6.

REALIZAREA SISTEMELOR INFORMATIONALE

PENTRU MANAGEMENT

Obiective
1.Realizarea SI ca actiune de reinginerie a firmei
2.Planificarea realizarii SI
3.Schimbari induse intr-o firma prin realizarea SI
4.Procesul dezvoltarii etapizate a SI
5.Corelatia intre diferite categorii de specialisti implicati in realizarea SI
 Realizarea SI pentru managementul unei întreprinderi, folosind noile TIC, are
un impact deosebit asupra modului în care întreprinderea va funcţiona în noul context
economic şi tehnologic, corespunzător mileniului III. Cum poate întreprinderea să fie
competitivă la acest început de mileniu? Răspunsul este: să devină o întreprindere
„event – driven”, condusă pe baza „evenimentelor” din piaţă, pe baza unui SI care
utilizează „tehnologii de timp real”, ca esenţă a flexibilităţii şi timpului de răspuns la
cererea pieţei [VIRA 99]. Realizarea SI reprezintă în sine o provocare, mai ales când
este complex şi destinat pentru o dezvoltare pe termen mediu-lung a
întreprinderii/organizaţiei căreia îi este destinat:

1. Realizarea şi dezvoltarea SI sunt asociate cu anumite riscuri în îndeplinirea

obiectivelor organizaţiei din mai multe motive:
- dificultatea stabilirii cerinţelor pentru informaţii şi cunoaştere, la nivelul
fiecărui utilizator (individual) şi la nivelul întregii organizaţii sau
corporaţii;
- cerinţele exprimate la un moment dat, pot constitui obiectul unor
schimbări după o anumită perioadă, care presupune timp şi costuri
suplimentare pentru implementare;
- dificultatea gestiunii implementării schimburilor presupuse de realizare a
SI, mai ales în organizaţii sau corporaţii mari, complexe.

2. Determinarea beneficiilor obţinute din realizarea şi implementarea SI este

dificilă, deoarece majoritatea sunt intangibile, care nu pot fi estimate după
metode şi tehnici precise. Folosirea numai a beneficiilor bazate pe criterii
financiare, sau supraestimarea beneficiilor intangibile poate conduce în egală
măsură la pierderea unor oportunităţi oferite de SI.

Din motivele expuse, în acest capitol vom aborda modul în care sunt realizate
SI, cu atenţie deosebită asupra reingineriei şi proiectării organizaţiei care va funcţiona
pe baza noului SI. Este important să prezentăm etapele realizării SI şi a valorii
adăugate de acest sistem.

6.1.Sistemul informational, ca sistem de planificare a schimbării într-

o organizaţie
Sistemul informational(SI), aşa cum s-a prezentat până acum, este asociat cu o
entitate sociotehnică, de aceea implementarea lui presupune ceva mai mult decât
instalarea de hardware şi software, prin crearea unui suport pentru activităţile şi
procesele în cadrul unei organizaţii. Sunt de la sine înţelese schimbări în fişa
posturilor, în aptitudinile cerute de SI, în organizarea firmei şi a modului în care este
condusă. În mod frecvent, realizarea unui SI modern, înseamnă definirea unui alt mod
de a lucra şi a acţiona în mediul economic (conţinutul activităţilor/job-urilor, viteza de
îndeplinire a lor, natura urmăririi şi evaluării, inclusiv ca frecvenţă şi intensitate etc.).
Aceste schimbări pot genera conflicte, pot modifica grupele de lucru şi relaţiile între
ele, de aceea în realizarea SI trebuie să se decidă cât de mult se impun modificările şi
cu ce consecinţe. SI poate fi un succes tehnic/tehnologic, însă poate fi un insucces
socio-organizaţional. De aici rezultă şi responsabilitatea proiectanţilor SI în a ţine
permanent legătura cu cei care constituie obiectul schimbărilor în cadrul organizaţiei.
Decizia realizării unui SI presupune o includere/preluare a planului activităţilor
şi proceselor, a sistemelor de strategie la cel mai înalt nivel, pentru analiza şi definirea
unui plan pentru SI (PSI) ce urmează a fi dezvoltat, acesta fiind un ghid (road map)
care trebuie să conţină cel puţin sapte elemente de referinţă/componente:
1. Scopul planului, prin conţinut, schimbări în firmă, organizarea actuala, planul
strategic, strategia de management
2. Planul de afaceri strategic (starea actuală, mediul schimbărilor, obiectivele
majore pe termen mediu - lung)
3. Sistemul actual cu funcţiile – suport şi capabilităţi (ca hardware, software,
baze de date, comunicatii), cu dificultăţi şi cerinţe anticipative
4. Noi dezvoltări, ca proiecte şi capabilităţi
5. Strategia de management ca plan de achiziţii, repere de timp, restructurări,
strategia de personal şi instruirea personalului
6. Planul de implementare, cu rapoarte pe faze şi dificultăţi anticipate
7. Cerinţe bugetare, ca volum, economii potenţiale, modul de finanţare şi ciclul
de achiziţii (eşalonări).

