PERSOANELE
ALONSO, regele Neapolului
SEBASTIAN, fratele situ
PROSPERO,” ducele legitim al
Milanului
ANTONIO, fratele siu, dueele
uzurpator al Milanului
FERDINAND, fiw! regelui Alonso
GONZALO, un sfetnic batrin gi
ApeIAN
PRANCIsco} nobill
CALIBAN, un sclay silbatic gi
Be
TRINCULO, masedrici
Hane ee ees
cena: bordul unei cordbii; apoi diferite parti ale unei insule nelocui
locuite,
STEPHANO, un pivnicer begi
Odpitannl vesnlarss aoe
Setul de echipaj
Marinari
MIRANDA, fica lui Py
ARIEL, duh acrian
TRIS.
CERF: i i
crs | infatigate prin duburi
Nimfe
Seceriitori
Alte duhuri care as
east cult de Pros.
Ubactut |
CENA 4
pe bordul unei cordbii, in larg. Furtund cw tunete yi fulgere. Intra edpitanul
tanului gi geful de echipaj.
cAPITANUL: Sef de echipaj!
geFUL DE ECHIPAI: Aici, cipitane, Ascult!
OAPITANUL: Vorbeste cu marinarii, prietene. Grabifi-va, altfel ne
jzbim de farm. Dati-i zor, dati-i zor!
(dese, Intrd marinarié.)
sEFUL DE ECHIPAJ: Nu vi Lisati, biioti, nu vi Misati! Mai inte,
mai inte! Stringeti verga gabieruluil Urechea la fluicrul eipi-
tanului. (Marinarii ies.) Sufli, vintule, pint crapi! Numai loe
de manevrit s-avem!
{nird Alonso, Sebastian, Antonio, (Ferdinand, Gonzalo si alii.)
ALONSO: Sef de echipaj, ai grija, dragul meu. Unde e eXpitanul?
Fiti barbati!
SEFUL DE ECHIPAJ: Va rog acum s& coboriti,
ANTONIO: Unde e ciipitanul, sof de echipaj?
SEFUL DE ECHIPAJ: Nu-] auziti? Ne incurcati la manevri; rimi-
neti in cabine, altfel dati ajutor furtunii.
GONZALO: Ei, ei, prietenc, mai domol.
SEFUL DE ECHIPAJ: Cind s-o domoli marea. Plecati! Pare& valu-
rilor le past de cuvintul rege! La cabine! Taceti, Nu ne stin-
gheriti!
GONZALO: Bine —nu uita inst pe cine ai la bord.
SEFUL DE ECHIPAJ: Pe nimeni la care si fin mai mult decit la
mjne fnsumi, Nsti sfetnic, nu? Dack poti porunei stibiilor st
usai
ai gi 8!
tec actpte
ch ai trait atita
oe par putea i
2 (Orin int cind tl vid pe individul tata, Ny :
ed a fost sers si se ineee; mutra lui ¢ epinizuritoare cura
Shetene, soartd milostiva, si-l spinzurim! Badin tte
ursitei lu otgonul aneorei noastre, pentru ci cel pe care-| ayes
mit no este de prea mult fous! Dac nuvi e-dat af meant
streang, ne-am dus pe cope’. (Iese. Seful de echipa) 2a ‘
wt, ne
sefUT’ be IPA Jos venga gabierului! Repede! Ma ot Mai
jost Punetio In cap eu vela marel (Un strigit induntru.) Deg
naiba-n urletele astea! Zbiard mai rim deeft fuptina sf dee
noi!
exe pe dati ai clintim 0 part
e-mbuneze pe dati, nu mai eli paring,
iH st icin; iar dack nu poti, mulfumeste etal.
pregiteste-te in cabin pentru ceasy) clu
fimpla si batt, Repede, biicti! La parte
(Sebastian, Antonio $i Gonzalo intrd’ din nou.)
Tar afi venit? Co eitutatiaiet? Vrefi si nu mai facem nimie gj
si ne tnecdim? Aveti chef si vi ducefi la fund?
SEBASTIAN: De ripeingé si ai parte, jigodie rea i afuris
cobesti?
SEFUL DE ECHIPAJ: Faceti voi treaba, atunci.
