Sunteți pe pagina 1din 262

ION IOANID

NCHISOAREA NOASTR CEA DE TOATE ZILELE


VOLUMUL I 1949, 1952-1954

EDITURA ALBATROS 1991

ncep sa-mi dau seama ca numai caracterul im porta. Convingerea politica, parerile filosofice, ori ginea sociala, credinta religioasa nu sunt dect ac cidente : numai caracterul ramne dupa filtrarile produse de anii de puscarie ori de viata... N.Steinhardt - "Jurnalul fericirii.*
- C - U J - SALA DE LECTURA

Biblioteca Judeteana - CLUJ *607383R*


ISBN 973-24-0217-2

1949 - MALMAISON - (PRIMA ARESTARE)


n 1949, aveam 23 de ani, locuiam n Bucuresti la o buna prietena, la primul etaj al unuiimobil de pe bulevardul Dacia. Era toamna, cnd ntr-o zi, pe la orele doua noaptea, au dat buzna n casa patru securisti n civil, cu pistoalele n mna. Cei sase locatari ai eta jului au fost toti adunati n salon si luati apoi rnd pe rnd n camerele lor, pentru a fi prezenti la perchezitie. Primul am fost eu. Pe masuta de noapte, seara nainte de culcare, pusesem cartea lui Hit-ler, "Mein Karnpf". Avusesem peste zi o discutie cu un prieten si consul tasem seara cartea pentru a vedea cine avusese dreptate. Unul din secu risti, rascolind patul si trntind cartea jos, a ridicat-o si fara sa se uite la ea a pus-o din nou pe masuta. Apoi a luat toate cartile din biblioteca pe rnd si le-a scuturat, tinndu-le de coperte. ' Toate lucrurile din dulap au fost scoase, pipaite si aruncate pe jos si pe pat. n partea de sus a dulapului, pe un raft, se aflau diferite scule, un aparat vechi de radio demontat, srme etc. Cu cteva zile nainte, tinusem acolo un pachet cu capse si fitil Bickford, pe care apoi l dadusem mai departe. Continutul pachetului, plus munitie si alte arme si grenade proveneau de la Fortul Bragadiru. Ajungnd cu per chezitia la acest raft, unul din securisti a gasit un pachet cu fitile si capse, n ambalajul lui original militar, care ramasese ratacit n dulap. L-a des facut, examinat cu curiozitate, l-a mirosit si nestiind ce este, imaginndu-si ca apartine radioului demontat, l-a aruncat n gramada de lucruri scoto cite de pe jos. La un moment dat, unul din securisti si-a pus pistolul pe masa, lnga scaunul pe care ma asezasera. Cum la acea vreme eram pasio nat de arme, mi-am dat seama ca era un Beretta 9 mm, fara ncarcator. Am facut remarca cu voce tare si cu oarecare mndrie ca nu ma las paca lit de astfel de trucuri. Cu timpul aveam sa ma lecuiesc de a arata ca nu sunt prost ! Cnd s-a terminat perchezitia la mine n camera, am fost luat numai n camasa si pantaloni ntre doi securisti, am cobort scarile pna la in trare unde a mai aparut un al treilea si astfel ncadrat am mers pna la o masina, oprita pe Str. Polona, la vreo 30 de metri. Unul din agenti s-a suit lnga sofer n fata, iar eu ntre ceilalti doi, n spate. Mi-au pus catuse la mini, ochelari negri pe ochi si unul din cei doi m-a culcat cu capul la el n poala. Am mers cam un sfert de ora, pierznd

complet simtul directiei. La un moment dat am auzit cum se deschid niste porti metalice, masina a mai mers ctiva metri si s-a oprit. Mai trziu am aflat ca eram la Malma-ison pe Calea Plevnei. Am fost scos din masina si sustinut si dirijat de coate am mers ctiva metri pe un drum pavat. Un cine m-a adulmecat mrind. Am urcat dou-trei trepte, o usa s-a nchis n urma mea si mi sau scos ochelarii n spa tele unui birou era un civil, care mi-a cerut sa-mi golesc buzunarele sa-i dau cureaua si pantofii. M-a pipait de sus pna jos fara sa ma dezbrace si mi-a aruncat o pereche de oipici din stofa militara kaki, mult prea mari pentru mine, murdari si umezi. Mi s-au pus din nou ochelarii si am fost dus pe un coridor, pna n dreptul unei usi. Au deschis-o, m-au mpins nauntru si mi s-au scos ochelarii. Celula avea cam 2,50 m pe 2 m. De-a lungul peretelui din stnga doua paturi de fier suprapuse. Pe peretele din fund, un calorifer. Paturile erau facute cu : saltea de paie, cearceafuri, patura, perna umpluta cu paie si fata de perna. Era foarte cald si mirosea a motorina. Usa era din lemn gros si avea o vizeta. * Gardianul care ma adusese era n camasa si purta si el cipici, iar la centura i atrna un toc de pistol. Din usa mi-a dat instructiunile pe sop tite : a nceput prin a-mi spune ca ma aflu la "regimul tacerii", ca n-am voie sa vorbesc, sa cnt, sa fluier sau sa bat n pereti. Peste zi n-am voie sa ma culc. Numai daca am ceva foarte important, pot bate la usa. Cnd aud ca se deschide usa, sa ma ntorc cu spatele. Apoi a nchis usa si a tras zavorul. Deasupra usii, foarte sus, celula fiind foarte nalta, era o feres truica care dadea pe coridor. La mijlocul plafonului atrna un bec, n per manenta aprins. Cu cteva zile nainte de arestare, o prietena, Anca Tyllo, ma rugase sa-i dau la reparat lantisorul unei cruciulite de aur. l reparasem si pen tru a nu-1 pierde, fiind foarte fin, mi-1 pusesem la gt mpreuna cu cruciu lita. La perchezitie scapase neobservat. L-am scos de la gt si l-am pus n buzunarul de ceas de la pantaloni. Nu mi l-au gasit si dupa opt zile cnd mi-au dat drumul, i l-am dat napoi Ancai. La nceput, pe coridor, mi s-a parut a fi o liniste absoluta, dar ncet, ncet, auzul mi s-a ascutit si am nceput sa disting pasii n cipici de psla, usi nchizndu-se si deschizndu-se, pocnituri din degete sau plesnituri din palma. (Asa se chemau gardienii ntre ei, ca sa nu vorbeasca). Uneori au zeam plansete, vaiete, care erau urmate de pasi repeziti, usi deschise si nchise, strigate nabusite si apoi liniste. Cnd am fost bagat n celula, mi s-a mai spus sa ma culc cu fata spre usa si cu minile peste patura, ast fel ea sa mi se vada fata si minile prin vizeta. Am adormit imediat. Ma simteam istovit. Probabil reactia nervoasa ! Am fost trezit de cteva ori prin batai usoare n usa, de cte ori, prin somn, ma ntorceam cu fata la perete. Cred ca gardianul se uita prin vizeta la fiecare minut. Cred ca la ora 5 era desteptarea. Trebuia sa-mi fac patul, apoi celula dupa celula, eram scosi la closet. Gardianul mi dadea o foaie de hrtie higienica si asista cu usa deschisa la tot ce faceam. n aceeasi ncapere era si o chiuveta, unde te spalai pe mini si pe fata. Prosop nu era ; foloseam o batista pe care mi-o lasasera. Toate drumurile afara din celula se faceau cu ochelarii la ochi, cu minile la spate si dirijat de gardian. Dupa toaleta si spalat, pri-* meam n celula o gamela cu surogat de cafea si un sfert de pine pentru toata ziua. Era pine facuta n forma, cleioasa, dupa modelul rusesc. I se si spunea bulca ruseasca. O puneam pe calorifer, unde n cteva ore se n tarea ca abia o mai puteam rupe. La prnz primeam putina supa limpede si un polonic de mncare : fie cartofi, fie varza, fie arpacas, uneori cu o bucata de carne. Seara primeam numai felul doi de la prnz. Prima zi n-am baut dect cafeaua si n-am mncat dect pinea. Seara am fost scos din celula, dus ntr-o ncapere, asezat pe un scaun n fata unei masute mici cu fata spre perete. Cnd mi s-au scos ochelarii, am vazut n dreapta mea un colt de birou pe care se aflau trei lampi metalice, cu brat flexibil si abajur, ndreptate spre masuta mea. Din cauza luminii pu ternice, daca ntorceam capul spre dreapta, nu vedeam nimic dincolo de lampi. Spre stnga vedeam usa prin care intrasem si care era capitonata. Pe masuta era hrtie, toc si cerneala. Vocea anchetatorului venea de din colo de biroul pe care se aflau lampile. n urmatoarele sase zile, am pier dut complet notiunea timpului, fiind adus n aceasta camera de nenuma rate ori, apoi n subsol la bataie si n celula, ciclul repetndu-se fara n trerupere zi si noapte cu stagii de sedere diferite n aceste ncaperi si la intervale neregulate. Uneori cnd ajungeam n celula, gaseam gamela cu mncare rece si nici n-apucam sa mannc si eram din nou dus la ancheta. Alteori cnd eram adus n celula

mi se spunea sa ma culc ca e noapte si cum atipeam, eram din nou luat. A saptea zi de la arestare eram com plet abrutizat si adormeam n timpul anchetei. Primele anchete s-au succedat ntr-un ritm accelerat: cam doua ore n ancheta si apoi cte un sfert de ora n celula. Dupa aceea, timpul n ancheta s-a lungit... sau asa mi s-a parut, fiind tot mai dezorientat n privinta timpului, pe masura ce oboseala si lipsa de somn cresteau. n primele ore de ancheta, ntrebarea "leit-motiv" care revenea siste matic era : ce actiune dusmanoasa ai ntreprins mpotriva regimului ? Ne gnd ca as fi facut ceva ilegal, urmau ntrebari despre trecutul meu, despre familie, scoala, facultate, prieteni etc. Apoi se revenea la ntrebarea prima si totul se relua de la nceput. Toate raspunsurile date verbal trebuia apoi sa le scriu. De fiecare data cnd eram adus la ancheta, lucrurile se re petau, astfel ca am scris ct am stat la Malmaison zeci de pagini dnd la infinit aceleasi raspunsuri. Pe la jumatatea primei zile, s-a precizat obiec tul anchetei, pe care de altfel l banuiam : "Ce stiam si cum contrifausem la activitatea de spionaj, a varului meu George Boian", care fusese arestat n primavara aceluiasi an si despre care nu se mal stia nimic de atunci. Voi reveni mai trziu asupra acestui subiect. Mai nti, cteva episoade din cursul anchetelor (pna la precizarea o-biectului interogatoriului) si despre care mi mai amintesc. La un moment dat, ntrebarile concentrndu-se asupra vietii petrecute de mine Li tars. la Ilovat,. n Jud. Mehedinti si cerndu-mi-se numele oamenilor de ncre dere din sat, raspuffsuiTletf a fost ca mi amintesc foarte multe nume, dar nu stiu ce sa nteleg prin "oameni de ncredere". Am fost atunci trimis n celula si mi s-a spus ca voi primi cele necesare pentru a scrie o lista cu toate numele de care mi amintesc. ntr-adevar, peste cteva minute usa s-a deschis, mi s-a bagat n celula o masuta, un scaun, toc, hrtie si cer neala si mi s-a spus sa bat la usa cnd voi fi terminat. Pe cteva pagini, am nsirat toate numele familiilor (barbati, femei si copii), lund casa cu casa, de la un cap la altul al satului. Cnd am terminat, am batut la usa. Gardianul a venit cu un plic si mi-a cerut sa bag paginile scrise nauntru si sa lipesc plicul. Dupa scurt timp am fost din nou dus la ancheta. Despre oamenii din sat si despre lista mea, n-a mai fost vorba niciodata. Altadata mi s-a pus ntrebarea : "Ce oameni periculosi veneau la ta tal dumitale n casa ?" (Aici trebuie sa fac remarca ca tatal meu murise
7

de noua ani iar eu la acea data aveam 14 ani !). ntrebnd ce nseamna pe riculosi", mi s-a spus : "oameni politici, dusmani ai clasei muncitoare !". si de data asta mi s-a cerut sa fac o lista n celula. Ritualul cu masa, sca unul, tocul, hrtia si la urma plicul lipit, s-a repetat. Cu toate ca eram nca un copil cnd a murit tatal meu, mi erau clare nca n minte, nume si per sonagii care ne veneau n casa pe acele timpuri. Cum tatal meu se dedicase cu pasiune vietii politice, am nsirat pe lista mea, nume de-a valma, de taranisti, liberali, legionari, oameni de stnga, de dreapta, etc... dar n capul listei am scris : Dr. Petru Groza ! ! ! (si acest spirit de fronda ieftina, pe care cu toata teama, atunci l practicam, mai trziu, cu experienta pus cariei, l-am abandonat). Nici despre aceasta lista, nu avea sa mai fie vorba niciodata n ancheta. Intr-o zi ntre doua anchete, am fost dus la cteva usi distanta de celula mea, ntr-o celula amenajata n frizerie. Pe stnga cum intrai, o oglinda, o chiuveta si un scaun de frizer. Frizerul, cu o haina scurta alba si cu pistol la sold. Pe peretele opus, o lozmca din litere rosii, nfipte cu ace n zid. Imposibil de descifrat ! Abia cnd m-au asezat pe scaun si am privit n oglinda am nteles ce scria : Moarte dusmanului poporului ! Era numai la adresa celui de pe scaun, adica a arestatului, fiind scrisa invers. Dar sa revin la ancheta. Cnd mi s-a dat de nteles ca sunt arestat n cazul Boian, am nceput prin a nega orice amestec. Daca pna aici ancheta decursese ntr-un limbaj civilizat si comportarea fusese destul de corecta, de aci nainte avea sa se schimbe. Nu s-a trecut la insulte, deoarece anche tatorul, pe care nu-1 vazusem nca niciodata la fata, avea o limba romneasca aleasa si stapnea perfect limbajul juridic. n schimb ancheta de venea tot mai presanta si se faceau aluzii la metode, care ma vor face sa declar adevarul, despre ceea ce facuse Boian cu complicitatea mea. Iata pe scurt despre cazul Boian, att ct stiam eu la vremea aceea : G.B. primea (din nu stiu ce surse) informatii pe care apoi le transmitea prin intermediul unei ambasade straine, lui Nicolaie

Caranfil, care se afla n Vest. O astfel de scrisoare, cu informatii economice, politice si despre diverse unitati militare sovietice, mi-a ncredintat-o ntr-o zi, pentru a fi batuta la masina de urgenta. La rndul meu, am rugat-o pe prietena la care locuiam (N.Z.) si care lucra ca dactilografa, sa-mi faca acest serviciu. Totodata, vrnd sa-1 ajut pe prietenul meu Baby Ivanovici, a mai fost ba tuta la masina o scrisoare, dictata de el, catre firma Remington din U.S.A. Era vorba de procentele reprezentantei Remington, pe care el o mostenise de la tatal lui, care valorau o suma destul de importanta ce se afla n Sta tele Unite. Din cauza razboiului, legaturile reprezentantei cu firma fuse sera ntrerupte. Baby dorea ca firma Remington, sa nu pomeneasca ntr-o eventuala corespondenta cu el, despre aceasta suma, pe care sa i-o tina la dispozitie acolo. La rugamintea mea si cu asentimentul lui Baby, Boian a acceptat, ca o data cu scrisoarea lui cu informatii sa expedieze, pe aceeasi cale si aceasta scrisoare. I-am dat scrisorile lui G.B. n cursul diminetii, iar n aceeasi zi, seara, el a fost arestat. Cnd din ancheta am nteles ca la arestare scrisorile au fost gasite asupra lui, am nceput prin a nega orice participare. Mi s-au pus ochelarii la ochi si am fost condus n afara cladirii. Am simtit din nou prezenta unui cine care m-a mirosit si dupa ctiva me tri, dupa ce s-a deschis o usa, am cobort o serie de trepte nguste si a-brupte, sustinut si dirijat de gardian. Ajuns jos, m-a izbit un miros de pivnita umeda si de cartofi. Fara sa mi se dea ochelarii jos, mi s-a spus sa-mi scot pantalonii, sa ma" asez pe jos cu genunchii la gura si sa-mi cuprind picioarele cu bratele. Mi-am dat seama ca n jurul meu erau mai multe per soane. Apoi mi s-au legat minile cu o sfoara si mi s-a trecut o ranga pe sub genunchi, dupa care, cu o miscare brusca am fost ridicat de capetele rangii n aer. Capetele rangii au fost asezate pe doua bare de fier care ie seau din perete si astfel atrnat cu capul n jos, prezentam n cea mai avantajoasa pozitie fundul, peste care mi-au apucat o crpa uda. A urmat prima lovitura... cred ca de ciomag. Din cte mi-aduc aminte, nu durerea loviturii era att de mare, ct spaima. Dupa cteva lovituri, nu multe, cred ca vreo 6-7, am nceput sa urlu. Cineva m-a ntrebat daca m-am hotart sa spun adevarul. Am spus ca da. Am fost cobort din agatatoare, dezlegat, mi-am mbracat pantalonii si am fost dus n camera de ancheta. sedintele din pivnita s-au mai repetat de trei ori. Am mai fost batut de doua ori n acelasi fel ca prima data, numai ca numarul lovitorilor s-a ridiiat la vreo 20. La a treia sedinta din pivnita, n timp ce ma loveau, legaturile de la mini mi s-au desfacut si am ramas atrnat ca la trapez de ranga care-mi trecea pe sub genunchi. Instinctiv, cu minile libere, mi-am smuls ochelarii de la ochi si am putut vedea pentru cteva clipe scena : pereti de caramida netencuita si ntr-un colt, o gramada de cartofi. Din cei trei indivizi care erau n pivnita, unul tinea n mna ciomagul cu care ma lovise, iar pe al tul l-am recunoscut ca fiind unul din gardienii de pe coridorul celularului. Imediat unul din ei sa repezit la mine njurnd si mi-a legat brutal peste fata o crpa de sac uda, care se afla pe jos. Mia strns-o att de tare ca mi-a rupt buza, care a nceput sa-mi sngereze. Apoi operatiunea a con tinuat. A patra oara cnd am fost dus n beci, nainte de a ma lega pe ranga si a ma agata sus, nu mi s-au mai scos pantalonii. Mi-au scos cipicii si mi-au dat sa ncalt o pereche de bocanci scorojiti, fara sireturi si cu cteva nu mere mai mari ; probabil buni pentru orice picior. n timp ce-i ncaltam, mi-am dat seama pe pipaite, (fiind cu ochelari la ochi) ca nu aveau tocuri. Atrnat n aceeasi pozitie cu capul n jos, au urmat o serie de lovituri la talpi cu o ranga ; vreo zece, cred. mi amintesc ca n afara dureriupe locul unde lovea ranga si a usturimii pe ntreaga talpa a piciorului provocata de plesniturile talpii bocancului prea larg, simteam lovitura n ceafa si cres tetul capului. si asa, cu sedintele din pivnita, alternnd cu cele din camera de ancheta, au trecut cteva zile. De asezat pe scaun nu-mi prea venea la ndemna, iar dupa ultima bataie, talpile mi se umflasera si calcam greu. Nedormit de cteva zile, mai mult de abrutizare, spaima mi se atenuase, asa ca ceea ce simteam n primul rnd, era o totala extenuare. n ancheta, ncet, ncet, cedasem si recunoscusem tot ceea ce ei stiau deja. ncercasem sa spun ca eu batusem la masina textele scrisorilor, ca s-o scot din cauza pe prietena mea N.Z. Anchetatorul intrnd n amanunte si cerndu-mi sa-i spun exact ct timp mi-a luat dactilografiatul textelor, cum nu batusem n viata mea la masina, am dat un timp, care nu putea fi real. Apoi faptul ca prietena mea la care locuiam era dactilografa, avnd masina de scris acasa, i-a dus repede la adevar. Am fost obligat sa recunosc ramnnd pna la urma cu o idee fixa n cap, asa buimacit cum eram : sa spun ca att ea, ct si prietenul meu Ivanovici, habar nu aveau de ceea ce racea G.B si pe ce cai urma sa trimita scrisorile. Am reusit sa ramn pe E*a asta pana la urma- 91 cum> a?*

cum am mai spus, n toate anchetele mereu si mereu aceste raspunsuri, cu timpul ajunsesem sa le redau, sa le redactez, exact cu aceleasi cuvinte si aceleasi fraze ; asa nct la un moment dat, anchetatorul mi-a spus enervat : "Ai nvatat raspunsurile pe dinafara !" De mai multe ori n timpul anchetei, am auzit mai multe per soane care vorbeau pe soptite cu anchetatorul. Era si o voce de femeie. Odata, cnd ancheta se oprise asupra informatiilor cu privire la unitatile sovietice, a intervenit cu cteva ntrebari o alta voce, cu un puternic ac cent rusesc. Aveam sa aflu mult mai trziu, n nchisoare, ca pe acea vre me erau consilieri sovietici. ntr-o alta zi (sau noapte), dupa ce din nou, pentru a nu stiu cta oara, se revenise la ntrebari cu privire la activitatea politica a tatalui meu, ntr-un moment de extenuare maxima, mi-am la sat capul pe masa, patnd cu sngel caremi curgea din buza rupta, hr tia de scris. M-am trezit deodata cu o mna pe umar si cu vocea ancheta torului, spunndu-mi : Lasa, ca n-a facut numai rau tatal dumitale ! Am ntors capul si atunci l-am vazut prima data la fata pe anchetator. Parea n jur de 40 de ani, cu parul negru lucios, piele destul de nchisa si ochi verzi. Era un barbat frumos, ngrijit mbracat, iar la mna purta o chevaliera de aur. Mi-a spus sa ntorc capul la perete, s-a retras din nou n ntuneric si m-a avertizat ca daca vreodata l vad pe strada sa traversez si sa plec n directie opusa. Mi-am dat seama ca n acel moment fusese singur cu mine n camera, iar vorbele lui mi-au adus o licarire de speranta. In a opta zi de la arestare, dimineata, am fost scos pentru ultima data la ancheta. Cum am intrat pe usa, gardianul mi-a scos ochelarii, iar anche tatorul mi-a spus sa ma ntorc cu spatele si sa-mi dau pantalonii jos. Ime diat m-am gndit ca voia sa constate n ce stare ma aflu si ct de vizibile sunt urmele anchetei. Am facut cu un gest destul de rapid ce mi se cerea, ririicndu-mi imediat din nou pantalonii. Apoi m-a ntrebat daca ma mai dor talpile. Am raspuns ca nu, desi nu era adevarat si cnd mi-a spus sa ma asez la locul meu n fata masutei, m-am ndreptat cu un pas sigur spre ea, cu toate ca, la fiecare pas, simteam junghiuri n talpi. Banuiam ca-mi vor da drumul si nu voiau sa fie vizibile urmele tratamentului. n aceasta ultima sedinta, s-a trecut din nou n revista tot ce declara sem de attea ori pna atunci, nsa tonul se schimbase. ntre altele mi s-a spus, propos de bataile din pivnita, ca aceste metode nu le apartin lor, ca ei sunt mpotriva acestor procedee si ca nu le-ar aplica niciodata, daca nu le-ar cere anchetatul prin atitudinea lui dusmanoasa. Dupa ce am fost adus napoi n celula, cu toate ca era ziua, mi s-a spus ca am voie sa ma ntind pe pat. M-am culcat si am adormit pe loc, netre-zindu-ma dect seara, scuturat de umar de un gardian. Mi-a pus iar oche larii si m-a scos din celula. Cnd mi i-a luat de la ochi, ma aflam n camera n care ot^jals-nainte mi facusem intrarea la Malmaison. Mi s-au dat cureaua, pantofii si obiectele ce-mi fusesera retinute atunci. Am fost pus sa semnez o declaratie-formular prin care ma obligam sa nu spun nima nui tot ce vazusem si mi se ntmplase n aceste opt zile, n caz contrar, facndu-ma vinovat de divulgare de secrete de stat si pasibil de condam nare. Mi-am ncaltat cu greu pantofii, avnd nca talpile umflate. Mi s-au pus iar ochelarii si am fost scos din cladire. Pe drum pna la masina n care m-au urcat, am simtit iar rasuflarea cinelui. De data asta eram fara catuse si numai cu un singur securist lnga mine, n spate. n fata, soferul si nca unul. Din nou am fost culcat cu capul n poala celui de lnga mine. Dupa vreun sfert de ora, masina s-a oprit. Am fost ajutat sa cobor si odata 19 n picioare pe trotuar, mi s-au tras ochelarii de pe ochi, usa s-a trntit si masina a demarat n viteza. Eram pe Bulevardul Dacia la coltul cu strada Dimitrie Orbescu. Era ora zece seara. Dupa cincf minute eram acasa, unde si prietena mea se n torsese cu cteva minute mai nainte. Fusese si ea ridicata de acasa, n noap tea urmatoare arestarii jiiele. Ancheta ei fusese mai usoara, fara atta in sistenta si fara maltratari. Recunoscuse ca batuse scrisorile la masina, fara sa cunoasca rostul si destinatia lor. n aceeasi noapte cu mine, fusese ares tat si B. Ivanovici. Dupa o ancheta de trei zile, fusese eliberat. Odata acasa, prima dorinta mi-a fost sa fac o baie calda. Spatele mi-era vnat iar talpile nca umflate. Durerile cedasera locul unor mnca-rimi, care urmau sa mai dureze vreo cteva zile. n

saptamna care a urmat, aveam sa aflu cteva lucruri, care mi-au dat explicatia unei anu mite comportari a anchetatorului si care aveau sa-mi ofere nca trei ani de libertate. Cu ani de zile n urma, nainte de razboi, ntr-o noapte la Iasi, la usa Doctorului Gatoski, se prezinta, disperat, un tnar. l roaga pe doctor sa-i salveze nevasta nsarcinata, care se afla acasa n stare grava. Doctorul raspunde apelului, pleaca cu tnarul n toiul noptii, intervine n ultimul moment si salveaza femeia de la moarte. Tnarul de la acea vreme era avocat si se numea Grigore Burdan. Acum, n 1949, purta numele de Grigoriu Burdea, (nume conspirativ) si era unul din cei trei atotputer nici ai serviciilor de ancheta de la Malmaison din Calea Plevnei. Era cel care ma anchetase. Grigore Burdan era originar din regiunea Panciu si dupa ani, n nchisoare, aveam sa cunosc multi detinuti care trecusera prin grozaviile anchetelor lui, anchete pe lnga care, cea pe care o sufe risem eu fusese floare la ureche. si, revenind acum la Dr. Gatoski (care urma sa devina celebrul radiolog de mai trziu), el nu era altul dect ta tal vitreg al bunului meu prieten B. Ivanovici. Asa se face ca, n acele zile n care noi ne aflam n arest la Malmaison, Dr. Gatoski a fost anuntat de Grigore Burdan, de care nici nu-si mai amin tea, ca B. Ivanovici va fi n curnd eliberat, n amintirea binelui facut la Iasi. Tot n aceleasi zile n care noi ne aflam la Malmaison, mama a primit un telefon. O voce de femeie, care nu si-a spuse numele, i-a spus sa nu fie ngrijorata, pentru ca n cteva zile voi fi din nou acasa. Mama a ajuns la convingerea ca n spatele acestei comunicari se afla Tutu Georgescu, care de pe atunci era banuita a avea leg 333c25d 9;turi cu Securitatea. Oricum, asa se face ca ne-am trezit din nou liberi, iar primul meu con tact cu Securitatea a fost ca un vis urt, pe care foarte repede l-am uitat. Cu lipsa de experienta, inconstienta si entuziasmul tineretii, n-am nte les nimic din fenomenul pe lnga care numai trecusem si am considerat episodul ncheiat. Ca mai toti tinerii de vrsta mea din acele timpuri, eram n cautarea oricarei ocazii care mi s-ar fi oferit, ca sa facem ceva mpotriva regimului. Eram plin de iluzii, de entuziasm, ma vedeam pe baricade ! Eram un adevarat "amator", friznd ridicolul prin felul n care gndeam ?i vedeam lucrurile. Nici nu puteam banui la acea vreme ca abia peste ctiva ani, mi voi ncepe ucenicia adevarata, nu a unei lupte active des chise, fatise si eroice, ci a acelei lupte pasive, de rezistenta fizica si mo rala nespectaculoasa si lipsita de glorie, dusa n ntunericul temnitelor, alaturi de mii si mii de alti detinuti. Numai dupa un numar bun de ani petrecuti n nchisori, amatorismul meu a facut loc ncet, ncet, unui ade varat "profesionism", daca as putea sa-1 numesc asa. 11 TREI ANI MAI TRZIU. PRIMVARA 1952 lnd,lvid s,e prezinta la uSa> legitimndu-se si o invita pe prietena US6Ae arestata cu mine n 1949) sa mearga sa dea decla ratie irSecuntate. A asteptat-o afara .^>4^^ + la usa, pna cnd s-a mbracat. n acest timp ea m-a pus la curent cu ce se ntmpla. Dupa ce a plecat cu se-curistul, am iesit si eu din casa si i-am urmarit de la distanta fara sa fiu vazut. Am mers pe jos pna pe 11 Iunie si aproape de coltul cu Calea Ra-hovei au intrat pe o poarta n curtea unei case boieresti, nconjurata cu gard de fier. Pe partea interioara a zabrelelor gardului, era fixata tabla ondulata, care mpiedica vederea n curte. Mai trziu aveam sa aflu ca aceasta curte si casa comunicau cu cladirea fostei Primarii a Sectorului Trei Albastru de pe Calea Rahovei, care devenise sediul Securitatii. Ne-vrnd sa risc sa fiu vazut, m-am ntors acasa si am asteptat. Cam dupa doua ore, prietena mea s-a ntors. Mi-a povestit ca a fost introdusa ntr-un birou unde un sublocotenent de securitate, foarte amabil, a poftit-o sa ia loc si i-a spus ca este vorba de ndeplinirea unei simple formalitati, n le gatura cu cele declarate de ea n 1949. n trei sau patru ntrebari, pe care le-a formulat n acelasi timp si n scris ofiterul a rezumat ntreaga poveste care facuse obiectul anchetei de la Malmaison. Daca a batut la masina scrisoarea lui G. Boian, daca eu i-am dat scrisoarea, ce continut avea scrisoarea. Nici o vorba nsa despre scri soarea lui B. Ivanovici. n dreptul fiecarei ntrebari, la rubrica "raspuns", scria : Da. Apoi, dupa ce a semnat n josul formularului unde scria "an chetator", cu numele Vasilescu, i-a dat sa semneze si ei. Dupa aceea s-a scuzat ca a deranjat-o, i-a deschis usa si a condus-o pna la iesire, asigu rnd-o ca e o simpla formalitate, care nu va avea nici un fel de alte ur mari.

