. în avitaminoza C;
b. în avitaminoza riboflavinei;
c. în avitaminoza piridoxinei;
d. în avitaminoza tiaminei;

46. Despre retino! sunt adevărate afirmaţiile:

a. este o vitamină hidrosolubilă;
b. se numeşte vitamina A;

166
c. este implicat în sinteza rodopsinei din celulele
fotoreceptoare;
d. avitaminoza produce rahitismul;

47. Vitamina de tip E:

a. se mai numeşte tocoferol;
b. intervine în formarea eritrocitelor;
c. este o vitamină ce se absoarbe din tractul gastrointestinal
fără prezenţa bilei;
d. avitaminoza produce sângerare excesivă şi coagulare
deficitară;

48. Despre vitamina denumită calciferol sunt adevărate

următoarele afirmaţii:
a. se sintetizează în regiunea terminală a tractului
gastrointestinal;
b. produce nictalopie în cazul avitaminozei;
c. este folosită la sinteza protrombinei la nivel hepatic;
d. este folosită la absorbţia calciului şi a fosforului din tractul
gastrointestinal;

49. Calorimetria este o metodă prin care:

a. se măsoară rata metabolică a organismului, adică cantitatea
de căldură produsă în repaus;
b. se poate determina indirect căldura produsă de organism,
folosind o cameră specială, izolată;
c. se poate determina direct căldura produsă de organism,
măsurând rata consumului de oxigen;
d. se determină rata metabolismului bazal, adică căldura
degajată de organism în timpul efortului;

50. Modificarea ratei metabolismului bazal:

a. este consecinţa acţiunii hormonilor catabolizanţi sau a
ingestiei de alimente;

167
b. se produce mai intens la consumul de proteine decât la cel
de glucide sau lipide;
c. este proporţională cu activitatea depusă de organism;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

51. Următoarele afirmaţii referitoare la rata metabolismului

sunt corecte:
a. atunci când valoarea energetică a alimentelor depăşeşte
cheltuielile organismului se produce scăderea în greutate;
b. dacă valoarea energetică a alimentelor este egală cu energia
consumată, greutatea corporală rămâne constantă;
c. rata metabolismului se exprimă în kilocalorii; o kilocalorie
reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru a creşte
temperatura unui gram de apă cu un grad Celsius;
d. rata metabolismului bazal este mai mare la copii şi la femei;

52. Mecanismele care contribuie la pierderea de căldură

corporală sunt:
a. evaporarea, prin care se pierd radiaţii infraroşii;
b. conducţia, ce presupune respiraţie şi transpiraţie;
c. convecţia, atunci când energia se transferă prin contactul
dintre două obiecte;
d. radiaţia, conducţia, convecţia şi evaporarea;

53. Referitor la temperatura corporală sunt adevărate

afirmaţiile:
a. este o constantă rezultată din activitatea metabolică şi are
valoare de 36, 7°C sau 98,6°F;
b. pierderea de căldură se poate realiza prin radiaţie, adică prin
evaporarea transpiraţiei;
c. curenţii de aer pot influenţa valoarea temperaturii corporale;
d. centrul reglator al temperaturii se află la nivelul trunchiului
cerebral;

168
54. Pentru reglarea temperaturii corporale:
a. intervin receptorii termici periferici situaţi în hipotalamus;
b. intervine hipotalamusul cu funcţie de termostat;
c. intervin mecanisme care conservă sau facilitează pierderea
de căldură - simpaticul generează căldură accelerând rata
metabolismului, iar parasimpaticul intensifică mecanismele de
pierdere de căldură;
d. intervin receptorii centrali, situaţi în piele şi mucoase;

55. În cazul în care organismul are o stare febrilă:

a. acţionează substanţe denumite pirogene;
b. centrul termoreglării este influenţat de substanţele pirogene;
c. modificarea valorii temperaturii la un nivel ridicat,
determină încercarea organismului de a atinge acea valoare
prin pierderea de căldură;
d. se produc vasodilataţia şi transpiraţia;

169
 Capitolul XVII. Sistemul urinar

1. În procesul formării urinei, rinichii îndeplinesc următoarele

funcţii:
a. contribuie la reglarea presiunii sângelui;
b. controlează concentraţia substanţelor rezultate din
catabolism;
c. reglează concentraţia anionilor (Na, K, bicarbonaţi);
d. menţin echilibrul intracelular;

2. Următoarele afirmaţii referitoare la rinichi sunt adevărate:

a. sunt organe pereche, situate în peritoneu (retroperitoneal);
b. se află lateral de coloana vertebrală, în regiunea
abdominală;
c. în zona medială a fiecărui rinichi se află hilul, de fonnă
convexă;
d. fiecare rinichi, cântăreşte în medie, 175 de grame;

3. În sistemul urinar se găsesc:

a. rinichii, organe ce intervin în menţinerea echilibrului acido-
bazic al plasmei sanguine;
b. ureterele, ce pornesc din hilul renal şi se deschid în uretră;
c. vezica urinară ce poate acumula până la 300 ml de urină;
d. rinichi şi organe anexe;

4. Într-o secţiune sagitală prin rinichi se observă:

a. calicele mici care se deschid în pelvisul renal;
b. pelvisul renal, în formă de pâlnie, care se continuă cu
ureterul;
c. papilele renale care se deschid în calicele mici;
d. cortexul renal format din piramide renale;

5. Medulara renală este formată din:

a. piramide renale;
b. capsula renală;

170
c. coloane renale;
d. cortexul renal;

6. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. marginea concavă a unui rinichi este laterală;
b. în regiunea convexă a rinichiului se află hilul renal;
c. la nivelul hilului renal, intră artera renală şi vena renală şi
iese ureterul;
d. sângele din aorta abdominală este supus filtrării renale;

7. La vârful unei piramide renale se află:

a. o papilă renală;
b. un calice mic, în care confluează mai multe papile renale;
c. mai multe papile renale, câţi tubi colectori sunt în piramidă;
d. mai multe calice mici care se deschid într-un calice mare;

8. Despre nefron sunt adevărate afirmaţiile:

a. este alcătuit dintr-un sistem de tubi şi vase de sânge;
b. fiecare nefron are un singur glomerul renal;
c. tubul contort proxima! urmează după ansa lui Henle;
d. ambii rinichi conţin aproximativ un milion de nefroni;

9. Reţeaua peritubulară:
a. are originea în arteriola aferentă ş1 are rol esenţial în
reabsorbţie şi secreţie;
b. conţine sânge nefiltrat;
c. conţine filtrat glomerular;
d. se află în jurul tubilor nefronului şi comunică cu arteriola
eferentă glomerulului renal;

1O. Capsula glomerulară Bowman:

a. are o membrană internă cu rol filtrant;
b. este situată în zona medulară a rinichiului, în jurul
glomerulului renal;
c. se continuă cu ramul descendent al ansei Henle;

171
d. conţine plasmă sanguină filtrată;

11. Un tub colector poate fi caracterizat astfel:

a. colectează şi transportă urina produsă de mai mulţi nefroni;
b. are o singură papilă renală ce se deschide la vârful
piramidei, în calicele mic;
c. este situat în zona corticală a rinichiului;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

12. Pentru a se forma urina, au loc următoarele fenomene:

a. secreţia tubulară ce se desfăşoară în tubii contorţi proximali;
b. reabsorbţia activă a apei în tubii contorţi distali, sub
influenţa unor hormoni;
c. filtrarea sângelui ce intră în glomerulul renal, prin trecerea
plasmei în capsula Bowman;
d. reabsorbţia pasivă a sodiului în tubii contorţi proximali;

13. Următoarele afirmaţii despre procesul de filtrare

glomerulară sunt corecte:
a. are loc datorită permeabilităţii mai mari a capilarelor
glomerulare comparativ cu celelalte capilare din organismul
uman;
b. mecanismul este ajutat şi de presiunea sângelui din
capilarele glomerulare, creată prin diferenţa de calibru dintre
arteriola aferentă şi cea eferentă;
c. rezultatul filtrării se acumulează în mieriola eferentă, ce
părăseşte glomerulul renal;
d. deoarece se filtrează sângele, compoziţia filtratului
glomerular este identică cu cea a sângelui;

14. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. rata de filtrare glomerulară este de aproximativ 125
ml/minut, la bărbaţi şi 105 ml/minut la femei;
b. membrana capsulei Bowman are fante submicroscopice care
favorizează filtrarea;

172
c. celulele sanguine şi proteinele nu se filtrează în capsula
glomerulară;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

15. Despre procesul de reabsorbţie se poate afirma:

a. se desfăşoară în tubul contort distal;
b. fenomenul este ajutat de microvilozităţile epiteliului tubular,
care măresc contactul cu lumenul tubului;
c. constă în recuperarea substanţelor din filtratul glomerular în
reţeaua peritubulară;
d. substanţe precum glucoza şi aminoacizii trec din tubul
contort proxima! în capilarele peritubulare, prm difuziune
facilitată;

16. La nivelul tubului contort proxima!:

a. ionii de sodiu se reabsorb pasiv, trecând din filtratul
glomerular în reţeaua peritubulară;
b. ionii de clor se reabsorb pasiv, datorită gradientului
osmotic;
c. apa se reabsoarbe obligatoriu, folosindu-se de gradientul
produs de NaCl;
d. deplasarea apei se realizează de la tubul contort spre capsula
Bowman;

17. La nivelul ansei Renie se petrec următoarele evenimente:

a. în ramura descendentă are loc ieşirea ionilor de sodiu şi de
clor care se acumulează în interstiţiul medularei renale;
b. în ramura ascendentă, permeabilitatea pentru apă este
redusă;
c. concentraţia mare de sare din interstiţiul renal determină
reabsorbţia apei din ramura descendentă şi din ansa Henle;
d. filtratul glomerular coboară spre zona medulară prin ramura
ascendentă;

173
18. Următoarele afirmaţii referitoare la mecanismul
contracurent sunt adevărate:
a. constă în acumularea de sare din ramura ascendentă a ansei
pentru a reabsorbi apa din ramura descendentă a ansei Henle;
b. se produce prin acumularea ionilor de sodiu ş1 clor în
interstiţiul tubular din medulară;
c. declanşează reabsorbţia apei în gradient electric;
d. are un rol important în filtrarea plasmei sanguine prin
creşterea concentraţiei de sare spre profunzimea medularei
renale;

19. Procesul de reabsorbţie de la nivelul tubului contort distal:

a. constă în recuperarea apei printr-un mecanism osmotic,
desfăşurat în mod obligatoriu;
b. se desfăşoară printr-un mecanism asemănător celui
declanşat în tubul proxima!;
c. se face astfel: ionii de sodiu sunt preluaţi activ din filtrat în
reţeaua peritubulară, ionii de clor sunt absorbiţi în gradient
electric, iar apa urmează sarea în mod pasiv;
d. toate variantele de mai sunt corecte;

20. La nivelul tubului colector:

a. ureea părăseşte tubul spre medulară realizând creşterea
concentraţiei moleculelor minerale în interstiţiu, fenomen
asemănător celui desfăşurat în ramura ascendentă a ansei
Henle;
b. se produce secreţia de antibiotice;
c. se reabsoarbe ureea care, acumulată în interstiţiu, creează
gradientul osmotic necesar reabsorbţiei apei;
d. se produce diluarea urinei;

21. Comparativ cu procesul de reabsorbţie, cel de secreţie:

a. se desfăşoară pe toată lungimea tubului nefronului;
b. contribuie la creşterea concentraţiei urinei;
c. este controlat de hormoni;

174
d. are loc la nivelul tubului contort distal;

22. Despre secreţia tubulară se poate afirma:

a. constă în trecerea moleculelor din filtrat în reţeaua
peritubulară;
b. este un proces complet pasiv;
c. se realizează pentru antibiotice, creatinină, acid uric,
amoniac şi ioni de hidrogen;
d. se desfăşoară din capilarele peritubulare în filtratul
glomerular;

23. În reglarea activităţii renale intervin:

a. insulina şi ADH-ul;
b. hormonul antidiuretic produs de lobul posterior hipofizar;
c. aldosteronul, produs de zona corticală a glandelor
suprarenale;
d. ADH-ul şi ocitocina;

24. Pentru a regla concentraţia urinei intervin:

a. hormoni ce acţionează în favoarea eliminării apei;
b. mecanisme hormonale la nivelul tubilor contorţi distali şi
colectori;
c. mecanisme de reabsorbţie facultativă a apei, la nivelul
tubilor contorţi proximali ai nefronilor;
d. hormonii secretaţi de medulara suprarenalelor;

25. Intervenţiahormonului antidiuretic în formarea urinei se

realizează astfel:
a. scade permeabilitatea tubilor distali şi colectori pentru apă;
b. deshidratarea organismului concentrează mediul intern, iar
receptorul hipotalamic provoacă descărcarea de ADH;
c. reţinerea apei este consecinţa gradientului produs de
reţinerea ionilor de sodiu;

175
d. receptorii chimici ai hipotalamusului sunt influenţaţi de
concentraţia mediului intern, prin intermediul variaţiei
cantităţii de sodiu şi alţi ioni;

26. Intervenţia aldosteronului în reglarea excreţiei se face

astfel:
a. ţinta hormonului este tubul contort proximal, unde se
reabsoarbe ionul de sodiu;
b. hormonul are ca funcţie principală reabsorbţia apei;
c. hormonul reţine sodiul din tubul contort distal, ceea ce
creează gradient osmotic salin pentru reabsorbţia consecutivă a
apei;
d. determină secreţia ionilor de potasiu la nivelul tubilor
contorţi distali, în echilibru cu reţinerea ionilor de sodiu;

27. O hiposecreţie de ADH se observă la nivel renal prin:

a. creşterea ratei de filtrare glomerulară;
b. diluarea urinei acumulate în vezica urinară;
c. creşterea permeabilităţi tubilor contorţi distali şi colectori
pentru apă;
d. inhibarea procesului de reabsorbţie de la nivelul tubilor
contorţi proximali;

28. O hiposecreţie de aldosteron determină:

a. insuficienţă cardiacă datorată reabsorbţiei totale de potasiu;
b. boala Addison;
c. concentrarea urinei;
d. scăderea ratei de filtrare glomerulară;

29. Următoarele afirmaţii despre urină sunt adevărate:

a. cantitatea zilnică este cuprinsă între 1OOO ş1 2000 de
mililitri;
b. pH-ul variază între 4,6 şi 8, cu o medie de 6;
c. densitatea variază între 115 şi 120;

176
d. culoarea este dată de prezenta globulelor roşu în cazul
bolilor renale;

30. Din punct de vedere chimic, urina conţine:

a. apă, 75%;
b. substanţe organice precum: ureea, acidul uric, sulfaţii şi
fosfaţii;
c. acidul uric rezultat din catabolismul aminoacizilor prin
dezaminare oxidativă, urmată de ciclul omitinei;
d. anioni şi cationi;

31. Referitor la compoziţia urinei se poate afirma:

a. poate include şi corpi cetonici la bolnavii de diabet insipid,
atunci când organismul foloseşte lipidele ca sursă de energie;
b. poate include şi creatinină, rezultată din catabolismul
muscular;
c. se poate alcaliniza atunci când dieta este bogată în produse
vegetale;
d. urobilinogenul este produs în ficat, sub acţiunea bacteriilor
asupra bilirubinei;

32. Alături de rinichi, sistemul urinar cuprinde:

a. ureter, vezică urinară şi uretre;
b. uretere şi vezică urinară;
c. vezică urinară şi uretră;
d. uretere, vezică urinară şi uretră;

33. Despre ureter este adevărat:

a. este un tub musculos de circa 25 - 30 cm;
b. are originea la nivelul calicelor mari;
c. este format din musculatură striată, ce transportă urina
peristaltic;
d. fluxul de urină din ureter este de circa 5 ml/minut;

177
34. Următoarele afirmaţii despre vezica urinară sunt adevărate:
a. este un organ sub formă de sac, situat anterior de simfiza
pubiană;
b. mucoasa vezicii este un ţesut epitelial pavimentos;
c. tunica musculară este reprezentată de fibre musculare
netede;
d. poate acumula circa 600 ml de urină finală;

3 5. Incontinenţa se referă la:

a. procesul de eliminare a urinei;
b. micţiunea voluntară;
c. pierderea involuntară de urină;
d. procesul de formare a urinei;

36. Despre umplerea vezicii urinare se poate afirma:

a. se realizează prin două orificii, iar golirea vezicii printr-un
orificiu;
b. se realizează printr-un orificiu, iar golirea vezicii are loc
prin două orificii;
c. se realizează progresiv, cu 5 ml pe minut până la volumul de
600ml;
d. se face cu 125 ml/minut, la bărbaţi şi cu 105 ml/minut la
femei;

37. Următoarele afirmaţii despre uretră sunt corecte:

a. deschiderea uretrei spre vezica urinară se numeşte meat
urinar;
b. la femei, uretra este poziţionată dorsal faţă de vagin şi are o
lungime de circa 2,5 cm;
c. la bărbaţi, uretra este înconjurată de glanda prostatică;
d. uretra goleşte vezica prin micţiune;

38. Modificările cantitative şi calitative ale urinei constau în:

a. acidifiere, produsă de o dietă bogată în came;

178
b. concentrare, produsă pnn acţiunea hormonilor ADH şi
aldosteron;
c. alcalinizare, sub acţiunea unei diete bogate în produse
lactate;
d. intensificarea culorii prin consum exagerat de apă;

39. Funcţia excretorie poate fi realizată:

a. de către piele, prin transpiraţie;
b. de intestin, prin defecaţie;
c. prin eliminarea produşilor de catabolism;
d. numai de către rinichi;

40. Din categoria altor organe cu funcţie excretorie, fac parte:

a. plămânii, care elimină dioxidul de carbon şi mici cantităţi de
uree;
b. ficatul, ce elimină prin bilă pigmenţii rezultaţi din
degradarea hemoglobinei;
c. intestinul, prin care se pierd săruri de fier şi calciu;
d. splina, în care se distrug globulele roşii eliberând
hemoglobina;

179
 Capitolul XVIII. Sistemul reproducător masculin

1. Printre funcţiile sistemului reproducător masculin se

enumeră:
a. numai producerea şi stocarea celulelor reproducătoare;
b. producerea, stocarea dar şi transportul gameţilor;
c. atât transportul cât şi hrănirea celulelor reproducătoare;
d. gonadele, duetele, glandele şi organele anexe;

2. Gonadele bărbăteşti:
a. sunt celule haploide;
b. sunt organe producătoare de gameţi;
c. se numesc testicule şi sunt organe nepereche;
d. produc spermatozoizi, din celule stem numite spermatocite;

3. Următoarele caracteristici anatomice aparţin testiculelor:

a. formă ovală, de circa 5 cm lungime şi 2,5 cm lăţime;
b. produc spermatozoizi dar şi hormoni;
c. sunt localizate într-o structură sacciformă, numită scrot;
d. sunt formaţi din lobi;

4. Despre scrot este adevărat:

a. conţine două compartimente separate;
b. conţine şi protejează testiculele;
c. este situat anterior de penis şi posterior de anus;
d. are pereţii subţiri, multistratificaţi;

5. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. compartimentele scrotului sunt delimitate la interior de
rafeu;
b. vezicula seminală produce un lichid cu nutrienţi şi pH acid;
c. în tubii seminiferi se produc hormoni;
d. în profunzimea pielii scrotului se află muşchiul neted
denumit dartos;

180
6. Despre dezvoltarea testiculelor este adevărat:
a. are loc în abdomen, lângă rinichi;
b. după luna a şaptea de sarcină, testiculele coboară în scrot;
c. presupune traversarea peretelui abdominal şi localizarea în
scrot, până la finalul lunii a şaptea;
d. se realizează intraabdominal şi apoi, prin criptorhidie, în
scrot;

7. Următoarele afirmaţii sunt corecte, cu excepţia:

a. gubernaculum este ţesutul muscular responsabil de
tracţiunea testiculelor în scrot;
b. criptorhidia poate determina infertilitate;
c. cordonul spermatic este format din vase de sânge, nervi şi
ductul ejaculator;
d. canalul inghinal reprezintă legătura dintre cavitatea
peritoneală şi compartimentele scrotale;

8. Asocierile următoare sunt corecte:

a. ţesut conjunctiv fibros - gubernaculum - încreţirea pielii
scrotale;
b. criptorhidie - infertilitate masculină - hernie;
c. gubernaculum - canal inghinal - risc de hernie inghinală;
d. testicule - gonade - localizare scrotală după luna a şaptea -
spermatogeneză;

9. Lobulii testiculari:
a. sunt separaţi prin ţesut muscular neted;
b. sunt înveliţi laolaltă de o capsulă conjunctivă, numită tunica
albuginee;
c. conţin tubi seminiferi contorţi şi ţesut interstiţial;
d. drenează din reţeaua testiculară (rete testis);

10. Din punct de vedere fiziologic, următoarele afirmaţii sunt

corecte, cu excepţia:
a. ţesutul interstiţial testicular este controlat de LH;

181
b. toţi tubii seminiferi confluează în reţeaua testiculară;
c. spermatogeneza se desfăşoară în celulele sustentaculare din
tubii seminiferi, sub controlul FSH;
d. lobulii testiculari sunt separaţi de septuri ce provin din
epididim;

11. Următoarele afinnaţii sunt corecte:

a. canalele eferente testiculare drenează reţeaua testiculară în
epididim;
b. rete testis este un plex situat între tubii seminiferi ş1
epididim;
c. tubii seminiferi contorţi sunt sediul spematogenezei;
d. canalele eferente sunt localizate anterior şi superior;

12. Spermatogeneza:
a. este procesul de formare a gonadelor haploide;
b. se desfăşoară în tubii seminiferi contorţi, la nivelul celulelor
germinale;
c. este controlată de hormonul luteinizant hipofizar;
d. are loc în mai multe etape, prin care se formează
spermatozoizii diploizi;

13. În timpul procesului de formare a spermatozoizilor:

a. se realizează o reducere la jumătate a numărului de
cromozomi;
b. celulele reproducătoare avansează de la baza tubilor
seminiferi spre lumenul acestora;
c. se formează spermatocitele secundare, diploide;
d. iau naştere spermatidele din spermatogoniile celulelor
germinale;

14. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. spermatogoniile se găsesc spre lumenul tubului seminifer
contort;

182
b. celulele primordiale, numite spermatogonii, sunt diploide şi
dau naştere la spermatocite primare, haploide;
c. spermatozoizii au 46 de cromozomi;
d. meioza se finalizează cu formarea spermatidelor;

15. Pe parcursul spennatogenezei:

a. spermatocitele primare se formează din spermatogonii prin
mitoză;
b. are loc meioza din care se formează spermatocite secundare
diploide şi spermatide, haploide;
c. are loc faza reducţională a meiozei, finalizată cu formarea
spermatocitelor secundare din spermatocitele primare;
d. se dublează numărul de celule şi se înjumătăţeşte numărul
de cromozomi;

16. Spermatocitele secundare:

a. au acelaşi număr de cromozomi ca şi spermatogoniile;
b. au acelaşi număr de cromozomi ca şi spermatidele;
c. se formează printr-o diviziune mitotică;
d. se formează după prima fază a meiozei;

17. În profaza I a spermatogenezei:

a. intră spermatocitele primare;
b. centromerii se separă;
c. cromozomii pereche se separă şi se deplasează spre centrul
celulei;
d. cromozomii omologi se împerechează formând tetrade;

18. O caracteristică importantă a anafazei II este:

a. gruparea independentă a cromozomilor pe ecuatorul celulei;
b. posibilitatea de a creşte variabilitatea genetică;
c. separarea centromerilor cromozomilor;
d. formarea complexului sinaptonemal;

183
19. Comparativ cu metafaza I, în metafaza II:
a. cromozomii se aliniază în placa metafazică;
b. cromozomii sunt în pereche;
c. celula este haploidă;
d. cromozomii se deplasează spre polii opuşi;

20. În corpul unui spermatozoid se află:

a. enzime cu rol în fertilizare;
b. mitocondrii;
c. microtubuli ce formează filamente groase;
d. nucleul haploid;

21. Componentele unui spennatozoid sunt:

a. capul, format dintr-un nucleu diploid şi acrozomul ce
conţine enzime;
b. coada, formată din filamente groase acoperite de membrană;
c. corpul, cu organite celulare (ribozomi);
d. capul, gâtul, corpul şi coada;

22. Următoarele afirmaţii sunt false, cu excepţia:

a. tubii seminiferi produc gameţi prin intermediul celulelor
germinale (spermatogonii);
b. celulele de susţinere din tubii seminiferi produc hormoni,
inclusiv testosteron;
c. celulele sustentaculare, protejează gameţii în formare, de
sistemul imunitar;
d. spermatidele se transformă în spermatozoizi prin diviziune
mitotică;

23. De la tubii seminiferi spre epididim, spermatozoizii

parcurg, în ordine, traseul:
a. reţea testiculară, canale eferente, tubi drepţi;
b. canale eferente, rete testis, tubi drepţi;
c. tubi drepţi, reţea testiculară, canale eferente;
d. reţeaua testiculară, tubii drepţi, canalele eferente;

184
24. Despre epididim este adevărat:
a. este un tub lung şi răsucit situat pe marginea anterioară şi
superioară a testiculului;
b. are un cap în care se deschid canalele eferente testiculare;
c. în coada epididimului se deschid tubii drepţi ce părăsesc
reţeaua testiculară;
d. este un tub încolăcit care se continuă cu ductul deferent;

25. Rolurile epididimului sunt următoarele, cu excepţia:

a. loc de maturare pentru spermatozoizi (aproximativ 2
săptămâni);
b. adaugă secreţii cu un caracter bazic;
c. resoarbe reziduurile şi gameţii distruşi;
d. stochează lichid spermatic;

26. Canalul deferent:

a. continuă epididimul, coborând prin abdomen;
b. trece pe deasupra vezicii urinare, spre marginea postero-
superioară a prostatei;
c. începe cu o dilatare numită ampulă în care se deschide
canalul veziculei seminale;
d. după ampula canalului deferent începe canalul ejaculator;

27. Despre ductul ejaculator este adevărat:

a. este canal pereche;
b. se formează de la uretră şi până la locul de unire a canalului
deferent cu cel al veziculei seminale;
c. este scurt şi traversează prostata;
d. îşi varsă conţinutul în ampula canalului deferent;

28. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. prostata este străbătută numai de uretra prostatică;
b. canalul ejaculator şi uretra străbat glanda prostatică;

185
c. uretra se împarte în trei regiuni: prostatică, membranoasă şi
peniană;
d. duetele ejaculatoare confluează în duetele deferente;

29. Despre uretră sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

a. uretra peniană străbate planşeul muscular al cavităţii
pelvine;
b. se deschide la exterior prin meatul uretral;
c. secreţiile prostatei se varsă în uretra peniană;
d. baza uretrei este înconjurată de prostată;

30. La formarea lichidului spermatic contribuie:

a. prostata, ce produce o secreţie acidă;
b. glandele bulbouretrale, ce se varsă în uretra peniană şi
produc o secreţia alcalină;
c. secreţia veziculelor seminale;
d. prostata ce produce 60% din volumul lichidului seminal;

31. Referitor la veziculele seminale sunt adevărate afirmaţiile:

a. secretă şi hormoni numiţi prostaglandine;
b. produc un mediu nutritiv pentru gameţi, format din fructoză;
c. produc 30% din volumul lichidului seminal;
d. nu sunt organe pereche;

32. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. prostata este o glandă unică;
b. vezicula seminală se deschide între canalul deferent şi cel
ejaculator;
c. secreţia epididimului şi a prostatei are caracter acid;
d. prostata are fibre musculare striate cu rol de suport;

33. Mobilitatea spermatozoizilor:

a. este ajutată de o secreţie acidă;
b. se realizează cu ajutorul cozii;
c. este accentuată de mediul alcalin;

186
d. este influenţată de mediul neutru;

34. Despre glandele bulbouretrale este adevărat:

a. sunt pereche;
b. sunt situate la baza prostatei;
c. produc un mucus lubrifiant ce reprezintă 30% din volumul
lichidului spermatic;
d. sunt localizate la baza penisului;

35. Din punct de vedere fiziologic, penisul:

a. este un organ auxiliar;
b. este format din rădăcină, corp şi gland;
c. realizează micţiunea şi copulaţia;
d. conţine ţesut erectil;

36. Despre ţesutul erectil al penisului nu este adevărat:

a. corpul cavernos înconjoară uretra peniană;
b. corpul spongios înconjoară uretra peniană;
c. ţesutul cuprinde doi corpi cavernoşi şi unul spongios;
d. sistemul simpatic determină creşterea fluxului sanguin în
acest ţesut;

37. Afirmaţiile referitoare la lichidul spermatic sunt adevărate:

a. conţine spermatozoizi (20 - 100 de milioane pe mililitru);
b. conţine enzime (lipază);
c. volumul dintr-un ejaculat este de circa 2 - 5 mililitri;
d. deplasarea lichidului prin canalele spermatice se realizează
prin mişcări peristaltice stimulate de sistemul parasimpatic;

38. Un impuls nervos cu originea în măduva sacrală poate

determina:
a. vasoconstricţia în vasele ţesutului erectil;
b. starea de erecţie;
c. ejacularea lichidului spermatic;
d. creşterea fluxului sanguin în corpii cavernoşi;

187
39. Activitatea endocrină a gonadelor bărbăteşti presupune:
a. acţiunea asupra ţesutului interstiţial din lobulii testiculari,
producându-se gameţi;
b. secreţia de androgeni din lobulii testiculari;
c. secreţia de FSH şi de LH;
d. producerea unor enzime cu rol în fertilizare;

40. Testiculele produc testosteron numai dacă:

a. hipofiza anterioară secretă hormon foliculostimulant în
sânge;
b. în sânge se află hormon luteinizant, iar hipofiza produce
GnRh;
c. ţesutul interstiţial este stimulat de LH-ul hipofizar ce se
secretă numai dacă hipofiza anterioară primeşte GnRh prm
tractul hipotalamo-hipofizar;
d. legătura hipotalamusului cu hipofiza nu este întreruptă;

41. Acţiunile greşite ale hormonilor gonadotropi sunt

următoarele:
a. FSH-ul influenţează celulele germinale din interstiţiul
lobulilor testiculari;
b. testosteronul influenţează maturarea spermatidelor;
c. LH-ul hipofizar asistă spermatogeneza;
d. FSH-ul stimulează producţia de testosteron;

42. Printre efectele testosteronului nu se enumeră:

a. stimularea anabolismului proteic;
b. diferenţierea ţesuturilor specifice sexului masculin, în cazul
fătului;
c. influenţa asupra comportamentului sexual;
d. stimularea secreţiei de hormoni androgeni;

43. Caracterele sexuale secundare sunt determinate direct de:

a. hormonii gonadotropi;

188
b. hormonii androgeni;
c. hormonii gonadali;
d. FSH şi LH în prezenţa GnRh;

44. Până la naştere, testosteronul:

a. stimulează acţiunea ţesutului fibros numit gubemaculum;
b. activează spermatogeneza;
c. intervine în diferenţierea tisulară;
d. accelerează pubertatea;

45. După pubertate, testosteronul determină următoarele

acţiuni:
a. coborârea testiculelor în scrot;
b. creşterea masei musculare;
c. maturarea spermatozoizilor;
d. apariţia caracterelor sexuale primare;

189
 Capitolul XIX. Sistemul reproducător feminin

1. Sistemul reproducător feminin cuprinde:

a. glande şi organe anexe ce secretă lichide;
b. organe de reproducere numite şi gameţi;
c. duete ce transportă celulele reproducătoare;
d. ovarele ce produc celula-ou sau zigotul;

2. Afirmaţiile corecte despre ligamentul larg al uterului sunt

următoarele:
a. se fixează pe pereţii laterali şi pe plafonul cavităţii pelvine;
b. are un ţesut epitelial ce se continuă cu epiteliul parietal al
peritoneului;
c. este un pliu al pericardului fibros;
d. include cele mai importante organe ale sistemului
reproducător femeiesc;

3. Într-o secţiune sagitală prin bazin se observă:

a. trompa uterină, la baza uterului;
b. uretra, posterior faţă de vagin;
c. uterul, între vezica urinară şi rect;
d. ovarul, la polul superior al uterului;

4. Informaţiile false despre ovar sunt următoarele:

a. ovarul este o glandă pereche;
b. dimensiunile ovarului sunt de circa 5 cm lungime şi 2,5 cm
lăţime;
c. este susţinut în cavitatea pelvină de ligamentul suspensor şi
ligamentul ovarian;
d. prin ligamentul suspensor, ovarul se leagă de uter;

5. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. trompele uterine se întind la marginea superioară a
ligamentului larg al uterului;

190
b. ovocitele se maturează la exteriorul foliculului ovarian;
c. corpus luteum se formează din corpus albicans;
d. ovarul este acoperit de o membrană, albugineea;

6. Despre trompele uterine se poate afirma:

a. sunt duete situate între uter şi ovare, ce trec pe sub
ligamentele ovariene;
b. măsoară, fiecare, circa 12,5 cm lungime;
c. spre ovare au formă de pâlnie, zonă numită ampulă;
d. fimbriile sunt prelungiri spre ovar, cu originea în infundibul;

7. Este adevărat despre trompele lui Falloppio, cu excepţia:

a. se împart în trei regiuni, dinspre uter: istm, ampulă şi
infundibul;
b. ampula este situată distal de istm şi ajută la transportul
ovulului;
c. istmul este scurt şi se deschide în cavitatea uterină;
d. ampula are pliuri şi un epiteliu ciliat;

8. În drumul său spre uter, un ovul străbate traseul:

a. într-o săptămână;
b. infundibul, ampulă, ism;
c. fimbriile captează ovulul şi-l introduc în infundibul, ampula
dirijează transportul prin peristaltism, iar istmul îl introduce în
cavitatea uterină;
d. de la infundibul spre cavitatea pelvină;

9. Din punct de vedere fiziologic, uterul:

a. se măreşte considerabil în timpul sarcinii;
b. asigură protecţia mecanică fătului;
c. este un organ cavitar, de forma şi mărimea unei pere;
d. asigură aportul nutritiv necesar embrionului şi ratului;

10. Despre uter este adevărat, cu excepţia:

a. este situat medial, în partea anterioară a cavităţii pelvine;

191
b. uterul este fixat de ligamentul larg prin mesovarium;
c. este situat deasupra vezicii urinare;
d. fundul uterin este situat superior şi are o formă bombată;

11. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. corpul uterului se continuă superior cu fundul uterin, iar
inferior cu istmul uterin;
b. istmul uterin se continuă cu colul uterin, ce pătrunde în
vagin;
c. trompele lui Falloppio se deschid în corpul uterin;
d. cavitatea uterină este compusă din trei straturi;

12. Miometrul, spre deosebire de endometru:

a. este un strat numit şi seroasă;
a. are un strat bazal, activ în travaliu;
c. este format din muşchi somatici;
d. favorizează naşterea;

13. Despre endometru se poate afirma:

a. reprezintă locul unde se produce fecundaţia;
b. are un strat funcţional, spre cavitatea uterină ce se desprinde
în timpul menstruaţiei, dacă s-a produs fecundaţia;
c. are şi un strat bazal, ce regenerează stratul funcţional, după
menstruaţie;
d. se continuă cu ligamentul larg;

14. Cavitatea uterină:

a. comunică direct cu vaginul prin orificiul extern;
b. se deschide în colul uterin (cervix) printr-o zonă îngustă,
istm;
c. comunică cu vaginul, trecând prin colul uterin;
d. este locul unde sunt depozitaţi spermatozoizii;

15. Caracteristici ale vaginului sunt următoarele:

a. este un canal fibromuscular de circa 9 cm lungime;

192
b. se situează posterior de uretră, înclinat spre partea
anterioară;
c. spre colul uterin formează fomixul;
d. peretele său este format din vase de sânge şi muşchi striaţi;

16. Caracteristici de natură fiziologică ale vaginului sunt

următoarele:
a. se mai numeşte canal de naştere, fiind calea de expulzare a
nou-născutului;
b. depozitează spermatozoizii în timpul actului sexual;
c. permite pătrunderea colului uterin, formându-se astfel
fomixul;
d. intrarea este blocată de himen, înainte de debutul activităţii
sexuale;

17. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:

a. organele genitale externe sunt cunoscute sub denumirea de
vulvă;
b. în vestibulul vulvei se deschide uretra, anterior de orificiul
vaginal;
c. vestibulul vulvei este delimitat de labiile mici;
d. clitorisul este situat în partea anterioară, la locul de unire a
labiilor mari;

18. Informaţiile referitoare la organele genitale externe sunt

corecte:
a. labiile mari acoperă parţial labiile mici şi structurile
vestibulului;
b. în partea anterioară, labiile mici se întâlnesc în zona numită
perineu;
c. în vestibul se varsă glandele vestibulare Bartholin şi
glandele parauretrale Skene care lubrifiază vaginul;
d. labiile mici se întâlnesc în zona pubisului (mons pubis) şi
conţin glande sebacee;

193
19. Referitor la glandele mamare sunt adevărate afirmaţiile:
a. sunt glande alveolare cu secreţie apocrină;
b. o glandă e formată din mai mulţi lobi, fiecare cu câte un
duct ce se deschide în mamelon;
c. areola reprezintă zona de confluenţă a duetelor mamare
galactofore;
d. secreţia lactată este controlată hormonal cu ajutorul
hipotalamusului anterior;

20. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. glanda mamară este situată pe fascia superficială a marelui
pectoral, între coastele I şi VI;
b. dezvoltarea glandelor mamare presupune distribuţia
ţesutului adipos sub influenţa oxitocinei;
c. pentru a se produce lactaţia, e nevoie de stimulare mecanică;
d. secreţia lactată, ca şi excreţia, este controlată de prolactină;

21. Pentru a se hrăni nou-născutul:

a. acesta stimulează mecanic mamelonul, declanşând reflexul
de ejecţie a laptelui, sub influenţa oxitocinei, produsă de
hipofiza posterioară;
b. manifestă reflexul de supt, ce întreţine secreţia prolactinei
din lobul anterior al hipofizei materne;
c. influenţează secreţia prolactinei dar şi a oxitocinei;
d. controlează secreţia lactată activând prolactina din lobul
anterior al hipotalamusului;

22. Următoarele afirmaţii caracterizează ciclul menstrual:

a. se desfăşoară în trei faze, ca răspuns la acţiunea honnonilor
gonadotropi şi gonadali;
b. durează aproximativ 28 de zile, iar ovulaţia are loc în
aproximativ a 14-a zi;
c. instalarea fazei menstruale este declanşată de vasodilataţia
produsă de scăderea nivelului hormonal;

194
d. momentul ovulaţiei este marcat de o creştere bruscă a
nivelului de FSH sanguin;

23. Pe parcursul fazei proliferative a ciclului menstrual:

a. se desprinde stratul bazal al endometrului deoarece stratul
funcţional este deja desprins din faza menstruală;
b. se dezvoltă foliculii ovarieni (între zilele 6 - 14);
c. se regenerează stratul funcţional al endometrului uterin, sub
influenţă hormonală;
d. endometrul secretă nutrienţi;

24. În desfăşurarea ciclului menstrual:

a. faza proliferativă urmează fazei secretorii;
b. ovulaţia are loc între faza proliferativă şi cea secretorie;
c. creşterea aportului sanguin şi formarea de glande
caracterizează faza secretorie;
d. are loc formarea corpului galben, controlat de hormonul
denumit gonadotropină corionică, dacă fecundaţia nu a avut
loc;

25. Procesul de ovogeneză:

a. începe după pubertate;
b. are loc în foliculii ovarieni;
c. produce ovule diploide;
d. este controlat de FSH-ul hipofizar;

26. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. în medulare ovarului se găsesc foliculii ovarieni primari;
b. ovogoniile se găsesc numai în timpul vieţii intrauterine;
c. ovocitele primare se formează după diviziunea mitotică;
d. la pubertate sunt aproximativ 75.000 de foliculi primari;

27. Ovogeneza, spre deosebire de spermatogeneză:

a. constă în formarea de gameţi haploizi;
b. debutează cu diviziuni mitotice urmate de meioză;

195
c. are loc într-o singură diviziune meiotică;
d. este controlată de FSH-ul hipofizar;

28. Începând cu vârsta pubertăţii au loc următoarele

evenimente:
a. hipofiza anterioară produce FSH şi LH sub acţiunea GnRH
hipotalamic;
b. câte un folicul primar evoluează, iar ovocitul primar din
folicul finalizează etapa reducţională a diviziunii meiotice;
c. se formează ovocitele secundare cu 46 de cromozomi;
d. LH-ul secretat de hipofiză stimulează ovogeneza, iar FSH-
ul stimulează producţia de estrogen şi de progesteron;

29. Ovocitul primar, spre deosebire de spermatocitul primar:

a. este rezultatul mitozei în celulele germinale primitive;
b. are n = 23 de cromozomi;
c. parcurge toate fazele diviziunii, succesiv;
d. se blochează în profaza I meiotică (reducţională);

30. În ovogeneză se petrec următoarele fenomene:

a. are loc o mitoză urmată de o meioză cu cele două etape;
b. are loc o singură meioză cu câte un blocaj în fiecare etapă;
c. metafaza II se continuă numai dacă se produce fecundaţia;
d. primul globul polar se formează odată cu formarea
ovocitului primar;

31. Informaţiile referitoare la ovocitul secundar sunt

adevărate:
a. este o celulă diploidă;
b. rămâne blocată în profaza I a meiozei;
c. se formează odată cu un globul polar haploid;
d. este o celulă ce parcurge parţial a doua diviziune meiotică;

32. Despre foliculii primari este adevărat:

a. sunt prezenţi în corticala ovarelor încă de la naştere;

196
b. conţin ovocite secundare, haploide;
c. produc GnRH;
d. sunt în număr de aproximativ 2 milioane;

33. În legătură cu ovocitele secundare sunt false afirmaţiile:

a. ajunse în momentul blocării, se mai numesc oocite sau
ovule;
b. sunt celule haploide, ce încep a doua etapă a meiozei;
c. în momentul ovulaţiei, sunt celule blocate în metafaza I a
meiozei;
d. părăsesc foliculul ovarian sub acţiunea LH;

34. Un folicul ovarian matur:

a. se formează în aproximativ 14 zile;
b. conţine un ovocit primar;
c. are o cavitate cu lichid numită antru, înconjurată de celule
de susţinere ce formează coroana radiată;
d. migrează din medulară în corticala ovarului;

35. Despre corpus luteum este adevărat, cu excepţia:

a. produce progesteron şi estrogen, aproximativ 12 zile;
b. ia naştere din celulele foliculare rămase după ovulaţie;
c. îşi continuă evoluţia numai în prezenţa hCG;
d. se transformă în corpus albicans în prezenţa gonadotropinei
corionice;

36. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. pentru a se produce fecundaţia, ovulul trebuie capacitat prin
fragilizarea membranei celulare;
b. fecundaţia este realizată de enzimele eliberate din acrozom
care digeră învelişul ovulului;
c. la fecundaţie participă mai mulţi spermatozoizi dar unul
singur penetrează ovulul;
d. stabilirea sexului embrionului este realizată de tipul de
cromozom prezent în ovulul fecundat;

197
37. Evenimentele cronologice ale fecundaţiei sunt:
a. capacitaţia spennatozoizilor, eliberarea enzimelor din
acrozomi, deblocarea metafazei ovocitului, modificarea
membranei ovocitului, penetrarea unui spermatozoid;
b. digestia învelişului ovocitului, penetrarea unui
spermatozoid, modificarea membranei ovocitului, ieşirea
ovocitului din metafaza II şi finalizarea meiozei;
c. capacitaţia, deblocarea ovocitului secundar, penetrarea
ovocitului;
d. enzimele din acrozom digeră învelişul ovocitului primar, un
spermatozoid penetrează membrana ovocitului, iar membrana
acestuia se modifică blocând intrarea altui spermatozoid;

38. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. zigotul suferă mai multe diviziuni mitotice până la formarea
morulei;
b. din morulă ia naştere o structură celulară cavitară numită
blastocist;
c. implantarea blastocistului are loc în endometru, la
aproximativ 15 zile de la fecundaţie;
d. placenta ia naştere din vilozităţile coriale ale uterului;

39. Din momentul formării placentei:

a. activitatea corpului galben încetează;
b. se formează corpul alb;
c. aceasta devine şi organe endocrin;
d. este prezent în sânge hormonul hCG;

40. Informaţiile adevărate despre dezvoltarea embrionară sunt

următoarele:
a. blastocistul fixat se transformă în gastrulă cu două foiţe
embrionare;
b. procesul de gastrulaţie constă în formarea ectodermului,
endodermului şi mezodermului;

198
c. perioada embrionară reprezintă primele două luni de
sarcină;
d. etapele dezvoltării embrionare sunt, în ordine: zigot,
morulă, gastrulă, blastulă;

41. Din endodermul embrionului se formează:

a. sistemul nervos şi gastrointestinal;
b. unele glande, epidermul şi dermul;
c. sistemul respirator şi gastrointestinal;
d. muşchii şi oasele;

42. Mezodermul este foiţa de origine pentru:

a. sânge şi căi urinare;
b. derm, oase, sistem nervos;
c. muşchi striaţi, netezi şi cardiac;
d. stomac şi intestin;

43. Despre ectoderm sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

a. este foiţa externă a embrionului;
b. este foiţa de origine a sistemului nervos;
c. stă la originea formării epidermului şi dermului;
d. dă naştere la componente ale unor organe de simţ (ochi şi
ureche);

44. Dintre glande, hipofiza se formează din:

a. mezoderm;
b. endoderm;
c. ectoderm;
d. foiţa internă a embrionului, fiind o glandă cu secreţie
internă;

45. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. în jurul embrionului se află două membrane suprapuse:
amniotică şi corionică;

199
b. membrana corionică se află spre interior şi formează
vilozităţile ce dau naştere placentei;
c. membrana alantoidă se află între amnios ş1 conon şi
reprezintă originea cordonului ombilical;
d. primele şase luni embrionul are şi o membrană vitelină ce
aparţine sacului vitelin;

46. La începutul dezvoltării embrionare, membranele

embrionului sunt, de la interior spre exterior:
a. amnios, corion, alantoidă şi membrana vitelină;
b. corion, membrană vitelină, amnios şi alantoidă;
c. alantoidă, amnios, corion şi membrană vitelină;
d. amnios, alantoidă, corion şi membrană vitelină;

47. După cinci săptămâni de sarcină, membranele embrionului

se transformă astfel:
a. membrana vitelină are tendinţa să dispară;
b. membrana corionică devine placentă, iar alantoida participă
la formarea cordonului ombilical cu vase de sânge al fătului;
c. membrana amniotică fuzionează cu cea corionică;
d. vilozităţile coriale se formează din membrana alantoidă;

48. Referitor la cordonul ombilical sunt adevărate afirmaţiile:

a. conţine două vene şi o arteră;
b. se extinde de la placentă la embrion;
c. intermediază schimburile de gaze, nutrienţi şi substanţe
reziduale între mamă şi copil;
d. face legătura dintre făt şi miometrul uterin;

49. Despre etapa de dezvoltare fetală sunt adevărate

afirmaţiile:
a. începe din luna a treia de sarcină până la parturiţie;
b. durează şapte luni;
c. reprezintă etapa în care se formează sistemele de organe;

200
d. pe toată durata acestei etape nivelul de progesteron produs
de placentă scade;

50. Caracteristici ale lunii a treia de sarcină sunt următoarele:

a. are loc osificarea majorităţii oaselor;
b. se observă unghiile şi genele;
c. capul devine proporţional cu restul corpului;
d. bătăile inimii sunt detectabile;

51. Despre pielea fâtului este adevărat:

a. devine netedă începând cu luna a patra de sarcină;
b. în luna a cincea este acoperită cu păr pufos numit lanugo;
c. are un aspect ridat prin formarea de vase de sânge, în luna a
şasea;

d. se netezeşte prin acumularea de grăsime odată cu

observarea organelor de reproducere externe;

52. Caracteristici ale lunii a cincea sunt:

a. apar primele mişcări fetale deoarece muşchii striaţi devin
activi;
b. încep să se audă bătăile inimii;
c. membrele ating proporţiile normale în raport cu restul
corpului;
d. copilul este considerat "la termen";

53. În timpul dezvoltării fetale, membrele:

a. sunt prezente sub formă de muguri din luna a patra;
b. încep să se mişte în luna a cincea;
c. se disting clar din luna a patra;
d. încep să se dezvolte, odată cu ochii, din luna a treia;

54. Caracteristicile faciale ale fâtului se evidenţiază începând

cu:
a. luna a şasea;
b. luna a cincea;

201
c. luna a patra;
d. luna a şaptea;

55. Sunt vizibile organele de reproducere externe:

a. în luna a patra;
b. în luna a cincea;
c. în luna a doua;
d. în luna a treia;

56. Creşterea în greutate a fătului devine substanţială începând

cu luna:
a. a şaptea;
b. a opta;
c. a şasea;
d. a cincea;

57. Un făt ajuns în luna a opta:

a. are pielea ridată şi ochii deschişi;
b. are şanse de supravieţuire;
c. nu poate supravieţui în afara corpului mamei;
d. este considerat "la termen";

58. Următoarele afirmaţii despre naştere sunt adevărate, cu

excepţia:
a. se mai numeşte parturiţie;
b. are loc după 266 de zile de la fecundaţie (9 luni
calendaristice);
c. este declanşată de creşterea nivelului de progesteron;
d. travaliul este întreţinut de oxitocina secretată de hipofiza
posterioară;

59. În timpul naşterii:

a. se secretă prostaglandine care stimulează contracţia
musculaturii uterului şi a colului uterin;

202
b. se generează un reflex care produce un feedback pozitiv
pentru oxitocină;
c. contracţiile abdomenului mamei induc contracţii uterine;
d. naşterea normală este în prezentaţie craniană (5% din
cazuri);

60. Evenimentele ce au loc pe parcursul parturiţiei sunt

următoarele:
a. prostaglandinele stimulează contracţii uterine, ce induc
mecanismul reflex de secreţie a oxitocinei;
b. amniosul eliberează lichidul amniotic;
c. are loc eliminarea placentei şi apoi a fătului;
d. distensia colului uterin inhibă secreţia de oxitocină;

203
 Capitolul XX. Echilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic

1. Termenul de homeostazie se referă la:

a. echilibrul substanţelor la nivelul mediului intern;
b. faptul că un acid eliberează ioni de hidrogen în soluţie;
c. preluarea ionilor de hidrogen dintr-o soluţie de către o bază;
d. conţinutul de apă din corp;

2. Despre fluidele corpului este adevărat:

a. cantitatea de apă depinde de sex, fiind mai mare la femei
decât la bărbaţi;
b. în ţesutul adipos se acumulează mai puţină apă celulară
decât în alte tipuri de ţesuturi;
c. formează două compartimente: intracelular şi extracelular;
d. circa 25% din compartimentul extracelular este reprezentat
de lichidul interstiţial şi limfă;

3. Următoarele afirmaţii referitoare la lichidul transcelular sunt

corecte:
a. reprezintă o componentă a lichidului intracelular;
b. în categoria de lichid transcelular intră lichidul delimitat de
membrane;
c. cuprinde lichidul cefalorahidian, pleural, pericardic,
umoarea apoasă, etc.;
d. este reprezentat şi de lichidul sinovial şi limfă;

4. Recunoaşteţi afirmaţiile adevărate:

a. limfa şi plasma sunt sărace în proteine;
b. sodiul este în cantitate mare intracelular ş1 mică
extracelular;
c. clorul şi bicarbonatul se găsesc în cantitate mai mare
extracelular;
d. în lichidul intracelular cantitatea de proteine este mai mare;

204
5. În ceea ce priveşte cantitate de apă din organism:
a. aportul este egal cu pierderile;
b. apa pătrunde în organism prin tractul digestiv;
c. pierderea de apă se poate realiza prin rinichi, piele, plămâni;
d. toate afirmaţiile sunt adevărate;

6. Mişcarea apei între compartimente se realizează:

a. datorită fenomenului pasiv numit difuziune;
b. printr-un mecanism activ;
c. datorită fenomenului de osmoză;
d. atunci când se creează un gradient de concentraţie, între
două compartimente, separate de o membrană semipermeabilă;

7. Referitor la fenomenul de osmoză sunt adevărate

afirmaţiile:
a. solvitul se deplasează de la soluţia mai concentrată spre cea
mai diluată;
b. este un proces pasiv, apa deplasându-se de la soluţia
concentrată spre cea diluată;
c. odată generat un gradient de concentraţie, apa se mişcă din
compartimentul mai sărac în solvit spre cel mai bogat în solvit;
d. o presiune osmotică mare determină atracţia moleculelor de
apă;

8. Afirmaţiile adevărate despre presiunea osmotică sunt

următoarele, cu excepţia:
a. poate fi zero atunci când nu se constată deplasarea apei;
b. o presiune mare caracterizează o soluţie diluată, deoarece
are multă apă;
c. deplasarea apei se face de la presiune osmotică mică la
presiune osmotică mare;
d. mişcarea apei încetează atunci când se ajunge la un
echilibru de concentraţie a soluţiilor;

205
9. La realizarea echilibrului hidric al organismului participă:
a. centrul nervos al setei, situat în talamus;
b. receptorii, din categoria osmoreceptori şi baroreceptori;
c. osmoreceptorii din hipotalamus şi baroreceptorii din
sistemul cardiovascular;
d. centrul setei care este stimulat atunci când scade cantitatea
de solviţi din plasma sângelui;

10. O persoană simte nevoia de a bea apă atunci când:

a. osmoreceptorii semnalizează o scădere a presiunii osmotice;
b. volumul plasmei sanguine creşte;
c. baroreceptorii din vasele de sânge semnalizează o creştere a
presiunii sanguine (creşte tensiunea arterială);
d. se usucă buzele şi scade secreţia salivară;

11. Hormonii care intervin în reglarea echilibrului hidric sunt:

a. hormonul antidiuretic produs de hipofiza posterioară
(neurohipofiză);
b. aldosteronul secretat de corticosuprarenale;
c. renina produsă de hipotalamusul anterior;
d. ADH-ul;

12. Stimularea osmoreceptorilor din centrul setei din

hipotalamus determină:
a. creşterea reabsorbţiei de apă din tubii distali şi colectori ai
nefronilor, sub acţiunea ADH;
b. scăderea volumului urinar, sub acţiunea hormonului produs
de hipotalamusul anterior;
c. eliberarea de renină care produce angiotensinogenul;
d. stimularea secreţiei de ACTH din hipotalamus, ceea ce
induce secreţia de cortizol care reglează echilibrul hidric;

13. În reglarea echilibrului hidric intervin:

a. renina;
b. hormonii medulosuprarenalieni;

206
c. ionii de sodiu;
d. enzimele produse de rinichi;

14. Despre electroliţi este adevărat:

a. sunt substanţe complexe care disociază în soluţie;
b. se mai numesc ioni;
c. sunt produşi de disociere;
d. sunt anioni pozitivi şi cationi negativi;

15. Cantitatea de lichid (sânge) aflată într-un vas depinde de:

a. presiunea, determinată de forţa cardiacă a sistolei;
b. rezistenţa vasculară;
c. lungimea vasului, ce determină o rezistenţă mvers
proporţională;
d. hematocrit, ce determină o rezistenţă invers proporţională,
ca şi diametrul vasului;

16. Baroreceptorii din vasele de sânge:

a. sesizează o presiune mare a sângelui dacă acesta are în
plasmă puţină apă;
b. semnalează scăderea presiunii atunci când scade diametrul
vasului;
c. percep o creştere a presiunii sângelui atunci când scade
rezistenţa vasculară;
d. sesizează o scădere a presiunii atunci când scade lungimea
vasului;

17. Conform legii lui Starling, la nivelul unui capilar:

a. se face filtrare la capătul venos;
b. apa părăseşte capilarul spre venulă;
c. mişcarea apei este nulă la mijlocul capilarului;
d. se formează un centru dinamic în care se egalează
presiunile;

207
18. La intrarea într-un vas capilar:
a. presiunea hidrostatică este mai mare decât cea coloid-
osmotică;
b. apa părăseşte capilarul datorită osmozei;
c. se produce fenomenul de filtrare;
d. mişcarea netă a apei se face înspre vasul capilar;

19. La ieşirea dintr-un vas capilar:

a. se formează un centru dinamic de echilibru;
b. presiunea hidrostatică scade datorită creşterii rezistenţei
vasculare produsă de capilar;
c. are loc fenomenul de reabsorbţie ce se datorează osmozei;
d. apa se deplasează înspre lichidul interstiţial;

20. Pierderea de apă se poate realiza:

a. prin piele, sub formă de transpiraţie;
b. prin reacţii chimice, numindu-se apă metabolică;
c. prin materiile fecale produse în intestinul subţire;
d. prin urina produsă de rinichi;

21. Osmoza, ca şi difuziunea:

a. sunt consumatoare de energie din ATP;
b. se desfăşoară în aceeaşi direcţie, de la concentraţie mare la
concentraţie mică;
c. au loc până la obţinerea unui echilibru dinamic;
d. sunt declanşate de un gradient de concentraţie;

22. Elementele care descriu legea capilarelor (legea Starling)

sunt:
a. presiunea coloid-osmotică produsă de globulinele din
plasma sângelui;
b. presiunea hidrostatică produsă de prezenţa apei în plasmă;
c. variaţia presiunii hidrostatice, determinată de factorii ce
produc rezistenţa vasculară;
d. presiunea osmotică;

208
23. Mişcarea apei între mediul interstiţial şi cel intracelular se
face:
a. datorită variaţiei presiunii hidrostatice;
b. prin variaţia rezistenţei vasculare;
c. în funcţie de presiunea osmotică dintre cele două medii;
d. dinspre exterior spre interior;

24. Despre edem este adevărat:

a. reprezintă acumularea în exces a apei în ţesutul interstiţial;
b. se poate produce în insuficienţa renală;
c. se poate instala atunci când scade presiunea hidrostatică;
d. creşterea conţinutului de proteine plasmatice poate
determina edemul;

25. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:

a. creşterea presiunii hidrostatice în capilar poate declanşa
edemul dacă are loc şi obstrucţia venei;
b. lipsa proteinelor plasmatice scade presiunea coloid-
osmotică, favorizând edemul;
c. edemul se poate produce atunci când scade filtrarea la
nivelul capilarelor;
d. creşterea bruscă a rezistenţei vasculare poate declanşa
edemul, prin filtrare exagerată la capătul arteriolar al
capilarului;

26. Despre ionii de sodiu este adevărat:

a. creează o presiune osmotică mare în mediul extracelular;
b. se găsesc în cantitate mai mare în interiorul celulelor decât
în afara lor;
c. cresc presiunea sanguină atunci când aportul depăşeşte
pierderile;
d. nu influenţează volumul plasmatic;

209
27. Hormonul denumit renină:
a. se produce în aparatul juxtaglomerular, având ca semnal
scăderea presiunii de filtrare;
b. prin intermediul lui se reglează atât echilibrul hidric cât şi
cel al sodiului;
c. se secretă la nivelul arteriolei eferente a glomerulului renal;
d. acţionează asupra angiotensinogenului plasmatic produs de
plămâni;

28. În mecanismul reglator al reninei:

a. angiotensina I se transformă în angiotensinogen, la nivel
plasmatic;
b. angiotensina I stimulează secreţia de aldosteron;
c. plămânii convertesc angiotensina I în angiotensina II,
substanţă activă asupra medulosuprarenalei;
d. se activează aldosteronul ce influenţează direct absorbţia
sodiului şi, indirect, reţinerea apei;

29. Despre angiotensina II este adevărat, cu excepţia:

a. acţionează asupra centrului setei din hipotalamus;
b. stimulează şi secreţia de ADH;
c. nu influenţează nivelul de ACTH sanguin;
d. produce scăderea presiunii a1teriale;

30. Despre ionii de potasiu este adevărat:

a. deficitul lor poate produce aritmii;
b. nivelul lor se reglează cu ajutorul ADH;
c. excesul de ioni produce fibrilaţii;
d. se găsesc în cantitate mare în mediul extracelular;

31. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. ionii de calciu intervin în coagulare şi contracţia musculară;
b cantitate de calciu intracelular este mai mare decât
extracelular;

210
c. reglarea nivelului de calciu presupune interventia tiroidei si
a paratiroidei; ' '
d. fosfaţii sunt în cantitate mai mare în mediul extracelular;

32. Identificaţi afirmaţiile adevărate:

a. ionii de clor sunt atraşi de cei de sodiu, fiind aproape
întotdeauna legaţi;
b. clorul se reabsoarbe pasiv din urină şi se secretă în tubul
digestiv sub formă de acid clorhidric;
c. clorul este predominant în lichidul intracelular, ca şi
bicarbonatul;
d. ionii de magneziu se găsesc în cantitate mai mare în mediul
extracelular;

33. În menţinerea echilibrului acido-bazic intervin:

a. substanţe acceptoare de ioni de hidrogen, numite acizi;
b. substanţe ce eliberează protoni, numite baze;
c. acceptori de hidrogen, numiţi baze;
d. donori de grupări hidroxil, numiţi baze;

34. Aciditatea mediului intern, prin valoarea de pH,

influenţează:
a. permeabilitatea membranelor celulare;
b. activitatea enzimelor;
c. activitatea hormonilor;
d. presiunea sângelui;

35. Despre tăria unui acid se poate afirma:

a. este mai mică dacă disociază complet în soluţie;
b. este mai mare dacă cedează rapid un număr maxim de ioni
de hidrogen;
c. acidul carbonic este mai tare decât cel clorhidric;
d. depinde, ca şi în cazul bazelor, de gradul de disociere în
soluţie;

211
36. În reglarea acidităţii intervin:
a. rinichii;
b. sistemele tampon fosfat şi proteic;
c. hipotalamusul;
d. centrul respirator din măduva spinării;

37. Un sistem tampon:

a. este un amestec de substanţe care produc modificări ale pH-
ului atunci când se adaugă cantităţi mici de acizi sau de baze
în soluţie;
b. conţine, de obicei, un acid slab şi o bază slabă;
c. intervine pentru a menţine constantă aciditatea unei soluţii;
d. permite doar o modificare minimă a pH-ului unei soluţii;

38. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. mecanismul de reglare renină-angiotensină este un sistem
tampon;
b. soluţia acid carbonic - bicarbonat de sodiu intervine în
reglarea pH-ului;
c. la adăugarea unui acid puternic într-un sistem tampon,
creşterea numărului de ioni de hidrogen în soluţie va fi
minimă;
d. acidul clorhidric este un acid mai slab decât cel carbonic;

39. În sistemul tampon acid carbonic - bicarbonat de sodiu:

a. adăugarea unei baze tari (NaOH) interacţionează cu acidul
carbonic formându-se bicarbonatul de sodiu ce este o bază mai
tare decât NaOH;
b. adăugarea în soluţia tampon a unei cantităţi de HCI va
determina formarea de NaCI şi de acid carbonic prin reacţia cu
bicarbonatul de sodiu;
c. acidul obţinut prin adăugarea unui acid în soluţia tampon
este mai slab;
d. acidul carbonic obţinut poate disocia în apă şi dioxid de
carbon, ceea ce duce la scăderea frecvenţei respiratorii;

212
40. În cazul sistemelor tampon proteice:
a. grupările amino au caracter bazic, acceptând 10nn de
hidrogen;
b. grupările carboxil cedează ionii de hidrogen;
c. intervin proteinele intracelulare (albuminele);
d. intervin proteinele extracelulare (hemoglobina);

41. Despre tamponul fosfat este fals:

a. fosfatul monoacid de sodiu are rol de acid slab;
b. fosfatul diacid de sodiu are rol de acid slab;
c. baza este reprezentată de fosfatul monoacid de sodiu;
d. este format din proteine;

42. În timpul respiraţiei au loc următoarele fenomene ce

intervin în reglarea echilibrului acido-bazic:
a. centrul nervos al respiraţiei este stimulat de impulsuri ce
sosesc de la chemoreceptori;
b. frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor sunt determinate de
nivelul de dioxid de carbon;
c. se produce o acidoză cauzată de o hiperventilaţie
pulmonară;
d. prezenţa dioxidului de carbon în exces scade cantitatea de
acid carbonic plasmatic;

43. Reglarea acidităţii prin respiraţie presupune:

a. intensificarea mişcărilor respiratorii la creşterea pH-ului
produs de dioxidul de carbon;
b. o hiperventilaţie, prin acţiunea ionilor de hidrogen rezultaţi
din disocierea acidului carbonic, asupra centrului respirator
din trunchiul cerebral;
c. modificarea ritmului respirator în funcţie de nivelul de
dioxid de carbon;
d. intervenţia sistemelor tampon cu proteine;

213
44. Următoarele afirmaţii sunt corecte:
a. blocarea temporară a respiraţiei provoacă creşterea acidităţii
mediului intern;
b. pierderea de dioxid de carbon prin expiraţie produce
acidoză pulmonară;
c. în timpul efortului de durată se produce acidoză pulmonară;
d. acidul carbonic este cauza declanşării hipoventilaţiei
pulmonare;

45. Alcaloza respiratorie se poate instala:

a. după o hipoventilaţie;
b. după o hiperventilaţie;
c. în bronşită sau pneumonie;
d. după încetarea efortului;

46. La nivel renal, echilibrul acido-bazic se reglează:

a. prin reabsorbţia ionilor de hidrogen;
b. cu ajutorul reninei produsă de aparatul juxtaglomerular;
c. prin intervenţia aldosteronului la tubii distali;
d. odată cu echilibrul osmotic, prin schimbul de sodiu ş1
hidrogen;

47. Rinichii reglează echilibrul acido-bazic:

a. prin sistemul amoniac - ioni amoniu ce elimină astfel ionii
de hidrogen;
b. prin sistemul tampon fosfat ce leagă ionii de hidrogen
pentru a-i elimina prin urină;
c. prin intervenţia ADH-ului;
d. folosind şi sistemul proteic tampon, prezent în filtratul
glomerular;

48. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la acidoză:

a. se manifestă atunci când pH-ul mediului intern scade sub
7,35;
b. apare la un pH de circa 7,45;

214
c. se numeşte respiratorie atunci când expiraţia reuşeşte să
elimine dioxidul de carbon acumulat;
d. poate fi metabolică, fiind o consecinţă a diabetului insipid;

49. Despre alcaloză este adevărat, cu excepţia:

a. poate fi respiratorie, după ce are loc o hiperventilaţie;
b. hipoventilaţia produce o alcaloză respiratorie;
c. apare atunci când scade pH-ul mediului intern;
d. poate avea şi cauze metabolice;

50. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. acumularea de corpi cetonici produce o acidoză metabolică;
b. amoniacul din urină poate prelua ioni de hidrogen devenind
ion amoniu ceea ce modifică aciditatea mediului intern al
organismului;
c. homeostazia acido-bazică a organismului se determină în
sângele venos;
d. intervenţia aldosteronului în reglarea acidităţii se face în
tubii contorţi proxima! şi distal;

215
 Capitolul XXI. Bazele chimice ale anatomiei şi fiziologiei

1. Cele mai importante elemente chimice din organismul

uman:
a. formează peste 90% din greutatea corpului:
b. carbonul, hidrogenul, oxigenul şi azotul;
c. sodiul, potasiul şi fierul;
d. sunt glucidele, lipidele, proteinele şi acizii nucleici;

2. Despre atomi sunt adevărate afirmaţiile:

a. are un nucleu format din protoni şi electroni;
b. sarcina nucleului este pozitivă;
c. numărul de masă reprezintă suma protonilor şi a neutronilor;
d. numărul atomic reprezintă numărul de electroni;

3. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. un atom tinde să accepte sau să cedeze electroni până la
completarea ultimului strat cu doi sau cu opt electroni;
b. dacă ultimul strat este complet, atomul devine ion;
c. atunci când atomul primeşte electroni pentru a se stabiliza,
se numeşte oxidare;
d. un ion este pozitiv dacă are un proton suplimentar şi negativ
dacă are un electron în plus;

4. Despre izotopi este adevărat:

a. sunt variante atomice în care diferă numărul de electroni;
b. sunt specii atomice în care diferă numărul de neutroni deşi
numărul de protoni este acelaşi;
c. diferă între ei prin numărul de masă;
d. sunt încărcaţi electric;

5. Informaţiile referitoare la molecule sunt adevărate:

a. masa unui molecule este suma maselor atomice;

216
b. masele moleculare se exprimă în daltoni, ceea ce reprezintă
masa unui atom de hidrogen;
c. pentru a se forma molecule, atomii disociază într-o soluţie;
d. moleculele unui element sunt compuse din doi sau mai
mulţi atomi diferiţi;

6. Pentru a se forma molecule, atomii:

a. îşi pun în comun electroni, formându-se legături ionice;
b. îşi transferă electroni din ultimele straturi;
c. fac legături covalente;
d. cedează şi acceptă protoni;

7. Despre legătura de hidrogen este adevărat:

a. se formează prin punere în comun de electroni;
b. este o legătură slabă, bazată pe interacţiunea dintre regiuni
încărcate electric cu sarcini diferite;
c. se formează în molecula de apă;
d. stabilizează forma proteinelor;

8. Reacţia chimică reprezintă:

a. interacţiunea dintre doi atomi cu formarea unei molecule;
b. atracţii între părţi ale moleculelor;
c. formarea unei noi legături prin interacţiune între molecule;
d. procesul prin care se formează un izotop;

9. Apa reprezintă:
a. 75% din compoziţia organismului;
b. solventul în care se desfăşoară şi toate reacţiile fiziologice;
c. un compus care eliberează ioni de hidrogen;
d. un compus care atrage protoni dintr-o soluţie;

10. Din punct de vedere al comportamentului în soluţie:

a. acidul eliberează protoni;
b. baza eliberează grupări hidroxil, acceptând la schimb,
protoni;

217
c. acizii tari eliberează o parte din hidrogeni;
d. un acid are gust acru;

11. O bază poate fi recunoscută astfel:

a. are gust amar;
b. interacţionează cu metalele;
c. este alunecoasă la pipăit;
d. are gust acru;

12. Parametrul denumit pH indică:

a. o soluţie alcalină atunci când valoarea sa este egală cu 7;
b. o soluţie acidă dacă are valoarea mai mică decât 7;
c. logaritmul în baza 1O al concentraţiei ionilor de hidrogen
dintr-o soluţie;
d. numărul de ioni de hidrogen care este egal cu cel al ionilor
hidroxil;

13. Dacă o soluţie are pH-ul 5, înseamnă că:

a. are de 100 de ori mai mulţi ioni de hidrogen decât soluţia
neutră (apa pură);
b. are de 1OOO de ori mai puţini ioni de hidrogen;
c. are de 100 de ori mai puţini ioni hidroxil decât soluţia pură;
d. are 1/100 din numărul ionilor de hidrogen al unei soluţii
neutre;

14. Următoarele valori de pH sunt corecte:

a. lacrimi 7,4;
b. salivă 6,8;
c. suc pancreatic 7 ,8;
d. urina 6,0;

15. Identificaţi afirmaţiile corecte:

a. monozaharidele sunt formate dintr-o singură unitate
moleculară;

218
b. cele mai răspândite monozaharide sunt glucoza, fructoza şi
maltoza;
c. principalele monozaharide sunt izomeri;
d. zaharoza se desface în două molecule de glucoză, fiind un
dizaharid;

16. Următoarele disocieri sunt corecte:

a. maltoza disociază în fructoză şi glucoză;
b. lactoza se desface în glucoză şi galactoză;
c. dintr-o moleculă de maltoză se formează două molecule de
glucoză;
d. zaharoza formează amidonul;

17. Despre polizaharide este adevărat:

a. sunt formate din mai multe unităţi glucidice;
b. cele mai importante polizaharide sunt amidonul, glicogenul
şi celuloza;
c. reprezintă principala sursă de energie celulară;
d. amidonul este forma de depozitare a glucidelor în
organismul animal;

18. Lipidele reprezintă:

a. molecule organice cu mai mult oxigen decât glucidele;
b. compuşi de esterificare ai glicerolului cu acizi graşi (mono-,
di- şi trigliceride );
c. grăsimi, ceruri şi steroizi;
d. compuşi organici cu fosfor;

19. Acizii graşi din structura grăsimilor:

a. pot avea în catene între 4 şi 24 atomi de carbon;
b. au o grupare carboxil care, printr-o reacţie de hidratare, se
leagă de gruparea alcoolică a glicerolului;
c. pot fi nesaturaţi atunci când sunt prezente şi legături duble
în catena de carbon;
d. se leagă de glicerol în prezenţa lipazelor;

219
20. Proteinele reprezintă:
a. lanţuri de unităţi repetabile numite aminoacizi;
b. substanţe organice complexe în care se găsesc atomi de
carbon, hidrogen, oxigen şi azot;
c. macromolecule rezultate din combinarea celor 1O tipuri de
aminoacizi diferiţi;
d. lanţuri de aminoacizi, formate prin legături peptidice, între
grupările amino;

21. Printre funcţiile proteinelor se enumeră:

a. reglarea chimică a organismului cu ajutorul enzimelor;
b. cataliza reacţiilor chimice;
c. material de suport şi întărire;
d. sursă principală de energie celulară;

22. La formarea unei legături peptidice:

a. se consumă o moleculă de apă;
b. se realizează o interacţiune de tip ionic;
c. are loc o covalenţă între gruparea amino şi cea carbonilică;
d. se pierde o moleculă de apă;

23. Despre succesiunea aminoacizilor într-o proteină este fals:

a. se dictează prin intermediul codului genetic;
b. se poate realiza prin fonnarea de legături peptidice;
c. este cunoscută de către celulă, fiind o informaţie de natură
citoplasmatică;
d. ordinea aminoacizilor este aceeaşi cu ordinea nucleotidelor
din ADN;

24. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. un acid nucleic este format din nucleotide repetabile;
b. nucleotidul conţine o bază azotată, un glucid şi o grupare
fosfat;
c. uracilul este o bază specifică ADN-ului;

220
d. bazele pirimidinice sunt citozina, timina şi guanina;

25. Moleculele de ADN:

a. se găsesc în cromozomii celulelor ş1 reprezintă suportul
genelor;
b. formează nucleolii;
c. se pot găsi şi în citoplasma celulei;
d. conţin dezoxiriboză;

26. Legarea nucleotidelor în catena unui acid nucleic se face:

a. prin intermediul bazelor azotate complementare;
b. prin intermediul bazelor azotate;
c. folosind grupările fosfat;
d. prin legături de hidrogen;

27. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. citozina şi guanina sunt baze complementare în ADN;
b. adenina şi timina sunt complementare în ARN;
c. molecula de ADN are două lanţuri ce formează un dublu
helix;
d. în molecula de ARN se găseşte dezoxiriboza;

28. Replicaţia ADN:

a. este un proces obligatoriu înaintea oricărei diviziuni
celulare;
b. se realizează pe baza codului genetic;
c. are loc în citoplasma celulei;
d. este un fenomen coordonat enzimatic;

29. Semiconservativitatea replicaţiei se referă la:

a. maniera de legare a nucleotidelor, respectând
complementaritatea bazelor azotate;
b. acţiunea enzimei ADN-polimerază ce leagă nucleotidele
într-un lanţ;

221
c. formarea unor molecule noi de ADN, în care una dintre
catene este moştenită din molecula iniţială;
d. formarea de 46 de cromozomi din cei 46 existenţi în celulă;

30. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. molecula de ATP este o nucleotidă modificată de tip ARN;
b. spre deosebire de o nucleotidă tipică, cea din ATP are mai
multe grupări fosfat ataşate;
c. complementaritatea nu se respectă la o moleculă de ARN;
d. spre deosebire de ARN, ADN-ul are funcţii legate de
sinteza proteinelor;

222
Teste recapitulative

223
 Test recapitulativ (Capitolele I_II_III_IV)

1. Despre piele este adevărat:

a. reprezintă aproximativ 15% din greutatea corpului;
b. formează o barieră protectoare şi autoregenerantă;
c. protejează organismul de invazia de microorganisme din
interior;
d. conservă temperatura internă prin dilataţia vaselor de sânge;

2. Printre funcţiile pielii se numără:

a. protecţia mecanică cu ajutorul melaninei;
b. reglarea temperaturii corpului;
c. funcţia metabolică prin transpiraţie;
d. sinteza vitaminei D, în prezenţa radiaţiilor UV;

3. Despre melanină este adevărat:

a. se produce sub acţiunea radiaţiei calorice, în melanocite;
b. protejează de acţiunea radiaţiei UV;
c. în albinism, pielea are o cantitate mare de melanină;
d. o piele mai întunecată oferă o protecţie mai eficientă;

4. Ţesutul nevascularizat este:

a. ţesutul epitelial;
b. ţesutul conjunctiv semilichid;
c. ţesutul conjunctiv semidur;
d. ţesutul conjunctiv dur;

5. Următoarele caracteristici aparţin ţesutului cartilaginos:

a. este bogat în fibre de colagen;
b. se poate transforma uşor în ţesut conjunctiv dur;
c. are o substanţă fundamentală rezistentă, produsă de
condrocite;
d. se clasifică în trei categorii: hialin, elastic şi adipos;

224
6. Despre ţesutul cartilaginos elastic este fals:
a. formează trompa lui Eustachio;
b. formează peretele aortei;
c. conţine fibre de elastină alături de cele de colagen;
d. se găseşte în epiglotă;

7. În poziţia anatomică, următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. antebraţul drept este situat proxima! faţă de braţ şi ipsilateral
cu duodenul;
b. antebraţul drept este situat distal faţă de umăr şi
controlateral cu colonul ascendent;
c. degetele sunt situate proximal faţă de palmă şi caudal faţă
de genunchi;
d. palma stângă este orientată proximal faţă de antebraţ, caudal
faţă de inimă, ipsilateral cu splina, cu faţa spre înapoi şi
policele lateral;

8. Următoarea afirmaţie este corectă:

a. planul mediosagital conţine coloana vertebrală, nu şi ficatul;
b. planul mediosagital conţine cele două nări;
c. faţă de planul mediosagital, caninul este plasat în plan
parasagital medial, iar ochiul lateral;
d. planul coronal este perpendicular pe orice plan sagital şi
împarte corpul în două jumătăţi egale;

9. Într-o secţiune prin planul mediosagital, se disting clar

delimitate:
a. două cavităţi, cea posterioară şi cea anterioară;
b. o singură cavitate, cea toracică;
c. două cavităţi, cea toracică şi cea abdominală (peritoneală);
d. trei cavităţi, cea posterioară şi cea anterioară, separată de
muşchiul diafragm în două;

10. Celulele prezente în ţesutul lax sunt:

a. mastocitele cu rol fagocitar;

225
b. fibroblastele ce produc acidul hialuronic;
c. limfocite, mastocite, fibroblaste, macrofage;
d. colagenul şi reticulina;

11. Fasciile musculare, tendoanele ş1 aponevrozele sunt

alcătuite din:
a. ţesut conjunctiv reticulat;
b. ţesut conjunctiv dens (fibros);
c. ţesut conjunctiv semidur fibros;
d. ţesut conjunctiv elastic;

12. Anexele glandulare ale sistemului tegumentar sunt:

a. glandele sudoripare şi sebacee;
b. glandele sudoripare eccrine şi holocrine, alături de cele
sebacee, apocrine;
c. glandele sebacee holocrine, părul şi unghiile;
d. glandele sudoripare, de tip alveolar;

13. Despre secreţia glandelor sebacee este adevărat:

a. se numeşte sebum şi conţine predominant proteine care
păstrează părul suplu şi mătăsos;
b. se produce în interiorul foliculului pilos;
c. conţine şi resturi celulare;
d. este o substanţă odorantă;

14. Glandele tegumentare apocrine:

a. sunt reprezentate de glandele ceruminoase, glandele mamare
şi glandele sudoripare odorante;
b. produc vezicule de exocitoză;
c. produc cerumen în canalul auditiv şi sudoare la nivel palmar
d. produc o secreţie apoasă, transparentă;

15. Discurile intervertebrale sunt alcătuite din:

a. cartilaj hialin;
b. cartilaj elastic;

226
c. cartilaj fibros;
d. ţesut conjunctiv semidur, bogat în fibre de colagen;

16. Inelele căilor aeriene superioare sunt alcătuite din:

a. cartilaj elastic;
b. cartilaj hialin;
c. cartilaj fibros;
d. ţesut pseudostratificat;

17. Cavitatea toracică se subîmparte astfel:

a. două cavităţi pleurale şi mediastinul;
b. nouă regiuni;
c. cavitatea craniană şi canalul rahidian;
d. epigastru şi regiunea periombilicală;

18. Endocitoza:
a. este caracteristică celulelor secretoare;
b. poate fi pinocitoză pentru lichide şi fagocitoză pentru
solide;
c. presupune fuzionarea veziculei membranare cu membrana
celulară;
d. este implicată în eliberarea neurotransmiţătorilor la nivelul
butonilor terminali ai axonilor;

19. Despre structura reticulului endoplasmatic este adevărat:

a. este un organit membranar, intracitoplasmatic;
b. poate fi neted sau rugos, în funcţie de prezenţa ribozomilor
submicroscopici;
c. reticulul este implicat în sinteza lipidelor, membranelor,
precum şi în depozitarea calciului;
d. este format din saci turtiţi ce formează vezicule;

20. Ţesutul conjunctiv, spre deosebire de cel epitelial:

a. are joncţiuni intercelulare;
b. poate acoperi sau căptuşi diferite organe;

227
c. poate transporta gaze şi substanţe;
d. este hrănit prin difuziune şi osmoză din ţesuturile
subiacente;

21. Despre membrana bazală este adevărat:

a. aparţine atât ţesutului epitelial cât şi celui conjunctiv;
b. este formată din glicoproteine secretate de celulele
conjunctive;
c. este formată şi din fibre de colagen produse de celulele
epiteliale;
d. se află la limita dintre un epiteliu şi un ţesut conjunctiv;

22. Joncţiunile celulare se găsesc:

a. între celule conjunctive;
b. între celulele epiteliale, cum ar fi cele de tip „gap";
c. între celulele musculare;
d. atât între celule epiteliale cât şi musculare;

23. Ciclul celular reprezintă:

a. repetarea creşterii şi reproducerii celulare;
b. succesiunea a două etape: interfază şi mitoză;
c. perioada împărţită în mitoză şi citochineză;
d. etapa formării cromozomilor din cromatina nucleară;

24. Cromozomii individualizaţi ş1 supracondensaţi se pot

distinge:
a. în toate fazele interfazei;
b. în toate fazele mitozei;
c. numai în faza S a interfazei;
d. numai în citochineză;

228
25. Pentru delimitarea celor patru cadrane, folosite în practica
clinică, liniile de demarcare trec:
a. prin planul mediosagital ce taie hipogastrul, regiunea
ombilicală şi hipocondrul, iar în planul transversal, prin
regiunea ombilicală şi cele două :flancuri;
b. prin planul mediosagital ce taie hipogastrul, regiunea
ombilicală şi epigastrul, iar în planul transversal (orizontal),
prin regiunea ombilicală şi cele două flancuri;
c. prin planul mediosagital ce taie epigastrul, regiunea
ombilicală şi inghinală, iar în planul transversal, prin regiunea
ombilicală şi cele două flancuri;
d. prin planul parasagital ce taie hipocondrul, regiunea
ombilicală şi iliacă, iar în planul orizontal, prm regiunea
ombilicală şi cele două flancuri;

26. Membranele seroase sunt:

a. pleurele, pericardul şi peritoneul;
b. formate din două foiţe între care se găseşte o cantitate mare
de lichid seros;
c. structuri ce acoperă total sau parţial organe din regiunea
toracică şi abdominală;
d. structuri ce acoperă total sau parţial organe din regiunea
toracică şi abdomino-pelvină;

27. Celule caliciforme producătoare de mucus se găsesc:

a. în ţesutul epitelial, simplu, pavimentos;
b. în ţesutul epitelial, stratificat, cilindric;
c. în ţesutul epitelial, pseudostratificat;
d. în ţesutul epitelial, simplu, cilindric;

28. Pancreasul exocrin este o glandă de tip:

a. tubulo-acinos;
b. tubular ramificat;
c. tubular, compusă;
d. acinos, simplă;

229
29. Cavitatea craniană şi rahidiană formează:
a. cavitatea inferioară;
b. cavitatea superioară;
c. cavitatea posterioară;
d. cavitatea anterioară;

30. Fazele G 1, S şi G2 reprezintă, în ordinea lor:

a. sinteză de proteine şi enzime, formarea cromatidelor surori,
sinteza proteinelor fusului de diviziune;
b. dublarea cantităţii de ADN, individualizarea cromozomilor,
sinteza microtubulilor fusului;
c. ieşirea de mitoza anterioară, dublarea ADN-ului nuclear,
sinteza microtubulilor fusului de diviziune;
d. sinteza fusului de diviziune, formarea cromatidelor
omoloage, creşterea volumului celular;

31. În timpul profazei:

a. cromozomii devin filamente vizibile, prin condensare;
b. învelişul nuclear se asamblează;
c. se formează asterul din centrioli;
d. cromozomii ajung la polii celulei;

32. O joncţiune strânsă este caracterizată de:

a. sudarea membranelor celulare;
b. prezenţa unor glicoproteine transmembranare;
c. spaţiul intercelular absent;
d. îngroşarea membranelor celulare;

33. În cadrul unei membrane:

a. foiţa parietală acoperă organul intern aflat în cavitate;
b. foiţa viscerală tapetează cavitatea în care se află organul;
c. cavitatea pericardică se află între inimă şi mediastin;
d. pleura viscerală acoperă plămânii;

230
34. Un desmozom nu este caracterizat de:
a. prezenţa unor filamente de cheratină;
b. oferă posibilitatea schimburilor ionice;
c. spaţiul interjoncţional conţine glicoproteine cu rol de
ancorare;
d. spaţiul intercelular de 24 nm;

35. Epiteliul de tip pavimentos, simplu:

a. are celule turtite;
b. se găseşte în canalele mici ale glandelor;
c. formează epiteliul pigmentar al retinei;
d. se găseşte în arborele bronşic superior;

36. ATP-ul este o substanţă care:

a. se formează prin procesele anabolice ale metabolismului;
b. conţine trei grupări fosfat, energia degajată la desfacerea
unei grupări terminale fiind de 7,3 kcal per mol de ATP;
c. are trei componente legate astfel: inel de adenină, grupări
fosfat şi riboză;
d. are trei grupări fosfat unite prin legături ionice cu nivel
energetic ridicat;

3 7. Despre cili nu este adevărat:

a. sunt mai lungi şi mai puţini decât flagelii;
b. se găsesc în tractul respirator având rol în curăţarea aerului;
c. asigură mişcarea unor celule;
d. se pot ondula sincron;

38. Despre glandele merocrine este adevărat:

a. nu se distrug în timpul secreţiei;
b. produc substanţe ce se eliberează prin exocitoză;
c. produc salivă;
d. produc cerumen în canalul auditiv;

231
39. O glandă exocrină este considerată compusă, dacă:
a. canalul excretor este ramificat;
b. canalul excretor nu se ramifică;
c. are mai multe unităţi secretorii, tubulare sau acmoase,
conectate la acelaşi canal excretor;
d. este seromucoasă;