ANTONIO: La gtreang cu tine, potaie, la streang! Fatiturd de tirfat
Zurbagiu neobrizat, nous ne e mai pufin fries de inee decit ti,
GONZALO: Pun rmigag cd n-o sii se fnece, chiar dac& vasul n-ar
fimai tare decit o géoace de nuca si gaurit ca 0 fleoarta,
SEFUL DE ECHIPAJ: Volta in vint! Volta in vint! Sus vela mare!
Sus trinca! Tn larg din nou! Pe vergi!
De ce
(Intra din now marivari, ui pind ta piele,)
fi ne rugiim, si ne rugim! Sintem
MARINARIT: Sintem pierduti!
pierduti cu totii! (Jes.)
Avem aceeasi soarti toti,
Turbez!
au pus gind riu betivii?, asta e.
Tilhar fflcos, vedea-te-as inecat
De zece fluxuri!*
GONZALQ: Va fi pus in streang,Chiat do-ar jnra-mpotri a
h POtriva, oi
Si, hulpav, s-ar exgeq iment : nae .
gronele nedestugite in fundul easutyi,) oe
i
te de noi!’— No nec, hi
dur fo de 7 AM, ne fneckm | .
sotie $1 OP ae anoneck i mdi:
tio: Si ne-necin aliturea de tome
asmenias: Hai si ne heim ado de ff
auton gi Sebastian ie.)
goNzALO: Ag da acum o mie de pogoane de mare
‘do pamint useat — pirloagi plink de seaieg;
ar fi, Fack-se voia eertlui! Dar mult mn;
Pmoarte uecatil. (Tese,
Pentru un stinjen
ieti gi balarii, oricum
ai bueutos as muri de
SCENA 2
pe insuld, n fala peter tui Prospero,
Jain Prospero gi Miranda,
MIRANDA? Prin Arta-ti, dragi, tat, de-ai stirnit
Acest al apei clocot, domoleste-1!5
Din cor s-ar revirsa catran duhlit,
De n-ar urea spre-obrazul boltii marea
Si stingd focul. Chinul lor a fost
Si-al meu, cind i-am vasut... Un falni¢ vas
= Purtind fapturi alese, imi inchipui—
Ficut firme! Strigitele, vai,
Th suflet mi-an patrun:
Sint morti,
irmanii.
Puteri de zon de-ag fi avnt, mai inte
Viram marea-n pimint decit s-o las
hiti mindrul vas eu-a Ini povari
De suflete.
PROSPERO: Nu-ti face voie rea —
Destul. Miloasei tale inimi spune-i
Ca nimeni n-a avut de pltimit.
MIRANDA: Vai, doamne!
PROSPERO Nimeni, cum ffi spun, Nimic
N-am fiptuit decit de dragul tin,
AL tin, eopila mea iubiti, care
35(ha
MIRANDA:
PROSPERO:
MIRANDA,
PROSPERO:
MIRANDA:
’ PROSPERO:
MIRANDA:
PROSTERO:
382
ca stii co esti si aU poti binui
iM ties rh sau ch sint mult mai mutt
Dectt stipinul une biete pesteri
a
i rman parinte.
a Nioiodatt,
cam céntat 8% stin mai mult,
ug ie fd timpnl
j Iucruri st-fi dest&inniese. é-mi ming
Hrecoto-m strainl fermecat. Asa,
{pi pune manta joe)
jo, stai deoparte. Sterge-ti ochii,
seed catia prevedero
Privelistea naufragiului grozav
Co-a raseolit fiimfa milei tale,
C4 nici un sullet nu s-2 pripidit,
Nici s-a elintit milear un fir pe capul
‘Aoclor ce rai auzit strigind
i ai vaut cum s¢ Inca.
$i-asoulti-m’.
‘Ai inceput adesea
imi spui ce sint; dar te-ai oprit
Si m-ai lasat m& frimint 2adarnic,
Zieind: Nu ined.
Ceasul a sosits
Co tie, chiar clipa ea af-fi pleci urechea.
AscultX, dar. Iti amintesti de vremea
Cind mu venisem Inet-n grota-aceasta?
