Sunteți pe pagina 1din 19
PERSOANELE ALONSO, regele Neapolului SEBASTIAN, fratele situ PROSPERO,” ducele legitim al Milanului ANTONIO, fratele siu, dueele uzurpator al Milanului FERDINAND, fiw! regelui Alonso GONZALO, un sfetnic batrin gi ApeIAN PRANCIsco} nobill CALIBAN, un sclay silbatic gi Be TRINCULO, masedrici Hane ee ees cena: bordul unei cordbii; apoi diferite parti ale unei insule nelocui locuite, STEPHANO, un pivnicer begi Odpitannl vesnlarss aoe Setul de echipaj Marinari MIRANDA, fica lui Py ARIEL, duh acrian TRIS. CERF: i i crs | infatigate prin duburi Nimfe Seceriitori Alte duhuri care as east cult de Pros. Ub actut | CENA 4 pe bordul unei cordbii, in larg. Furtund cw tunete yi fulgere. Intra edpitanul tanului gi geful de echipaj. cAPITANUL: Sef de echipaj! geFUL DE ECHIPAI: Aici, cipitane, Ascult! OAPITANUL: Vorbeste cu marinarii, prietene. Grabifi-va, altfel ne jzbim de farm. Dati-i zor, dati-i zor! (dese, Intrd marinarié.) sEFUL DE ECHIPAJ: Nu vi Lisati, biioti, nu vi Misati! Mai inte, mai inte! Stringeti verga gabieruluil Urechea la fluicrul eipi- tanului. (Marinarii ies.) Sufli, vintule, pint crapi! Numai loe de manevrit s-avem! {nird Alonso, Sebastian, Antonio, (Ferdinand, Gonzalo si alii.) ALONSO: Sef de echipaj, ai grija, dragul meu. Unde e eXpitanul? Fiti barbati! SEFUL DE ECHIPAJ: Va rog acum s& coboriti, ANTONIO: Unde e ciipitanul, sof de echipaj? SEFUL DE ECHIPAJ: Nu-] auziti? Ne incurcati la manevri; rimi- neti in cabine, altfel dati ajutor furtunii. GONZALO: Ei, ei, prietenc, mai domol. SEFUL DE ECHIPAJ: Cind s-o domoli marea. Plecati! Pare& valu- rilor le past de cuvintul rege! La cabine! Taceti, Nu ne stin- gheriti! GONZALO: Bine —nu uita inst pe cine ai la bord. SEFUL DE ECHIPAJ: Pe nimeni la care si fin mai mult decit la mjne fnsumi, Nsti sfetnic, nu? Dack poti porunei stibiilor st us ai ai gi 8! tec actpte ch ai trait atita oe par putea i 2 (Orin int cind tl vid pe individul tata, Ny : ed a fost sers si se ineee; mutra lui ¢ epinizuritoare cura Shetene, soartd milostiva, si-l spinzurim! Badin tte ursitei lu otgonul aneorei noastre, pentru ci cel pe care-| ayes mit no este de prea mult fous! Dac nuvi e-dat af meant streang, ne-am dus pe cope’. (Iese. Seful de echipa) 2a ‘ wt, ne sefUT’ be IPA Jos venga gabierului! Repede! Ma ot Mai jost Punetio In cap eu vela marel (Un strigit induntru.) Deg naiba-n urletele astea! Zbiard mai rim deeft fuptina sf dee noi! exe pe dati ai clintim 0 part e-mbuneze pe dati, nu mai eli paring, iH st icin; iar dack nu poti, mulfumeste etal. pregiteste-te in cabin pentru ceasy) clu fimpla si batt, Repede, biicti! La parte (Sebastian, Antonio $i Gonzalo intrd’ din nou.) Tar afi venit? Co eitutatiaiet? Vrefi si nu mai facem nimie gj si ne tnecdim? Aveti chef si vi ducefi la fund? SEBASTIAN: De ripeingé