40. Într-o reacţie exergonică:

a. se consumă energie din diferite surse;
b. se eliberează energie;
c. produşii de reacţie conţin mai multă energie decât reactanţii;
d. energia se depozitează;

41. Despre enzime este adevărat:

a. sunt glucide;
b. sunt proteine;
c. scad cantitatea de energie necesară activării unei reacţii;
d. substanţa asupra căreia acţionează o enzimă se numeşte
zona activă;

42. Faţă de regiunea ombilicală:

a. hipocondrul este caudal;
b. hipogastrul este cranial;
c. epigastrul este cefalic;
d. regiunile inghinale (iliace) sunt plasate caudal şi lateral;

43. Osul compact este localizat:

a. în epifizele oaselor lungi;
b. în diafizele oaselor lungi;
c. pe epifizele oaselor lungi;
d. în interiorul oaselor late;

44. Trabeculele sau traveele sunt:

a. spaţiile ce adăpostesc osteocite;
b. lamelele osoase caracteristice osului compact;

232
c. lame osoase ce includ un ţesut conjunctiv reticulat;
d. spaţiile osoase ce conţin măduvă roşie osoasă;

45. În timpul anafazei:

a. are loc migrarea cromozomilor bicromatidici către polii
celulei;
b. cromozomii au forma literei V;
c. fiecare cromozom este ataşat de un singur filament al
fusului de diviziune;
d. se produce citochineza;

46. Ţesutul conjunctiv dur, spre deosebire de cel semidur:

a. nu conţine hidroxiapatită;
b. are săruri fosfocalcice;
c. are multe fibre de colagen;
d. poate fi remodelat cu echipamentul enzimatic al
osteocitelor;

47. În timpul telofazei:

a. cromozomii redevin cromatină;
b. se formează nucleolii;
c. se asamblează fusul de diviziune;
d. se reface învelişul nuclear specific celulelor procariote;

48. Despre citochineză este adevărat:

a. se realizează în timpul mitozei;
b. se realizează după telofaza mitozei;
c. reprezintă momentul separării celulei mamă ieşită din
mitoză, printr-un şanţ de clivare pe linia ecuatorială;
d. la acest proces nu participă citoscheletul prin contracţia sa;

49. În poziţia anatomică, ochii sunt poziţionaţi:

a. cranial şi anterior;
b. cefalic şi dorsal;
c. caudal şi anterior;

233
d. cefalic şi anterior;

50. O membrană seroasă, spre deosebire de una mucoasă:

a. oferă protecţie şi lubrifiere unor cavităţi, cum ar fi cea
bucală;
b. oferă protecţie şi lubrifiere unor organe;
c. acoperă şi căptuşeşte;
d. căptuşeşte dar nu acoperă;

51. În structura unei mucoase intră, în ordine:

a. epiteliul, corionul, straturi circulare şi longitudinale de
muşchi striaţi;
b. epiteliul simplu sau compus, ţesutul conjunctiv de ancorare,
musculatura netedă profundă;
c. ţesutul epitelial şi conjunctiv subiacent;
d. epiteliul, corionul (lamina propria) şi ţesutul conjunctiv
subiacent;

52. Despre stratul reticular al dermului se poate spune:

a. are vase de sânge care hrănesc epidermul;
b. conţine glande sebacee, sudoripare, celule adipoase şi vase
de sânge de calibru mare;
c. este bogat în fibre conjunctive;
d. este un ţesut conjunctiv lax cu macrofage;

53. Muşchiul erector al firului de păr:

a. este un tip de muşchi neted;
b. este un tip de muşchi striat;
c. este ataşat de rădăcina firului;
d. se află în derm şi are celule alungite (cilindrice), cu
joncţiuni de tip "gap";

54. Glanda parotidă:

a. este o glandă exocrină de tip compus, acinos;
b. este o glandă de tip simplu, tubulo-acinos;

234
c. este o glandă exocrină de tip compus, tubulo-acinos;
d. este o glandă de tip simplu, acinos;

55. În poziţia anatomică, ficatul şi splina sunt poziţionate:

a. medial, ipsilateral;
b. lateral, controlateral;
c. ipsilateral, în hipocondru;
d. controlateral, în epigastru;

56. Lichidul seros secretat de membranele seroase:

a. este produs de celulele sanguine din membrane;
b. permite organelor să alunece unele pe lângă altele;
c. se depozitează la exteriorul foiţei parietale;
d. se acumulează în spaţiul aflat sub foiţa parietală;

57. Cea mai importantă caracteristică structurală a unei

proteine este:
a. intră în structura membranei, microtubulilor şi a
microfilamentelor citoscheletului;
b. formează hormoni sau enzime;
c. succesiunea aminoacizilor sau secvenţa în care sunt legaţi
aceştia;
d. numărul de aminoacizi esenţiali (20 de aminoacizi);

58. Transcripţia reprezintă:

a. copierea complementară a uneia din catenele ADN,
formându-se o moleculă de ARN mesager;
b. prima etapă în sinteza proteinelor, ce are loc în citoplasma
celulei;
c. sinteza moleculelor de ARN pe baza informaţiei din ADN,
folosind enzima ARN-polimerază;
d. conform complementarităţii, la adenina din ADN se va lega,
prin transcripţie, o moleculă de timină;

235
59. Imediat sub stratul bazal al epidermului:
a. se află membrana bazală a epiteliului, ce-l separă de stratul
reticular al dermului;
b. se află stratul papilar ce proemină în epidem1, prin
membrana bazală;
c. se află dennul, ţesut conjunctiv de tip elastic;
d. se află membrana bazală a epiteliului, prin care se hrăneşte
dermul;

60. Translaţia reprezintă:

a. sinteza propriu-zisă a proteinei, proces ce se desfăşoară în
nucleul celulei eucariote;
b. decodificarea ARN mesager, pe baza unui cod genetic, un
codon fiind o succesiune de trei nucleotide;
c. procesul ce implică participarea ribozomilor;
d. interacţiunea codonilor din ARN de transfer cu anticodonii
din ARN mesager;

61. Expresia genică poate fi controlată astfel:

a. prin modificarea ratei de spiralizare a ADN;
b. prin eliminarea exonilor şi asamblarea intronilor, formându-
se ARN mesager complet informaţional;
c. prin legare succesivă a intronilor;
d. prin eliminarea intronilor şi asamblarea a c1rca 5% din
materialul genetic codant;

62. Un muşchi neted, comparativ cu unul striat:

a. are joncţiuni de tip comunicant „gap";
b. are discuri intercalare;
c. este involuntar;
d. se află sub control nervos conştient;

63. Fibrele din muşchiul striat se recunosc astfel:

a. sunt fusiforme;
b. sunt cilindrice (alungite);

236
c. au mai mulţi nuclei;
d. au câte un nucleu, central;

64. În procesul de reglare a temperaturii, pielea realizează

răcirea corpului prin:
a. constricţia vaselor de sânge;
b. dilatarea vaselor de sânge;
c. transpiraţie;
d. evaporarea apei prin membrana bazală;

65. Sistemul tegumentar:

a. absoarbe substanţe liposolubile, cum ar fi vitaminele A, D,
B, E şiK;
b. excretă apă, substanţe lipidice şi ioni sub formă de
transpiraţie;
c. comunică cu mediul intern prm intermediul receptorilor
specializaţi;
d. este format din trei zone distincte: epiderm, derm şi
hipoderm;

66. O celulă procariotă nu poate fi caracterizată astfel:

a. citoplasma are organite celulare;
b. nucleul este absent;
c. se divide prin mitoză;
d. procariotele includ bacteriile;

67. Componentele de bază ale celulei sunt:

a. citoplasma şi membrana plasmatică;
b. plasmalema (membrana plasmatică), citoplasma şi nucleul;
c. fosfolipidele şi proteinele;
d. bistratul fosfolipidic în care se găsesc proteine
transmembranare;

68. Din punct de vedere histologic, epidermul:

a. este un ţesut epitelial simplu, pavimentos;

237
b. este un ţesut epitelial stratificat, cubic;
c. este un epiteliu stratificat, pavimentos, ca şi în mucoasa
intestinală;
d. este un ţesut epitelial de acoperire, stratificat, pavimentos,
cheratinizat;

69. Despre stratul bazal al epidennului, se poate afirma:

a. este format dintr-un singur strat de celule;
b. este stratul cu cele mai active diviziuni meiotice;
c. prin maturizarea celulelor, trimite celule în straturile
superioare;
d. conţine şi cheratinocite ce sintetizează melanina;

70. Stratul germinativ al epidermului poate fi caracterizat

astfel:
a. conţine melanocite dar şi cheratinocite;
b. are şi celule senzitive, de tip Merkel;
c. dominante sunt melanocitele care impermeabilizează pielea;
d. dominante sunt celulele de tip melanocite;

71. Sunt adevărate afirmaţiile referitoare la membrană:

a. capetele hidrofobe ale fosfolipidelor sunt situate în grosimea
membranei, faţă-n faţă;
b. colesterolul situat în membrană reduce fluiditatea,
stabilizând structura;
c. glicolipidele de pe faţa internă a membranei acţionează ca
receptori membranari;
d. poziţionarea fosfolipidelor în membrane nu permite mărirea
suprafeţei membranare, cu vezicule ale aparatului Golgi;

72. Proteinele transmembranare:

a. proemină în ambele straturi fosfolipidice;
b. servesc drept canale pentru transport membranar ionic sau
pentru molecule organice;
c. funcţionează ca şi enzime;

238
d. sunt receptori pentru molecule semnalizatoare (hormoni);

73. Despre stratul lucid al epidermului este adevărat:

a. este al doilea strat al epidermului, privind secţiunea de la
exterior spre interior;
b. este prezent numai în anumite zone ale tegumentului;
c. celulele acestui strat conţin o cantitate mare de cheratină;
d. celulele sunt vii şi fără nuclei;

74. Stratul granulos al epidermului se caracterizează prin:

a. este stratul de la mijlocul epidermului, format din 3 - 5
straturi celulare;
b. are celule ce conţin eleidină;
c. este zona în care celulele mor, iar conţinutul lor este
reprezentat de cheratohialin, precursorul cheratinei;
d. are 25 de straturi de celule ce se descuamează încontinuu;

75. Despre foliculul pilos este adevărat:

a. aparţine epidermului dar se află în derm;
b. reprezintă structura care generează un fir de păr;
c. are o formă tubulară, dilatat la bază, regiunea numindu-se
papilă dermică;
d. este format dintr-o rădăcină şi un ax;

76. O soluţie este hipotonă atunci când:

a. conţine o cantitate mare de solvent, fiind astfel concentrată;
b. conţine o cantitate mare de solvit;
c. produce umflarea şi spargerea hematiilor introduse în ea;
d. este locul de unde se declanşează osmoza, numai dacă este
separată de o membrană semipermeabilă faţă de o altă soluţie
ce poate fi considerată hipertonă;

77. Papila dermică:

a. se află în interiorul rădăcinii firului de păr;

239
b. conţine ţesutul conjunctiv lax ce pătrunde în bulb, din
dermul reticular;
c. are rolul de a hrăni firul de păr;
d. este mărginită medial de stratul bazal al epidermului aflat în
folicul;

78. Formarea firului de păr se realizează:

a. din stratul germinativ al epidennului, aflat în foliculul pilos,
inclus în rădăcină;
b. în mod asemănător stratului cornos al epidermului, prin
avansarea celulelor epiteliale din stratul bazal, de-a lungul
foliculului pilos;
c. imediat după naştere;
d. prin multiplicarea celulelor aflate în interiorul papilei
dermice;

79. Rădăcina unghiei:

a. ca şi rădăcina firului de păr, se află într-un pliu al
epidermului, scufundat în derm;
b. este reprezentată de stratul germinativ al epidermului;
c. este acoperită de cuticulă;
d. conţine vase de sânge;

80. În procesul de osmoză:

a. trebuie să existe gradient de concentraţie;
b. apa se deplasează de la soluţia concentrată spre cea diluată,
trecând prin membrana semipermeabilă;
c. apa se deplasează de la soluţia diluată spre cea concentrată;
d. se realizează deplasarea oxigenului din plămâni în capilare;

81. Despre difuziunea facilitată este adevărat:

a. nu este asistată de proteinele membranare;
b. permite mişcarea dintr-o zonă cu concentraţie mare de
molecule într-una cu concentraţie mică;
c. necesită ATP;

240
d. rata difuziunii facilitate este proporţională cu numărul de
proteine transportoare;

82.Următoarea afirmaţie este corectă:

a. funcţia unui organ depinde de structura sa;
b. alcătuirea unui organ depinde de celulele, ţesuturile, vizibile
la microscop;
c. structura unui organ oferă indicii despre fiziologia sa;
d. fiziologia renală se ocupă cu studiul alcătuirii şi funcţionării
sistemului excretor;

83. Celula reprezintă:

a. un nivel de organizare funcţională;
b. unitatea fundamentală a organismelor vii;
c. un nivel de organizare intermediar moleculei şi organului;
d. cel mai simplu nivel de organizare;

84. Despre joncţiunea derm-epiderm, este fals:

a. nu este o linie sinuoasă;
b. separă stratul germinativ al epidermului de ţesutul
conjunctiv al dermului;
c. separă stratul cornos al epidermului de derm;
d. este o linie sinuoasă;

85. Stratul spinos al epidermului:

a. conţine melanocite şi cheratinocite;
b. are numai cheratinocite;
c. are celule ce conţin multă cheratină;
d. este sediul unde au loc mai puţine diviziuni mitotice;

86. Despre ţesut nu este adevărat că:

a. nu conţine celule ce au aceeaşi specializare funcţională;
b. nu este inferior organului;
c. sunt patru categorii principale;
d. fiecare ţesut are un rol unic în organism;

241
87. În timpul metabolismului:
a. catabolismul produce energie şi sintetizează materie
organică;
b. anabolismul consumă energie şi sintetizează substanţe
orgamce;
c. anabolismul şi catabolismul acţionează antagonic;
d. catabolismul consumă energie şi descompune materia
organică;

88. O afecţiune a glandelor sebacee poate fi:

a. alopecia;
b. hipercheratoza;
c. acneea;
d. lanugo;

89. Una din următoarele funcţii nu aparţine sebumului:

a. protecţie antibacteriană;
b. limitarea pierderilor de apă;
c. asigură protecţie şi impermeabilizare firului de păr;
d. menţine echilibrul termic;

90. Despre un organ oarecare este adevărat:

a. este format din mai multe ţesuturi care au aceeaşi alcătuire;
b. organul are o singură funcţie dar ţesuturile componente
funcţii diferite, dar complementare;
c. formează un sistem de organe, fiecare organ component
având aceeaşi funcţie;
d. conţine, în ordine, atomi, molecule, ţesuturi şi celule;

91. Glandele sudoripare tegumentare:

a. pot fi eccrine, neodorante, în număr mic;
b. pot fi apocrine, odorante, în umăr mare;
c. cele apocrine sunt activate de creşterea temperaturii;
d. cele odorante sunt activate de stimuli sexuali şi emoţionali;

242
92. Unele glande sudoripare pot fi odorante, deoarece:
a. secreţia lor este albă, netransparentă;
b. secreţia poate fi un bun mediu de cultură;
c. glandele sudoripare sunt de două categorii;
d. transpiraţia previne supraîncălzirea organismului;

93. Reproducerea:
a. poate fi asexuată atunci când se obţin celule diferite
necesare creşterii sau reparaţiei;
b. este sexuată atunci când participă gameţii;
c. este frecvent asexuată şi mai rar sexuată;
d. este o caracteristică importantă a homeostaziei;

94. Celulele din stratul cornos:

a. provin din stratul germinativ al epidermului;
b. sunt moarte, pavimentoase, pline cu cheratină;
c. sunt cubice şi conţin cheratină;
d. sunt strâns legate între ele cu desmozomi;

95. O unghie este formată din:

a. plăci de cheratină aşezate pe un pat unghia!;
b. celule moarte care au acumulat cheratină;
c. teaca radiculară externă;
d. rădăcină şi corp, situate în profunzimea dermului;

96. Feed-back-ul pozitiv reprezintă:

a. un mecanism de autoreglare a unui sistem necesar
menţinerii homeostaziei;
b. calea de revenire la o valoare de referinţă;
c. calea de abatere de la o valoare de referinţă;
d. mecanismul fiziologic implicat în glicemie;

243
97. Valoarea de referinţă a unui mecanism de feed-back poate
fi definită astfel:
a. valoarea normală a unui factor variabil;
b. punctul la care ajunge sistemul prin feed-back pozitiv;
c. punctul faţă de care se îndepărtează sistemul prin feed-back
negativ;
d. starea de echilibru relativ ce caracterizează un parametru,
din perspectiva homeostaziei;

98. Despre transportul activ este adevărat:

a. fosfolipidele transportă compuşii chimici dintr-o regiune cu
concentraţie mică, într-una cu concentraţie mare;
b. se desfăşoară împotriva gradientului de concentraţie;
c. rata de transport este proporţională cu numărul de proteine
transportoare;
d. se realizează în celulele nervoase unde ionii de potasiu sunt
transportaţi în afara celulei;

99. În structura epidermului palmelor, dinspre derm se află, în

ordine:
a. stratul cornos, stratul lucid, stratul granulos, stratul spinos şi
stratul bazal;
b. stratul bazal, stratul spinos, stratul lucid, stratul granulos şi
stratul cornos;
c. stratul germinativ, stratul spinos, stratul granulos şi stratul
cornos;
d. stratul germinativ, stratul spinos, stratul granulos, stratul
lucid şi stratul cornos;

100. Pliul tegumentar unghia! situat distal se numeşte:

a. cuticulă;
b. hyponychium;
c. plica laterală;
d. lunulă;

244
 Test recapitulativ (Capitolele V- VI- VII- VIII)

1. Prin hematopoieză se înţelege:

a. procesul de formare a elementelor figurate sanguine, ce are
loc în epifiza osului lat;
b. formarea de celule, având drept origine, ţesutul conjunctiv
reticulat;
c. procesul ce se desfăşoară între traveele osului spongios;
d. activitatea de formarea a celulelor sanguine, desfăşurată în
trabeculele din epifize;

2. În cazul unui reflex de retragere:

a. neuronul senzitiv se află în măduvă;
b. interneuronul are rol de centru nervos;
c. neuronul motor se află în măduva spinării;
d. actul reflex are trei neuroni aflaţi în sinapse;

3. Într-o secţiune transversală ce trece prin măduva spinării:

a. se observă canalul ependimar ce conţine lichid
cefalorahidian;
b. cornul anterior este proxima! de corpul vertebral;
c. dura mater se observă lângă măduvă;
d. se observă un şanţ median între coamele anterioare;

4. Într-o secţiune sagitală prin encefal:

a. talamusul este poziţionat anterior faţă de hipotalamus;
b. corpul calos acoperă talamusul;
c. se observă şi glanda hipofiză, posterior punţii;
d. mezencefalul este aşezat sub talamus;

5. Despre potenţialul de repaus este adevărat:

a. este consecinţa echilibrului între sarcinile electrice de-o
parte şi de alta a membranei;

245
b. se produce şi datorită unui exces de proteine şi ioni fosfat ce
au sarcini pozitive;
c. are valoarea exprimată de 70 m V;
d. este rezultatul mecanismelor de transport transmembranar;

6. Pompa de sodiu-potasiu:
a. introduce trei ioni de sodiu concomitent cu eliminarea a doi
ioni de potasiu;
b. consumă energie din sinteza de A TP;
c. este implicată în mecanismul activ ce determină polarizarea
celulei;
d. este responsabilă de electropozitivarea membranei celulare;

7. În clasificarea oaselor se disting:

a. patru categorii, ce includ atât ţesut compact cât şi spongios;
b. oasele regulate, de tip sesamoid, dacă se formează la nivelul
unor articulaţii;
c. oasele plate (late) formate din plăci de ţesut spongios;
d. oasele wormiene, din categoria celor neregulate, formate la
nivelul suturilor;

8. Despre miofibrile este adevărat:

a. se găsesc în seturi de 4 - 20 de filamente într-o fibră
musculară;
b. fiecare miofibrilă are până la 100 microni lungime;
c. se găsesc în sarcolema fibrelor musculare;
d. sunt organizate în sarcomere, fiecare de circa 2 mm
lungime;

9. Un sarcomer este format din:

a. o bandă A flancată de două jumătăţi de bandă I;
b. o bandă I şi două benzi A;
c. două jumătăţi de bandă I ş1 o zonă H pe mijlocul
sarcomerului;

246
d. filamente groase de actină şi subţiri de miozină, aşezate în
benzi sau discuri;

10. Repolarizarea unei membrane se produce astfel:

a. se deschid canalele de potasiu;
b. se deschid canalele de sodiu;
c. ionii de potasiu ies din celulă;
d. pompa de sodiu-potasiu elimină excesul de ioni din celulă;

11. În timpul desfăşurării potenţialului de acţiune:

a. influxul de sodiu se produce prin mecanisme active;
b. se consumă energie din A TP pentru deschiderea canalelor
de sodiu voltaj-dependente;
c. depolarizarea locală a membranei se poate propaga în
zonele adiacente, deschizând noi canale de sodiu voltaj-
dependente;
d. unda de depolarizare se numeşte impuls nervos;

12. Un sarcomer poate fi descris astfel:

a. este mărginit de zonele H, formate din actină;
b. conţine o singură bandă completă, cea de tip I;
c. mijlocul sarcomerului conţine numai miozină;
d. zona H este flancată numai de filamente subţiri de actină;

13. Hidroxiapatita este formată din:

a. partea principală - fosfatul de calciu, combinat cu
hidroxidul de calciu şi carbonatul de calciu;
b. partea principală - hidroxidul de calciu, combinat cu
fosfatul de calciu şi carbonatul de calciu;
c. fosfat de calciu, carbonat de calciu şi fosfor;
d. săruri de fosfor şi calciu;

14. Într-o celulă aflată în repaus, canalele membranare:

a. permit transportul pasiv de ioni;
b. facilitează deplasarea ionilor de sodiu spre interiorul celulei;

247
c. sunt activate, modificându-şi conformaţia;
d. sunt închise;

15. Dilatarea pupilei:

a. este o acţiune a componentei parasimpatice craniene;
b. este efectul epinefrinei;
c. este un reflex cu centrul nervos în regiunea cervicală a
măduvei;
d. se produce prin eferenţa nervului III;

16. Inervaţia parasimpatică a colonului:

a. este realizată de fibrele ce aparţin nervului X;
b. este realizată şi de fibrele cu originea în regiunea ce
comandă erecţia organelor sexuale;
c. este realizată de nervul cranian IX;
d. produce încetinirea funcţiei acestuia;

17. Pentru generarea unui potenţial de acţiune:

a. energia stimulului este folosită pentru deschiderea canalelor
de sodiu voltaj-dependente;
b. potenţialul membranar trebuie să scadă până la -55 mV;
c. membrana se depolarizează până la +35 mV;
d. se produce un influx de potasiu;

18. În timpul creşterii în lungime a oaselor:

a. se formează ţesut osos spre epifiză;
b. se formează ţesut osos spre diafiză;
c. se realizează o osificare de membrană (intramembranoasă);
d. se produce o osificare de cartilaj ( endocondrală);

19. Muşchiul alb se deosebeşte de cel roşu, deoarece:

a. este rapid, realizând contracţii ce produc oboseală;
b. are o cantitate mare de mioglobină;
c. este lent, realizând contracţii de durată;
d. are o cantitate mare de glicogen;

248
20. Impulsul nervos propagat de-a lungul unui axon determină:
a. activarea unor pompe de calciu în membrana butonului
terminal pentru iniţierea exocitozei mediatorului chimic;
b. deschiderea unor canale de calciu voltaj-dependente în
segmentul presinaptic (membrana butonului terminal);
c. un influx de calciu care generează spargerea veziculelor de
mediator chimic şi declanşarea exocitozei acestuia;
d. apariţia unui potenţial de acţiune în fanta sinaptică;

21. După exercitarea efectului asupra receptorului, mediatorul

chimic:
a. este recuperat prin exocitoză;
b. este degradat enzimatic chiar la locul acţiunii;
c. se distruge sub acţiunea unei enzime (colinsintetaza);
d. se deplasează în segmentul postsinaptic sub formă de
impuls nervos;

22. Actina, comparativ cu miozina:

a. este o moleculă formată din două lanţuri;
b. are capete active, cu situsuri de legare a ATP-ului;
c. are afinitate pentru tropomiozină dar şi pentru troponină;
d. se deplasează în timpul contracţiei dar şi a relaxării
musculare;

23. Formarea ţesutului osos are la bază:

a. condroblastele;
b. osteocitele;
c. osteoblastele;
d. osteoclastele;

24. Despre periost este adevărat:

a. acoperă toată suprafaţa osului plat;
b. acoperă toată suprafaţa osului lat;
c. acoperă doar zona extraarticulară a osului;

249
d. se învecinează cu măduva osoasă;

25. Conducerea saltatorie se produce:

a. prin fibrele nervoase amielinice;
b. prin depolarizarea produsă între două segmente reprezentate
de perechi de celule Schwann;
c. prin generarea potenţialelor de acţiune la nivelul nodurilor
Ranvier;
d. printr-o sinapsă mediată chimic;

26. Despre fiziologia unei sinapse este adevărat:

a. spaţiul din interiorul sinapsei se numeşte fantă sinaptică;
b. neurotransmiţătorul acţionează ca un stimul asupra
membranei postsinaptice;
c. placa motorie se formează atunci când se comandă un
muşchi;
d. receptorul membranar îşi modifică conformaţia sub acţiunea
mediatorului, ceea ce înseamnă deschiderea canalelor de sodiu
voltaj-dependente;

27. La un muşchi striat, membranele conjunctive fonnează, în

ordine:
a. endomisium, perimisium, sarcolema, epimisium;
b. sarcolema, endomisium, perimisium, epimisium, fascia;
c. sarcolema, endomisium, epimisium, perimisium, fascia;
d. fascia, epimisium, perimisium, endomisium;

28. Măduva roşie, spre deosebire de cea galbenă:

a. se găseşte în canalul medular;
b. se găseşte în osul compact;
c. se găseşte în osul spongios;
d. este un ţesut conjunctiv reticulat, cu o funcţie bine definită;

29. Despre serotonină este adevărat:

a. declanşează contracţia muşchilor striaţi;

250
b. reglează ritmul biologic circadian;
c. controlează activitatea viscerelor;
d. influenţează funcţiile mentale;

30. Perechea XII de nervi cranieni conţine fibre:

a. dendrite şi axoni somatomotori;
b. vegetative;
c. axoni somatomotori;
d. visceromotorii, deoarece inervează un muşchi neted;

31. Activitatea masticatorie este declanşată:

a. din punte;
b. din medulla oblongata;
c. din nucleul motor al nervului V;
d. din mezencefal;

32. Deplasarea impulsului nervos într-o reţea cu doi neuroni,

aflaţi în sinapsă chimică, se face:
a. de la axonul unui neuron spre dendrita aceluiaşi neuron;
b. de la dendrita primului neuron spre dendrita celuilalt
neuron;
c. de la axonul celui de-al doilea neuron spre dendrita primului
neuron;
d. de la dendrita celui de-al doilea neuron spre axonul primului
neuron;

33. Într-un osteon, vasele de sânge se situează:

a. în canalul central;
b. în canalul perforant;
c. în canalicul;
d. între lamele concentrice ale matricei osoase;

34. Despre banda I este adevărat:

a. conţine filamente de actină;
b. conţine filamente de actină şi de miozină;

251
c. are pe mijloc linia Z ce solidarizează actina din acelaşi
sarcomer;
d. conţine zona H;

35. Neuronul preganglionar simpatic este localizat:

a. în lanţuri ganglionare;
b. în coamele laterale medulare, regiunea cervico-toraco-
lombară;
c. în centrul nervos care coincide cu originea fibrelor
preganglionare;
d. în ganglionul celiac;

36. Componenta parasimpatică îşi exercită acţiunea şi prin:

a. fibrele vegetative ale nervilor cranieni III, VII, IX şi X;
b. nervii pelvici cu originea în neuronii postganglionari din
măduva spinării;
c. fibrele motorii cu originea din coarnele laterale ale măduvei
sacrate;
d. neurotransmiţătorul noradrenalină;

37. Contracţia musculară înseamnă, la nivel microscopic:

a. glisarea filamentelor de miozină printre cele de actină;
b. alunecarea filamentelor de actină, până la dispariţia zonei H;
c. filamentele opuse de actină sunt trase de-a lungul
filamentelor de miozină;
d. alungirea unui sacomer;

38. În alcătuirea unui os:

a. ţesutul compact şi spongios se găseşte în diafiză;
b. ţesutul compact şi spongios se găseşte în epifiză;
c. ţesutul compact şi spongios se găseşte în oasele scurte dar şi
în cele plate;
d. partea spongioasă are cea mai mare densitate;

252
39. O unitate motorie reprezintă:
a. structura compusă dintr-un neuron şi toate fibrele musculare
deservite de acesta;
b. o parte a fibrelor musculare dintr-un muşchi, acelea care
sunt controlate de acelaşi neuron;
c. structura care nu se supune legii "tot sau nimic";
d. legătura funcţională dintre un neuron şi un muşchi care
determină un răspuns gradual;

40. Despre oligodendrocite este fals:

a. pot realiza fagocitoza microorganismelor;
b. pot forma teaca de mielină din substanţa cenuşie;
c. se găsesc în special în SNC;
d. se pot înfăşura pe membrana prelungirilor neuronale;

41. Celulele de tip Schwann, spre deosebire de

oligodendrocite:
a. pot produce mielină;
b. se găsesc în măduva spinării;
c. sunt situate în nervi;
d. fac parte din categoria celulelor gliale;

42. Formarea barierei hematoencefalice:

a. asigură selectivitatea substanţelor ce pătrund în ţesutul
nervos;
b. se bazează pe celulele de tip astrocite;
c. se realizează cu ajutorul microgliilor;
d. izolează electric fibrele nervoase;

43. Tonusul muscular reprezintă:

a. starea de contracţie parţială a unui muşchi, cu un caracter
permanent;
b. contracţia maximală a unui muşchi;
c. contracţia ce se produce înainte de a se încheia precedenta
contracţie;

253
d. o sumă de secuse;

44. Legătura vasculară între osteoane se realizează astfel:

a. prin canale centrale comune;
b. prin canaliculele derivate din lacune, ce confluează între ele;
c. prin canale perforante, ce se deschid în canalele centrale din
osteoane vecine;
d. prin lamele interstiţiale, reprezentate de osteoane
incomplete;

45. Controlul mişcărilor reflexe ca răspuns la stimuli auditivi

se realizează:
a. de către hipotalamus;
b. de bulbul rahidian;
c. de cerebel;
d. de mezencefal;

46. Despre hipotalamus este adevărat:

a. controlează acţiunile sistemului nervos vegetativ;
b. are funcţie de releu pentru semnalele senzitive;
c. controlează tonusul muscular;
d. corelează sistemul nervos cu cel endocrin;

47. Într-un os compact:

a. lacunele sunt spaţii ce adăpostesc osteoblaste;
b. lacunele conţin osteocite, celule cu prelungiri ce nu se ating
între ele (nu se anastomozează);
c. lacunele produc extensii numite canalicule care se
intersectează (se anastomozează) ş1 în care pătrund
prelungirile osteocitelor;
d. osteoblastele formează osul, osteoclastele îl întreţin, iar
osteocitele îl resorb;

254
48. În muşchiul striat, tubii T:
a. pătrund la nivelul joncţiunii dintre banda A şi banda I, într-
un sarcomer este un singur tub de tip T;
b. se află la nivelul joncţiunilor dintre discurile clare şi dense,
într-un sarcomer sunt două asemenea tuburi de tip T;
c. se află la nivelul liniilor Z, într-un sarcomer este un singur
tub de tip T;
d. se află la nivelul liniilor Z, într-un sarcomer sunt două
tuburi T;

49. Dendritele, ca şi axonii:

a. pot fi acoperite de mielină;
b. transportă impulsul nervos;
c. sunt numeroase;
d. pornesc de la conul de emergenţă al corpului celular;

50. Axoplasma, spre deosebire de neuroplasmă:

a. conţine mitocondrii cu rol energetic;
b. conţine neurotransmiţători;
c. are organite celulare;
d. pătrunde şi în butonii terminali;

51. Viscerele sunt inervate de către:

a. nervul X;
b. nervul XI;
c. nervul VII;
d. nervul XII;

52. Perechile de nervi cranieni cu originea aparentă între bulb

şi punte sunt:
a. V, VI şi VII;
b. VI, VII şi VIII;
c. VII, VIII şi IX;
d.abducensşi vag;

255
53. Comparativ cu sistemul parasimpatic, componenta
simpatică se deosebeşte prin:
a. un efect generalizat asupra organismului;
b. prezenţa neuronilor preganglionari în SNC;
c. sinapsele adrenergice între neuronii preganglionari şi cei
postganglionari;
d. poziţionarea neuronilor postganglionari într-un ganglion
extranevraxial;

54. Despre teaca de mielină este adevărat:

a. este formată din celule;
b. este de natură lipidică;
c. este dispusă continuu pe suprafaţa prelungirilor neuronale;
d. se găseşte în membrana prelungirilor nevrogliilor Schwann
şi în membranele oligodendrocitelor;

55. Despre activitatea energetică a muşchiului este adevărat:

a. refacerea ATP se bazează pe creatin fosfat (fosfocreatină);
b. ATP-aza este ataşată capului miozinic;
c. epuizarea ATP-ului şi a fosfocreatinei necesită declanşarea
glicolizei anaerobe la nivelul mitocondriilor;
d. în lipsa oxigenului, acidul lactic se transformă în acid
piruvic;

56. Procesul de osificare se declanşează:

a. în aproximativ a patra săptămână de viaţă fetală;
b. în aproximativ a şasea săptămână de viaţă fetală;
c. intramembranos, pentru oasele bolţii cutiei craniene;
d. endocondral, dintr-un ţesut cartilaginos fibros preexistent;

57. Evenimentele contracţiei după faza de armare sunt, în

ordine:
a. acţiunea troponinei asupra tropomiozinei, legarea capului
miozinic de actină şi fixarea ATP de receptorul capului

256
miozinic, eliminarea ADP şi P pentru a da impuls capului
miozinic;
b. legarea capului miozinic de actină şi fixarea ATP de
receptorul capului miozinic;
c. eliminarea ADP şi P prin acţiunea enzimatică a capului
miozinic asupra ATP, glisarea actinei pe lângă miozină,
tractată de capetele miozinice;
d. eliminarea ADP şi P prin acţiunea enzimatică a capului
miozinic asupra ATP, glisarea actinei pe lângă miozină,
pomparea calciului înapoi în cisternele reticulului
sarcoplasmatic;

58. O prelungire neuronală mielinizată:

a. este acoperită şi de celule, dacă mielina este produsă de
oligodendrocite;
b. nu are celule înfăşurate pe ea, dacă se află în SNC;
c. dacă aparţine SNP, este izolată de mielina ce înglobează şi
celule;
d. conduce mai lent decât una amielinică;

59. Nodurile Ranvier sunt localizate:

a. între două nevroglii Schwann succesive;
b. între două prelungiri succesive ale oligodendrocitelor,
înfăşurate pe fibra nervoasă;
c. pe suprafaţa axonilor amielinici;
d. în axolemă;

60. Despre osificarea intramembranoasă (de membrană) este

adevărat:
a. procesul este iniţiat de crearea unor centri de osificare,
reprezentaţi de osteoblaste;
b. osteoblastele depun matrice osoasă în jurul unor tije
cartilaginoase;
c. contribuie la creşterea în lungime a oaselor;
d. asigură formarea oaselor lungi;

257
61. Remodelarea osoasă:
a. este un fenomen ce se desfăşoară toată viaţa;
b. este procesul prin care se înlocuieşte permanent substanţa
osoasă, sub acţiunea enzimatică a osteoblastelor;
c. are două componente: formare şi resorbţie;
d. este dezechilibrată în favoarea resorbţiei, la persoanele
tinere;

62. Muşchiul neted, faţă de cel striat, nu are:

a. actină şi miozină;
b. tubi T şi reticul sarcoplasmatic;
c. mai mulţi nuclei;
d. control nervos;

63. Protecţia măduvei este asigurată de:

a. dura mater, ce este un ţesut conjunctiv fibros, cu vase de
sânge şi nervi, situată la interior;
b. pia mater, strat meningeal bogat vascularizat, aflat în
vecinătatea ţesutului nervos;
c. arahnoida, cu aspect reticular, având vase în care se resoarbe
lichidul cefalorahidian;
d. bariera hematoencefalică, reprezentată de meninge;

64. Despre lichidul cefalorahidian nu se poate spune:

a. este un lichid limpede;
b. se află în spaţiul subarahnoidian;
c. este un lichid asemănător cu sângele;
d. are rol trofic pentru sistemul nervos;

65. Rădăcina dorsală a nervilor spinali:

a. iese din măduvă în regiunea posterioară a acesteia;
b. conţine corpi celulari şi axoni ce vin de la măduvă;
c. spre deosebire de rădăcina ventrală, are şi corpi celulari;
d. are funcţie senzitivă;

258
66. Asemănări între muşchiul cardiac şi cel scheletic sunt:
a. aspectul microscopic al fibrelor;
b. numărul de nuclei;
c. timpul de contracţie;
d. prezenţa reticulului sarcoplasmatic şi a sistemului tubular de
tip T;

67. Potenţialul postsinaptic inhibitor:

a. se produce sub acţiunea unui mediator de tip catecolamină;
b. este produs de un mediator care nu deschide canale de sodiu
în segmentul postsinaptic;
c. se produce sub acţiunea glicinei, la neuronii medulari;
d. este declanşat de serotonină;

68. Apariţia sclerozei multiple poate determina:

a. reducerea vitezei impulsului nervos;
b. deteriorarea mielinei din sistemul nervos central;
c. afectarea substanţei cenuşii din encefal;
d. izolarea axonilor;

69. Caracteristică a muşchiului striat cardiac este:

a. prezenţa unui singur nucleu;
b. controlul involuntar;
c. prezenţa discurilor intercalare;
d. reticulul sarcoplasmatic;

70. Un muşchi striat se deosebeşte de unul neted prin:

a. prezenţa reticulului sarcoplasmatic;
b. prezenţa joncţiunilor intercelulare de tip "gap";
c. lipsa corpilor denşi;
d. aspectul fusiform al fibrelor musculare;

259
71. Afirmaţii adevărate referitoare la energetica musculară
sunt:
a. o moleculă de glucoză degradată anaerob produce două
molecule de acid lactic şi două de A TP;
b. glicoliza anaerobă produce două molecule de ATP dar şi o
datorie de oxigen;
c. glicoliza aerobă presupune respiraţia celulară în citoplasma
fibrei musculare;
d. după formarea acidului lactic, ficatul îl reconverteşte în acid
piruvic, numai prin aport de oxigen;

72. Despre gomfoze nu este adevărat:

a. nu formează o categorie de sinartroză;
b. se regăsesc în articulaţiile dentare;
c. nu se situează la locul de implantare a unui dinte în alveola
sa;
d. sunt articulaţii imobile;

73. Despre amfiartroze este adevărat:

a. au o mobilitate limitată, prin interpunerea unm ţesut
cartilaginos;
b. formează simfiza pubiană şi articularea vertebrelor;
c. formează suturile şi gomfozele;
d. în organismul uman, se formează între oase plate;

74. Muşchiul neted poate fi caracterizat prin:

a. lipsa sarcomerelor;
b. contracţie lentă şi de scurtă durată;
c. raportul dintre actină şi miozină de 1: 16;
d. prezenţa joncţiunilor strânse între fibrele musculare;

75. Din punct de vedere fiziologic, muşchiul neted:

a. nu necesită prezenţa obligatorie a coordonării nervoase;
b. poate răspunde la un stimul chimic;

260
c. foloseşte drept receptor pentru calciu, calmodulina, ce
înlocuieşte troponina;
d. toate răspunsurile de mai sus sunt corecte;

76. Despre corpii denşi, prezenţi în muşchii netezi, este fals:

a. leagă filamentele de miozină, similar liniei Z din structura
miofibrilelor prezente în muşchii scheletici;
b. aceşti corpi fixează nişte filamente cu rol de citoschelet;
c. permit cuplarea filamentelor proteice subţiri;
d. leagă filamente intermediare, necontractile;

77. În cazul diartrozelor:

a. între capetele osoase se găseşte un disc sau menisc;
b. suprafeţele articulare ale oaselor au o membrană sinovială;
c. membranele sinoviale pot forma burse cu lichid;
d. mişcarea oaselor este limitată de ligamentele formate din
capsula articulară;

78. Apeductul cerebral este localizat:

a. între ventriculii laterali;
b. între ventriculul III şi ventriculul IV;
c. între ventriculii I şi II;
d. între trunchiul cerebral şi măduvă;

79. Articulaţia dintre atlas şi axis este de tip:

a. sferoidală;
b. pivotală;
c. trohleară;
d. elipsoidală;

80. Articulaţia degetului mare de la mână este de tip:

a. trohleară;
b. condiloidă;
c. sferoidală;
d. selară;

261
81. La nivelul unui sarcomer, poziţia armată înseamnă:
a. cuplarea ATP de receptorul prezent pe capul miozinic;
b. cuplarea capului miozinic de situsul actinei, printr-o
legătură slabă;
c. eliberarea ADP şi Pi din capul miozinic şi legarea puternică
a capului de actină;
d. legarea troponinei cu tropomiozina;

82. Evenimentele contracţiei până la faza de armare sunt, în

ordine:
a. acţiunea aceticolinei asupra sarcolemei, depolarizarea prin
ieşirea Na+, eliminarea Ca + din reticulul sarcoplasmatic,
2

cuplarea troponinei de ionii de Ca, acţiunea troponinei asupra

tropomiozinei, legarea capului miozinic de actină şi fixarea
ATP de receptorul capului miozinic;
b. acţiunea impulsului nervos asupra sarcolemei, depolarizarea
membranei, interacţiunea dintre troponină şi tropomiozină,
eliberarea ionilor de Ca, legarea capului miozinic de actină;
c. acţiunea aceticolinei, depolarizarea membranei, eliminarea
Ca2+ din reticulul sarcoplasmatic, cuplarea troponinei de ionii
de Ca, acţiunea troponinei asupra tropomiozinei, legarea
capului miozinic de actină şi fixarea ATP de receptorul
capului miozinic, eliminarea AD P şi P pentru a da impuls
capului miozinic;
d. acţiunea impulsului nervos asupra sarcolemei,
depolarizarea, interacţiunea dintre troponină şi tropomiozină
numai după cuplarea Ca2+ de către troponină, legarea capului
miozinic de actină ş1 fixarea A TP de receptorul capului
miozinic;

83. Un neuron poate fi considerat motor, numai dacă:

a. transmite o informaţie preluată de la SNC;
b. transmite un impuls nervos de la un receptor;
c. aparţine SNP;

262
d. se conectează printr-o sinapsă la o glandă;

84. Articulaţia genunchiului este de tip:

a. sferoidală;
b. pivotală;
c. trohleară;
d. condiloidă (elipsoidală);

85. Într-o reţea formată din cel puţin trei neuroni:

a. dacă primul este senzitiv, ceilalţi pot fi motori;
b. dacă primul este senzitiv, iar ultimul motor, ceilalţi sunt
obligatoriu intercalari;
c. dacă ultimul neuron formează o placă motorie, precedentul
este senzitiv;
d. dacă primul este conectat la un receptor, toţi ceilalţi pot fi
senzitivi, numai dacă sensul de transport rămâne acelaşi
(eferent);