Abia apucase prietena mea sa-mi povesteasca cele de mai sus, ca ace lasi individ suna la usa, invitndu-ma n aceiasi termeni amabili, sa-1 n sotesc pentru a da o declaratie. si cu mine lucrurile au decurs la fel. Ace leasi Etrebari, acelasi sublocotenent Vasilescu, aceeasi politete si aceleasi asigurari ca nu este vorba dect de o formalitate, de simpla rutina birocratica. Cteva zile am trait sub emotiile provocate de reamintirea visului urt din 1949. ncet, ncet, nsa nentmplndu-se nimic, din nou, s-a asternut uitarea linistitoare. Au trecut cteva saptamni, o luna doua. Viata obisnuita de toate zilele si urma cursul. Problemele de slujba, auto biografii mai mult sau mai putin mincinoase, probleme de bani, de apro vizionare etc. Era o perioada de mari lipsuri alimentare. Perioada n care toata lumea era mbracata n doc si se zbatea cu saracia. Dar tinereatea facea minuni ! Eu si toti prietenii mei de vrsta mea treceam prin toate greutatile vremii, cu usurinta, cu nepasare, chiar ve selie. Reusisem, dupa ce fusesem dat afara de la I.P.R.O.M., sa fiu an gajat portar la I.P.U.C. Dadusem o autobiografie, binenteles falsa si pna la o verificare mai atenta, speram sa am un rastimp de liniste. Traiam de azi pe mine si n-aveam grija zilei de poimine. Cum ncepuse vara, as teptam cu nerabdare Smbata, pentru a pleca cu trenul C.G.M. la mare, cu prietenii. 12

IULIE 1952. A DOUA ARESTARE LA MINISTERUL DE INTERNE


ntr-o duminica la sfrsitul lunii iulie, tocmai ma ntorceam de la mare. Trenul sosea foarte trziu noaptea n gara Obor. Pe la 1 noaptea eram n pat. Doua ore mai trziu, navaleau n camera vreo patru-cinci securisti. A urmat perchezitia obisnuita, care n cteva minute a ravasit camera n asa fel, nct am putut profita de un moment de neatentie a celui care ma supraveghea, pentru a lasa sa alunece n spatele unei bi blioteci, livretul militar. Gasirea lui ar fi produs neplaceri celui care mi facilitase obtinerea lui. Voi reveni mai trziu asupra acestui subiect. Odata mbracat, doi din securisti m-au apucat fiecare de un brat si am pornit pe coridor spre iesire. n drum, mi-a iesit nainte Doamna Ra-caru - si ea una din locatarele casei. Am mbratisat-o si i-am strecurat n mna inelul pe care l purtase tatal meu si la care tineam foarte mult. Ea 1-a predat a doua zi mamei. Cei doi m-au apucat iar de brat si am co bort n curte, unde am mai observat cteva siluete care se piteau n coltu rile mai ntunecate ale casei. Am ajuns n strada, mi s-au pus ochelarii si am fost urcat ntre cei doi, n masina care astepta n fata casei. Drumul a fost scurt. Masina s-a oprit si am fost dat jos. inut si dirijat de brat, am urcat o scara si am ajuns ntr-o ncapere unde mi s-au scos ochelarii. Un sergent asezat la un birou dupa ce a completat o fisa cu datele mele per sonale, mi-a luat ceasul, sireturile de la pantofi, cureaua si tot ce aveam n buzunare. A nsirat toate obiectele pe o lista si mi-a dat sa semnez. Pe urma, un alt sergent n uniforma dar ncaltat cu cipici de postav, mi-a pus ochelarii, m-a luat de brat si dupa ce am cotit pe diverse coridoare, am cobort destul de multe trepte. Odata jos, am mai parcurs o bucata de drum si ne-am oprit. S-au tras niste zavoare, mi s-au scos ochelarii si m-am trezit singur ntr-o celula. Usa s-a trntit la loc. Am stat aici aproape o saptamna, fara ca cineva sa ma ntrebe ceva. Dimineata primeam o cana de surogat de cafea si un sfert de pine, ratia pentru toata ziua. La prnz si seara cte un castron de ciorba, cu cartofi, fasole, varza sau arpacas si chiar cu carne. Mi se parea mult, fiindca n-aveam pofta de mncare. Pinea o mneam cu placere. De doua ori pe zi eram scos la "Program", ceea ce nsemna la closet. Singurul chin n aceste zile, n afara de toate gndurile care ma framntau, era o perma nenta nevoie de a urina. Credeam ca sunt bolnav. Mai trziu am aflat de la vechii detinuti, ca era o reactie nervoasa pe care toti o avusesera. Tre buia deci sa bat de fiecare data la usa, ca sa fiu dus la W.C. si asta se ntmpla aproape la fiecare doua minute. Mi se striga sa nu mai bat, sa astept. Bateam din nou dupa cteva minute. Eram lasat sa astept. Pot spune ca toata ziua eram obsedat de aceasta problema. Peste tot celularul domnea o liniste absoluta. Singurele zgomote es tompate care-mi parveneau, erau nchisul si deschisul zavoarelor, cioca-niturile n usi si sunetul aproape imperceptibil al vizetei, pe care gardianul o deschidea ca sa ma supravegheze. Ca si la Malmaison, celula era lumi nata zi si noapte, n-aveai voie sa dormi cu fata la perete si nici cu minile sub patura.

De data asta ma aflam la Ministerul de Interne din Calea Victoriei. Eram n celularul de la subsol, cunoscut n vocabularul detinutilor sub
12 13

numele de "Submarin". A doua sau a treia zi, am fost dus ntr-o camera unjde mi s-au luat amprentele si am fost fotografiat din fata si profil cu un numar agatat de haina. Dupa aproximativ o saptamna, ntr-o dimi neata, gardianul deschide usa celulei, mi pune ochelarii si-mi dau seama ca nu ma conduce la W.C., cum credeam. Am urcat niste trepte, am ur mat un coridor ntortocheat si m-am trezit din nou n fata biroului unde fusesem perchezitionat la sosire. Mi s-a restituit tot ce-mi fusese retinut. Mi s-au pus catuse la mini si din nou ochelarii. Am fost scos din cladire si urcat ntr-o masina. Dupa cteva minute de mers mi s-au scos ochela rii si curnd dupa aceea masina s-a oprit n fata Garii de Nord. Un plu tonier de securitate pe care nu-1 mai vazusem, a cobort cu mine. Purta un toc cu pistol la centura. Am pornit cu el spre peroane. Trecatorii care observau ca am catuse la mini ma priveau pe furis si ntorceau apoi ca pul, facndu-se ca n-au bagat de seama nimic. Ne-am ndreptat spre unul din peroane, unde era tras trenul de Craiova-Tr. SeverinTimisoara. N-a veam nici o idee unde voia sa ma duca, dar nici n-am ncercat sa-1 ntreb. Ma deprinsesem cu gardienii, care nu raspundeau la nici o ntrebare. In celula de la Interne, pierznd notiunea timpului, dintr-un simplu reflex de om liber, l-am ntrebat pe gardian cnd a venit la celula mea ct e ceasul. Nu mi-a raspuns, a nchis usa si dupa cteva minute a re venit nsotit de ofiterul de serviciu, care a nceput o adevarata ancheta ca sa-i spun de ce vreau sa stiu ct e ceasul. Ne-am suit n tren. Plutonierul a evacuat lumea dintr-un comparti ment, pe motivul ca nsoteste un arestat. Lumea, docila s-a supus. Pna la plecarea trenului, vagonul se supraaglomerase. La un moment dat, un soldat din securitate, pasager, care statea n picioare pe coridor, a batut la usa compartimentului nostru. Plutonierul meu i-a deschis si 1-a pri mit nauntru. Tot drumul au stat de vorba. Dupa ce plutonierul 1-a pus n tema n privinta mea, spunndu-i ca sunt un contra-revolutionar, noul ve nit a tinut sa spuna ca nu ntelege de ce statul si da atta osteneala cu cei ca mine. Daca ar fi fost dupa el, ne-ar mpusca imediat. Dupa aceea nu s-au mai ocupat de mine si au vorbit de-ale lor. N-am retinut din conver satia lor, dect ca soldatul era din comuna Leordeni.

N ARESTUL SECURITII PITEsTI "


Am cobort la Pitesti. n gara ne astepta un Jeep al Securitatii. Am trecut prin centrul orasului si ne-am oprit la sediul Securitatii, care la acea vreme se afla ntr-o casa veche, cu un etaj, probabil fosta particu lara. Am fost dus n biroul sefului arestului. Nu purta dect pantalonii si cizmele de unliforma. In partea de sus, avea Un maillot care lasa sa i se vada muschii de boxeur. Un cap de bruta, cu ochi mici si apropiati si o frunte ngusta, completau portretul. Cu o intonatie batjocoritoare, n jar gonul securist, (cu care aveam sa ncep sa ma familiarizez) si tratndu-ma cnd de "bandit", cnd de "bucurestean", mi-a luat datele personale, n timp ce eram perchezitionat de un sergent, care si el mi-a retinut ace leasi lucruri ce-mi fusesera retinute si la Interne. Aceste formalitati, o data terminate, un sergent m-a condus la o celula. Ca o derogare, de la ceea ce parea o regula a tuturor Securitatilor, aici, ochelarii erau suprimati pentru drumurile de la celula la closet si napoi sau la spalat si napoi. 14 De ndata ce intrai n celular, ti dadeai seama ca el fusese improvizat n curtea fostei case particulare, n care se instalase Securitatea.

Schita acestui celular, am facut-o din memorie, asa ca proportiile si dimensiunile sunt aproximative. Iata acum schita aproximativa a celu larului vechii Securitati din Pitesti, n anul 1952.

A I

I
Ti
Curtea din mijloc era nconjurata cu un zid cam de 2 m. naltime si era acoperita cu o plasa de srma. Celulele aveau si ele aceeasi naltime. De-a lungul zidului care nconjura curtea, cam la 1,60 m. naltime, se aflau ferestre, care permiteau gardianului care se plimba pe coridor, sa aiba vedere spre curte. Celulele aveau usi simple de lemn, care se nchi deau cu broaste primitive, cu zavorul si clanta numai pe dinafara. Fiecare usa avea n partea de sus o deschizatura de 30 pe 30 de cm. peste care, pe dinafara, se ncrucisau vertical si orizontal cte doua zabrele din fier-beton, cam de 1 cm. diametru. Mai sus, n zid, deasupra usii, o alta des chidere cam de 20/30 cm., n care se afla becul permanent aprins si care servea si de aerisire. Celulele erau de diferite marimi, toate cu ciment pe jos. n cele doua luni ct am stat aici, am fost mutat de mai multe ori. Prima luna am stat singur n celula notata pe schita cu I. Era asa de mica, nct nencapnd paturile-tip de fier, cu care erau mobilate toate secu-ritatile si nchisorile, pusesera n ea doua capre de lemn peste care erau culcate doua scnduri, nebatute n cuie. Mi s-a mai dat o patura veche si murdara si cu asta se nchia inventarul celulei. Fiind nca vara, nu era frig. Primul lucru cu care a trebuit sa ma nvat, a fost mirosul. Du hoarea pe care o raspndeau cele 3 W.C.-uri turcesti, unde apa nu func tiona dect cu intermitente sau uneori nu se mai oprea si inunda si co-ridrul cu continutul closetelor care se nfundau, patrundea n toate celulele. Dupa cteva zile nsa nu mai simteam mirosul. 13
Apoi a nceput lupta cu trecerea timpului. Cum disperarea nu era departe, am nceput prin a-mi face un program zilnic demers. Doi pasi mici, dus, doi pasi mici ntors, att mi permitea spatiul. Deoarece dupa cteva minute ameteam, am perfectionat procedeul, facnd ntoarcerea cnd spre stnga, cnd spre dreapta. mi propusesem sa fac cte zece mii de pasi pe zi. Numaratoarea mi ocupa mintea, asa ca practic n timpul plimbarii nu gndeam la nimic. Timpul astfel cstigat nu acoperea nsa ntreaga zi. mi ntrerupeam mersul cnd ncepea "programul", care dura destul de mult. Doi gardieni si mparteau treaba pe celular, fiecare des chiznd cte o usa de celula de la cte un capat de coridor si trimitnd pe arestati catre cele trei W.C.-uri numerotate, dar n asa fel ca ei sa nu se ncruciseze pe drum. Secretul trebuia pastrat. Operatia se petrecea cam asa : unul din gatdieni deschidea usa si-ti striga : "la unu i" (asta nsemna W.C.-ul 1) si se aseza n asa fel pe coridor, ca sa aiba vizibilitate spre usa closetului. Cum intrai n W.C., l auzeai pe celalalt gardian des-chiznd alta celula si strignd : "la doi !" dupa care urma strigatul "la trei !". Apoi urmau pe rnd strigatele : "iesi unu !", "iesi doi" si "iesi trei" si ciclul se repeta. Totul trebuia sa se desfasoare n maximum de viteza si tot acest du-te-vino se facea n pas alergator. ntre aceste or dine foarte precise care asigurau buna desfasurare a operatiunii, fiecare gardian, n functie de calitatile sale personale, de zelul sau, de tempera ment, si exersa limbajul M.A.I., racnind diverse ndemnuri pentru a grabi ritmul : "Da-i drumu banditule ! Misca ! Iesi ca te bag cu capul n W.C. !" La asta se adaugau si toate njuraturile posibile, nsotite de epitete din care mai puteai deduce ceva din identitatea colocatarilor tai : "Misca , schiopule ca-ti rup si piciorul celalalt

!" sau "Hai popo ca nu esti la Bi serica !" etc. Cnd "programul" se termina si nceta aceasta sarabanda dementa de tropaituri pe coridor, de usi trntite, de racnete, o data cu ul timul zavor tras, peste celular se lasa brusc o liniste, de parca-ti venea sa crezi ca ceea ce se petrecuse visasesi. Cum la closet nu se gasea nici un fel de hrtie (poate nu att din lipsa de ngrijire, ct din cauza ca hrtia de orice fel, era cel mai prohibit produs n toate nchisorile), am fost ne voit sa recurg la captuseala unei haine de piele, pe care o luasem cu mine la arestare. Ct am stat aici, am consumat ntreaga captuseala si partea de jos a singurei camasi pe care o aveam. Scurt timp dupa ce lua sfrsit "programul" de dimineata urma spalatul, care se desfasura n acelasi fel. Celula dupa celula eram trimisi, unul "la baie", altul "n curte". In ace lasi ritm, cu aceleasi racnete si njuraturi eram haituiti si fugariti pe co ridoare. Baia, care se afla n cladirea cea veche, era o ncapere destul de mare, n care se afla si o cada, cu un cazan cu lemne pentru apa calda. Cam o data pe saptamna, ne venea rndul la dus si numai atunci se n calzea apa. Altfel, te spalai la repezeala pe mini si pe fata cu apa rece, fie la robinetul din baie fie la cismeaua din curte, dupa cum ti venea rn dul. Cu ocazia "programului" si "spalatului" am reusit (cu toata vigilenta gardianului) sa observ ca se gaseau aici si George Boian si N.Z., prie tena mea. Mai trziu am aflat ca fusese ridicata de acasa n aceeasi noapte cu mine. Pe G. Boian abia l-am recunoscut, asa de slab si palid era. In prima smbata dupa sosirea mea, am fost din nou scosi celula cu celula, n "baie", unde un detinut de drept comun, n prezenta unui gar dian, ne-a barbierit. Pe mine m-a si tuns cu masina nr. 0. Pe toti ne tun-dea asa, o data pe luna. si asa, ncetul' cu ncetul, capatasem aspectul de16

tinutului : mai mult sau mai putin zdrentaros, tuns, slab, palid si cu acel miros specific care era si al celularului ; as putea spune fetid. Un ames tec de mirosuri de clor cu care se dezinfectau closetele, de D.D.T., care se pulveriza saptamnal n celule, de fecale si urina, de mucegai si de neae risit. Dupa o saptamna ma obisnuisem cu toate zgomotele celularului si le desluseam sensul. stiam cnd se petrecea ceva care iesea din progra mul curent al zilei. stiam cnd cineva era dus sau adus de la ancheta, dupa scrtitul scarii de lemn de lnga camera de baie, care urca la etaj. Cnd se facea o miscare mai mare si gardienii racneau ca nimeni sa nu se uite prin gratiile de la usi, stiam ca era adus un nou arestat. De asemenea, ncepusem sa cunosc apucaturile fiecarui gardian, din fiecare schimb. La doua-trei zile dupa sosire, am fost scos din celula, mi s-au pus oche larii si am urcat scarile de lemn, la etaj. Mi s-au scos ochelarii si am fost asezat ntr-un colt, la o masuta. In coltul opus al camerei, rezemate de perete, vreo 7-8 bastoane de diferite lungimi si grosimi, de la nuiele si cozi de matura, pna la ciomege si bte din salcm proaspat cojite. Gar dianul a iesit. In fata mea, asezat la un birou si privindu-ma, un locote-nent-Major. M-a privit lung, n tacere. Apoi m-a ntrebat cti ani am. 26 i-am spus. "Ce studii ai ?" "Trei ani de facultate de Drept". Iar m-a privit un timp, dupa care, cu o voce destul de placuta, cu o intonatie blnda, parinteasca, mi-a vorbit cam n termenii urmatori : "Esti tnar, sanatos, esti un baiat cu carte, ai fi putut trai liber, n vata mai departe... si te-ai fi bucurat de viata. Dar nu ti-ai vazut de treaba ! Faci parte din dusmanii de clasa si ai fost descoperit de organele de securitate. mi pare rau de dumneata, esti tnar si ai mai fi putut trai, dar nu mai ai nici o sansa. Ai sa mori n puscarie. Pacat ! Pacat de dumneata !" Asta a fost tot. A sunat. A aparut gardianul cu ochelarii si m-a dus na poi n celula. nti mam gndit ca mi-a tinut acest discurs de impre sionare, pentru a ma conditiona pentru ancheta care va ncepe. Dar... sus n-am mai fost dus. Am uitat sa va spun ca nainte de a iesi din biroul locotenentului-ma-jor, a intrat o femeie cu un dosar sub brat. Era mbracata civil si cu o sar cina foarte avansata. Nu stiu de ce m-a izbit asa de tare aparitia ei. Parea asa de nepotrivita n acel loc. Mai trziu am aflat de la alti detinuti ca era anchetatoare si ca schingiuia si batea personal pe anchetati. Cam doua luni mai trziu, n Penitenciarul din Pitesti, am aflat de la alti detinuti, din Pitesti, si arestati mai de curnd, ca pe locotenent-majorul meu l chema Iordache, ca fusese unul din cei mai sadici anchetatori si schin giuitori ai Securitatii si ca fusese omort de un camion. Accidentul s-a ntmplat cam la doua saptamni dupa ce mi vorbise.

ntr-o seara, mare miscare pe celular. Mi-am dat seama ca au fost adusi mai multi detinuti sau arestati noi, printre care si femei. Au fost repar tizati n mai multe celule. si la mine s-a deschis usa si a fost mpins n celula un om n jur de 40 de ani. Mic de statura, cu mbracaminte uzata si peticita. Dupa ce gardianul s-a ndepartat, bucuros ca nu mai eram sin gur, cu toate ca abia ne puteam nvrti amndoi n celula, am ncercat sa intru n vorba cu noul venit. nti nu mi-a raspuns ; mai apoi mi-a mormait ceva ce n-am nteles. n fine m-am lamurit : nu era romn, nu stia dect cinci-sase cuvinte romnesti. Era grec si-1 chema Platon. Pre numele nu mi-1 amintesc. E tot ce am putut afla n seara aceea de la el. A venit ora stingerii si gardianul, mai activ ca de obicei, venea tot timpul la 17

vizeta; asa ca a trebuit sa ne culcam, ceea ce nu era prea usor. Pe cele lou scnduri alaturate nu ncapeam, asa ca dupa mai multe ncercari, le-am distantat una de alta si n felul acesta, cu chiu cu vai, am reusit sa ne culcam. La fiecare miscare prin somn, ne pierdeam nsa echilibrul si trebuia sa ne regasim pozitia initiala. Chinul a ncetat o data cu des teptarea. Cnd programul obisnuit al diminetii (spalat, closet, mparti tul cafelei) s-a terminat, am ncercat sa aflu mai mult despre camaradul meu de celula. Cu mare chin, mimica si gesturi am putut ntelege ca era . taran dintr-un sat din Nordul Greciei. Cnd partizanii comunisti ai lui Marcos au fost nfrnti de trupele guvernamentale, n drumul lor de re tragere spre Bulgaria, au luat cu sila cu ei ca ostateci, femei, barbati si copii din satele de munte din regiunea prin care treceau. mpreuna cu partizanii, acesti oameni au ajuns n Romnia, unde o pane din ei au fost instalati la Florica, fosta mosie a lui Bratianu, devenita ferma de stat. Aici au fost supusi la un fel de regim de lagar de munca si reedu care. Erau scosi la munca cmpului si li se tineau cursuri de educatie marxista, de catre grecii comunisti. Binenteles, se aflau sub paza. De la Platon n-am putut ntelege mai mult si nici de ce se afla acum n celula cu mine. Ma privea cu ochii lui blnzi n care era toata resemnarea tara nului n fata soartei. C&tre ora prnzului au nceput scoaterile la ancheta. L-au luat si pe Platon, dar l-au adus destul de repede napoi. Mi-am dat seama ca se ocupa de cei arestati cu o zi mai nainte, si ca toti erau greci. La un moment dat, n cursul dupa amiezii, la cteva celule mai departe a pornit un fel de cntec jalnic ; un glas de femeie. Mai nti ncet, apoi tot mai tare. A intervenit imediat gardianul cerndu-i sa faca liniste, dar gla sul devenea tot mai tare si pe masura ce gardianul racnea si njura, pe att mai puternic se facea glasul. Semana cu un bocet de-al nostru, dar mi-am dat seama ca e pe greceste. A aparut si un al doilea gardian n aju tor pentru a restabili linistea, dar n zadar. Ba mai mult, n alt capat al celulei s-a pornit un al doilea bocet si n curnd un al treilea. Tot voci de femei, pe greceste. Pe coridor, o tevatura de nedescris : alergaturi, usi trntite, zavoare trase, amenintari, njuraturi, navala de gardieni. To tul n zadar. Vacarmul nu facea dect sa creasca si sa ia amploare. La un moment dat, doua din voci au tacut. Toti gardienii s-au concentrat la usa unde vaietele nu conteneau. n cele din urma a ncetat si ultimul glas si cnd credeam ca totul s-a linistit a izbucnit din nou cel din fundul co ridorului. Toti gardienii s-au ndreptat ntr-acolo si cnd vocea a tacut, s-a pornit alta, n alta parte. Era de necrezut, dar alternanta de bocete a continuat ore n sir, toata dupa-masa, seara si aproape toata noaptea. Mi-am dat seama ca gardienii au intrat n celule si au nceput sa le loveasca, dar tipetele de veneau si mai ascutite, vaietele si mai puternice. La doua celule dis tanta de usa mea, mpreuna cu una din grecoaicele care se vaitau, se mai afla o femeie, romnca, pe care am auzit-o spunnd gardienilor sa n-o mai loveasca, ca va ncerca ea s-o potoleasca. Am aflat mai trziu ca femeia era doamna Milcoveanu, mama doctorului Milcoveanu. In tot acest timp, am ncercat de mai multe ori sa aflu de la Platon

ce se ntmpla, dar mi-a facut semn cu degetul pe buze ca sa tac si apoi la ureche, semn ca asculta. ntr-adevar era foarte atent. Explicatia celor ce se ntmplau am avut-o abia trei luni mai trziu n Penitenciar, de detinuti : Grecii de la Florica se revoltasera, i luasera la bataie pe reeducatorii lor comunisti si ncercasera sa evadeze. Avertizata, Se curitatea noastra intervenise, operase o serie de arestari si ncercnd prin ancheta sa stabileasca care sunt vinovatii principali, instigatorii, strnise aceasta reactie n celular. Prin bocetele si vaietele lor pe gre ceste, femeile si-au transmis tot ce aveau sa-si transmita si au stabilit o versiune comuna, pe care s-o sustina cu totii in ancheta. Cum am spus, noaptea trziu bocetele au ncetat, s-au auzit iar usile celulelor si gre cii au fost luati. si la mine s-a deschis usa si i-au facut semn lui Platon sa iasa. Tot asa linistit, cum venise si cu gesturi masurate si-a luat haina peticita de pe scndurile patului, mi-a ntins mna si a iesit. Nu mai stiu ce s-a ales de ei si de ai lui. Am ramas iar singur si mi-am reluat programul de plimbari, gen ticul ursului din cusca : doi pasi dus, doi pasi ntors. Dupa cteva zile mi se aduce un tovaras. E foarte nalt si voinic. Are parul roscat si poarta mustata. Este directorul fabricii de pielarie "Caprioara" din Pi testi si a fost ridicat de Securitate din biroul lui. Nu stia de ce l-au ares tat si era convins ca trebuia sa fie o eroare, deoarece era membru de partid si "comunist adevarat", cum tine sa-mi repete, ntr-o romneasca cam stricata. Era srb din Banat. Seara a fost dus la ancheta. S-a n tors cam abatut. Mi-a spus ca-1 anchetasera pentru sabotaj. Cu ctva timp nainte, izbucnise un incendiu la fabrica, care dupa spusele lui, nu produsese dect pagube minore si fusese stins. Pretindea ca-1 dus manesc unii colegi din fabrica si ca-1 reclamasera, dar ca el nu avea nici un amestec n povestea cu incendiul. Cele trei zile ct am stat cu el au fost un calvar. S-a dovedit de un primitivism rar. Ca sa nu-si murda reasca pantofii cnd eram scosi la W.C., se descalta si la ntoarcere se stergea pe picioare de murdaria n care eram obligati sa calcam pe unica noastra patura. Cnd i-am cerut sa n-o mai faca, s-a suparat. La fel, s-a suparat cnd lam rugat sa nu mai scuipe pe jos, ceea ce facea din deua n doua minute. A treia zi, trecnd n inspectie, seful arestului (bruta cu muschii de boxer), i-am cerut sa ma mute, fie pe mine, fie pe srb, deoarece ne era imposibil sa ncapem noaptea pe cele doua scnduri ale priciului. Spirit practic, bruta a dat ordin gardianului sa mai aduca o scndura. Solutia n-a avut nsa succes, fiindca una din capre nu era destul de lata ca sa se poata sprijini pe ea si capul celei de a treia senduri. Enervat, seful arestului a trntit usa njurnd. Dupa scurt timp nsa, gardianul a reaparut, mi-a spus sa-mi iau bagajele (adica haina) si m-a mutat n celula II (vezi schita pag. 15). Mi s-a parut o camera imensa. Era de doua ori mai mare dect cealalta, avea un pat de fier, cu salteaua umpluta mai mult cu pleava si praf, dar oricum saltea si o patura. M-am bucurat ca am scapat de srb si datorita lui am apreciat, pentru prima data de cnd eram arestat, si singuratatea. si totusi, ct am stat aici n-am fost chiar singur. Seara, prin firida n care atrna becul, a aparut un soarece. n zilele care au urmat, cu rabdare, lam ademenit cu firimituri de pine, pna la picioarele patului. ncercarea mea de dresaj na progresat mai mult de att. Cnd ntindeam mna spre el, fugea. Ca sa nu-1 pierd de tot, n-am mai insistat si m-am mul19

Imit sa-1 astept sa vina la picioarele patului si sa-1 observ cum si annca firimiturile. Venea ntotdeauna seara, dupa ce primeam mn-rea si se potolea agitatia de pe coridor. Devenise tot mai ncrezator, ct chiar se ridica pe picioarele dinapoi sisi freca mustatile cu bele dinainte, uitndu-se la mine. Pe lnga plimbarea zilnica (acum putem face cte trei pasi dus-tors), am avut aici ideea sa ncerc sa intru n

legatura cu celula vecina. m batut mai nti cteva lovituri cu degetul n perete, dupa ce ma .igurasem ca gardianul nu e prin apropiere. Mi s-a raspuns la fel. Mi-a venit apoi ideea sa stabilesc un alfabet prin lovituri n perete : a - o lovitura, b = doua lovituri etc. Mai trziu, intrnd n circuitul pusca riilor, aveam sa aflu ca mai toti trecusera prin faza acestei descoperiri, care era numita : alfabetul idiotilor. Oricum, vecinul meu a nteles intentia mea si am nceput un fel de conversatie. Procedeul s-a dovedit nsa a fi total nepracticabil. Din cauza numarului prea mare de lovituri necesare pentru a exprima un cuvnt, nu numai ca pierdeai sirul, dar riscai sa fii surprins si de gardian. Tot n aceeasi perioada, probabil ncurajat de ciocaniturile pe care le auzea, vecinul din cealalta celula a nceput sa-mi bata si el n perete. Orict am ncercat sa deslusesc semnele lui, n-am reusit! Abia cnd am ajuns n Penitenciar, am aflat ca mi transmitea ntr-un alfabet mai evoluat, care se numea "Afelere" si care reducea simtitor numarul loviturilor pentru exprimarea literelor. In Penitenciar, l-am nvatat si eu. Acolo era utilizat curent. Iata sistemul : Literele alfabetului erau mpartite n patru grupe a cte 5 litere, n afara de ultima grupa care cuprindea 6. Prima grupa mergea de la A la E, a doua de la F la J, a treia de la L la P, a patra de la R la Z. Literele de nceput ale grupelor dadusera numele acestui alfabet : A.F.L.R. Mai n toate celulele din1 Penitenciar era zgriata pe perete tabela acestui alfabet : I II III IV A F L R B G M S C H N T D I O U E J P V Z Se utiliza n felul urmator. De exemplu : pentru a transmite litera O. Mai nti 3 ciocanituri (care indicau grupa n care se afla litera), o scurta pauza, dupa care 4 lovituri (adica a patra litera din grupa). Procedeul era mai practic, dar n decursul anilor de puscarie a fost si el abandonat si nlocuit cu alfabetul Morse. ntr-o dimineata, agitatie neobisnuita pe celular. Mare curatenie. Ni s-a dat pe rnd n celule o matura. Gardianul statea n usa pna ce maturam celula si mpingeam gunoiul afara, pe coridor. Apoi ne-a dat o galeata cu apa si o crpa ca sa spalam pe jos. Aceeasi treaba pe cori dor o faceau gardienii. Am mai primit o crpa muiata n motorina, cu care am frecat usa celulei pe dinauntru ; pe dinafara o facea gardianul Nu se putea spune ca, dupa terminarea operatiunii, celulele si coridorul dadeau o impresie de mai mare curatenie ca nainte, dar seful arestului, dupa inspectia pe care a facut-o, s-a declarat multumit. Observnd printre gratiile usii o alta miscare neobisnuita, am vazut cum ctiva gardieni carau de la etajul cladirii n curticica arestului, teancuri de hrtii, reviste, carti si fotografii. Unul a aparut cu un brat de bete si ciomege. Le-am recunoscut; le vazusem rezemate ntr-un colt n biroul Lt. Maj. Iordache. Tot acest material a fost ngramadit n mijlocul curtii, stropit cu motorina si i s-a dat foc. Fumul s-a raspndit pe tot celularul, mpreuna cu foite de hrtie carbonizata. De la etajul cladirii s-au pornit racnete si njuraturi la adresa gardienilor de pe celular. Focul a fost stins cu furtunul de la cismeaua din curte.