si ai parte, jigodie rea i afuris cobesti? SEFUL DE ECHIPAJ: Faceti voi treaba, atunci. ANTONIO: La gtreang cu tine, potaie, la streang! Fatiturd de tirfat Zurbagiu neobrizat, nous ne e mai pufin fries de inee decit ti, GONZALO: Pun rmigag cd n-o sii se fnece, chiar dac& vasul n-ar fimai tare decit o géoace de nuca si gaurit ca 0 fleoarta, SEFUL DE ECHIPAJ: Volta in vint! Volta in vint! Sus vela mare! Sus trinca! Tn larg din nou! Pe vergi! De ce (Intra din now marivari, ui pind ta piele,) fi ne rugiim, si ne rugim! Sintem MARINARIT: Sintem pierduti! pierduti cu totii! (Jes.) Avem aceeasi soarti toti, Turbez! au pus gind riu betivii?, asta e. Tilhar fflcos, vedea-te-as inecat De zece fluxuri!* GONZALQ: Va fi pus in streang, Chiat do-ar jnra-mpotri a h POtriva, oi Si, hulpav, s-ar exgeq iment : nae . gronele nedestugite in fundul easutyi,) oe i te de noi!’— No nec, hi dur fo de 7 AM, ne fneckm | . sotie $1 OP ae anoneck i mdi: tio: Si ne-necin aliturea de tome asmenias: Hai si ne heim ado de ff auton gi Sebastian ie.) goNzALO: Ag da acum o mie de pogoane de mare ‘do pamint useat — pirloagi plink de seaieg; ar fi, Fack-se voia eertlui! Dar mult mn; Pmoarte uecatil. (Tese, Pentru un stinjen ieti gi balarii, oricum ai bueutos as muri de SCENA 2 pe insuld, n fala peter tui Prospero, Jain Prospero gi Miranda, MIRANDA? Prin Arta-ti, dragi, tat, de-ai stirnit Acest al apei clocot, domoleste-1!5 Din cor s-ar revirsa catran duhlit, De n-ar urea spre-obrazul boltii marea Si stingd focul. Chinul lor a fost Si-al meu, cind i-am vasut... Un falni¢ vas = Purtind fapturi alese, imi inchipui— Ficut firme! Strigitele, vai, Th suflet mi-an patrun: Sint morti, irmanii. Puteri de zon de-ag fi avnt, mai inte Viram marea-n pimint decit s-o las hiti mindrul vas eu-a Ini povari De suflete. PROSPERO: Nu-ti face voie rea — Destul. Miloasei tale inimi spune-i Ca nimeni n-a avut de pltimit. MIRANDA: Vai, doamne! PROSPERO Nimeni, cum ffi spun, Nimic N-am fiptuit decit de dragul tin, AL tin, eopila mea iubiti, care 35 (ha MIRANDA: PROSPERO: MIRANDA, PROSPERO: MIRANDA: ’ PROSPERO: MIRANDA: PROSTERO: 382 ca stii co esti si aU poti binui iM ties rh sau ch sint mult mai mutt Dectt stipinul une biete pesteri a i rman parinte. a Nioiodatt, cam céntat 8% stin mai mult, ug ie fd timpnl j Iucruri st-fi dest&inniese. é-mi ming Hrecoto-m strainl fermecat. Asa, {pi pune manta joe) jo, stai deoparte. Sterge-ti ochii, seed catia prevedero Privelistea naufragiului grozav Co-a raseolit fiimfa milei tale, C4 nici un sullet nu s-2 pripidit, Nici s-a elintit milear un fir pe capul ‘Aoclor ce rai auzit strigind i ai vaut cum s¢ Inca. $i-asoulti-m’. ‘Ai inceput adesea imi spui ce sint; dar te-ai oprit Si m-ai lasat m& frimint 2adarnic, Zieind: Nu ined. Ceasul a sosits Co tie, chiar clipa ea af-fi pleci