86. Mişcarea ca într-o balama se realizează:

a. în articulaţia trohleară;
b. între falange;
c. în articulaţia şoldului;
d. în articulaţiile biaxiale;

87. Afirmaţiile următoare sunt false:

a. în structura trunchiului intră puntea, mezencefalul dar şi
medulla oblongata;
b. decusaţia piramidală este situată pe traseul fibrelor senzitive
ce străbat bulbul rahidian;
c. neuronii mezencefalului au rol de centri reflecşi;
d. puntea conţine în principal fibre nervoase ascendente ş1
descendente;

88. În sistemul nervos periferic:

a. fibrele nervoase aferente sunt senzitive;

263
b. fibrele senzitive sunt descendente;
c. fibrele motorii sunt eferente şi ascendente;
d. toate fibrele ascendente sunt aferente;

89. Deschiderea unghiului într-o articulaţie se numeşte:

a. abducţie;
b. adducţie;
c. flexie;
d. extensie;

90. Ridicarea din umeri este o mişcare de tip:

a. pronaţie;
b. supinaţie;
c. elevaţie;
d. depresie;

91. Rolul tropomiozinei în fiziologia sarcomerului poate fi

descris astfel:
a. împiedică contracţia, deoarece se găseşte în situsurile active
ale miozinei, blocând cuplarea capetelor de miozină cu actina;
b. declanşează contracţia sarcomerului numai după acţiunea
troponinei, care-i modifică poziţia, descoperind situsurile
active;
c. acţionează ca un comutator chimic în situsurile active,
acoperindu-le sau descoperindu-le faţă de capetele miozinei;
d. se activează în prezenţa calciului eliminat din reticulul
sarcoplasmatic;

92. În punte au originea aparentă:

a. doi nervi cranieni;
b. perechea V de nervi cranieni;
c. trei perechi de nervi cranieni;
d. nervii IV şi VI;

264
93. Sensibilitatea dinţilor şi a limbii este realizată de perechile:
a. VII şi V;
b. numai perechea V;
C. V şi VIII;
d. VII şi IX;

94. Unul dintre evenimente nu se realizează în relaxarea

musculară:
a. colinesteraza anulează efectul neurotransmiţătorului la
nivelul sinapsei Goncţiune neuromusculară);
b. se desfac legăturile dintre capetele miozinice şi actină;
c. ionii de calciu se deplasează pasiv în cisterne;
d. sarcomerul se alungeşte prin glisarea filamentelor
glicoproteice;

95. Orientarea mâinii cu palma privind anterior este o mişcare

de tip:
a. rotaţie;
b. supinaţie;
c. protracţie;
d. retracţie;

96. O sinapsă de tip colinergic se găseşte:

a. între neuronul preganglionar şi cel postganglionar simpatic;
b. între neuronul preganglionar şi cel postganglionar
parasimpatic;
c. între neuronul postganglionar simpatic şi efectorul anexat
lui;
d. între neuronul postganglionar parasimpatic şi muşchiul
striat aflat sub comanda sa;

97. Efecte ale stimulării parasimpatice sunt:

a. activarea funcţiei digestive;
b. relaxarea bronhiilor;
c. relaxarea vezicii urinare;

265
d. constricţia pupilei (mioza);

98. Întoarcerea labei piciorului cu talpa spre exterior se

numeşte:
a. eversie;
b. inversie;
c. flexie dorsală;
d. flexie plantară;

99. Aria motorie principală:

a. se situează în lobul parietal;
b. conţine neuroni piramidali;
c. trimite comenzi prin tracturile corticospinale;
d. include şi aria destinată auzului;

100. Despre creier este adevărat:

a. fiecare emisferă are câte patru lobi;
b. substanţa cenuşie este localizată la exterior;
c. aria responsabilă de percepţia mirosului este situată
superficial;
d. aria lui Broca are funcţie senzitivă;

266
 Test recapitulativ (Capitolele IX_X_XI_XII)

1. Despre receptorul vizual este adevărat:

a. este reprezentat de neuroni;
b. este reprezentat de ochi;
c. este fotoreceptor;
d. se află localizat în stratul mijlociu al globului ocular;

2. Celulele cu con:
a. sunt singurele celule receptoare din macula Iutea;
b. sunt singurele celule receptoare prezente în foveea centrală;
c. sunt răspunzătoare de vederea diurnă;
d. realizează vederea în lumină crepusculară;

3. Un individ cu grupa de sânge BUI poate fi primitor:

a. de la un individ cu grupa O;
b. de la un individ cu grupa A;
c. de la un individ cu grupa B;
d. de la un individ cu grupa AB;

4. Grupa de sânge ABIV poate fi considerată primitor

universal deoarece:
a. are antigene de tip A şi B;
b. nu are anticorpi;
c. poate fi donator numai grupei OI;
d. hematiile au pe suprafaţa lor proteine A şi B;

5. Un individ cu grupa de sânge ABIV Rh+:

a. are în plasmă anticorpi anti-Rh;
b. are pe hematii două tipuri de antigene;
c. are pe hematii trei tipuri de proteine diferite;
d. poate produce anticorpi anti-Rh numai dacă primeşte sânge
cu Rh-;

267
6. Hormonii proteici sunt:
a. insulina, calcitonina şi somatotropul;
b. prolactina, insulina şi tiroxina;
c. calcitonina, epinefrina şi noradrenalina;
d. aldosteronul, insulina şi prolactina;

7. Adenilat ciclaza este o enzimă care:

a. se activează sub acţiunea unui hormon steroid;
b. poate deveni activă sub acţiunea hormonului somatotrop;
c. mediază răspunsul la acţiunea unui hormon peptidic,
transformând ATP în AMPciclic;
d. produce legarea hormonilor de receptorii membranari;

8. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. inima este acoperită de pericardul format din două
membrane: pericard parietal şi visceral;
b. pericardul parietal se mai numeşte epicard;
c. între epicard şi pericardul visceral se află cavitate
pericardică plină cu lichid;
d. membrana externă a pericardului este parietală;

9. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. ţesuturile inimii sunt: epicardul, miocardul şi endocardul;
b. pericardul intern se mai numeşte epicard;
c. miocardul este acoperit de epicard;
d. endocardul este un ţesut conjunctiv care tapetează cavităţile
inimii;

10. Miocardul reprezintă:

a. principalul ţesut al inimii, aflat între epicard şi endocard;
b. un ţesut muscular de tip special, fonnat din celule dispuse în
fascicule;
c. muşchiul inimii format din celule netede, interconectate
între ele cu joncţiuni intercelulare;
d. un muşchi striat de tip cardiac, voluntar;

268
11. Prin mecanismul de acţiune paracrin se înţelege:
a. intervenţia directă a hormonului asupra unei ţinte;
b. intervenţia unui hormon asupra celulei care l-a produs;
c. intervenţia unui hormon asupra unei celule vecine;
d. intervenţia unui hormon prin intermediul unui mesager
secundar;

12. Identificaţi afirmaţia corectă:

a. sângele unui adult conţine circa 7000 de leucocite pe
micro litru;
b. formarea globulelor roşii are loc în măduva galbenă a
oaselor;
c. intrarea globulelor albe în circulaţie se face prin diapedeză;
d. supravieţuiesc circa 120 de zile;

13. Din categoria globulelor agranulocite fac parte:

a. eozinofilele;
b. acidofilele;
c. limfocitele;
d. neutrofilele;

14. Despre circulaţia pulmonară este adevărat:

a. porneşte din ventriculul drept şi se termină în atriul stâng;
b. conţine artere cu originea în atriu şi vene cu originea în
ventricul;
c. transportă dioxidul de carbon de la plămâni spre inimă;
d. artera pulmonară conţine sânge oxigenat;

15. Comparativ cu circulaţia pulmonară, cea sistemică:

a. porneşte dintr-un ventricul;
b. se termină într-un ventricul;
c. transportă oxigen prin arteră şi dioxid de carbon prin venă;
d. se realizează prin artere şi vene omonime;

269
16. Hipofiza este localizată:
a. la baza creierului, anterior de chiasma optică;
b. în şaua turcească a sfenoidului, în spatele chiasmei optice;
c. la baza hipotalamusului;
d. într-o depresine a osului sfenoid, numită stapes malleus;

17. Conexiunea dintre hipotalamus şi hipofiză se face prin:

a. infundibulul care leagă hipofiza de baza hipotalamusului;
b. tija care conţine sistemul port hipotalamo-hipofizar şi axonii
neuronilor din nucleii hipotalamici;
c. legătura adenohipofizei cu nucleii paraventricular şi
supraoptic;
d. vasele de sânge care leagă hipotalamusul de hipofiza
posterioară;

18. Următoarele afirmaţii referitoare la valvele

atrioventriculare sunt adevărate:
a. cea stângă se numeşte mitrală şi are două cuspisuri;
b. cea dreaptă se numeşte tricuspidă şi blochează trecerea
sângelui din atriul drept spre ventriculul situat pe aceeaşi
parte;
c. sunt fixate prin cordaje tendinoase de pereţii ventriculelor;
d. au rolul de a dirija circulaţia sângelui prin inimă, de la
ventricule spre atrii;

19. Următoarele afirmaţii referitoare la valvele semilunare

sunt false:
a. se găsesc la locul de emergenţă al arterelor mari;
b. sunt situate în ventricule;
c. cea aortică împiedică întoarcerea sângelui în ventriculul
drept;
d. cea pulmonară se află la baza trunchiului ce emerge din
ventriculul drept;

270
20. Discul optic reprezintă:
a. originea tractului optic;
b. originea nervului optic;
c. zona lipsită de celule receptoare;
d. zona unde sunt interpretate informaţiile vizuale;

21. Pupila se închide atunci când:

a. privim un obiect situat aproape de ochi;
b. cantitatea de lumină este mică;
c. se contractă fibrele circulare din corpul ciliar;
d. se contractă fibrele radiare din iris;

22. Între atriul stâng şi ventriculul stâng:

a. se află o valvă semilunară;
b. se găseşte valva mitrală;
c. se află o valvă care previne refluxul sanguin din ventricul
spre atriu în timpul contracţiei ventriculare;
d. se află o valvă care previne refluxul sanguin spre atriu în
timpul relaxării ventriculare;

23. Despre vascularizaţia cardiacă este adevărat:

a. se realizează prin artere şi vene coronare;
b. sinusul coronarian se află lângă venele pulmonare;
c. arterele coronare transportă sânge oxigenat;
d. venele coronare transportă sânge neoxigenat spre sinusul
coronarian care se varsă în atriul stâng;

24. Producerea infarctului miocardic:

a. are drept cauză obstrucţia arterelor coronare;
b. este consecinţa morţii celulelor miocardice, din cauza lipsei
de oxigen şi nutrimente;
c. se mai numeşte atac de cord, prin moartea celulelor
musculare din pericard;
d. este o afecţiune cardiacă majoră, cauzată de tromboza
sinusului coronarian;

271
25. Următoarea corelaţie funcţională este corectă:
a. obiect îndepărtat - pupilă deschisă - cristalin bombat
(convex);
b. obiect apropiat - pupilă închisă - tensiune redusă în
ligamentul suspensor;
c. pupilă deschisă - lumină slabă - activare celule cu con;
d. lumină intensă - pupilă închisă - stimulare în foveea
centrală;

26. Spre deosebire de limfocitele T, cele de tip B;

a. se găsesc în sânge şi ganglioni limfatici;
b. distrug microorganisme;
c. intervin în imunitate prin producere de anticorpi;
d. se specializează sub acţiunea timozinelor;

27. Identificaţi afirmaţia corectă:

a. monocitele au nucleul mare şi bilobat;
b. monocitele devin macrofage tisulare;
c. nucleul monocitelor este mare şi renifonn;
d. creşterea numărului de leucocite se numeşte leucopenie şi
apare în leucemii;

28. Identificaţi afirmaţia corectă despre trombocite:

a. sunt fragmente celulare cu origine comună cu eritrocitele
(derivate din hemocitoblaşti);
b. numărul lor este de circa 300000 pe mililitru de sânge;
c. au nucleu mic;
d. au originea în megacariocitele formate din hemocitoblaşti;

29. Fibrele musculare ale reţelei Purkinje:

a. transmit depolarizarea miocardului în interiorul celor două
atrii;
b. se desprind din cele două ramuri ale fasciculului His;
c. asigură contracţia sincronă a ventriculelor;

272
d. răspund la stimularea produsă de sistemul nervos asupra
inimii;

30. Pe o electrocardiogramă, unda P reprezintă:

a. acţiunea directă a nodulului sinoatrial;
b. depolarizarea miocardului ventricular;
c. depolarizarea atriilor;
d. potenţialul de acţiune produs de acţiunea sistemului nervos
asupra centrului cardiac (pace-maker);

31. Plachetele sanguine:

a. când sunt în număr mare produc hematoame şi tulburări de
coagulare;
b. formează agregate la locul leziunii, prin fixarea de fibrele de
colagen din peretele vascular;
c. sunt implicate în procesul de coagulare a sângelui;
d. intervin la suprafaţa externă a vasului lezat;

32. Formarea tromboplastinei în cursul coagulării:

a. urmează o cale intrinsecă în care sunt implicate proteine
tisulare şi factorul VII de coagulare;
b. se poate realiza şi prin fuzionarea unor proteine plachetare,
cu factori de coagulare din celulele endoteliale vasculare;
c. se realizează intrinsec cu ioni de Ca, factorii de coagulare
VIII, IX, X, XI şi XII şi factori de coagulare din plachetele
sanguine;
d. foloseşte anioni de Ca, indiferent de calea urmată (intrinsecă
sau extrinsecă);

33. În procesul de acomodare:

a. proporţional cu scăderea distanţei se produce creşterea
convexităţii cristalinului;
b. tensiunea din ligamentul suspensor creşte proporţional cu
distanţa faţă de obiectul privit;
c. intervine cristalinul şi corneea;

273
d. se urmăreşte permanent creşterea divergenţei razelor de
lumină în ochi;

34. Stimulul specific pentru mugurele gustativ este:

a. deflecţia;
b. soluţia chimică;
c. vibraţia;
d. lumina;

35. Modificare unei ECG normale:

a. o poate realiza sistemul autonom simpatic, prm scăderea
frecvenţei cardiace;
b. se poate realiza prin influenţa sistemului parasimpatic care
micşorează activitatea cardiacă;
c. se produce într-o fibrilaţie cardiacă;
d. este rezultatul intervenţiei sistemului nervos somatic asupra
nodulului sinoatrial;

36. În timpul sistolei ventriculare:

a. presiunea din atrii este mai mare decât cea din ventricule;
b. atriile se umplu cu sânge;
c. presiunea din ventricule este mai mare decât în atrii;
d. valvele atrioventriculare se deschid datorită presiunii;

37. Valvele atrioventriculare se deschid:

a. atunci când se produce sistola atrială;
b. după deschiderea celor semilunare;
c. atunci când presiunea din ventricule este inferioară celei din
atrii;
d. atunci când se aude primul zgomot cardiac;

38. Valvele semilunare se deschid:

a. când presiunea din arterele mari este inferioară celei din
ventricule;

274
b. atunci când presiunea din atrii este mai mare ca cea din
ventricule;
c. în timpul sistolei atriale;
d. în timpul complexului QRS al ECG;

39. Despre adenofipofiză este fals:

a. produce şi trimite în circulaţie hormoni tropi;
b. excretă dar nu secretă hormoni proteici;
c. reprezintă lobul anterior al hipofizei;
d. comunică cu hipotalamusul prin axonii aflaţi în infundibul;

40. Vasopresina:
a. este un hormon pepidic produs de nucleii paraventricular şi
supraoptic;
b. aparţine neurohipofizei;
c. are efect de conservare a apei în organism;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

41. Afirmaţiile următoare despre sânge sunt false:

a. nu este un ţesut conjunctiv;
b. reprezintă circa 8% din masa corporală;
c. sângele integral conţine plasmă şi elemente figurate;
d. în mod normal pH-ul sanguin este între 6,35 şi 6,45;

42. Plasma sângelui:

a. reprezintă 45 % din volumul sanguin;
b. conţine circa 92 % apă;
c. are proteine de tipul albuminelor, globulinelor şi
fibrinogenului;
d. conţine mai mult potasiu decât sodiu;

43. Serul reprezintă:

a. sânge integral fără proteine;
b. plasmă fără proteine;
c. un fluid obţinut din sânge;

275
d. partea fluidă a sângelui;

44. Despre albuminele din sânge se poate afirma:

a. sunt proteine responsabile de presiunea osmotică a sângelui;
b. sunt substanţe care atrag apa din ţesuturile vecine, prin
osmoză;
c. contribuie la menţinerea unui pH plasmatic uşor bazic
(6,35);
d. leagă şi transportă antigene;

45. Următoarele acţiuni caracterizează hormonul antidiuretic:

a. scade permeabilitatea tubilor renali pentru apă;
b. conservă apa în organism, având ca ţintă directă, celulele
tubilor renali distali şi colectori;
c. diluează urina;
d. creşte presiunea sanguină;

46. Diabetul insipid se poate caracteriza:

a. este produs prin hipersecreţia de ADH;
b. este produs prin hiposecreţia de ADH;
c. determină senzaţie de sete excesivă;
d. produce concentrarea urinei;

4 7. Despre oxitocină este adevărat:

a. este o secreţie neurohipofizară;
b. determină contracţia musculaturii striate a uterului,
producând naşterea;
c. stimulează ejecţia laptelui;
d. produce excreţia nu şi secreţia lactată;

48. Despre nervul optic este adevărat:

a. cel din stânga transmite infonnaţii numai de la ochiul stâng;
b. ajunge, în final, la cortexul vizual;
c. pătrunde, dar nu iese din chiasma optică;
d. este format din dendrite şi axoni;

276
49. Spre deosebire de nervul optic, tractul optic:
a. iese, dar nu intră în chiasma optică;
b. părăseşte globul ocular prin discul optic (pata oarbă);
c. are originea reală la neuronii ganglionari;
d. conţine jumătate de axoni din regiunea medială a ochiului
opus;

50. Culoarea ochilor este dată de:

a. pigmentul din sclerotică;
b. cornee;
c. pigmentul din iris;
d. pigmentul aflat în tunica externă a globului ocular;

51. Stimularea secreţiei de hormon somatotrop se poate

realiza:
a. prin determinarea unui nivel scăzut de hormon în sânge;
b. prin intervenţia unei neuroscreţii stimulatoare produsă de
hipotalamus şi descărcată prin sistemul port;
c. prin acţiunea unui hormon trop, descărcat din
adenohipofiză;
d. prin mecanism nervos;

52. Spre deosebire de artere, venele:

a. transportă sânge cu dioxid de carbon;
b. colectează sânge prin confluenţă;
c. se ramifică dând naştere la venule;
d. intră în inimă, în atrii;

53. O arteră se recunoaşte astfel:

a. are trei tunici concentrice;
b. stratul mijlociu are celule musculare striate şi ţesut elastic;
c. endoteliul este un epiteliu simplu pavimentos, pe o
membrană bazală;
d. tunica externă este un epiteliu;

277
54. Recunoasteti
, , caracteristicile functionale
' ale venelor:
a. unele au valve în interior;
b. transportă sângele la presiune mică, de la venule spre inimă;
c. au trei tunici ca şi arterele, dar tunica mijlocie este mai slab
dezvoltată;
d. venele sunt considerate rezervoare de sânge;

55. Despre artere este adevărat:

a. tunica externă este alcătuită din ţesut conjunctiv, bogat în
fibre de elastină şi de colagen;
b. tunica mijlocie a arterelor conţine atât muşchi netezi cât şi
ţesut elastic cu implicaţii structurale majore asupra arterelor;
c. prezenţa ţesutului conjunctiv elastic asigură reglarea
fluxului sanguin prin vasoconstricţie şi vasodilataţie;
d. datorită muşchilor netezi, arterele se adaptează fluxului
sanguin şi asigură circulaţia sângelui în diastola cardiacă;

56. Hematiile sunt caracterizate astfel:

a. sunt celule lipsite de nucleu şi organite celulare;
b. au grosimea de circa 2,6 micrometri şi diametrul de circa
7,8 micrometri;
c. au forma unor discuri bombate la mijloc;
d. sunt celule biconcave ce conţin eritropoetină;

57. Eritrocitele din sângele unui adult:

a. sedimentează prin centrifugarea plasmei, formând
hematocritul de 47% la bărbaţi;
b. sunt în număr de 4,8 milioane pe milimetru cub, la femei;
c. sunt în număr de 5,4 milioane pe mililitru la bărbaţi;
d. se depun într-un tub de centrifugă datorită fierului din
hemoglobină;

58. Într-un mediu hipertonic, hematiile:

a. se umflă;

278
b. se zbârcesc;
c. se micşorează;
d. eliberează hemoglobina conţinută;

59. Despre hormonul de creştere este adevărat:

a. are o structură proteică cu 51 de aminoacizi;
b. produce acromegalia la adulţii cu hiposecreţie;
c. produce nanismul hipofizar numai în perioada de creştere a
individului;
d. declanşează gigantismul la copiii cu hipersecreţie
hormonală;

60. Structura oculară implicată ACTIV în procesul de

acomodare este:
a. corneea transparentă;
b. cristalinul;
c. muşchiul ciliar;
d. ligamentul suspensor al cristalinului;

61. Funcţiile următoare aparţin sclerei:

a. fixează muşchii extrinseci;
b. protejează globul ocular;
c. produce presiunea intraoculară;
d. controlează cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi;

62. Funcţiile următoare nu aparţin corneei:

a. reflectă lumina pentru realizarea funcţiei oculare;
b. focalizează lumina;
c. fixează muşchii intrinseci ai acomodării;
d. refractă lumina;

63. Forma aproape sferică a globului ocular este asigurată de:

a. numai de umoarea apoasă care bombează corneea;
b. sclerotică, umoare apoasă şi umoare vitroasă;
c. numai de umoarea vitroasă;

279
d. cornee şi sclerotică;

64. Afirmaţiile corecte referitoare Ia hemoglobină sunt:

a. are patru lanţuri polipeptidice, două de tip alfa şi două beta;
b. o moleculă conţine câte un ion de fier la fiecare lanţ proteic;
c. o moleculă de hemoglobină conţine şi o grupare hem;
d. o grupare hem are patru ioni de fier ce fixează patru
molecule de oxigen;

65. Despre hemul din hemoglobină se poate afirma:

a. se leagă câte unul de câte un lanţ polipeptidic;
b. se degradează în biliverdină, bilirubină şi urobilinogen;
c. este o componentă proteică având un ion de fier central;
d. poate lega stabil molecule de oxigen sau de dioxidul de
carbon, formând oxihemoglobina, respectiv
carbaminohemoglobina;

66. Despre circulaţia pulmonară este adevărat:

a. porneşte din ventriculul drept prin trunchiul pulmonar, care
se ramifică spre dreapta pe deasupra mierei aorte;
b. conţine sânge venos prin artere şi arterial prin vene;
c. se încheie în atriul stâng unde sosesc 4 vene pulmonare;
d. are două artere pulmonare cu originea într-un trunchi ce
porneşte din atriul drept;

67. Sângele care trece prin valva tricuspidă:

a. conţine sânge oxigenat;
b. va intra în circulaţia sistemică;
c. se îndreaptă spre atriul drept;
d. va pleca prin valva semilunară pulmonară;

68. Ramurile arteriale ale arcului a01iic:

a. vascularizează capul, gâtul şi membrele superioare;
b. se îndreaptă spre cap şi torace;
c. se desprind direct din aortă dacă pornesc spre dreapta;

280
d. sunt în număr de trei;

69. Identificaţi afirmaţia adevărată:

a. după acţiunea macrofagelor, hemoglobina se desface în
componentele sale;
b. fierul din gruparea hem este stocat în măduva osoasă;
c. culoarea materiilor fecale şi a urinei este produsă de
urobilinogenul rezultat din degradarea hemului;
d. anemia feriprivă este cauzată de lipsa vitaminei B12;

70. Următoarea afirmaţie este corectă:

a. talasemia este o anemie moştenită în care hematiile au
formă de seceră;
b. lipsa fierului din organism produce anemia feriprivă;
c. în cazul siclemiei, catenele beta ale hemoglobinei sunt
afectate;
d. factorul intrinsec este o glicoproteină necesară absorbţiei
fierului;

71. Identificaţi afirmaţia falsă:

a. în cazul anemiei pernicioase, globulele roşii sunt mari şi
palide, nefiind complet maturate;
b. lipsa vitaminei B12 sau a factorului intrinsec blochează
maturarea globulelor roşii;
c. capacitatea de fixare a oxigenului scade în cazul siclemiei;
d. talasemia este o formă de anemie ereditară, produsă de o
mutaţie a hemului;

72. Pentru a se forma senzaţia de gust:

a. substanţele chimice trebuie să se dizolve în salivă şi să
pătrundă prin porii gustativi;
b. nervii cranieni VII şi IX trebuie să preia informaţiile de la
celulele gustative şi să le transporte până la bulb;

281
c. numai după sinapsa din bulb, informaţiile sunt conduse la
talamus, de unde se face proiecţia în lobul parietal al
emisferelor cerebrale;
d. toate de mai sus sunt etape obligatorii în formarea
senzaţiilor gustative;

73. Afirmaţiile false legate de simţul mirosului sunt:

a. tractul olfactiv ajunge până la lobii frontali şi temporali
după sinapsa din talamus;
b. nervul olfactiv se formează din axonii celulelor olfactive şi
se termină în bulbul olfactiv;
c. nervul cranian I străbate placa cribriformă a osului etmoid;
d. omul poate detecta peste 200 de mirosuri diferite;

74. Acţiunile honnonului luteinizant sunt:

a. stimulează funcţia exocrină a gonadelor;
b. declanşează secreţia de progesteron;
c. produce ovulaţia foliculului matur;
d. inhibă secreţia de testosteron din celulele interstiţiale
testiculare;

75. Hormonul melanocitostimulator:

a. are ca ţintă celulele din stratul superficial al epidermului;
b. controlează dispersia melaninei în piele;
c. influenţează pigmentarea cutanată;
d. aparţine neurohipofizei;

76. Localizarea glandei tiroide este următoarea:

a. în partea anterioară a laringelui;
b. baza glandei este laterală faţă de partea inferioară a traheei;
c. vârful glandei este lateral faţă de treimea inferioară a
cartilajului tiroidian al laringelui;
d. istmul tiroidian este posterior laringelui;

282
77. Singurii receptori specializaţi ai epidermului sunt:
a. corpusculii Meissner;
b. discurile Merkel;
c. corpusculii Pacini;
d. epidermul nu are decât terminaţii nervoase libere;

78. Presiunea şi vibraţiile puternice sunt percepute, la nivelul

pielii, de către:
a. corpusculii Meissner;
b. discurile Merkel;
c. corpusculii Pacini, situaţi profund;
d. terminaţiile nervoase libere;

79. Caracteristicile undelor sonore sunt:

a. intensitatea, reprezentată de amplitudinea undelor,
exprimată în hertzi;
b. timbrul, ce depinde de tonalitate, deci de natura obiectului
ce produce vibraţii;
c. frecvenţa, exprimată în cicli pe secundă, ce reprezintă durata
vibraţiilor în timp;
d. durata, exprimată în decibeli;

80. Tiroxina ca şi somatotropul adenohipofizar:

a. influenţează maturarea sistemului nervos;
b. are drept ţintă toate ţesuturile organismului;
c. influenţează creşterea organismului;
d. creşte rata metabolismului bazal;

81. Formarea hormonilor tiroidieni:

a. se realizează numai în prezenţa calciului plasmatic liber;
b. are loc în foliculi;
c. se produce prin reacţii de iodare a unor aminoacizi;
d. se evidenţiază prin creşterea în dimensiuni a părţii
anterioare a gâtului;

283
82. Următoarele nu sunt funcţii ale hormonilor tiroidieni:
a. creşterea consumului de oxigen;
b. producerea de energie calorică;
c. accelerarea metabolismului celular, cu acumulare de
energie;
d. retenţia apei în organism;

83. Vascularizaţia arterială abdominală cuprinde:

a. artera mezenterică inferioară ce irigă intestinul subţire;
b. artera renală;
c. artera mezenterică superioară ce irigă partea dreaptă a
stomacului;
d. trunchiul celiac ce se ramifică în trei artere: splenică,
mezenterică superioară şi mezenterică inferioară;

84. Ultimele ramuri ale arterei aorte sunt:

a. arterele iliace externe;
b. artera hepatică, splenică şi gastrică stângă ce se desprind din
trunchiul celiac;
c. arterele iliace comune;
d. arterele digitale;

85. Identificaţi afirmaţia corectă:

a. creşterea numărului de neutrofile se produce la locul
infecţiilor;
b. bazofilele şi acidofilele intervin în reacţii alergice ş1
inflamatorii;
c. celulele cu nucleu mare şi sferic sunt limfocitele;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

86. Despre limfocite este adevărat:

a. sunt leucocite agranulare, cu nucleu mare şi sferic;
b. reprezintă circa 30% din totalul leucocitelor;
c. cele de tip T se găsesc în sânge şi ganglioni limfatici şi
intervin în distrugerea microorganismelor;

284
d. toate variantele sunt corecte;

87. Limfocitele de tip B se aseamănă cu cele de tip T:

a. sunt agranulocite;
b. aparţin sistemului imun al organismului;
c. se transformă în plasmocite şi produc anticorpi;
d. se maturează în timus sub acţiunea timozinelor;

88. Creşterea deficitară a copilului caracterizează:

a. hipersecreţia de triiodotironină;
b. hiposecreţia de STH;
c. hiposecreţia de T4;
d. boala Graves;

89. Mixedemul se caracterizează prin:

a. reducerea ratei metabolismului;
b. scăderea în greutate;
c. accelerarea pulsului;
d. slăbiciune generalizată;

90. Pentru a vibra fereastra ovală, sunetele parcurg următorul

traseu:
a. meatul auditiv, timpan, canal auditiv, ciocan, nicovală,
scăriţă;
b. canal auditiv, ciocan nicovală, scăriţă;
c. meatul auditiv, canalul auditiv, timpan, ciocan, scăriţă;
d. meatul auditiv, canalul auditiv, timpan, ciocan, nicovală,
scăriţă;

91. Despre receptorul auditiv este adevărat:

a. are celule ciliate;
b. se numeşte organul lui Corti şi conţine în jurul său
endolimfă;
c. se află pe o membrană vestibulară;
d. este delimitat inferior de membrana tectoria;

285
92. Creşterea calcemiei:
a. se realizează prin scăderea calciului osos, datorită resorbţiei
osoase produsă de osteoclaste;
b. se face şi prin activarea vitaminei D;
c. este consecinţa hiposecreţiei de calcitonină;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

93. Creşterea nivelului sanguin al calciului este consecinţa:

a. activării osteoclastelor în ţesutul osos;
b. creşterii penneabilităţii tubilor renali;
c. eliberării de calcitonină din tiroidă;
d. hiposecreţiei de parathonnon;

94. Despre localizarea glandelor paratiroide nu este corectă

afirmaţia:
a. sunt patru perechi situate pe lobii tiroidieni;
b. sunt patru glande, câte o pereche pe fiecare lob tiroidian;
c. paratiroidele se observă pe faţa posterioară a tiroidei;
d. fiecare paratiroidă are dimensiunea unui bob de mazăre şi se
observă pe partea anterioară a laringelui, unde e localizată şi
tiroida;

95. Pancreasul endocrin:

a. cuprinde insulele Langerhans;
b. este zona majoritară din structura glandei;
c. produce doi hormoni ce intervin în reglarea glicemiei;
d. produce şi enzime digestive;

96. Membrana vestibulară:

a. vibrează atunci când undele străbat endolimfa;
b. vibrează la mişcarea perilimfei;
c. se află deasupra membranei tectoria;
d. transmite vibraţiile spre fereastra rotundă;

286
97. În legătură cu endolimfa, se poate afirma:
a. se găseşte în ductul (canalul) cohlear;
b. preia vibraţiile de la membrana tectoria şi o transmite
membranei bazilare;
c. preia vibraţiile de la membrana vestibulară şi o transmite
membranei tectoria;
d. transmite vibraţiile de la membrana bazilară spre fereastra
rotundă;

98. Despre boala Addison se poate afirma:

a. este o consecinţă a hipersecreţiei de cortizol;
b. provoacă dezechilibre minerale;
c. determină hipotensiune;
d. determină creşteri în greutate;

99. Fereastra rotundă:

a. este bombată de perilimfa din scala tympani;
b. comunică cu scala vestibuli;
c. comunică cu urechea medie;
d. primeşte undele sonore propagate prin endolimfa aflată în
scala tympani;

100. Helicotrema reprezintă:

a. comunicarea dintre scala tympani şi scala vestibuli;
b. vărful cohleei ce conţine perilimfă;
c. canalul cu endolimfă;
d. comunicarea dintre ductul cohlear şi fereastra ovală;

287
 Test recapitulativ (Capitolele IX_X_KI_XII varianta 2)

1. Spre deosebire de chemoreceptori, mecanoreceptorii:

a. sunt exteroceptori;
b. percep stimulii chimici;
c. sesizează stimulii mecanici, cum este atingerea;
d. sunt situaţi în tendoane şi muşchi;

2. Peretele globului ocular cuprinde:

a. coroida, la mijloc, ce conţine irisul şi corpul ciliar şi este
avasculară;
b. învelişul extern, sclerotica, format şi din cornee;
c. stratul intern, numit retină;
d. stratul extern, fibros, format din pata oarbă;

3. Obţinerea tromboplastinei este esenţială pentru:

a. activarea fibrinogenului;
b. formarea protrombinei;
c. obţinerea trombinei din protrombina;
d. formarea unei enzime numită trombină;

4. Referitor la cavităţile inimii este adevărat:

a. atriile sunt situate la baza inimii şi sunt cavităţi de umplere;
b. între ventricule se află un sept interventricular, mai gros
decât cel interatrial;
c. ventriculele sunt situate la vârful inimii, în partea de sus;
d. atriile sunt cavităţi de umplere, separate printr-un sept
interatrial la vârful inimii;

5. Despre circulaţia sistemică este adevărat:

a. porneşte din ventriculul stâng prin artera aortă şi se întoarce
în atriul stâng prin venele cave;
b. porneşte prin aorta din atriul stâng şi se tennină în
ventriculul drept;

288
c. se încheie în atriul drept, acolo unde sosesc venele cave si
începe din ventriculul stâng, de unde porneşte artera aortă; '
d. transportă sânge cu oxigen şi nutrimente la organele
corpului, inclusiv la plămâni;

6. Identificaţi afirmaţia falsă:

a. factorul de coagulare VII este implicat în formarea
tromboplastinei plachetare;
b. protrombina este convertită la trombina activă în prezenţa
ionilor de Ca şi a tromboplastinei;
c. fibrinogenul este o proteină solubilă;
d. fibrina este o substanţă insolubilă, cu originea în ficat;

7. Cheagul de sânge conţine:

a. apă;
b. eritrocite, plachete sanguine şi fibrină;
c. plasmă;
d. numai filamente insolubile de fibrină;

8. Comparativ cu circulaţia sistemică, cea pulmonară:

a. are o arteră principală între inimă şi organul deservit de
aceasta;
b. are o venă principală cu acelaşi nume ca şi artera;
c. are o venă principală cu oxigen, iar artera are dioxid de
carbon;
d. are oxigen în artera ce porneşte din ventriculul drept;

9. Următoarele afirmaţii despre valvele cardiace sunt

adevărate:
a. valvele atrioventriculare împiedică întoarcerea sângelui în
ventricule;
b. valvele semilunare împiedică întoarcerea sângelui în
ventricule;
c. valvele semilunare se află la baza arterelor ce sosesc la
inimă;

289
d. valvele atrioventriculare sunt tricuspidă (stânga) şi mitrală
(dreapta);

10. Deplasarea globulelor albe prin pereţii vaselor de sânge:

a. este posibilă datorită pseudopodelor;
b. se numeşte hemoliză;
c. se numeşte diapedeză;
d. se numeşte tromboză;

11. Următoarele afirmaţii despre glanda epifiză sunt adevărate:

a. glanda produce timozine;
b. este localizată în diencefal, în peretele superior al
ventriculului III;
c. produce un hormon numit melanocitostimulator care
reglează ritmul nictemeral;
d. secreţia de melatonină produsă este influenţată de cantitatea
de lumină;

12. Timusul este o glandă endocrină care:

a. se dezvoltă odată cu vârsta;
b. are rol imunitar, prin influenţa asupra limfocitelor T;
c. produce un amestec de hormoni - timozine;
d. este localizat în faţa sternului;

13. Globulele roşii sau hematiile:

a. supravieţuiesc circa 220 de zile;
b. sunt celule lipsite de nucleu şi hemoglobină;
c. sunt celule discoidale, de formă biconvexă;
d. au diametrul de aproximativ 7,8 microni;

14. Globulinele din sânge:

a. reprezintă aproximativ 40% din totalul proteinelor
plasmatice;
b. pot fi responsabile de imunitate, fiind anticorpi (gamma
globulinele);

290
c. sunt proteine cu rol în coagulare;
d. se găsesc şi în serul uman;

15. Hormonii care influenţează caracterele sexuale secundare

sunt:
a. steroizii suprarenalei;
b. estrogenii foliculari şi testosteronul;
c. hormonii gonadotropi adenohipofizari, prin acţiune directă;
d. hormonii medulosuprarenalei;

16. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. eritropoetina este produsă de ficat şi intervine în formarea
globulelor roşii;
b. prostaglandinele determină contracţia muşchilor netezi;
c. secretina este un hormon local ce intervine în reglarea
funcţiei digestive;
d. timusul este bine dezvoltat la făt şi nou-născut;

17. Comparativ cu muşchiul striat, miocardul:

a. are celule ramificate şi interconectate;
b. are celule cu mai multe nuclee;
c. nu are discuri intercalare;
d. are joncţiuni de tip gap şi desmozomi;

18. Miocardul, spre deosebire de un muşchi scheletic:

a. are nevoie de mai puţină energie;
b. se contractă prin impulsuri venite de la sistemul nervos;
c. se contractă involuntar, automat;
d. are fibre musculare striate;

19. În alcătuirea globului ocular:

a. camera anterioară conţine umoare apoasă şi se află între
cristalin şi iris;
b. camera posterioară comunică cu cea anterioară prin pupilă;
c. compartimentul posterior conţine umoare vitroasă;

291
d. umoarea apoasă este o substanţă gelatinoasă;

20. Tunica mijlocie a globului ocular:

a. conţine şi irisul format din muşchi extrinsec neted, aşezat în
două straturi;
b. este formată din corpul ciliar, de care se fixează irisul prin
ligamentul suspensor;
c. are, la nivelul irisului, muşchi dilatator ce închide pupila şi
constrictor, ce deschide pupila;
d. este bogat vascularizată;

21. Într-o electrocardiogramă, unda T reprezintă:

a. depolarizarea atriilor;
b. depolarizarea ventriculelor;
c. repolarizarea atriilor;
d. repolarizarea ventriculelor;

22.Complexul QRS înregistrat pe electrocardiogramă indică:

a. o undă Q ascendentă, urmată de o undă R asemănătoare;
b. depolarizarea ventriculelor;
c. repolarizarea mascată a atriilor;
d. activitatea de pompă a ventriculelor, printr-o undă R
descendentă;

23. Despre cristalin este adevărat:

a. este un ţesut transparent;
b. are forma unui disc biconcav, ancorat de corpul ciliar;
c. are o structură proteică, în cercuri concentrice;
d. împarte globul ocular în două compa1iimente;

24. Coloraţia Wright determină o pigmentaţie roşie la:

a. bazofile;
b. neutrofile;
c. limfocite;
d. eozinofile;

292
25. Identificaţi afirmaţia corectă:
a. limfocitele reprezintă circa 60% din totalul leucocitelor;
b. bazofilele şi eozinofilele reprezintă, fiecare, circa 1% din
totalul globulelor albe;
c. leucocitele polimorfonucleare au ca funcţie principală
fagocitoza;
d. neutrofilele au nucleul neregulat, de forma literei S;

26. Într-un ciclu cardiac care începe cu sistola atrială:

a. valvele semilunare se închid înaintea celor atrioventriculare;
b. valva semilunară aortică se deschide, după închiderea valvei
mitrale;
c. valva tricuspidă se închide, atunci când presiunea din
ventriculul cu sânge oxigenat este mai mare decât presiunea
din atriul corespunzător;
d. valva semilunară pulmonară se închide, atunci când
presiunea din ventriculul drept devine inferioară celei din
trunchiul arterei pulmonare;

27. Între primul şi cel de-al doilea zgomot cardiac:

a. se produce sistola atrială;
b. are loc contracţia simultană a celor două ventricule;
c. se închid valvele atrioventriculare şi se închid valvele
semilunare;
d. atriile nu se umplu cu sânge;

28. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. arterele sunt vase care pleacă de la inimă şi conţin numai
sânge oxigenat;
b. sistemul vascular cuprinde, în ordine: artere - arteriole -
capilare - vene - venule;
c. o venă se formează prin confluenţa venulelor şi se întoarce
spre inimă;
d. arterele pleacă de la inimă numai din ventricule;

293
29. Prezenţa de cheaguri de sânge în circulaţie:
a. se numeşte ateroscleroză;
b. se numeşte tromboză;
c. se numeşte embolie;
d. se numeşte hemostază;

30. Identificaţi afinnaţia corectă:

a. numărul plachetelor sanguine este de 3000000 pe microlitru
de sânge;
b. dintre leucocite, polimorfonuclearele sunt cele mai
numeroase (60%);
c. eozinofilele reprezintă 6 - 8% din totalul leucocitelor;
d. în bolile infecţioase se constată o scădere a numărului de
globule albe;

31. Focalizarea razelor de lumină în globul ocular se produce

datorită:
a. fenomenului de reflexie a luminii;
b. refracţiei şi convergenţei;
c. divergenţei prin lentila biconvexă, reprezentată de cristalin;
d. mediilor oculare reprezentate de cornee, umoare apoasă,
cristalin şi umoare vitroasă;

32. Despre glucagon este adevărat:

a. este un hormon hiperglicemiant;
b. poate determina scăderea nivelului de aminoacizi plasmatici
prin stimularea gluconeogenezei;
c. inhibă glicogenoliza la nivelul ficatului;
d. este produs, ca şi insulina, de celulele beta ale pancreasului
endocrin;

33. Identificaţi afirmaţia falsă:

a. fibrinogenul este o proteină fibrilară plasmatică;
b. protrombina se obţine în ficat din vitamina K;

294
c. fibrinogenul se formează în ficat şi se activează în plasma
sângelui;
d. cheagul de sânge migrator se numeşte tromb;

34. Diabetul zaharat, spre deosebire de cel insipid:

a. provoacă urinare frecventă;
b. declanşează senzaţie de sete exagerată;
c. creşte volumul urinar şi prezenţa glucozei în urină;
d. creşte volumul urinar, fără prezenţa glucozei în urină;

35. Arteriolele, comparativ cu arterele:

a. au trei tunici;
b. pot suferi fenomene ce reglează fluxul sanguin, prin
intervenţia sistemului autonom asupra muşchilor netezi din
tunica mijlocie;
c. au sfinctere precapilare ce reglează cantitatea de sânge
dintr-un teritoriu (pat capilar);
d. se formează prin unirea mai multor capilare;

36. Despre capilare este adevărat:

a. au doar tunica internă derivată din arteriolă;
b. au peretele subţire şi semipermeabil, format din celule
epiteliale pavimentoase aşezate pe mai multe straturi
suprapuse;
c. formează teritoriile funcţionale, ce realizează schimburile
gazoase şi de nutrienţi;
d. se desprind din venule şi se continuă cu arteriolele;