Un PSI eficient presupune o înţelegere şi asigurare a cerinţelor de informaţii pe

termen scurt şi lung, pe baza a două metode:
A. Analiza întreprinderii, care presupune o analiză a cerinţelor de informaţii
pe întreaga organizaţie, pe funcţii, unităţi organizaţionale, procese şi
activităţi, elemente de date, cu identificarea entităţilor şi atributelor cheie
pentru datele din organizaţie. Această analiză presupune înţelegerea
cerinţelor informaţionale la nivelul întregii organizaţii. În cadrul acestei
analize se realizează o matrice a proceselor şi claselor de date, prin care
se arată ce clase de date sunt cerute să suporte diferite procese sau activităţi
şi care dintre acestea sunt creatoare sau utilizatoare de date. În matrice se
pot evidenţia grupuri de aplicaţii logice, ca grupuri de elemente de date
care suportă un set corespunzător de procese/activităţi din organizaţie. O
lipsă a acestei analize este legată de faptul că rezultatul ei se referă mai mult
la date şi informaţii existente, decât la cele privind obiectivele critice,
 prioritare. În acest mod, prin SI se ajunge la automatizarea prelucrării
datelor, prelucrare care se face manual.
B. Determinarea factorilor critici de succes (FCS), sau analiza strategică,
reprezentând identificarea unui număr determinat de obiective operaţionale
ce caracterizează domeniul, firma, managerul, precum şi mediul mai larg,
care se bănuieşte că asigură succesul unei organizaţii. Această metodă se
bazează pe interviuri cu managerii cheie, pentru a determina FCS, care apoi
sunt agregaţi la nivelul organizaţiei, cu datele şi informaţiile necesare în
decizii [Figura 6.1].

Prin această metodă se obţin mai puţine date decât în precedenta, iar concluzia
este particularizată la domeniul industrial, la zona geografică, iar SI sunt adaptate
unei organizaţii, prin FCS definiţi de managerii unei organizaţii, ca individualităţi la
un anumit nivel (ESS, DSS).