urechea. AscultX, dar. Iti amintesti de vremea Cind mu venisem Inet-n grota-aceasta? Yu ered sh poti, etci nu aveai pe-atunei Nici trei ani {mpliniti. $i totngi vid.... Ce-anume? Alt casi ori fiinfi? YVorbeste-mi despre oree chip pistrat Jn amintirea ta. E mult de-atunci. Parck-i un vis, si nu adeverirea Co-o da adueerea-aminte. ‘Nu mi-ngrijeau vreo patru-einei femei? Bs da — mai multe chiar. Dar cum se face Ci-fi amintesti, Miranda? Alteeva Mai vezi tn noaptea si genunea. vromii? gandhi wor BRO: yi NDA: RAN oe t rOstBRO! | | | | ROSPERO: | inaNDAs | yIRANDA: PROSPERO MIRANDA: PROSYERO: 353 i 23 — shakespeare, VITt Dack mai stii ceva — 4 a ate in-a yeni Cum ai venit — soe a ven, ste, ee : Nu mai sti Sint, iat, doiprezece an, Mirena De cind al tin patine, print putesn Era duee-n Milan, “ ‘ Numi osti tu tat? Mtieafa ta, 0 pil de viman, Spunea et-mi esti eopil; bitbatul ef Era un duce bray; vlistarnc unie Domnifa-a fost, nu mai Prejos... s Vai, ceruril Co urgisire sk plecim! San, poate, A fost un har? er Si una, si cealalti: Nipastit sk plecsim, si ferieire S& poposim aici, ‘4 Ma doare-n suflet Sa stiu ch te-am fieut si-nduri atitea, cu si uit de toate, Spune, spune. a frate— unchiul tin, Antonio — Tnchipuieste-fi, fratele men bun Si-atit de josnie! Decit ol doar tu Mi-erai mai dragi ca orice, gi lui Tam dat in grijé fara, pe atunei {ntre dueate fruntea, dup& cum $i Prospero era-ntre duct intl; La fel si-n cinste socotit; gin arte Neintrecut, Tot studiind acestea, Tam dat pe mink cima, adineit Jn Iueruri tainice si-nstriinat De-a’ fairii trebi, Fiarnie unehinl ti... Ma urmaresti? ‘Nu-mi seapi un cuvint. Cind a-nvifat cum si-ntireascd-o jalbi mi cum s-o-nkiture, pe eine-anumie Sienalfe-n ¢in gi-avintul cui si-1 stingt, Pe dregitorii mei j-a-nloeuit Sau, plimadindu-le din now aluatul, Tea reaidit; si-avind uh) MIRANDA? pRosrERo: | MIRAND. PROSPERO: MIRANDA: PROSPERO: MIRANDA: .q-ncolicit domneseul trunchi, gi-a sy oe mea si Viaga. Nu m-aseuli, Ipt a da. Ba da, b Miranda, ia jaminte ei, Ie idind eu trebile lumesti, Dec enn e-mbogatitea ming Cu Inerari ce, do n-ar fi-atit de-ascunse. fi nespus de scumpe, duhul rin’ {Lam trezit; § buna mea credinf%, Procum un bun pirinte, -a zimishit Fifirnica Ini, la fel de mare Ca-nerederea ce-aveam in el; si-aceasta Qaven hotar. Astfél insedunat, Primind si partea mea, §} dreptul celui Co are-n mini puterea, ca wn om Co, povestind, stileeste adevarul Siaducerea-aminte-st siluieste Gind propriei minciuni d& ererimint, Si-a-nchipuit, uituenl, c& ¢ duce deca binelea; bitind monedl falsh, Jnai purtind Ingemnele domniet Gin fala c°-0 di pofta de miire. Meauzi?, ‘Te-ar auzi si surzii, tata. Citind s% dea in 2ituri paravannl Dintre actor gi rol, se vren domn plin. Ducatul meu, inespitor altminteri, Era acum biblioteca; — si spune (& n-ag mai