37. Despre secreţia suprarenalelor este adevărat:

a. cuprinde amine în zona corticală;
b. cuprinde hormoni steroizi în zona medulară;
c. este un amestec de hormoni cu funcţie complementară SNV,
ce se produce din zona centrală;
d. cea din zona periferică reglează metabolismul mineral ş1
energetic;

295
38. Aldosteronul:
a. este un mineralocorticoid produs de zona corticală a
suprarenalelor;
b. reglează nivelul de Na şi K din sânge;
c. se reglează prin feed-back negativ de către adenohipofiză;
d. are şi rol antiinflamator;

39. Despre retină este adevărat:

a. este tunica internă, formată din două straturi principale;
b. stratul intern conţine celule cu un pigment care absoarbe
razele de lumină;
c. retina propriu-zisă aderă de coroidă;
d. neuronii cu funcţie de receptori se află în imediata apropiere
a coroidei;

40. Stratul extern al retinei conţine:

a. un pigment, melatonină;
b. trei tipuri de neuroni;
c. melanină;
d. neuroni multipolari;

41. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. sfigmomanometrul măsoară presiunea sângelui prin artere;
b. presiunea sistolică se înregistrează atunci când dispar
zgomotele lui Korotkoff;
c. valoarea presiunii sistolice este de circa 120 mmHg;
d. presiunea arterială creşte în timpul hemoragiilor;

42. Celulele cu bastonaş:

a. sunt neuroni modificaţi, fără dendrite;
b. sunt în număr de aproximativ 120 milioane;
c. sunt în număr de 6 - 7 milioane;
d. percep culorile;

296
43. Cortizolul:
a. este un glucocorticoid controlat de adenohipofiză prin
ACTH;
b. influenţează caracterele sexuale;
c. reglează toate metabolismele substanţelor organice;
d. este o catecolamină;

44. Despre medulosuprarenală este adevărat:

a. formează învelişul glandei suprarenale;
b. produce epinefrină şi norepinefrină;
c. se găseşte în centrul suprarenalei;
d. se reglează cu ajutorul adenohipofizei;

45. Obezitatea şi hipertensiunea apar:

a. în sindromul Cushing;
b. la hipersecreţia de glucocorticoizi;
c. la hiposecreţia de aldosteron;
d. în boala Addison;

46. În structura retinei propriu-zise:

a. neuronii bipolari sunt intercalari, fiind situaţi la mijloc;
b. neuronii multipolari sunt mai aproape de umoarea vitroasă
decât cei bipolari;
c. neuronii bipolari recepţionează impulsurile generate de
neuronii receptori;
d. nervul optic se formează din dendritele şi axonii neuronilor
multipolari;

4 7. Organele anexe ale globului ocular sunt:

a. conjunctiva, o membrană mucoasă;
b. aparatul lacrimal ce păstrează ochiul umed;
c. genele şi sprâncenele cu rol de protecţie;
d. toate de mai sus;

297
48. Percepţia tridimensională are drept cauză:
a. proiecţia imaginii de la ambii ochi în fiecare lob occipital;
b. suprapunerea câmpurilor vizuale ale celor doi ochi;
c. inversarea imaginii ce traversează mediile refractare;
d. activitatea muşchilor intrinseci;

49. În cazul strabismului:

a. elasticitatea cristalinului este scăzută;
b. se văd două imagini diferite;
c. este afectată musculatura extrinsecă a ochilor;
d. lumina se proiectează în zone di ferite ale retinei;

50. Miopia se recunoaşte prin:

a. imaginea se focalizează în spatele retinei;
b. axul ocular este mai lung;
c. convexitatea cristalinului este mai mare;
d. corecţia cu lentile convergente;

51. Osmoza produce hemoliza globulelor roşii dacă:

a. concentraţia soluţiei în care sunt depuse globulele este mai
mică;
b. globulele sunt într-un mediu hipertonic;
c. mediul extracelular este mai bogat în solvit;
d. celulele se umflă şi se sparg, fiind plasate într-un mediu
bogat în solvent;

52. Formarea globulelor roşii:

a. se numeşte hemoliză;
b. se numeşte eritropoeză;
c. se produce sub acţiunea unui hormon renal, descărcat la
hipoxie;
d. are loc în splină;

298
53. Hemocitoblaştii reprezintă:
a. celule stern situate în măduva spinării din care se formează
globulele roşii;
b. celule precursoare, activate de eritropoetină;
c. celule care-şi pierd nucleul şi organitele, acumulând
hemoglobină;
d. celulele tinere aflate în rinichi;

54. Creşterea tensiunii arteriale este proporţională cu:

a. creşterea lumenului vascular;
b. creşterea debitului cardiac;
c. vâscozitatea sângelui şi lungimea vaselor;
d. creşterea suprafeţei de secţiune a arteriolelor;

55. Despre puls este adevărat:

a. reprezintă o undă ce se propagă prin peretele venos, cauzată
de presiunea sângelui din sistolă;
b. valoarea pulsului oferă indicaţii asupra frecvenţei cardiace;
c. posibilitatea de a palpa pulsul are drept cauză anatomică,
prezenţa stratului muscular neted, în tunica mijlocie a
arterelor;
d. o valoare a pulsului de 120 bătăi pe minut semnifică o
tahicardie, şi poate fi consecinţa acţiunii sistemului nervos
autonom, simpatic;

56. În cazul unei transfuzii se ţine cont de:

a. antigenele din sângele primitorului;
b. anticorpii din sângele donatorului;
c. antigenele din sângele donatorului;
d. anticorpii din sângele primitorului;

57. Următoarea afirmaţie este corectă:

a. grupa de sânge Ali are, în plasma sângelui, antigene de tip
A-
b. ' un individ cu grupa de sânge BIII are anticorpi anti-A;

299
c. cea mai răspândită grupă de sânge este OI, cu 46%;
d. dacă hematiile conţin proteina anti-A dar şi anti-B, sângele
este de tip OI;

58. Despre calcitonină este adevărat:

a. controlează nivelul calcemiei, determinând creşterea
acesteia;
b. stimulează depunerea calciului în oase;
c. este un hormon agonist parathormonului;
d. este produsă de tiroidă, în foliculii acesteia;

59. Organele ţintă ale PTH sunt:

a. oasele şi muşchii;
b. tubii renali proximali şi distali ca şi intestinul subţire;
c. oasele, intestinul subţire şi tubii renali distali şi colectori;
d. sângele şi oasele;

60. Artera subclaviculară stângă:

a. se ramifică din artera aortă;
b. se ramifică în artera axilară;
c. are originea în trunchiul brahiocefalic;
d. vascularizeazăjumătatea stângă a capului;

61. Membrul superior este vascularizat, în ordine, astfel:

a. artera subclaviculară - vena axilară - artera brahială - artera
radială şi ulnară - arcadele palmare - arterele digitale;
b. artera subclaviculară - artera axilară - artera brahială -
artera radială şi ulnară - arcadele palmare - arterele digitale;
c. artera subclaviculară - artera axilară - artera brahială -
artera tibială şi peroneală - arcadele palmare - arterele
digitale;
d. artera subclaviculară - aiiera axilară - artera radială şi
ulnară - artera brahială - arcadele palmare - arterele digitale;

300
62. Din artera aortă descendentă toracică se desprind:
a. arterele frenice;
b. trunchiul celiac şi arterele intercostale;
c. arterele bronşice şi intercostale;
d. arterele mezenterice;

63. Insulina este un hormon care:

a. este produs de celulele alfa;
b. are o structură proteică cu 51 de aminoacizi;
c. are ca ţintă, toate ţesuturile organismului;
d. se secretă postprandial, în condiţii de inaniţie;

64. Efectul insulinei se exercită prin:

a. gluconeogeneză;
b. glicogenogeneză;
c. medierea pătrunderii moleculelor de glucoză în celule;
d. descompunerea glicogenului;

65. Secreţia de insulină se reglează astfel:

a. prin mecanism reflex;
b. prin intervenţia hipofizei şi a hipotalamusului;
c. prin nivelul glicemiei;
d. cu ajutorul adenohipofizei;

66. Astigmatismul este o afecţiune care:

a. se corectează cu lentile torice;
b. este provocată de o curbură neregulată a corneei sau a
cristalinului;
c. se corectează cu lentile convergente;
d. apare mai frecvent la bărbaţi, transmisă de femei purtătoare;

67. În alcătuirea urechii externe:

a. intră auriculul sau pavilionul şi canalul auditiv extern;
b. meatul auditiv nu reprezintă intrarea în canalul auditiv;

301
c. intră trei osicule;
d. se află fereastra ovală;

68. Despre urechea medie este adevărat:

a. comunică cu laringele prin trompa lui Eustache;
b. conţine un lanţ de trei oase articulate: malleus, incus şi
stapes;
c. scăriţa este fixată pe fereastra ovală, spre urechea externă;
d. trompa lui Eustache e un tub care egalează presiunea aerului
pe feţele timpanului;

69. Hormonii produşi de glandele endocrine:

a. se cuplează de receptori intracelulari dacă sunt hormoni
non-steroidieni;
b. pot fi steroidieni sau non-steroidieni;
c. cu structura proteică sunt non-steroidieni;
d. pot fi steroizi precum cortizolul, testosteronul şi prolactina;

70. Hormonii care declanşează un mesager secundar sunt:

a. testosteronul şi insulina;
b. somatotropul şi tiroxina;
c. estrogenii şi progesteronul;
d. antidiureticul şi oxitocina;

71. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. zgomotele cardiace pot fi recepţionate cu ajutorul
electrocardiogramei;
b. zgomotele cardiace sunt produse de deschiderea valvelor
cardiace;
c. primul zgomot cardiac se aude la începutul sistolei
ventriculare;
d. al doilea zgomot cardiac se aude la sfârşitul sistolei
ventriculare;

302
72. Despre neurohipofiză este adevărat:
a. este reprezentată de lobul posterior al hipofizei;
b. comunică cu hipotalamusul prin sistemul vascular aflat în
infundibul;
c. excretă doi neurohormoni;
d. produce şi trimite în circulaţie hormoni peptidici;

73. Secreţia de ADH sau oxitocină poate fi reglată:

a. de către hipotalamus, prin alţi hormoni stimulatori sau
inhibitori;
b. de către hipotalamus, numai prin acte reflexe;
c. cu ajutorul hormonilor tropi;
d. doar prin mecanisme nervoase;

74. Hormonii tropi sunt:

a. secretaţi şi excretaţi de adenohipofiză;
b. TSH, STH, ACTH, FSH;
c. FSH, LH, MSH, TSH;
d. TSH, ACTH, FSH, LH;

75. Următoarele afirmaţii legate de fereastra rotundă sunt

adevărate:
a. ca şi fereastra ovală, comunică cu melcul;
b. este situată inferior ferestrei ovale;
c. asigură intrarea vibraţiilor sonore în urechea internă;
d. se bombează spre cohlee;

76. Impulsurile nervoase cohleare se produc:

a. prin mişcarea membranei tectoria sub acţiunea endolimfei;
b. prin vibraţia membranei vestibulare;
c. prin mişcarea celulelor ciliate din organul lui Corti, sub
acţiunea endolimfei asupra membranei tectoria;
d. în organul lui Corti şi se transmit prin nervul VIII spre lobul
temporal;

303
77. Despre labirintul osos al urechii interne este adevărat:
a. se află în osul parietal;
b. cuprinde vestibulul, canalele semicirculare şi melcul;
c. conţine un lichid asemănător celui cefalorahidian, numit
endolimfă;
d. conţine labirintul membranos, cu aceleaşi componente ca şi
cel osos;

78. Tesutul
' excitoconductor contine:
,
a. nodulul sinoatrial, situat în septul interatrial;
b. nodulul sinoatrial, cu rol de stimulator cardiac (pace-
maker);
c. fasciculul His, situat în septul interventricular;
d. nodulul atrioventricular, situat între atriu şi ventricul;

79. Frecvenţa de 70 - 80 de depolarizări de minut:

a. reprezintă ritmul sinusal al inimii;
b. este declanşată de nodulul atrioventricular;
c. este determinată de automatismul nodulului situat în atriul
stâng;
d. porneşte din miocardul atriului drept;

80. Vestibulul osos al urechii interne:

a. are în interior două camere, legate printr-un canal, numite
utriculă şi saculă;
b. utricula conţine endolimfă şi este scăldată de perilimfă;
c. comunică cu melcul prin helicotremă;
d. se află în apexul cohleei;

81. Un individ cu grupa de sânge Ali poate fi donator:

a. unui individ cu grupa A;
b. unui individ cu grupa B;
c. unui individ cu grupa O;
d. unui individ cu grupa AB;

304
82. Un individ cu grupa de sânge BIII Rh-:
a. poate primi sânge de tip OI , indiferent de Rh;
b. poate primi sânge de tip BIII Rh+;
c. poate dona sânge unei persoane cu grupa BIII Rh+;
d. poate primi şi sânge de tip OI, dar numai cu Rh-;

83. Teoretic, o singură transfuzie realizată de la un donator

Rh+ spre un primitor Rh-:
a. poate fi posibilă deoarece nu se produce aglutinare şi
hemoliză;
b. declanşează producerea de anticorpi anti-Rh în plasma
primitorului;
c. nu este posibilă, transfuzia fiind incompatibilă;
d. se poate realiza dar numai dacă donatorul este universal;

84. Boala hemolitică a nou-născutului apare:

a. dacă mama are Rh+ şi copilul Rh-;
b. dacă mama are Rh- şi copilul Rh+, la prima sarcină;
c. dacă mama şi copilul au Rh diferit, copilul fiind Rh+, iar
mama are anticorpi anti-Rh de la sarcina anterioară;
d. chiar de la prima sarcină, dacă copilul are Rh+, iar mama cu
Rh-, a primit o transfuzie anterioară sarcinii, cu sânge de tip
Rh+;

85. Ţinta specifică prolactinei este:

a. uterul gravid;
b. celulele musculare netede din canalele glandelor mamare;
c. celulele epiteliului glandular din glandele mamare;
d. adenohipofiza;

86. Despre TSH este adevărat:

a. are ca ţintă glanda tiroidă;
b. stimulează, în mod direct, creşterea organismului;
c. stimulează captarea iodului de către epiteliul secretor
tiroidian şi sinteza de tiroxină;

305
d. influenţează dezvoltarea glandei hipofize;

87. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. auriculele sunt prelungiri ale ventriculelor;
b. fiecare atriu se prelungeşte cu câte un auricul;
c. auriculele au rolul de a creşte capacitatea atrială;
d. sinusul coronarian se deschide în atriul stâng;

88. ACTH-ul adenohipofizar:

a. are ca ţesut ţintă, zona medulară a glandei suprarenale;
b. se descarcă în sânge din adenohipofiză, controlat fiind de
hipotalamus prin vasele din infundibul;
c. controlează secreţia de steroizi ai suprarenalei;
d. influenţează secreţia de amine din suprarenală;

89. Acţiunile FSH-ului sunt:

a. stimulează producerea de gameţi masculini şi feminini;
b. stimulează secreţia de hormoni estrogeni de către ovare;
c. stimulează secreţia de testosteron;
d. stimulează secreţia de progesteron;

90. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. debitul sistolic este de circa 70 ml;
b. debitul cardiac reprezintă cantitatea de sânge expulzată de
un ventricul într-un minut şi are valoarea de 5,25 litri;
c. volum bătaia este produsul dintre debitul sistolic şi
frecvenţa cardiacă;
d. debitul sistolic este sinonim cu volum bătaia şi are valoarea
de 5250 ml de sânge;

91. Venele, comparativ cu arterele:

a. pot avea valve derivate din endoteliu, ce previn refluxul
sângelui;
b. sunt rezervoare de sânge;
c. au peretele fonnat din trei tunici;

306
d. conţin sânge cu dioxid de carbon;

92. Canalele semicirculare ale labirintului membranos:

a. comunică cu sacula vestibulului;
b. sunt orientate pe cele trei direcţii ale spaţiului, cu 120 de
grade între ele;
c. au receptorii situaţi la baza lor, în dilatări numite ampule;
d. conţin, la fiecare capăt de comunicare cu utricula, câte o
ampulă membranoasă;

93. Perceperea echilibrului dinamic:

a. se bazează doar pe deplasarea endolimfei în planul mişcării;
b. presupune acţiunea otolitelor asupra cililor celulelor
receptoare;
c. se realizează cu ajutorul nervului VIII;
d. se desfăşoară cu ajutorul maculelor;

94. Secreţia tiroidiană:

a. cuprinde triiodotironina şi tiroxina;
b. se realizează sub controlul hipofizei prin STH;
c. cuprinde şi hormonul calcitonină;
d. cuprinde hormoni proteici;

95. Excesul de tiroxină sau triiodotironină produce;

a. pierderea în greutate;
b. exoftalmie;
c. senzaţie de frig;
d. reducerea pulsului;

96. În condiţii de inaniţie, nivelul glicemiei:

a. scade, deoarece nu sunt consumate glucide;
b. nu poate fi modificat din cauza lipsei de alimente;
c. creşte, datorită stimulării secreţiei de glucagon;
d. scade, datorită insulinei;

307
97. În diabetul de tip I ca şi în diabetul de tip II:
a. celulele beta din insulele Langerhans nu produc insulină;
b. glicemia este ridicată;
c. celulele corpului nu pot utiliza glucoza disponibilă din
sânge;
d. celulele alfa nu produc glucagon;

98. Mugurii gustativi:

a. sunt localizaţi în papilele gustative;
b. au celule gustative, celule de susţinere şi celule bazale;
c. interpretează substanţele chimice dizolvate;
d. sunt receptori din categoria celor mecanici;

99. Acţiunile următoare sunt specifice hormonului STH:

a. stimulează pătrunderea aminoacizilor în celule;
b. mobilizarea grăsimilor în depozite;
c. activarea mecanismelor de sinteză proteică;
d. promovarea diviziunilor meiotice;

100. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. gustul dulce este perceput de rădăcina limbii;
b. gustul umami este simţit în zona faringelui;
c. gustul acru stimulează regiunile antero-laterale ale limbii;
d. există patru gusturi primare;

308
 Test recapitulativ (Capitolele XIII- XIV- XV- XVI)

1. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. capilarele limfatice formează reţele la nivelul ţesuturilor;
b. anatomic, capilarele limfatice sunt asemănătore capilarelor
sanguine;
c. limfa se formează prin drenarea lichidului interstiţial în
vene;
d. capilarele sanguine sunt mai permeabile decât cele
limfatice;

2. Despre catabolism este adevărat:

a. rezultă molecule mici;
b. necesită energie;
c. cuprinde reacţiile prin care se obţine glicogenul;
d. este mediat de enzime;

3. Următoarele afirmaţii cu privire la transportul dioxidului de

carbon sunt corecte:
a. carbaminohemoglobina se formează prin legarea dioxidului
de carbon, în proporţie de 25 - 30%, de grupările hem ale
hemoglobinei;
b. cea mai mare parte a dioxidului de carbon se transportă sub
formă de bicarbonat (70 - 75%);
c. dizolvarea dioxidului de carbon asigură deplasarea a circa
2% din totalul gazului;
d. pentru formarea carbaminohemoglobinei, dioxidul de
carbon se leagă de grupările amino terminale ale globinelor
din structura hemoglobinei;

4. Participarea ficatului în metabolismul glucidic constă în:

a. în caz de hipoglicemie, enzimele hepatice produc
glicogenogeneză;
b. acţiunea unor enzime care transformă glicogenul în glucoză
prin glicogenoliză;

309
c. realizarea reacţiilor de dezaminare;
d. gluconeogeneză, proces de convertire a aminoacizilor în
glucoză;

5. Implicarea ficatului în metabolismul proteinelor constă în:

a. sinteza de albumine, globuline, fibrinogen şi protrombină;
b. sinteza de uree din grupările amino;
c. obţinerea acetil coenzimei A din acizii graşi, scopul fiind
energetic;
d. excreţia drogurilor şi a toxinelor din sânge, prin bilă;

6. Încărcarea cu energie a unei celule:

a. presupune formarea de ATP prin procesul de respiraţie
celulară;
b. se produce printr-un proces denumit chemiosmoză;
c. se realizează cu ajutorul sistemului de transport al
electronilor, prin care coenzimele se oxidează prin acceptare
de atomi de hidrogen;
d. se produce prin acumularea intracelulară de ADP şi grupări
fosfat;

7. În timpul respiraţiei celulare:

a. participă citocromii şi pigmenţii ce conţin fier, numiţi
coenzime;
b. se produc reacţii de oxido-reducere între coenzime şi
citocromi;
c. se transferă electroni bogaţi în energie printr-un lanţ
transportor, iar energia este folosită pentru fixarea ionului
fosfat terminal la ADP;
d. intervin citocromii NAD şi FAD;

8. Printre funcţiile ficatului se pot enumera:

a. depozitarea fierului, sub formă de feritină;
b. activarea vitaminei D şi fagocitoza globulelor cu ajutorul
celulelor Kupffer;

310
c. stocarea vitaminelor A, B 12, D, E şi K;
d. toate de mai sus;

9. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. reacţiile 1 şi 3 ale glicolizei sunt producătoare de ATP;
b. după reacţia 3 a glicolizei, se obţine fructozo 1,6-difosfatul;
c. în reacţia 5 a glicolizei se produce oxidarea NAD;
d. reacţiile 6 şi 9 ale glicolizei sunt producătoare de ATP;

1O. După finalizarea glicolizei, continuarea anaerobiozei

determină:
a. transformarea acidului pimvic în acid lactic, printr-o reacţie
fermentativă;
b. limitarea doar la cele două molecule de ATP din glicoliză
drept sursă de energie celulară;
c. recircularea NAD din glicoliză pentru capturarea
electronilor şi a protonilor;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

11. Canalul (ductul) Santorini:

a. este mai lung decât ductul Wirsung;
b. porneşte din ductul Wirsung spre duoden;
c. se deschide în duoden, sub ampula hepatopancreatică, la
circa 2,5 cm;
d. este scurt şi se mai numeşte accesoriu;

12. Despre circulaţia limfatică este adevărat:

a. este ajutată de contracţiile muşchilor striaţi;
b. se desfăşoară lent, fiind ajutată de valvele din endoteliul
vaselor limfatice;
c. reintroduce în sânge o mare cantitate de proteine;
d. se realizează bidirecţional, într-un circuit închis;

13. Înainte de a intra în ciclul Krebs, acidul piruvic:

a. pierde un atom de carbon sub formă de dioxid de carbon;

311
b. transferă energia înaltă la NADH;
c. produce coenzima A de care se va lega gruparea acetil;
d. se transformă într-un compus cu doi atomi de carbon, numit
acetil - CoA;

14. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. ionii de bicarbonat rezultaţi din acidul carbonic difuzează
din hematii în plasmă, la schimb cu ionii de clor;
b. atunci când se acumulează cantităţi mari de dioxid de
carbon în sânge se constată un influx masiv de clor în hematii;
c. bicarbonatul de sodiu este o formă de transport al dioxidului
de carbon în hematii;
d. schimburile gazoase la nivel alveolar se bazează pe
fenomenul de difuziune;

15. Din punct de vedere anatomic, ficatul:

a. participă la metabolismul glucidelor, proteinelor şi lipidelor;
b. produce bila, esenţială în digestia lipidelor;
c. conţine lobii drept, stâng, pătrat şi caudat, fiecare având
lobuli;
d. are hepatocite şi celule Kupffer;

16. La finalul ciclului Krebs:

a. se obţine acidul oxaloacetic care reiniţiază ciclul legând o
altă moleculă de acetil - CoA;
b. rezultă şase molecule de dioxid de carbon şi şase de NADH
pentru o moleculă de glucoză;
c. se formează acidul citric;
d. se formează acetil - CoA;

17. În sistemul de transport al electronilor:

a. sunt folosite molecule de NADH şi FADH 2 ce se obţin din
glicoliză şi din ciclul Krebs;
b. sunt folosite şi moleculele de citocromi;

312
c. energia rezultată din transferul electronilor este folosită
pentru transportul protonilor din compartimentul intern
(matrice mitocondrială) spre cel extern (spaţiul
intermembranar);
d. intervine enzima citocrom-oxidaza care cedează electronii
moleculelor de apă;

18. Vascularizaţia hepatică este realizată de:

a. artera hepatică ce conţine sânge oxigenat şi provine direct
din aorta abdominală;
b. vena portă ce transportă nutrimente din tractul
gastrointestinal;
c. sângele oxigenat din trunchiul celiac;
d. artera mezenterică superioară;

19. Din sistemul limfatic fac parte:

a. nodulii limfatici;
b. splina şi timusul;
c. inima şi vasele limfatice;
d. splina, nodulii limfatici şi inima;

20. Despre schimburile gazoase este adevărat:

a. în plămâni, oxigenul trece din sânge în alveole, iar dioxidul
de carbon, invers;
b. în ţesuturi, oxigenul trece din sânge în ţesuturi, iar dioxidul
de carbon, în sens invers;
c. în plămâni, dioxidul de carbon trece din sânge în alveole, iar
oxigenul, în sens invers;
d. în ţesuturi, dioxidul de carbon se deplasează din sânge în
ţesuturi, iar oxigenul, în sens invers;

21. Despre chemiosmoză este adevărat:

a. se desfăşoară la nivelul cristelor mitocondriale;

313
b. constă în pomparea de protoni în compartimentul intern al
mitocondriei până la crearea gradientului ce determină
eliminarea rapidă a acestora în compartimentul extern;
c. enzima ATP-sintetază foloseşte energia protonilor pentru a a
genera ATP din ADP;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

22. Tunica mucoasă:

a. este un ţesut epitelial cu vase de sânge;
b. conţine glande ce produc mucus şi enzime;
c. este însoţită de un ţesut conjunctiv fibros;
d. este situată spre lumenul tractului gastrointestinal;

23. Din punct de vedere structural, un nodul limfatic:

a. este un ţesut înconjurat de o capsulă;
b. are o capsulă, din care se desprind septuri ce împart nodulul
în lobuli;
c. filtrează limfa ce pătrunde prin vasele aferente;
d. are vase eferente ce pătrund în ţesutul limfoid;

24. Căile aeriene, în ordine descendentă, includ:

a. cavităţile nazale, laringele, faringele, traheea şi bronhiile;
b. cavităţile nazale,faringele, laringele, bronhiile, traheea ş1
bronhiolele;
c. cavităţile nazale, faringele, laringele, traheea, bronhiile ş1
bronhiolele;
d. cavităţile nazale, faringele, traheea, laringele, bronhiolele şi
bronhiile;

25. Referitor la lipoproteine, următoarele afirmaţii sunt

corecte:
a. un nivel ridicat de HDL semnifică risc coronarian crescut;
b. în structura LDL, aproape 50% este colesterol;
c. în structura HDL, circa 50% sunt proteine, iar aproximativ
20% colesterol;

314
d. în structura VLDL nu se găsesc trigliceride;

26. Catabolismul lipidelor se realizează astfel:

a. glicerolul se catabolizează separat de acizii graşi;
b. o dietă bogată în glucide determină producerea de lipide;
c. prin reacţiile lipolizei, ce se finalizează cu obţinerea de
ATP;
d. acidul gras este convertit în acid piruvic;

27. Un nodul limfatic conţine:

a. limfocite B şi T, dominante fiind cele de tip T;
b. mai multe limfocite în zona corticală, comparativ cu cea
medulară;
c. fibre de reticulină dispuse în lobuli, ce susţin limfocitele;
d. foliculi, situaţi în zona medulară;

28. Enzimele amil o litice (glicolitice) ale sucului intestinal:

a. sunt dizaharidaze;
b. se împart în maltază, lactază şi zaharază;
c. transformă maltoza în glucoză şi fructoză;
d. transformă lactoza în două molecule de glucoză;

29. Catabolismul acizilor graşi se realizează astfel:

a. urmează o serie de reacţii, numite beta-oxidare, ce au sediul
în citoplasma celulei;
b. se face în ciclul Krebs, după ruperea acidului gras în
molecule cu câte doi atomi de carbon (pentru a forma acetil -
CoA);
c. se desfăşoară în mitocondrii, după conversia în dihidroxi-
aceton-fosfat;
d. prin beta-oxidare, reacţii ce convertesc acizii graşi în acid
piruvic;

30. Despre intestinul gros este adevărat:

a. măsoară circa 1,5 metri lungime;

315
b. are un diametru mediu de circa 3 centimetri;
c. prezintă numeroase dilataţii numite haustraţii;
d. apendicele vermiform este ataşat de colon;

31. Următoarele afirmaţii cu referi re la colon sunt adevărate:

a. comunică cu ileonul prin sfincterul ileocecal;
b. colonul ascendent se află în partea dreaptă a abdomenului şi
ajunge la marginea inferioară a stomacului;
c. colonul transvers se află în vecinătatea stomacului şi a
splinei;
d. colonul descendent se continuă cu cel sigmoid care coboară
spre rect;

32. Formarea acizilor graşi:

a. se poate realiza pentru toţi acizii graşi cunoscuţi;
b. se desfăşoară sub acţiunea unor enzime hepatice care
convertesc acizii graşi;
c. nu se poate realiza pentru acidul linolenic, linoleic şi
arahidonic;
d. implică căile metabolice ale catabolismului;

33. Reglarea metabolismului lipidic se realizează:

a. prin acţiunea adrenalinei care accelerează depunerea de
lipide (anabolismul);
b. prin impulsuri parasimpatice care accelerează reacţiile
lipolizei;
c. sub acţiunea hormonilor STH, tiroxină, glucagon, ACTH,
care stimulează eliberarea acizilor graşi din depozitele tisulare;
d. prin acţiunea insulinei care favorizează reacţiile lipolizei;

34. Circulaţia limfei ce trece printr-un nodul limfatic se

realizează astfel:
a. vase limfatice aferente - sinusuri limfatice din lobuli - vase
limfatice eferente;
b. vase limfatice eferente - sinusuri limfatice - vase aferente;

316
c. sinusuri limfatice - vase limfatice aferente - vase limfatice
eferente;
d. vase limfatice aferente - sinusuri limfatice - foliculi
limfatici;

35. Informaţiile referitoare la cavităţile nazale sunt corecte:

a. sunt separate lateral de septul nazal;
b. ambele sunt căptuşite cu o membrană seroasă;
c. comunică la exterior prin nări;
d. sunt camere care se deschid în spaţii osoase, numite
sinusuri;

36. Nodulii limfatici sunt astfel localizaţi:

a. cervicali (în zona gâtului), în fosa poplitee (plica cotului) în
mediastin (între plămâni);
b. în axilă (noduli axilari), în spatele genunchiului (în fosa
poplitee);
c. în mediastin (regiunea toracică), în zona gâtului (cervicali),
în axilă (noduli axilari);
d. la nivel inghinal (în fosa cubitală) şi de-a lungul marilor
vase de sânge;

3 7. Spre deosebire de glandele submandibulare, cele

sublinguale:
a. se localizează în planşeul bucal;
b. au un singur duct ce se deschide în cavitatea bucală;
c. au mai multe duete ce se deschid în cavitatea bucală;
d. sunt localizate posterior;

38. Despre rolul glandelor salivare se poate afirma:

a. digeră glucidele în maltoză, sub acţiunea amilazei produsă
de celulele mucoase;
b. transformă amidonul şi glicogenul în dizaharide;
c. participă la formarea bolului alimentar cu ajutorul
mucusului produs de celulele seroase;

317
d. lubrifiază tractul gastrointestinal;

39. În urma dezaminării oxidative:

a. cetoacidul obţinut poate forma acetil - CoA care intră în
ciclul Krebs, obţinându-se energie în respiraţia celulară;
b. acetil - CoA poate declanşa reacţiile lipogenezei;
c. se obţine ureea din combinarea amoniacului cu apa;
d. se obţin aminoacizi esenţiali prin transaminare;

40. Catabolismul proteic este influenţat de hormonii:

a. sexuali;
b. STH şi insulină;
c. glucocorticoizi;
d. catecolaminici;

41. Despre bolta cavităţii bucale este adevărat:

a. cuprinde palatul dur (posterior) şi palatul moale (anterior);
b. formează palatul bucal;
c. conţine şi uvula ce se extinde din palatul dur;
d. conţine şi amigdalele faringiene ce aparţin sistemului
limfatic;

42. Despre deglutiţie este adevărat:

a. în prima fază se realizează cu ajutorul limbii, palatului
moale, faringelui şi esofagului şi este o etapă involuntară;
b. trecerea bolului alimentar din faringe în esofag presupune şi
intervenţia epiglotei;
c. iniţial este un reflex coordonat voluntar şi ulterior,
involuntar;
d. datorită musculaturii din treimea superioară a esofagului,
actul deglutiţiei debutează involuntar;

43. Un organism aflat în starea postabsorbtivă (de post):

a. menţine homeostazia glucozei sanguine;

318
b. procură glucoză prin căile metabolice alternative
(gluconeogeneză) şi economiseşte glucoza pentru a fi folosită
cu predilecţie de către creier;
c. are un nivel ridicat de insulină;
d. realizează anabolism proteic;

44. Următoarele afirmaţii referitoare la metabolismul

mineralelor sunt adevărate:
a. sodiul este cel mai răspândit cation intracelular, cu rol în
balanţa hidrică a organismului şi în excitabilitatea nervoasă;
b. fosforul este implicat în formarea oaselor, a dinţilor şi este
un component principal în glucide;
c. cobaltul este un component al vitaminei B 12 şi are rol în
maturarea eritrocitelor;
d. calciul este util în coagulare şi în activitatea musculară şi
nervoasă;

45. Despre amigdale este adevărat:

a. sunt organe limfoide situate sub mucoasa bucală şi
faringiană;
b. sunt localizate în mediastin;
c. pot fi palatine şi linguale;
d. plăcile lui Peyer sunt organe limfoide situate în regiunea
superioară a faringelui;

46. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. cavităţile nazale sunt împărţite de extensii osoase în comete
nazale;
b. sunt 3 perechi de comete nazale ce se deschid spre exterior
prin meaturi;
c. meaturile sunt orificiile de comunicare ale cometelor nazale
cu orofaringele;
d. intrarea aerului în cometele nazale se face printr-un singur
orificiu numit vestibul, iar ieşirea aerului spre nazofaringe se
face prin trei orificii, numite meaturi;

319
47. Asemănător amigdalelor, timusul:
a. se atrofiază până la pubertate;
b. este un organ limfoid;
c. conţine limfocite de tip T;
d. este un organ mare, bilobat;

48. La nivel tisular:

a. oxigenul este eliberat din hematii deoarece la acest nivel
domină dioxidul de carbon;
b. dioxidul de carbon difuzează în sânge;
c. oxigenul se acumulează în sânge;
d. transferul gazos se realizează printr-un fenomen numit
transfer de clor;

49. Din categoria vitaminelor liposolubile fac parte:

a. B1 2, C şi D;
b. C, A şiK;
c. B 6, A, D şi K;
d. E, D, A şi K;

50. Afirmaţiile legate de următoarele vitamine sunt corecte:

a. ciancobalamina acţionează ca o coenzimă în procesul de
formare a globulelor roşii, iar avitaminoza B 12 producea
anemia pernicioasă;
b. piridoxina (B 6) acţionează ca o coenzimă în metabolismul
nucleotidelor şi a hemoglobinei, iar deficienţa produce
anemie;
c. niacina (B 3) este o coenzimă în respiraţia celulară din care
se formează NAD, iar avitaminoza produce pelagră şi
oboseală;
d. acidul ascorbic, numit şi vitamina D, produce scorbutul în
cazul avitaminozei;

320
51. Asemănător nodulilor limfatici, timusul:
a. este împărţit în lobuli;
b. secretă şi hormoni;
c. conţine limfocite de tip T;
d. este considerat şi glandă;

52. Din punct de vedere fiziologic, cavităţile nazale:

a. contribuie la încălzirea aerului datorită vaselor de sânge;
b. umezesc şi curăţă aerul prin mucusul secretat de celule ale
mucoasei;
c. sunt divizate în comete nazale;
d. cresc viteza aerului şi ajută la perceperea mirosului;

53. Consistenţa lăptoasă a limfei:

a. caracterizează lichidul drenat din tractul gastrointestinal;
b. are drept cauză prezenţa proteinelor;
c. indică o compoziţie bogată în lipide digerate;
d. se realizează după mese bogate în glucide;

54. Vitamina de tip E:

a. se mai numeşte tocoferol;
b. intervine în formarea eritrocitelor;
c. este o vitamină ce se absoarbe din tractul gastrointestinal
fără prezenţa bilei;
d. avitaminoza produce sângerare excesivă şi coagulare
deficitară;

55. Recunoaşteţi afirmaţia falsă referitoare la faringe:

a. posterior faţă de cavitatea nazală se află nazofaringele;
b. posterior de cavitatea bucală este situat orofaringele;
c. inferior orofaringelui şi superior laringelui este
laringofaringele;
d. la capătul său proxima!, laringofaringele se separă spre
esofag şi spre laringe;

321
56. Mecanismele care contribuie Ia pierderea de căldură
corporală sunt:
a. evaporarea, prin care se pierd radiaţii infraroşii;
b. conducţia, ce presupune respiraţie şi transpiraţie;
c. convecţia, atunci când energia se transferă prin contactul
dintre două obiecte;
d. radiaţia, conducţia, convecţia şi evaporarea;

57. Un edem se poate produce:

a. prin acumularea de proteine intracelular;
b. prin acumularea de proteine în spaţiile extracelulare;
c. prin blocarea vaselor limfatice;
d. prin circulaţia rapidă a sângelui prin vene;

58. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. sistemul imun se dezvoltă începând cu luna a treia de
sarcină;
b. imunitatea este o reacţie de tip antigen - anticorp;
c. sistemul imun se dezvoltă pornind de la celule stern
hematopoetice;
d. limfocitele au pe suprafaţa lor proteine numite pseudopode;

59. Despre tunica musculară este adevărat:

a. este formată din muşchi striaţi, aşezaţi în două straturi;
b. stratul extern este format din muşchi circulari;
c. prin contracţia muşchilor din stratul intern se micşorează
lumenul tubului digestiv;
d. este situată în jurul tunicii seroase;

60. Despre limbă este adevărat:

a. este un muşchi striat, inervat senzitiv de nervul XII;
b. se conectează de planşeul bucal prin frâul lingual;
c. este un muşchi voluntar, acoperit cu o mucoasă ce produce
saliva;
d. intervine în formarea bolurilor alimentare;

322
61. Sistemul imun cuprinde:
a. limfocite de tip T, originare din celulele limfopoetice, ca şi
limfocitele de tip B;
b. limfocite care se produc din celulele limfopoetice, cu
originea în celulele stern (hemocitoblaşti);
c. celule specializate care iau naştere în măduva osoasă;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

62. Într-o secţiune sagitală la nivelul capului şi gâtului:

a. palatul dur este plasat posterior faţă de palatul moale;
b. esofagul este situat posterior faţă de trahee;
c. se observă ambele amigdale palatine;
d. se observă şi amigdala care poate bloca aerul din
nazofaringe, prin tumefiere (transformarea ei în vegetaţie
adenoidă);

63. Despre limfocitele de tip Teste adevărat:

a. se maturează în nodulii limfatici ai tractului gastrointestinal;
b. iau naştere prin limfopoeza din măduva osoasă şi se
maturează în timus;
c. se acumulează în splină, amigdale şi noduli limfatici;
d. în timpul formării lor, sintetizează anticorpi şi-i
poziţionează pe membranele lor celulare;

64. Pe suprafaţa membranei unei celule epiteliale se află:

a. anticorpi;
b. antigene din CMH din clasa I;
c. antigene din CMH din clasa a II-a;
d. antigene, atât din clasa I cât şi din clasa a II-a a CMH;

65. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. deschiderea laringelui spre faringe se numeşte glotă;
b. cel mai mare cartilaj laringian este cel tiroid;
c. corzile vocale produc sunete atunci când aerul este inspirat;

323
d. tonalitatea ridicată a sunetelor este explicată de lungimea
mare a corzilor vocale;

66. Despre rolul sistemului digestiv este adevărat:

a. cuprinde tractul gastrointestinal şi o serie de organe anexe;
b. tractul gastrointestinal are aproximativ 9 m lungime;
c. în sistemul digestiv are loc transformarea moleculelor mari
în molecule mici;
d. în tractul gastrointestinal se realizează absorbţia
mineralelor, a apei şi a substanţelor organice mici;

67. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. traheea se ramifică în două bronhii primare care pătrund în
plămâni;
b. spre deosebire de bronhii, bronhiolele au cartilaje legate cu
muşchi netezi;
c. arborele bronşic reprezintă ramificarea traheii, bronhiilor şi
a bronhiolelor în interiorul plămânilor;
d. bronhia principală stângă este situată mai vertical decât cea
dreaptă;

68. Despre glandele salivare este adevărat:

a. sunt şase glande mari, anexe ale aparatului digestiv;
b. parotida este o glandă mare, situată deasupra urechii;
c. ductul parotidian se deschide în cavitatea bucală, opus
molarului secundar superior;
d. glanda submandibulară (submaxilară) este situată în
planşeul bucal, sub limbă;

69. Trecerea bolului alimentar prin esofag:

a. constă în formarea unei unde de contracţie, prin tunica
musculară striată, numită peristaltism;
b. se numeşte peristaltism şi este coordonat de sistemul nervos
autonom;

324
c. se face prm contracţia musculaturii longitudinale şi apoi
circulare;
d. se produce după deschiderea sfincterului cardial;

70. Comparativ cu membrana unei celule endoteliale, cea a

unui leucocit are pe suprafaţa sa:
a. numai antigene din complexul de histocompatibilitate din
clasa a II-a;
b. antigene, atât din clasa I cât şi din clasa a II-a a CMH;
c. antigene „non-self' care declanşează răspunsul imunitar;
d. numai antigene ce sunt tolerate de sistemul imun;

71. Următoarele afirmaţii referitoare la trahee sunt corecte:

a. are o lungime de circa 1O- 12 cm;
b. este alcătuită din inele cartilaginoase incomplete, aşezate
suprapus;
c. inelele sunt completate anterior de ţesut conjunctiv şi
muşchi netezi;
d. toate variantele sunt corecte;

72. Leucocitele macrofage pot fi:

a. microglii în epitelii şi osteoclaste în ţesutul osos;
b. celule Kupffer din ficat şi histocite în ţesutul conjunctiv;
c. macrofage alveolare în ţesutul pulmonar şi microglii în
ţesutul nervos;
d. celule din peretele sinusoidelor în ficat;

73. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. esofagul este situat în mediastin, anterior faţă de trahee;
b. mediastinul include inima şi timusul;
c. cei doi plămâni au 6 lobi pulmonari;
d. fiecare lob pulmonar este alcătuit din lobuli, în care
pătrunde câte o bronhiolă;

325
74. Alveolele pulmonare:
a. sunt săculeţi formaţi din epiteliu pavimentos stratificat;
b. sunt grupate în unităţi funcţionale, în care pătrunde câte o
bronhiolă respiratorie;
c. sunt săculeţi cu aer ce se formează la capătul bronhiolelor
terminale;
d. sunt membrane epiteliale cubice;

75. Controlul digestiei gastrice se realizează:

a. sub acţiunea gastrinei produsă de celulele enteroendocrine
ale mucoasei gastrice cu efect inhibitor asupra secreţiei de
pepsinogen, HCI şi mucus;
b. sub acţiunea sistemului nervos autonom;
c. sub acţiunea nervului X, stimulator;
d. de către măduva spinării sacrată, prin reflexe vegetative
parasimpatice;

76. Interacţiunea macrofagelor cu limfocitele T-helper (celule

T4):
a. are loc în vasele limfatice;
b. activează limfocitele T care vor elibera nişte proteine înalt
reactive, numite limfokine;
c. are loc în organele limfoide;
d. se produce la locul producerii atacului de către
microorganism;