M an ag eru l 1 M an ag eru l 2 M an ag eru l 3 M an ag eru l n

......
FC S1 FC S2 FC S3 FC Sn

A n aliz a şi
ag reg area
F C S -u rilo r

D efin irea F C S
p e n tr u f i r m ă

D efin irea D efin irea

d ec iz iilo r şi b az ele d ec iz iilo r şi b az ele
d e d a te d e d a te

Figura 6.1. Utilizarea FCS pentru dezvoltarea SI

6.2.Realizarea SI şi schimbarea organizaţiei

Un nou SI poate fi mijlocul/instrumentul prin care se fac schimbări majore într-

o organizaţie, prin reproiectarea structurilor, a produselor/serviciilor, a fluxurilor şi
obiectivelor. Elemente specifice noilor TIC pot induce diferite schimbări aşa cum se
arată în Tabelul 6.1.
 Tabelul 6.1.
Elemente ale TIC Schimbări induse în organizaţie
Reţele globale (Internet,...) • Diviziunea internaţională a muncii
• Scăderea costurilor în colaborările la nivel
global/continental/regional
• Scăderea costurilor tranzacţiilor
• Constituirea organizaţiilor virtuale
Reţele de firmă • Dezvoltarea muncii în echipă şi colaborarea
(Intranet/Extranet) • Scăderea costurilor în management
• Schimbarea modului şi metodelor de lucru
Prelucrarea distribuită a • Indivizii şi grupurile de lucru dispun de mai
datelor multă informaţie şi cunoaştere
• Se reduc ierarhiile şi centralizarea, cu diminuări
de costuri
• Se modifică procesele şi activităţile
Dispozitive de calcul şi • Independenţa muncii de locaţia geografică
comunicare portabile • Informaţia şi cunoaşterea poate fi livrată
oriunde şi oricând
• Costurile de organizare şi cu spaţiile pentru
locurile de muncă scad
Interfeţele multimedia, • Accesul facil la informaţie şi cunoaştere
utilizator –calculator • Digitizarea documentelor şi comunicării între
membrii unei organizaţii prin sisteme
multimedia

Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii pot conduce la schimbări

caracterizate de riscuri şi succese care pot fi diferite în funcţie de opţiunea făcută în
realizarea SI. În decursul timpului, începând cu primele utilizări ale calculatoarelor, se
pot distinge patru tipuri de schimbări:
Automatizarea, în care calculatorul se folosea pentru creşterea performanţelor
(productivităţii) în prelucrarea datelor, prin înlocuirea muncii manuale. Acest model
avea riscuri mici în implementare, dar şi rezultate modeste, nespectaculoase.
Raţionalizarea procedurilor, în care utilizarea calculatorului urma un proces
de eliminare a aşa numitelor „locuri înguste” în circulaţia şi utilizarea informaţiei,
automatizarea devenind mai eficientă.
Reingineria proceselor şi activităţior, prin care se realizează o reproiectare a
funcţionării organizaţiei, ca activităţi şi procese, urmărind eficienţa şi maximizarea
beneficiilor din utilizarea noilor TIC. În acest caz beneficiile pot fi mari, însă riscurile
cresc în asigurarea obţinerii acestor beneficii.
 Schimbarea de model, prin care se regândeşte natura organizaţiei şi a
proceselor sau activităţilor. În acest caz, ca şi în reinginerie, beneficiile pot fi foarte
mari, la fel ca şi riscurile în realizarea lor.

R isc u ri

S c h im b are d e m o d el

R ein g in erie

R a ţi o n a l i z a r e

A u to m a ti z a r e
B en efic ii

Figura 6.2. Modele ale schimbării unei organizaţii prin TIC

În Figura 6.2. se arată, sintetic, o ierarhizare în raport cu beneficiile şi riscurile

care sunt specifice schimbărilor induse în organizaţie, prin introducerea noilor
tehnologii informaţionale şi de comunicaţii.

6.3.Dezvoltarea de ansamblu a S.I.

Orice SI este realizat ca o soluţie la apariţia unei probleme sau a unui set de
probleme în organizaţie. Problemele pot apărea ca o sesizare în legătură cu
performanţe slabe care se obţin în anumite procese/activităţi, sau din nevoia
valorificării unei oportunităţi, din care se pot obţine avantaje pentru organizaţie,
pentru a deveni mai competitivă.

Dezvoltarea S.I. se referă la ansamblul activităţilor care permit realizarea unei

soluţii pentru un SI, prin care se rezolvă anumite probleme şi/sau se valorifică
anumite oportunităţi care apar pe piaţă. Procesul de dezvoltare a SI este reprezentat de
un set de activităţi distincte, care se desfăşoară într-o ordine secvenţială, unele
repetându-se iar altele desfăşurându-se în paralel, în funcţie de abordarea
implementării SI (care se va prezenta într-un capitol separat, mai departe). Fiecare
activitate presupune o interacţiune strânsă cu organizaţia (Figura 6.3).
 T e s ta r e a ş i
A n aliz a S I P r o i e c ta r e a E l a b o r a r e a T e s ta r e a C o n v ersia, o p erarea,
i n te g r a r e a
e x i s te n t n o u lu i S I p ro g ram elo r n o u lu i S I î n tr e ţi n e r e a ş i d e z v o l ta r e a
p ro g ram elo r