Toti gardienii s-au concentrat n curticica pentru a strnge n diverse cutii si ladite resturile de hrtoage parte arse parte nu si pentru a curata toata mizeria provocata de foc. Resturile au fost carate n afara. Apoi a fost mpartita masa de prnz : un fel de iahnie de fasole cu multa carne de porc si foarte grasa. Diferenta ca de la cer la pamnt fata de ce ni se dadea de obicei. Cum nu eram nca un vechi puscarias initiat, n-am tras nici o concluzie din tot ce se ntmplase. Nu stiam ca orice derogare ct de mica de la obisnuitul zilei si avea o ratiune si nu era ntmplatoare sau un capriciu. Mai trziu aveam sa ma deprind sa interpretez toate aceste semne. De data aceasta, o parte din expli catie am avut-o chiar dupa masa. Usile au nceput sa se deschida pe rnd, de la capul celularului. La fiecare usa se opreau mai multi pasi si se auzea murmur de voci. In fine, s-a deschis si usa mea. Un colonel de securitate, nconjurat de un ntreg stat-major de ofiteri, m-au privit lung, si-au rotit ochii prin celula si apoi colonelul m-a ntrebat cum ma cheama si de cnd sunt arestat. Dupa ce iam raspuns, a continuat cu ntrebarile : "Cum a fost masa ?" Buna, am zis. "Ai fost maltratat ?" Nu. "Ai a te plnge de comportarea gardienilor ?" Nu. "Ai ceva de ra portat ?" Da. As vrea sa stiu de ce sunt tinut aici si ce aveti de gnd cu mine ? "Asta vor hotar organele de ancheta !" mi-a raspuns colonelul si usa s-a trntit. Explicatia completa am avut-o tot la Penitenciar de la puscariasii mai vechi. O data cu caderea grupului Vasile Luca, Ana Pauker, Teohari Georgescu7 toate dosarele fusesera revizuite, ceea ce dusese la noi an chete si noi arestari. Asa se face probabil, ca si dosarul meu, care fusese lasat deoparte de Grigoriu Burdea n 1949, a fost reexaminat si eu rearestat. Se pare ca tot aparatul M.A.I. fusese primenit si probabil si Gri goriu Burdea nlocuit. Totodata s-a dat ordinul de ncetare a batailor n ancheta. Ceea ce explica arderea ciomegelor nainte de inspectia colonelului, care asa cum am aflat, venea din partea ministerului de interne. Masura a durat nsa foarte putin. n primavara am avut ocazia sa stau cu oameni schingiuiti cu si mai mult zel ca nainte. Ct priveste mncarea mai buna si curatenia, aceasta aveam sa aflu n decursul anilor, ca intra n practica curenta dinaintea oricarei in spectii. Cei care veneau n inspectie erau de coniventa cu administratia nchisorii n privinta procedeului pentru a nu fi pusi n situatia de a auzi reclamatii. ntrebarile cu privire la mncare se puneau cam n fe lul urmator : "Cum e mncarea ? E suficienta ?" Daca detinutul ras pundea : "Proasta, insuficienta, de exterminare !" urma ntrebarea : "Ce ai primit azi ?" La care detinutul spunnd ce primise, adica mn carea buna si suficienta pentru ziua de inspectie, inspectorul respectiv 21 tragea concluzia cu voce tare, ca mncarea pentru dusmanii poporului e mai buna dect a ostasilor M.A.I., trntea usa celulei si pleca mai de parte. Dar s-a terminat si cu inspectia si viata pe celular si-a reluat cur sul obisnuit. De mine nu s-a mai ocupat nimeni. Nu am fost nici scos la ancheta, si nici nu m-a mai ntrebat nimeni nimic, nici macar cum ma cheama. Gardienii se obisnuisera cu figura mea, eu cu a lor si cum nu le dadeam nici o bataie de cap n plus (nu ma plngeam de nimic, nu ceream nimic si nu reclamam nimic) eram tot mai putin si mai rar supravegheat prin vizeta. n schimb, ncepusem eu sa supraveghez si sa nregistrez tot ce se ntmpla pe celular. Cunosteam dupa figura aproape pe toti cei arestati. mi facusem o imagine destul de exacta a planului celularului si-mi ncoltise n minte ideea unei ncercari de eva dare. La un moment dat devenise chiar o obsesie, dar nu gaseam nici o solutie. Aceasta idee nu m-a parasit niciodata, de-a lungul ntregii mele detentii, cu toate ca n acea perioada de nceput, aveam ferma convingere ca se va petrece ceva si vom fi eliberati din nchisoare. Era vremea cnd nca mai "veneau americanii". Timpul mi trecea mai usor nct erau zile cnd nici nu-mi mai faceam exercitiile de mers (care

aveau un efect aproape anestezic) si nu mai recurgeam la ele dect atunci cnd ma ncerca deznadejdea sau plictiseala. Intr-o buna zi, pe neasteptate, sunt mutat n celula III (vezi schita pag. 15). Celula se afla pe un coridor, care scapase pna acum posibi litatilor mele de observatie. Chiar dupa primul "program", cu toate ca n timpul desfasurarii lui mi se acoperea deschizatura din usa cu un carton, l-am putut vedea pe varul meu G. Boian, care era nchis n ce lula pe care am notat-o cu A pe planul celularului (pag. 15). Daca nu mi-ar fi soptit numele cnd a trecut prin dreptul usii mele spre closet, cred ca nici nu l-as fi recunoscut, n asa hal de slab si palid era. Pe sub petecele care i acopereau mai peste tot hainele, iam recunoscut unul din costumele gris, att de bine croite si calcate altadata. Celula III, n care ma aflam acum, era cam tot att de spatioasa ca si precedenta ; n schimb, din cauza unei infiltratii de apa de la closetul de alaturi, pe jos, cimentul era n permanenta ud, iar de miros sa nu mai vorbim ! n zilele urmatoare am stat mereu la pnda la ora cnd n-eepea scosul la closet. Voiam sa-i comunic lui G. B. cte ceva din" cele ce se ntmplasera n ultimii 3 ani de cnd fusese arestat. Sa-i spun ca ai lui (nevasta si fetita) se mutasera n apartamentul unor matusi ce stateau cam nghesuite, dar ca erau sanatoase ; ca fetita si continua nvatatura fiindca reusisem sa acreditam la scoala versiunea ca el si parasise familia si plecase n provincie etc. Scurta lui trecere nsa prin fata usii mele, sub supravegherea gardianului care statea la 3-4 m. -dis tanta, a facut imposibila comunicarea. Ba chiar am fost surprins ntr-o zi n tentativa mea de un gardian, care s-a apropiat tiptil fara sa-1 aud si a deschis brusc usa celulei. Rezemat fiind de usa si cu capul n drep tul deschizaturii acoperite de cartonul pe lnga care ncercam sa trans mit mesajul, era ct pe-aci sa cad pe coridor. Cu urletele si njuraturile de rigoare, mi s-au pus ochelarii si am fost dus n camera de garda. Aici m-a luat n primire seful arestului. Credeam ca am sa am de-a face cu pumnii brutei, dar s-a multumit cu serie de njuraturi si amenintari si m-a trimis din nou n celula. Dupa cteva minute a venit perso nal pe celular si mi-am dat seama ca procedeaza la cteva mutari. La urma, m-a scos si pe mine si m-a mutat n celula IV (vezi pag. 15), ul tima n fundul coridorului, zicndu-mi ca de aici nu voi mai putea pndi pe cei care merg la W.C. pentru a vorbi cu ei. ^ Noua camera era mai mare dect toate cele prin care statusem pna aci. Cam 4 m pe 4. Un pat de fier cu saltele de paie si patura, ntr-un colt. Vizavi de usa, pe cealalta parte a coridorului, o fereastra prin care se vedea cam la 2 m. gardul de scnduri al curtii securitatii spre curtea vecina. Din loc n loc, de-a lungul gardului, cte un plop. Mi-au trebuit cteva zile sa ma acomodez cu noua acustica a celulei, pentru a putea percepe si explica toate zgomotele celularului, care aici ajun geau mai estompate. Cnd m-am simtit iar acasa, ca sa zic asa, am luat o hotarre, care, trebuie sa recunosc, mi-a pus nervii la ncercare. Observasem ca dupa ce tura gardienilor din timpul zilei preda servi ciul schimbului de noapte, deschiznd celula cu celula si verificnd dupa o lista numarul arestatilor, plecau cu totii n camera de garda. Acolo, lasau usa deschisa spre celular si timp de 10-15 minute, i auzeam vor bind si glumind ntre ei. Apoi, schimbul de zi pleca acasa, iar cei din tura de noapte si ncepeau patrulatul pe coridor si supravegheatul prin vizete. ntr-o seara, dupa ritualul de predare-preluare a schimbului, cnd toti gardienii se aflau n camera de garda, m-am pus pe treaba. Am lar git distanta dintre vergelele care formau gratiile deschizaturii din usa, am scos bratul afara si cu vrful degetelor am ajuns la zavor. L-am tras ct mai fara zgomot, am ridicat mna mai sus, am apasat pe clanta si usa s-a deschis. Cu urechea la vocile care veneau din camera de garda aplecat ca sa nu fiu vazut din celelalte celule, am trecut prin fata a trei usi si m-am oprit la a patra, unde se afla G. Boian. L-am chemat pe sop tite. De emotie mi auzeam bataile inimii. G.B. a aparut ngrozit la vi zeta,

ntr-un suflet i-am nsirat tot ce stiam de ai nostri. si bune si rele fara menajamente. Asa a aflat ca mama lui (si matusa mea ) murise, singura, n domiciliul obligatoriu la Trgu Neamt. Iar fratele lui, care era grav bolnav de anghina pectorala, murise cu doi ani n urma, n mo mentul cnd securitatea venise sa-1 ridice. Inima mi batea tot mai tare si mi se facuse frica de-a binelea. Pro* babil ca si lui George pentru mine, fiindca mi-a spus : "daca nu te n torci imediat n celula strig gardianul !" ntoarcerea n celula a decurs la fel de bine ca si iesirea. Am nchis clanta, am tras zavorul, am n dreptat gratiile si m-am trntit pe pat. Eram istovit si ud de transpira tie. Dupa scurt timp s-a auzit si pasul gardianului. A doua oara n-am mai ndraznit sa repet isprava. Totusi, ndrazneala de a fi facut-o o data, cu toata frica ce o simtisem mi-a dat o noua ncredere n mine, care mi-a prins bine. Am nceput sa ma nvat, nu sa-mi stapnesc frica si nici s-o nlatur ci sa ma obisnuiesc sa traiesc cu ea. n anii urmatori, de multe ori aveam sa fiu pus n situatia de a ntreprinde ceva riscant si de cte ori m-am decis pentru actiune, mi-a fost frica, dar am facut-o. Ni ciodata n-am renuntat de frica. Intr-una din zile, stnd ntins pe pat si cu ochii n tavan, observ o mica gaurica n tencuiala. M-am sculat n picioare pe pat, ca s-o cercetez mai ndeaproape. Nu numai ca bagnd degetul nu i-am dat de fund, dar ui-tndu-ma prin ea, mi-am dat seama ca raspunde n pod. Se vedeau chiar raze de lumina care strabateau ntunericul podului. Lumina pa23

jtrundea printre tiglele acoperisului. Am apasat cu palma pe tavan si-am constatat ca e elastic. Era din paianta si daca as fi apasat mai tare as fi putut face sa cada o bucata din el. Deci, as fi putut face o gaura spre pod, orict de mare as fi dorit. Cteva zile nu raam gndit dect la asta, observnd cu atentie tot ce cadea n raza mea vizuala, prin deschizatura din usa, si mai departe, peste coridor, prin geamul care dadea spre gar dul si curtea vecina. De asemenea cnd eram scos la spalat la cismeaua din curticica m-am uitat mai atent la acoperisul celulelor. Din curticica, vedeam celalalt versant al acoperisului, dar nu era nici un motiv ca versantul care se afla deasupra celulei mele sa fie altfel. Era acoperit cu tigla obisnuita si nu se vedea nimic deosebit. De sus, de la etajul cladirii securitatii, unde se aflau birourile se putea vedea tot celularul si acoperisul cu ambele versante. ncepusem sa pun la punct toate amanuntele unui plan de evadare. Trebuia sa astept ora stingerii, cnd gardianul si facea tura pe la toate vizetele, ca sa vada daca ne-am culcat. Observasem n timp, ca unul din gardieni, spre deosebire de ceilalti, nu mai aparea la vi zete, pna dimineata. Deci, trebuia sa astept tura lui de noapte si imediat dupa stingere si dupa ce ar fi trecut pe la vizeta mea, sa mping tavanul n sus avnd grija ca bucatile ce urmau sa se desprinda sa cada pe pat, ca sa nu faca zgomot. Ar fi urmat urcarea n pod, scosul ctorva tigle si saritul de pe acoperis, direct pe crengile unuia din plopii care se aflau de-a lungul gardului. si de aici n curtea vecina. Mai departe... vaznd si fa cnd. Binenteles ca riscul ca gardianul sa mai vina pentru a doua oara la vizeta, ramnea, ca si eventualele zgomote neprevazute, care s-ar fi putut produce la prabusirea tavanului si la scosul tiglelor. La fel, iesirea prin acoperis si saritul peste gard ar fi putut fi observate de la una din feres trele cladirii securitatii. Am uitat sa va spun ca existau cteva becuri in stalate pe niste stlpi, care noaptea se aprindeau si luminau de sus n tregul celular. O lumina destul de slaba, dar totusi lumina ! Cele cteva zile, ct am observat toate cele de mai sus si am cntarit sansele pro si contra ale planului, s-au scurs nespus de repede. Totusi, nca mai sovaiam, cnd ntr-o dimineata, aud pasi si voci pe coridor, care se ndreptau spre usa celulei mele. Mai mult

adus pe sus si mpins din spate, vreo 4-5 gardieni mi baga n celula un tnar cu catusele la mini. Se zbatea si-i insulta. I-au scos catusele si au plecat, dar unul din gardienii din schimb, ncercnd sa nu se faca simtit a ramas pe coridor n apropi erea celulei. i vedeam umbra pe coridor. Tnarul n-avea mai mult de 28 de ani. Era neras de cteva zile, avea parul mare, negru si nclcit. n picioare purta bocanci cu, talpa groasa, plini de noroi. Pantalonii negri de dimie erau si ei murdari de noroi. O camasa, fosta alba si ea si un cojocel de oaie fara mneci i completau echipamentul. Dupa nchiderea usii, ra masese n picioare n mijlocul camerei frecndu-si ncheieturile minilor unde i se imprimasera dungile strnsorii catuselor. M-am apropiat de el, i-am spus numele meu ntinzndu-i mna si l-am ntrebat cum l cheama. S-a uitat cu o privire ntunecata la mine, nu mi-a raspuns si nu mi-a dat mna. I-am spus atunci ca poate sa se ntinda pe pat, daca e obosit. Fara o vorba, s-a trntit pe pat si dupa cteva clipe a nceput sa sforaie. Am nceput sa ma plimb prin celula facnd tot felul de presupuneri cu pri vire la noul venit si la planul meu de evadare, pe care trebuia sa-1 amn.

I
Mai trziu, cnd am ajuns n nchisoare, am aflat ca naintea mea, cu un an sau doi, un alt arestat folosise deja acea cale de evadare, pe care o imaginasem eu. ntr-o seara, insistnd sa fie scos sa-si faca nevoile, pa trunsese n pod prin tavanul closetului si iesise prin acoperis spre curtea vecina. Cum nsa gardianul venise sa vada de ce nu mai iese din closet si constatase ca detinutul evadase, a dat alarma. ntreaga noapte l-au cautat. S-au facut razii n curtile si n toata zona din jurul Securitatii, dar fara nici un rezultat. A doua zi, unul din anchetatorii de la etajul cladirii securitatii, uitndu-se cu totul ntmplator pe fereastra, l zareste pe fugar ntr-unui din plopii de la gardul curtii. Ce se ntmplase ? n momentul n care auzise alarma, evadatul abia ajunsese la gard. Dndu-si seama ca nu mai avea timp sa se ndeparteze, se urcase n plop, statuse toata noaptea n tre crengi si acum astepta din nou ntunericul pentru a-si continua drumul. Binenteles, a fost din nou prins. Eu n-am mai ajuns sa-mi pun planul n aplicare. Cnd gardianul a ajuns cu distribuitul cafelei la usa noastra si 1-a va zut pe tnar dormind, a nceput sa strige la el ca sa-1 trezeasca. Fara re zultat nsa. Gardianul mi-a dat din galeata cu asa-zisa cafea, o cana si pentru el si mi-a spus sa i-o duc la pat si sa-1 trezesc. L-am scuturat de umar tot mai tare, pna ce a sarit speriat din somn. I-am ntins cana cu cafea, iar gardianul, din usa, a nceput sa-si bata joc joc de el, spunn-du-i ca nu se poate plnge ca nu e tratat boiereste, ca i se aduce si cafeaua la pat. Tnarul, care se dezmeticise, mi-a luat cana din mna si a azvMit-o cu toata puterea spre usa. Gardianul abia a avut timp sa se fereasca. A urmat un potop de njuraturi si de o parte si de alta, dupa care gardia nul a plecat, iar tnarul a adormit din nou. Pna la ora prnzului a fost liniste. Cnd ni s-au adus castroanele cu ciorba, l-am trezit din nou. A spus ca nu mannca, s-a ntors pe partea cealalta si a continuat sa; doarma. Dupa cteva minute a venit seful arestului. N-a ncercat sa-1 tre zeasca si m-a ntrebat pe mine de ce nu mannca si ce mi-a povestit. I-am raspuns ca nu mi-a vorbit deloc, ca pare frnt de oboseala si ca doarme tot timpul. Peste putin timp, usa se deschide din nou si gardianul intro duce n celula un nou detinut. Un om de vreo 45 de ani, de statura mij locie, mai mult gras si rosu n obraz. Purta o mustacioara neagra. m bracamintea : pantaloni si camasa

kaki si pe deasupra un pulover gris. De cum s-a ndepartat gardianul, foarte jovial mi-a ntins mna, s-a pre zentat (din pacate i-am uitat numele) mi-a spus ca e colonel din vechea armata si ca a fost prins n munti, unde ca partizan, lupta mpotriva Se curitatii. Cu toata naivitatea mea de la acea epoca, omul nu mi-a inspirat ncredere. Poate si prin faptul ca limbajul si comportarea lui nu mi se pareau a fi de nivelul unui colonel. Oricum, omul era extraordinar de vorbaret, povestindu-mi fel de fel de patanii din viata lui, de pe front din Rusia unde comandase o unitate de tancuri, din munti unde luptase mpotriva trupelor de securitate etc. Se arata foarte optimist ca vor veni americanii si ca ne vor salva. Printre toate cele pe care mi le nsira, mi mai punea din cnd n cnd si cte o ntrebare : "De ce sunt arestat ? Cine e tnarul care doarme ? Ce mi-a povestit ? n ceea ce ma priveste, iam spus ca nu stiu de ce am fost arestat, ca nu am fost anchetat. Iar despre tnar, nu stiam nimic. Tot el mi-a spus nsa, ca din celula n care se afla na inte de a fi adus aici, i-a auzit pe gardieni vorbind ca tnarul ar fi fost prins n padurile din regiune cu un aparat de radio-emisie. n tot timpul acestei discutii cu noul venit, ne asezasem amndoi pe marginea patului. Deodata privirea mi s-a oprit pe pieptul paros al tnarului, care continua sa doarma, pe spate si cu camasa larg descheiata. M-am uitat mai atent si ntr-adevar !... ceea ce mi se paruse numai la nceput era realitate. Paduchi ! si nu unul... misunau ! Am sarit ca ars de-a dreptul n panica. Am nceput sa bat n usa. I-am spus gardianului, care dupa cteva minute a venit cu seful arestului. Au adus o galeata cu D.D.T., si cu pumnii au nceput sa presare praful peste pat si peste tnarul, care dormea nainte. Restul de D.D.T. care a mai ramas n galeata l-au deser tat ntr-un colt, pe jos. La insistentele mele sa-1 mute pe tnar din celula sau sa-1 duca la baie si sa ne mai dea un pat, au zis ca nu se poate, au trntit usa si au plecat. Noul venit, att de vorbaret pna atunci n-a scos o vorba. Ni s-a adus masa de seara. Tnarul, pe care am reusit sa-1 tre zesc, a refuzat din nou sa mannce. A cerut apa de baut. Atmosfera ca merei era nvaluita n praf de D.D.T., ca ntr-o ceata cu miros necacios. I-am explicat tnarului ce se ntmplase si, pentru prima oara mi-a spus pe un ton normal si parca putin trist, ca de 2 luni nu s-a mai putut nici spala, nici schimba. Presupusul colonel a intrat si el n vorba, punndu-i . fel de fel de ntrebari asupra mprejurarilor n care a fost arestat si de ce. Tnarul si-a reluat privirea ntunecata si i-a ntrebat rastit : De ce vrei sa stii ? Colonelul a tacut, iar tnarul a nceput sa se plimbe prin celula fara sa mai scoata o vorba. Dupa un timp s-a culcat din nou, spre perete, lasnd jumatate de pat libera. De frica paduchilor, nici nu m-am apropiat de pat. Am presarat ntr-un colt al camerei D.D.T., mi-am m paturit haina de piele de mai multe ori, m-am asezat pe ea si rezemat de perete, am dormit cu ntreruperi pna dimineata. Colonelul s-a facut ghem la picioarele tnarului, dupa ce mai ntii s-a prafuit bine cu D.D.T. Asa mi-am petrecut ultima noapte n securitatea din Pitesti. Dimineata, imediat dupa deschidere si schimbul gardienilor, am fost scos din ce lula, mi s-au pus catuse si ntr-un Jeep am fost transportat la peniten ciarul orasului. , ~~Aci aveam sa aflu de la alti detinuti mai vechi, ca asa-zisul co-Ionel era un condamnat de drept comun care nu fusese niciodata colonel si ca era utilizat ca "turnator" n celulele arestului, pentru a-i iscodi pe cei lalti arestati. n privinta tnarului, am aflat ca ntrr-adevar fusese prins n muntii din regiune, cu un aparat de radio-transmisie. Mult mai trziu, n alte nchisori, ntlnind detinuti care statusera dupa mine n arestul securitatii, miau spus ca tnarul fusese judecat, condamnat la moarte si executat. Nu stiu daca aceste informatii sunt exacte, dar fapt este ca tnarul nu a aparut niciodata n circuitul nchisorilor. Un episod pe care am uitat sa-1 amintesc la timpul sau : ntr-o dupa-amiaza, pe cnd ma aflam nca n celula I, au aparut pe celular mai toti gardienii din toate schimburile. Stateau de vorba n grupuri de cte 2-3, fie lnga usa camerei de garda, fie lnga scara care ducea la camerele de la etaj, fie n curticica unde era cismeaua. Pe cei din curticica

i-am putut si vedea. M-a mirat faptul ca peste uniforma purtau cojoace mari ciobanesti si n cap caciula, n loc de chipiu. Afara era o zi frumoasa si calda de toamna ! N-am putut ntelege nimic din ce discutau, dect ca asteptau un camion cu care sa plece. S-au ntors a doua zi catre prnz, ca sa predea cojoacele si caciulile. Tot de la detinutii mai vechi, am aflat ca si securistii care faceau de serviciu n schimburi pe celular, nu numai trupele de securitate, plecau periodic n misiune n muntii si padurile din regiune, la vnatoare de partizani. Cojoacele si caciulile erau pentru camuflarea uniformelor. In toata regiunea nu se vorbea dect de aceste actiuni mpotriva partiza nilor de sub conducerea Colonelului Arsenescu si a fratilor Arnautoiu, de veniti eroii locali ai rezistentei din munti si de atrocitatile pe care le co mitea Securitatea n satele de munte. Oameni mpuscati, tarani, femei si copii schingiuiti, pentru a afla cine-i gazduieste, aprovizioneaza sau ajuta pe partizani. Nenumarati altii au fost arestati si condamnati, lund drumul puscariilor. Cu o buna parte din ei am stat si eu n diverse n chisori. Vom mai reveni deci asupra subiectului.

LA PENITENCIARUL PITEsTI
Constructie n forma de T, asezata la bariera orasului spre Gavana si orientata N.V. S.V. Trecea drept cladire moderna. Fusese terminata sub guvernarea lui Armnd Calinescu si folosita nca n acea vreme ca nchisoare pentru detinuti politici n timpul prigoanei mpotriva legio narilor. Avea doua etaje, parter, subsol si pivnita. Descrierea mai ama nuntita si o schita a cladirii o voi face mai trziu, cnd voi ajunge cu povestea mea n anul 1955, cnd am stat pentru a treia oara n aceasta nchisoare. Adus la grefa nchisorii, dupa ce mi s-a completat fisa de n carcerare, am fost condus de un gardian la o celula de la etajul 2 de pe coada T-ului. Dupa ce usa s-a trntit n urma mea si gardianul a rasucit cheia n broasca si a tras cele 2 zavoare, am facut cunostinta cu cei patru locatari ai celulei : Radu I. Gr. Radu, un taran de vreo treizeci si ceva de ani din comuna Picior de Munte, Dobrin, tot taran din regiune, Paun Lepadatu, fost plutonier de jandarmi, acum ntors n satul lui si Jean Milcoveanu, un om n vrsta de peste 60 de ani, tatal doctorului Milco-veanu, unul din capii studentiinii nationaliste dinainte de razboi. Dupa celulele mizerabile si ntunecoase ale Securitatii, aici mi s-a parut raiul pe pamnt. Celula avea 4 m. lungime pe 2. m. si ceva latime. vP*4ina_din,.laturile mici ale dreptunghiului era usa, pe cealalta, fereas tra cam de 50 pe 80 cm., prin care patrundea lumina soarelui, cum n-o mai vazusem de la arestare. Geamul era deschis si temperatura placuta. Pe lnga asta, felul n care am fost primit de cei din celula m-a emotio nat. Era prima data dupa multe saptamni, ca ntlneam oameni, oameni de omenie, fiecare din ei ncercnd sa ma ajute ntr-un fel, sa ma pri measca cu caldura, de parca mi-ar fi oferit ospitalitatea la ei acasa. De-a lungul peretelui din dreapta, mai aproape de usa, erau doua paturi su prapuse, n cel de jos statea J. Milcoveanu, n cel de sus, Dobrin. Catre fereastra, la peretele din stnga, alte doua paturi suprapuse : jos dormea Paun Lepadatu, deasupra Radu I. Gr. Radu. Cu toate protestele mele, Radu s-a mutat jos, n pat cu Paun Lepadatu, lasndu-ma pe mine sin gur n cel de sus. Dobrin care era cel mai vechi arestat din cei patru si care de doi ani de cnd era n ancheta fusese de mai multe ori mutat n acest rastimp, cnd la penitenciar, cnd la securitate, cunostea cel mai bine viata si obiceiurile puscariei. Cu toate ca era cel mai tacut si rezer vat din ei, nu facea nici un secret din povestea lui. Facea parte, mpreuna cu altii, care si ei se aflau n diferite celule, dintr-o organizatie clandes tina, pe care o numisera "Fratie si libertate". Organizatia luase oarecari
27

proportii n satele din regiunea lui, raspndise manifeste si devenise cu noscuta prin acele sate, unde pe toate gardurile apareau scrise cu creta, literele F.L. Nu mai stiu cum le daduse de

urma securitatea. Dupa ce-i arestase pe ctiva din ei, ncerca acum sa descopere pe toti membrii or ganizatiei. Dobrin fusese de mai multe ori batut n ancheta. Jean Milcoveanu era arestat de cteva luni, mpreuna cu sotia lui, din cauza unei scrisori pe care o primisera de la fiul lor, doctorul Milco veanu, care era ascuns si cautat de securitate. De la el am aflat ca sotia lui statuse la securitate, n aceeasi celula cu una din grecoaicele de la Florica si de care v-am spus ca i-am auzit vocea si am remarcat limba aleasa pe care o vorbea. Batrnul mi povestea tocmai ca l cunoscuse pe tatal meu, cnd Dobrin, cu urechea lui adaptata la toate zgomotele celularu lui, ne-a anuntat ca vine gardianul. n adevar, usita de sub vizeta s-a des chis si gardianul a nceput sa ne dea pe rnd gamelele pe care i le n tindea un detinut de drept comun, care tra dupa el pe coridor un hr-dau. Asa am facut cunostinta cu "terciul" att de apreciat de detinuti. Era faina de porumb oparita si putin ndulcita. n celula nu se afla dect o singura lingura de metal, care, cu apro barea tacita a gardianului, avea coada ascutita pe o parte. Ascutitul se facea pe cimentul de la closet. Cu acest cutit improvizat, mi s-a confec tionat si mie un fel de lopatica, dintr-o scndurica de brad, gasita pe coridor si pastrata cu grija de Radu, pitita n paiele din saltea. Toti aveau astfel de lopatele, n chip de lingura. Tot Radu facuse cu aceeasi coada de lingura ascutita cte o cruciulita sculptata ntr-o bucatica de lemn de fag, pentru fiecare. A doua zi dupa sosire mi-a facut si mie una. Cu fire de ata trase din pnza de doc a saltelei si rasucite, ne facuse cte un snur cu care ni le atrnasem la gt, pe sub camasa, spre a nu fi vazute. De-a lungul anilor de puscarie, saltelele au fost sursa permanenta de ata pen tru nevoile noastre. Dupa regulamentul nchisorii, de cte ori am fi avut nevoie, ar fi trebuit sa batem la usa si sa-i cerem gardianului ac si ata. Cum nsa n practica nu primeai niciodata, ata se scotea din saltele, iar acele n cazul nostru, de pilda, erau fabricate tot de Radu, dintr-o bu cata de srma electrica, pe care o gasise ntr-o zi pe coridor. i ndoise vrful la 90 si cu un ciob de sticla, prin frecare, i zgriase un sant chiar la locul ndoiturii. Apoi o ndoise tot la 90 n acelasi loc, dar n sens in vers. si din nou cu ciobul de sticla zgriase iar un sant, pna ce stra punsese srma n dreptul santului de pe cealalta parte. Dupa aceea n dreptase srma la loc si o ascutise la celalalt cap, pe cimentul de la clo set. Treaba era tare migaloasa, dar rezultatul era un ac care nu se deo sebea de cele originale, dect prin faptul ca nu era de otel. Fiecare din celula avea felul lui de a-si trece timpul. Radu era cel mai activ. Tot timpul avea ceva de facut, daca nu pentru el, pentru cei lalti. Ne-a peticit la toti hainele, ne-a cusut nasturii. Era plin de buna vointa si totdeauna bine dispus. Batrnul Milcoveanu, foarte respectat de ceilalti, avea si el o fire blnda si avea ntotdeauna ceva de povestit, atun ci cnd timpul trecea cel mai ncet, mai ales de la masa de seara si pna la stingere. Singura lui ngrijorarea era soarta sotiei lui. Spunea ca erau o pereche foarte unita si ar fi dat orice ca ei sa-i dea drumul si sa-1 tina numai pe el. stiind-o libera, ar suporta si el mai usor nchisoarea. Do brin era cel mai nervos si ct era ziua de lunga se plimba ca un leu n cusca. Era cu gndul numai la ancheta grupului lui care nu se terminase si traia ntr-o tensiune permanenta, asteptndu-se n orice moment sa fie dus din nou la Securitate. Din cnd n cnd, se oprea din mers, ca sa asculte la usa zgomotele celularului, care pentru el nu mai aveau nici un secret. Numai povestirile lui Milcoveanu aveau darul sa-1 calmeze. Paun Lepadatu era cel mai tacut din toti. Mai tot timpul statea asezat pe mar ginea patului, cu gndul aiurea. Avea vreo 50 de ani. Era voinic. Barbat frumos. Semana cu pozele haiducilor din cartile copilariei mele. Se gn dea numai la ce lasase acasa si se framnta de grija porumbului necules, a araturii, a tot ce lasase balta n gospodaria lui. l ridicasera de la cmp si nici n-apucase, sa vorbeasca cu nevasta-sa. De cte ori iesea din ngn-durarea lui si dadea cu ochii de mine, se nsenina, mi facea loc pe pat langa el si ncepea sa-mi povesteasca de-acasa. Avea un baiat de vrsta mea si spunea ca-i amintesc de el. n baiat si pusese toata nadejdea pna la ntoarcere : "Pna om scapa de comunisti" cum spunea el. Intr-o zi, vazndu-1 parca mai abatut ca de obicei, m-am asezat lnga el si l-am ntrebat ce-1 framnta. Multe lucruri si ntmplari din anii puscariei s-au estompat ori mi s-au sters din minte, dar raspunsul lui nu l-am uitat : "Ma gndeam ce-o fi facnd mnza mea, D-le Leonid ! (Nu-mi putea pronunta altfel numele). mi pare rau ca n-am talent sa redau, cu ct drag mi-a vorbit apoi de mnza lui. Zilele n care aveam cea mai mare liniste pentru diversele ocupatii nepermise erau cele n care era de serviciu Sergentul Guliman. Neper-mis era : sa cosi, sa scoti ata din saltea, sa ai ac, sa te asezi pe caloriferul de sub geam si sa privesti pe fereastra, sa comunici cu vecinii, vorbind pe lnga teava caloriferului care trecea prin perete dintr-o celula n cea lalta, sa scrii zgriind pe

sapunul de rufe care ni se dadea, sa sculptezi cruciulite cum facea Radu, sa stai culcat pe pat n timpul zilei, sa cnti, sa vorbesti tare etc. etc. Serg. Guliman (zis "al mare" fiindca mai avea un frate mai mic care facea de serviciu la poarta nchisorii) era cel mai cumsecade din toti, cu toate ca la prima vedere parea o fiara. Cu toate ca era slab si pirpiriu, avea o voce extraordinar de puternica. De altfel nu l-am auzit niciodata vorbind. Nu stia dect sa racneasca. Zbiera, n jura si ameninta tot timpul. Camarazii mei de celula si dadusera seama nsa, ca totul nu era dect teatru. Juca acest rol de zbir, pentru a se face auzit de ai lui, de ceilalti gardieni si de ofiteri, iar pe detinuti i lasa n pace si nu se uita pe vizeta. Nu numai att, dar n momentul n care venea cineva din administratie pe sectia noastra si Guliman ncepea sa racneasca "liniste !" stiam ca e un fel de a ne avertiza si toate obiec tele nepermise dispareau, cei care se uitau pe fereastra coborau de pe calorifer si cei culcati se sculau pna ce trecea pericolul. Toti simteam nevoia sa stam cteva ore n plus culcati, fiind destul de slabiti si ane miati. Mncarea era insuficienta. Dimineata primeam, cum v-am spus, terciul, cam 200 gr. La prnz, o gamela cu ciorba, fie cu ctiva cartofi, fie cu varza acra, fie cu arpacas. O data, si cteodata de doua ori pe sap-tamna era "carne". Asta nsemna ca ntr-unui din cele trei feluri de ciorba gaseai : sau cteva bucati de burta, spalata aproximativ si deci mi rosind puternic sau cteva suvite din bruma de carne ce se gaseste pe un cap de vita. (Capetele de vita veneau de la abatorul orasului, fara cre ier si fara limba). Putea sa-ti cada n gamela ori un ochi, ori o bucata de buza de vaca cu parul pe ea, mpreuna cu o puzderie de cioburi de oase si masele de vita. A treia posibilitate n zilele de carne si cea mai frecventa n acea epoca, erau copitele. Fiecare primea n gamela o co29

pita de vita, fara unghie ; asa veneau de la abator. Practic, era vorba de oasele de la extremitatea piciorului, care erau acoperite cu un zgrci, pe care rozndu-1 si sugndu-1, nu te alegeai cu mai nimic. n acest ultim fel de mncare, gaseai deseori caiele rupte. Seara primeai ciorba de la prnz, nsa mai subtire sau uneori, huruiala de porumb, mai mult oparita dect, fiarta. Singurul lucru consistent n alimentatia noastra era sfertul de pine zilnic. Un lucru ar mai fi de spus pentru a completa tabloul din celula noas tra. Pe jos, n coltul dinspre fereastra, se afla o oala de noapte, acope rita cu o bucata de placaj. O oala de noapte pentru 5 insi, care se golea de 2 ori pe zi, dimineata si dupa-amiaza, cnd eram scosi la "program", adica la closet. Cum din cauza alimentatiei foarte lichide, a starii nervoase si slabiciunii, sufeream toti de o diureza exagerata, capacitatea oalei era departe de a fi satisfacatoare, mai ales n rastimpul de la ultimul' "program" (cam la 4 dupa-amiaza.si pna la primul "program" al zilei urmatoare (cam la 6 dimineata). Peste zi, ntre programe, cu toate racne tele, njuraturile si amnarile, tot mai obtineam de la gardian sa ne per mita s-o golim la closet ; n timpul noptii nsa, de la ora nchiderii si pna la deschidere, usa celulei nu mai putea fi deschisa, dect n pre zenta ofiterului de serviciu. si asta numai n cazuri grave, de moarte sau daca era adus sau luat de Securitate vreun detinut. Pentru noapte deci, trebuia gasita o solutie si o gasise Bobrin. De doua sau chiar de trei ori pe noapte, cnd oala era plina, 'din patul al doilea de lnga fereastra, se sprijinea cu un picior pe calorifer, unul din noi i dadea oala, iar el, din doua sau trei miscari bine calculate, azvrlea tot continutul printre gratiile ferestrei, n curte. si facea chiar o mndrie ca nu-i cadea nici o picatura pe pervazul geamului. Patentul lui Dobrin fusese preluat si de alte celule, ceea ce nu era n avantajul miresmelor care ne veneau pe geam. Intr-o buna zi l-au luat pe Dobrin si l-au dus din nou la Securitate, la ancheta. Nu l-am mai ntlnit. Dupa cteva zile m-au luat si pe mine. Tot la Securitate. M-am des partit de camarazii de celula, sub presiunea gardianului care-mi striga din usa : "Da-i drumu, mai repede". O strngere de mna, o mbrati sare, o urare de bine pe soptite, un Doamne ajuta... ca toate despartirile din puscarie. si de cte n-am avut parte n anii urmatori ! In afara de Paun Lepadatu, nu i-am mai ntlnit pe nici unul din ei, Pe tocul usii crestasem ntr-un colt mai dosit, numele meu si data ares tarii. Din dorinta de a lasa macar

o urma a trecerii mele pe acolo. Mai sus, n colt, era crestat numele lui Roger Micescu, fiul lui Istrate Micescu.