77. Următoarele afinnaţii sunt corecte:

a. cavitatea pleurală conţine lichid pleural ce produce aderenţa
foiţelor pleurale;
b. cele două foiţe pleurale se continuă una cu cealaltă Ia
nivelul hilului pulmonar;
c. stratul extern al pleurei acoperă suprafaţa externă a cutiei
toracice;
d. foiţa internă a pleurei acoperă faţa internă a plămânilor;

326
78. Următoarele afirmaţii sunt corecte:
a. atunci când volumul creşte, se produce o creştere
consecutivă a presiunii;
b. aerul are o densitate mare dacă se micşorează spaţiul în care
este închis;
c. consecutiv creşterii volumului alveolar se produce o mărire
a spaţiului de stocare a aerului, ceea ce determină o scădere a
densităţii;
d. între volum şi presiune este o relaţie direct proporţională;

79. Tunica externă a tractului gastrointestinal:

a. se numeşte mucoasă;
b. este peritoneul visceral;
c. se numeşte seroasă sau peritoneu parietal;
d. secretă lichidul peritoneal ce se găseşte în cavitatea
peritoneală;

80. Limfocitele T - citotoxice:

a. sunt activate de limfocitele T-helper prin intermediul
limfokinelor secretate;
b. pot distruge şi celule tumorale;
c. odată activate, pătrund în sistemul circulator şi caută drept
ţinte de atac alte limfocite, pentru a produce clone celulare;
d. sunt activate de limfocitele T - supresoare;

81. Esofagul poate fi caracterizat astfel:

a. are o lungime de 35 de centimetri;
b. străbate diafragmul;
c. are în structura sa numai trei tunici;
d. treimea superioară are musculatură netedă;

82. Următoarele afirmaţii sunt corecte:·

a. la locul atacului produs de limfocitele T - citotoxice, se
secretă limfokine, care atrag noi limfocite T care produc clone
de limfocite citotoxice;

327
b. limfocitele citotoxice clonate, populează organele limfoide;
c. rolul copiilor de limfocite citotoxice este de a uşura atacul
asupra antigenelor următoare;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

83. Inspiraţia este procesul activ al respiraţiei, cu următoarele

evenimente în succesiune cauzală:
a. contracţie musculară - creşterea volumului alveolar -
creşterea volumului toracic - scăderea presiunii alveolare;
b. contracţia muşchilor respiratori - creşterea volumului
toracic - scăderea densităţii aerului alveolar;
c. creşterea volumului toracic - creşterea volumului alveolar -
scăderea presiunii din alveole - ieşirea aerului prin arborele
bronşic;
d. contracţia muşchilor respiratori - creşterea volumului cutiei
toracice - creşterea volumului pulmonar - scăderea presiunii
intraalveolare - pătrunderea aerului prin arborele bronşic spre
alveole;

84. Din chimul gastric se pot absorbi la nivelul mucoasei

stomacale:
a. apa şi ionii;
b. alcoolul şi glucoza;
c. peptidele digerate de enzimele proteolitice;
d. apa şi HCI;

85. Limfocitele T - supresoare (T8) sunt caracterizate prin:

a. activarea limfocitelor T - citotoxice şi killer;
b. acţiune asupra microorganismelor sau a celulelor străine;
c. inhibarea acţiunii limfocitelor citotoxice şi killer;
d. acţiune directă asupra antigenelor „non-self';

86. Din categoria muşchilor respiratori fac parte:

a. diafragmul, care prin contracţie coboară spre abdomen;

328
b. muşchii intercostali externi, ce intervin numai în inspiraţia
normală;
c. diafragmul ce produce inspiraţia normală şi muşchii
intercostali externi, ce intervin cu precădere în inspiraţia
forţată;
d. muşchii intercostali externi, care prin contracţie, coboară
coastele;

87. În timpul expiraţiei:

a. alveolele pulmonare se golesc complet de aer;
b. cutia toracică apasă asupra plămânilor prin intermediul
pleurei;
c. se produce trecerea oxigenului din aer în sânge;
d. se elimină volumul rezidual;

88. Pentru reglarea temperaturii corporale:

a. intervin receptorii termici periferici situaţi în hipotalamus;
b. intervine hipotalamusul cu funcţie de termostat;
c. intervin mecanisme care conservă sau facilitează pierderea
de căldură - simpaticul generează căldură accelerând rata
metabolismului, iar parasimpaticul intensifică mecanismele de
pierdere de căldură;
d. intervin receptorii centrali, situaţi în piele şi mucoase;

89. Ductul Wirsung al pancreasului:

a. se mai numeşte ductul principal sau pancreatic;
b. se uneşte cu ductul hepatic comun şi se varsă în duoden prin
ampula hepatopancreatică;
c. transportă sucul pancreatic spre ampula hepatopancreatică;
d. transportă sucul pancreatic de la capul spre coada
pancreasului;

90. În cazul în care organismul are o stare febrilă:

a. acţionează substanţe denumite pirogene;
b. centrul termoreglării este influenţat de substanţele pirogene;

329
c. modificarea valorii temperaturii la un nivel ridicat,
determină încercarea organismu Iui de a atinge acea valoare
prin pierderea de căldură;
d. se produc vasodilataţia şi transpiraţia;

91. În cazul imunităţii mediate prin anticorpi:

a. limfokinele produse de limfocitele T - helper activează
limfocitele de tip B;
b. macrofagele interacţionează cu limfocitele T - helper şi se
transfonnă în plasmocite producătoare de anticorpi;
c. limfocitele de tip B produc clone de microglii;
d. plasmocitele produc anticorpi specifici unui anumit antigen
cu o viteză de 200 pe secundă;

92. Volumul curent respirator reprezintă:

a. aproximativ 500 mililitri de aer;
b. cantitatea de 0,5 litri de aer ce se vehiculează prin arborele
bronşic, în repaus;
c. volumul de aer ce poate fi respirat în timpul efortului;
d. cantitatea de aer introdusă în plămâni după inspiraţia
normală;

93. Imunoglobulinele de tip lgG:

a. sunt cele mai numeroase, reprezentând 80% din totalul
anticorpilor din sânge;
b. sunt alcătuite din două unităţi, având 8 lanţuri polipeptidice;
c. sunt singurele care traversează placenta;
d. sunt primele care sosesc la locul unei infecţii, dând un
răspuns primar;

94. După introducerea în plămâni a aerului prin inspir forţat,

aceştia:
a. conţin volumul rezidual şi volumul curent;
b. conţin volumul curent şi volumul inspirator forţat;

330
c. conţin volumul rezidual, volumul curent ŞI volumul
inspirator forţat;
d. conţin capacitatea vitală pulmonară;

95. Respiraţia este controlată nervos prin intermediul:

a. centrului pneumotaxic care reglează amplitudinea ŞI
frecvenţa;
b. centrului respirator situat în măduva spinării;
c. neuronilor situaţi în bulb şi punte;
d. gazelor dizolvate în sânge;

96. Afirmaţiile corecte referitoare la necesarul de minerale

sunt:
a. fierul este componentul principal al mioglobinei;
b. iodul se foloseşte în sinteza de uree;
c. sulful intră în structura unor aminoacizi, în vitamine şi în
citocromi;
d. magneziul este folosit în formarea acizilor nucleici;

97. Imunoglobulinele de tip IgM:

a. asigură protecţia cavităţilor;
b. sunt alcătuite din 5 unităţi, având astfel 20 de lanţuri
polipeptidice;
c. sosesc primele la locul unei infecţii;
d. sunt mai puţin de 1% din totalul anticorpilor;

98. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. acumularea de dioxid de carbon în sânge scade frecvenţa
respiraţiei prin creşterea acidităţii lichidului cefalorahidian din
ventriculi;
b. scăderea conţinutului de oxigen dizolvat în sânge este
sesizată de chemoreceptorii din arcul aortei, determinând
hiperventilaţie;
c. controlul voluntar al respiraţiei se realizează prin
intermediul cortexului;

331
d. chiar dacă respiraţia se opreşte voluntar, acumularea de
oxigen în sânge deblochează centrul de control respirator;

99. Următoarele caracteristici aparţin intestinului subţire:

a. se împarte în două regiuni;
b. se întinde între sfincterul pilor şi sfincterul ileocecal;
c. cuprinde duodenul de circa 25 cm, jejunul de aproximativ
2,5 m şi ileonul de circa 3,5 - 4 cm;
d. mucoasa intestinală conţine criptele Lieberklihn ce produc
sucul intestinal şi glandele lui Brunner ce produc mucus;

100. Despre transportul oxigenului este adevărat:

a. forma dizolvată reprezintă 7%;
b. o moleculă de hemoglobină poate transporta o moleculă de
oxigen;
c. se poate dizolva atât în plasmă cât şi în citoplasma celulelor
roşii;
d. cea mai mare parte a oxigenului se leagă de componenta
proteicăa hemoglobinei;

332
 Test recapitulativ
(Capitolele XIII_XIV_XV_XVI varianta 2)

1. De-a lungul unei căi metabolice:

a. o substanţă se oxidează dacă primeşte electroni;
b. au loc reacţii de reducere, prin acceptare de protoni (atomi
de hidrogen);
c. oxidarea înseamnă pierderea de electroni, ca şi eliminarea
de protoni (atomi de hidrogen);
d. intervin enzime digestive proteolitice;

2. Printre funcţiile intestinului gros se enumeră:

a. absorbţia aminoacizilor;
b. producerea unor vitamine;
c. absorbţia apei (300 - 400 ml zilnic), a ionilor de Na şi a
unor vitamine;
d. formarea materiilor fecale din substanţele organice digerate;

3. La nivelul hilului splenic se află:

a. artera splenică ce aduce splinei sânge oxigenat;
b. artera splenică ce sete o ramificare a aortei abdominale;
c. vena splenică care confluează în vena cavă inferioară;
d. vena splenică ce transportă sânge neoxigenat spre vena
portă;

4. Următoarele afirmaţii referitoare la ficat sunt adevărate:

a. este o glandă situată în hipocondrul drept, sub diafragmă;
b. faţa sa superioară vine în contact cu diafragmul şi are doi
lobi, separaţi de ligamentul falciform;
c. lobii ficatului, în număr de patru, se observă pe faţa
superioară;
d. secreţia hepatică ajunge în duoden prin două duete biliare;

333
5. Referitor la ciclul Krebs, sunt adevărate afirmaţiile:
a. se mai numeşte ciclul acidului citric sau al acizilor
tricarboxilici;
b. se desfăşoară în citoplasma celulelor;
c. utilizează moleculele de acid piruvic pentru a obţine ATP şi
molecule cu nivel energetic ridicat, cum sunt formele oxidate
ale NAD şi FAD;
d. se desfăşoară în mai multe etape, controlate de enzime
situate pe crestele mitocondriale;

6. Pentru a intra în ciclul Krebs:

a. gruparea acetil rămasă din acidul piruvic se leagă de
coenzima A;
b. acetil - CoA se deplasează din matricea mitocondrială pe
creste;
c. acetil - CoA se cuplează cu acidul oxaloacetic preexistent în
celulă şi formează acidul citric;
d. acidul piruvic se transformă în acid lactic;

7. Produşii ciclului Krebs sunt:

a. patru molecule de NADH pentru fiecare moleculă de acid
piruvic intrată în ciclu;
b. două molecule de ATP ce corespund celor două molecule de
acid piruvic folosite;
c. o moleculă de FADH2 pentru fiecare moleculă de acid
piruvic;
d. şase molecule de dioxid de carbon, toate rezultate din
reacţiile ciclului acizilor tricarboxilici;

8. Intrarea aerului în sistemul respirator se poate realiza:

a. prin cavităţile nazale şi, imediat, prin nazofaringe;
b. prin gură şi, imediat, prin nazofaringe;
c. atât prin gură cât şi prin cavităţile nazale deoarece faringele
este comun;

334
d. în ordine, prin cavităţile nazale, laringofaringe, orofaringe
şi nazofaringe;

9. Despre cortexul nodulilor limfatici este adevărat:

a. reprezintă regiunea internă a nodulilor;
b. este organizat în foliculi, ce au central centri germinali;
c. în foliculi predomină limfocitele de tip B;
d. conţine fibre de reticulină;

I O. Timusul este localizat:

a. în mediastin, între plămâni;
b. posterior faţă de stern;
c. în spatele inimii;
d. în cutia toracică, în faţa sternului;

11. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. incisivii sunt dinţi tăietori;
b. dentiţia temporară cuprinde 32 de dinţi;
c. sfâşierea alimentelor este realizată de premolari;
d. dentiţia temporară se pierde după vârsta de 6 ani;

12. Detectarea mirosului din aerul pătruns în sistemul

respirator, indică:
a. trecerea aerului încărcat cu substanţe odorante prin cometele
nazale mijlocii;
b. trecerea aerului în ordinea: vestibul, cornet nazal superior,
meat inferior, nazofaringe;
c. trecerea aerului în ordinea: vestibul nazal, comet nazal
superior, meat superior, nazofaringe;
d. stimularea perechii I de nervi cranieni;

13. Erupţia dinţilor permanenţi:

a. este mai rapidă pentru cei inferiori;
b. este mai rapidă pentru cei superiori;

335
c. se realizează concomitent pentru incisivul central de jos şi
molarul primar de jos;
d. se desfăşoară mai întâi pentru premolari şi apoi pentru toţi
molarii;

14. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. molarii primari erup după apariţia ultimului premolar;
b. molarii terţiari erup la 17 - 21 ani;
c. molarii secundari erup după premolarii secundari;
d. caninii erup înaintea molarului primar;

15. Despre splină este adevărat:

a. este localizată subdiafragmatic;
b. este un organ limfoid situat în partea dreaptă;
c. are o structură asemănătoare nodulilor limfatici;
d. se învecinează cu intestinul subţire;

16. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. sunt patru sinusuri, situate în oasele craniului: frontal,
maxilar, etmoid şi sfenoid;
b. sinusurile sunt căptuşite cu o mucoasă, continuarea celei din
cavităţile nazale;
c. inflamarea mucoasei nazale se numeşte rinită şi poate fi şi
de natură alergică;
d. cavităţile nazale comunică cu 4 oase ale craniului prin 8
sinusuri;

17. Despre faringe este adevărat:

a. se împarte în trei regiuni, în ordine fiind nazofaringele,
laringofaringele şi orofaringele;
b. reprezintă locul de încrucişare a căii digestive cu cea
respiratorie, în orofaringe;
c. conţine şi orificiul trompei lui Eustache, în nazofaringe;
d. prima regiune se numeşte nazofaringe şi este situată
posterior de cavităţile nazale, dedesubtul bolţii palatine;

336
18. Printre funcţiile splinei nu se enumeră:
a. depozit de sânge;
b. metabolismul globulelor roşii şi a fierului din hemoglobină;
c. depozit de limfocite B şi T pentru generarea răspunsului
imun;
d. toate variantele de mai sus;

19. Glicerolul, rezultat din acţiunea lipazelor asupra

trigliceridelor:
a. este transformat în dihidroxi-aceton-fosfat (DHAP) care
poate sintetiza glucoză;
b. se poate cataboliza asemenea glucozei, transformându-se în
acid piruvic, trecând prin dihidroxi-aceton-fosfat;
c. este catabolizat numai în mitocondrii;
d. se transformă în lipoproteine;

20. Modificările de presiune din alveole sunt cauzate de:

a. modificările de volum ale acestora, consecinţe ale variaţiilor
de volum toracic;
b. expansiunea toracică ce urmează expansiunii pulmonare;
c. expansiunea pulmonară ce urmează creşterea volumului
toracic, datorită lichidului pleural aflat între cele două
membrane pleurale;
d. scăderea volumului cutiei toracice, datorită micşorării
volumului pulmonar;

21. Starea de cetoacidoză poate să apară:

a. într-un catabolism lipidic accelerat, care conduce la
obţinerea unei cantităţi mari de acetil - CoA;
b. prin acumularea de corpi cetonici, în diabetul insipid;
c. într-o alimentaţie incorectă, bogată în glucide;
d. în situaţii de înfometare dar prin aport suficient de glucoză;

337
22. Aportul abundent de glucoză poate determina:
a. creşterea rezervelor de glicogen;
b. descărcarea de glucagon din pancreas;
c. declanşarea reacţiilor lipogenezei;
d. toate răspunsurile sunt corecte;

23. Inspiraţia este procesul respirator prin care:

a. se produce o scădere a presiunii aerului în alveole, urmată
de creşterea volumului pulmonar;
b. datorită presiunii scăzute din alveole, aerul atmosferic
pătrunde prin arborele bronşic;
c. se realizează contracţia unor grupe musculare în scopul
scăderii volumului pulmonar;
d. aerul părăseşte plămânii dacă aerul din alveole are o
presiune mai mare decât cea atmosferică;

24. Expiraţia este declanşată de:

a. scăderea volumului alveolar;
b. creşterea presiunii alveolare;
c. relaxarea musculaturii respiratorii;
d. ieşirea aerului din alveole, datorită densităţii mai man a
aerului alveolar comparativ cu cel atmosferic;

25. Eliberarea sucului pancreatic este controlată:

a. de nervul cranian X;
b. de măduva sacrată;
c. de hormonul colecistochinină;
d. de secretina produsă de mucoasa duodenală;

26. O vilozitate intestinală conţine:

a. capilare sanguine în care difuzează acizii graşi cu lanţ lung
de atomi de carbon;
b. un chilifer central, în care ajung trigliceridele din
chilomicroni;
c. proteinele absorbite la nivelul intestinului subţire;

338
d. lichid interstiţial prin care trec substanţele în drumul lor de
la membrană spre vasele de sânge;

27. Următoarele afirmaţii despre limfă sunt corecte:

a. se formează din lichidul extracelular care părăseşte capilarul
sanguin datorită presiunii generate de sistola ventriculară;
b. limfa conţine şi substanţe eliminate de celule în spaţiile
extracelulare;
c. limfa conţine o mare cantitate de globule roşii;
d. în limfa nu se regăsesc globule albe;

28. Despre plămâni este adevărat:

a. cel din stânga are un singur şanţ;
b. lobul median se află numai în dreapta;
c. datorită alveolelor, consistenţa lor este spongioasă;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

29. În ceea ce priveşte pleura, se poate afirma:

a. este o membrană dublă, formată dintr-un epiteliu simplu,
cilindric;
b. cea lipită de suprafaţa plămânilor se numeşte viscerală;
c. pleura viscerală delimitează şi mediastinul;
d. pleura parietală pătrunde şi în şanţurile pulmonare;

30. Despre anabolismul lipidelor se poate afirma:

a. sinteza lipidelor este iniţiată de moleculele de acetil - CoA;
b. formarea de lipide porneşte de la moleculele de acetil -
CoA rezultate din catabolismul glucozei;
c. aminoacizii nu pot fi folosiţi la reacţiile lipogenezei;
d. acizii graşi esenţiali pot fi sintetizaţi în organism, pornind
de la moleculele de acetil - CoA;

31. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. în organism sunt două duete limfatice;

339
b. ductul toracic drenează limfa din regiunea
supradiafragmatică dreaptă;
c. ductul toracic se formează în regiunea abdominală;
d. canalul limfatic drept se ramifică din vena subclaviculară
dreaptă;

32. Despre anabolismul proteinelor este adevărat:

a. constă în reacţii de dezaminare;
b. se formează şi ureea;
c. se realizează în celule, folosindu-se codul genetic;
d. consumă energie din ATP pentru încatenarea aminoacizilor;

33. Catabolismul proteinelor:

a. eliberează energie în celulă;
b. se desfăşoară cu prioritate faţă de a celorlalte substanţe
organice;
c. cuprinde totalitatea reacţiilor prin care se obţine energie,
numai după epuizarea, în ordine, a rezervelor de glucide şi de
lipide;
d. se desfăşoară sub acţiunea enzimei aminoacilsintetază;

34. Respiraţia reprezintă:

a. procesul prin care aerul intră şi iese din alveole;
b. pătrunderea aerului în alveole atunci când presiunea este
mai mare decât în exterior;
c. ieşirea aerului din alveole dacă densitatea aerului este mai
mare în interiorul acestora;
d. schimbul de gaze între aerul alveolar şi cel atmosferic, bazat
pe fenomenul de osmoză;

35. Despre limfocitele de tip B este adevărat:

a. iau naştere prin limfopoeză din măduva osoasă;
b. sunt celule care se maturează în nodulii limfatici ai tractului
gastrointestinal şi în ficat;
c. se maturează sub acţiunea timozinelor;

340
d. se depozitează în rinichi;

36. În mucoasa faringiană se găsesc:

a. amigdala faringiană, situată în nazofaringe, producătoare de
limfocite B cu imunoglobuline IgA;
b. amigdalitele, situate lateral;
c. amigdalele palatine, plasate în orofaringe,cu rol asemănător
amigdalei faringiene;
d. mase de ţesut limfoid, numite noduli limfatici;

3 7. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. primind doi electroni transportaţi prin sistem, oxigenul
devine puternic electropozitiv;
b. fiind acceptor de electroni, oxigenul devine responsabil de
eliminarea acestora;
c. pentru a echilibra încărcătura electrică, oxigenul va prelua
doi electroni din soluţie;
d. apa este un compus rezidual esenţial al metabolismului
deoarece se formează prin captarea de protoni de către atomii
de oxigen încărcaţi cu câte doi electroni;

3 8. Produşii finali ai respiraţiei celulare sunt:

a. două molecule de acid piruvic;
b. şase molecule de dioxid de carbon pentru o moleculă de
glucoză;
c. 34 molecule de ATP pentru o moleculă de glucoză;
d. 38 ATP pentru o moleculă de glucoză;

39. Despre vena portă este adevărat:

a. conţine sânge oxigenat;
b. iese din ficat, pe faţa inferioară a acestuia;
c. conţine şi sângele din vena mezenterică superioară care se
capilarizează în vilozităţile intestinale;
d. se capilarizează la nivelul lobulilor hepatici;

341
40. Caracteristicile bilei sunt următoarele:
a. are pH-ul cuprins între 7,6 şi 8,6;
b. conţine apă, săruri biliare, lecitină, colesterol, ioni ş1
bilirubină;
c. culoarea este dată de substanţa provenită din distrugerea
fracţiei proteice a hemoglobinei;
d. este un lichid ce conţine enzime necesare digestiei lipidelor;

41. Comparativ cu sistemul cardiovascular, cel limfatic:

a. transportă nutrienţi şi reziduuri metabolice;
b. are vase de transport;
c. se desfăşoară într-o singură direcţie, spre inimă;
d. conţine şi celule care sunt transportate;

42. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. canalul toracic are traseu ascendent, posterior faţă de esofag;
b. canalul limfatic drept înapoiază sângelui fluidele colectate
din spaţiile interstiţiale;
c. în vena subclaviculară dreaptă se varsă limfa colectată din
regiunea subdiafragmatică;
d. vasele limfatice au numeroase valve;

43. Atunci când o celulă are nevoie de energie:

a. o moleculă de ADP se transformă în ATP şi se eliberează un
ion fosfat;
b. se eliberează 7,3 Kcal/mol prin desprinderea ionului fosfat
terminal de la ATP;
c. acţionează enzima adenozintrifosfatază;
d. se produc reacţii anabolice;

44. Despre glicoliză sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. se desfăşoară în mitocondriile celulelor;
b. este o etapă anaerobă;

342
c. este o cale de degradarea a glucozei, obţinându-se acidul
citric;
d. consumă şi nu produce ATP;

45. La producerea cuvintelor participă:

a. corzile vocale ale laringelui;
b. sinusurile, care servesc drept camere de rezonanţă;
c. muşchii gâtului, buzele, limba şi obrajii ce intervin în
articularea sunetelor;
d. toate de mai sus;

46. Mucoasa traheii:

a. este un epiteliu pavimentos, ciliat;
b. este un ţesut epitelial pseudostratificat, cilindric, ciliat;
c. are rolul de a filtra aerul şi de a împinge particulele captate
în mucus înapoi spre faringe, pentru a fi înghiţite;
d. este un ţesut conjunctiv ce produce mucus;
47. Din punct de vedere anatomic, stomacul:
a. cuprinde cardia, fomixul, corpul stomacului şi antrul piloric
cu sfincterul piloric;
b. are o curbură mare, laterală sau convexă, situată în dreapta;
c. are o curbură mică, concavă sa medială;
d. stochează alimentele şi le descompune chimic;

48. Următoarele acţiuni enzimatice ale sucului gastric sunt

corecte:
a. pepsinogenul transformă proteinele în peptide;
b. labfermentul digeră laptele în stomacul sugarilor;
c. mucusul formează un strat alcalin ce protejează mucoasa
stomacului;
d. pepsina digeră proteinele;

49. Bronhiolele:
a. se desprind din trahee şi se ramifică în plămâni;
b. cele terminale se extind în alveolele pulmonare;

343
c. au peretele format numai din muşchi netezi ş1 ţesut
conjunctiv;
d. se pot inflama în cazul astmului;

50. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. splina vine în contact cu pancreasul, stomacul, rinichiul
stâng şi intestinul subţire;
b. faţa convexă a splinei vine în contact cu diafragmul;
c. zonele concave ale splinei sunt contacte cu rinichiul drept şi
stomacul;
d. limfocitele sunt mai dense în zona corticală a splinei,
comparativ cu zona medulară;

51. Următoarele afirmaţii referitoare la rata metabolismului

sunt corecte:
a. atunci când valoarea energetică a alimentelor depăşeşte
cheltuielile organismului se produce scăderea în greutate;
b. dacă valoarea energetică a alimentelor este egală cu energia
consumată, greutatea corporală rămâne constantă;
c. rata metabolismului se exprimă în kilocalorii; o kilocalorie
reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru a creşte
temperatura unui gram de apă cu un grad Celsius;
d. rata metabolismului bazal este mai mare la copii şi la femei;

52. Comparativ cu limfocitele T, cele de tip B:

a. sintetizează antigene;
b. se formează în măduva roşie a oaselor;
c. populează organe limfoide periferice cum ar fi splina,
nodulii limfatici şi amigdalele;
d. produc anticorpi;

53. Despre laringe este adevărat:

a. laringele este o structură care leagă faringele de trahee la
nivelul primelor vertebre toracale;
b. este alcătuit din 9 structuri caiiilaginoase;

344
c. cartilajele mari, neperechi, sunt epiglota, cartilajul tiroid şi
cartilajul cricoid;
d. cartilajul epiglotic are formă de inel cu pecete, între laringe
şi trahee;

54. După eliminarea volumului curent, în alveole mai rămân:

a. volumul expirator forţat de circa 2500 mililitri de aer şi
volumul rezidual de circa 2500 mililitri;
b. volumul rezidual, dar şi volumul de aer ce poate fi expirat
forţat (expirator de rezervă);
c. numai volumul rezidual, de circa 1000 mililitri de aer;
d. capacitatea vitală pulmonară;

55. Funcţionarea sistemului imun:

a. presupune formarea limfocitelor din hemocitoblaşti;
b. se produce începând cu luna a şasea, după naştere;
c. înseamnă intervenţia limfocitelor T şi B asupra celulelor
străine organismului;
d. se declanşează din luna a treia de viaţă intrauterină;
56. Următoarele afirmaţii sunt corecte:
a. antigenele sunt proteine sau polizaharide care declanşează
sistemul imun;
b. antigenele pot fi considerate şi „seif' dacă nu declanşează
un răspuns imun;
c. un antigen poate pătrunde în mediul intern prin diferite căi
(tract respirator, piele, tract digestiv);
d. toate variantele sunt corecte;

57. Absorbţia intestinală se poate realiza astfel:

a. prin difuziune, pinocitoză, transport activ şi difuziune
facilitată;
b. în vasele de sânge ale vilozităţilor, pentru apă, electroliţi,
aminoacizi şi acizi graşi cu lanţ scurt;
c. în chiliferul central situat în vilozităţile intestinale, pentru
vitamine şi monozaharide;

345
d. cu ajutorul moleculelor de ATP în cazul acizilor graşi;

58. Enzimele sucului pancreatic:

a. digeră chimic proteinele, glucidele şi lipidele;
b. sunt proteolitice (proteaze) ce atacă proteinele,
transformându-le în peptide;
c. transformă glucidele în glicerol;
d. atacă lipidele, transfonnându-le în maltoză;

59. Proteazele sucului pancreatic sunt:

a. amilaza şi lipaza;
b. tripsina şi pepsina;
c. carboxipeptidaza, tripsina şi chimotripsina;
d. dizaharidaza şi aminopeptidaza;

60. Capacitatea vitală pulmonară reprezintă:

a. cantitatea totală de aer ce poate fi folosită pentru schimburi
gazoase;
b. suma dintre volumul curent şi cel din inspir forţat;
c. suma dintre volumul rezidual, volumul din inspir forţat şi
cel din expir forţat;
d. volumul de aer ce poate fi eliminat forţat după o inspiraţie
forţată;

61. După distrugerea antigenului „non-self' de către

macrofag:
a. antigenul este legat de moleculele CMH clasa a II-a ce
aparţin macrofagului;
b. macrofagul astfel activat intră prin vasele limfatice şi ajunge
în nodulii limfatici;
c. antigenele străine şi cele „self' din clasa a II-a,
interacţionează cu receptorii limfocitelor T-helper;
d. toate răspunsurile de mai sus sunt corecte;

346
62. Sistemul de duete ale ficatului este format din:
a. ductul hepatic drept şi stâng ce formează ductul biliar
comun;
b. ductul cistic ce se uneşte cu ductul hepatic comun, formând
ductul biliar comun;
c. ductul biliar ce colectează bila din cei doi lobi hepatici;
d. ductul cistic, prin care bila provenită din ductul biliar
comun se deplasează spre locul de depozitare;

63. Despre rolul limfokinelor este adevărat:

a. dirijează modul de intervenţie al sistemului imunitar, în
funcţie de locul unde intervin;
b. declanşează un răspuns imunitar mediat celular dacă
activează limfocitele de tip B;
c. stimulează limfocitele T sau B, în funcţie de natura
antigenului care a declanşat procesul;
d. determină calea de atac asupra antigenelor „non-self';

64. În cadrul imunităţii mediate celular:

a. intervin limfocitele de tip B;
b. are loc o interacţiune directă între limfocite şi
microorganisme;
c. intervin limfocitele T citotoxice, T - killer şi T
supresoare;
d. se realizează un atac imunitar prin intermediul anticorpilor;

65. Centrul respirator primeşte influenţe:

a. de la senzorii de dioxid de carbon situaţi în ventriculii
cerebrali;
b. de la senzorii de oxigen situaţi în bulb şi punte;
c. de la chemoreceptorii situaţi în corpusculul carotidian şi
aortic;
d. de la cortexul cerebral, în mod involuntar;

347
66. Formarea oxihemoglobinei are loc:
a. în plasma sângelui;
b. în citoplasma hematiilor;
c. pentru aproximativ 98% din totalul oxigenului transportat;
d. în capilarele ce se desprind din arteriolele arterelor bronşice;

67. Următoarele afirmaţii referitoare la metabolismul

glucidelor sunt adevărate:
a. glicoliza produce hiperglicemie;
b. glicogenogeneza are loc în ficat, prin stocarea glucozei, sub
acţiunea glucagonului;
c. epinefrina este considerat un honnon hiperglicemiant
deoarece degradează glicogenul;
d. prin gluconeogeneză se sintetizează glucoză din molecule
de fructoză şi galactoză;

68. Cu privire la reacţia de dezaminare, sunt adevărate

afirmaţiile:
a. reacţia este una de anabolism;
b. se desfăşoară sub acţiunea enzimei dezaminază care atacă
aminoacizii;
c. are loc eliberarea radicalului amino din molecula unm
aminoacid, obţinându-se un cetoacid;
d. testosteronul şi estrogenul stimulează această reacţie;

69. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. micul epiplon este o componentă a peritoneului ce se întinde
de la ficat la mica curbură;
b. marele epiplon se extinde sub stomac, deasupra organelor
abdominale;
c. suprafaţa internă a stomacului are pliuri numite rugae,
evidente atunci când stomacul se umple;
d. musculatura stomacului este aşezată pe trei straturi şi
realizează digestia chimică a chimului;

348
70. Secreţiile gastrice sunt realizate de:
a. celulele parietale ce produc HCI şi mucus;
b. celulele mucoase ce produc mucus;
c. celulele principale ce produc factorul intrinsec şi enzimele
proteolitice;
d. celulele parietale ce produc HCI şi factorul intrinsec necesar
absorbţiei vitaminei B 12 la nivelul intestinului subţire;

71. Un organism aflat în starea de absorbţie (postprandială):

a. are un nivel crescut de glucagon;
b. acumulează depozite de glicogen şi de lipide;
c. foloseşte aminoacizii absorbiţi în reacţii de anabolism;
d. ficatul converteşte glicogenul în glucoză;

72. Comparativ cu transportul oxigenului, dioxidul de carbon:

a. se poate dizolva în plasma sanguină;
b. formează bicarbonat;
c. se poate lega de hemoglobină;
d. se poate dizolva în citoplasma hematiilor;

73. Formarea bicarbonatului:

a. foloseşte enzima numită anhidrază carbonică, prezentă în
globulele roşii;
b. presupune formarea acidului carbonic, prin reacţia
dioxidului de carbon cu apa din plasmă;
c. are loc în globulele roşii, unde se produce bicarbonatul de
sodiu;
d. asigură transportul a circa 25 - 30% din totalul dioxidului
de carbon;

74. Flexura hepatică a colonului se află:

a. între colonul transvers şi cel descendent;
b. în partea dreaptă;
c. între colonul ascendent şi cel transvers;
d. în vecinătatea splinei;

349
75. Următoarele asocieri privind acţiunea sucului pancreatic
sunt adevărate:
a. proteine - carboxipeptidaza - peptide;
b. amidon crud sau preparat - amilaza - maltază;
c. lipide - lipaza - acizi graşi - glicerină;
d. lactoza - lactaza - glucoza - galactoza;

76. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. în alveole, dioxidul de carbon din aer este schimbat cu
oxigenul din sânge;
b. difuziunea gazelor prin membranele alveolelor este un
proces activ;
c. oxigenul din sacul alveolar difuzează prin membrana
respiratorie în plasmă şi apoi pătrunde în interiorul
eritrocitului;
d. odată pătruns în hematii, oxigenul se transportă spre celulele
corpului sub formă de oxihemoglobină, circa 98%;

77. Comparativ cu limfocitele T - citotoxice, cele T -killer:

a. atacă microorganisme sau celule infectate;
b. atacă, în special, celule proprii, devenite tumorale;
c. au o mai mare specializare;
d. produc clone sub acţiunea unor limfokine locale;

78. În declanşarea unui răspuns imun:

a. în prima etapă, molecula străină (antigenul „non-seif') este
atacată de un leucocit cu rol fagocitar;
b. cele mai importante leucocite fagocitare sunt macrofagele;
c. leucocitul care atacă antigenul are doar molecule ale CMH
clasa I;
d. antigenele microorganismelor fagocitate se vor lega de
moleculele CMH clasa I;

350
79. Mucusul duodenal, faţă de cel gastric:
a. are rol de protecţie;
b. creşte pH-ul, fiind o secreţie alcalină;
c. se produce de către glande mucoase;
d. este rezultatul secreţiei glandelor din criptele mucoasei;

80. Reacţiade neutralizare a acidităţii chimului gastric este

realizatăde:
a. enzimele din sucul pancreatic;
b. bicarbonatul din bilă;
c. mucusul din bilă;
d. ionii de bicarbonat prezenţi în secreţia pancreatică ş1
intestinală;

81. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. moleculele de dioxid de carbon trec prin difuziune din
alveole în globulele roşii;
b. dioxidul de carbon se deplasează din globulele roşii în sacii
alveolari;
c. pe suprafaţa alveolelor pulmonare sunt capilare ce aparţin
circulaţiei sistemice;
d. hematiile care ajung în capilarele de pe suprafaţa alveolelor
pulmonare sunt bogate în oxigen;

82. Calorimetria este o metodă prin care:

a. se măsoară rata metabolică a organismului, adică cantitatea
de căldură produsă în repaus;
b. se poate determina indirect căldura produsă de organism,
folosind o cameră specială, izolată;
c. se poate determina direct căldura produsă de organism,
măsurând rata consumului de oxigen;
d. se determină rata metabolismului bazal, adică căldura
degajată de organism în timpul efortului;

351
83. Referitor la temperatura corporală sunt adevărate
afirmaţiile:
a. este o constantă rezultată din activitatea metabolică şi are
valoare de 36,7°C sau 98,6°F;
b. pierderea de căldură se poate realiza prin radiaţie, adică prin
evaporarea transpiraţiei;
c. curenţii de aer pot influenţa valoarea temperaturii corporale;
d. centrul reglator al temperaturii se află la nivelul trunchiului
cerebral;

84. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. la nivel tisular, oxigenul este eliberat din globulele roşii prin
mecanisme opuse celor din alveole;
b. oxigenul este utilizat în metabolismul celular, în timpul
formării de energie şi a moleculelor de A TP;
c. sângele oxigenat se găseşte în venele pulmonare;
d. arteriolele pulmonare se formează de la capilarele ce
înconjoară sacii alveolari;

85. Afirmaţiile false referitore la anticorpi sunt:

a. anticorpii sunt proteine produse de limfocitele de tip B;
b. sunt cinci tipuri de anticorpi;
c. un anticorp este alcătuit din două lanţuri scmie ş1 două
lanţuri lungi de glucide;
d. cel mai rar anticorp este cel de tip IgG;

86. Referitor la vitamine sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. toate sunt sintetizate de către organism;
b. sunt digerate la nivelul tubului digestiv şi ulterior, absorbite;
c. acţionează ca nişte coenzime în reacţiile metabolice;
d. se împart în hidrosolubile şi liposolubile;

87. Aminoacizii se obţin:

a. sub acţiunea proteazelor pancreatice;
b. sub acţiunea proteazelor din sucul intestinal;

352
c. din digestia chimică a proteinelor la nivelul stomacului;
d. din peptide, sub acţiunea dipeptidazei sau aminopeptidazei;

88. Despre rolul bilei în digestia intestinală se poate spune:

a. intervine în emulsionarea lipidelor, prin intermediul unor
enzime;
b. transformă lipidele în micelii uşor de atacat de către lipazele
pancreatice;
c. acţionează şi în faza de absorbţie a lipidelor şi a vitaminelor
liposolubile (A, D, K);
d. ajută la digestia gastrică a lipidelor;

89. În procesul de glicoliză:

a. au loc 9 etape, în ultima obţinându-se două molecule de acid
piruvic dintr-o moleculă de glucoză;
b. câştigul net de ATP este de două molecule;
c. are loc şi oxidarea NAD;
d. se obţine acidul lactic, dacă se asigură aportul optim de
oxigen;

90. Din punct de vedere structural, molecula unui anticorp

cuprinde:
a. două lanţuri grele şi două uşoare, legate prin punţi
di sulfurice;
b. o porţiune constantă, ce fixează antigenul;
c. un capăt variabil, cu mare specificitate faţă de antigenul care
l-a produs;
d. o zonă de legătură, numită şi zonă în balama, de unde
molecula de anticorp devine convergentă;

91. Interacţiune dintre un anticorp şi antigenul său specific se

realizează:
a. în scopul reţinerii bacteriilor, împiedicând astfel propagarea
lor;

353
b. prin blocarea antigenelor de ataşare a virusului de o
membrană gazdă;
c. prin formarea unor legături între microorganisme şi
macrofage;
d. toate interacţiunile sunt corecte;

92. Boala beri-beri, caracterizată prin tulburări digestive,

slăbiciune şi atrofie musculară se produce:
a. în avitaminoza C;
b. în avitaminoza riboflavinei;
c. în avitaminoza piridoxinei;
d. în avitaminoza tiaminei;

93. Despre retinol sunt adevărate afirmaţiile:

a. este o vitamină hidrosolubilă;
b. se numeşte vitamina A;
c. este implicat în sinteza rodopsinei din celulele
fotoreceptoare;
d. avitaminoza produce rahitismul;

94. Complexul major de histocompatibilitate (CMH)

reprezintă:
a. totalitatea antigenelor „self' ce pot fi prezente pe suprafaţa
unui spor de mucegai;
b. antigenele proprii organismului, diferenţiate pe două clase;
c. antigenele „self' din clasa I, prezente pe membranele
celulelor sistemului imun (limfocitelor);
d. proteinele „self' din clasa JI, prezente pe membranele
tuturor celulelor organismului, faţă de care nu se declanşează
răspunsul imunitar;

95. Despre vitamina denumită calciferol sunt adevărate

următoarele afirmaţii:
a. se sintetizează în regiunea terminală a tractului
gastrointestinal;

354
b. produce nictalopie în cazul avitaminozei;
c. este folosită la sinteza protrombinei la nivel hepatic;
d. este folosită la absorbţia calciului şi a fosforului din tractul
gastrointestinal;

96. Imunoglobulinele de tip IgA:

a. sunt alcătuite din 2 unităţi, având 8 lanţuri polipeptidice (4
grele şi 4 uşoare);
b. pot traversa placenta;
c. intervin în reacţiile alergice;
d. au rol în protecţia tracturilor aflate în legătură cu mediul
extern;

97. Intestinul gros, comparativ cu intestinul subţire:

a. nu intervine în digestia chimică a alimentelor;
b. este o componentă a tractului gastrointestinal;
c. este mai scurt;
d. nu are rol în absorbţie;

98. Sucul pancreatic conţine următoarele enzime:

a. pepsina, tripsina şi chimotripsina ce sunt proteaze;
b. amilaza, ce digeră glicogenul;
c. bicarbonatul ce neutralizează aciditatea chimului gastric;
d. lipaza, ce digeră lipidele în acizi graşi şi glicerol;

99. Imunoglobulinele de tip IgD şi IgE:

a. sunt asemănătoare structural cu IgG, având o singură
unitate, cu patru lanţuri polipeptidice;
b. sunt cele mai puţine (sub 1%);
c. cele de tip D intervin în activarea limfocitelor B, iar cele de
tip E în reacţiile alergice;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

100. Despre expiraţie se poate afirma:

a. este un proces activ;

355
b. este un proces pasiv;
c. goleşte complet plămânii;
d. elimină parţial aerul din plămâni;

356
Test recapitulativ (Capitolele XVII_XVIII_XIX_XX_XXI)

1. Despre procesul de reabsorbţie se poate afirma:

a. se desfăşoară în tubul contort distal;
b. fenomenul este ajutat de microvilozităţile epiteliului tubular,
care măresc contactul cu lumenul tubului;
c. constă în recuperarea substanţelor din filtratul glomerular în
reţeaua peritubulară;
d. substanţe precum glucoza şi aminoacizii trec din tubul
contort proximal în capilarele peritubulare, prin difuziune
facilitată;

2. Pe parcursul fazei proliferative a ciclului menstrual:

a. se desprinde stratul bazal al endometrului deoarece stratul
funcţional este deja desprins din faza menstruală;
b. se dezvoltă foliculii ovarieni (între zilele 6 - 14);
c. se regenerează stratul funcţional al endometrului uterin, sub
influenţă hormonală;
d. endometrul secretă nutrienţi;

3. În desfăşurarea ciclului menstrual:

a. faza proliferativă urmează fazei secretorii;
b. ovulaţia are loc între faza proliferativă şi cea secretorie;
c. creşterea aportului sanguin şi formarea de glande
caracterizează faza secretorie;
d. are loc formarea corpului galben, controlat de hormonul
denumit gonadotropină corionică, dacă fecundaţia nu a avut
loc;