O r g a n i z a ţi a p e n tr u c a r e s e d e z v o l tă n o u l S I

Figura 6.3. Procesul de dezvoltare etapizată a SI

Activităţile prezentate în această figură se desfăşoară de obicei într-o ordine

secvenţială. Membrii organizaţiei sunt implicaţi în acest proces, iar finalizarea SI
implică schimbări în cadrul organizaţiei:

1. Analiza sistemului existent se poate defini ca analiza

problemei/problemelor pe care organizaţia intenţionează să le rezolve prin
realizarea SI. În această fază, rolul principal îl are analistul de sistem, care
realizează, în principal, următoarele activităţi:
- definirea problemei/problemelor şi identificarea cauzelor care au dus la
apariţia ei/lor;
- specificarea soluţiilor şi a fezabilităţii lor, prin realizarea unui studiu de
fezabilitate;
- stabilirea cerinţelor informaţionale cerute de soluţiile propuse.
Analistul poate identifica problemele prin examinarea documentelor şi
procedurilor din organizaţie, prin observarea directă a operării sistemului existent,
prin discuţii şi interviuri cu persoane cheie din sistem. Se ajunge la realizarea unei
„hărţi” (road map) a organizaţiei, cu identificarea posesorilor şi utilizatorilor primari
de date în cadrul organizaţiei. Aceştia au un interes direct în modul prin care noul SI,
sau un sistem dezvoltat al celui existent, afectează datele şi informaţiile existente. De
obicei, activitatea unui analist se finalizează cu propunerea dezvoltării SI existent sau
realizarea unui SI nou, prezentând şi un studiu de fezabilitate, prin care se
demonstrează că soluţia propusă este fezabilă şi realizabilă, cu ce constrângeri
(limitări) şi cu ce resurse. Un asemenea studiu are o cuprindere asupra a trei domenii:
• Fezabilitatea tehnică, care se referă la componentele hardware,
software şi alte resurse tehnice.
• Fezabilitatea economică, care pune în balanţă beneficiile soluţiei
propuse şi costurile realizării ei.
• Fezabilitatea operaţională, care se referă la acceptarea şi dorinţa de a
utiliza soluţia propusă, în cadrul managementului şi structurilor
organizaţionale din organizaţie.
 În mod normal, în faza de analiză se propun soluţii alternative, fiecare cu
fezabilitatea ei:
• menţinerea sistemului existent;
• modificarea, pentru a îmbunătăţi sistemul existent;
• dezvoltarea unui nou sistem.
Un raport scris va prezenta costurile, beneficiile, avantajele şi dezavantajele
fiecărei alternative, iar managementul organizaţiei va decide care soluţie este cea mai
convenabilă.
O altă sarcină dificilă a analistului o reprezintă definirea cerinţelor
informaţionale specifice, impuse de soluţia recomandată. În principal, aceste cerinţe
presupun identificarea celor care au nevoie de informaţie, unde (în ce locaţie), când
(la ce timp) şi în ce formă şi ce conţinut, pe scurt: cine, unde, când şi cum (who,
where, when and how). În acest fel se ajunge la o descrietre detaliată a funcţiilor şi
obiectivelor sistemului propus. Cerinţele, cu alte cuvinte, trebuie să considere
aspectele tehnice, economice şi de timp, obiectivele, procedurile şi procesele
decizionale din organizaţie. Orice greşeli realizate în definierea cerinţelor, au
repercusiuni majore asupra fazelor următoare şi o influenţă foarte mare asupra
costurilor de realizare a SI.