PROCESUL
Ajuns la Securitate, am fost din nou bagat singur ntr-o celula. Gn deam ca de data asta va ncepe ancheta si-mi treceau prin minte toate cele ce mi le povestisera despre anchetele lor camarazii de celula pe ca-re-i parasisem. Celularul securitatii, a carui topografie si viata mi-era cunoscute, mi dadea o stranie senzatie de siguranta, nu ma simteam strain. Tot restul zilei am stat n asteptare, creznd ca voi fi scos la an30

cheta, dar nu s-a ntmplat nimic. Pe de-o parte doream sa nceapa an cheta, pentru a trece si de etapa aceasta, pe de alta, pe masura ce se a-propia seara speram sa nu fiu scos. Cnd s-a dat stingerea am rasuflat usurat si mi-am amnat framntarile pe a doua zi. n dimineata urxnatoaree, dupa mpartirea surogatului de cafea, am fost scos din celula si dus n camera de garda. Dupa putin timp, l-au a-dus si pe George Boian si pe N. Z. Ni s-au dat instructiuni sa nu vorbim, sa nu facem semne, sa nu ne uitam n stnga si n dreapta. Am. fost dusi n curte si urcati ntr-un Jeep. G. Boian si N.Z. n spate, cu un gardian ntre ei, eu n fata, lnga sofer. n momentul urcarii, G. B. mi-a sop tit ca mergem la proces. Masina a pornit-o prin oras. Priveam cu coada ochiului la lumea de pe strada. Trecatorii care observau Jeep-ul Secu ritatii, ca si noi, nu ntorceau capul. si ei se uitau pe furis. Nu cunosc PitestiuL asa ca nu pot spune pe unde am mers. Oricum, cladirea n fata careia ne-am oprit, parea a fi n centru. Am aflat mai trziu ca ar fi fost un sediu al partidului. Am fost introdusi ntr-o ncapere si tinuti fiecare ntr-un colt, sub paza. n cladire, o agitatie febrila : usi care se nchideau si se deschideau, gardieni, ofiteri, ordine pe soptite. Dupa un timp a ve nit un ofiter si ne-a condus ntr-o sala mai mare. ntr-un capat al ei, doua mese alaturate, acoperite cu o pnza rosie, n stnga si-n dreapta, alte doua mese, apoi un spatiu liber si la distanta unul de altul, 4-5 scaune, cu fata la masa rosie. Mai n spate, mai multe rnduri de scaune. Pe pe reti, lozinci. Am fost asezati pe scaunele din fata. n spatele nostru s-au asezat gardienii. Era vizibil ca sala fusese amenajata adhoc si ca nu ne aflam n cladirea unui tribunal. Pe scaunele rezervate publicului s-au ase zat ctiva ofiteri de securitate. Vreo sase-sapte. Am asteptat n tacere vreo 10 minute. Nu stiu daca n sala era ra coare sau daca numai mie, din cauza emotiei, mi-era frig. La un moment dat s-a produs o rumoare, o usa s-a deschis n stnga mesei rosii si 5 insi n uniforme au intrat n sala. Gardienii din spatele nostru ne-au spus sa ne sculam n picioare. Din cei cinci intrati, unul purta gradul de ge neral. S-a asezat pe scaunul din mijloc, la masa rosie. n stnga si n dreap ta lui s-a mai asezat cte unul. Completul de judecata cu presedintele. Ultimii doi erau grefierul si procurorul, care s-au dus si ei la cele doua mese mai mici, din stnga si dreapta. Eram asa de uluit si tot ce a ur mat s-a petrecut asa de repede, nct n-am parvenit sa retin dect crm peie din putinul ct s-a vorbit. Procurorul a citit acuzarea. Cteva fraze din care n-am retinut dect ca G. B. se facuse vinovat de transmiterea de informatii si secrete militare unei puteri straine, iar eu si N.Z., de com plicitate. Generalul, care avea o figura destul de distinsa, putin carunt la tmple si cu o oarecare eleganta n tinuta si miscari, si plimba privirile cnd n sala, cnd asupra dosarului din fata lui, schimbndu-si alternativ cele doua perechi de ochelari. Cnd procurorul a terminat, Generalul si-a pus ochelarii fumurii cu un gest masurat si studiat si 1-a ntrebat pe G.B. daca a ascultat acuzatia si daca mai are ceva de spus. G.B. a vrut sa spuna ceva despre ancheta, dar generalul 1-a

ntrerupt. La a doua ncercare, 1-a ntrerupt din nou. Atunci a spus ca-si asuma toata raspunderea si ca noi, ceilalti doi, nu aveam nici o vina. I s-a spus sa stea jos. A venit rndul meu. Mi-a pus aceeasi ntrebare. N-am spus dect o sin gura fraza : ca N.Z. nu avea nici o vina, ca nu stiuse despre ce era vorba,
ca batuse acea scrisoare la masina, numai fiindca o rugasem eu sa-mi faca acest serviciu. - Daca e vinovata sau nu, asta hotarm noi ! m-a ntrerupt gene ralul. Cnd i-a venit rndul, N.Z. a cerut tribunalului sa tina seama n ho tarrea lui, de faptul ca are un copil de crescut. __ La asta trebuia sa te gndesti nainte de a trada poporul ! i-a stri gat generalul. ' Apoi generalul a dat cuvntul apararii. Abia atunci a fost introdus n sala avocatul. Avea aerul ngrozit. A nceput prin a spune ca a fost numit din oficiu, ca niciodata n-ar fi acceptat sa ia apararea unui astfel de caz si a unor dusmani ai poporului, iar cnd generalul i-a spus sa-si nceapa pledoaria, a cerut Tribunalului sa ne dea o pedeapsa exemplara, asa cum prevede legea. Asta a fost tot. sedinta s-a ridicat, noi am fost scosi din sala si l-am auzit pe General spunnd : urmatorul". Totul durase cam 20 de minute. Mai trziu am aflat ca n acea perioada toate aresturile Securitatilor si toate nchisorile din tara erau supraaglomerate cu arestati. Dupa ca derea grupului Vasile Luca, Ana Pauker, Teohari Georgescu, urmasera valuri, valuri de arestari^ Asa s-a facut ca am ajuns de la Ministerul de Interne, n "depozitul" Securitatii si Penitenciarul PitestL. Dar si aici, ca si n toate celelalte Securitati si nchisori regionale, nu mai era loc. Atunci, a luat fiinta Tribunalul Militar Revolutionar, care urma sa se deplaseze n toate regiunile arii, sa judece "si sa condamne pe cei arestati, care apoi sa ia dramul nchisorilor de executie, al minelor sau al lagarelor de munca de-a lungul Canalului Dunarea - Marea Neagra. Acest tribunal n deplasare, Ia nceputul activitatii lui, ne judecase acum pe noi. Iar generalul nu fusese altul dect celebrul general Petrescu, care era presedintele acestui tribunal. Provenea din vechea magistratura militara si se spunea ca-si datora nu numai mentinerea dar si promovarea de dupa 23 August 1944, faptului ca ajutase ctiva comunisti care erau nchisi n timpul razboiului. Herbert Sil-ber, comunist din ilegalitate, mi-a confirmat mai trziu n nchisoare acest lucru, spunndu-mi ca acesta chiar colaborase cu ei n acea perioada. nca pe cnd eram liber, auzisem de Petrescu. Avea gradul de colonel, cnd, n fruntea Tribunalului Militar, prezidase n procesul Maniu. De asemenea n toate procesele mai importante, carora regimul le facuse publicitate : Procesul Sumanelor negre si al diferitelor loturi prin care s-a cautat com promiterea unor asociatii si legatii straine. Aceste procese au fost cunos cute sub numele de : Procesul I.M.C.A., al Nuntiaturii, al bibliotecii en gleze, al legatiei franceze, al legatiei turce si multe, multe altele, de care aveam sa aflu abia n nchisoare. Petrescu avea la activul sau sentinte de condamnari la nchisoare care totalizau mii si mii de ani si nenumarate con damnari la moarte. si tot attea mii si mii de detinuti si familiile lor l-au blestemat ani si ani de zile n sir. n nchisori circula o poveste pe seama lui. Se spunea ca logodnica unui arestat reusise sa patrunda pna la el, ca sa intervina n favoarea iubitului ei. Generalului i placuse asa de mult fe meia, nct acceptase sa-i salveze logodnicul, cu conditia ca sa se casato reasca cu el. Se spunea ca femeia acceptase tranzactia. Multa vreme am crezut ca e o legenda, dar, acum ctiva ani, am avut confirmarea ca povestea era autentica. Cu putin nainte de a iesi din nchisoare, am aflat de la un
59

arestat mai proaspat ca generalul iesise la pensie si ca putea fi vazut plim-bndu-si nepotii la sosea. Mai trziu, la Miinchen, am descoperit n Romnia Libera din 21 Noiembrie 1977, ferparul n care familia anunta moartea ge-neralului-maior (n retragere) Alex. Petrescu. n ferpar nu se dadeau de talii dar cum generalul trebuia sa fi fost destul de n vrsta banuiesc ca a murit de moarte buna. Singura satisfactie pe care am putut-o avea a fost ca am sesizat pe unul din redactorii de la Europa Libera despre aparitia fer-parului si am sugerat ideea ca moartea lui Petrescu ar trebui pomenita n tr-o emisiune. ntr-adevar, i s-a facut un necrolog, n care s-a mentionat rolul odios jucat de el n uriasa campanie a regimului, de lichidare a zeci de mii de oameni. Cel care i-a facut acest necrolog (asa cum se obisnuieste n astfel de ocazii), a fost un

coleg de breasla, Emil Georgescu, fost procuror n acelasi aparat de mpartit dreptatea, n Romnia comunista. Pe coridorul cladirii unde am fost tinuti pna ce am fost din nou suiti n Jeep, am putut vedea un alt grup de arestati, care erau introdusi n sala do proces. De asemenea mi s-a parut a-1 zari printr-o usa ntredeschisa pe Paun Lepadatu. Dupa o jumatate de ora de la despartirea de generalul Petrescu, eram iar n celula pe care o parasisem dimineata. Pna la prnz am tot auzit nchizndu-se si deschizndu-se usi. Era o circulatie neobisnu ita, un du-te-vino de gardieni care nsoteau arestati, cnd spre iesirea din celular, cnd spre celule. Pe la orele 3-4 dupa amiaza, am fost scos din celula si dus ntr-o camera mai mare, fara nici un mobilier, care se afla sub scara ce ducea la etajul cladirii Securitatii. Aici, am dat de vreo cinci arestati. Printre ei, Paun Lepadatu care m-a mbratisat cu caldura, dar cu aceeasi privire plina de ngrijorare. n urmatoarele minute, usa camerei s-a tot deschis, de fiecare data fiind adus cte un alt arestat, asa ca n cele din urma ne aflam nghesuiti vreo 54 sau 55 de insi..Printre ei si G. Bo-ian. Toti -fusesera judecati de Petrescu n aceeasi dimineata n cteva ore. Vreo 40 de procese, fiindca n afara de noi, care fuseseram trei n lot, mai era un grup de 5 si nca unul sau doua grupuri de cte doi. Restul, facu sera fiecare singur obiectul cte unui proces. Un adevarat record de vi teza. Marea majoritate a celor adunati n camera erau chiaburi sau chiar tarani mai saraci, de toate vrstele. Apoi, ctiva nvatatori si mici negus tori din regiune. Voi reveni mai trziu asupra componentei camerei, pen tru ca am ramas n aceasta formatie aproape o luna si am avut timpul sa ne cunoastem mai bine. Pna una-alta, pe toti ne cuprinsese o adevarata excitatie. Ni se spusese ca ni se vor comunica sentintele. Dupa ce facu sem oarecum cunostinta unii cu altii si ne mpartasiseram pe scurt cteva date personale si motivele pentru care fuseseram arestati si judecati, spi ritele s-au mai calmat si au nceput presupunerile n privinta sentinte lor, n afara de cazul nostru unde existau niste fapte concrete, al unui grup de tineri care facusera niste manifeste si al altor doi sau trei care dadusera / de mncare unor fugari sau partizani din munti, toti ceilalti erau absolut S nevinovati si dupa parerea noastra, necondamnabili. Mai toti dadusera declaratii sub tortura n ancheta si fusesera obligati sa recunoasca, fie ca au insultat guvernul, fie ca au instigat oamenii din sat mpotriva regimu lui, fie ca au facut propaganda pentru taranisti sau liberali. Multi nu-si predasera cotele obligatorii la timp si cu toate ca dovedisera ca nu recol tasera cantitatea necesara de produse, fusesera acuzati de sabotaj. Cum
3 - nchisoarea noastra cea de toate zilele

33

nsa la proces toti retractasera declaratiile date sub bataie si teroare la Securitate, chiar daca generalul Petrescu nu-i lasase sa-si expuna n ama nunt cazurile, erau mai toti ferm convinsi ca nu puteau fi condamnati. Cei mai sceptici credeau ca vor primi cteva luni, din care scazndu-se timpul de sedere n arest preventiv, vor scapa si ei foarte curnd. Cei mai pesimisti credeau ca vor putea fi condamnati chiar 2 sau 3 ani, dar nu-si faceau prea multe griji, fiindca n scurt timp, si-asa americanii vor in terveni. Cam asta era pe scurt starea de spirit. Pe lnga tot ce se spunea, se simtea totusi la fiecare o urma de ngrijorare, o urma de dubiu n pri vinta viitorului pe care l prevedeau cu atta optimism. Dupa ctva timp de asteptare n camera care nu avea fereastra si nici un fel de aerisire, aerul devenise irespirabil. Am batut la usa si, spre mirarea noastra, gardia nul nu ne-a refuzat si a acceptat sa lase usa ntredeschisa. Atunci am putut s-o vad pe N.Z., care fiind singura femeie din toti cei judecati de Petrescu, era tinuta pe coridor, si ea, n asteptarea sentintei. n fine, me canismul s-a declansat si am fost chemati pe nume si pe loturi si condusi n susul scarii, ntr-un birou, unde se aflau mai multi ofiteri. Pe rnd, am trecut prin fata unei mese, unde ni s-a comunicat sentinta, am fost pusi sa semnam de luare la cunostinta si apoi dusi din nou n camera din care plecasem. Totul ntr-un ritm accelerat. n cteva minute treaba a fost gata si ne gaseam iar toti mpreuna. Surpriza a fost generala, n sensul ca tot att de uimiti ca noi erau si gardienii. n afara de doi sau trei insi care primisera sub 5 ani, toate sen u tintele erau de la 10 ani fn sufe-Majoritatea erau de 15 ani munca silnica. Cea mai mare era a lui G. Boian) munca silnica pe viata pentru crima de nalta tradare. Cea mai mica, a lui N.Z. : 3 ani. Eu

primisem 20 de ani munca silnica pentru complicitate la crima de nalta tradare^. Toti aveam si confiscarea averii si cte 3 sau*5 ani degradare civica. Pentru cei 54 sau )55 de oameni judecati n acea zi, totalul anilor de condamnare depasea ci fra de 800 de ani. Nimeni, nici cei mai pesimisti nu facusera acest prognostic. Condam narile erau asa de disproportionate, chiar fata de fapte, acolo unde existau, nct dupa primele momente de uluiala, totul mi s-a parut o farsa. si din nou au nceput discutiile si presupunerile. Majoritatea credeau ca era vorba de pedepse exemplare pentru nfricosare, att a noastra ct si a celor liberi si ca totul se va rezolva prin recursuri. (Semnasem cererile de recurs, o data cu luarea la cunostinta a sentintelor). Pna si gardienii se mirau si ne priveau cu alti ochi ca pna atunci. Mai trziu am aflat ca fuseseram printre primele serii de condamnati dupa niste decrete-legi care aparusera de curnd si care prevedeau pedepse mult mai mari ca pna atunci. si cum, probabil sta n natura omului sa nu dispere, fiecare si-a regasit echilibrul. Nici unul nu credea ca-si va executa sentinta, unii gndind ca recursul o va modifica, altii punndu-si nadejdea n rasturnarea situatiei politice care ne va pune pe toti n libertate. Optimistii tra geau chiar concluzia ca evolutia situatiei politice, cu care noi nu mai eram la curent, era asa de avansata, nct ziua eliberarii era foarte apropiata si ca tocmai de aceea condamnarile erau att de exagerate. Gardianul care statea n usa deschisa 1-a ntrebat pe unul din tinerii condamnati : "Cti ani ai luat ma ?" Tnarul, pe care-1 chema Gheorghe (Gica) Musat, i-a raspuns : "20 de ani". - si crezi ca poti sa-i faci ? a mai ntrebat gardianul.
34

- 20 de ani ca mine trec ! i-a raspuns Musat. Raspunsul lui Gica Musat a provocat destinderea. Ca la un semnal, s-a pornit o veselie generala. Rsetele si glumele pe socoteala condamnarilor nu mai conteneau. Gardienii erau nmarmuriti. Nu mai ntelegeau nimic. Pe toti ne cuprinsese o adevarata euforie, care n-a ncetat nici cnd a venit un ofiter, care ne-a spus sa ne pregatim, fiindca vom fi transportati la Penitenciar. Am fost scosi n curtea Securitatii, unde astepta un camion cu prelata. Am fost toti suiti n el si nghesuiti spre partea din fata, pen tru ca doi securisti sa poata sta n partea dinapoi, cu pistoalele automate ndreptate spre noi. Cum nsa n ziua aceea eram "pusi n portie" la Secu ritate si nu la Penitenciar, n micul spatiu care ne despartea de cei doi securisti au fost urcate doua hrdaie cu ciorba, care reprezentau ratiile noastre pentru masa de seara. Camionul a pornit si, la primele hopuri, ciorba din hrdaie (care nu aveau capac) a nceput sa mproaste n toate partile. Cnd am ajuns la penitenciar, continutul hrdaielor se njuma tatise, iar noi eram stropiti din cap pna n picioare. Nici securistii nu fusesera crutati.

DIN NOU LA PENITENCIARUL PITEsTI


Ne-am dat jos din camion si am fost luati n primire de gardienii n chisorii. Daca paznicii celularului securitatii se purtasera relativ bine cu noi, aici, lucrurile aveau sa se schimbe. Gardienii puscariei si nsoteau fiecare vorba pe care ne-o adresau, cu insulte, njuraturi, mbrnceli si chiar lovituri. Dendata ce am cobort din camion, au nceput sa racneasca : ncolonarea ! Ia pe doi ! ine aproape ! Da-i drumu mai repede ! Lasa vorba ! Ploua cu njuraturi si pumni, distribuiti celor care nu exe cutau ordinele destul de repede. Am fost ndreptatti spre o usa. Am pa truns pe un coridor. Aici se afla o masa si un plutonier de la grefa n chisorii. Sub privirile ofiterului de serviciu, am trecut pe rnd, fiecare, prin fata mesei si am raspuns ntrebarilor puse de plutonier, care ne-a completat fisele de ncarcerare. Mi-a venit si mie rndul. Mi-am spus numele, prenumele, data si

locul nasterii si cnd la ntrebarea "ce naltime ai ?", am spus 1,76 m., plutonierul a ridicat ochii la mine si mi-a spus rastit : - Cum o sa ai ba 1,76 m. ?! - Atta am avut la recrutare, am zis eu. - Fugi ba de-acolo ! M-a mai masurat din ochi o data si a scris 1,68. N-am nteles niciodata ce s-a ntmplat n mintea lui. M-am gndit ca avea complexe, deoarece el ntradevar era foarte mic de talie, dar toti eram mai nalti ca el si nu eu eram cel mai nalt. Poate ca tot scriind naltimi mai mari ca a lui, s-a umplut paharul tocmai cnd mi-a venit mie rndul! Dupa terminarea formalitatilor, cu acelasi cor de racnete am fost escor tati pna la o celula de la parter, cu doua ferestre mari, orientate spre nord-est. Camera era destul de mare, cu cte doua paturi suprapuse. Cti oameni, attea paturi, cu cte o saltea de paie, o perna umpluta tot cu paie si o patura. ntr-un colt doua tinete cu capac, ntr-altul, alt hrdau cu apa de baut. Se vedea clar ca celula fusese pregatita special pentru noi, iar saltelele fusesera proaspat umplute cu paie, din sira pe care o 35
2*

vazusem n curtea nchisorii. Era toamna si n ultimele zile plouase ma runt. Mirosea a paie ude. In timp ce fiecare ne alegeam cte un pat si nca nu terminasem cu instalatul, usa s-a deschis si au aparut ctiva ofiteri. Cel mai mare n grad (nu mai tin minte exact, dar cred ca era capitan), ne-a tinut un mic discurs. Ne-a spus ca nu-1 intereseaza ce am facut, dar din moment ce am fost condamnati, nseamna ca suntem vinovati si tre buie sa ne ispasim pedeapsa. Ca vom fi trimisi la munca spre reabilitare si ca, n Penitenciarul Pitesti nu vom sta dect provizoriu. Ca daca vom fi disciplinati si nu-i vom crea nemultumiri, ne vom bucura de un trata ment bun. Cam asa a si fost. Am putut chiar sa ne dam seama ca din acel moment gardienii s-au mai mblnzit si chiar aveam un regim privilegiat fata de detinutii din celelalte celule, unde racnetele si njuraturile gardie nilor continuau sa se auda. Am putut chiar remarca o intentie de supra-alimentare, cu toate ca termenul nu e tocmai potrivit. Dupa ce se mpar tea mncarea pe tot celularul, tot ce ramnea n hrdaie se aducea n celula noastra n chip de supliment. Eu mi luasem patul de deasupra celui al lui G. Boian. n zilele care au urmat mi-am dat seama ct se framnta pe socoteala mea si ca se considera vinovat de arestarea si condamnarea mea. Orict i argumentam ca ceea ce facusem, facusem din toata inima si cu toata convingerea si nu pentru ca mi-o ceruse el continua sa se considere vinovat. si eu la rndul meu aveam acelasi sentiment de culpa bilitate fata de N.Z. Aceste complexe de vinovatie le-am remarcat la mai toti cei din camera si faceau parte din evolutia sufleteasca prin care tre ceam cu totii. Mai trziu n limbajul nostru de nchisoare, aveam sa cu prindem toate aceste sentimente precum si alte apucaturi specifice n notiunea de "complexe de celulita". Aproape fiecare si amintea de anu mite comportari din libertate pe care le regreta, si-ti dadeai seama ca punea pe socoteala acestor fapte nenorocirea care se abatuse asupra lui. Mai ales taranii, considerau ca era o pedeapsa de la Dumnezeu, pentru faptul ca-si batusera nevasta, si nedreptatisera copilul, si nselasera veci nul sau pentru cine mai stie ce alte pacate. O alta preocupare caracteristica "celulitei" : visele ! O buna parte a di minetii si-o petreceau povestindu-si visele si talmacindu-le. Mai toate in terpretarile erau optimiste si stabileau data eliberarii noastre. Termenele se plasau cam toate n jurul Craciunului. A doua zi, acelasi ofiter care ne tinuse discursul la sosire a aparut din nou n usa si ne-a spus ca ni se da dreptul sa scriem acasa, pentru a cere un pachet cu mbracaminte. Am primit fiecare cte o carte postala si un singur creion chimic, care a trecut din mna n

mna. Ni s-a spus ce tre buie sa scriem : "Draga... sunt bine si sanatos. Te rog sa-mi trimiti 3 camasi, 3 izmene, un pulover, un cojoc sau haina groasa, 3 perechi de cio rapi, o pereche de bocanci, pantaloni grosi si o caciula". Apoi, semnatura. Cine scrie altceva sau mai mult dect indicatiiile primite, nu i se expediaza cp. si nu mai primeste alta. Paun Lepadatu a cerut voie sa-i scrie nevestei n legatura cu muncile pe care le lasase neterminate. Nu i s-a permis, ceea ce a fost interpretat ca o confirmare a confiscarii averii, cum prevedea sentinta. Aceasta parte a sentintei asa cum am aflat mai trziu, nu s-a aplicat, mai ales la sate, unde colectivizarea avea sa rezolve pro blema generala a proprietatii taranesti. O data scrise, cartile postale au fost strnse si cnd usa s-a nchis, au renceput discutiile pe marginea pache tului a confiscarii averii si deci a lipsei de mijloace a celor de acasa de a ne trimite pachete. Pna la urma nsa, concluziile n-au fost att de sum bre pe ct fusesera primele pareri si spiritele s-au mai linistit. n zilele urmatoare, viata n celula a nceput sa se organizeze. Lumea a nceput sa se cunoasca mai bine si sa se grupeze pe simpatii, pe vrste etc. si ca ntotdeauna n astfel de mprejurari, calitatea majoritatii a dat tonul. Cei mai multi fiind tarani din regiunea de deal si munte din R. Vl cea si Arges, atmosfera de bunacuviinta si ntelegere a dominat de la nceput. Cei ctiva intelectuali, oameni mai n vrsta, cu ntelepciunea si prin comportarea lor, au cstigat ncrederea si respectul tuturor si au con tribuit la reechilibrarea sufleteasca a fiecaruia. Numai doi insi nu s-au integrat n atmosfera creata si au fost izolati ca niste corpuri straine. Fara sa se produca vreun conflict sau discutie, lumea s-a ndepartat de ei si i-a evitat. Limbajul lor ordinar si povestile si glumele lor indecente ii socau pe toti si n special pe tarani. Retin numele celor doi : Burcus si Turcu. Amndoi erau plecati de la tara, dar cum spunea Paun Lepadatu, se stricasera la oras. Erau exemplare ale acelei categorii dintre cele doua lumi, a satului si a orasului si care nu apartineau nici uneia din ele. Cel mai n vrsta din celula era inginerul agronom Moise Nicoara, fost sef al organizatiei Partidului National Liberal din Mehedinti. l stiam de mic. Era una din personalitatile Severinului. Avea peste 60 de ani si purta un cioc care-1 facea sa semene cu Micescu. Fusese ridicat din Tr. Severin, dupa ultimele alegeri si i se daduse domiciliu obligatoriu n regiune. Cred ca la Cmpulung. Aproape n fiecare seara, la ntrebarea cte unui taran, se lasa antrenat n discutii despre agricultura, cresterea vitelor, apicul tura etc, si mpreuna cu G. Boian i tinea pe toti atenti, pna ce clopo tul care anunta stingerea rupea farmecul si toata lumea se culca. n patul de deasupra lui Nicoara, dormea av. Raut. Era moldovean din Iasi. si el tot liberal si tot cu domiciliu obligatoriu n regiune. Era nalt si slab si cu moralul tare scazut. Delicat si sensibil, si facea griji pentru familia ramasa fara sprijinul sau. Era tare deprimat si G. Boian, care se legase de el, se straduia sa-1 ncurajeze. Paun Lepadatu si gasise un consatean. Pe Costica Catanoiu. Tot asa de treaba ca si el, dar mai mpacat cu soarta, mai fatalist. - "Cnd o vrea al de Sus, scapam noi si de necazul asta !" i tot spunea el lui Paun, cnd l vedea cazut pe gnduri. Eu mi mparteam ziua ntre diverse ndeletniciri. Reusisem sa retin n camera fara sa se remarce, o lingura de metal, pe care o tineam as cunsa n saltea. Zile n sir i-am tot frecat coada de teava caloriferului de sub geam sau de cimentul din closet, unde eram scosi de doua ori pe zi. i facusem un tais ca de brici si toata celula recurgea la lingura mea ca sa taie cte ceva cnd avea nevoie. ntr-o zi chiar, vrnd sa tai o bucata din sapunul de rufe care ni se dadea, mi-a scapat n deget si m-am taiat pna la os. Cum ni se dadea (tot ca un privilegiu, fiindca urma sa plecam la munca), ac si ata, m-am pornit sa-mi cos si sa-mi petecesc hainele, care ncepusera sa ma lase. G. Boian, ca orice vechi puscarias, avea o traista cu tot felul de petece si zdrente, din care mi-a dat ce avea mai bun : o camasa plina de petece si... o pereche de chiloti de dama. Erau bleu si din-tr-un material foarte fin. Spre hazul tuturor, ne-a istorisit povestea lor. Cu un an n urma, se afla

tot n acest penitenciar, singur ntr-o celula. Cum fusese arestat de pe strada, ntr-o noapte de vara, tot ce avea pe el ajunsese n zdrente, dupa doi ani de perindari prin diverse celule si anchete. ntr-o zi, gardianul i baga un alt detinut n celula. Era evreu si-1 chema
36