4. Despre ductul ejaculator este adevărat:

a. este canal pereche;
b. se formează de la uretră şi până la locul de unire a canalului
deferent cu cel al veziculei seminale;
c. este scurt şi traversează prostata;

357
d. îşi varsă conţinutul în ampula canalului deferent;

5. În ceea ce priveşte cantitate de apă din organism:

a. aportul este egal cu pierderile;
b. apa pătrunde în organism prin tractul digestiv;
c. pierderea de apă se poate realiza prin rinichi, piele, plămâni;
d. toate afirmaţiile sunt adevărate;

6. Mişcarea apei între compartimente se realizează:

a. datorită fenomenului pasiv numit difuziune;
b. printr-un mecanism activ;
c. datorită fenomenului de osmoză;
d. atunci când se creează un gradient de concentraţie, între
două compartimente, separate de o membrană semipermeabilă;

7. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. prostata este străbătută numai de uretra prostatică;
b. canalul ejaculator şi uretra străbat glanda prostatică;
c. uretra se împarte în trei regiuni: prostatică, membranoasă şi
peniană;
d. duetele ejaculatoare confluează în duetele deferente;

8. Despre uretră sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

a. uretra peniană străbate planşeul muscular al cavităţii
pelvine;
b. se deschide la exterior prin meatul uretral;
c. secreţiile prostatei se varsă în uretra peniană;
d. baza uretrei este înconjurată de prostată;

9. La formarea lichidului spermatic contribuie:

a. prostata, ce produce o secreţie acidă;
b. glandele bulbouretrale, ce se varsă în uretra peniană şi
produc o secreţia alcalină;
c. secreţia veziculelor seminale;
d. prostata ce produce 60% din volumul lichidului seminal;

358
1O. Afirmaţiile adevărate despre presiunea osmotică sunt
următoarele, cu excepţia:
a. poate fi zero atunci când nu se constată deplasarea apei;
b. o presiune mare caracterizează o soluţie diluată, deoarece
are multă apă;
c. deplasarea apei se face de la presiune osmotică mică la
presiune osmotică mare;
d. mişcarea apei încetează atunci când se ajunge la un
echilibru de concentraţie a soluţiilor;

11. La realizarea echilibrului hidric al organismului participă:

a. centrul nervos al setei, situat în talamus;
b. receptorii, din categoria osmoreceptori şi baroreceptori;
c. osmoreceptorii din hipotalamus şi baroreceptorii din
sistemul cardiovascular;
d. centrul setei care este stimulat atunci când scade cantitatea
de solviţi din plasma sângelui;

12. O persoană simte nevoia de a bea apă atunci când:

a. osmoreceptorii semnalizează o scădere a presiunii osmotice;
b. volumul plasmei sanguine creşte;
c. baroreceptorii din vasele de sânge semnalizează o creştere a
presiunii sanguine (creşte tensiunea arterială);
d. se usucă buzele şi scade secreţia salivară;

13. Procesul de ovogeneză:

a. începe după pubertate;
b. are loc în foliculii ovarieni;
c. produce ovule diploide;
d. este controlat de FSH-ul hipofizar;

14. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. în medulare ovarului se găsesc foliculii ovarieni primari;
b. ovogoniile se găsesc numai în timpul vieţii intrauterine;

359
c. ovocitele primare se formează după diviziunea mitotică;
d. la pubertate sunt aproximativ 7 5. OOO de foliculi primari;

15. Următoarele caracteristici anatomice aparţin testiculelor:

a. formă ovală, de circa 5 cm lungime şi 2,5 cm lăţime;
b. produc spermatozoizi dar şi hormoni;
c. sunt localizate într-o structură sacciformă, numită scrot;
d. sunt formaţi din lobi;

16. Despre scrot este adevărat:

a. conţine două compartimente separate;
b. conţine şi protejează testiculele;
c. este situat anterior de penis şi posterior de anus;
d. are pereţii subţiri, multistratificaţi;

17. La nivelul tubului contort proxima!:

a. ionii de sodiu se reabsorb pasiv, trecând din filtratul
glomerular în reţeaua peritubulară;
b. ionii de clor se reabsorb pasiv, datorită gradientului
osmotic;
c. apa se reabsoarbe obligatoriu, folosindu-se de gradientul
produs de NaCl;
d. deplasarea apei se realizează de la tubul contort spre capsula
Bowman;

18. În reglarea echilibrului hidric intervin:

a. renina;
b. hormonii medulosuprarenalieni;
c. ionii de sodiu;
d. enzimele produse de rinichi;

19. Despre electroliţi este adevărat:

a. sunt substanţe complexe care disociază în soluţie;
b. se mai numesc ioni;
c. sunt produşi de disociere;

360
d. sunt anioni pozitivi şi cationi negativi;

20. Cantitatea de lichid (sânge) aflată într-un vas depinde de:

a. presiunea, determinată de forţa cardiacă a sistolei;
b. rezistenţa vasculară;
c. lungimea vasului, ce determină o rezistenţă mvers
proporţională;
d. hematocrit, ce determină o rezistenţă invers proporţională,
ca şi diametrul vasului;

21. La nivelul ansei Henle se petrec următoarele evenimente:

a. în ramura descendentă are loc ieşirea ionilor de sodiu şi de
clor care se acumulează în interstiţiul medularei renale;
b. în ramura ascendentă, permeabilitatea pentru apă este
redusă;
c. concentraţia mare de sare din interstiţiul renal determină
reabsorbţia apei din ramura descendentă şi din ansa Henle;
d. filtratul glomerular coboară spre zona medulară prin ramura
ascendentă;

22. În legătură cu ovocitele secundare sunt false afirmaţiile:

a. ajunse în momentul blocării, se mai numesc oocite sau
ovule;
b. sunt celule haploide, ce încep a doua etapă a meiozei;
c. în momentul ovulaţiei, sunt celule blocate în metafaza I a
meiozei;
d. părăsesc foliculul ovarian sub acţiunea LH;

23. Un folicul ovarian matur:

a. se formează în aproximativ 14 zile;
b. conţine un ovocit primar;
c. are o cavitate cu lichid numită antru, înconjurată de celule
de susţinere ce formează coroana radiată;
d. migrează din medulară în corticala ovarului;

361
24. Lobulii testiculari:
a. sunt separaţi prin ţesut muscular neted;
b. sunt înveliţi laolaltă de o capsulă conjunctivă, numită tunica
albuginee;
c. conţin tubi seminiferi contorţi şi ţesut interstiţial;
d. drenează din reţeaua testiculară (rete testis);

25. Confonn legii lui Starling, la nivelul unui capilar:

a. se face filtrare la capătul venos;
b. apa părăseşte capilarul spre venulă;
c. mişcarea apei este nulă la mijlocul capilarului;
d. se formează un centru dinamic în care se egalează
presiunile;

26. La intrarea într-un vas capilar:

a. presiunea hidrostatică este mai mare decât cea coloid-
osmotică;
b. apa părăseşte capilarul datorită osmozei;
c. se produce fenomenul de filtrare;
d. mişcarea netă a apei se face înspre vasul capilar;

27. Din punct de vedere fiziologic, următoarele afirmaţii sunt

corecte, cu excepţia:
a. ţesutul interstiţial testicular este controlat de LH;
b. toţi tubii seminiferi confluează în reţeaua testiculară;
c. spermatogeneza se desfăşoară în celulele sustentaculare din
tubii seminiferi, sub controlul FSH;
d. lobulii testiculari sunt separaţi de septuri ce provin din
epididim;

28. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. canalele eferente testiculare drenează reţeaua testiculară în
epididim;
b. rete testis este un plex situat între tubii seminiferi şi
epididim;

362
c. tubii seminiferi contorţi sunt sediul spematogenezei;
d. canalele eferente sunt localizate anterior şi superior;

29. Despre corpus luteum este adevărat, cu excepţia:

a. produce progesteron şi estrogen, aproximativ 12 zile;
b. ia naştere din celulele foliculare rămase după ovulaţie;
c. îşi continuă evoluţia numai în prezenţa hCG;
d. se transformă în corpus albicans în prezenţa gonadotropinei
corionice;

30. Capsula glomerulară Bowman:

a. are o membrană internă cu rol filtrant;
b. este situată în zona medulară a rinichiului, în jurul
glomerulului renal;
c. se continuă cu ramul descendent al ansei Henle;
d. conţine plasmă sanguină filtrată;

31. Spermatocitele secundare:

a. au acelaşi număr de cromozomi ca şi spermatogoniile;
b. au acelaşi număr de cromozomi ca şi spermatidele;
c. se formează printr-o diviziune mitotică;
d. se formează după prima fază a meiozei;

32. Un tub colector poate fi caracterizat astfel:

a. colectează şi transportă urina produsă de mai mulţi nefroni;
b. are o singură papilă renală ce se deschide la vârful
piramidei, în calicele mic;
c. este situat în zona corticală a rinichiului;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

33. Pentru a se forma urina, au loc următoarele fenomene:

a. secreţia tubulară ce se desfăşoară în tubii contorţi proximali;
b. reabsorbţia activă a apei în tubii contorţi distali, sub
influenţa unor hormoni;

363
c. filtrarea sângelui ce intră în glomerulul renal, prin trecerea
plasmei în capsula Bowman;
d. reabsorbţia pasivă a sodiului în tubii contorţi proximali;

34. Mişcarea apei între mediul interstiţial şi cel intracelular se

face:
a. datorită variaţiei presiunii hidrostatice;
b. prin variaţia rezistenţei vasculare;
c. în funcţie de presiunea osmotică dintre cele două medii;
d. dinspre exterior spre interior;

35. Despre edem este adevărat:

a. reprezintă acumularea în exces a apei în ţesutul interstiţial;
b. se poate produce în insuficienţa renală;
c. se poate instala atunci când scade presiunea hidrostatică;
d. creşterea conţinutului de proteine plasmatice poate
determina edemul;

36. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:

a. creşterea presiunii hidrostatice în capilar poate declanşa
edemul dacă are loc şi obstrucţia venei;
b. lipsa proteinelor plasmatice scade presiunea coloid-
osmotică, favorizând edemul;
c. edemul se poate produce atunci când scade filtrarea la
nivelul capilarelor;
d. creşterea bruscă a rezistenţei vasculare poate declanşa
edemul, prin filtrare exagerată la capătul arteriolar al
capilarului;

37. Despre ectoderm sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

a. este foiţa externă a embrionului;
b. este foiţa de origine a sistemului nervos;
c. stă la originea formării epidermului şi dermului;
d. dă naştere la componente ale unor organe de simţ (ochi şi
ureche);

364
38. Dintre glande, hipofiza se formează din:
a. mezoderm;
b. endoderm;
c. ectoderm;
d. foiţa internă a embrionului, fiind o glandă cu secreţie
internă;

39. O hiposecreţie de ADH se observă la nivel renal prin:

a. creşterea ratei de filtrare glomerulară;
b. diluarea urinei acumulate în vezica urinară;
c. creşterea permeabilităţi tubilor contorţi distali şi colectori
pentru apă;
d. inhibarea procesului de reabsorbţie de la nivelul tubilor
contorţi proximali;

40. O hiposecreţie de aldosteron determină:

a. insuficienţă cardiacă datorată reabsorbţiei totale de potasiu;
b. boala Addison;
c. concentrarea urinei;
d. scăderea ratei de filtrare glomerulară;

41. Despre endometru se poate afirma:

a. reprezintă locul unde se produce fecundaţia;
b. are un strat funcţional, spre cavitatea uterină ce se desprinde
în timpul menstruaţiei, dacă s-a produs fecundaţia;
c. are şi un strat bazal, ce regenerează stratul funcţional, după
menstruaţie;
d. se continuă cu ligamentul larg;

42. Cavitatea uterină:

a. comunică direct cu vaginul prin orificiul extern;
b. se deschide în colul uterin (cervix) printr-o zonă îngustă,
istm;
c. comunică cu vaginul, trecând prin colul uterin;

365
d. este locul unde sunt depozitaţi spermatozoizii;

43. Comparativ cu metafaza I, în metafaza II:

a. cromozomii se aliniază în placa metafazică;
b. cromozomii sunt în pereche;
c. celula este haploidă;
d. cromozomii se deplasează spre polii opuşi;

44. În corpul unui spermatozoid se află:

a. enzime cu rol în fertilizare;
b. mitocondrii;
c. microtubuli ce formează filamente groase;
d. nucleul haploid;

45. Componentele unui spermatozoid sunt:

a. capul, format dintr-un nucleu diploid şi acrozomul ce
conţine enzime;
b. coada, formată din filamente groase acoperite de membrană;
c. corpul, cu organite celulare (ribozomi);
d. capul, gâtul, corpul şi coada;

46. Următoarele afirmaţii sunt false, cu excepţia:

a. tubii seminiferi produc gameţi prin intermediul celulelor
germinale (spermatogonii);
b. celulele de susţinere din tubii seminiferi produc hormoni,
inclusiv testosteron;
c. celulele sustentaculare, protejează gameţii în formare, de
sistemul imunitar;
d. spermatidele se transfonnă în spermatozoizi prin diviziune
mitotică;

47. Despre angiotensina II este adevărat, cu excepţia:

a. acţionează asupra centrului setei din hipotalamus;
b. stimulează şi secreţia de ADH;
c. nu influenţează nivelul de ACTH sanguin;

366
d. produce scăderea presiunii arteriale;

48. Despre ionii de potasiu este adevărat:

a. deficitul lor poate produce aritmii;
b. nivelul lor se reglează cu ajutorul ADH;
c. excesul de ioni produce fibrilaţii;
d. se găsesc în cantitate mare în mediul extracelular;

49. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. ionii de calciu intervin în coagulare şi contracţia musculară;
b cantitate de calciu intracelular este mai mare decât
extracelular;
c. reglarea nivelului de calciu presupune intervenţia tiroidei şi
a paratiroidei;
d. fosfaţii sunt în cantitate mai mare în mediul extracelular;

50. Următoarele afirmaţii despre urină sunt adevărate:

a. cantitatea zilnică este cuprinsă între 1OOO ş1 2000 de
mililitri;
b. pH-ul variază între 4,6 şi 8, cu o medie de 6;
c. densitatea variază între 115 şi 120;
d. culoarea este dată de prezenţa globulelor roşii în cazul
bolilor renale;

51. Din punct de vedere chimic, urina conţine:

a. apă, 75%;
b. substanţe organice precum: ureea, acidul unc, sulfaţii şi
fosfaţii;
c. acidul uric rezultat din catabolismul aminoacizilor prin
dezaminare oxidativă, urmată de ciclul omitinei;
d. anioni şi cationi;

52. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. pentru a se produce fecundaţia, ovulul trebuie capacitat prin
fragilizarea membranei celulare;

367
b. fecundaţia este realizată de enzimele eliberate din acrozom
care digeră învelişul ovulului;
c. la fecundaţie participă mai mulţi spermatozoizi dar unul
singur penetrează ovulul;
d. stabilirea sexului embrionului este realizată de tipul de
cromozom prezent în ovulul fecundat;

53. Evenimentele cronologice ale fecundaţiei sunt:

a. capacitaţia spermatozoizilor, eliberarea enzimelor din
acrozomi, deblocarea metafazei ovocitului, modificarea
membranei ovocitului, penetrarea unui spermatozoid;
b. digestia învelişului ovocitului, penetrarea unui
spermatozoid, modificarea membranei ovocitului, ieşirea
ovocitului din metafaza II şi finalizarea meiozei;
c. capacitaţia, deblocarea ovocitului secundar, penetrarea
ovocitului;
d. enzimele din acrozom digeră învelişul ovocitului primar, un
spermatozoid penetrează membrana ovocitului, iar membrana
acestuia se modifică blocând intrarea altui spermatozoid;

54. În menţinerea echilibrului acido-bazic intervin:

a. substanţe acceptoare de ioni de hidrogen, numite acizi;
b. substanţe ce eliberează protoni, numite baze;
c. acceptori de hidrogen, numiţi baze;
d. donori de grupări hidroxil, numiţi baze;

55. Aciditatea mediului intern, prin valoarea de pH,

influenţează:
a. permeabilitatea membranelor celulare;
b. activitatea enzimelor;
c. activitatea hormonilor;
d. presiunea sângelui;

368
56. Este adevărat despre trompele lui Falloppio, cu excepţia:
a. se împart în trei regiuni, dinspre uter: istm, ampulă şi
infundibul;
b. ampula este situată distal de istm şi ajută la transportul
ovulului;
c. istmul este scurt şi se deschide în cavitatea uterină;
d. ampula are pliuri şi un epiteliu ciliat;

57. În drumul său spre uter, un ovul străbate traseul:

a. într-o săptămână;
b. infundibul, ampulă, ism;
c. fimbriile captează ovulul şi-l introduc în infundibul, ampula
dirijează transportul prin peristaltism, iar istmul îl introduce în
cavitatea uterină;
d. de la infundibul spre cavitatea pelvină;

58. Rolurile epididimului sunt următoarele, cu excepţia:

a. loc de maturare pentru spermatozoizi (aproximativ 2
săptămâni);
b. adaugă secreţii cu un caracter bazic;
c. resoarbe reziduurile şi gameţii distruşi;
d. stochează lichid spermatic;

59. Canalul deferent:

a. continuă epididimul, coborând prin abdomen;
b. trece pe deasupra vezicii urinare, spre marginea postero-
superioară a prostatei;
c. începe cu o dilatare numită ampulă în care se deschide
canalul veziculei seminale;
d. după ampula canalului deferent începe canalul ejaculator;

60. La formarea unei legături peptidice:

a. se consumă o moleculă de apă;
b. se realizează o interacţiune de tip ionic;
c. are loc o covalenţă între gruparea amino şi cea carbonilică;

369
d. se pierde o moleculă de apă;

61. Despre succesiunea aminoacizilor într-o proteină este fals:

a. se dictează prin intermediul codului genetic;
b. se poate realiza prin formarea de legături peptidice;
c. este cunoscută de către celulă, fiind o informaţie de natură
citoplasmatică;
d. ordinea aminoacizilor este aceeaşi cu ordinea nucleotidelor
din ADN;

62. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. un acid nucleic este format din nucleotide repetabile;
b. nucleotidul conţine o bază azotată, un glucid şi o grupare
fosfat;
c. uracilul este o bază specifică ADN-ului;
d. bazele pirimidinice sunt citozina, timina şi guanina;

63. Referitor la veziculele seminale sunt adevărate afirmaţiile:

a. secretă şi hormoni numiţi prostaglandine;
b. produc un mediu nutritiv pentru gameţi, format din fructoză;
c. produc 30% din volumul lichidului seminal;
d. nu sunt organe pereche;

64. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. prostata este o glandă unică;
b. vezicula seminală se deschide între canalul deferent şi cel
ejaculator;
c. secreţia epididimului şi a prostatei are caracter acid;
d. prostata are fibre musculare striate cu rol de suport;

65. Din punct de vedere fiziologic, uterul:

a. se măreşte considerabil în timpul sarcinii;
b. asigură protecţia mecanică fătului;
c. este un organ cavitar, de forma şi mărimea unei pere;
d. asigură aportul nutritiv necesar embrionului şi fătului;

370
66. Despre uter este adevărat, cu excepţia:
a. este situat medial, în partea anterioară a cavităţii pelvine;
b. uterul este fixat de ligamentul larg prin mesovarium;
c. este situat deasupra vezicii urinare;
d. fundul uterin este situat superior şi are o formă bombată;

67. În cazul sistemelor tampon proteice:

a. grupările amino au caracter bazic, acceptând ionii de
hidrogen;
b. grupările carboxil cedează ionii de hidrogen;
c. intervin proteinele intracelulare (albuminele);
d. intervin proteinele extracelulare (hemoglobina);

68. Despre tamponul fosfat este fals:

a. fosfatul monoacid de sodiu are rol de acid slab;
b. fosfatul diacid de sodiu are rol de acid slab;
c. baza este reprezentată de fosfatul monoacid de sodiu;
d. este format din proteine;

69. În timpul respiraţiei au loc următoarele fenomene ce

intervin în reglarea echilibrului acido-bazic:
a. centrul nervos al respiraţiei este stimulat de impulsuri ce
sosesc de la chemoreceptori;
b. frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor sunt determinate de
nivelul de dioxid de carbon;
c. se produce o acidoză cauzată de o hiperventilaţie
pulmonară;
d. prezenţa dioxidului de carbon în exces scade cantitatea de
acid carbonic plasmatic;

70. Reglarea acidităţii prin respiraţie presupune:

a. intensificarea mişcărilor respiratorii la creşterea pH-ului
produs de dioxidul de carbon;

371
b. o hiperventilaţie, prin acţiunea ionilor de hidrogen rezultaţi
din disocierea acidului carbonic, asupra centrului respirator
din trunchiul cerebral;
c. modificarea ritmului respirator în funcţie de nivelul de
dioxid de carbon;
d. intervenţia sistemelor tampon cu proteine;

71. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. zigotul suferă mai multe diviziuni mitotice până la formarea
morulei;
b. din morulă ia naştere o structură celulară cavitară numită
blastocist;
c. implantarea blastocistului are loc în endometru, la
aproximativ 15 zile de la fecundaţie;
d. placenta ia naştere din vilozităţile coriale ale uterului;

72. Din momentul formării placentei:

a. activitatea corpului galben încetează;
b. se formează corpul alb;
c. aceasta devine şi organe endocrin;
d. este prezent în sânge hormonul hCG;

73. În procesul formării urmei, rinichii îndeplinesc

următoarele funcţii:
a. contribuie la reglarea presiunii sângelui;
b. controlează concentraţia substanţelor rezultate din
catabolism;
c. reglează concentraţia anionilor (Na, K, bicarbonaţi);
d. menţin echilibrul intracelular;

74. Următoarele afirmaţii referitoare la rinichi sunt adevărate:

a. sunt organe pereche, situate în peritoneu (retroperitoneal);
b. se află lateral de coloana vertebrală, în regiunea
abdominală;

372
c. în zona medială a fiecărui rinichi se află hilul, de formă
convexă;
d. fiecare rinichi, cântăreşte în medie, 175 de grame;

75. Afirmaţiile corecte despre ligamentul larg al uterului sunt

următoarele:
a. se fixează pe pereţii laterali şi pe plafonul cavităţii pelvine;
b. are un ţesut epitelial ce se continuă cu epiteliul parietal al
peritoneului;
c. este un pliu al pericardului fibros;
d. include cele mai importante organe ale sistemului
reproducător femeiesc;

76. Într-o secţiune sagitală prin bazin se observă:

a. trompa uterină, la baza uterului;
b. uretra, posterior faţă de vagin;
c. uterul, între vezica urinară şi rect;
d. ovarul, la polul superior al uterului;

77. În sistemul urinar se găsesc:

a. rinichii, organe ce intervin în menţinerea echilibrului acido-
bazic al plasmei sanguine;
b. ureterele, ce pornesc din hilul renal şi se deschid în uretră;
c. vezica urinară ce poate acumula până la 300 ml de urină;
d. rinichi şi organe anexe;

78. Într-o secţiune sagitală prin rinichi se observă:

a. calicele mici care se deschid în pelvisul renal;
b. pelvisul renal, în formă de pâlnie, care se continuă cu
ureterul;
c. papilele renale care se deschid în calicele mici;
d. cortexul renal format din piramide renale;

79. Medulara renală este formată din:

a. piramide renale;

373
b. capsula renală;
c. coloane renale;
d. cortexul renal;

80. În timpul dezvoltării fetale, membrele:

a. sunt prezente sub formă de muguri din luna a patra;
b. încep să se mişte în luna a cincea;
c. se disting clar din luna a patra;
d. încep să se dezvolte, odată cu ochii, din luna a treia;

81. Incontinenţa se referă la:

a. procesul de eliminare a urinei;
b. micţiunea voluntară;
c. pierderea involuntară de urină;
d. procesul de formare a urinei;

82. Despre umplerea vezicii urinare se poate afirma:

a. se realizează prin două orificii, iar golirea vezicii printr-un
orificiu;
b. se realizează printr-un orificiu, iar golirea vezicii are loc
prin două orificii;
c. se realizează progresiv, cu 5 ml pe minut până la volumul de
600 ml;
d. se face cu 125 ml/minut, la bărbaţi şi cu 105 ml/minut la
femei;

83. Următoarele afinnaţii sunt adevărate, cu excepţia:

a. organele genitale externe sunt cunoscute sub denumirea de
vulvă;
b. în vestibulul vulvei se deschide uretra, anterior de orificiul
vaginal;
c. vestibulul vulvei este delimitat de labiile mici;
d. clitorisul este situat în partea anterioară, la locul de unire a
labiilor mari;

374
84. Informaţiile referitoare la organele genitale externe sunt
corecte:
a. labiile mari acoperă parţial labiile mici şi structurile
vestibulului;
b. în partea anterioară, labiile mici se întâlnesc în zona numită
penneu;
c. în vestibul se varsă glandele vestibulare Bartholin si
glandele parauretrale Skene care lubrifiază vaginul; '
d. labiile mici se întâlnesc în zona pubisului (mons pubis) şi
conţin glande sebacee;

85. Despre fluidele corpului este adevărat:

a. cantitatea de apă depinde de sex, fiind mai mare la femei
decât la bărbaţi;
b. în ţesutul adipos se acumulează mai puţină apă celulară
decât în alte tipuri de ţesuturi;
c. formează două compartimente: intracelular şi extracelular;
d. circa 25% din compartimentul extracelular este reprezentat
de lichidul interstiţial şi limfă;

86. Următoarele afirmaţii referitoare la lichidul transcelular

sunt corecte:
a. reprezintă o componentă a lichidului intracelular;
b. în categoria de lichid transcelular intră lichidul delimitat de
membrane;
c. cuprinde lichidul cefalorahidian, pleural, pericardic,
umoarea apoasă, etc.;
d. este reprezentat şi de lichidul sinovial şi limfă;

87. Referitor la glandele mamare sunt adevărate afirmaţiile:

a. sunt glande alveolare cu secreţie apocrină;
b. o glandă e formată din mai mulţi lobi, fiecare cu câte un
duct ce se deschide în mamelon;
c. areola reprezintă zona de confluenţă a duetelor mamare
galactofore;

375
d. secreţia lactată este controlată hormonal cu ajutorul
hipotalamusului anterior;

88. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. glanda mamară este situată pe fascia superficială a marelui
pectoral, între coastele I şi VI;
b. dezvoltarea glandelor mamare presupune distribuţia
ţesutului adipos sub influenţa oxitocinei;
c. pentru a se produce lactaţia, e nevoie de stimulare mecanică;
d. secreţia lactată, ca şi excreţia, este controlată de prolactină;

89. Despre alcaloză este adevărat, cu excepţia:

a. poate fi respiratorie, după ce are loc o hiperventilaţie;
b. hipoventilaţia produce o alcaloză respiratorie;
c. apare atunci când scade pH-ul mediului intern;
d. poate avea şi cauze metabolice;

90. Următoarele afirmaţii despre uretră sunt corecte:

a. deschiderea uretrei spre vezica urinară se numeşte meat
urinar;
b. la femei, uretra este poziţionată dorsal faţă de vagin şi are o
lungime de circa 2,5 cm;
c. la bărbaţi, uretra este înconjurată de glanda prostatică;
d. uretra goleşte vezica prin micţiune;

91. O bază poate fi recunoscută astfel:

a. are gust amar;
b. interacţionează cu metalele;
c. este alunecoasă la pipăit;
d. are gust acru;

92. Parametrul denumit pH indică:

a. o soluţie alcalină atunci când valoarea sa este egală cu 7;
b. o soluţie acidă dacă are valoarea mai mică decât 7;

376
c. logaritmul în baza 1O al concentraţiei ionilor de hidrogen
dintr-o soluţie;
d. numărul de ioni de hidrogen care este egal cu cel al ionilor
hidroxil;

93. Despre ţesutul erectil al penisului nu este adevărat:

a. corpul cavernos înconjoară uretra peniană;
b. corpul spongios înconjoară uretra peniană;
c. ţesutul cuprinde doi corpi cavernoşi şi unul spongios;
d. sistemul simpatic determină creşterea fluxului sanguin în
acest ţesut;

94. Afirmaţiile referitoare la lichidul spermatic sunt adevărate:

a. conţine spermatozoizi (20 - 100 de milioane pe mililitru);
b. conţine enzime (lipază);
c. volumul dintr-un ejaculat este de circa 2 - 5 mililitri;
d. deplasarea lichidului prin canalele spermatice se realizează
prin mişcări peristaltice stimulate de sistemul parasimpatic;

95. Creşterea în greutate a fătului devine substanţială începând

cu luna:
a. a şaptea;
b. a opta;
c. a şasea;
d. a cincea;

96. Un făt ajuns în luna a opta:

a. are pielea ridată şi ochii deschişi;
b. are şanse de supravieţuire;
c. nu poate supravieţui în afara corpului mamei;
d. este considerat "la termen";

97. Despre nefron sunt adevărate afirmaţiile:

a. este alcătuit dintr-un sistem de tubi şi vase de sânge;
b. fiecare nefron are un singur glomerul renal;

377
c. tubul contort proxima! urmează după ansa lui Henle;
d. ambii rinichi conţin aproximativ un milion de nefroni;

98. Reţeaua peritubulară:

a. are originea în arteriola aferentă ş1 are rol esenţial în
reabsorbţie şi secreţie;
b. conţine sânge nefiltrat;
c. conţine filtrat glomerular;
d. se află în jurul tubilor nefronului şi comunică cu arteriola
eferentă glomerulului renal;

99. Ovogeneza, spre deosebire de spermatogeneză:

a. constă în formarea de gameţi haploizi;
b. debutează cu diviziuni mitotice urmate de meioză;
c. are loc într-o singură diviziune meiotică;
d. este controlată de FSH-ul hipofizar;

100. Începând cu vârsta pubertăţii au loc următoarele

evenimente:
a. hipofiza anterioară produce FSH şi LH sub acţiunea GnRH
hipotalamic;
b. câte un folicul primar evoluează, iar ovocitul primar din
folicul finalizează etapa reducţională a diviziunii meiotice;
c. se formează ovocitele secundare cu 46 de cromozomi;
d. LH-ul secretat de hipofiză stimulează ovogeneza, iar FSH-
ul stimulează producţia de estrogen şi de progesteron;

378
 Test recapitulativ
(Capitolele XVII_XVIII_XIX_XX_XXI varianta 2)

1. Sistemul reproducător feminin cuprinde:

a. glande şi organe anexe ce secretă lichide;
b. organe de reproducere numite şi gameţi;
c. duete ce transportă celulele reproducătoare;
d. ovarele ce produc celula-ou sau zigotul;

2. Informaţiile false despre ovar sunt următoarele:

a. ovarul este o glandă pereche;
b. dimensiunile ovarului sunt de circa 5 cm lungime şi 2,5 cm
lăţime;
c. este susţinut în cavitatea pelvină de ligamentul suspensor şi
ligamentul ovarian;
d. prin ligamentul suspensor, ovarul se leagă de uter;

3. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. marginea concavă a unui rinichi este laterală;
b. în regiunea convexă a rinichiului se află hilul renal;
c. la nivelul hilului renal, intră artera renală şi vena renală şi
iese ureterul;
d. sângele din aorta abdominală este supus filtrării renale;

4. La vârful unei piramide renale se află:

a. o papilă renală;
b. un calice mic, în care confluează mai multe papile renale;
c. mai multe papile renale, câţi tubi colectori sunt în piramidă;
d. mai multe calice mici care se deschid într-un calice mare;

5. Gonadele bărbăteşti:
a. sunt celule haploide;
b. sunt organe producătoare de gameţi;
c. se numesc testicule şi sunt organe nepereche;

379
d. produc spermatozoizi, din celule stern numite spermatocite;

6. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. compartimentele scrotului sunt delimitate la interior de
rafeu;
b. vezicula seminală produce un lichid cu nutrienţi şi pH acid;
c. în tubii seminiferi se produc hormoni;
d. în profunzimea pielii scrotului se află muşchiul neted
denumit dartos;

7. Termenul de homeostazie se referă la:

a. echilibrul substanţelor la nivelul mediului intern;
b. faptul că un acid eliberează ioni de hidrogen în soluţie;
c. preluarea ionilor de hidrogen dintr-o soluţie de către o bază;
d. conţinutul de apă din corp;

8. Recunoaşteţi afirmaţiile adevărate:

a. limfa şi plasma sunt sărace în proteine;
b. sodiul este în cantitate mare intracelular ş1 mică
extracelular;
c. clorul şi bicarbonatul se găsesc în cantitate mai mare
extracelular;
d. în lichidul intracelular cantitatea de proteine este mai mare;

9. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. trompele uterine se întind la marginea superioară a
ligamentului larg al uterului;
b. ovocitele se maturează la exteriorul foliculului ovarian;
c. corpus luteum se formează din corpus albicans;
d. ovarul este acoperit de o membrană, albugineea;

10. Despre trompele uterine se poate afirma:

a. sunt duete situate între uter şi ovare, ce trec pe sub
ligamentele ovariene;
b. măsoară, fiecare, circa 12,5 cm lungime;

380
c. spre ovare au formă de pâlnie, zonă numită ampulă;
d. fimbriile sunt prelungiri spre ovar, cu originea în infundibul;

11. Următoarele afirmaţii despre procesul de filtrare

glomerulară sunt corecte:
a. are loc datorită permeabilităţii mai mari a capilarelor
glomerulare comparativ cu celelalte capilare din organismul
uman;
b. mecanismul este ajutat şi de presiunea sângelui din
capilarele glomerulare, creată prin diferenţa de calibru dintre
arteriola aferentă şi cea eferentă;
c. rezultatul filtrării se acumulează în arteriola eferentă, ce
părăseşte glomerulul renal;
d. deoarece se filtrează sângele, compoziţia filtratului
glomerular este identică cu cea a sângelui;

12. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. rata de filtrare glomerulară este de aproximativ 125
ml/minut, la bărbaţi şi 105 ml/minut la femei;
b. membrana capsulei Bowman are fante submicroscopice care
favorizează filtrarea;
c. celulele sanguine şi proteinele nu se filtrează în capsula
glomerulară;
d. toate afirmaţiile sunt corecte;

13. Despre dezvoltarea testiculelor este adevărat:

a. are loc în abdomen, lângă rinichi;
b. după luna a şaptea de sarcină, testiculele coboară în scrot;
c. presupune traversarea peretelui abdominal şi localizarea în
scrot, până la finalul lunii a şaptea;
d. se realizează intraabdominal şi apoi, prin criptorhidie, în
scrot;

381
14. Următoarele afirmaţii sunt corecte, cu excepţia:
a. gubernaculum este ţesutul muscular responsabil de
tracţiunea testiculelor în scrot;
b. criptorhidia poate determina infertilitate;
c. cordonul spermatic este format din vase de sânge, nervi şi
ductul ejaculator;
d. canalul inghinal reprezintă legătura dintre cavitatea
peritoneală şi compartimentele scrotale;

15. Referitor la fenomenul de osmoză sunt adevărate

afirmaţiile:
a. solvitul se deplasează de la soluţia mai concentrată spre cea
mai diluată;
b. este un proces pasiv, apa deplasându-se de la soluţia
concentrată spre cea diluată;
c. odată generat un gradient de concentraţie, apa se mişcă din
compartimentul mai sărac în solvit spre cel mai bogat în solvit;
d. o presiune osmotică mare determină atracţia moleculelor de
apă;

16. Hormonii care intervin în reglarea echilibrului hidric sunt:

a. hormonul antidiuretic produs de hipofiza posterioară
(neurohipofiză);
b. aldosteronul secretat de corticosuprarenale;
c. renina produsă de hipotalamusul anterior;
d. ADH-ul;

17. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. corpul uterului se continuă superior cu fundul uterin, iar
inferior cu istmul uterin;
b. istmul uterin se continuă cu colul uterin, ce pătrunde în
vagin;
c. trompele lui Falloppio se deschid în corpul uterin;
d. cavitatea uterină este compusă din trei straturi;

382
18. Miometrul, spre deosebire de endometru:
a. este un strat numit şi seroasă;
b. are un strat bazal, activ în travaliu;
c. este format din muşchi somatici;
d. favorizează naşterea;

19. Următoarele afirmaţii referitoare la mecanismul

contracurent sunt adevărate:
a. constă în acumularea de sare din ramura ascendentă a ansei
pentru a reabsorbi apa din ramura descendentă a ansei Henle;
b. se produce prin acumularea ionilor de sodiu şi clor în
interstiţiul tubular din medulară;
c. declanşează reabsorbţia apei în gradient electric;
d. are un rol important în filtrarea plasmei sanguine prin
creşterea concentraţiei de sare spre profunzimea medularei
renale;

20. Procesul de reabsorbţie de la nivelul tubului contort distal:

a. constă în recuperarea apei printr-un mecanism osmotic,
desfăşurat în mod obligatoriu;
b. se desfăşoară printr-un mecanism asemănător celui
declanşat în tubul proximal;
c. se face astfel: ionii de sodiu sunt preluaţi activ din filtrat în
reţeaua peritubulară, ionii de clor sunt absorbiţi în gradient
electric, iar apa urmează sarea în mod pasiv;
d. toate variantele de mai sunt corecte;

21. La nivelul tubului colector:

a. ureea părăseşte tubul spre medulară realizând creşterea
concentraţiei moleculelor minerale în interstiţiu, fenomen
asemănător celui desfăşurat în ramura ascendentă a ansei
Henle;
b. se produce secreţia de antibiotice;
c. se reabsoarbe ureea care, acumulată în interstiţiu, creează
gradientul osmotic necesar reabsorbţiei apei;

383
d. se produce diluarea urinei;

22. În timpul procesului de formare a spermatozoizilor:

a. se realizează o reducere la jumătate a numărului de
cromozomi;
b. celulele reproducătoare avansează de la baza tubilor
seminiferi spre lumenul acestora;
c. se formează spermatocitele secundare, diploide;
d. iau naştere spermatidele din spermatogoniile celulelor
germinale;

23. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. spermatogoniile se găsesc spre lumenul tubului seminifer
contort;
b. celulele primordiale, numite spermatogonii, sunt diploide şi
dau naştere la spermatocite primare, haploide;
c. spermatozoizii au 46 de cromozomi;
d. meioza se finalizează cu formarea spermatidelor;

24. Pe parcursul spermatogenezei:

a. spermatocitele primare se formează din spermatogonii prin
mitoză;
b. are loc meioza din care se formează spermatocite secundare
diploide şi spermatide, haploide;
c. are loc faza reducţională a meiozei, finalizată cu formarea
spermatocitelor secundare din spermatocitele primare;
d. se dublează numărul de celule şi se înjumătăţeşte numărul
de cromozomi;

25. Stimularea osmoreceptorilor din centrul setei din

hipotalamus determină:
a. creşterea reabsorbţiei de apă din tubii distali şi colectori ai
nefronilor, sub acţiunea ADH;
b. scăderea volumului urinar, sub acţiunea hormonului produs
de hipotalamusul anterior;

384
c. eliberarea de renină care produce angiotensinogenul;
d. stimularea secreţiei de ACTH din hipotalamus, ceea ce
induce secreţia de cortizol care reglează echilibrul hidric;

26. Baroreceptorii din vasele de sânge:

a. sesizează o presiune mare a sângelui dacă acesta are în
plasmă puţină apă;
b. semnalează scăderea presiunii atunci când scade diametrul
vasului;
c. percep o creştere a presiunii sângelui atunci când scade
rezistenţa vasculară;
d. sesizează o scădere a presiunii atunci când scade lungimea
vasului;

27. La ieşirea dintr-un vas capilar:

a. se formează un centru dinamic de echilibru;
b. presiunea hidrostatică scade datorită creşterii rezistenţei
vasculare produsă de capilar;
c. are loc fenomenul de reabsorbţie ce se datorează osmozei;
d. apa se deplasează înspre lichidul interstiţial;

28. Caracteristici ale vaginului sunt următoarele:

a. este un canal fibromuscular de circa 9 cm lungime;
b. se situează posterior de uretră, înclinat spre partea
anterioară;
c. spre colul uterin formează fomixul;
d. peretele său este format din vase de sânge şi muşchi striaţi;

29. Caracteristici de natură fiziologică ale vaginului sunt

următoarele:
a. se mai numeşte canal de naştere, fiind calea de expulzare a
nou-născutului;
b. depozitează spermatozoizii în timpul actului sexual;
c. permite pătrunderea colului uterin, formându-se astfel
fomixul;

385
d. intrarea este blocată de himen, înainte de debutul activităţii
sexuale;

30. Pentru a se hrăni nou-născutul:

a. acesta stimulează mecanic mamelonul, declanşând reflexul
de ejecţie a laptelui, sub influenţa oxitocinei, produsă de
hipofiza posterioară;
b. manifestă reflexul de supt, ce întreţine secreţia prolactinei
din lobul anterior al hipofizei materne;
c. influenţează secreţia prolactinei dar şi a oxitocinei;
d. controlează secreţia lactată activând prolactina din lobul
anterior al hipotalamusului;

31. Comparativ cu procesul de reabsorbţie, cel de secreţie:

a. se desfăşoară pe toată lungimea tubului nefronului;
b. contribuie la creşterea concentraţiei urinei;
c. este controlat de hormoni;
d. are loc la nivelul tubului contort distal;

32. Despre secreţia tubulară se poate afirma:

a. constă în trecerea moleculelor din filtrat în reţeaua
peritubulară;
b. este un proces complet pasiv;
c. se realizează pentru antibiotice, creatinină, acid uric,
amoniac şi ioni de hidrogen;
d. se desfăşoară din capilarele peritubulare în filtratul
glomerular;

33. În reglarea activităţii renale intervin:

a. insulina şi ADH-ul;
b. hormonul antidiuretic produs de lobul posterior hipofizar;
c. aldosteronul, produs de zona corticală a glandelor
suprarenale;
d. ADH-ul şi ocitocina;

386
34. În profaza I a spermatogenezei:
a. intră spermatocitele primare;
b. centromerii se separă;
c. cromozomii pereche se separă şi se deplasează spre centrul
celulei;
d. cromozomii omologi se împerechează formând tetrade;

35. O caracteristică importantă a anafazei II este:

a. gruparea independentă a cromozomilor pe ecuatorul celulei;
b. posibilitatea de a creşte variabilitatea genetică;
c. separarea centromerilor cromozomilor;
d. formarea complexului sinaptonemal;

36. Pierderea de apă se poate realiza:

a. prin piele, sub formă de transpiraţie;
b. prin reacţii chimice, numindu-se apă metabolică;
c. prin materiile fecale produse în intestinul subţire;
d. prin urina produsă de rinichi;

3 7. Osmoza, ca şi difuziunea:
a. sunt consumatoare de energie din ATP;
b. se desfăşoară în aceeaşi direcţie, de la concentraţie mare la
concentraţie mică;
c. au loc până la obţinerea unui echilibru dinamic;
d. sunt declanşate de un gradient de concentraţie;

38. Elementele care descriu legea capilarelor (legea Starling)

sunt:
a. presiunea coloid-osmotică produsă de globulinele din
plasma sângelui;
b. presiunea hidrostatică produsă de prezenţa apei în plasmă;
c. variaţia presiunii hidrostatice, determinată de factorii ce
produc rezistenţa vasculară;
d. presiunea osmotică;

387
39. Următoarele afirmaţii caracterizează ciclul menstrual:
a. se desfăşoară în trei faze, ca răspuns la acţiunea hormonilor
gonadotropi şi gonadali;
b. durează aproximativ 28 de zile, iar ovulaţia are loc în
aproximativ a 14-a zi;
c. instalarea fazei menstruale este declanşată de vasodilataţia
produsă de scăderea nivelului hormonal;
d. momentul ovulaţiei este marcat de o creştere bruscă a
nivelului de FSH sanguin;