2. Proiectarea sistemului este etapa în care trebuie realizată arhitectura şi

structura sistemului, la nivel fizic şi logic, conform specificaţiilor şi
cerinţelor rezultate din faza de analiză, astfel încât să fie îndeplinite
obiectivele urmărite. Proiectantul de sistem detaliază cerinţele şi
specificaţiile rezultate din faza de analiză, pentru toate nivelurile şi
componentele sistemului care va fi realizat. Principalele tipuri de specificaţii
care sunt definite în faza de proiectare se referă la:
• ieşirile sistemului (mediul pe care apar, conţinutul lor şi timpul la care
apar);
• intrările în sistem (originea/sursa intrărilor, fluxul parcurs de intrări şi
modul de introducere şi preluare a acestor intrări);
• interfeţele cu utilizatorii (simplitate , eficienţă, logica relaţiei om –
maşină, reacţia inversă şi tratarea erorilor în operare);
• proiectarea fişierelor şi bazei de date (structurarea datelor ca logică şi
relaţii, volumul şi timpul de răspuns, specificaţiile pentru înregistrări);
• prelucrarea datelor (proceduri de prelucrare, modulele de programe,
cerinţele de raportări şi timpul de răspuns etc.)
• definirea procedurilor manuale în prelucrarea şi urmărirea fluxurilor
de date şi informaţii (ce activităţi, cine le realizează, când, cum şi unde);
• definirea operaţiunilor de control pentru diferite operaţii:
- de intrare (caractere, limite etc.);
- de prelucrare (consistentă, gestiunea înregistrărilor);
 - de ieşire (totaluri, eşantioane etc.);
- procedurale (forme speciale, cuvinte de acces etc.);
- de evaluare a performanţelor în raport cu anumite standarde
• definirea operaţiunilor de securitate, privind controalele de acces,
planurile pentru situaţii de excepţie, auditul de urmărire.
• documentarea pentru operarea sistemului şi pentru utilizatori.
• conversia la noul sistem, care referă la transferul de fişiere, iniţierea şi
definirea unor proceduri noi, selectarea metodelor de testare pentru noul
sistem, modul de trecere efectivă la utilizarea noului sistem.
• instruirea, care presupune pregătirea personalului care va utiliza noul
sistem, alegerea metodei de instruire, realizarea modulelor de instruire şi
definirea facilităţilor care vor fi utilizate în instruire.
• schimbările organizatorice presupuse de implementarea noului sistem,
prin proiectarea fişelor posturilor de lucru (job design), a activităţilor,
proceselor şi structurii organizatorice (compartimente şi conexiunile
dintre ele), precum şi toate corelaţiile presupuse de această structură.
Din prezentarea acestor cerinţe şi specificaţii de proiectare a SI, se poate vedea
că proiectarea în sine se poate realiza pe două planuri: unul logic şi altul fizic.

Proiectarea logică constă în componentele sistemului şi a corelaţiilor dintre

ele, aşa cum acestea apar utilizatorului. Prin proiectarea logică se prezintă soluţiile
pentru realizarea SI, independent de implementarea lor fizică curentă. În proiectarea
logică se descriu intrările şi ieşirile, funcţiile de prelucrare, procedurile, modelele de
date, controalele din sistem, după specificaţiile prezentate mai sus.

Proiectarea fizică constă în translatarea componentelor logice, formale, a

modelelor, în specificaţii tehnice ale sistemului pentru un anumit hardware şi software
sau SGBD disponibile, pentru anumiţi suporţi (media) de intrare şi ieşire în/din
sistem, ţinând seama de procedurile manuale şi controalele specificate. Proiectarea
fizică finalizează modul de funcţionare al sistemului, cu oameni şi echipamente.

Ca şi în construcţia unei case, proiectarea SI poate oferi mai multe soluţii,

urmărindu-se uşurinţa si eficienţa realizării şi implementării cerinţelor utilizatorului,
în cadrul unor restricţii de ordin tehnic, organizatoric sau financiar. În procesul de
proiectare implicarea utilizatorului este esenţială, în confirmarea cerinţelor
informaţionale şi a priorităţilor din organizaţie, realizându-se în acest mod înţelegerea
şi acceptanţa lui pentru noul sistem. Gradul de implicare al utilizatorului depinde şi de
modul în care este abordată realizarea SI, aşa cum se va arata intr-un capitol următor.
Analiza şi proiectarea SI, aşa cum au fost prezentate, reprezintă etapele cele
mai importante şi de durată, însă care se concretizează, până la obţinerea unui SI
operaţional, cu încă trei etape: programarea, testarea şi conversia, urmate de etapa de
exploatare şi întreţinere curentă.