Yu ered sh poti, etci nu aveai pe-atunei
Nici trei ani {mpliniti.
$i totngi vid....
Ce-anume? Alt casi ori fiinfi?
YVorbeste-mi despre oree chip pistrat
Jn amintirea ta.
E mult de-atunci.
Parck-i un vis, si nu adeverirea
Co-o da adueerea-aminte.
‘Nu mi-ngrijeau vreo patru-einei femei?
Bs da — mai multe chiar. Dar cum se face
Ci-fi amintesti, Miranda? Alteeva
Mai vezi tn noaptea si genunea. vromii?gandhi
wor BRO:
yi
NDA:
RAN oe
t rOstBRO!
|
|
|
| ROSPERO:
|
inaNDAs
| yIRANDA:
PROSPERO
MIRANDA:
PROSYERO:
353
i 23 — shakespeare, VITt
Dack mai stii ceva — 4
a ate in-a yeni
Cum ai venit — soe a ven,
ste,
ee : Nu mai sti
Sint, iat, doiprezece an, Mirena
De cind al tin patine, print putesn
Era duee-n Milan, “
‘ Numi osti tu tat?
Mtieafa ta, 0 pil de viman,
Spunea et-mi esti eopil; bitbatul ef
Era un duce bray; vlistarnc unie
Domnifa-a fost, nu mai Prejos...
s Vai, ceruril
Co urgisire sk plecim! San, poate,
A fost un har? er
Si una, si cealalti:
Nipastit sk plecsim, si ferieire
S& poposim aici,
‘4 Ma doare-n suflet
Sa stiu ch te-am fieut si-nduri atitea,
cu si uit de toate, Spune, spune.
a frate— unchiul tin, Antonio —
Tnchipuieste-fi, fratele men bun
Si-atit de josnie! Decit ol doar tu
Mi-erai mai dragi ca orice, gi lui
Tam dat in grijé fara, pe atunei
{ntre dueate fruntea, dup& cum
$i Prospero era-ntre duct intl;
La fel si-n cinste socotit; gin arte
Neintrecut, Tot studiind acestea,
Tam dat pe mink cima, adineit
Jn Iueruri tainice si-nstriinat
De-a’ fairii trebi, Fiarnie unehinl ti...
Ma urmaresti?
‘Nu-mi seapi un cuvint.
Cind a-nvifat cum si-ntireascd-o jalbi
mi cum s-o-nkiture, pe eine-anumie
Sienalfe-n ¢in gi-avintul cui si-1 stingt,
Pe dregitorii mei j-a-nloeuit
Sau, plimadindu-le din now aluatul,
Tea reaidit; si-avinduh)
MIRANDA?
pRosrERo:
| MIRAND.
PROSPERO:
MIRANDA:
PROSPERO:
MIRANDA:
.q-ncolicit domneseul trunchi, gi-a sy
oe mea si Viaga. Nu m-aseuli, Ipt
a da.
Ba da, b Miranda, ia jaminte
ei, Ie idind eu trebile lumesti,
Dec enn e-mbogatitea ming
Cu Inerari ce, do n-ar fi-atit de-ascunse.
fi nespus de scumpe, duhul rin’
{Lam trezit; § buna mea credinf%,
Procum un bun pirinte, -a zimishit
Fifirnica Ini, la fel de mare
Ca-nerederea ce-aveam in el; si-aceasta
Qaven hotar. Astfél insedunat,
Primind si partea mea, §} dreptul celui
Co are-n mini puterea, ca wn om
Co, povestind, stileeste adevarul
Siaducerea-aminte-st siluieste
Gind propriei minciuni d& ererimint,
Si-a-nchipuit, uituenl, c& ¢ duce
deca binelea; bitind monedl falsh,
Jnai purtind Ingemnele domniet
Gin fala c°-0 di pofta de miire.
Meauzi?,
‘Te-ar auzi si surzii, tata.
Citind s% dea in 2ituri paravannl
Dintre actor gi rol, se vren domn plin.
Ducatul meu, inespitor altminteri,
Era acum biblioteca; — si spune
(& n-ag mai gti domnis se aliazi,
Inirigurat, cu regele din Neapol,
Plitindu-i bir, slujindu-i; coronita
Coroanci Ini o-nchin&, gi-ngenunche
Ducatul men nengenuncheat — sirmanul! —
In chipul col mai ruginos.