gti domnis se aliazi, Inirigurat, cu regele din Neapol, Plitindu-i bir, slujindu-i; coronita Coroanci Ini o-nchin&, gi-ngenunche Ducatul men nengenuncheat — sirmanul! — In chipul col mai ruginos. Ah, cerari! Ci spune, judecindu-i mirgtivia: Mai c acesta frate? Ag gregi De-as tine-o pe bunica mea de rin; Din pintee bun se nase fii rii.... i tirgulla | yuRaNDA: PROSIERO: MIRANDA: PROSFERO: MIRANDA: PROSPERO: : I, 2 Dind ascultare cererilor Jui, ue Dusmamul mew neimpicat, Alon S.a invoit can sehimbul fuchinir Al seriselor si-al nn stin eft trbut, Sa mé trimita in surghiun ev: i ei, Jar falnicu) Milan, ew toats einsten Si i-l ineredinteze Ini. $i astieh Cu caste traditoare, intt-o noapte least fntr-adins, Antonio Desehise-ale cetitii porti, sim beat Uneltele mfrsave ne-aw ripit Pe amindoi. Atit ce-ai plins, Cum nu mai stin ce fel am pli Voi plinge ine-o dati: Mi-neaci-n lacrimi. Doar 0 elipa, voi ajunge si la ceca ce Ni se intimpla azi; {ard de care Povestea n-are rost. Dar cum se face Ch mm ne-an omorit atunei? Este firese st-ntrebi. Prea m& inbea poporul; s-au ferit De semnutl singelui; tiedlosia An zugrivit-o mai imbietor, Tn seurt, ne-an pus eu zorul intr-o barei®, at dus in larg: aici ne-an pregitit 0 navi — 0 epavii— fri pinze, Parime sau catarguri, parisiti Chiar gi de sobolani; si ne-au lsat Pe puntea ei, ea s& ne plingem mirii, Ce hohotea vrajmast, sam furtunii, Ce, suspinind, ne da rispuns, miloask $i crud’ prin alint. ‘Ah, ee povar’ ‘Tieam Fost atunci! 0, mi! Un hen Ce-mi da puteri de viat’. Ta zimbeai, De cernri intirité, pe cind eu Stropeam cu lacrime sirate marca $i, coplesit, gemeam. Surisul tiu — ya | a U4) MIRANDA? PROSIERO: ‘MIRANDA+ PROSPERO: MIRANDA: PROSFERO: El mi-a clit voinfa de-a-nfrunta i urmat. Cora mal or cum am ajuns Ta firme in mila proniei ceresti. Prine Tpoltan, Gonzalo, fnsireinat en surghiunirea noastra, Ne-a dat ceva merinde, apa dulee, Dnelte, haine, rufe, ce de-atunei Ne-au fost de mult folos; si, cum stia Ca tin atit de mult la curti, mi-adat, Din propria-mi b bliotect, tomuri Ce-mi sint mai scumpe . ea Ah! ag cuncaste pe-acest om mega Mi due! (isi pune div row martic.) Ascult& gi sfirsitul pribegici. Cind am sosit pe insula aceasta, ‘Te-am invitat mai multe decft afl Prinfesele ce-au timp si trindiveasey, $i daseili nu-ntr-atit de grijulii. To risplitease& Cel-de-sus! Si-acum, Fiibun si spune-mi; ce te-a indemnat S-asmufi furtuna? Doar atit mai afli: Printr-o-ntimplare cirei pot s%-i spun Ciudath foarte, Soarta milostivas — Azi, seutul mou — mi-a tndrumat dugn:anii Spre-acest tirim. Or, darul prevederii Mi-arati ci zenitul mi-e condus De-o stea prielnicd; norocul meu Ar seipiita de-ndatii co-as iegi De sub inriurirea ei. Destul! ‘Ti-e somn, simfi o plteuti toropeala; Te hasi-n voia ci—nu pofi altfal. (Miranda