3. Programarea reprezintă procesul prin care specificaţiile rezultate din

proiectare sunt transpuse în programe, pe infrastructura hardware necesară
realizării SI.
În această etapă, cerinţele rezultate din analiză şi modulele funcţionale generate
de aceste cerinţe în faza de proiectare, se vor regăsi în module - program realizate în
faza de programare, aşa cum se arată în Figura 6.4.

C e r i n ţe l e a n a l i s tu l u i S p e c i fi c a ţi i l e S o l u ţi i l e p r o i e c ta n tu l u i
p r o i e c ta n tu l u i de program
M o d u l - p ro g ram

1 C e r i n ţe ş i s p e c i f i c a ţi i M o d u l f u n c ţi o n a l
M o d u l - p ro g ra m

M o d u l - p ro g ra m

2 C e r i n ţe ş i s p e c i f i c a ţi i M o d u l f u n c ţi o n a l M o d u l - p ro g ra m

M o d u l - p ro g ra m

M o d u l - p ro g ra m

n
C e r i n ţe ş i s p e c i f i c a ţi i M o d u l f u n c ţi o n a l M o d u l - p ro g ra m

M o d u l - p ro g ra m

Figura 6.4 Corelarea cerinţelor cu specificaţiile de proiectare şi elaborarea

programelor.

Modulele – program proiectate, conţin descrieri ale logicii de prelucrare

necesare pentru a implementa un anumit modul – funcţional, care cuprinde:
- algoritmii, in detaliu, folosiţi în prelucrare;
- structura şi reprezentarea datelor;
- relaţiile între funcţiile realizate şi datele utilizate.
Fiecare modul poate fi codificat ca procedură, subrutină, funcţie sau alt tip de
obiect identificabil.

4. Testarea se referă la etapa în care se verifică dacă sistemul realizează

obiectivele (cerinţele) impuse în etapa de analiză. În economia de timp a
programului, testarea ocupă o parte foarte importantă (până la 50 %). Din
această etapă pot rezulta cerinţe de reproiectare a anumitor module. Testarea
unui SI se poate realiza prin următoarele tipuri de activităţi, în special
pentru sistemele mari, complexe (Figura 6.5):
 S i s te m în
e x p lo a ta r e
M odul T e s ta r e
su rsă 1 m o del

M odul T e s ta r e T est d e T est T est d e M odul M odul

su rsă 2 m o del i n te g r a r e f u n c ţi o n a l p e r f o r m a n ţă su rsă su rsă

M odul T e s ta r e C e r in ţe ş i C e r i n ţe P e r f o r m a n ţe C e r i n ţe l e M ed iu l d e
su rsă n m o del s p e c i f i c a ţi i f u n c ţio n a le c e r u te p e n tr u c l i e n tu l u i s a u e x p l o a ta r e /
de p e n tr u s o lu ţii le u ti l i z a to r u l u i u til iz a r e
p r o ie c ta r e s i s te m h ard w are şi
p e n tr u s o f tw a r e
p ro g ram e
ş i s i s te m

Figura 6.5. Fazele procesului de testare în realizarea unui SI complex

• testarea modulelor (a „imitaţiilor de program”), în engleză „unit testing”,

constă în testarea separată a fiecărui program, separat, în primul rând pentru
a depista erorile care, chiar dacă sunt corectate, mai pot apărea la integrarea
programului în sistem.
• testarea integrării, cu scopul verificării interfeţelor între modulele sau
unităţile de program şi ca fiecare modul / componentă a sistemului
funcţionează în corelare cu celelalte, conform specificaţiilor rezultate din
proiectarea sistemului.
• testarea cerinţelor funcţionale pentru sistem, conform cu cerinţele şi
specificaţiile impuse la proiectarea sistemului.
• testarea performanţelor, se referă în principal la evaluarea soluţiilor
software şi hardware: performanţe de timp, capacitatea de a prelua sarcini la
încărcării maxime (ca memorie şi prelucrare), capacitatea de recuperare şi
restartare, după întreruperi datorate unor cauze diferite, execuţia
procedurilor manuale.
• testarea de acceptare reprezintă certificarea finală a sistemului, de către
client/utilizatorul final, conform cerinţelor exprimate de acesta în faza de
analiză şi proiectare conform unui plan de testare realizat de client şi
proiectant. Această acceptare este realizată de personalul tehnic al
beneficiarului, de utilizatorii diferitelor structurii şi de management, care a
 elaborat planul detestare. După acceptare, sistemul poate fi instalat şi pus în
exploatare.