Mark. Era schiop. A intrat n celula cu o boccea sub brat. Fusese ridicat de acasa, mpreuna cu nevasta-sa. Fiecare avusese voie sa-si faca o valiza cu lucruri de schimb. Dupa cteva saptamni de ancheta la Securitate, n celule separate, s-au ntlnit din nou n camera de garda a nchisorii cnd au fost transferati la penitenciar. Li s-a facut foaia de ncarcerare si ne vasta-sa a fost dusa prima la magazie, pentru a-si preda valiza cu sur plusul de mbracaminte. (Dupa regulament, n-aveai voie sa ai mai mult de 3 schimburi n celula). Apoi i-a venit si lui Mark rndul. Cnd a ajuns la magazie si a deschis valiza, a constatat ca era a nevesti-si... Valizele erau la fel si nevasta-sa o luase din greseala pe a lui, iar el ramasese cu a ei. I-a explicat gardianului eroarea si i-a cerut sa schimbe valizele. Gardianul a nceput sa-1 njure, i-a spus sa-si ia doua schimburi din valiza pe care o are si.... "da-i drumul la celula !" Asa s-a facut ca Mark a aparut n ce lula la G. Boian cu doua rnduri de lenjerie feminina. Probabil ca la ma gazie si sotia lui patise acelasi lucru cu schimburile barbatesti. Vazndu-1 pe G. Boian n zdrente, Mark i daduse o pereche de chiloti si o bluza de a sotiei lui. Bluza se uzase si ajunsese petece, dar chilotii erau al doilea schimb al lui G. B. si erau nca n stare buna. Cum eu nu mai aveam de loc si purtam pantalonii (si ei plini de petece) direct pe piele, chilotii D-nei Mark mi-au prins foarte bine, pna la sosirea pachetului. Dar peripetiile chilotilor D-nei Mark, nu se ncheie aici. Voi mai re veni la timpul cuvenit. O buna parte din zi mi-o petreceam cu un grup de tineri. Erau din aceeasi comuna din Arges si fusesera condamnati pentru "Organizatie subversiva". mprastiasera n comuna lor si n cele din jur manifeste an ticomuniste. seful lotului era Gica Musat, de care am mai pomenit. Facuse cteva clase de liceu n Pitesti. Din acea perioada se mprietenise cu Svia-toslav Tabacaru, care si el facea parte din lot. Era dintr-o familie refu giata din Basarabia iar tatal lui avea un mic atelier de vopsitorie n Pi testi. Avea totdeauna neplaceri cu numele. Cu ocazia unuia din apelurile nominale care se faceau din cnd n cnd, gardianul i citise de pe fisa numele de familie, dar dupa cteva ncercari nereusite de a-i silabisi si prenumele de "Sviatoslav", se nfuriase si racnise la el : "Cum p.m. te chea ma ba ?" n afara de Tabacaru, toti ceilalti din lot erau din comuna lui Musat. Alexandru Duta era dogar de meserie. Era un baiat foarte istet si plin de vitalitate. Ion Bacescu era opusul lui, calm si tacut. El confec tionase artizanal, literele cu care tiparisera manifestele, acasa la Duta. Tabacaru procurase hrtia, iar Folea, si el din grup, le lipise noaptea pe garduri, mpreuna cu Duta. Musat, care avea o bicicleta, le mprastiase tot noaptea, prin comunele vecine. Nu mai tin minte cum au fost descoperiti, dar n 1951 cnd fusesera arestati, anchetele erau deosebit de salbatice. Au fost batuti ngrozitor de Lt. Major Iordache, de care am mai vorbit, pna ce au marturisit totul. Musat povestea cu mult umor, detalii din ancheta. Iordache avea sadica placere sa ceara victimei sa-si aleaga sin gura instrumentul de tortura din manunchiul de nuiele, bete, cozi de ma tura si ciomege, rezemate de perete, n coltul camerei de ancheta. Apoi, bataia nu se oprea, pna ce anchetatul nu era complet istovit sau lesi nat. Dupa ce toti recunoscusera totul, Iordache a continuat sa'-i scoata ia ancheta si sa-i bata, ca sa spuna care din ei era seful organizatiei. n toate cazurile pe care le-au ntlnit n nchisoare, de cte ori era vorba de an chetarea unui grup, securitatea tinea sa stabileasca prin declaratiile an38

chetatilor, ca unul din ei fusese seful. Numai ca n cazul lui Musat si al prietenilor lui, niciodata ei nu se gndisera sa-si stabileasca o astfel de ierarhie. Asa ca, n toata sinceritatea, negau ca vreunul din ei ar fi fost sei. Dar bataile continuau si, ne povestea Musat, "nemaiputnd rabda chi nurile, cnd am fost din nou scos la ancheta, i-am spus lui Iordache : D-le Lt. Major nu ma mai bateti, ca preiau eu sefia !". Iordache, scos din minti de tune, 1-a batut mai crunt ca niciodata pna atunci..... dar, la urma, 1-a pus sa semneze declaratia. Ca sef al organizatiei, la proces, Musat primise condamnarea cea mai mare. Numele celor mai multi din celula le-am uitat. mi mai amintesc de Nacu, taran ; de un nvatator Rosu si de un macelar, binecunoscut tuturor celor din regiune. Toti i spuneau Nea Nicu

Porcisteanu. Asa se si prezenta si, cu toate ca Porcisteanu era o porecla, era foarte mndru de ea. Numele lui adevarat, l-am uitat. Buna parte din cei care-1 cunosteau de-afara nici nu i-1 stiau. Nea Nicu Porcisteanu era un urias. Muncise si facuse avere. Era foarte mndru ca facuse negustorie cinstita si nu nselase pe nimeni. Cei care-1 cunosteau o confirmau. Era iubit de toti. Dar figura cea mai interesanta sau, mai bine zis, cazul cel mai deosebit, era Mos Calitu. N-avea mai mult de 50 si ceva de ani, dar asa i se spunea. Era marunt, purta mus tata si avea parul de timpuriu ncaruntit. Trecea neobservat, asa de tacut si retras era. A fost bagat n seama de ceilalti, n momentul cnd Duta si Musat, fiind scosi de gardian ca sa aduca hrdaiele cu mncare de la ca pul coridorului, sau ntors n celula cu un pumn de chistoace. Imediat s-au pus pe confectionat tigari. Cineva avea o sapca. Cozorocul era din carton, acoperit cu stofa. Duta i-a scos cozorocul, din care a jupuit cteva straturi ct mai subtiri, care au servit de foita. Musat avusese ascunse n captuseala hainei cteva bete de chibrituri si o bucatica de catran de cu tie. Cele cteva bete de chibrituri fusesera folosite cu maximum de eco nomie, de fiecare data cnd se ivisera ocazii similare. Cu vrful acului si cu mare rabdare, Duta crapa fiecare bat n doua cu gamalie cu tot. De cteva ori, reusise chiar sa mparta batul n trei. De data asta nsa re zerva se terminase si nici soare nu era ca sa aprinda cu ochelarii ingine rului Nicoara. Atunci a iesit pentru prima oara din tacerea lui Mos Calitu. Le-a spus baietilor sa stea de paza la usa, ca le face el foc. Din captuseala de oaie a hainei lui de dimie, a scos iasca, cremene si un amnar, si de-aici nainte, n-a mai fost problema cu focul. Dupa cteva zile, l-am vazut pe Mos Calitu legat la un deget. Mi-a spus ca-i coace o unghie. Cum Duta v nase iar niste chistoace, Mos Calitu i-a spus ca nu poate scapara cu amna rul, din cauza degetului beteag. Fiindca-mi placea mirosul de iasca (cnd eram la tara, mi aprindeam tigarile cu amnarul), m-am oferit sa aprind eu. Asta m-a ridicat n ochii lui Mos Calitu. si asa ncet, ncet, n zilele urmatoare Mos Calitu s-a apropiat de mine, s-a dezlegat la limba si mi-a spus povestea lui. O redau si eu pe scurt. Era dintr-un sat de munte din Arges. Cu putin nainte de razboi se nsurase. Era cioban si mai tot tim pul anului era la stna cu oile. Odata, a plecat cu oile la pasunat n cm pia Bugeacului. Era tocmai n anul n care rusii ne-au rapit Basarabia. Cum Mos Calitu statea tot timpul cu oile, departe de asezarile omenesti, s-a trezit ntr-o buna zi ca nu mai era n Romnia, ci n U.R.S.S. Mai mult, a devenit automat cetatean sovietic. Cioban a ramas n continuare, dar la un colhoz. Mare lucru n viata lui nu se schimbase : tot cu oile traia. Dupa un timp a fost mutat n stepele Ucrainei la o mare crescatorie, tot de oi. 39 Om simplu cum era, n-a nteles prea bine ce se ntmpla cu el, dar ct timp l lasau la oi, tot era bine. Sa le explice ca nu era din Basarabia de ori gina, ca era romn din Arges, ca avea nevasta si casa acolo... n-a putut, ca nu stia ruseste. si nici n-a ncercat, fiind supus si resemnat din fire. - "Asa erau vremurile, ce puteam eu face ?" spunea Mos Calitu, fatalist. "si domnii de la Securitate s-au mirat prin cte am trecut !", mai spunea el, cu oarecare mndrie. Mos Calitu a luat viata asa cum se prezenta. In Ucraina s-a nsurat din nou si a avut si un copil. Dar istoria si urma cursul. A nceput razboiul si, ntr-o buna zi, Mos Calitu s-a trezit la usa bordeiului de la stna, cu ostasii romni. A aflat si el ca era razboi si s-a bucurat ca a putut vorbi romneste, dar a ramas la oile lui. N-a trecut mult nsa si a nceput retragerea si s-a ntors si el cu trupele n Romnia ; au zise ca rusii i vor omor pe cei care au ramas sub ocupatie. Nevasta-sa, rusoaica, se refugiase cu trupele rusesti n retragere. Luase si copilul. Asa s-a ntors Mos Calitu n satul lui de munte din Arges. Aici si-a gasit nevasta maritata si cu doi copii. l crezuse mort. Mos Calitu a nteles. L-au primit si pe el n casa, a ajutat si el un timp la muncile gospodariei si pe urma s-a dus iar cioban, la o stna n munte. ntr-o zi i-a dat o bucata de mamaliga si de brnza unui strain flamnd, care a trecut pe la stna. Era un fugar, care a fost prins de securitate si n ancheta a spus pe unde a trecut si cine 1-a ajutat. Asa a fost condamnat Mos Calitu la 10 ani munca silnica, pentru omisiune de denunt. O zi, doua mai trziu, mi-a spus ca nu mai poate de durere la deget. Cnd i-am scos legatura, m-am ngrozit. Avea panariciu si infectia i cuprinsese tot degetul. Am batut la usa si i-am cerut gardianului sa-1 scoata la cabinetul medical. Ne-a spus ca plutonie rul sanitar lipseste cteva zile. n noaptea care a urmat, Mos Calitu n-a dormit aproape deloc de durere, iar dimineata i se prinsesera ganglionii sub brat. Trebuia neaparat intervenit si el a fost de acord sa ncerc sa dau dru mul la puroi. Cu coada -lingurii, pe care am ascutit-o mai bine ca niciodata, i-am facut o incizie la vrful degetului. A gemut de durere, dar puroiul a tsnit si durerea s-a usurat. Dupa cteva zile, era aproape vindecat. Cam tot atunci s-a produs si ultimul episod din viata lui Mos Calitu, la care am fost martor. Un grup de ofiteri si-a facut ntr-o zi aparitia la usa noastra. Unul din ei a deschis un

dosar pe care-1 avea n mna. L-a strigat pe Mos Calitu. Dupa ce i-a verificat numele si prenumele, data si locul nasterii, l-a ntrebat unde se afla n 1940, unde a avut domiciliul n U.R.S.S si cnd a venit n Romnia. Mos Calitu, disciplinat, cu caciula n mna raspundea la ntrebari. Cnd a terminat, ofiterul, care era de la procura tura, i-a citit o hrtie oficiala n care i se aducea la cunostinta ca, avnd n vedere ca era cetatean sovietic, va fi repatriat. I s-a spus sa-si strnga lucrurile si sa astepte, ca va fi scos din celula. si usa s-a nchis. Toti am ramas nmarmuriti. Numai Mos Calitu tot asa linistit cum primise toate loviturile soartei pe care ni le povestise, si-a luat haina si a nceput sa dea mna cu fiecare si sa-si ia ramas bun. Cnd a ajuns la mine, a scos amna rul, iasca si cremenea si mi le-a pus n mna. Pe urma, cuminte, s-a dus sa astepte lnga usa. Dupa cteva minute a venit gardianul si l-a luat. S-a mai ntors o data catre noi, ne-a zis un Doamne ajuta si s-a dus. Usa s-a nchis n urma lui si de Mos Calitu n-am mai auzit niciodata nimic. Au mai trecut cteva zile si ne-au sosit pachetele de acasa. Am fost scosi pe rnd, pe coridor. Un gardian desfacea pachetul, controla conti nutul bucata cu bucata si ti le arunca la picioare, rnd pe rnd. Cnd s-a
40

terminat distribuirea, a mai ramas un pachet pe coridor al lui Mos Ca litu. O data operatia ncheiata si fiecare cu cele primite pe patul lui s-a la sat linistea. Fiecare si examina pe' rnd lucrurile. Unele si le recunostea, altele nu. Unele erau noi, altele erau vechi, chiar uzate. Fiecare, privin-du-le si cercetndu-le, ncerca sa desluseasca n ele un mesaj de acasa. Pe la cte unii se mai strecurase, neobservat de gardian, cte un obiect neprevazut n cp. (o batista, un fular etc). Unul a gasit n buzunarul hai nei primite, un spic de gru uscat. Interpretarile nu mai conteneau. Eu primisem, n afara de lenjerie, un trening nou, o pereche de bo canci pe care i-am recunoscut si carora li se mai aplicase o talpa groasa, un pulover gros si unul mai subtire si un cojocel din piele de cerb cap tusit cu blanita marunta de miel. Cojocelul avea o poveste. l purtase tatal meu pe sub uniforma, n timpul campaniei din primul razboi mon dial. Dupa luptele de pe Valea Jiului, n retragere, s-a ntlnit cu Pastorel Teodoreanu, care-si pierduse toate bagajele. I-a dat cojocelul lui. Luni de zile mai trziu, n perioada armistitiului, s-au rentlnit la Iasi si Pas torel ia dat napoi cojocelul. Pastorel fusese ranit si cojocelul avea acum doua gaurele n mneca stnga. Pe unde intrase si iesise glontul. L-a purtat din nou tatal meu, n Moldova, la Odesa si Kiev, unde l-a surprins Revolutia din 1917. A scapat si a reusit sa se ntoarca n ara. Cojocelul a ajuns ntr-o lada cu naftalina, mpreuna cu mantaua militara, n podul casei, de la tara. Aici l-am redescoperit eu, n timpul celui de-al doilea raz boi si am nceput sa-1 port la vnatoare. Atunci iam aflat si trecutul si a fost botezat Pastorel. Acum venise si el n puscarie si povestea lui avea sa mai continue. Am mai gasit n pachet, un sapun de toaleta. Era verde si scria pe el Romarta. La control, gardianul l luase n mna si dupa o ezitare, mi-1 aruncase printre celelalte lucruri. Fata de toate mirosurile n care traiam de attea luni, parfumul sapunului parea divin, asa ca l-am pastrat intact n fundul sacului meu de puscarias. Am mai gasit n toate buzunarele hainelor, seminte si flori uscate de levantica. Am recunoscut mna mamei, care n toate dulapurile de rufarie, punea saculeti cu floare uscata de levantica. Cu sosirea pachetelor, n afara de nostalgiile, dorurile si strngerile de inima pe care le produsesera, o parte din ngrijorarea fata de iarna care se apropia, s-a mai risipit. Zilele de toamna se facusera mai racoroase si majoritatea, fiind arestati vara cu ce avusesera pe ei, ncepusera sa simta friguL Numai eu continuam sa ma plimb prin celula, numai n chiloti si ca masa. Nu am fost niciodata friguros si, n anii care au urmat, rezistenta la frig mi-a prins bine. Zilele se scurgeau n atmosfera pe care am ncer cat sa v-o descriu, fara alte evenimente si ncet, ncet, ne-au cuprins ne linistea si nerabdarea. Ne voiam plecati mai repede, cu toate ca nu stiam ce destinatie aveau sa ne dea. Voiam ceva nou, o schimbare oricum ar fi fost ea, numai schimbare sa fie. Ca si cum, nu trecerea timpului urma sa ne apropie de sfrsitul puscariei, ci trecerea ct mai rapida prin toate fazele ei. La nceputul lui octombrie, a venit si ziua plecarii. Sau mai bine zis atele pregatitoare plecarii. Mai nti ni s-a facut o sumara vizita medi cala. Sergentul sanitar Cioltar ne-a ntocmit un fel de fisa medicala e-am dat seama ca nu era vorba dect de o formalitate, un fel de viza de ..bun de transport", viza pe care am primit-o toti, indiferent de vrsta

41

sau de vreo suferinta oarecare. Toti voiam sa plecam mai departe, n afara de vreo 5-6 care din cauza vrstei sau a unei infirmitati (unul era schiop, altul destul de grav bolnav de inima) se temeau si ezitau n fata necu noscutului. Dar Cioltar i-a asigurat ca, acolo unde vor merge, se vor bu cura fiecare de un regim potrivit starii lui si de ngrijire medicala. Cnd G. Boian a ajuns la rnd, am remarcat o schimbare n atitudinea lui Cioltar. Spunea cu voce tare tot ce trecea n scris pe fisa lui si la fie care afectiune pe care o consemna, ridica capul spre el si-1 ntreba : Nu-i asa ca din cauza rinichilor nu poti sta mult n picioare ? - sau : Tot asa te supara inima ? etc. Parea ca voia sa-1 declare netransportabil. Dar G. B. cu toata starea lui fizica dezastruoasa si slabiciunea extraordinara nu 1-a ajutat cu raspunsurile lui. Nu voia sa se desparta de mine si-i raspundea sanitarului ca se simte bine, ca a prins putere, ca nu-1 mai doare nimic. La vizita medicala asistau si ctiva gardieni si ofiteri de serviciu, care aveam impresia ca-1 stnjeneau pe Cioltar. asa ca acesta i-a spus n cele din urma lui G. B. : "Bine, treaba dumitale, eu mi-am facut datoria !". si asa s-a terminat si cu vizita medicala si am ajuns iar cu totii napoi n celula. Aici, G. B. mia povestit ca dupa aproape 2 ani de ancheta la Malmaison, unde trecuse prin toata gama de torturi, dupa doua tentative de sinucidere si cnd ajunsese ntr-o stare fizica cu mult mai proasta dect acum cnd mi povestea, fusese trimis la Pitesti, unde avusese pentru prima oara de-a face cu Cioltar. Voi reda, numai pe scurt, tot ce mi-a povestit G. B. n cteva zile, des pre anchetele lui. Ca si mine, fusese legat si ridicat pe ranga, batut la fund si la talpi, dar nu de cteva ori ca mine, ci zile si nopti n sir. Dupa aceea, bataia la talpi era alternata cu "manejul". ntr-o camera goala cu ciment pe jos, pe care se arunca din cnd n cnd cte o galeata de apa, era pus sa se plimbe n cerc, descult. Un timp, ntr-o directie, apoi, cnd ncepea sa ameteasca, n sens invers. si acest "manej", dura ore, zeci si sute de ore ! Am spus ore si nu zile, fiindca dupa cteva ore era ntrerupt, l duceau la ancheta, apoi la beci pentru bataia la talpi si apoi din nou la manej. Despre aceste chinuri de la Malmaison, mi-au vorbit mai trziu, n nchisoare, multi din cei care au trecut prin ele. Scopul manejului era dublu : mai nti tortura de a umbla pe talpi tumefiate, nvinetite si umflate de loviturile primite n beci. (n ancheta mea din 1949, eu nu primisem dect cteva lovituri la talpi si fiecare pas pe care-1 faceam era un chin). n al doilea rnd : mersul pe ciment rece si ud mentinea circulatia si mpiedica can grenarea tesuturilor zdrobite ale talpilor. Pe lnga asta, primea mncare foarte sarata si nu i se dadea apa de baut. Ajuns la capatul rabdarii, cu o bucatica de tabla gasita la closet si-a taiat ntr-o noapte o vena de la pi cior, la glezna. Tentativa de sinucidere nu a reusit, a fost dus la infirmerie, cusut si pansat si pentru un timp ancheta a fost suspendata. Apoi a fost din nou reluata, repetndu-se ciclul : ancheta - bataie la talpi - manej. A gasit din nou o bucata de tabla scapata de vigilenta gardianului. n scur tele momente de pauza, n care era lasat n celula, prin ndoirea repetata a tinichelei, a reusit sa obtina 5-6 bucatele cu colturi ct mai ascutite, pe care lea nghitit, n speranta ca-i vor perfora stomacul si intestinele. Dar nu s-a ntmplat nimic si G. B. mi povestea ca nu a putut niciodata sa n teleaga ce au devenit acele bucatele de tabla, despre care mi spunea ca nu a remarcat ca le-ar fi eliminat pe cale naturala. Anchetele au continuat pna cnd ntr-o buna zi, numai piele si os, cu o inima slabita, cu ptoza renala si dureri frecvente n abdomen, a fost aruncat ntr-o celula a Penitenciarului Pitesti. ntr-o noapte, a avut o criza acuta. Facuse ocluzie intestinala. Gardianul a chemat sanitarul. Pe Cioltar, care i-a facut o clisma, mai mult dupa indicatiile lui G. B., cu nostintele lui Cioltar fiind mai mult dect limitate n medicina. n noaptea aceea, i-a salvat viata. Cioltar a continuat sa-1 viziteze cu regularitate n celula, tot timpul ct a stat n Pitesti. si cum gardianul de serviciu l lasa singur n celula cu G. B., ncet, ncet, Cioltar s-a abatut de la regulament si a nceput sa vorbeasca mai liber. Pe scurt, s-a creat un fel de ncredere reciproca si Cioltar a ajuns att de departe, nct sa-i dea chiar infor matii despre situatia politica. Cioltar va fi unul din cazurile pe care nu mi le voi putea explica niciodata. Spun asta, pentru ca peste cteva luni aveam sa aflu ca, n aceeasi perioada, Cioltar a fost una din figurile si nistre ale celebrei "Reeducari", care se desfasura pe alte sectii ale ace luiasi Penitenciar Pitesti. Sa fi ajuns Cioltar sa aiba o slabiciune pentru G. Boian impresionat fiind de suferintele lui ? n multe cazuri similare, n-a dat dovada de cea mai mica urma de omenie, necum de intentie de "complicitate" cu detinutii. (Asa era calificata orice fel de comunicare de informatii unui detinut si pedepsita cu

condamnare politica). Sa fi ncercat din oportunism, cu toate riscurile, sa-si gaseasca un sprijin n G. B. pentru cazul vreunei schimbari a situatiei ? Ipoteza n-ar fi exclusa, avnd n ve dere ca n 1952, asa cum am mai spus, lumea nca mai credea ntr-o inter ventie salvatoare a Statelor Unite. In ziua urmatoare vizitei medicale, am fost cu totii scosi ntr-una din curtile interioare ale nchisorii. Ni s-au dat bagajele de la magazie si, pe-rindndu-ne prin fata unei mese la care statea sergentul de la magazie, am semnat fiecare de primirea lor. La alta masa, alt sergent ne-a "aratat" obiectele de valoare pe care fiecare le avusese asupra sa la arestare (ceas, stilou, inel etc.) si ne-a pus si el sa semnam, tot de "primire". Teoretic le luasem astfel n,primire, ele urmnd sa ne nsoteasca, dar fiind date n grija garzii din escorta transportului. Ctorva dintre noi, carora cu ocazia arestarii li se mai ridicasera si alte lucruri, cum ar fi : carti, reviste, scri sori, acte sau fotografii, li s-au pus respectivele hrtii n fata si li s-a spus sa arunce ce nu-i mai interesa, ntr-un colt al curtii. Mie mi s-a dat por tofelul n care se aflau cteva hrtii fara importanta dar n care avusesem doua versiuni diferite, ale actului meu de nastere. Dupa ce fugisem de la tara, pentru formalitatile de Buletin de populatie si slujba n Bucuresti, mi trebuise actul de nastere si-1 cerusem n scris de la Primaria din co muna, l primisem, dar la rubrica profesiunii tatalui, mamei si martorilor, statea scris : mare proprietar, rentiera, mosier etc. Scrisesem din nou la tara, de data asta notarului personal si primisem un al doilea exemplar, cu profesiunile modificate : avocat, casnica, etc. Pe acest exemplar din urma l-am multiplicat si l-am folosit la autoritati si la cadrele ntreprinderilor unde am lucrat, pentru a dovedi o origine sociala ceva mai "sanatoasa". Din fericire anchetatorul nu remarcase deosebirea dintre cele doua exem plare ; din fericire pentru notarul Alexandru Niculescu ! Am rupt toate hrtiile din portofel, le-am aruncat si am rasuflat usurat ! O data ntorsi n celula cu toate bagajele asupra noastra, febra plecarii, care parea imi nenta, ne-a cuprins din nou. Totusi, am mai stat n situatia asta 2 sau 3 4a zile pna ce am fost scosi am celula, strigati pe nume, numarati si dusi m curtea mare a nchisorii. Aia ne-au luat n primire gardieni ai Securitatii. Pe vremea aceea, cei de la Securitate purtau uniforme kaki, iar cei de la penitenciar, albastre. Mai trziu au devenit toti kaki. In afara de ctiva car-e stateau la distanta si cu pistoalele automate ndreptate spre noi, ceilalti, fiecare cu cte o bta groasa n mna, s-au napustit asupra noastra, rac nind sa ne aliniem pe rnduri de cte 4, cu distanta ntre noi si sa ne ase zam pe jos. Pe ici pe colo mai dadeam si cte o lovitura de bta celui care nu executa destul de repede ordinul. Cnd miscarea s-a potolit si fiecare ne aflam asezati pe jos cu bagajul n fata, asa cum ni se ordonase, un sub locotenent, care era seful escortei, a venit n fata noastra, cu pistolul n mna si ne-a anuntat ca vom fi transportati la tren ca la orice pas n afara coloanei sau tentativa de fuga, se va trage fara somatie. Ne-a avertizat sa nu vorbim ntre noi, sa nu ne uitam n stnga si-n dreapta si sa nu ncer cam sa facem semne sau sa comunicam n vreun fel cu lumea. Dupa o buna bucata de timp de asteptare, n care securistii cu btele circulau printre noi, mai lovind pe cte unul care se misca, mai njurndu-1 pe unul care soptea ceva vecinului, s-au deschis portile si si-au facut aparitia doua dube auto. Cu acelasi alai de racnete, njuraturi si lovituri, am fost nghesuiti n cele 2 dube, cu bagaje cu tot. Duba nu avea nici un fel de fereastra si cnd usa s-a nchis, am ramas n bezna. O raza indirecta de lumina patrun dea din tavan, unde era un ventilator care se punea n miscare, numai cnd masina era n mers. Ni se parea ca ne vom sufoca, asa de nghesuiti eram, dar ulterior, n alte ocazii, ne-am putut da seama ca poate fi si mult mai rau. Dubele au pornit si drumul ni s-a parut o eternitate. n fine, ne-am oprit. Am auzit voci, strigate si chiar insulte. Securistii ndemnau pe cele cteva persoane din apropiere sa se ndeparteze.

PLECAREA SPRE BUCUREsTI


Dubele se oprisera de-a lungul liniilor ferate n afara Garii Pitesti. Cnd ni s-a strigat sa coborm, am vazut ca se formasera doua cordoane de secu-risti, printre care trebuia sa trecem cte unul, n pas alergator, traversnd cteva linii ferate, pna la vagonul-duba, oprit pe o linie moarta. Destul de greu pentru inginerul Nicoara si cei ctiva mai n vrsta sau infirmi, purtnd si greutatea bagajului. S-au mai mpartit si aici cteva lovituri si njuraturi. De la distanta, priveau scena ctiva ceferisti. Vagonul-duba avea intrarea pe la mijlocul lui. Cum intrai, un spatiu mai larg si apoi un coridor ngust la stnga si la dreapta, cu usi de celule pe o parte si pe alta. A nceput nghesuitul n celule. G. Boian si cu mine, cautam sa ne tinem mpreuna. Am avut norocul ca n momentul urcarii noastre n vagon, sa fim primii, ntr-o celula nca goala. Spun norocul, fiindca

ultimii au fost cei mai maltratati. Celula era prevazuta pentru 5 persoane asezate : pe o parte o bancheta ngusta de 3 locuri, pe cealalta una la fel, dar numai de 2 locuri, din cauza spatiului necesar pentru usa, care se deschidea spre interior. Dis tanta dintre cele 2 banchete era asa de mica, nct odata asezati fata-n fata, trebuia sa-ti bagi genunchii ntre genunchii celor de vis--vis. La peretele din fund, ntre banchete, era o soba-godin de tabla, care mai ocupa si ea o parte din spatiu. De cte ori am fost transportat cu duba, iarna,
44

niciodata nu mi s-a ntmplat ca soba sa fie pusa n functiune. Exista si o fereastra deasupra banchetei de 3 locuri, de dimensiunea obisnuita a celor din vagoanele de pasageri. Dupa geam, spre exterior se succedau : mai nti un rnd de gratii de grosimea degetului, lasnd ntre ele spatii de circa 2 cm. pe 2. Urma o plasa de srma deasa de abia ar fi putut trece un chibirit. Apoi, la exterior, un fel de jaluzele fixe, din lamele de tabla, dis puse vertical si nclinate n asa fel, nct nu puteai vedea prin spatiul dintre ele, dect spre urma trenului. Pentru a ncheia descrierea celulei, ar mai fi de adaugat, ca dupa locul din mijloc al banchetei de 3 locuri, se putea ridica un capac, sub care se afla closetul metalic, care se termina tron-tonic, cu o deschidere de cea. 10 cm., direct ntre sine. Deasupra banche telor, aproape de plafon, mai erau doua polite n chip de portbagaj, dar asa de nguste si apropiate de tavan, nct nu puteau fi folosite, nenca pnd nici macar o bocceluta. Dupa ce am ajuns la fundul celulei, am nceput sa fim presati de urmatorii, care erau mpinsi de gardieni n celula. Pna la al cincelea, chiar al saselea, a mers cum a mers, dar gar dienii au continuat sa-1 mpinga si pe al 7-lea si chiar pe al 8-lea. Cnd au nceput sa-1 mpinga si pe al 9-lea, eram de-a dreptul striviti abia mai puteam respira. Traistele si sacii nostri stateau pe capetele noastre, fara sa-i mai tinem. Nici o miscare nu mai era posibila, iar ctiva erau aproape de lesin. si totusi presiunea a mai crescut cnd a fost vorba sa se nchida usa, care v-am spus, se deschidea spre interior. Pretul pentru nchiderea usii l-au platit cel mai greu cei doi de la intrare, al optulea si al noualea. Ceilalti ne-am ales cu cosul pieptului strivit, pe jumatate sufocati si diverse vnatai, dar cei doi de lnga usa au fost loviti cu sal baticie, cu cizmele si cu pumnii. Amndoi aveau fata plina de snge. Unul avea nasul spart de patul pistolului cu care-1 lovise securistul. si toata scena, acompaniata de racnete turbate. Cnd usa a fost n cele din urma nchisa, putinul spatiu cstigat a fost salvator. Am putut respira mai n voie, dar cred ca ne-a trebuit mai mult de o jumatate de ora, pna ce ne-m gasit cte o pozitie, pozitie n care nu puteai sta multa vreme, fiindca amorteai. Orice miscare a unuia din noi obliga deplasarea tutu ror. Se faceau tot felul de calcule pentru cea mai mica miscare. Cnd unul din noi trebuia sa foloseasca closetul, era o adevarata problema, care ne preocupa si ne ocupa o buna bucata de timp. Nu mai e nevoie cred sa mai intru n detalii n privinta mirosului ntr-un volum de aer si asa mult sub necesarul pentru 9 oameni. Cu toata fereastra deschisa, nu se putea vorbi de vreo aerisire si toti eram transpirati leoarca. La toate usile se auzea batnd si strignd : apa ! Gardienii strigau si ei : lasa gura ! Nu mai bate !... si... potop de njuraturi. ntr-un trziu s-a deschis vizeta din usa si ni s-a dat apa. O canita pe care o umplea gardianul dintr-o galeata si care era data din mna n mna n celula, nu fara greutate din cauza nghesuielii. Dupa un timp, ni s-a dat si "hrana rece" ; ratia pe o zi. Consta dintr-un sfert de pine, o bucatica de slanina, cam de volumul unei cutii de chibrituri, doua cocoloase de brnza framntata, ct 2 nuci si o bucata de marmelada, cam tot ct o cutie de chibrituri. Slanina era rnceda si foarte sarata, iar brnza iute. nghesuiala, lipsa de aer, amorteala din cauza nemiscarii si setea ne chinuiau din ce n ce mai tare. Am stat asa cteva ore, pna ce am simtit ca suntem atasati la un tren. Abia dupa ce trenul s-a pus n miscare, a nceput sa se faca putin curent de aer, care a mai mprospatat si racorit atmosfera.
45