adoarme.) Hai, vino, slujitorule! Sint gata. Apropie-te, Ariel’, (lntré Ariel) nibh prosPEN0: jRIBL: PROSPERO: ARIEL: PROSIERO: ARIEL: PROSPERO: ARIEL: 387 is LL 2 Tnchinaciune, infelept stipin! ‘Venit-am voia si-fi Plinese — % 2h Si-not, #8 tree prin foe, si edlareae” Pe nori scimosi, Atotputernic, Ariel Asteapti stragnica-fi porch, parecars Duhule, Ai rinduit furtuna, eum i 2 Tntocmai. Am ‘alta ee Pe vasul rogelui, stirmind uimire La prova, inéuntru, in eabine, Po punte; uncori ma dumieam Si-ardeam sf iei, gi colo, pe catarg, Pe vergi si pe bompres, apoi din fcari Mi-ntorlocam; mai iute si niprasnie Ca fulgerul hui Zeus, vestitor Al trisnetului runt; jurai e& fooul $i trosnotul si fumul de pucioass L-infrunti pe Neptun si, marea-nvolburind, Ti seutur’ tridentul. Duh destoinie! Yea fost nici unul mai de doamne-ajutt, Po care inrosul si nu-] sminteased? Nu, toti au fost cupringi de nebunie Si-au sivirsit isprivi de om nebun; Ca la im semn, pe wrmé, valvirtej (Ata de marinari) s-au armeat, in volbura de ape, spre-a scipa De vilvitaie. Prinful Ferdinand, Cu pir vilvoi ea stuful, s-a avirlit {ntiul si-a rhenit: ,Tadul e gol, Jar diavolii s-au strins ai Ei, bravo! Erafi de farm aproape? Da, stipine. Sint teferi? ‘N-am clintit un fir de par? Si-mbricimintea lor e mai eurati De cum a fost; si, dupa yoia ta, T-am risipit prin insulé in ecto. Pe fiul regelui lam rezlefit Pe-un colt stingher si -am Iisat acolo (4) pROsPERO: ARIEL: ‘PROSPERO: ARIEL: PROSPERO: ARIEL: PROSPERO: ARIEL: ‘PROSPERO ARIEL: PROSPERO: ARIEL: PROSPERO: 358 snjind, oftind spre cele patru vingues Sintnile fringindu-gi. ‘ uri 3 e-ai fieut Cu vasul regelui, cu marinarij i restull flotei? a Vasul regelui yen port, in golfal cel adine din eare §n crucea noptii, m-ai trimis s-adue Din furtunoasele Bermude® rong, oti marinarii, grimditi sub punte, Dorm in nestire, toropiti de vraja i obosealé. Celelalte nave Te-am risipit, dar, strinse-acum din noy, Strabat, cernite, valurile mari, = Cu gind st-ajungé-n Neapol. Biefii camenj S-ineredintati ci regele si vasul ‘S-au inecat sub ochii lor. Intocmai Cum fi-am cerut; dar mai avem de lueru, O fi tirziu? Treeut de miezul zilei, Da, dowk eel pufin. Pini la gase Vom mai avea de fures amindoi. Cum, jar? De vreme ce mi pui la munci, Si-ti amintese ce mi-ai figiduit Si nai indeplinit. Cuum? Te bosumfli? Cam ce poftesti, mi rog? Pai, libertatea.., Nainte de soroc? Destul! Te rog Si-ti amintesti e% te-am slujit cu cinste: Nici te-am mintit, nici ti-am gresit, robind Fird-a cirti sau murmura; ai zis Cé-mi seaai un an intreg. Uitat-ai oare Din ce osind’ te-am sctipat? ‘Nu, mu! Ba da! Scofali-i, erezi, sii calei pe milul Adincului sileiu, Si zbori pe crivat si, de dragul meu, yinele pimintului 8% forfoti Cind fl ealeste gerul? ARIEL RIEL: ARIEL: ARIEL: ARIEL: ARIEL: 359, SOs ERO: pROSPERO: pRosrERO: PROSPERO: PROSPERO: 0 2) No ve stipine, Mingi, riutate! Viti de Syeorex® Hidoasa hired, eo de ani si piams S-a profieut in cere de bute?” Ba da! Ta spune-mi: unde s-a ndseut? Stin: in Alger'® 4 Aga? Tar mi silesti Sa-ti amintese, ca-n fiecare luni, Prin co-ai treeut. Pe-aceast& iazma Au izgonit-o din Alge i Cici prea faicea tieklosii si vr Din cele mai grozave; au erutat-o Pentru-o ispravi-anume, Este-asa? Asa-i, stiipine, Inskreinata, eloanta cu ochi vineti A fost adusi-aici; tu, servul meu, Te-aflai in slujba ei— mi-ai spus-o singur — Si, cum erai un duh mult prea gingas Spre-a-i sivirsi poruneile mirsave, Tw poftele-i ades le-ai infruntat. De spirite mai mari ajutorati Ea te-a virit, cuprinsi de minie, In trunchiul despieat al unui pin, in care, doisprezece ani in sir, ‘Te-a chinuit. Murind ea intr-acestea, Tu ai rimas ca s& te-ntreci in geamit Cu aripile morilor de vint. Pe-ostrov nu se aflau atuncea oameni, Afar’ de fiul ei, fitat aici: Dihanie, nu om. Da, Caliban. ‘Asa, nerod mie, Caliban, momtia Ce-o fin acum in slujba mea. $tii bine Com te-am aflat, cum gemetele tale Féeeau «% urle Iupii s-mbunan Pe ursii ce bodoginese intr-una. Aceste cazne nici chiar Syeorax: ‘Nu le-ar mai fi putut curma; ei ou ‘Te-am auzit si, despieind copacul, ‘Te-am sloboait. Jji multumese, stipine, 4) aaeg mai bomb , pie, dack me pani, un stejar, prosPERO+ Pe joptu-jclottros, ni stil, te rey i 7 ri doisprenece ant. en Tertael ARIEL! sint gal ghidusiile de duh Je-mplinest. ; . ‘Aga! In sehimb, pointing PROSPERO! py Jas a ple (co bun stipin am en! ARIEL: Co-am de freut? Ce-anume? Porunceste! ——Jacip de nimf-n mir, tilts pROSPERO: pei tutor, Watd oar i de mine; du-te, dar, De tine $1 gientoarer-t sein Hai, pleact, Br imbli-n graba mare. (Are tee) ‘Treneste-te, edorul meu! Ti-ajunga. Treaeste-te! WA. (desleplinduse): : serans (460 Povestea ta cindata Mi-a pus un val pe ocki. Destram®-1. Haidem PROSPERO: 2 La selaval Caliban, o¢ ma raspunde Nicicind prin vorbii buna. Urieiosul! ‘MIRANDA? Mico silt: si-1 privese. PROSPERO? ‘Asa cum este, post ‘Avem de el novoie: face focnl, ‘Aduce lemne gi ne-aju fn fel si chip. Hei, sluy Hei, mal de Int! CALIBAN (dinduntru): ) Sint lemne de ajuns, prospeno: Hai ogi! Neauzi, t-asteaptt alte tri Sobolule, esti gata? {Ariel se tnfoaree tn chip de ainda.) toreaza, ii! Caliban! cat RPE: Vedenie miinstr8, Ariel, Asculti? me Stapine, se va faco-ntoomai. (Zest) ERO: Shigoiinveninat, plodit de diavol Sizzripta ta de mama, iesi! (intr Calton.) cALIBAN: prosPERO: CALIBAN: PROSPERO: CALIBAN: PROSPERO: : uy 8 agin Toua cea mai otrayitgis e-a strtns-o mama de prin balti ch Cu pana ei de cor! Tat austalt mtd Sti vai bisice peste tot! Prea bine! Noaptea vei avea efreej Si Junghiuri, ce-0 st-ti taie Tisuflarea; Aricii, eit pot noaptea fortoti, : ‘Ti-or