5. Conversia, sau instalarea noului sistem în locul celui vechi, se poate realiza
considerând mai multe strategii, în funcţiile de condiţiile de instalare şi de
mediul de utilizare:

• Strategia funcţionării în paralel, care presupune exploatarea ambelor

sisteme, în paralel, până va exista siguranţa că noul sistem va funcţiona
corect. Această abordare este mai sigură (asigurând un back-up în caz de
erori sau căderi ale noului sistem), însă este foarte scumpă (resurse şi
personal în plus).
• Strategia de înlocuire directă a vechiului sistem cu cel nou, incepând
cu o dată fixată dinainte. Această abordare este mai ieftină, însă
presupune riscuri mari, dacă noul sistem are probleme mari în
exploatare, care pot cauza pagube mari.
• Strategia de instalare prin etape pilot, în care noul sistem se introduce
treptat, pe departamente sau funcţiuni separate, prin studii/faze pilot
care, dacă se confirmă, se trece la alte părţi/funcţii din organizaţie, fie
simultan, fie etapizat.
• Strategia introducerii pe faze, la nivelul unităţilor/componentelor
organizaţionale sau al unor funcţii la nivelul întregii organizaţii până la
cuprinderea întregii organizaţii şi a funcţiei ei.
În oricare din strategii, se deduce uşor ca este necesar un plan de conversie,
care trebuie să cuprindă eşalonarea în timp a tuturor activităţilor care conduc la
instalarea noului sistem. De asemenea, este foarte importantă elaborarea unei
documentaţii, care să cuprindă modul în care noul sistem este utilizat, atât de către
personalul tehnic şi de către utilizatorii obişnuiţi, sau de către managementul la
diferite niveluri.

6. Operarea şi exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea sistemului,

reprezintă etapa care urmează conversiei şi instalării noului sistem, după
trecerea testului de instalare, marcând momentul punerii în funcţiune al SI,
în vederea operării şi exploatării curente. Întreţinerea se realizează prin
menţinerea în parametrii proiectaţi şi testaţi la instalare, în realizarea
modificării sau îmbunătăţirii/dezvoltării, în hardware, software, proceduri şi
documentaţie în vederea eliminării unor erori, a satisfacerii unor cerinţe noi
sau a creşterii eficienţei în exploatare a SI. Întreţinerea este realizată de
specialiştii clientului sau în regim de outsourcing. În acest fel, se poate
spune că asigurarea calităţii în realizarea unui SI se realizează prin
implicarea clientului, a constructorului SI şi a celor care asigură întreţinerea
aşa cum se arată în Figura 6.6.
 Clienţii şi potenţialii utilizatori/beneficiari ai SI bazat pe noile TIC îşi
formulează problemele care le au şi care pot fi rezolvate prin TIC prin activităţii
proprii, însă cel mai frecvent prin consultanţă, pe baza contractuală cu organizaţii
specializate, care pot realiza şi studii de fezabilitate pentru SI. Clienţii, după aceea,
intră în relaţii contractuale pentru realizarea SI şi rezolvarea problemelor cu
organizaţii care dispun de competenţa realizării SI (analiză, proiectare, inginerie
software, implementare). După implementare, odată depăşită faza de întreţinere în
perioada de

D o m e n i u l te h n o l o g i i l o r
in f o r m a ţio n a le ş i a l e C o n s u la tn ţă C li e n ţi,
c o m u n i c a ţi e i u ti l i z a to r i
(T IC )

C o n c e p ţii , F a c il ită ţi o f e r ite d e

P ro b lem e c are p o t fi
m e to d e , c a l c u l a to a r e ş i
r e z o l v a te p r in T I C
te h n i c i c o m u n ic a ţii

A n a l i z ă , p r o i e c ta r e , i n g i n e r i e s o f tw a r e ş i
i m p l e m e n ta r e