VCREsTI Trziu, dupa-amiaza am ajuns la Bucuresti, n triaj, unde, dupa multe manevre si iar asteptari pe diverse Unii, vagonul nostru duba a fost oprit pe o linie lnga podul Basarab. Aici iar am asteptat. Se lasase seara, cnd usile celulelor au nceput sa se deschida si cu racnetele de rigoare am fost ndrumati spre coborre si apoi, iar printre securisti narmati, ndreptati peste cteva linii ferate, spre 3 dube automobil, n care am fost urcati. Pe distanta dintre vagon si dubele-auto, ne mpleticeam si ne mpiedicam, de parca am fi fost

beti, asa eram de amortiti si cu picioarele umflate, de atta nemiscare, ceasuri de-a rndul. Unul din securisti a avut bunavointa sa-mi trnteasca si mie un pat de pistol automat ntre umeri, fiindca ma oprisem sa-1 ajut pe ing. Nicoar sa-si care bagajul, pe care nu si-1 putea duce. Tot grupul nostru a fost din nou nghesuit n 2 dube si usile s-au nchis. Agitatia si strigatele securis-tilor au continuat totusi si ne-am dat seama ca si n cea de-a treia duba au fost urcati oameni. Peste vreo doua ore am nteles ca era vorba de de tinuti de drept comun, care fusesera si ei transportati de la Pitesti, cu acelasi vagon. n fine, dubele s-au pus n miscare. Fiecare facea presupuneri cu privire la noua destinatie, spernd sa se termine cu chinul dru mului, sa putem macar sa ne asezam si sa ne odihnim. n fine, duba a ncetinit, s-a auzit un schimb de vorbe, niste ordine si o poarta deschi-zndu-se. Apoi, liniste un timp, pna cnd a izbucnit o adevarata cearta ntre securisti.. Am nteles ca nu trebuia sa fim predati aici unde ne aflam si ca voiau sa-i faca pe cei din escorta dubelor sa-si continue drumul cu noi pna la Jilava. Asa am aflat care ne era destinatia, dar nu ne puteam dumiri unde ne aflam. Dupa multa palavrageala si argumente aduse de seful escortei noastre, din care nu ntelegeam dect frnturi, s-a decis sa ramnem aici, pna a doua zi. Usile celor doua dube s-au deschis. Cea de-a treia duba disparuse. Ne-au strigat sa coborm si sa ne aliniem. seful es cortei si un ofiter n uniforma albastra, deci din Directia Penitenciarelor, au trecut de-a lungul coloanei, ne-au numarat si au facut formele de predare-preluare. Ne aflam ntr-o curte pavata si slab luminata. Burnita si batea un vnt rece, n rafale. De jur mprejur, cladiri cu ferestre zabrelite, iar noi ne aflam n mijlocul curtii, n fata unei Biserici. Cineva a recunoscut-o si, pe soptite, s-a transmis din om n om : suntem la Vacaresti. Atunci am nteles de ce nu trebuia sa ramnem aici. Vacarestiul era nchisoare pentru dreptul comun. si totusi, din cauza cine stie carui motiv, am ramas. Explicatia n-am avut-o niciodata. Eram acum pe mna a vreo 7-8 gardieni, care ne-au spus sa intram n pridvorul Bisericii, probabil din cauza ploii. Aici, ne-au nghesuit n partea stnga. Totul se petrecea n semintuneric, asa ca n-am bagat de seama ca Biserica era n reparatie, dect dupa ce ne-am mpiedicat si am calcat n lazile cu var din pridvor. Ni s-a spus sa ne dez bracam n pielea goala si cu toate hainele si bagajul n brate, sa trecem la perchezitie si apoi n partea dreapta a pridvorului. Perchezitia, aproape pe ntuneric, era un simulacru ; mai mult era un pretext ca sa-si bata joc de noi, tinndu-ne dezbracati n frig, pna ce un gardian ne pipaia fiecare lucru si apoi l arunca pe jos n partea dreapta a pridvorului, mdiierent daca lucrurile cadeau n vreo lada cu var sau n noroiul de pe jos. uana iti termina asa-zisul control al tuturor lucrurilor, ti dadea si tie voie sa treci n partea dreapta, sa-ti strngi lucrurile si sa te mbraci. Dupa ce primii 6-7 fusesera perchezitionati si se aflau n partea dreapta, m-am simtit tras de mna de Alex. Duta. M-am luat dupa el pe lnga marginea prid vorului si, pititi dupa o putina cu apa pentru facutul mortarului, am pndit momentul cnd nici un gardian nu se uita n directia noastra si ne-am strecurat spre dreapta, printre cei perchezitionati. Ceilalti, saracii, goi si tremurnd de frig, fie si asteptau rndul, fie si cautau pe bjbite lu crurile aruncate pe jos. nca nu fusesera toti trecuti prin perchezitie, cnd si-a facut aparitia un ofiter si a dat ordinul sa ne ncolonam si sa-1 urmam. Ne-a condus prin curte catre stnga Bisericii si ne-a oprit n fata unei porti de lemn, cu gratii n partea de sus. Parea o poarta de beci si, printre zabrele, ne-a lovit un puternic miros de hazna. Un gardian a descuiat la catul, a tras zavorul, a deschis usa si, pe masura ce intram, ne-a numarat din nou. Am aflat ca intram n fostele pivnite domnesti. Spectacolul, nca de la intrare, era demn de Infernul lui Dante. O scara cu nenumarate trepte. Pe fiecare din primele 7-8 trepte, n stnga si-n dreapta, se afla cte o tineta cu continutul la limita sau revarsat pe scari pna jos si formnd un fel de mocirla de fecale si urina. Mirosul era ngrozitor. Nu spun insu portabil, fiindca n-ar fi adevarat. Nu numai ca l-

am suportat, dar, dupa cteva ore, nici nu l-am mai simtit. Aproape lnga fiecare tineta era cte un om care-si facea nevoile, fie de un fel, fie de altul, fie n tineta, fie alaturi. Halul n care aratau acesti oameni era de necrezut : majoritatea slabi si nerasi si toti cu hainele zdrentuite si peticite, cum nu mai vazusem vreodata, nici macar un cersetor. Becul chior, care atrna la capatul de sus al scarii, facea privelistea si mai impresionanta. La intrare, cnd gardi anul ne-a deschis usa, statea un tnar, care distona cu tot ce apucasem sa vedem n fata noastra. Destul de nalt, bine legat, barbierit si pur tnd n partea de jos niste izmene lungi albe, iar n sus o camasa al bastra, amndoua de o curatenie ireprosabila. Orict de ridicola ar fi aprecierea, avea n tinuta ceva elegant si distant n acelasi timp, fata de cei din jur. Era seful de camera, caruia gardianul i-a spus numarul nostru si i-a cerut sa-i spuna de cte portii are nevoie pentru a doua zi. N-am putut nregistra raspunsul, att eram de uluit de ce vedeam m prejur. si asta, nu era dect nceputul. Cnd am ajuns jos la capatul scarii, se facea o deschizatura spre dreapta. Aici ne-am oprit si ne-am mbul zit unii ntr-altii ca oile, nmarmuriti de priveliste. O ncapere care ni s-a parut imensa, cu peretii de caramida, ce se pierdeau n partea de sus n ntunecime. Un singur bec slab atrna la vreo 2 m. naltime, de un pilier central si el de caramida. ncet, ncet, pe masura ce ochii ni se obisnuiau cu ntunericul, patrundeam mai departe cu privirea. Ins tinctiv, strnsi si mai tare unii ntr-altii si n grup compact, ne-am dus lnga stlpul central unde ne-am oprit. Cu spatele la stlp, ne simteam aparati de multimea de oameni din jur. Toti ne priveau cu curiozitate si n halul de barbosi, murdari si slabi cum erau, la care se mai adauga si faptul ca stiam ca sunt condamnati de drept comun, era departe de a ne face sa ne simtim n siguranta. Ne-am pus averea, adica bagajele pe jos si ne-am asezat pe ele, cu spatele la stlp. Pe jos era pamnt ba tatorit. De-a lungul peretilor, paturi suprapuse, cte 5 ! De peste tot atrnau tot felul de zdrente, iar locul unde lipsea cte o caramida era folosit ca o nisa, n care statea cte o cana, gamela sau cratita ; toate turtite, ciocnite, cu smaltul sarit si ruginite. Boltile ncaperii, care se
47 ,

irrjineau pe pilierul central, erau asa de nalte, ca se pierdeau n n-uneric si mai mult le ghiceai dect le vedeai. Paturile suprapuse care icopereau peretii, pareau niste spaliere, pe care, cu miscari de paianjen e catarau si coborau oameni. si toata aceasta schelarie de paturi se latina, scrtia si zdranganea la orice miscare. Duta, Gica Musat si cu nine, dupa primele momente de zapaceala, am nceput sa prindem cu-aj si sa ne ndepartam de grup. Mai nti cu prudenta, dar dupa ce am chimbat cte o vorba cu unul si cu altul, ne-am ntors la grupul nos-ru cu informatii, care au mai schimbat ceva din primele impresii. ncaperea n care ne aflam, era destinata detinutilor n tranzit, fie te la o puscarie la alta, fie spre alt lagar de munca, fie adusi pentru noi mchete sau procese. Putini din cei peste 500 de insi cti se aflau aici rau hoti, spargatori sau excroci profesionisti, iar criminal nu era nici inul. Majoritatea erau tot tarani, dar si alte categorii de cetateni, carora eputndu-li-se nscena un proces politic, fusesera inculpati pentru de-icte de drept comun. Aflnd toate astea, ne-am mai linistit. Cum alt loc ientru noi nu era, am ramas lnga stlp si ne-am organizat un fel de rulcusuri, dar, cu toata ziua istovitoare pe care o trecusem, aproape ni-neni n-a dormit. De altfel, pamntul era rece si umed si nici siguranta otala nu exista din partea celor din jur. La un moment dat, s-a apro-)iat un tnar si ne-a ntrebat daca printre noi este vreun doctor, fiindca i cineva foarte bolnav. Nu era nici un doctor printre noi, dar gndin-lu-ne ca-i putem fi de vreun folos bolnavului, ctiva ne-am dus la pa ul lui. Care a fost uimirea lui G. Boian cnd s-a auzit strigat pe nume le bolnav ? Mai binezis, i-a soptit numele. Omul era ntins pe pat si ibia vobea. Era de o slabiciune si paloare cadaverica. Avea febra si fri-oane. L-a recunoscut si G.B. dar eu nu-i mai retin numele. Era inginer. rusese condamnat ntr-un proces politic si dupa aceea trimis la canal. \colo, un

vagonet ncarcat se rasturnase si-i zdrobise piciorul. Nu mai in minte unde si n ce conditii i se amputase piciorul imediat sub ge-mnchi si fusese trimis cu duba la Vacaresti, pentru a fi ngrijit n spi-alul pentru detinuti politici, care se afla ntr-o aripa a nchisorii. Ajim-ese n aceasta ncapere de tranzit, unde era adus orice nou venit cu uba. Trecuse aproape o luna si cu toate insistentele, nu fusese dus la pital. ntre timp, cu pansamentul neschimbat, aparuse infectia si pu-oiul trecuse prin pansament. n ultimele zile facuse febra si avea dueri mari. N-am mai avut ocazia sa aud de el, dar dupa cum arata atunci u cred sa fi scapat cu viata. De altfel o multime dintre detinutii din acest loc de tranzit se aflau dci de luni de zile, cei mai multi nestiind nici macar de ce fusesera idusi. ncepusem si noi sa ne gndim ca sar putea sa avem aceeasi soarta si aveam toate motivele sa nu fim prea bucurosi de aceasta per spectiva. Eram singurii care nu am dormit n noaptea aceea. Stateam fi mai motaiam din cnd n cnd pe bagajele noastre. Ce vedeam n ju nii nostru nu era un imbold spre optimism. Toti dormeau. Cei din pa-;uri, ca n rafturi, iar ceilalti, care n-aveau loc n paturi, pe jos, peste ;ot n jurul nostru. Unii mai aveau cte o bucata de rogojina rupta si iestramata, altii cte o bucata de scndura, care-i mai apara de contac-;ul direct cu pamntul umed si rece, dar majoritatea n-aveau dect tdrentele de pe ei. n linistea care se lasase, nu se mai auzea din cnd n End, dect cte unul sforaind sau gemnd prin somn. Alteori, cobora
18

cte unul din pat ca sa mearga la tineta si toate paturile se miscau si scrtiau. n fine a nceput sa se lumineze de zi. Lumina patrundea nu mai indirect din capul scarilor, printre gratiile usii. Deodata am auzit gardianul batnd cu cheile n usa. seful de camera a alergat la usa. Apoi a retransmis ordinul gradianului : Lasati gura si cei care-si aud numele sa-si ia bagajul si sa iasa afara. Toata lumea s-a mbulzit pe scari, ntre tinetele revarsate, n speranta ca-si va auzi numele si va scapa din acest infern. Era nsa vorba de noi; numai de noi, cei veniti de la Pitesti. Am fost toti scosi n curte si urcati n doua dube care asteptau. Dupa conditiile n care petrecusem noaptea, duba nu ni s-a parut asa de chi nuitoare, cum ni se paruse cu o zi nainte. Acum stiam si unde mergem: la Jilava.

FORTUL NR. 13-JILAVA


Dupa un drum cu destule hrtoape, duba a cotit brusc la dreapta si a nceput sa coboare. Dupa vreo 200 m. s-a oprit. Iar s-au auzit discutii, ordine si usa dubei s-a deschis. Afara iar burnita. Am vazut mai nti drumul n panta, pe care venisem. Am fost ncolonati cu racnetele obis nuite : "Ia pe doi banditule ! Da-i drumu' mai repede ! Alinierea !" Un ofiter ne-a strigat numele, noi am raspuns prezent, apoi ne-a numarat si nea ordonat stnga-mprejur. n fata noastra se afla poarta metalica de intrare, iar deasupra pe zidul varuit, statea scris cu negru : "Fortul Nr. 13 - Jilava". Iar mai sus, cnd se termina zidul, pamnt cam de 1 m. naltime si iarba ; iarba ngalbenita de toamna, care se profila pe ce rul plumburiu. Asa ncolonati, am trecut prin poarta, cu bagajele n brate si, pe un coridor boltit, am ajuns la alta poarta. Gardianul de paza a deschis-o si a racnit ct l-a tinut gura : Alarmaaa ! Strigat reluat de toti gardienii care precedau coloana noastra. Acest strigat se auzea zi si noapte n Jilava si nsemna un avertisment pentru toti detinutii care se aflau n curti sau pe coridoare la diferite munci, ca trebuiau sa se n toarca cu spatele n directia de unde venea strigatul. Eventual cu fata la zid, daca se afla vreunul n apropiere. Nu trebuiau sa vada alti de tinuti! Am trecut si de a doua poarta, am traversat o curte, apoi din nou un gang, o alta poarta, alt gang si am fost bagati n ni^te ncaperi boltite. Peste tot, pereti de caramida de peste 1 m. de grosi. Ici, colo, cte un bec slab. Pe jos, ciment. Miros de pivnita, de mucegai, de clor dezinfectant si acel miros de tineta de care n-am mai scapat ani de zile. n cte un loc, o crapatura n bolta, din care picura. Era umed si racoa rea de beci te patrundea. n fundul hrubei, un morman de rogojini vechi pe jumatate

putrede. O data usa nchisa n urma noastra, am ncercat sa ne organizam. Dupa atta drum, n conditiile pe care vi le-am descris, si nesomn, eram frnti de oboseala si nu mai doream dect sa ne ntin dem si sa' ne odihnim. Am cautat un loc unde cimentul era mai uscat si am nceput sa ntindem rogojinile din stiva. De bine de rau, ne-am instalat, dar umezeala a nceput repede sa ne patrunda si ne-am mai nghesuit unul ntr-altul ca sa ne tinem de cald. Nimeni n-a reusit sa adoarma, nu att de frig, ct probabil de prea mare oboseala. Au nce put schimburi de pareri, presupunerile obisnuite cu privire la viitoarea destinatie, convinsi fiind ca Jilava nu era dect o noua etapa. Cu totii 49
eram nsa de acord ca felul n care fuseseram primiti n Jilava diferea mult de cel din Pitesti si Vacaresti. Gardienii erau adevarate fiare dez lantuite si viata noastra nu parea sa mai aiba aici prea mare pret. Ne-am decis sa fim ct mai prudenti si docili. Vazusem, pe drumul de la intrare n fort si pna aici, cu cta usurinta se distribuiau pumnii, picioare si lovituri de bta, celor care ramneau n urma coloanei, chiar daca erau infirmi sau batrni. Foarte multi din gardienii de aici erau tigani. Discutiile noastre n-au durat mult. Usa s-a deschis de perete si un grup de gardieni, njurndu-ne n fel si chip, ne-au strigat sa punem rogojinile la loc si sa ne nghesuim ntr-un colt. si iar s-au mai mpartit cteva lovituri. Au adus n celalalt capat al salii o masa si un scaun, pe care sa asezat un sergent. n spatiul liber dintre noi si masa, s-au nsirat 7-8 gardieni si fiecare din ei nea facut semn cte unuia din noi, sa ve nim cu bagaj'ul la el. Ne-am dus si ne-am depus fiecare bagajul la picioa rele gardianului respectiv, care ne-a dat ordin sa ne descaltam si sa ne dezbracam n pielea goala si sa ne aruncam si hainele peste bagaje. De data asta, fara graba, bucata cu bucata, pipaiau fiecare haina, fiecare rufa si apoi o aruncau n spatele lor, pe jos. Fiecare captuseala o rupeau fara menajamente, ca sa scotoceasca nauntru. Tuburile de pasta de dinti le-au strivit cu cizma si le-au mpins cu piciorul spre hainele perchezitionate. La doi dintre noi au gasit n reverul hainei cte un ac de cusut. Au fost batuti salbatec cu pumnii peste fata pna iau umplut de snge. Ma fe licitam ca avusesem inspiratia sa ascund cremenea, iasca si amnarul de la Mos Calitu, n gramada de rogojini. In tot timpul ct dura perchezi tia bagajului, asteptai gol, descult pe cimentul umed si tremurnd de frig.' Cnd se termina cu bagajul, ti venea si tie rndul. i se ordona : "Deschide gura ! Arata palmele ! Arata talpile ! Ridica (asta nsemna sa-ti ridici testicolele) si apoi : ntoarce-te ! Apleaca-te si trace de buci !" Cu asta erai gata si puteai merge n spatele gardianului, sa-ti strngi hai nele si sa te mbraci, nu fara a primi n treacat cte un pumn sau picior, asa, gratuit. De aici, ncepea iar graba. Alti gardieni racnind si njurnd te loveau, grabindu-te sa te prezinti n fata sergentului de la masa, ca-re-ti completa fisa de ncarcerare. Ajungeai n fata mesei mai mult gol si cu toate lucrurile n brate, ca sa scapi de lovituri. De aici, trebuia iar sa alergi n aceleasi conditii, n celalalt colt al salii, ca sa faci loc urma torului. Acolo, n fine, erai lasat n pace sa te mbraci si sa-ti refaci traista cu hainele descusute si tavalite prin murdaria de pe jos. Dupa vreo ora, s-a terminat operatia si gardienii si-au luat masa si scaunul si au plecat, lasnd n urma lor o liniste aproape apasatoare. Timp de o ora, sala vuise de urletele si njuraturile lor. Parerile si temerile noastre n privinta regimului din Jilava se con firmasera. si aveau sa se mai confirme si n restul timpului ct am stat aci. nca nu terminasem bine sa ne strngem lucrurile si iar s-a deschis usa. Am fost ncolonati, numarati, si masurati cu acelasi concert nsoti tor pe usa afara. naintea noastra, iar se striga : "Alarma !" Am iesit din nou n ultima curte prin care trecusem la venire si nainte de a ajunge la cea de a doua poarta, am cotit la stnga pe lnga zid si am ajuns n fata unei grile de vreo 5 m. latime si vreo 3 naltime. De fapt era o poarta cu doua canate, nchisa cu un lant si cu lacat. ntr-unui din ele, se deschidea o usa de dimensiuni obisnuite, tot din zabrele. Cam la 1 m. dincolo de grila, o alta poarta, tot n doua canate dar din lemn. si aici, ntrunui din canate 50 se deschidea o usa de dimensiuni normale. n partea de deasupra portilor de lemn, pna n zidul boltit, era un oberlicht, deschis spre interior. Am fost opriti n fata grilei. Din interior, prin oberlichtul deschis, se auzea un fel de vuiet continuu. Ni s-au deschis cele doua usi si-am fost mpinsi nauntru. Usile s-au trntit. Ne aflam ntr-o ncapere cam de 5 m. latime si 3 m. naltime la mijlocul boltii tavanului. Ct era de lunga, nu ne-am putut da seama n primul moment, fiindca

fundul ei se pierdea n ntu neric, pentru ochii nostri neadaptati. Numai la intrare atrna un bec din plafon. Cu tot oberlichtul deschis, aerul era greu si binenteles, domina izul fetid de tineta si clor. Frig nu era, din cauza caldurii animale, ca mera fiind supropopulata ; cam 180 de detinuti. Am aflat nsa, ca fuse sera momente cnd efectivul atinsese cifre mult mai mari. ncaperea pa-rea mai mult un tunel. Cum v-am spus, era boltita, lata de~vreb~T"m! si lunga cam de 20-25 m. Cum intrai, n stnga, trei tinete, iar n dreapta un hrdau cu apa. Un mic spatiu liber, iar apoi pe stnga si pe dreapta, pri-ciuri de lemn suprapuse pna n fundul hrubei, cu un coridor cam de un metru ntre ele. Dupa legea nescrisa a puscariasilor, ultimii veniti primeau locurile cele mai proaste, asa ca, seful de camera a apelat la cei de pe pri ciul de sus din stnga deasupra tinetelor, sa se strnga, ca sa ncapem si noi. N-am ncaput toti, iar unii au preferat sa ramna jos, asezati pe baga je, din cauza mirosului de la tinete. G. Boian, ing. Nicoara, grupul lui Duta si Musat si cu mine ne-am suit pe prici. Pe scndurile priciului erau n tinse rogojini, peste care ne-am ntins si noi hainele pe care le aveam, ca sa ne fie ceva mai moale. O data instalati, am cobort, curios sa cunosc lumea si sa aflu ct mai multe de la cei din jur, despre viata din nchi soare. Abia acum, n Jilava, ne ncepeam adevarata existenta de pusca riasi. Cea mai amestecata lume posibila, din toate punctele de vedere, ne nconjura : tarani, muncitori, intelectuali, fosti ofiteri, de toate vrstele, de la 20 la peste 70 de ani. Unii, arestati de cteva luni altii, de ctiva ani ; cu condamnari ntre 5 ani si munca silnica pe viata, pentru crime de raz boi, pentru organizatii politice (legionari, taranisti, liberali), pentru orga nizatii subversive, pentru arme ascunse, pentru nepredare de cote, pentru omisiune de denunt, pentru insulte aduse regimului si tot felul de alte ncadrari. Erau si unii necondamnati, nchisi numai pentru ca fusesera n Siguranta veche sau n Politie, chiar daca facusera serviciu la Circula tie. Cei mai de curnd arestati se cunosteau dupa starea mai buna a m-bracamintii, dar majoritatea erau numai petece, iar multi erau mbracati n zeghe vargate date de penitenciar, dar si ele rupte si crpite. Culoarea generala dominanta era un cenusiu murdar, n care numai noi "Pitestenii" si ctiva mai proaspeti veniti, nca mai distonam cu hainele noastre n stare buna si relativ curate. Timpul nsa avea sa ne aduca la acelasi numitor si pe noi. Cu toate ca si noi eram palizi, nu aveam nca acea piele uscata si de culoare pamntie a celor din jur. Cele circa 10 zile petrecute aici nu au fost lipsite de interes si n nici un caz nu se poate spune ca au fost monotone. Am aflat o multime de lucruri noi, pe care, receptiv cum eram la tot ce se petrecea n jurul meu, le nregistram si aveau sa-mi formeze acel nceput de bagaj de cunos tinte si experiente ale altora, att de utile pentru noua viata care ma as tepta. Cum spuneam, nu ne puteam plnge de monotonie. De cel putin 10 ori pe zi se deschidea usa celulei si erau fie introdusi oameni noi, fie se striga cte o lista si cei chemati erau luati din camera. n tot fortul era, un du-tevino permanent si o pritoceala a detinutilor, care uneori nu n51 peta nici dupa ora stingerii. n curte rasuna n permanenta strigatul de ,Alarma !" Cei vechi mi-au explicat ca se facea o triere a detinutilor lupa diferite criterii, pentru trimiteri la munca sau n alte nchisori. De :teva luni, dubele transportau detinuti din toate penitenciarele tarii la Filava, care gemea de lume. Dupa aprecierea lor, la acea vreme se aflau n Jilava ntre 4 si 5.000 de detinuti, care se primeneau tot timpul, unii jlecnd spre diferite destinatii si altii noi fiind adusi din diverse regiuni de tarii. Camerei noastre i se spunea "la zarzavat", deoarece cu ctva timp n urma folosise la depozitarea cartofilor, morcovilor, cepei etc. si aici erau idusi detinuti la curatatul cartofilor. Fiecare deschidere de usa era pri lej de bucurie, daca printre cei adusi era cte un cunoscut, prieten sau ;hiar ruda, sau motiv de ntristare, daca pe lista celor strigati sa iasa, se ifla cineva apropiat. Chiar n ziua sosirii noastre "la zarzavat", a fost icos G. Boian si cu el si Ing. Nicoara, av. Raut si altii. Cei vechi din Jilava itiau ca era data de plecare a dubei spre Aiud. Cu G. Boian, nu m-am mai ntlnit multi ani. Cu toate ca toti ne as-eptam sa fim scosi si dusi cine stie unde, n orice moment, nervozitatea n fata necunoscutului care ne pndea se atenuase. ncepusem sa nu-mi mai pun probleme insolubile pentru mine si nu .na mai framntam cu ntrebari, carora tot nu le puteam gasi raspuns : Jnde ma vor duce ? Cnd ? Va fi mai bine sau mai rau ca aici ? Viata din camera, n afara de surprizele pe care ni le aducea deschi-ierea usii, a fost pentru mine plina de interes si de la desteptare pna a stingere, nu ma saturam ascultnd la tot ce

povesteau veteranii Jila vei. Seara cadeam frnt de oboseala pe prici. Dormeam ntre Duta si Musat ; pe o parte, altfel nu era loc. Cnd unul voia sa se ntoarca pe jartea cealalta, trebuia sa se ntoarca tot rndul, ca sa ncapem. Aglome ratia era asa de mare, ca se dormea si la "serparie". Asa se chemau lo-rarile de sub primul prici. Adica spatiul de vreo 50 cm. naltime, dintre umentul de pe jos si scndurile primului prici. Daca gaseai o rogojina a bine, daca nu, dormeai direct pe ciment, cum ni s-a ntmplat n ul-imele 2-3 nopti. Fusesem strigat, printre altii, pe o lista, dusi pentru :teva ore ntr-o alta celula si din nou adusi "la zarzavat". Probabil din-x-o eroare ! Dar ntre timp, ne pierdusem locurile, camera se aglomerase si mai tare si n-am mai gasit loc dect la serparie. Ciorba foarte lichida ;i neconsistenta, de obicei de varza acra, morcovi si foarte rar de arpa-:as, ne facea sa simtim foamea si slabind, suportam tot mai greu scn-lura tare a priciului sau cimentul serpariei. soldurile si umerii ne du reau si ncepusera sa se nvineteasca. Din cele cteva sute de persoane cte s-au perindat prin camera de zarzavat, aproximativ o luna ct am stat aici, nu mai retin dect prea )utin. mi amintesc de un domn Corjescu, boier moldovean, mare vnator, :u care am stat ore ntregi de vorba. Era destul de n vrsta si din an cheta se alesese cu o pareza faciala n partea dreapta. Toata musculatura )artii drepte a obrazului era inerta. Cnd vorbea, si ridica si sustinea cu nama obrazul si partea dreapta a gurii, care nu mai avea nici un fel de nobilitate. Nu mai stiu de ce fusese arestat. Statea de mai bine de doi ani n Jilava, nejudecat si fara sa se mai sinchiseasca cineva de el. Cretu-escu din familia boierilor (care dadusera numele pasajului si Bisericii Cretulescu de pe Calea Victoriei) era si el de mai multe luni n Jilava si acum cu noi "la zarzavat". Era luat periodic la ancheta, la Ministerul de interne. Cautau un pretext oarecare, ca sa-1 condamne si sa justifice ast fel confiscarea valorilor n obiecte de arta si bijuterii, pe care i le luasera de-acasa cu ocazia unei perchezitii. Fusese un om foarte bogat si pasiunea vietii lui fusese chimia. Mi-a spus cum n timpul razboiului si-a pus la dispozitia armatei laboratorul pe care-1 avea lnga Afumati si unde facea cercetari n domeniul gazelor de lupta. Cretulescu era mic de talie si foarte slab. Fiind foarte meticulos si pedant, si luase obligatia sa mparta ratiile de marmelada n camera. n fiecare zi, pe o bucata de scn dura, ni se dadea o bucata de marmelada, care corespundea n greutate cu totalul ratiilor numarului de detinuti din camera. Nu mai retin cte grame era ratia pe cap de om, dar ca volum era cam ct jumatatea unei cutii de chibrituri. Cretulescu, ca un adevarat om de laborator, taia cu un fir de ata blocul de marmelada, n cubuleete perfect egale si apoi le distribuia. Pinile de cte 1,50 kg. care ni se dadeau zilnic tot el le mpar tea. Pinile veneau ntregi si numai crestate n sase, ratia fiind de 250 gr. Cum crestaturile erau facute dupa ochi, Cretulescu confectionase o balanta : un betigas, echilibrat la mijloc de o sfoara, pe care o tinea n mna de cela lalt capat. De fiecare vrf al betigasului, atrnau alte doua sfori, care se terminau cu cte o pana de lemn, care se nfigea n pine. Dupa nenu marate cntariri, scotea din fiecare pine cte sase portii egale n greu tate. De taiat, se taia cu "Costica", termen generalizat n toate pusca riile pentru cutit. Cum era interzis sa ai cutit sau orice fel de obiect taios, pentru ca gardienii sa nu nteleaga cnd ascultau la usa si vreun detinut cerea altuia cutitul, i se spunea "Costica". Costicii din puscarie erau de parte nsa de vreo asemanare cu cutitele. Singura asemanare era ca ta iau. Ct mai mici ca sa poata fi usor ascunsi, erau mesteriti fie dintr-o bucatica de tabla, fie dintr-un placheu de bocanc. Mi-aduc aminte de un episod penibil petrecut chiar n prima zi a ve nirii noastre n camera de ,,zarzavat \ Seara la nchidere, n afara de nu maratoare, s-a facut si un apel nominal. Am auzit atunci strigat numele de Cavadia si un batrnel stirb, neras si zdrentaros, a raspuns prezent. Dupa plecarea gardianului, m-am dus la el si l-am ntrebat daca e ruda cu Petre Cavadia. S-a uitat lung la mine si mi-a spus : "Cum ? Chiar asa de mult m-am schimbat, Ioane ?" Cred ca atunci n-avea mai mult de 40 de ani si parea de 60. l cunoscusem elegant, petrecaret, cam snob, un fel de playboy al anilor 1945-47. Auzisem ca fusese arestat, pe cnd eram nca liber. O seara ntreaga mi-a povestit prin ce trecuse. Mai ales n ultimele luni, nainte de a ajunge aici. Fusese mai nti trimis la Canal si a fost primul care mi-a vorbit despre grozaviile muncii si regimului de acolo. Readus la o ancheta la Bucuresti, fusese din nou trimis, prin Ji lava, la Canal. Dintr-o greseala nsa, ajunsese ntr-o Colonie de drept comun. Timp de cteva luni a iesit la raportul tuturor gardienilor si ofi terilor, ca sa le semnaleze eroarea, de fiecare data nefiind luat n serios, fiind njurat si lovit. ntr-un trziu au descoperit greseala si asa ajunsese iar de cteva zile n Jilava. mi spunea ca daca ar mai fi ramas acolo. si pusese n gnd sa se sinucida. Nu din cauza regimului impus de admi nistratia lagarului, ci a mediului n care se afla. Hoti si borfasi din ade varata lume interlopa, cei mai multi tigani, care si impuneau legea lor, legea junglei, n interiorul lagarului. Cei mai tari exploatau,

bateau si furau pe cei mai slabi. Administratia nu intervenea si nu se amesteca. Toti primeau pachete de acasa, cu haine, alimente si tigari. igarile erau moneda de plata pentru toate tranzactiile posibile. Homosexualitatea era 53 lucru curent si se practica pe fata n baracile din lagar. Tineri prostituati, ' primeau

rasplata tot n tigari. La Cavadia am vazut prima data "bocanci cu senile", ncaltamintea narenta a celor de la Canal. Din cauza muncii la sapaturi de pamnt si ransport cu roaba, ncaltamintea nu rezista prea mult timp. mpotriva icestei uzuri, detinutii imaginasera ntarirea ncaltamintei cu fsii de fier, lispuse transversal pe talpa, ndoite la capete si fixate de rama bocanc ului. Sistemul se raspndise la toate lagarele de munca de pe traseul Ca-lalului. Talpile aratau ntr-adevar ca niste senile de tanc. Petre Cavadia, are era un om cu o frumoasa cultura si cu o memorie buna, ne-a vorbit teva seri n sir despre istoria Revolutiei franceze si epoca napoleoneana. 3ovestirea s-a ntrerupt ntr-o seara, cnd au venit si l-au luat. Nu l-am nai ntlnit. Mai retin numele unui evreu, fost misit de petrol. l chema Berlin. !ra mic, cu o fata zbrcita ca de foetus si teribil de miop. Cum ochelari u avea si nici prea sanatos la minte nu era, facea tot felul de boacane, are-1 puneau n conflict cu cei din jur. Culmea a fost ntr-o noapte, nd ne-am trezit cu el batnd cu pumnii n usa si zbiernd ct l tinea ura : "Domnu' sef, sariti, ajutor, ma omoara legionarii !" Ce se ntm-lase ? seful de camera l surprinsese ca-si facea nevoile n hrdaul cu apa e baut. Sarise din pat si-1 mbrncise, la care Berlin se repezise la usa pnd. Cum Berlin nu mai contenea, gardianul a chemat ofiterul de ser-iciu si a descuiat usa. Judecata a fost scurta : Berlin a primit ctiva oimni si s-a refugiat la serparie unde dormea, iar noi n-am mai putut ea apa pna a doua zi, cnd ni s-a dat voie sa clatim hrdaul, care apoi reintrat n functie pentru apa de baut. ntr-una din zile, ntr-un grup de nou veniti, mare surpriza : Slab, |nalt, putin adus de spate, cu o tichie crosetata pe cap si cu o cerga olte-asca n spinare, si-a facut aparitia Aristica Schileru. Ne-am mai strns e priciul nostru si l-am luat ntre noi. Era optimist si de o verva nese-:ata. Radia buna dispozitie n jurul lui. Peste doua zile l-au luat din nou, entru ca n aceeasi dupa-amiaza sa-1 mai aduca o data si iar sa-1 ia dupa oua ore, de data asta definitiv. Tot acest triaj si aceasta mutare de de-: |inuti, dupa criterii nentelese de noi, functiona haotic. Comandantul Jilavei n acea vreme era capitanul Maromet. Gagauz e origine, blbit si rau, era celebru pentru bestialitatea si sadismul sau. atea personal detinutii si una din pedepsele lui favorite era ca vara, In lulele supraaglomerate, sa bata geamurile n cuie, pna cnd, de cal-ura si lipsa de aer, detinutii ncepeau sa lesine. Ct am stat la Jilava, am avut ocazia sa-1 vad niciodata. Mai tin minte numele capitanului isinescu, care, ntr-o zi a scos un detinut din celula si fara nici o jus-ficare sau explicatie, a nceput sa-1 loveasca. Nenorocitul, un inginer, a trat apoi n celula n patru labe si plngnd de durere. Visinescu l lo-ise cu vrful cizmei n fluierele picioarelor pna ce cazuse jos, plin de .nge. Nimeni n-a stiut de ce. Probabil nici Visinescu. Mai erau doua fi-uri de trista celebritate n Jilava : plutonierul Rosu, nalt si foarte voinic plutonierul Iamandi, tigan. Se stia ca cei doi executau detinutii con-mnati la moarte. Mai tin minte pentru bestialitatea lui pe plutonierul anciu, cel care mpreuna cu alti gardieni ne-a scos la baie. Singura baie aca se poate numi asa) pe care am facut-o ct am stat la Jilava. na-te de a povesti cum s-a desfasurat baia, voi ncerca sa descriu si sa schitez Fortul Jilava, att ct mi amintesc si, mai ales, partile pe care i le cunosc mai bine, fiindca am trecut prin ele.