Ah, cerari!
Ci spune, judecindu-i mirgtivia:
Mai c acesta frate?
Ag gregi
De-as tine-o pe bunica mea de rin;
Din pintee bun se nase fii rii....
i tirgulla
|yuRaNDA:
PROSIERO:
MIRANDA:
PROSFERO:
MIRANDA:
PROSPERO:
: I, 2
Dind ascultare cererilor Jui, ue
Dusmamul mew neimpicat, Alon
S.a invoit can sehimbul fuchinir
Al seriselor si-al nn stin eft trbut,
Sa mé trimita in surghiun ev: i ei,
Jar falnicu) Milan, ew toats einsten
Si i-l ineredinteze Ini. $i astieh
Cu caste traditoare, intt-o noapte
least fntr-adins, Antonio
Desehise-ale cetitii porti, sim beat
Uneltele mfrsave ne-aw ripit
Pe amindoi. Atit ce-ai plins,
Cum nu mai stin ce fel am pli
Voi plinge ine-o dati:
Mi-neaci-n lacrimi.
Doar 0 elipa,
voi ajunge si la ceca ce
Ni se intimpla azi; {ard de care
Povestea n-are rost.
Dar cum se face
Ch mm ne-an omorit atunei?
Este firese st-ntrebi.
Prea m& inbea poporul; s-au ferit
De semnutl singelui; tiedlosia
An zugrivit-o mai imbietor,
Tn seurt, ne-an pus eu zorul intr-o barei®,
at dus in larg: aici ne-an pregitit
0 navi — 0 epavii— fri pinze,
Parime sau catarguri, parisiti
Chiar gi de sobolani; si ne-au lsat
Pe puntea ei, ea s& ne plingem mirii,
Ce hohotea vrajmast, sam furtunii,
Ce, suspinind, ne da rispuns, miloask
$i crud’ prin alint.
‘Ah, ee povar’
‘Tieam Fost atunci!
0, mi! Un hen
Ce-mi da puteri de viat’. Ta zimbeai,
De cernri intirité, pe cind eu
Stropeam cu lacrime sirate marca
$i, coplesit, gemeam. Surisul tiu —
ya |a
U4)
MIRANDA?
PROSIERO:
‘MIRANDA+
PROSPERO:
MIRANDA:
PROSFERO:
El mi-a clit voinfa de-a-nfrunta
i urmat.
Cora mal or cum am ajuns Ta firme
in mila proniei ceresti.
Prine Tpoltan, Gonzalo,
fnsireinat en surghiunirea noastra,
Ne-a dat ceva merinde, apa dulee,
Dnelte, haine, rufe, ce de-atunei
Ne-au fost de mult folos; si, cum stia
Ca tin atit de mult la curti, mi-adat,
Din propria-mi b bliotect, tomuri
Ce-mi sint mai scumpe . ea Ah!
ag cuncaste pe-acest om
mega Mi due!
(isi pune div row martic.)
Ascult& gi sfirsitul pribegici.
Cind am sosit pe insula aceasta,
‘Te-am invitat mai multe decft afl
Prinfesele ce-au timp si trindiveasey,
$i daseili nu-ntr-atit de grijulii.
To risplitease& Cel-de-sus! Si-acum,
Fiibun si spune-mi; ce te-a indemnat
S-asmufi furtuna?
Doar atit mai afli:
Printr-o-ntimplare cirei pot s%-i spun
Ciudath foarte, Soarta milostivas —
Azi, seutul mou — mi-a tndrumat dugn:anii
Spre-acest tirim. Or, darul prevederii
Mi-arati ci zenitul mi-e condus
De-o stea prielnicd; norocul meu
Ar seipiita de-ndatii co-as iegi
De sub inriurirea ei. Destul!
‘Ti-e somn, simfi o plteuti toropeala;
Te hasi-n voia ci—nu pofi altfal.
(Miranda adoarme.)
Hai, vino, slujitorule! Sint gata.