S i s te m u l in f o r m a ţio n a l

Î n tr e ţi n e r e ş i d e z v o l ta r e

Figura 6.6 Relaţia între client/utilizator şi domeniile care contribuie

la realizarea SI

garanţie, se trece la contractarea întreţinerii şi dezvoltării, cu organizaţii care pot fi

altele decât cea care a realizat SI, în condiţii de contractare competitivă, ţinând seama
de costurile presupuse de asigurarea unei funcţionări bune şi operative a SI, cu
păstrarea şi eventual dezvoltarea performanţelor.
În realizarea SI se observă conlucrarea mai multor categorii de profesionişti
care trebuie să asigure o coerenţă în realizarea diferitelor etape aşa cum se arată în
Figura 6.7.
 E c h ip a d e E c h ip a d e
A n alist P r o ie c ta n t P r o g r a m a to r te s ta r e ş i i m p l e m e n ta r e
i n te g r a r e

E c h ip a d e
î n tr e ţi n e r e ş i
d e z v o lta r e

C o n v ersia,
A n aliz a P r o i e c ta r e a ş i T e s ta r e a ş i
P r o ie c ta r e a T e a ta r e a n o u l u i o p erarea,
s is te m u lu i elab o rarea i n te g r a r e a
n o u l u i s i s te m s i s te m î n tr e ţi n e r e a ş i
e x i s te n t p ro g ram u lu i p ro g ram u lu i
d e z v o l ta r e a

Figura 6.7 Corelaţia între diferite categorii de specialişti în realizarea SI

În primul rând, se implică analiştii, care pot acorda consultanţă, la început

pentru identificarea problemelor şi pentru realizarea unui studiu de fezabilitate al
noului SI. Odată luată decizia de realizare a SI, analiştii se implică în realizarea
primei etape, cu responsabilităţi în urmărirea realizării cerinţelor SI în faza de
proiectare, în testarea de acceptare şi în conversie. În continuare, sunt implicaţi
proiectanţii, în proiectarea noului sistem şi în urmărirea fazei de programare şi celei
de implementare. Programatorii, în afara proiectării şi elaborării programelor,
urmăresc testarea programelor, integrarea lor şi testarea noului sistem. În echipa
de implementare un rol important îl au instructorii, responsabili cu pregătirea
utilizatorilor finali în operarea şi exploatarea eficientă a sistemului. În final, după
conversie, intervine echipa de întreţinere, în responsabilitatea clientului sau prin
contract de outsourcing.

**************************
Termeni si notiuni de baza
• Obiective (ale SI)
• Beneficii (ale SI)
• Valoare adaugata (prin SI)
• Plan (pentru SI)
• Analiza firmei/organizatiei
• Factori critici de succes
• Modele ale schimbarii unei organizatii :
-automatizare
-rationalizare
-reinginerie
-schimbare de model
 • Analiza sistemului existent
• Proiectarea noului sistem
• Programarea (in realizarea SI)
• Testarea
• Conversia
• Operarea/Exploatarea
• Intretinerea si dezvoltarea (pentru SI)
• Categorii de specialisti in SI (analisti, proiectanti, programatori,
instructori, ingineri de sistem, administratori de retele, administratori de
baze de date)

***********************
Intrebari si teme recapitulative
1.Care este motivatia realizarii SI pe baza noilor TIC ?
2.Ce riscuri si beneficii exista in realizarea si utilizarea SI ?
3.Cum se planifica schimbarile intr-o organizatie prin realizarea SI ?
4.Care sunt tipurile de schimbari induse de TIC intr-o organizatie (evolutie
in timp) ?
5.Care sunt principalele etape in dezvoltarea unui SI ?
6.Prezentati fazele procesului de testare in realizarea unui SI complex !
7.Prezentati relatia client – beneficiar in realizarea SI !
8.Care sunt principalele categorii de specialisti implicati in realizarea,
implementare, operarea si dezvoltarea SI ?

***********************
Tema de casa
Sa se analizeze avantajele si riscurile in realizarea unui SI pentru
management, folosind bibliografia indicata la curs.

************************