Fortul facea parte dintr-un sistem de aparare a Bucurestiului. Avea o forma semicirculara si se afla sub nivelul pamntului, asa nct nu se vedea nimic la suprafata. , ntr-o sectiune verticala, fortul s-ar prezenta cam asa :
Iar n sec^tiuiUL orizontala :

ji

ntr-o zi gardianul a batut cu cheile n usa si a strigat : "Pregatirea pentru baie ! si aproape imediat a si deschis si a racnit : Hai, da-i dru mul ! Iesi afara banditule ! Mai repede !" ntre camera noastra "la zarzavat" si baie, era o distanta cam de 40 m. V-am spus ca n camera eram vreo 180 de detinuti, care n graba am nce put sa iesim din celula, dornici sa ne putem spala. Pe distanta dintre usa noastra si cea a salii de dusuri, erau nsirati vreo 6-7 gardieni cu ciomege n mna, care, racnind si njurnd, ne grabeau, lovind pe unde nimereau pe cel care trecea prin dreptul lor. O adevarata haituiala, din care nu sca pai dect fugind si ferindu-te cum puteai. Cei mai tineri ne-am strecurat mai usor. si eu am ajuns teafar n sala de baie. Cei mai batrni si infirmi 55
ku primit lovituri, date cu toata salbaticia, pe spinare, n cap, peste picioare. Nimeni nu putea face nimic pentru nimeni ! N-aveai cum sa-ti, ajuti rreun prieten neputincios. Sala de dusuri era slab luminata. Pe jos erau jratare de lemn, iar de-a lungul tavanului, vreo 3 tevi paralele care din oc n loc erau prevazute cu cte un dus. n capatul salii se afla o alta n-:apere cu boilerul si robinetele de apa calda si rece, pe care le manipula m gardian. si asta se facea tot n bataie de joc : Cteva secunde curgeei apa clocotita, apoi cteva secunde apa rece si n acest timp gardienii rac-eau la noi sa ne grabim. Cnd sa te dezbraci ? Unde sa-ti pui hainele ? I!um sa te bagi sub dus cu riscul sa fii oparit sau nghetat ? ntrebari :ara raspuns. Iti treceau numai prin cap si n-aveai timp sa gndesti la trreo solutie, buimacit cum erai de racnetele gardienilor, de ciomegele printre care trecusesi si pe care trebuia din nou sa le nfrunti la ntoar-:ere. Cred ca eram foarte aproape de ceea ce se petrece, cnd ntr-o ;urma de oi intra lupii. Unele si pierd capul si fug fara nici o socoteala ncoace si ncolo, altele ramn locului, paralizate de spaima. Cam n con ditiile astea s-a desfasurat programul de baie, care n-a durat mai mult dv EO de minute. Drumul de ntoarcere printre ciomege parea o scena dintr-o [casa de nebuni : oameni mbracati asa cum plecasera spre baie, altii pe umatate goi, altii complet goi, cu hainele n brate, unii uscati, altii plini |de spuma de sapun fugind n zig-zag ca sa evite ciomegele, mnuite de ;ardienii racnind si rznd de panica pe care o strnisera. Am scapat ;eafar si la dus si la ntors. Sapunul nu am reusit sa-1 folosesc. Am reusit boar sa ma ud, o data oparindu-ma si o data nghetnd sub apa rece. ata de ce ndurasera altii, era un succes. ntr-o buna dimineata, n primele zile ale lui noiembrie am fost si tu strigat pe o lista. mpreuna cu mine si lotul lui Musat. Ia-ti bagajul, si afara, da-i drumu mai repede si strigatele de alarma ne-au nsotit na la noua destinatie. Cum intrai n fort, pe mna stnga se aflau trei camere care comunicau itre ele prin niste deschideri boltite, fara usi. n prima se afla o tineta ' un hrdau cu apa de baut; urmatoarea, drept n fata, era goala ; la ;nga, cea mai mare, avea doua rnduri de priciuri, cu rogojini pe ele si hiar saltele umplute cu paie. Cnd usa s-a ncuiat n urma noastra, am iceput prin a face cunostinta cu cei vreo 20 de detinuti, care si ei fuse-:ra adusi cu putin naintea noastra aici, de prin diverse celule ale Ji-ivei. De la ei am aflat ca n aceste camere erau adusi cei care urmau sa >rmeze viitorul lot de detinuti care vor pleca cu duba spre alte locuri e detentie. Unde anume nu stia nimeni. Toti credeau ca era vorba de ianal, care, n acea vreme, nghitea loturi dupa loturi. Singurul lucru are parea sa pledeze mpotriva acestei ipoteze era ca nainte cu doua tile plecase un mare transport spre Canal. Tot de la ei am aflat ca trans-lortul fusese de cteva sute de puscariasi si cu un tren special, numai cu igoane-duba. n cele 7-8 zile ct am stat aici, nu aveam sa aflam ras-unsul la ntrebarea care ne framnta : Unde ne vor trimite ?

n toate aceste zile am fost foarte ocupat si surexcitat. Mai nti am n-iput sa cercetez metodic peretii celor doua camere goale, care pna la altimea de 2 m., erau vopsiti n negru si erau acoperiti de inscriptii. Sute 1 date si nume, ani de condamnare si destinatia spre care plecasera toti ce trecusera pe aici. Mesaje lasate pentru altii ce urmau sa treaca prin aceasta sala de asteptare. Toate, zgriate cu vreun cui sau corp ascutit, apareau n alb pe fondul negru al peretelui, ca o adevarata evidenta con tabila a marilor migratii de detinuti, care de cteva luni de zile si aveau ca punct de plecare Jilava. Am gasit numele multor cunoscuti, despre care nici nu stiam ca fusesera arestati, ca si ale unora care fusesera scosi de la "zarzavat" naintea noastra. Am gasit si numele lui G. Boian. Ala turi de nume scrisese : Aiud. Ne-am zgriat si noi numele n acest regis tru al Jilavei, cu toate"*C3"*gfeu mai gaseai cte un loc liber. ntrerupeam descifratul inscriptiilor de cte ori se deschidea usa si erau introdusi cte unul sau mai multi detinuti n completarea lotului nostru. Apoi reluam cititul de unde l lasasem. ncetul cu ncetul, punnd cap la cap toate crmpeiele de ordine si discutii ale gardienilor, surprinse de fiecare din noi care faceam cu rndul la ascultat la usa, am putut stabili ca trebuia sa formam un lot de 150 de insi, care sa ndeplinim urmatoarele condi tii : sa fim sub 35 de ani, sa fim sanatosi si sa avem condamnari de la 15 ani n sus. Concluzia logica : ne trimiteau la munca. si cum n ultimul transport spre Canal fusesera selectionati oameni si mai n vrsta si nu mai cu condamnari sub 15 ani, era evident ca noi nu vom fi trimisi la Canal. Mai mult n-am putut stabili cu privire la soarta noastra viitoare. Usa se deschidea de zeci de ori pe zi, fie pentru a mai aduce pe cineva, fie pentru a se face apelul, verificndu-se datele din dosar. n primele zile, numarul nostru a sporit destul de repede. n cinci zile ajunsesem vreo 120 si usa ncepuse sa se deschida tot mai rar. ntre timp, aflasem ca duba noastra urma sa plece peste doua zile si dndu-ne seama ca n Jilava nu se mai gaseau oameni care sa ndeplineasca conditiile cerute (tineri, sanatosi si cu condamnari mari), eram ngrijorati ca va trebui sa mai asteptam pna cine stie cnd, o alta duba. Eram nerabdatori sa ne vedem plecati din Jilava, chiar daca nu stiam unde, daca la mai bine sau la mai rau. Cnd usa s-a deschis iar si noul venit ne-a spus ca are 40 de ani, ne-am linistit. Administratia gasise solutia ca sa formeze lotul de 150 de oameni, pentru duba de peste doua zile. Renuntase la conditia de vrsta, asa ca pna n dupa-amiaza zilei ne facusem 140. A urmat iar o pauza mai lun ga dupa care ne-au bagat vreo 3-4 insi cu condamnari de 10 ani. Cu adu cerea celui de-al 149-lea, au renuntat si la criteriul "sanatate", fiindca Ion Costache, tmplar de lnga Ploiesti, era invalid. Avea un picior an chilozat de la genunchi. Noaptea trziu, administratia ne-a demonstrat ca singurul punct unde nu ntelegea sa faca nici un compromis era cifra de 150. Spre completarea lotului, a fost mpins pe usa colonelul Petrescu. Slabut si complet carunt, avea peste 60 de ani. n tot acest rastimp de o saptamna, ct a durat completarea lotului, mai toti ne-am ocupat de mbunatatirea hainelor, dupa sfaturile celor mai vechi si mai cu experienta. Ne-am ntarit cu petece pantalonii la ge nunchi si puloverele n coate. Ne-am cusut buzunare si ascunzatori pen-tru ace si "costici". Toata aceasta activitate ncepea mai ales seara dupa nchidere si se prelungea pna noaptea trziu, cnd ascultam n acelasi timp si povestile din puscarie ale celor mai vechi. Asa am ajuns sa-1 cu nosc pe Constantin Teofanescu si sa stau multe ore de vorba cu el. Era legionar si-si petrecuse o buna parte din viata prin nchisori, sub Carol II, sub Antonescu si acum sub comunisti. M-a impresionat atasamentul lui neclintit la cauza legionara. Mi-a povestit din trecutul Miscarii Legionare, despre organizarea lor, despre prigoanele prin care au trecut si mai ales 57 despre educatia legionarului, n care credinta, cinstea, munca, onoarea si caracterul, n general, ocupau primul loc. Mi-a vorbit de spiritul de sa crificiu care i-a animat n lupta mpotriva celor care-i considerau dus mani ai intereselor tarii. De la el am aflat o multime de lucruri care mie-rau complet necunoscute despre Miscarea Legionara si care m-au ajutat, n anii care au urmat, sa-i nteleg mai bine si sa-i admir pentru tinuta or n diferite ocazii. Cu toate ca nu mpartaseam toate punctele lor de edere, din toate gruparile sau categoriile de detinuti pe care leam cu noscut de-a lungul anilor de puscarie, la ei am ntlnit procentul cel mai mare cu tinuta demna, comportare onorabila si caracter integru. Am con-ietuit cu ei n mai toate nchisorile, respectndu-ne reciproc si bucurn-du-ma de ncrederea lor, ceea ce am considerat, nu

fara mndrie, ca o apreciere a ncercarilor mele de a avea o atitudine de care sa nu-mi fie vreodata rusine. Mi-au fost totdeauna de ajutor, mai ales moral, si taria de caracter a unora dintre ei mi-a fost exemplu, chiar daca eu nu am sutut-o atinge. Tot aici am mai cunoscut alti doi legionari. Pe Stamati si ivniceru. Erau cumnati. Amndoi moldoveni, din Iasi. Stamati avea studii le Drept si era un baiat nalt, cu trasaturi frumoase. Fusese si el de mai nulte ori nchis, nca din scoala ncepnd. I-am remarcat din toata Iu--nea asta care se agita si nu-si gasea astmparul n fata necunoscutului :are ne astepta, tocmai prin atitudinea lor rezervata si retrasa. Nu erau leloc contaminati de agitatia generala si priveau linistiti la toata zarva Jin jur. As putea generaliza, spunnd ca, la marea majoritate a legiona-.ilor, am observat aceasta atitudine de rezerva, care pe multi i irita, va-nd n ea un fel de dispret. Dispret nu era, dar o mai mare stapnire de ine, o mai mare detasare de maruntisurile vietii de toate zilele (vesti bune au rele, zvonuri, foame, frig, etc), principiile spartane ale educatiei lor e dadeau constiinta unei superioritati fata de ceilalti. Nu era ostentatie n aceasta atitudine, nu era orgoliu. Erau spectatori retrasi si distanti ai nutilei agitatii din jur. Orict de paradoxala ar fi afirmatia, dar priveau :u modestie si ntelegere. si asta supara, jignea, umilea, 'red ca... si unii si altii aveau dreptate. Grigore Ionescu, un student din Fratiile de cruce" avea si el aceeasi atitudine. Pe priciul de sus, vizavi de locurile unde ne nghesuiam noi (gru-ul Musat si cu mine) statea Mitica Ciubotaru. Era tigan din comuna jeordeni. si facea stagiul n armata cnd fusese arestat. Din cauza ori-inii lui sanatoase fusese recrutat si ncorporat n trupele M.A.I., ntr-un atalion de interventie. Era sofer pe un camion al unitatii. Intr-una din xpeditiile batalionului de interventie, mpotriva partizanilor din muntii Muscelului, Mitica spusese unui camarad : "De ce sa tragem n ei ? Ei nu tot romni !?" Fusese turnat, arestat, judecat si condamnat la 15 ani unca silnica. Cnd plecase n armata, abia se nsurase si acum era cu ndul numai la Piranda lui (cum spunea el), cu toate ca n-o chema asa. fa un baiat bun, vesel si s-a dovedit mai trziu a fi un bun camarad, cuajos si de caracter. In serile n care pe Mitica l apuca nostalgia si dorul de casa, culcat pe spate pe priciul lui si cu ochii n tavan de parca ar fi fost ngur, ncepea sa cnte cntece de jale. Mitica avea o voce placuta si cet, ncet, discutiile n celula ncetau si lumea-1 asculta. Era impresio-anta durerea cntata a tiganului. si cnd Mitica cnta "Inima de pu-egai" ti se puneau noduri n gt. Cu toata tendinta noastra spre dis-ret si bataie de joc la adresa tiganilor, Mitica s-a facut simpatic tuturor ne-a devenit multora un prieten de nadejde.
8

ntr-o seara, cnd rnd pe rnd conversatiile ncetasera si lumea se culcase, am remarcat un om voinic, foarte bine mbracat, cu hainele n perfecta stare, cu paltonul pe el si cu o sapca pe cap, care se plimba prin tre priciuri. Nu i-am dat importanta si m-am culcat si eu. Trziu noap tea, cnd m-am trezit ntmplator, am vazut omul care continua sa se plimbe. L-am ntrebat de ce nu se culca. Mi-a raspuns ca asteapta sa fie eliberat. Acest raspuns straniu mi-a strnit interesul. Am cobort de pe prici si am intrat n vorba cu el. l chema Katz, era evreu si croitor de meserie. De fapt el ne spunea cu emfaza ca e "coupeur" si se ofensa daca-i spuneai ca e croitor. Fusese turnat ca ar fi criticat regimul, arestat si foarte repede judecat. Mi-a spus ca la proces reiesise clar nevinovatia lui si probabil dintr-o eroare, n loc sa fie eliberat, fusese adus la Jilava. Astepta n orice moment sa se descopere greseala si sa i se dea drumul, de aceea nu se culca. O spunea cu atta convingere, ca l-am crezut si eu. A doua zi, de cte ori se deschidea usa, se repezea, creznd ca e pentru el. ncerca sa-i explice gardianului situatia lui speciala si de fiecare data se alegea cu o njuratura si cu usa nchisa n nas. Dar el nu se lasa si la fiecare deschidere de usa si repeta tentativa. Cnd a aparut ofiterul de serviciu sa faca apelul nominal dupa o lista, i-a raportat si lui povestea. Prea mult n-a apucat sa-i spuna, ca s-a si ales cu un pumn n fata nso tit de njuraturile de rigoare. Katz i se adresase cu "Tovarase Locotenent" si o data cu pumnul venise si raspunsul indignat al ofiterului : "Ba, ban ditule, tu nu esti tovaras cu mine". Peste cteva zile, Katz a plecat cu noi cu duba si peste alte cteva saptamni, o data ajunsi la noua noastra des tinatie, tot insistnd n a atrage atentia administratiei ca era victima unei erori, i s-a examinat dosarul si i sa citit sentinta Tribunalului : 10 ani munca silnica ! A doua zi dupa completarea lotului nostru de 150 de detinuti, pe la ora prnzului, mare agitatie pe coridor n fata usii noastre. Tropait de cizme, ordine strigate si, n fine, pe usa deschisa, am iesit unul cte unul cu bagajele n brate, pe masura ce un ofiter ne striga numele. Ne-am ncolonat sub bolta de zid n fata portii, n obisnuitele racnete : "Misca banditule ! Ia pe doi ! ine

aproape ! Alinierea ! etc." In fine, s-a deschis si poarta mare a fortului si cte unul n pas alergator, printre doua siruri de gardieni narmati, ne-am ndreptat catre cele cteva dube-auto care asteptau. si iarasi, mai mbrnciti, mai loviti n treacat de gardieni, am fost ngramaditi n dube, usile s-au nchis, am ramas n ntuneric un timp si apoi am pornit.

PLECAREA DIN JILAVA


Lipsa de aer, striviti unul de altul, hrtoapele care ne aruncau cnd ntr-o parte, cnd ntr-alta, ne-au facut sa ne para drumul fara sfrsit. Dar, a dat Dumnezeu si ne-am oprit. si iar o lunga asteptare. Am auzit trenuri, scrtit de frne, lovituri de tampoane. Au trecut ore. Cnd ne-au deschis usa, afara nserase. Tot printre gardieni, am fost ndreptati spre doua vagoane-penitenciar, care ne asteptau. Aveam de traversat cteva 59 [inii de cale ferata pna la dube. In stnga, se vedea Podul Basarab. Pe :erul care ncepuse sa se ntunece, se profilau cteva siluete care se opri sera pe pod si ne priveau. Unul din gardieni le-a observat si le-a strigat ia circule ca n-au ce vedea. Oamenii au disparut. Inghesuirea noastra n :elulele vagonului a fost si mai chinuitoare dect cu ocazia primei mele calatorii de la Pitesti la Bucuresti. De necrezut, dar de data asta am n-:aput 11 ntr-o celula ; binenteles, factorul determinant n realizarea icestei performante fiind o brutalitate parca si mai mare din partea gariienilor. Fiind cel mai subtire si agil din cei 11, am reusit sa ma catar se polita de bagaje (o scndura de mai putin de doua palme de lata). Z!um nsa din cauza curburii tavanului nu ncapeam dect pna la ju-natatea latimii scndurii, dupa multe eforturi, am reusit sa ma leg cu :ureaua de la pantaloni, de partea de sus a cosului sobei din celula. Asa im reusit sa-mi pastrez un oarecare echilibru si chiar sa atipesc n cteva .nduri n aceasta pozitie, n cele doua nopti si o zi, ct a durat cala-;oria. Sub mine, pentru cei care stateau asezati sau n picioare chinul :ra si mai mare. Din cauza nghesuielii, aveau n primul rnd dificul-ati de respiratie. Ni s-au dat pe vizeta hrana rece pentru doua zile si iar iu nceput presupunerile cu privire la destinatie. Cele doua bucatele de Janina rnceda si sarata ne-au facut sete, care tot drumul ne-a chinuit, gardienii nedndu-ne apa dect cnd voiau ei. Deschiderea si nchiderea jsii, pentru introducerea unei canti de tabla cam de 2 litri cu apa, era adevarata performanta. V-am spus ca usa se deschidea spre interior ii deci nsemna o si mai mare comprimare a continutului uman al celulei. data cnta introdusa, urma o trecere a ei din mna n mna ; dar mi-iile nu erau libere n nenchipuita nghesuiala si nvalmaseala de corpuri "in celula, asa ca urma o serie de manevre complicate, ca fiecare sa-si icoata la iveala o mna, sa poata apuca cnta si sa bea. Eu o primeam iltimul. Asa cum ma instalasem, sus pe polita si legat cu cureaua, eu veam ntotdeauna o mna libera, n schimb, fiind imediat sub tavan, -aveam loc sa nclin cnta ca sa pot bea, mai ales ca la mine ajungea iproape goala. Cel care bea ultimul, nainte de a-mi da mie cnta, era naiorul Dimitriu. Ma voi opri putin asupra acestui personaj, anticipnd isupra a ceea ce stiam atunci despre el. Dimitriu fusese printre cei mai >uni elevi n scoala militara, daca nu ma nsel, chiar sef de promotie, facuse razboiul n Rusia, pe front. Dupa 23 August 1944, a fost printre arele exemplare care s-au nscris imediat n Partid, ceea ce i-a asigurat >e mai departe pozitia n noua armata, avansnd pna la gradul de maior. >-a aratat devotat noului regim, straduindu-se cu orice ocazie sa aplice :t mai prompt linia Partidului n armata. Cam cu un an nainte de a-1 unoaste la Jilava, naintase din proprie initiativa Partidului un memo-iu autocritic. si amintise ca n Rusia, n timpul raboiului, luase niste nasuri de represalii mpotriva partizanilor din zona n care se afla cu rupele sale. Ca o dovada de suprema sinceritate fata de noua lui orien-are politica, pusese totul pe hrtie si predase declaratia la Cadre. Scurt imp dupa aceea fusese arestat, judecat n baza propriei lui declaratii si randamnat la 20 de ani munca silnica pentru crima de razboi. Mentio-ez ca cele de mai sus ne-au fost povestite chiar de el, pe un ton neutru,
iO

din care nu reiesea nici regretul pentru prostia pe care o facuse, nici indignarea fata de felul cum ntelesese Partidul sa-i rasplateasca since ritatea. Aveam toti convingerea ca nu era n toate mintile si tot timpul ct am mai stat cu el n aceeasi nchisoare, am remarcat la el un fel de apatie si indiferenta la ce se petrecea n jurul lui. Cam dupa 2-3 zile dupa ce ajunsesem la noul nostru loc

de detentie, n urma unei vizite medicale, s-a constatat ca maiorul Dimitriu era bolnav de sifilis, cu plagi deschise n gura. Toti cei zece din fosta celula de duba care facuseram drumul cu el si bauseram apa din aceeasi cana, am intrat ntr-o adeva rata panica. ngrijorarea noastra a durat vreo doua saptamni, pna ce s-a stabilit ca nu fusesem contaminati. Maiorul Dimitriu a ramas nsa mai departe printre noi, primind tratamentul antiluetic. ntre timp vagonul nostru duba si continua drumul, ba atasat la un tren, ba la altul. Intre un tren si altul stateam ore ntregi pe cte o linie moarta. Pe masura ce timpul trecea, eram din ce n ce mai obositi, mai amortiti si cu picioarele mai umflate. Se mai adaugau setea, lipsa de aer, iar n ultima noapte si frigul. Tot ce putusem prinde prin gari, din con versatiile lumii de pe peron, era ca ne aflam n Transilvania si ca ne n dreptam spre Nord. n fine, n dimineata celei de a treia zile de la ple carea noastra din Jilava, dupa multe manevre, vagoanele-duba au fost detasate de tren ntro gara si o locomotiva le-a tras n afara statiei. Cu ocazia acestor manevre, ascultnd la discutiile gardienilor cu ceferistii, am aflat ca eram la Baia Mare. Nu mai auzisem nici unul pna atunci ca n aceasta zona sa fi fost vreun loc de detentie sau de munca pentru "po litici". Dupa vreo doua ore de sedere si cnd afara se luminase de tot, am auzit motoare de automobile si ordine militare. A dat Dumnezeu si ne-au deschis usa. Unul dupa altul, abia putnd pasi de amortiti ce eram, am fost toti cei 150 coborti din vagoane si ncolonati. Ne aflam n plin cmp. Mai exact spus n afara vreunei localitati, caci ct puteam cuprinde cu ochii nu se vedeau dect dealuri si paduri. La vreo 20 de" metri de vagoanele oprite, un drum pietruit, unde asteptau 3 camioane militare ; primele doua cu prelata, ultimul descoperit. Mai la o parte, un Jeep, iar n stnga lui, suit pe un dmb, un colonel de Securitate care supraveghea scena. Tot acest perimetru cuprinznd vagoanele, coloana noastra, masinile. vreo 20 de gardieni si colonelul, era nconjurat de securisti narmati cu pistoale automate. Dincolo de drum, terenul urca. Acolo se afla si o pusca mitraliera, pusa n bataie n directia noastra. O impresionanta desfasu rare de forte ! Colonelul (am aflat mai trziu ca se numea Popa si era raspunzator cu paza) a facut liniste si ne-a facut o scurta comunicare, care suna cam asa : "Va suiti n cele doua camioane cu prelata si va ase zati calare pe bancile dinauntru, ct mai ndesati ca sa ncapeti. Nu aveti voie sa vorbiti, sa ntoarceti capul sau sa va sculati n picioare. Drumul va dura cam doua ore si e prost, fiindca a plouat. n cazul ca vreunul din camioane se rastoarna, ramneti pe loc si nu va miscati. Cine nu respecta ordinul, va fi mpuscat fara somatie !" Dupa aceasta punere n garda, din care am nteles ca pe lnga riscul mpuscarii mai exista si cel al ras turnarii, am fost urcati n camioane. Cu chiu cu vai am ncaput, capacul
61

de la spate a fost ridicat si doi securisti cu pistoalele spre noi, s-au agatat de el. n cabina soferului mai erau doi. Jeepul cu colonelul a luat-o na inte, dupa el camionul fara prelata, plin cu securisti. Pusca mitraliera a fost adusa si ea n acest din urma camion si ndreptata spre noi, peste cabina soferului. Cam asta e tot ce am putut fura cu coada ochiului. Din drum n-am vazut nimic. In schimb l-am simtit. Hrtoape care ne aruncau n toate partile. Urcusuri si coborsuri si uneori simteam cum derapam si ne aminteam de vorbele colonelului. Cu toata nghesuiala, am nceput sa simtim frigul. Nu stiu ct a durat drumul, dar mi s-a parut tare lung.