Apropie-te, Ariel’,
(lntré Ariel)nibh
prosPEN0:
jRIBL:
PROSPERO:
ARIEL:
PROSIERO:
ARIEL:
PROSPERO:
ARIEL:
387
is LL 2
Tnchinaciune, infelept stipin!
‘Venit-am voia si-fi Plinese — % 2h
Si-not, #8 tree prin foe, si edlareae”
Pe nori scimosi, Atotputernic, Ariel
Asteapti stragnica-fi porch,
parecars Duhule,
Ai rinduit furtuna, eum i 2
Tntocmai. Am ‘alta ee
Pe vasul rogelui, stirmind uimire
La prova, inéuntru, in eabine,
Po punte; uncori ma dumieam
Si-ardeam sf iei, gi colo, pe catarg,
Pe vergi si pe bompres, apoi din fcari
Mi-ntorlocam; mai iute si niprasnie
Ca fulgerul hui Zeus, vestitor
Al trisnetului runt; jurai e& fooul
$i trosnotul si fumul de pucioass
L-infrunti pe Neptun si, marea-nvolburind,
Ti seutur’ tridentul.
Duh destoinie!
Yea fost nici unul mai de doamne-ajutt,
Po care inrosul si nu-] sminteased?
Nu, toti au fost cupringi de nebunie
Si-au sivirsit isprivi de om nebun;
Ca la im semn, pe wrmé, valvirtej
(Ata de marinari) s-au armeat,
in volbura de ape, spre-a scipa
De vilvitaie. Prinful Ferdinand,
Cu pir vilvoi ea stuful, s-a avirlit
{ntiul si-a rhenit: ,Tadul e gol,
Jar diavolii s-au strins ai
Ei, bravo!
Erafi de farm aproape?
Da, stipine.
Sint teferi?
‘N-am clintit un fir de par?
Si-mbricimintea lor e mai eurati
De cum a fost; si, dupa yoia ta,
T-am risipit prin insulé in ecto.
Pe fiul regelui lam rezlefit
Pe-un colt stingher si -am Iisat acolo(4)
pROsPERO:
ARIEL:
‘PROSPERO:
ARIEL:
PROSPERO:
ARIEL:
PROSPERO:
ARIEL:
‘PROSPERO
ARIEL:
PROSPERO:
ARIEL:
PROSPERO:
358
snjind, oftind spre cele patru vingues
Sintnile fringindu-gi. ‘ uri
3 e-ai fieut
Cu vasul regelui, cu marinarij
i restull flotei?
a Vasul regelui
yen port, in golfal cel adine din eare
§n crucea noptii, m-ai trimis s-adue
Din furtunoasele Bermude® rong,
oti marinarii, grimditi sub punte,
Dorm in nestire, toropiti de vraja
i obosealé. Celelalte nave
Te-am risipit, dar, strinse-acum din noy,
Strabat, cernite, valurile mari, =
Cu gind st-ajungé-n Neapol. Biefii camenj
S-ineredintati ci regele si vasul
‘S-au inecat sub ochii lor.
Intocmai
Cum fi-am cerut; dar mai avem de lueru,
O fi tirziu?
Treeut de miezul zilei,
Da, dowk eel pufin. Pini la gase
Vom mai avea de fures amindoi.
Cum, jar? De vreme ce mi pui la munci,
Si-ti amintese ce mi-ai figiduit
Si nai indeplinit.
Cuum? Te bosumfli?
Cam ce poftesti, mi rog?
Pai, libertatea..,
Nainte de soroc? Destul!
Te rog
Si-ti amintesti e% te-am slujit cu cinste:
Nici te-am mintit, nici ti-am gresit, robind
Fird-a cirti sau murmura; ai zis
Cé-mi seaai un an intreg.
Uitat-ai oare
Din ce osind’ te-am sctipat?
‘Nu, mu!
Ba da! Scofali-i, erezi, sii calei pe milul
Adincului sileiu,
Si zbori pe crivat si, de dragul meu,
yinele pimintului 8% forfoti
Cind fl ealeste gerul?ARIEL
RIEL:
ARIEL:
ARIEL:
ARIEL:
ARIEL:
359,
SOs ERO:
pROSPERO:
pRosrERO:
PROSPERO:
PROSPERO:
0 2)
No
ve stipine,
Mingi, riutate! Viti de Syeorex®
Hidoasa hired, eo de ani si piams
S-a profieut in cere de bute?”