face trupul fagure de rini Cu tepi subfiri ca acul de albing — Asa st sti, Vreau si minine. Ostrovul E-al meu, mila dat mama, Syeorax, Jar tu mi Lai forat. Cind ai venit, ‘M-ai mingtiat gi m-ai iubit; mi-ai dat Si beat api eu beabe", si alttdat’ Mi-ai spus cum se numese pe limba ta Luminiitorul mare si eel mie, Co ard ziua si ncaptea; eu atunei ‘Te-am indrigit, si-a’ insulei comori ‘Ti-am aritat: favoare dulei, sirate, i... miting ce-am fost! Te-ajungs Facutul mamei, lle! si broaste, Cici ou sint singurul supus cel ai, Eu, care mi-am fost domn! M-ai surghiunit, Pe stinea asta, iar tu-mplritesti Pe toati insula, Sclay mincines, Ce stii de biei, si nm de vorbi bunt! Seirnav cum esti, te-am omenit; iar tu Ai vrut 6 neeinstesti copila. ‘Hiv ha! Ha-ha! Pacat ci n-am ficut-o! ‘Tu m-ai oprit, eX altfel tot ostrovul L-umpleam eu Caliban, Slugoi seirbavnio, Jn stare de orice, afar dear De-un dram de bunditate! Mi-a fost mils, ‘am striiduit s& te deprind eu graiu!, Te-am inviifat de toate; eind tu, fiart Scoteai doar mugete, nepricepind Nici tu ce babmajesti, fi-am aritat Al vorbei mestesug; dar proastacti fire, Degi-ai fost dissellit, avea ceva Ce bunul sinf nu rabdi; pe drept, dar. 4 sean sneha, end merit Sed mnlt decito tema. Yai invatat vorbi, cu singurul folog CALIBAN: a stin acum st-njur — dea ciumacn ting sin limba ee mai Snviat \, I: ‘ei, drace! PROSPERO: sus Jemne-n graba cea mai mare, Cici ai si altt treabii. Pregeti, fiari? De n-o si-ndeplinesti, san faci in sila Ce-ti poruncese, te-oi chinui en junghiurj Sie dureri in oaee, si-e st abier De-o siienspaiminti a ‘f ‘uu, nu! CALIBAN: apap) Nea inca — eu mestesugu Sipe Setebos, 2eul mamei mele, h ‘Ar sti st-] ingemunehe! Piei de-aici! PROSPERO: (Caliban iese.) Jatrd din now Ariel, nevideut, juctnd gi etutind; Ferdinand fl wr Cntecul Ini Ariel Spre-auriul farm w Mtinile vi-nliinfuit Va plecati, vit sirutaf, Valurile-astimpérali; Baleti pasul binisor. Tar toi, silf, céntafi tn cor. Ascultatit (Refren rosit din diferite parfi ale euliselor: Hau, haw!) Chinti tat (Refren rostt din diferite par{i ale euliselor: Hau, haw!) Jar ecosul ingtmjat Nu se-opreste din ctntat. Cucurigu ! E-un cintee pimintean, sau din viizduh? A incetat — cred cf dezmiarda-un zeu Al inswlei. Pe cind sedeam pe-un firm, Plingindu-I pe regescul meu périnte, i Ast eintoe m-a-nireeut, orind spre Strunind minia lor 5 jalea meg Pt AP Cu melodia Ini. Eu Lam urmat — Ce zie? — el m-a atra ‘& atras; dar 6-2 sfirsi Ba nu, incepe jar, firgit, (Ariel etnta,y Tatil tu o-n fund de mare, Oasele ti sint mirgean, Ochii lui, miirgiritare, Tot ce-n el e pitintntcan, Negresit se primenesto, Marea-si cere a ei vama, Si-n seumpeturi §l destramé, Dangitul &l prokodeste,.. Nimfele tn elopot bat — (rotten: dings Le aud... Da! Minunat! aie)

S-ar putea să vă placă și