IMPORTANȚA EDUCAȚIEI ÎN FAMILIE ȘI LA ȘCOALĂ

Rolul părinților și al școlii în educația copiilor „Niciodată familia nu a fost mai solicitată
și rolul său nu a fost niciodată atât de mare ca azi” -Butin și During, 1994.
Mai mult ca niciodată în ultimii doi ani familia a avut un rol foarte important în educația
copiilor. Traversând această perioadă dificilă, având parte de multă școală online, părinții au fost
nevoiți să fie și profesorii propriilor copii. Aceștia din urmă având nevoie de sprijin
necondiționat mai mult ca de obicei.
Dacă ne gândim la școlarul mic, a fost foarte greu la început să se descurce singur, poate
chiar imposibil. Fără să vrea, părinții au participat mai mult ca niciodată la educația propriilor
copii. Bine-nțeles unii mai mult, alții mai puțin, fiecare după posibilități. Acei copii care nu au
fost ajutați, sau situația lor a fost una aparte, au avut foarte mult de pierdut în ultimii doi ani, iar
lacunele sunt imense.
Acum mai mult ca niciodată, poate unii dintre părinți au înțeles cât este de important
profesorul și cât este de important ca părintele să se implice activ în educația copiilor. Avem de
multe ori impresia că dacă au crescut se descurcă și nu mai au nevoie de ajutorul și sprijinul
părinților, dar nu este deloc așa. Un copil are mereu nevoie de susținere, sprijin și încurajare din
partea părinților, indiferent de vârstă.
Din păcate în zilele noastre, tot mai mulți părinți, fie din comoditate, nu-și mai urmăresc
copiii și activitatea lor în ceea ce privește școala. Mulți petrec foarte mult timp în mediul online,
dar fără să studieze sau să învețe. De multe ori întâlnim copii parcă rupți de realitatea de la clasă.
Factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educații sunt școala și familia.
Funcția educativă a familiei constă în formarea priceperilor, deprinderilor de viață,
sentimente. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere
fizic, intelectual, moral și estetic. Școala, alături de familie, influențează prin condițiile concrete
în care se desfășoară procesul de învățământ, personalitatea copilului.
Un rol foarte important în acest sens îl are parteneriatul educațional între școală -familie -
comunitate. Parteneriatul este o formă de comunicare, cooperare și colaborare în sprijinul
copilului la nivelul procesului educațional.
Părinții, copiii și comunitățile se influențează puternic unii pe alții. Mediul în care trăiesc
părinții poate sprijini sau devia viețile lor. De asemenea părinții pot influența comunitatea și pot
contribui la dezvoltarea valorilor comunității. Familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul
de observație, memoria și gândirea copiilor. Copilul obține rezultatele școlare în funcție de
modul în care părinții se implică în procesul de învățare, asigurându-i copilului cele necesare
studiului. Trăsăturile morale și deprinderile de comportament se formează tot în familie:
respectul, politețea, constea, sinceritatea, decența în vorbire, adică „cei șapte ani de acasă”.
Copilul împărtășește cu familia succesul școlar, realizările, aspectele pozitive, dar și
aspectele mai puțin plăcute sau insuccesul. Părinții sunt cei care îi sprijină necondiționat pe copii
oferindu-le soluții optime pentru rezolvarea unor situații apărute la școală, le pot da sfaturi utile,
pot împărtăși din experiența lor de școlari, se pot consulta cu învățătorul/dirigintele pentru a
rezolva împreună unele situații.
Școala nu poate face ceea ce părinții nu fac, sau invers. Fiecare insituție, atât cea a
familiei cât și cea a școlii, are roluri bine definite, iar împreună se completează și potențează, nu
se anulează, nici nu se înlocuiește una pe alta. Implicarea părinților înseamnă prezența activă în
demersul învățării prin asigurarea de materiale necesare, suport logistic, explicații, încurajări,
medierea conflictelor, blândețe, înțelegere, disponibilitate.
Școala și familia constituie mediile socio-culturale, care modelează ființa umană de-a
lungul întregii vieți. Școala și fmilia rămân laboratoarele de formare a personalității sociale sau
culturale, prima, prin pregătire temeinic organizată, după programe, cu cadre specializate și în
perioade de timp definite, a doua, prin procesul real al vieții de zi cu zi, în care copilul învață
regulile primare de viață, deprinderea de a vorbi, de a se comporta față de cei din jur și de a-i
aprecia.
Familia este prima școală a copilului, ea oferă copilului aproximativ 90% din cunoștințele
uzuale.
Familiile și școlile lucrează ca parteneri la o filozofie centrată pe elev, în care educatorii
și familiile să coordoneze și să coopereze pentru a îmbunătăți progresele înregistrate în învățare
și să promoveze succesul școlar pentru elevi în patru domenii: academic, social, emoțional și
comportamental. În plus este necesară asumarea responsabilității de ambele părți, dar și
responsabilitatea comună pentru educarea și socializarea copiilor ceea ce va asigura calitatea
interferenței și conexiunii dintre familie și școală.

1. Anghel E., „Psihologia educației pe tot parcursul vieții”, Editura Trei, București,
2010;
2. Bonchiș Elena (coord), „Familia și rolul ei în educarea copilului”, Editura Polirom
Iași, 2011;
3. Maria Cobianu Băcan, Petruș Alexandru, Ozana Cucu Oancea, „Cultura, identitatea
națională și educația în dezvoltarea durabilă a societății românești”, Editura Paralela
45, București, 2002.