Ba da! Ta spune-mi: unde s-a ndseut?
Stin: in Alger'® 4
Aga? Tar mi silesti
Sa-ti amintese, ca-n fiecare luni,
Prin co-ai treeut. Pe-aceast& iazma
Au izgonit-o din Alge i
Cici prea faicea tieklosii si vr
Din cele mai grozave; au erutat-o
Pentru-o ispravi-anume, Este-asa?
Asa-i, stiipine,
Inskreinata, eloanta cu ochi vineti
A fost adusi-aici; tu, servul meu,
Te-aflai in slujba ei— mi-ai spus-o singur —
Si, cum erai un duh mult prea gingas
Spre-a-i sivirsi poruneile mirsave,
Tw poftele-i ades le-ai infruntat.
De spirite mai mari ajutorati
Ea te-a virit, cuprinsi de minie,
In trunchiul despieat al unui pin,
in care, doisprezece ani in sir,
‘Te-a chinuit. Murind ea intr-acestea,
Tu ai rimas ca s& te-ntreci in geamit
Cu aripile morilor de vint.
Pe-ostrov nu se aflau atuncea oameni,
Afar’ de fiul ei, fitat aici:
Dihanie, nu om.
Da, Caliban.
‘Asa, nerod mie, Caliban, momtia
Ce-o fin acum in slujba mea. $tii bine
Com te-am aflat, cum gemetele tale
Féeeau «% urle Iupii s-mbunan
Pe ursii ce bodoginese intr-una.
Aceste cazne nici chiar Syeorax:
‘Nu le-ar mai fi putut curma; ei ou
‘Te-am auzit si, despieind copacul,
‘Te-am sloboait.
Jji multumese, stipine,4) aaeg mai bomb ,
pie, dack me pani, un stejar,
prosPERO+ Pe joptu-jclottros, ni stil, te rey i
7 ri doisprenece ant.
en Tertael
ARIEL! sint gal ghidusiile de duh
Je-mplinest. ;
. ‘Aga! In sehimb, pointing
PROSPERO! py Jas a ple
(co bun stipin am en!
ARIEL: Co-am de freut? Ce-anume? Porunceste!
——Jacip de nimf-n mir, tilts
pROSPERO: pei tutor, Watd oar
i de mine; du-te, dar,
De tine $1
gientoarer-t sein Hai, pleact,
Br imbli-n graba mare. (Are tee)
‘Treneste-te, edorul meu! Ti-ajunga.
Treaeste-te!
WA. (desleplinduse): :
serans (460 Povestea ta cindata
Mi-a pus un val pe ocki.
Destram®-1. Haidem
PROSPERO: 2
La selaval Caliban, o¢ ma raspunde
Nicicind prin vorbii buna.
Urieiosul!
‘MIRANDA?
Mico silt: si-1 privese.
PROSPERO? ‘Asa cum este, post
‘Avem de el novoie: face focnl,
‘Aduce lemne gi ne-aju
fn fel si chip. Hei, sluy
Hei, mal de Int!
CALIBAN (dinduntru):
) Sint lemne de ajuns,
prospeno: Hai ogi! Neauzi, t-asteaptt alte tri
Sobolule, esti gata?
{Ariel se tnfoaree tn chip de ainda.)
toreaza,
ii! Caliban!
cat
RPE:
Vedenie miinstr8, Ariel,
Asculti?
me Stapine, se va faco-ntoomai. (Zest)
ERO: Shigoiinveninat, plodit de diavol
Sizzripta ta de mama, iesi!
(intr Calton.)cALIBAN:
prosPERO:
CALIBAN:
PROSPERO:
CALIBAN:
PROSPERO:
: uy 8
agin Toua cea mai otrayitgis
e-a strtns-o mama de prin balti ch
Cu pana ei de cor! Tat austalt mtd
Sti vai bisice peste tot!