40. Ovocitul primar, spre deosebire de spermatocitul primar:

a. este rezultatul mitozei în celulele germinale primitive;
b. are n = 23 de cromozomi;
c. parcurge toate fazele diviziunii, succesiv;
d. se blochează în profaza I meiotică (reducţională);

41. În ovogeneză se petrec următoarele fenomene:

a. are loc o mitoză urmată de o meioză cu cele două etape;
b. are loc o singură meioză cu câte un blocaj în fiecare etapă;
c. metafaza II se continuă numai dacă se produce fecundaţia;
d. primul globul polar se formează odată cu formarea
ovocitului primar;

42. Pentru a regla concentraţia urinei intervin:

a. hormoni ce acţionează în favoarea eliminării apei;
b. mecanisme hormonale la nivelul tubilor contorţi distali şi
colectori;
c. mecanisme de reabsorbţie facultativă a apei, la nivelul
tubilor contorţi proximali ai nefronilor;
d. hormonii secretaţi de medulara suprarenalelor;

43. Intervenţiahormonului antidiuretic în formarea urinei se

realizează astfel:
a. scade permeabilitatea tubilor distali şi colectori pentru apă;

388
b. deshidratarea organismului concentrează mediul intern, iar
receptorul hipotalamic provoacă descărcarea de ADH;
c. reţinerea apei este consecinţa gradientului produs de
reţinerea ionilor de sodiu;
d. receptorii chimici ai hipotalamusului sunt influenţaţi de
concentraţia mediului intern, prin intermediul variaţiei
cantităţii de sodiu şi alţi ioni;

44. Intervenţia aldosteronului în reglarea excreţiei se face

astfel:
a. ţinta hormonului este tubul contort proximal, unde se
reabsoarbe ionul de sodiu;
b. hormonul are ca funcţie principală reabsorbţia apei;
c. hormonul reţine sodiul din tubul contort distal, ceea ce
creează gradient osmotic salin pentru reabsorbţia consecutivă a
apei;
d. determină secreţia ionilor de potasiu la nivelul tubilor
contorţi distali, în echilibru cu reţinerea ionilor de sodiu;

45. Despre ionii de sodiu este adevărat:

a. creează o presiune osmotică mare în mediul extracelular;
b. se găsesc în cantitate mai mare în interiorul celulelor decât
în afara lor;
c. cresc presiunea sanguină atunci când aportul depăşeşte
pierderile;
d. nu influenţează volumul plasmatic;

46. Hormonul denumit renină:

a. se produce în aparatul juxtaglomerular, având ca semnal
scăderea presiunii de filtrare;
b. prin intermediul lui se reglează atât echilibrul hidric cât şi
cel al sodiului;
c. se secretă la nivelul arteriolei eferente a glomerulului renal;
d. acţionează asupra angiotensinogenului plasmatic produs de
plămâni;

389
47. În mecanismul reglator al reninei:
a. angiotensina I se transformă în angiotensinogen, la nivel
plasmatic;
b. angiotensina I stimulează secreţia de aldosteron;
c. plămânii convertesc angiotensina I în angiotensina II,
substanţă activă asupra medulosuprarenalei;
d. se activează aldosteronul ce influenţează direct absorbţia
sodiului şi, indirect, reţinerea apei;

48. De la tubii seminiferi spre epididim, spermatozoizii

parcurg, în ordine, traseul:
a. reţea testiculară, canale eferente, tubi drepţi;
b. canale eferente, rete testis, tubi drepţi;
c. tubi drepţi, reţea testiculară, canale eferente;
d. reţeaua testiculară, tubii drepţi, canalele eferente;

49. Despre epididim este adevărat:

a. este un tub lung şi răsucit situat pe marginea anterioară şi
superioară a testiculului;
b. are un cap în care se deschid canalele eferente testiculare;
c. în coada epididimului se deschid tubii drepţi ce părăsesc
reţeaua testiculară;
d. este un tub încolăcit care se continuă cu ductul deferent;

50. Informaţiile referitoare la ovocitul secundar sunt

adevărate:
a. este o celulă diploidă;
b. rămâne blocată în profaza I a meiozei;
c. se formează odată cu un globul polar haploid;
d. este o celulă ce parcurge parţial a doua diviziune meiotică;

51. Despre foliculii primari este adevărat:

a. sunt prezenţi în corticala ovarelor încă de la naştere;
b. conţin ovocite secundare, haploide;

390
c. produc GnRH;
d. sunt în număr de aproximativ 2 milioane;

52. Informaţiile referitoare la molecule sunt adevărate:

a. masa unui molecule este suma maselor atomice;
b. masele moleculare se exprimă în daltoni, ceea ce reprezintă
masa unui atom de hidrogen;
c. pentru a se forma molecule, atomii disociază într-o soluţie;
d. moleculele unui element sunt compuse din doi sau mai
mulţi atomi diferiţi;

53. Despre legătura de hidrogen este adevărat:

a. se formează prin punere în comun de electroni;
b. este o legătură slabă, bazată pe interacţiunea dintre regiuni
încărcate electric cu sarcini diferite;
c. se formează în molecula de apă;
d. stabilizează forma proteinelor;

54. Dacă o soluţie are pH-ul 5, înseamnă că:

a. are de 100 de ori mai mulţi ioni de hidrogen decât soluţia
neutră (apa pură);
b. are de 1OOO de ori mai puţini ioni de hidrogen;
c. are de 100 de ori mai puţini ioni hidroxil decât soluţia pură;
d. are 1/100 din numărul ionilor de hidrogen al unei soluţii
neutre;

55. Următoarele valori de pH sunt corecte:

a. lacrimi 7,4;
b. salivă 6,8;
c. suc pancreatic 7,8;
d. urina 6,0;

56. Legarea nucleotidelor în catena unui acid nucleic se face:

a. prin intermediul bazelor azotate complementare;
b. prin intermediul bazelor azotate;

391
c. folosind grupările fosfat;
d. prin legături de hidrogen;

57. Informaţiile adevărate despre dezvoltarea embrionară sunt

următoarele:
a. blastocistul fixat se transformă în gastrulă cu două foiţe
embrionare;
b. procesul de gastrulaţie constă în formarea ectodermului,
endodermului şi mezodermului;
c. perioada embrionară reprezintă primele două luni de
sarcină;
d. etapele dezvoltării embrionare sunt, în ordine: zigot,
morulă, gastrulă, blastulă;

58. Din endodermul embrionului se formează:

a. sistemul nervos şi gastrointestinal;
b. unele glande, epidermul şi dermul;
c. sistemul respirator şi gastrointestinal;
d. muşchii şi oasele;

59. Referitor la compoziţia urinei se poate afirma:

a. poate include şi corpi cetonici la bolnavii de diabet insipid,
atunci când organismul foloseşte lipidele ca sursă de energie;
b. poate include şi creatinină, rezultată din catabolismul
muscular;
c. se poate alcaliniza atunci când dieta este bogată în produse
vegetale;
d. urobilinogenul este produs în ficat, sub acţiunea bacteriilor
asupra bilirubinei;

60. Alături de rinichi, sistemul urinar cuprinde:

a. ureter, vezică urinară şi uretre;
b. uretere şi vezică urinară;
c. vezică urinară şi uretră;
d. uretere, vezică urinară şi uretră;

392
61. Despre ureter este adevărat:
a. este un tub musculos de circa 25 - 30 cm;
b. are originea la nivelul calicelor mari;
c. este format din musculatură striată, ce transportă urina
peristaltic;
d. fluxul de urină din ureter este de circa 5 ml/minut;

62. Identificaţi afirmaţiile adevărate:

a. ionii de clor sunt atraşi de cei de sodiu, fiind aproape
întotdeauna legaţi;
b. clorul se reabsoarbe pasiv din urină şi se secretă în tubul
digestiv sub formă de acid clorhidric;
c. clorul este predominant în lichidul intracelular, ca şi
bicarbonatul;
d. ionii de magneziu se găsesc în cantitate mai mare în mediul
extracelular;

63. Despre tăria unui acid se poate afirma:

a. este mai mică dacă disociază complet în soluţie;
b. este mai mare dacă cedează rapid un număr maxim de ioni
de hidrogen;
c. acidul carbonic este mai tare decât cel clorhidric;
d. depinde, ca şi în cazul bazelor, de gradul de disociere în
soluţie;

64. În reglarea acidităţii intervin:

a. rinichii;
b. sistemele tampon fosfat şi proteic;
c. hipotalamusul;
d. centrul respirator din măduva spinării;

65. Mobilitatea spermatozoizilor:

a. este ajutată de o secreţie acidă;
b. se realizează cu ajutorul cozii;

393
c. este accentuată de mediul alcalin;
d. este influenţată de mediul neutru;

66. Despre glandele bulbouretrale este adevărat:

a. sunt pereche;
b. sunt situate la baza prostatei;
c. produc un mucus lubrifiant ce reprezintă 30% din volumul
lichidului spermatic;
d. sunt localizate la baza penisului;

67. Mezodermul este foiţa de origine pentru:

a. sânge şi căi urinare;
b. derm, oase, sistem nervos;
c. muşchi striaţi, netezi şi cardiac;
d. stomac şi intestin;

68. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. în jurul embrionului se află două membrane suprapuse:
amniotică şi corionică;
b. membrana corionică se află spre interior ş1 formează
vilozităţile ce dau naştere placentei;
c. membrana alantoidă se află între amnios şi corion şi
reprezintă originea cordonului ombilical;
d. primele şase luni embrionul are şi o membrană vitelină ce
aparţine sacului vitelin;

69. La începutul dezvoltării embrionare, membranele

embrionului sunt, de la interior spre exterior:
a. amnios, corion, alantoidă şi membrana vitelină;
b. corion, membrană vitelină, amnios şi alantoidă;
c. alantoidă, amnios, corion şi membrană vitelină;
d. amnios, alantoidă, corion şi membrană vitelină;

394
70. Un sistem tampon:
a. este un amestec de substanţe care produc modificări ale pH-
ului atunci când se adaugă cantităţi mici de acizi sau de baze
în soluţie;
b. conţine, de obicei, un acid slab şi o bază slabă;
c. intervine pentru a menţine constantă aciditatea unei soluţii;
d. permite doar o modificare minimă a pH-ului unei soluţii;

71. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. mecanismul de reglare renină-angiotensină este un sistem
tampon;
b. soluţia acid carbonic - bicarbonat de sodiu intervine în
reglarea pH-ului;
c. la adăugarea unui acid puternic într-un sistem tampon,
creşterea numărului de ioni de hidrogen în soluţie va fi
minimă;
d. acidul clorhidric este un acid mai slab decât cel carbonic;

72. În sistemul tampon acid carbonic - bicarbonat de sodiu:

a. adăugarea unei baze tari (NaOH) interacţionează cu acidul
carbonic formându-se bicarbonatul de sodiu ce este o bază mai
tare decât NaOH;
b. adăugarea în soluţia tampon a unei cantităţi de HCI va
determina formarea de NaCl şi de acid carbonic prin reacţia cu
bicarbonatul de sodiu;
c. acidul obţinut prin adăugarea unui acid în soluţia tampon
este mai slab;
d. acidul carbonic obţinut poate disocia în apă şi dioxid de
carbon, ceea ce duce la scăderea frecvenţei respiratorii;

73. Din punct de vedere fiziologic, penisul:

a. este un organ auxiliar;
b. este format din rădăcină, corp şi gland;
c. realizează micţiunea şi copulaţia;
d. conţine ţesut erectil;

395
74. Activitatea endocrină a gonadelor bărbăteşti presupune:
a. acţiunea asupra ţesutului interstiţial din lobulii testiculari,
producându-se gameţi;
b. secreţia de androgeni din lobulii testiculari;
c. secreţia de FSH şi de LH;
d. producerea unor enzime cu rol în fertilizare;

75. Testiculele produc testosteron numai dacă:

a. hipofiza anterioară secretă hormon foliculostimulant în
sânge;
b. în sânge se află hormon luteinizant, iar hipofiza produce
GnRh;
c. ţesutul interstiţial este stimulat de LH-ul hipofizar ce se
secretă numai dacă hipofiza anterioară primeşte GnRh prin
tractul hipotalamo-hipofizar;
d. legătura hipotalamusului cu hipofiza nu este întreruptă;

76. Următoarele afirmaţii despre vezica urinară sunt adevărate:

a. este un organ sub formă de sac, situat anterior de simfiza
pubiană;
b. mucoasa vezicii este un ţesut epitelial pavimentos;
c. tunica musculară este reprezentată de fibre musculare
netede;
d. poate acumula circa 600 ml de urină finală;

77. Modificările cantitative şi calitative ale urinei constau în:

a. acidifiere, produsă de o dietă bogată în came;
b. concentrare, produsă prin acţiunea hormonilor ADH şi
aldosteron;
c. alcalinizare, sub acţiunea unei diete bogate în produse
lactate;
d. intensificarea culorii prin consum exagerat de apă;

78. Funcţia excretorie poate fi realizată:

a. de către piele, prin transpiraţie;

396
b. de intestin, prin defecaţie;
c. prin eliminarea produşilor de catabolism;
d. numai de către rinichi;

79. După cinci săptămâni de sarcină, membranele embrionului

se transformă astfel:
a. membrana vitelină are tendinţa să dispară;
b. membrana corionică devine placentă, iar alantoida participă
la formarea cordonului ombilical cu vase de sânge al fătului;
c. membrana amniotică fuzionează cu cea corionică;
d. vilozităţile coriale se formează din membrana alantoidă;

80. Referitor la cordonul ombilical sunt adevărate afirmaţiile:

a. conţine două vene şi o arteră;
b. se extinde de la placentă la embrion;
c. intermediază schimburile de gaze, nutrienţi şi substanţe
reziduale între mamă şi copil;
d. face legătura dintre făt şi miometrul uterin;

81. Despre etapa de dezvoltare fetală sunt adevărate

afirmaţiile:
a. începe din luna a treia de sarcină până la parturiţie;
b. durează şapte luni;
c. reprezintă etapa în care se formează sistemele de organe;
d. pe toată durata acestei etape nivelul de progesteron produs
de placentă scade;

82. Din categoria altor organe cu funcţie excretorie, fac parte:

a. plămânii, care elimină dioxidul de carbon şi mici cantităţi de
uree;
b. ficatul, ce elimină prin bilă pigmenţii rezultaţi din
degradarea hemoglobinei;
c. intestinul, prin care se pierd săruri de fier şi calciu;
d. splina, în care se distrug globulele roşu eliberând
hemoglobina;

397
83. Acţiunile greşite ale hormonilor gonadotropi sunt
următoarele:
a. FSH-ul influenţează celulele germinale din interstiţiul
lobulilor testiculari;
b. testosteronul influenţează maturarea spermatidelor;
c. LH-ul hipofizar asistă spermatogeneza;
d. FSH-ul stimulează producţia de testosteron;

84. Printre efectele testosteronului nu se enumeră:

a. stimularea anabolismului proteic;
b. diferenţierea ţesuturilor specifice sexului masculin, în cazul
fătului;
c. influenţa asupra comportamentului sexual;
d. stimularea secreţiei de hormoni androgeni;

85. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. blocarea temporară a respiraţiei provoacă creşterea acidităţii
mediului intern;
b. pierderea de dioxid de carbon prin expiraţie produce
acidoză pulmonară;
c. în timpul efortului de durată se produce acidoză pulmonară;
d. acidul carbonic este cauza declanşării hipoventilaţiei
pulmonare;

86. Alcaloza respiratorie se poate instala:

a. după o hipoventilaţie;
b. după o hiperventilaţie;
c. în bronşită sau pneumonie;
d. după încetarea efortului;

87. La nivel renal, echilibrul acido-bazic se reglează:

a. prin reabsorbţia ionilor de hidrogen;
b. cu ajutorul reninei produsă de aparatuljuxtaglomerular;
c. prin intervenţia aldosteronului la tubii distali;

398
d. odată cu echilibrul osmotic, pnn schimbul de sodiu ş1
hidrogen;

88. Caracteristici ale lunii a treia de sarcină sunt următoarele:

a. are loc osificarea majorităţii oaselor;
b. se observă unghiile şi genele;
c. capul devine proporţional cu restul corpului;
d. bătăile inimii sunt detectabile;

89. Caracterele sexuale secundare sunt determinate direct de:

a. hormonii gonadotropi;
b. hormonii androgeni;
c. hormonii gonadali;
d. FSH şi LH în prezenţa GnRh;

90. Despre pielea fătului este adevărat:

a. devine netedă începând cu luna a patra de sarcină;
b. în luna a cincea este acoperită cu păr pufos numit lanugo;
c. are un aspect ridat prin formarea de vase de sânge, în luna a
şasea;

d. se netezeşte prin acumularea de grăsime odată cu

observarea organelor de reproducere externe;

91. Caracteristici ale lunii a cincea sunt:

a. apar primele mişcări fetale deoarece muşchii striaţi devin
activi;
b. încep să se audă bătăile inimii;
c. membrele ating proporţiile normale în raport cu restul
corpului;
d. copilul este considerat "la termen";

92. Rinichii reglează echilibrul acido-bazic:

a. prin sistemul amoniac - ioni amoniu ce elimină astfel ionii
de hidrogen;

399
b. prin sistemul tampon fosfat ce leagă 1om1 de hidrogen
pentru a-i elimina prin urină;
c. prin intervenţia ADH-ului;
d. folosind şi sistemul proteic tampon, prezent în filtratul
glomerular;

93. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la acidoză:

a. se manifestă atunci când pH-ul mediului intern scade sub
7,35;
b. apare la un pH de circa 7,45;
c. se numeşte respiratorie atunci când expiraţia reuşeşte să
elimine dioxidul de carbon acumulat;
d. poate fi metabolică, fiind o consecinţă a diabetului insipid;

94. Caracteristicile faciale ale fătului se evidenţiază începând

cu:
a. luna a şasea;
b. luna a cincea;
c. luna a patra;
d. luna a şaptea;

95. Sunt vizibile organele de reproducere externe:

a. în luna a patra;
b. în luna a cincea;
c. în luna a doua;
d. în luna a treia;

96. Următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. acumularea de corpi cetonici produce o acidoză metabolică;
b. amoniacul din urină poate prelua ioni de hidrogen devenind
ion amoniu ceea ce modifică aciditatea mediului intern al
organismului;
c. homeostazia acido-bazică a organismului se determină în
sângele venos;

400
d. intervenţia aldosteronului în reglarea acidităţii se face în
tubii contorţi proxima] şi distal;

97. Următoarele afirmaţii despre naştere sunt adevărate, cu

excepţia:
a. se mai numeşte parturiţie;
b. are loc după 266 de zile de la fecundaţie (9 luni
calendaristice);
c. este declanşată de creşterea nivelului de progesteron;
d. travaliul este întreţinut de oxitocina secretată de hipofiza
posterioară;

98. Un impuls nervos cu originea în măduva sacrală poate

determina:
a. vasoconstricţia în vasele ţesutului erectil;
b. starea de erecţie;
c. ejacularea lichidului spermatic;
d. creşterea fluxului sanguin în corpii cavernoşi;

99. În timpul naşterii:

a. se secretă prostaglandine care stimulează contracţia
musculaturii uterului şi a colului uterin;
b. se generează un reflex care produce un feedback pozitiv
pentru oxitocină;
c. contracţiile abdomenului mamei induc contracţii uterine;
d. naşterea normală este în prezentaţie craniană (5% din
cazuri);

100. Evenimentele ce au loc pe parcursul parturiţiei sunt

următoarele:
a. prostaglandinele stimulează contracţii uterine, ce induc
mecanismul reflex de secreţie a oxitocinei;
b. amniosul eliberează lichidul amniotic;
c. are loc eliminarea placentei şi apoi a fătului;
d. distensia colului uterin inhibă secreţia de oxitocină;

401
Răspunsuri teste pe capitole

402
 32 b,d 27 a,b
Capitolul I 33 a,c 28 a,c
1 a,c 34 d 29 a,b
2 b 35 b 30 b,c
3 a,b 31 C
4 b 32 a,c
5 b,c Capitolul II 33 b,c
6 b,c 1 a,c 34 a,b
7 C 2 a 35 a,d
8 a,d 3 C
9 a,d 4 a,b
10 b 5 a,b Capitolul III
11 a 6 C 1 a,b
12 a,c 7 c,d 2 b,d
13 d 8 a,c 3 C
14 a 9 b,d 4 a,d
15 c,d 10 b,c 5 c,d
16 b 11 b 6 a,c
17 a,d 12 b,c 7 b
18 c,d 13 a,b 8 a,b
19 C 14 d 9 b
20 b,d 15 d 10 d
21 C 16 b 11 b
22 a,d 17 a,c 12 a,c
23 b,c 18 b 13 c,d
24 C 19 b,c 14 a,c
25 a,d 20 a,d 15 a
26 b,c 21 a 16 b,c
27 b,d 22 a,b 17 b
28 C 23 b 18 c,d
29 b 24 a,c 19 b,c
30 d 25 a,b 20 C
31 b,c 26 a,c 21 d

403
22 a,b 12 a,b 13 a,c
23 c,d 13 a,b 14 a,b
24 b,c 14 a,c 15 a,b
25 b 15 b 16 C
26 C 16 b,c 17 b,c
27 b 17 a 18 b,c
28 a,c 18 a,b 19 a
29 c,d 19 a,c 20 a,c
30 b 20 b 21 a,c
31 a,c 21 a,b 22 a,c
32 a,b 22 a,b 23 a,b
33 b 23 b 24 a,c
34 b,c 24 a 25 C
35 b 25 b,c 26 b
36 C 26 a,b 27 C
37 b,c 27 C 28 d
38 a,d 28 d 29 a,b
39 a,c 29 d 30 d
40 b,c 30 b 31 b
41 a,b 32 C
33 a,b
Capitolul V 34 b
Capitolul IV l b,c 35 a
1 a,b 2 b,c
2 b,d 3 a,d
3 b,d 4 a Capitolul VI
4 b,c 5 C 1 a,d
5 b 6 a 2 a
6 d 7 C 3 C
7 a,c 8 b,d 4 c,d
8 d 9 C 5 d
9 a,c 10 C 6 a,b
10 a,b 11 b,c 7 a,c
11 b,d 12 c,d 8 C

404
9 a 5 a,b
10 b,c 6 C
11 b,c 7 a,c
12 a,d 8 a,b
13 c,d 9 C Capitolul VIII
14 b,c 10 a,b 1 b,c
15 b 11 a,d 2 a,b
16 b,c 12 b 3 b,c
17 d 13 b,c 4 C
18 C 14 b,c 5 c,d
19 c,d 15 a,b 6 a,d
20 a,c 16 b,d 7 a,b
21 b 17 b 8 b,c
22 a,b 18 b,c 9 a,c
23 a 19 a,b 10 b,d
24 b,c 20 b 11 b,c
25 a 21 a,b 12 a,b
26 a,b 22 b 13 b
27 a,c 23 b,c 14 b
28 d 24 b,d 15 d
29 a 25 d 16 a,d
30 b,c 26 c,d 17 a
31 a,d 27 a,b 18 a,d
32 C 28 a,c 19 a,c
33 a,c 29 a,c 20 b
34 a,c 30 c,d 21 a,b
35 b,d 31 b,c 22 a,d
32 b,d 23 b,c
33 b,c 24 C
Capitolul VII 34 b 25 b
1 b 35 b 26 a,b
2 b,c 36 b,c 27 b
3 b,c 37 b,d 28 a
4 d 38 b,c 29 C

405
30 a,c 11 C 45 a,b
31 a 12 a,b 46 b,c
32 b 13 a,c 47 d
33 d 14 b 48 a,d
34 a,c 15 b,d 49 b
35 a,b 16 a,d 50 C
36 a,c 17 C
37 b,d 18 a,b
38 b 19 b,c Capitolul X
39 c,d 20 d 1 b,c
40 a,b 21 b,c 2 b,d
41 a,d 22 b,c 3 a
42 c,d 23 a 4 b,c
43 b,c 24 b,d 5 C
44 d 25 a,b 6 b,c
45 a 26 a,b 7 a,b
46 b,c 27 b,c 8 a,c
47 a,c 28 b,c 9 b,d
48 c,d 29 a,b 10 d
49 b,c 30 a 11 b,d
50 a,b 31 b,d 12 b,c
32 a,b 13 c,d
33 b 14 b,d
Capitolul IX 34 d 15 a,d
1 C 35 a,b 16 a,c
2 a,c 36 b,c 17 a,b
3 b 37 a,c 18 c,d
4 a,c 38 a,c 19 C
5 a,d 39 a,b 20 a,c
6 b,c 40 C 21 b,c
7 b,c 41 b,d 22 a,b
8 d 42 a,b 23 b,c
9 c,d 43 b,c 24 b,c
10 C 44 a,c 25 a,c

406
 26 a,c 2 b,c 36 a,d
27 b,c 3 b,c 37 b,c
28 b,c 4 a,b 38 b,c
29 c,d 5 d 39 c,d
30 b 6 a,b 40 a
31 a,d 7 a,b 41 b
32 a,b 8 b,d 42 a,c
33 b 9 b,c 43 b,c
34 C 10 a,d 44 d
35 d 11 b,c 45 a,b
36 a,b 12 b,c
37 a,d 13 a,b
38 a,c 14 a,b Capitolul XII
39 b,c 15 a,c 1 b,c
40 b,c 16 b,c 2 a,c
41 C 17 d 3 a,d
42 C 18 c,d 4 a,d
43 b,c 19 b,c 5 d
44 a,b 20 a,d 6 a,b
45 C 21 a,c 7 a,b
46 c,d 22 b 8 b,c
47 a,b 23 C 9 c,d
48 a,c 24 c,d 10 a
49 b,c 25 a,b 11 C
50 b,c 26 c,d 12 b,c
51 a,b 27 a,c 13 b
52 b,d 28 C 14 a,c
53 b,c 29 d 15 C
54 a,b 30 b,c 16 b
55 a 31 d 17 a,d
32 d 18 b,c
33 a,b 19 a,c
Capitolul XI 34 C 20 a,b
1 a,d 35 b,c 21 a,d

407
22 C 56 b,c 12 a,c
23 b,c 57 d 13 b
24 a,d 58 a,d 14 a,c
25 b,c 59 a,b 15 a,b
26 a,c 60 b 16 a,d
27 d 61 a,c 17 a,c
28 b,c 62 b,c 18 a,d
29 b,c 63 C 19 d
30 b,c 64 a,d 20 a,b
31 b,c 65 a,c 21 a,c
32 a,d 66 b 22 b,c
33 b,d 67 b,d 23 a,b
34 C 68 b,c 24 d
35 b,c 69 b,c 25 b,c
36 c,d 70 b,c 26 a,b
37 a,b 71 b 27 d
38 b,d 72 a,c 28 b,c
39 a,c 73 a,c 29 d
40 b,d 74 b,c 30 b
41 a 75 b,c 31 b
42 C 32 b
43 a,c 33 a,b
44 a,b Capitolul X III 34 b,c
45 a,b 1 C 35 d
46 a,c 2 a,b 36 b,c
47 b,c 3 a,b 37 c,d
48 b,d 4 a,c 38 b,c
49 b,c 5 C 39 a,b
50 a,c 6 a,b 40 d
51 a,b 7 a,b 41 b
52 a,c 8 b,c 42 C
53 b,c 9 b,c 43 a,b
54 a,b 10 a 44 c,d
55 a,d 11 b,c 45 a,c

408
46 d 27 d 8 d
47 a,c 28 a,c 9 b,d
48 b,c 29 a,c 10 a
49 a,d 30 C 11 a,b
50 d 31 b 12 a,c
32 b,d 13 b,c
33 a,b 14 a,c
Capitolul XIV 34 b 15 C
1 C 35 C 16 b,d
2 a,c 36 a,d 17 b,c
3 c,d 37 a,c 18 b
4 a 38 a,c 19 b
5 a,d 39 b,c 20 b,c
6 c,d 40 C 21 b,c
7 a,b 41 C 22 a,c
8 b,c 42 b 23 a,b
9 d 43 b,d 24 b,d
10 a,c 44 a,b 25 a,c
11 b,d 45 C 26 a,c
12 b,c 46 c,d 27 b,d
13 c,d 47 b,c 28 b,c
14 d 48 b 29 a,b
15 a,b 49 a,b 30 b,d
16 b,c 50 d 31 b
17 a,c 32 b
18 b,c 33 b,d
19 b,d Capitolul XV 34 a,d
20 d 1 c,d 35 b,c
21 b 2 b 36 b,d
22 b,c 3 a,c 37 a,b
23 a,b 4 b,d 38 a,b
24 a,c 5 a,d 39 C
25 b,c 6 C 40 b,d
26 b 7 b,d 41 b,c

409
42 a,b 8 b 42 c,d
43 b,c 9 a,b 43 d
44 a 10 b,d 44 a,c
45 c,d 11 d 45 d
46 b,c 12 a,d 46 b,c
47 a,c 13 a,b 47 a,b
48 a,c 14 a,c 48 d
49 b,c 15 b,c 49 a
50 a,b 16 a,b 50 d
51 c,d 17 a,b 51 b,c
52 b,c 18 b,d 52 d
53 c,d 19 d 53 a,c
54 a,d 20 b,d 54 b,c
55 b,d 21 C 55 a,b
56 a,b 22 a,c
57 b,d 23 b,c
58 a,b 24 a,c Capitolul XVII
59 d 25 a,b 1 a,b
60 a,c 26 b 2 b,d
61 a,c 27 a 3 a,d
62 b,d 28 a,c 4 b,c
63 b,c 29 a,b 5 a,c
64 b,d 30 b,c 6 d
65 a,c 31 C 7 b,c
32 b 8 a,b
33 c,d 9 d
Capitolul XVI 34 a,c 10 a,d
1 a,c 35 b,c 11 a,b
2 b,c 36 a,b 12 C

3 a,d 37 c,d 13 a,b

4 b,c 38 b,c 14 d
5 a,b 39 a,b 15 b,c
6 b,c 40 c,d 16 C

7 a,c 41 a,c 17 b,c

410
 18 a,b 9 b,c 43 b,c
19 b,c 10 C 44 a,c
20 C 11 a,c 45 b,c
21 d 12 b
22 c,d 13 a,b
23 C 14 d Capitolul XIX
24 b 15 a,c 1 a,c
25 b,d 16 b,d 2 b,c
26 c,d 17 a,d 3 c,d
27 b 18 C 4 d
28 a,b 19 C 5 a,d
29 a,b 20 b,c 6 b,d
30 d 21 b,d 7 b
31 b,c 22 a,c 8 b,c
32 d 23 C 9 b,d
33 a,d 24 b,d 10 b
34 c,d 25 b 11 a,b
35 C 26 b,d 12 d
36 a,c 27 a,c 13 C
37 c,d 28 b,c 14 b,c
38 a,b 29 a,c 15 a,c
39 a,c 30 b,c 16 a,b
40 b,c 31 a,b 17 d
32 a,b 18 a,c
33 b,c 19 a,b
Capitolul XVIII 34 a,d 20 a,c
1 b,c 35 C 21 b,c
2 b 36 a,d 22 a,b
3 a,c 37 a,c 23 b,c
4 a,b 38 b,d 24 b
5 d 39 b 25 b,d
6 a,c 40 d 26 b,d
7 a,c 41 a,d 27 C
8 c,d 42 d 28 a,b

411
29 b,d Capitolul XX 34 a,b
30 b,c 1 a 35 b,d
31 c,d 2 b,c 36 a,b
32 a,d 3 b,c 37 c,d
33 C 4 c,d 38 b,c
34 a,c 5 d 39 b,c
35 d 6 c,d 40 a,b
36 b,c 7 c,d 41 a,d
37 b 8 b 42 a,b
38 a,b 9 b,c 43 b,c
39 c,d 10 c,d 44 a,c
40 b,c 11 b,d 45 b
41 C 12 a,b 46 c,d
42 a,c 13 a,c 47 a,b
43 C 14 b,c 48 a
44 C 15 a,b 49 b,c
45 a,c 16 b,c 50 a,b
46 d 17 c,d
47 a,b 18 a,c
48 b,c 19 b,c Capitolul XXI
49 a,b 20 a,d 1 a,b
50 a,d 21 c,d 2 b,c
51 b,c 22 b,c 3 a,d
52 a,c 23 C 4 b,c
53 b,d 24 a,b 5 a,b
54 C 25 C 6 b,c
55 d 26 a,c 7 b,d
56 C 27 a,b 8 C

57 b 28 d 9 a,b
58 c,d 29 c,d 10 a,b
59 a,b 30 a,c 11 a,c
60 a,b 31 a,c 12 b,c
32 a,b 13 a,c
33 c,d 14 b,d

412
Răspunsuri test 29 C 61 AD
recapitulativ 30 AC 62 AC
I li III IV 31 AC 63 BC
32 AC 64 BC
1 AB 33 CD 65 B
2 BD 34 B 66 AC
3 BD 35 AB 67 A
4 AC 36 B 68 D
5 AB 37 AC 69 AC
6 B 38 AC 70 AB
7 A 39 AC 71 AB
8 AC 40 B 72 AB
9 D 41 BC 73 AB
10 BC 42 CD 74 AC
11 B 43 BC 75 AB
12 A 44 C 76 CD
13 BC 45 AC 77 AC
14 AB 46 B 78 B
15 CD 47 AB 79 AB
16 B 48 BC 80 AC
17 A 49 AD 81 BD
18 B so BC 82 AC
19 AB 51 B 83 B
20 C 52 BC 84 AC
21 AD 53 A 85 BD
22 CD 54 C 86 AB
23 AB 55 B 87 BC
24 B 56 BD 88 C
25 B 57 C 89 D
26 AD 58 AC 90 B
27 D 59 B 91 D
28 A 60 BC 92 B

415
 93 BC 19 AD 51 A
94 AB 20 BC 52 B
95 AB 21 B 53 A
96 C 22 CD 54 B
97 AD 23 C 55 AB
98 BC 24 C 56 BC
99 D 25 BC 57 C
100 B 26 BD 58 BC
27 D 59 AB
28 CD 60 A
Răspunsuri test 29 BD 61 AC
recapitulativ 30 C 62 BC
V_VI_VII_VIII 31 AC 63 BC
32 AB 64 C
1 BC 33 AB 65 CD
2 BC 34 A 66 AD
3 AB 35 BC 67 BC
4 BD 36 AC 68 AB
5 D 37 BC 69 C
6 CD 38 BC 70 AC
7 AD 39 AB 71 BD
8 AB 40 AB 72 AC
9 AC 41 C 73 AB
10 AC 42 AB 74 AC
11 CD 43 A 75 D
12 C 44 C 76 A
13 A 45 D 77 AC
14 AB 46 AD 78 B
15 BC 47 BC 79 B
16 AB 48 B 80 D
17 AC 49 AB 81 B
18 BD so BD 82 D

416
 83 AD 9 D 41 AD
84 C 10 AB 42 BC
85 B 11 C 43 BC
86 AB 12 AC 44 AB
87 B 13 C 45 BD
88 AD 14 A 46 BC
89 D 15 C 47 CD
90 C 16 BC 48 AC
91 BC 17 AB 49 AD
92 AB 18 AC 50 C
93 B 19 C 51 AB
94 CD 20 BC 52 BD
95 AB 21 A 53 AC
96 AB 22 BC 54 BD
97 AD 23 AC 55 A
98 A 24 AB 56 AB
99 BC 25 BD 57 BD
100 AB 26 C 58 BC
27 BC 59 CD
28 AD 60 C
Răspunsuri test 29 BC 61 AB
recapitulativ 30 AC 62 AC
IX_X_XI_XII 31 BC 63 B
32 BC 64 AB
1 AC 33 AB 65 AB
2 BC 34 B 66 BC
3 AC 35 BC 67 D
4 B 36 BC 68 AD
5 C 37 BC 69 AC
6 A 38 AD 70 BC
7 BC 39 BD 71 D
8 AD 40 D 72 D

417
73 AD Răspunsuri test 29 BC
74 BC recapitu Ia tiv 30 AB
75 BC IX_X_XI_XII var 2 31 BD
76 AC 32 AB
77 B 1 C 33 D
78 C 2 BC 34 C
79 B 3 CD 35 C
80 BC 4 AB 36 AC
81 BC 5 CD 37 CD
82 CD 6 A 38 AB
83 BC 7 B 39 AD
84 C 8 BC 40 C
85 D 9 B 41 AC
86 D 10 AC 42 AB
87 AB 11 BD 43 AC
88 B 12 BC 44 BC
89 AD 13 D 45 AB
90 D 14 AB 46 BC
91 AB 15 AB 47 D
92 D 16 A 48 AB
93 AB 17 AB 49 BC
94 AD 18 C 50 BC
95 AC 19 BC 51 AD
96 BC 20 D 52 BC
97 AC 21 D 53 BC
98 BC 22 BC 54 BC
99 AC 23 CD 55 BD
100 AB 24 D 56 CD
25 BC 57 BC
26 BD 58 B
27 BC 59 C
28 CD 60 AB

418
61 B 93 AC 19 AB
62 AC 94 AC 20 BC
63 BC 95 AB 21 D
64 BC 96 C 22 BD
65 C 97 BC 23 AB
66 AB 98 AB 24 C
67 A 99 AC 25 BC
68 BD 100 BC 26 AC
69 BC 27 BC
70 BD 28 AB
71 C Răspunsuri test 29 B
72 AC recapitulativ 30 A
73 BD XIII_XIV_xv_XVI 31 CD
74 AD 32 BC
75 AB 1 AB 33 C
76 C 2 AD 34 A
77 BD 3 BD 35 CD
78 BC 4 BD 36 BC
79 AD 5 AB 37 C
80 AB 6 AB 38 BD
81 AD 7 BC 39 AB
82 CD 8 D 40 CD
83 AB 9 BD 41 B
84 CD 10 D 42 BC
85 C 11 BD 43 AB
86 AC 12 AB 44 CD
87 BC 13 AB 45 AC
88 BC 14 C 46 AD
89 AB 15 CD 47 B
90 AB 16 AB 48 AB
91 AB 17 AB 49 D
92 BC 18 BC so AC

419
51 AC 83 D 8 AC
52 AB 84 AB 9 BC
53 AC 85 C 10 AB
54 AB 86 AC 11 A
55 D 87 B 12 CD
56 D 88 BC 13 AC
57 BC 89 AC 14 BC
58 AB 90 AB 15 AC
59 C 91 AB 16 A
60 BD 92 AB 17 BC
61 D 93 AC 18 D
62 BD 94 C 19 AB
63 BC 95 AC 20 AC
64 B 96 AC 21 A
65 CD 97 BC 22 AC
66 CD 98 BC 23 B
67 AC 99 BD 24 C
68 AC 100 C 25 AD
69 BC 26 BD
70 B 27 AB
71 AB Răspunsuri test 28 D
72 BC recapitulativ 29 BC
73 BD XIII_XIV_XV_XVI 30 AB
74 B varianta 2 31 AC
75 BC 32 CD
76 BC 1 BC 33 AC
77 AB 2 BC 34 AC
78 BC 3 AD 35 AB
79 BD 4 AB 36 AC
80 AB 5 AD 37 BD
81 B 6 AC 38 BD
82 D 7 BC 39 CD

420
40 AB 72 B Răspunsuri test
41 C 73 AB recapitulativ
42 C 74 BC XVII_XVIII_XIX_XX
43 BC 75 AC _XXI
44 B 76 CD
45 D 77 B 1 BC
46 BC 78 AB 2 BC
47 AC 79 B 3 B
48 BD 80 BD 4 AC
49 BC 81 B 5 D
50 AD 82 A 6 CD
51 BC 83 AC 7 BC
52 D 84 D 8 AC
53 BC 85 CD 9 BC
54 B 86 CD 10 B
55 BC 87 BD 11 BC
56 D 88 BC 12 CD
57 AB 89 AB 13 BD
58 AB 90 AC 14 BD
59 C 91 D 15 AC
60 AD 92 D 16 AB
61 D 93 BC 17 C
62 BD 94 B 18 AC
63 CD 95 D 19 BC
64 BC 96 AD 20 AB
65 AC 97 AC 21 BC
66 C 98 BD 22 C
67 C 99 D 23 AC
68 BC 100 BD 24 BC
69 AB 25 CD
70 BD 26 AC
71 BC 27 C

421
28 AC 60 D 92 BC
29 D 61 C 93 AD
30 AD 62 AB 94 AC
31 BD 63 AB 95 C
32 AB 64 AB 96 B
33 C 65 BD 97 AB
34 C 66 B 98 D
35 AB 67 AB 99 C
36 C 68 AD 100 AB
37 C 69 AB
38 C 70 BC
39 B 71 AB Răspunsuri test
40 AB 72 CD recapitulativ
41 C 73 AB XVII_XVIII_XIX_XX
42 BC 74 BD _XXI var 2

43 C 75 BC
44 BC 76 CD 1 AC
45 BD 77 AD 2 D
46 AC 78 BC 3 D
47 CD 79 AC 4 BC
48 AC 80 BD 5 B
49 AC 81 C 6 D
50 AB 82 AC 7 A
51 D 83 D 8 CD
52 BC 84 AC 9 AD
53 B 85 BC 10 BD
54 CD 86 BC 11 AB
55 AB 87 AB 12 D
56 B 88 AC 13 AC
57 BC 89 BC 14 AC
58 B 90 CD 15 CD
59 BD 91 AC 16 BD

422
17 AB 49 BD 81 AB
18 D 50 CD 82 BC
19 AB 51 AD 83 AD
20 BC 52 AB 84 D
21 C 53 BD 85 AC
22 AB 54 AC 86 B
23 D 55 BD 87 CD
24 AC 56 C 88 AD
25 AB 57 BC 89 BC
26 BC 58 C 90 BC
27 BC 59 BC 91 AC
28 AC 60 D 92 AB
29 AB 61 AD 93 A
30 BC 62 AB 94 C
31 D 63 BD 95 D
32 CD 64 AB 96 AB
33 C 65 BC 97 CD
34 AD 66 AD 98 BD
35 C 67 AC 99 AB
36 AD 68 AC 100 AB
37 CD 69 D
38 BC 70 CD
39 AB 71 BC
40 BD 72 BC
41 BC 73 C
42 B 74 B
43 BD 75 D
44 CD 76 CD
45 AC 77 AB
46 AB 78 AC
47 D 79 AB
48 C 80 BC

423
 Cuprins

Capitolul I Introducere în anatomie şi fiziologie ................ 2

Capitolul II Celulele şi fiziologia celulară ...................... 1O
Capitolul III Ţesuturile ............................................ 18
Capitolul IV Sistemul tegumentar ............................... 26
Capitolul V Sistemul osos ......................................... 33
Capitolul VI Sistemul muscular ................................. .40
Capitolul VII Ţesutul nervos .................................... .49
Capitolul VIII Organizarea sistemului nervos .................. 58
Capitolul IX Organele de simţ .................................... 68
Capitolul X Sistemul endocrin ................................... 79
Capitolul XI Sângele ............................................... 90
Capitolul XII Sistemul cardiovascular ......................... 100
Capitolul XIII Sistemul limfatic şi imun ...................... 117
Capitolul XIV Sistemul respirator .............................. 129
Capitolul XV Sistemul digestiv ................................. 142
Capitolul XVI Metabolism şi nutriţie .......................... 156
Capitolul XVII Sistemul urinar ................................. 170
Capitolul XVIII Sistemul reproducător masculin ............ 180
Capitolul XIX Sistemul reproducător feminin ................. 190
Capitolul XX Echilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic ... 204
Capitolul XXI Bazele chimice ale anatomiei şi fiziologiei .216
Teste recapitulative ............................................... 223
Răspunsuri teste pe capitole ..................................... .402
Răspunsuri teste recapitulative ................................. .414