Prea bine! Noaptea vei avea efreej
Si Junghiuri, ce-0 st-ti taie Tisuflarea;
Aricii, eit pot noaptea fortoti, :
‘Ti-or face trupul fagure de rini
Cu tepi subfiri ca acul de albing —
Asa st sti,
Vreau si minine. Ostrovul
E-al meu, mila dat mama, Syeorax,
Jar tu mi Lai forat. Cind ai venit,
‘M-ai mingtiat gi m-ai iubit; mi-ai dat
Si beat api eu beabe", si alttdat’
Mi-ai spus cum se numese pe limba ta
Luminiitorul mare si eel mie,
Co ard ziua si ncaptea; eu atunei
‘Te-am indrigit, si-a’ insulei comori
‘Ti-am aritat: favoare dulei, sirate,
i... miting ce-am fost! Te-ajungs
Facutul mamei, lle! si broaste,
Cici ou sint singurul supus cel ai,
Eu, care mi-am fost domn! M-ai surghiunit,
Pe stinea asta, iar tu-mplritesti
Pe toati insula,
Sclay mincines,
Ce stii de biei, si nm de vorbi bunt!
Seirnav cum esti, te-am omenit; iar tu
Ai vrut 6 neeinstesti copila.
‘Hiv ha! Ha-ha! Pacat ci n-am ficut-o!
‘Tu m-ai oprit, eX altfel tot ostrovul
L-umpleam eu Caliban,
Slugoi seirbavnio,
Jn stare de orice, afar dear
De-un dram de bunditate! Mi-a fost mils,
‘am striiduit s& te deprind eu graiu!,
Te-am inviifat de toate; eind tu, fiart
Scoteai doar mugete, nepricepind
Nici tu ce babmajesti, fi-am aritat
Al vorbei mestesug; dar proastacti fire,
Degi-ai fost dissellit, avea ceva
Ce bunul sinf nu rabdi; pe drept, dar.4 sean sneha, end merit
Sed mnlt decito tema.
Yai invatat vorbi, cu singurul folog
CALIBAN: a stin acum st-njur — dea ciumacn ting
sin limba ee mai Snviat \,
I: ‘ei, drace!
PROSPERO: sus Jemne-n graba cea mai mare,
Cici ai si altt treabii. Pregeti, fiari?
De n-o si-ndeplinesti, san faci in sila
Ce-ti poruncese, te-oi chinui en junghiurj
Sie dureri in oaee, si-e st abier
De-o siienspaiminti a
‘f ‘uu, nu!
CALIBAN: apap) Nea inca — eu mestesugu
Sipe Setebos, 2eul mamei mele, h
‘Ar sti st-] ingemunehe!
Piei de-aici!
PROSPERO:
(Caliban iese.)
Jatrd din now Ariel, nevideut, juctnd gi etutind;
Ferdinand fl wr
Cntecul Ini Ariel
Spre-auriul farm w
Mtinile vi-nliinfuit
Va plecati, vit sirutaf,
Valurile-astimpérali;
Baleti pasul binisor.
Tar toi, silf, céntafi tn cor.
Ascultatit
(Refren rosit din diferite parfi ale euliselor:
Hau, haw!)
Chinti tat
(Refren rostt din diferite par{i ale euliselor:
Hau, haw!)
Jar ecosul ingtmjat
Nu se-opreste din ctntat.
Cucurigu !
E-un cintee pimintean, sau din viizduh?
A incetat — cred cf dezmiarda-un zeu
Al inswlei. Pe cind sedeam pe-un firm,Plingindu-I pe regescul meu périnte, i
Ast eintoe m-a-nireeut, orind spre
Strunind minia lor 5 jalea meg Pt AP
Cu melodia Ini. Eu Lam urmat —
Ce zie? — el m-a atra
‘& atras; dar 6-2 sfirsi
Ba nu, incepe jar, firgit,
(Ariel etnta,y
Tatil tu o-n fund de mare,
Oasele ti sint mirgean,
Ochii lui, miirgiritare,
Tot ce-n el e pitintntcan,
Negresit se primenesto,
Marea-si cere a ei vama,
Si-n seumpeturi §l destramé,
Dangitul &l prokodeste,..
Nimfele tn elopot bat — (rotten: dings
Le aud... Da! Minunat! aie)