LA MINA DE LA CAVNIC (CAPNIC)


Deodata camionul a ncetinit, a cotit scurt la stnga si s-a oprit. Pre lata s-a deschis la spate si ne-au dat jos. Ct a durat cobortul si nco-lonarea am privit n jur. Se vedea ultima bucata de drum pe care veni sem. Urcasem pe firul unei vai. Pe stnga curgea un ru mic de munte, pe dreapta, pe poalele dealului, un sat. Cnd cotisem la stnga, nainte de a opri, trecusem podul peste apa. Iar acum, ne aflam n fata unei case, gen vila, din nou cu cordonul de securisti format n jurul nostru. In spa tele vilei, munte. Mai nti mpadurit si apoi vrfuri stncoase. n stnga vilei, o poarta de lemn dubla, uriasa (cel putin 4 m. naltime), care se continua n sus cu trei sau patru rnduri de srma ghimpata. ntr-o parte si alta, pornea un gard, tot de scndura deasa, tot asa de nalt si sus tot cu srma ghimpata. In stnga portii, mai nalt dect ea, un prepeleac de paza, cu soldat narmat si reflector. Ce era dincolo de poarta nu se putea vedea, dar peste naltimea portii

se zarea o coama stncoasa, care se con tinua spre vale cu un versant defrisat de curnd. Se vedeau taieturile proaspete si n jurul celor cteva trunchiuri nca neridicate, trebaluiau vreo 20-30 de detinuti n haine vargate. Asta ne-a facut sa credem ca vom fi folositi la munci de padure si prin minte mi-a si licarit speranta unei eventuale posibilitati de fuga. Unul din canatele portii s-a dat de-o parte si ncadrata de gardieni, coloana noastra a patruns n interior. In cinta, destul de mare, cuprindea cteva baraci, de tipul baracilor mili tare germane din timpul razboiului. Toate usile si ferestrele erau ferecate, iar n curte, n afara de ctiva gardieni, nu se vedea tipenie de om. Pe la geamuri nsa, am observat miscare si ne-am dat seama ca erau deti nuti. De-a lungul gardului, spre interior, era o fsie de teren de vreo 3 m.; sapata si greblata, apoi venea alt gard cam de 2 m. naltime, facut din stlpi asezati cam la 6 m. unul de altul si ntre care era o tesatura deasa de srma ghimpata. Urma o noua fsie de teren sapat, lata tot de circa 3 m., limitata spre interiorul lagarului de niste tarusi nalti de 50 cm., legati ntre ei de un fir de srma ghimpata. n aceasta ultima fsie, din loc n loc era nfipt cte un tarus pe care era fixata transversal cte o scndurica. Scria pe ele cu vopsea rosie : mpuscarea fara somatie. Iata o schita sumara a lagarului :
62
I

n-u

5
ii
"squ :T-::..-n . .:. fui.- hlb \a, numai cu niste chiloti rupti pe el, plin de ulei si mnjit de no ii, stirb si cu fata chinuita, povestind de o dragoste a lui de adolescent, recusera de atunci 20 de ani, dar viata i se oprise atunci, o data cu ares-irea si asta era cea mai proaspata amintire a lui. Pe ct era de murdar

urt, pe att era de curata si frumoasa povestea lui de dragoste. Cteo-tta se aseza si ne cnta romante vechi si ntotdeauna ncheia cu ,,Frumoa-. mea cu ochii verzi". Vocea i tremura si ochii i se nlacrimau. si tot-iauna termina, facnd cte o gluma pe socoteala lui. i se rupea inima... O alta echipa ambulanta era cea numita "dp-ntretinere" sau de "cop-rit". In limbajul de mina, "copturit" se numesc bucatile de roca care sunt isprinse de masa de stnca si stau sa cada. Merg de la dimensiunea cea ai mica a unei aschii, pna la stnci imense de o tona si mai mult. Orice echipa cte orice fel, nainte de a ncepe lucrul, trebuia sa-si asigure locul de munca. Cu o ranga lunga de fier, turtita ca o dalta si putin ndoita la un cap, ciocaneai cerimea deasupra ta si dupa sunet ti dadeai seama daca roca era subreda. Acolo unde sunetul era dogit, cautai fisura sau o asperi tate si cu vrful rangii actionnd n prghie, detasai si faceai sa cada cop tura. Operatia se chema copturit. n functie de roca si felul ei de mine

ralizare, operatia trebuia repetata o data sau de mai multe ori ntr-un sut. Minereul cupros era cel mai periculos, deoarece lucra n permanenta si uneori, chiar imediat dupa copturire cnd cerimea parea sigura, se des prindea pe neasteptate cte o coptura sau se producea o prabusire. De multe ori, odata urechea formata, erai prevenit de prabusire, de prituri usoare si chiar-de un zgomot ca de detunatura. Atunci te salva de accident, re flexul si repeziciunea cu care sareai n laturi. ntr-unui din abatajele n care am lucrat, unde minereul era cupros, se auzeau n permanenta niste plesnituri si din cerime sareau cu putere tandari, aschii fine de minereu. Porneau ca din pusca. Erau cioburi de cte un centimetru sau doi lungime si de grosimea unei lame de ras. Cum din cauza caldurii, lucram fara camasi, foarte repede, tot spatele ni se rosea de snge, de la sutele de aschiute, care ne provocau tot attea taieturi si ntepaturi fine. Asa de fine, ca nici nu le simteai usturimea dect mai tr ziu, din cauza sudorii sarate. De ntretinerea, adica de copturitul galeriilor si abatajelor, n portiunile unde erau locuri de munca, se ocupa, cum nce pusem sa va spun, o alta echipa speciala, formata din doi insi : Preotul Sebastian Popescu si Mitran. Sebastian Popescu era dintr-o comuna de munte din jud. Rmnicul Sarat sau Buzau. Fusese implicat n revolta din Vrancea, n urma careia sute de oameni, familii ntregi, fusesera aruncate n puscarie. Cnd Securitatea a venit sa-1 aresteze, popa prinsese de veste si mpreuna cu preoteasa, fata si baiatul, luase drumul padurii. Din cte mi amintesc, cam doi ani traise popa prin padurile din muntii Vrancei. si facuse bordeie, si schimba din timp n timp ascunzisul mutndu-se n alta regiune si traise din vnat. Mai ales porci mistreti. n cele din urma s-a predat din cauza acestei vieti prea grele pentru nevasta si copii si a americanilor care n-au mai venit, cum spunea el. Popa Scai, cum i spuneam noi, fiindca avea o limba foarte ascutita, era national taranist. Era un barbat slab dar vnjos, nalt, brunet, cu tra saturi frumoase. Purta mustata. La Baia Sprie, avusese o fractura la un picior, de pe urma careia mai suferea nca si de aceea, prin insistentele doc torilor nostri, fusese repartizat- la aceasta munca mai usoara, n schimb nsa periculoasa. Popa Scai ducea o lupta permanenta cu turnatorii. i apos trofa cu orice ocazie chiar de fata cu gardienii si ofiterii lagarului. n iro niile si glumele lui usturatoare pe socoteala turnatorilor, amesteca cu mul ta maiestrie si haz, vocabularul bisericesc cu cel lumesc. Nu rata nici o ocazie sa le explice gardienilor ca turnatorii nostri i toarna si pe ei la su periorii lor, ceea ce ajuta la neutralizarea si discreditarea delatorilor. Une ori chiar la persecutarea lor de catre gardieni. Popa Scai era un om de nadejde, curajos si plin de vitalitate. Era si un mare vnator de informatii, reusind sa stabileasca legaturi de ncredere cu ctiva artificieri civili, ea--i aduceau vesti de afara, din ziare si chiar de la radio. Cu felul lui de fi, reusea sa traga de limba si gardienii. mi amintesc ca ntr-o dumire a
pic pe cnd eram n curtea lagarului, a aparut furios si njurnd Tamie, prnandantul cu productia. S-a legat de primul dintre noi, care s-a ntm-lat sa fie tocmai Popa Scai. Dialogul a fost cam urmatorul : - Asculta ba ! Care-mi zice mie Tamie ? - Toti domnule plutonier ! a raspuns Popa. - Dar cine mi-a scos ba porecla asta ? - Eu domnule plutonier ! A urmat un potop de njuraturi si, cnd Tamie se pregatea sa dea ordin i fie bagat la carcera, Popa i-a spus : "Nu trebuie sa va suparati, dom ule plutonier, dar cnd am vazut ce frica le e la detinuti de dumneavoas-a, le-am spus ca fug de dumneavoastra ca dracii de tamie si asa

v-a imas porecla. Plutonierul, cu fruntea lui ngusta si ochii mici si banuitori, stat putin pe gnduri apoi zmbind magulit a plecat foarte mndru, fara 1 mai ia vreo masura mpotriva popii. Ajutorul lui Popa Scai la copturit, Mitran, era student din Constanta, a din fratiile de cruce si fusese arestat mpreuna cu logodnica lui. Dupa acheta, ea scapase necondamnata. Circula zvonul ca n schimbul casa-riei cu anchetatorul, acesta i distrusese dosarul si o eliberase. Nu stiu ica povestea era adevarata. Mitran nu vorbea de ea. Era un baiat nalt tare slab. Cu o privire putin trista. Popa Scai i purta de grija si-1 me-ija ca pe copilul lui. Facea el partea grea si periculoasa a muncii si-1 lasa ! Mitran sa se odihneasca sau sa doarma n cte un cotlon mai ferit al mi-ii si-1 pazea sa nu fie surprins de gardieni sau vreun turnator. In cele cteva zile ct am lucrat n echipa lui Fador, nu am fost dect galeriile principale, cu viata carora m-am obisnuit foarte repede. Cum am cel mai slab din cei 5 din echipa si nu prea eram n stare sa fac mun-e mai grele, eram utilizat la treburile anexe. Eram trimis la magazie sa u cuie si scoabe sau la atelier, sa ascut topoarele. Sau sa ma duc pna la itul corfei si sa mping napoi, pna la locul de mnuca, cte un vagonet, :arcat cu brne sau scnduri. Asta m-a facut sa cutreier mai toate gale le si sa mai cunosc o serie de oameni. si n felul acesta, ncetul cu nce-am ajuns sa ma orientez perfect n mina, sa nvat sa ma feresc de gar-;ni atunci cnd ma opream sa stau de vorba cu alti camarazi, sa am tot-auna aerul de a umbla dupa o treaba precisa, cnd treceam pe lnga unul 1 ei. De fapt, o data cu schimbul nostru, nu intrau n mina dect doi gar-;ni, din care unul trebuia sa stea tot timpul sutului la putul corfei iar ce-alt sa circule pe la diversele locuri de munca si sa ne supravegheze. Cei u multi ramneau nsa si ei la put, unde aerul era bun si nu era pericol accidentare. n general, le era foarte frica n mina. n timpul sutului nsa, si mai facea aparitia, cnd Tamie, cnd cte inginer sau maistru civil, nsotiti de un gardian de la suprafata. Atunci ndeparta si cel de-al doilea gardian de la put, ca sa nu fie surprins ca si face datoria. De cte ori gardianul pleca de la put prin mina sau ve-i n inspectie Tamie sau altcineva, primul detinut care observa mis-ea dadea cteva lovituri n conductele de aer comprimat, care erau fi-e de-a lungul peretilor galeriilor. Aceste conducte se ramificau n toata ta si ciocaniturile se repercutau de-a lungul lor pe lungi distante, -iar n ictul unde sunetul slabea, ciocaniturile erau repetate de alt detinut, ast-ca acest semnal de alarma ajungea pna la cel mai ndepartat punct de "u. Era numai un anunt de atentie pentru toata lumea, care nu dadea catia directiei pe care o lua inspectia. n ntunericul minei, lampa pe ' fiecare o purta nu lumina dect slab, pe o raza de cel mult ctivi pasi n jur, asa nct de la distanta nu vedeai dect o pata de lumina galbuie dar nu puteai distinge persoana care se apropia. Precizarea directiei pericolu lui se facea de la primul loc de munca unde ajungea inspectia. Unul din detinuti si balansa de cteva ori lampa de la stnga la dreapta si invers. Acest semnal luminos era observat la urmatorul punct de munca, la 30, 50 sau 100 de metri distanta si era transmis n acelasi fel mai departe. n acest fel, orice vizita a lui Tamie, sau alt membru al administratiei, era precedata de acest avertisment si detinutii erau gasiti muncind. Voi aminti aici de echipa de instalatori de tevi, si ea o echipa mobila, fara loc fix de munca. $eTuTechipei era Berlescu, de pe lnga Urziceni de origina. Toti i spuneau "chiaburul", ceea ce si era pentru care motiv se si afla n nchisoare. Avusese masina de treierat si tractor. Ajutorul lui n echipa de instalatori si mai trziu ajutorul lui cnd a devenit perforator, era acelasi pe care l avusese ajutor si la masina de treierat, cnd era li ber. Fusesera arestati, judecati sj condamnati mpreuna si tot nedespar titi ramasesera n mina. Se tachinau mereu n gluma, acuzndu-se reci proc : ajutorul (al carui nume nu-1 mai stiu) ca l exploateaza chiaburul ; Berlescu, ca-1 trage pe sfoara proletarul lenes si hot. Erau foarte legati n tre ei si amndoi oameni de ncredere. O alta categorie din lumea galeriilor erau .vagonetarii, repartizati n mai multe echipe pe diverse ramuri. La prima vedere, parea o munca nu prea grea, dar cu timpul s-a dovedit a fi una din cele mai distructive pen tru sanatate. Aproape tot timpul sutului, mpingeau vagoneti ntr-un dute-vino continuu, fie goi spre fundul galeriilor, fie ncarcati spre putul cor felor. Prima tendinta a celor veniti o data cu mine de la Jilava si fara ex perienta minei, era sa reduca numarul curselor, formnd ceea ce se numea trenuri de vagoneti (cte 8, 10, 15), pe care sa-i mpinga o data si apoi sa faca o pauza mai lunga de odihna. Efortul era mare, dar nu peste puteri, ncarcatura

vagonetului fiind de o tona si jumatate, n afara de greutatea lui proprie. Vagonetii erau din tabla groasa de fier. Cei de la Baia Sprie le-au explicat ca este preferabil sa riste tot ce decurgea din nemplinirea nor mei si sa mpinga cte un singur sau maximum doi vagoneti. Aveau drep tate, deoarece orice efort ct de mic, chiar si un ritm mai sustinut n orice fel de munca, n conditiile de lipsa de oxigen din mina, erau extrem de da unatoare. Unii n-au tinut seama de sfat. n cele cteva luni ct am stat la Cavnic, am vazut cu ochii mei cum ctiva din acesti oameni, deosebit de voinici (asa fusesera alesi ca vagonetari), s-au darmat ncet, ncet. Primul organ care a cedat a fost inima. Afectiuni cardiace, care au ramas defini tive si au progresat, chiar daca ulterior au fost mutati la alte munci mai usoare. Unul din ei, Adorian, din Arad sau Oradea, fost macelar si care ulte rior s-a ocupat si cu exportul de vite, venise o data cu mine de la Jilava. Era extraordinar de voinic si cu o oarecare tendinta de obezitate. Muncea ca un disperat si era foarte mndru de performantele lui fizice. ntr-o zi a ca zut. A fost internat pentru un timp la infirmerie, pentru afectiune cardiaca. Dupa o vreme a fost iar bagat n mina, dar nu mai era acelasi. Peste cteva luni a fost transferat la nchisoare cu un lot de inapti. Ajunsese o umbra. Aceeasi soarta a avut-o si Albu Pamfil, seful iehovistilor. Dintr-un om zdravan si foarte voinic, dupa o munca de cteva luni la vagoneti, n care n-a precupetit efortul, a ajuns o epava. Tot din lumea detinutilor care-si aveau locul de munca pe galeriile principale, erau cei de la atelierul mecanic. n schimbul n care eram eu,
77

echipa de doi sau trei mecanici de la atelier, avea n frunte pe Ing. Gh. Georgescu-Topuslau. Un om tare de treaba, cu o mentalitate de burghez mpaciuitor, pentru care esentialul n viata parea a fi casa si familia, me seria si buna ntelegere cu cei din jur. Era un om bun si concesiv. Reali zase nainte de razboi o mica ntreprindere proprie pe Valea Prahovei, care n timpul razboiului produsese anumite piese pentru Uzina de avioane I.A.R. Dapa 23 August fusese nationalizat si cu pecetea de fost industrias si exploatator, lucrase ca inginer n diferite ntreprinderi. Apoi fusese nu mit de biroul tehnic al ntreprinderii Canalului Dunare-Marea Neagra, unde inginerul sef era prietenul lui, inginerul Cernatescu. Se pare ca aces tuia din urma i se oferise sa aleaga : ori accepta postul de inginer sef la Canal, ori un proces pentru trecutul lui de simpatizant legionar. El alesese prima formula. Cnd falimentul lucrarilor de la Canal a devenit transpa rent si cnd se pare ca regimul intentiona deja sa renunte la lucrari, s-a nceput pregatirea propagandistica a justificarii acestui esec .S-au cautat dusmanii de clasa si sabotorii, adica tapii ispasitori. Concretizarea : Pro cesul sabotorilor de la Canalul Dunarea-Marea Neagra, care de fapt a cuprins o serie de procese succesive. La primul proces au aparut n boxa acuzatilor vinovatii principali : ing. Cernatescu, ing. Gh. Georgescu -Topuslau, ing. Vasilescu zis Colorado, (fiindca facuse un stagiu de speci alizare n Colorado U.S.A.), ing. Rozei si mecanicul Nichita. Sentinta pen tru toti : condamnare la moarte. Dupa pronuntarea sentintei au fost n chisi n cteva celule alaturate la Securitatea din Constanta, n asteptarea raspunsului la cererea lor de gratiere. Dupa cteva zile, ntr-o noapte, s-au auzit pasi de cizme pe coridor, s-a deschis usa unei celule si a fost strigat Vasilescu-Colorado. I s-a spus sa iasa din celula si sa nu-si ia nimic cu el. Dupa un rastimp, scena s-a repetat cu Nichita si dupa o alta pauza cu Ro zei. Unul din cei trei a fost scos din celula lui Georgescu-Topuslau (nu mai tin minte care din ei). Cnd s-a luminat de ziua, un ofiter de securitate i-a anuntat pe Cernatescu si Georgescu-Topuslau ca cererea lor de gratiene a fost admisa ca li s-a comutat pedeapsa n munca silnica pe viata. stiu povestea de la Cernatescu si Georgescu-Topuslau; care erau nca obsedati de acea noapte de groaza, n care timp de cteva ore asteptasera sa le vina rndul la executie. La asa-zisul post de prim-ajutor, n schimbul meu, se afla dr. Paul lo-vanescu. nalt, slab si flegmatic, facea tot ce-i statea n putinta sa mai usu reze soarta celor mai neputinciosi, retinndu-i sub diverse pretexte me dicale la postul lui, ca sa se mai odihneasca. Cum bresa n care se afla pos tul de prim-ajutor era aproape de corfa, era foarte des vizitat de gardia nul de la put, care trimitea din nou oamenii la munca. si pentru a termina cu cei care lucrau n galerii, trebuie sa pomenesc de cei rlni bLtfftj^ri din schimbul meu : avocatul Radu Boros din Bucuresti, specializaTndrept aeronautic international si Octav (Tavi) Radulescu, tot din Bucuresti, national-taranist. Locul lor de munca era ntr-o bresa pe

una din galeriile principale, unde li se aducea de la suprafata o gramada de lut, din care trebuiau sa confectioneze "buraje", adica un fel de crna-ciori de lut, pe care-i tavaleau n nisip si care serveau artificierilor 'a in-Tuhdarea gaurilor perforate, dupa ce n prealabil introduceau explozibilul. Pna la sfrsitul sutului, trebuiau sa faca ntre 800 si 1.000 de buraje, pe care ajutorii de perforatori veneau sa le ridice si sa le puna pe o scndurica
78

n fata fiecarui front de perforaj din abataje, pentru a fi gasite de artifi cieri. Munca nu cerea efort fizic, cei doi nefiind prea tineri si destul de sla biti. Totusi, trebuiau sa lucreze sustinut, pentru a putea termina numa rul destul de mare de buraje. Amndoi erau ahtiati dupa informatii, pe care daca le aflau le comuni cau mai departe nflorindu-le, iar daca nu le aflau, din interpretarea celor mai nensemnate fapte sau vorbe ale vreunui gardian, trageau concluzii optimiste, pe care le transmiteau mai departe ca stiri certe. Bresa unde lu crau fusese din aceasta cauza numita de noi - Radio sant. De fapt, bietii oameni si ntretineau propriul lor moral cu acest optimism exagerat si ne-justificat. Indiscretia lor nsa, ne-a facut pe toti sa ne ferim a le mpartasi adevaratele informatii pe care reuseam sa le culegem, pentru ca de la ei sa nu ajunga la turnatori si de la acestia la urechea ofiterului politic. El ar fi putut porni pe fir napoi si ajunge la sursa informatiei, care era fie un artificier civil, fie chiar un gardian. Relatiile mele cu Fador, n acele cteva zile ct am lucrat cu el, au fost ct se poate de normale. Cred ca a remarcat ca fusesem avertizat n pri vinta lui de capitanul Mituca si alti ctiva, pe care ma vazuse ca-i frec ventez ct si prin faptul ca adoptasem o atitudine mai rezervata fata de el dect n momentul cnd ne cunoscusem, la nceput. De ndata ce sutul se termina si ajungeam la suprafata, nu-1 mai vedeam pna la sutul urma tor. Stateam si ntr-un alt dormitor. Cum ieseam din mina si ajungeam n lagar, ncepea alergatura. mi iuam rufe curate, prosopul si sapunul si fugi la sala de dusuri. Era una din marile placeri, nu ca la Jilava, fiindca de foc, apa calda si boiler se ocupa tot un detinut (un fost politist, Roseala) si gardienii nu se amestecau. Dupa dus, repede la masa. Mai ramneau vreo 12 ore pna la sutul urmator, n care timp teoretic erai liber sa faci ce vrei, sa dormi, sa-ti speli sau cosi ru fele, sa te plimbi n curtea lagarului sau sa stai de vorba. In acest timp li ber, fiecare sef de dormitor (care era ales de noi) era obligat sa trimita ctiva oameni de corvoada, pentru diverse treburi : taiat lemne pen tru bucatarie, curatat cartofi, carat lemne la cabinetul medical, greblat si maturat prin curte (sau iarna, curatat zapada, curatenie n baraci). n fie care zi mergeau altii la corvezi, asa ca ne venea rndul destul de rar, ceea ee nu era pe placul administratiei si mai ales al ofiterului politic, care voia si ne vada tot timpul ocupati. Cei doi-trei gardieni de serviciu n lagar, erau deci ntr-o permanenta vnatoare dupa oamenii pe care i vedeau neocupati, punndu-i la tot felul de treburi, care mai de care mai inutile : mutatul lemnelor de foc dintr-un loc ntr-altul, smulsul ierbii care cres tea pe lnga baraci si multe altele, dupa ct de inventiv era gardianul res pectiv, nvatasem sa ma feresc din calea gardianului pe care-1 vedeam n cautare de clienti. Cum era iarna si geruri mari, ne petreceam timpul liber n dormitoare, unde unii dormeau, altii coseau, altii discutau. Cum aparea gardianul n cautare de musterii, ne trnteam n paturi si ne faceam ca dor mim, n aceasta prima perioada de refacere si de regim mai blnd, somnul ne era respectat ; mai trziu nsa, lucrurile sau schimbat treptat tot mai n rau. Cnd lucram n schimbul de zi, la ntoarcere la suprafata, dupa dus si masa, abia mai ramnea ceva timp sa mai vezi pe un prieten din celalalt schimb care se pregatea sa intre n mina. Urma "numarul", operatie de 79 unga durata ; aproape niciodata nu "iesea" numarul, dect dupa a doua au chiar a treia numaratoare. Apoi urma nchiderea, adica ncuierea usii le acces n baraca, circulatia ntre cele doua sau patru dormitoare cte cu->rindea baraca, tiind libera. Dupa cteva zile, capitanul Mituca, prin legaturile sale de prietenie cu :ei mai vechi din biroul tehnic, a venit sa ma anunte ca a reusit sa ma mute lin echipa lui Fador, n echipa lui, tot de dulgherie. Am fost fericit ca am scapat de Fador, cu toate ca personal n-am avut a ma plnge de el. n n-hisoare nsa, cei care-si capatau reputatia de "turnatori" (cu rare ex-eptii) si pastrau aceasta pecete definitiv. Ceea ce nsemna ca erau supusi mui proces de izolare si boicot din partea celorlalti si deveneau un fel de paria" ai nchisorilor. Reputatia i preceda n toate nchisorile

unde erau ransferati si peste tot erau nconjurati de tacerea ostila si dispretul celor-alti detinuti. n echipa lui Mituca, n afara de mine, mai erau : Dumitru pnoche, nvatator din Dobrogea si Ion Costache, tmplar dintr-un sat le lnga Ploiesti, amndoi legionari. Mitica Spnoche era foarte slabit de nii lungi de nchisoare si suferea de ficat. Venise de la Baia Sprie. Avea n jur de 45 de ani si, cu toate puterile lui reduse, se straduia sa lucreze la rnd cu noi. Suferintele, neputinta si chinurile nu-i alterasera nimic din ielicatetea sufleteasca si din bunatate. Ion Costache venise cu mine din Ji-ava. Era infirm, avea un picior anchilozat. Asa schiop cum era, facea cel nai bine fata la munca ; era un meserias adevarat, nu un dulgher impro-izat ca noi. Totdeauna bine dispus si gata sa ajute. Era o adevarata en-iclopedie de zicale populare si umorul lui taranesc autentic, a ntretinut atmosfera permanenta de veselie la locul nostru de munca. Era si nevoie, aci locul nostru de munca se afla n abatajul galeriei "Sfinti". Prima zi de ucru, am crezut ca e si ultima. Cnd am patruns n abataj, flacara lampii e carbid a scazut la minimum, iar la cea mai mica miscare mai brusca se tingea. Atmosfera era uscata. Temperatura : 42. Din cauza lipsei de oxigen uflam ca niste locomotive. Transpiratia curgea siroaie si te simteai istovit, ara sa fi facut nici un efort. si totusi, n conditiile astea, am lucrat mai ine de o saptamna. Lucram n chiloti sau numai cu o sfoara n jurul ta-ei, de care atrnam n fata o crpa, si desculti n cizmele de cauciuc. Din nd n cnd, ridicam pe rnd cte un picior ca sa scurgem sudoarea care e aduna n cizme. Dupa cteva zile, pielea de pe talpa si degetele picioa-elor se zbrcisera, albisera si ncepusera sa se macereze. Din cauza extra-rdinarei deshidratari, beam nenchipuite cantitati de apa, pe care ne-o duceam cu bidoanele din galeria principala. n cteva minute apa deve-ea clocita si capata un gust metalic. Singurul noroc pe care-1 aveam era din cauza climei din acest abataj, eram scutiti de vizitele gardienilor, iar 'amie si-a facut aparitia o singura data. De lucrat, am lucrat numai stric-l necesar ; un cofraj ntr-o zona periculoasa, pentru protectia celorlalti imarazi care lucrau n acel abataj si reparatii la scarile suitorii. Oricum, i acele conditii, nu se putea vorbi de o munca cu spor. De altfel, n acele teva zile de cnd ajunsesem la Cavnic, mi stabilisem si eu punctul de edere n privinta muncii. Ma refer la munca de detinut. Mai exact : m-am aturat punctului de vedere al marii majoritatii : sa muncesti numai stric-l necesar, ca sa nu fii pedepsit. Sa chiulesti deci pe ct posibil, dar nu n etrimentul unui camarad. Un foarte mic numar de oameni se plasa la ;le doua extreme ale acestei pozitii fata de munca. Unii care chiuleau cu ice pret, chiar cu riscul pedepsei. Iar daca li se reprosa ca n lucrul pe echipa, prin chiulul lor, lasau partea lor de munca pe spinarea celorlalti, aveau raspunsul gata : ,,sa chiuleasca si ceilalti ca si mine !" Din pacate nu toti puteau sa-si ia riscul pedepselor (care mergeau de la a fi bagat, iarna, dezbracat n carcera si pna la bataie), fiind bojnavi, batrni sau lip siti de rezistenta fizica. Unul din adeptii acestei extreme era Mituca. La cealalta extrema, se aflau fanaticii muncii, care erau de mai multe categorii : 1) Cea mai mare parte erau "turnatorii", care cautau aprecierea administratiei si sperau o recompensa, fie imediata : o munca mai usoara la suprafata, fe n perspectiva mai lunga : o eliberare nainte de termen. 2) Majoritatea Jehovisjikit-si baptis4ilFr care munceau ca disperatii si-si justificau acest cult pentru munca chiar n detentie, prin interpretarea sim plista a unor texte biblice. 3) Ctiva indivizi razleti, oameni de treaba si nu turnatori, n general cu moralul foarte scazut si naj.ya, care si ei sperau n tr-o recunoastere a zelului lor si deci o eliberare nainte de termen. Acesti fanatici ai muncii nu numai ca si-au ruinat sanatatea, lasndu-se ademeniti de nadejdea unei eliberari mai timpurii, dar s-au plasat si ei ntr-o cate gorie urta de toti detinutii, ca si "turnatorii". Li se spunea "stahanovisti" si erau si ei sabotati de toata lumea. Cu drept cuvnt, erau acuzati de a co labora cu administratia la distrugerea noastra. Datorita lor, crestea ritmul de munca iar cei ce nu puteau tine pasul, fiind slabiti, bolnavi sau batrni, pe lnga efortul pe care l depuneau erau supusi si represaliilor bestiale ale administratiei. Tot lor li se datora si ridicarea permanenta a normelor. Stradania noastra era sa muncim n asa fel, nct sa fim cu putin sub norma si sa dovedim ca realizarea normei este peste puterile noastre. Dupa prima zi de munca n abatajul de pe galeria "Sfinti" dendata ce am ajuns n lagar, mam gndit sa ma echipez mai potrivit pentru caldura care ma chinuise. Am primit de la unul din baietii din dormitor un bidon pentru apa. Fusesera distribuite astfel de bidoane, (reforme de la armata), dar nu ajunsesera pentru toata lumea. Apoi, scotocind printre zdrentele din traista mea de

puscarias, din care sa-mi improvizez un slip, am dat peste chilotii doamnei Mark, primiti (cum am mai spus) de la G. Boian la Pitesti, unde si el i primise mai nainte de la Mark. Mi s-a parut solutia ideala pentru noul loc de munca, asa ca a doua zi m-am mbracat cu salopeta si un pulover, ca sa fac fata gerului de la poarta n asteptarea intrarii n mina si frigului de pe galerii, iar o data ajuns n caldura de iad a abatajului, am ramas numai cu chilotii doamnei Mark. A fost mare haz n echipa noastra si le-am povestit despre provenienta chilotilor. De cte ori am cobort nsa pe galeria principala dupa apa sau m-am dus pna la put ca sa aduc cte un vagonet cu materiale, toti cei pe care i-am ntlnit n drum s-au uitat lung dupa mine. N-am dat nici o atentie faptului, considernd ca eram oricum mai decent mbracat, dect cei ce nu purtau dect o sfoara n ju rul taliei si cu o crpa atrnata n fata. Zilele care au urmat, cu toate ca erau aceleasi conditii de munca, ni s-au parut mai usoare ; caldura grozava si lipsa de aer ne-au chinuit mai putin. Mituca, care cum v-am spus, nu se prea omora cu munca, gasise toata ntelegerea la noi. Nu pentru teoria lui ca nimeni sa nu munceasca, ca si el si sa riste consecintele, ci pentru sta rea lui fizica proasta si halul de slabiciune si neputinta. Asa ca, cu asenti mentul nostru, era tot timpul pe drumuri prin mina, ferindu-se de ochii gardienilor si n cautare de noutati. Voia cu orice pret sa intre n contact cu un muncitor liber, de la care sa afle noutati politice. Singurii oameni liberi care patrundeau pna la noi erau, rareori, cte un inginer de la Com81 -.inatul Minier sau vreun maistru civil, care erau nsa ntotdeauna nsotiti Tamie, sau de vreun gardian si artificierii civili. Cu putin timp nainte de terminarea lucrului (pe care gardianul o anunta prin lovituri batute n conductele de aer comprimat si care erau reEuate si retransmise de detinuti mai departe) coborau n mina artificierii. pTa... Ta... Ta-Ta-Ta, era cadenta loviturilor (sau a "sutului" cum i spu-leam) cnd toti ne mbracam si ne adunam la put si asteptam sa fim scosi leu corfele la suprafata. Cu primele corfe care coborau pentru a ncepe transportarea noastra, veneau artificierii, care se duceau la toate frontu rile de perforaj si luau n primire gaurile. Adica, numarau gaurile, le maI surau adncimea cu o "bota" si calculau cantitatea necesara de explozibil, fitil Bickford si capse necesare pentru mpuscaturi. Urcau iar la suprafata, se rentorceau cu cele necesare pentru mpuscaturi si ncepeau n carcatul gaurilor, pornind de la put spre cele mai ndepartate locuri de munca. n tot acest timp, operatia de evacuare, a noastra a detinutilor, con tinua. Abia dupa ce ultimii detinuti se urcau n corfa, artificierii, retragn-du-se spre put aprindeau fitilele rnd pe rnd, la toate fronturile. Timp de cteva zile, Mituca i-a tinut calea artificierului care venea sa ia n primire gaurile de la perforatorii din abatajul nostru. Cu o perseve renta nemaipomenita, a reusit pna la urma sa-i cstige ncrederea, sa-i alunge frica si sa-1 faca sa vorbeasca. Durata acestor contacte cu artificie rul era limitata, el trebuind sa-si termine treaba pna la capatul abatajului nostru si sa coboare n galeria principala, unde era asteptat de un alt coleg al lui, care-si terminase si el treaba pe alta ramura. De multe ori artificie rul de pe galerie era nsotit de un gardian. Strategia lui Mituca era sa1 astepte pe artificier la suitoare, cnd acesta urca n abataj si sa stea cu el de vorba nsotindu-1 pe o distanta de vreo 50 de metri, pna la primul front de lucru. De aci nainte nu se mai putea tine de el, deoarece la urmatorul front lucra un turnator, pe nume Ceatau. Pentru o mai mare siguranta a ntlnirii, fiecare din1 noi si avea un rol. Unul pndea la suitoare, ca sa anunte n cazul ca urca cineva nedorit. Altul mergea la locul de munca al lui Ceatau si sub un pretext oarecare, l tinea de vorba, ca nu cumva, din cine stie ce motiv, sa se ndrepte spre portiunea de abataj unde se afla Mi tuca cu artificierul. Toata grija noastra era sa-1 aparam pe artificier, stiind ca orice indiscretie l-ar fi putut costa libertatea. simi Rujinschi l chema pe artiicier, care pe masura ce capata ncredere, prindea tot mai mult curaj. Din primele convorbiri, am aflat de la el ca li se spusese sa se fereasca sa intre n vorba cu noi, pentru ca suntem criminali periculosi. La nceput a crezut, dar de cte ori intra n mina, trecnd pe lnga detinuti, auzea crmpeie de discutii si 1-a mirat ca vorbeam "domneste" cum spunea el. Apoi i-a auzit chemndu-se ntre ei : "domnule Colonel, domnule Avocat, domnule Doctor" si asta i s-a parut curios. Acum, 1-a lamurit Mituca ca suntem deti nuti

politici si nicidecum detinuti de drept comun. simi era chiar din Cav-nic si n afara de vesti din ziare sau chiar de la radio, ne-a facut primul contact cu lumea din afara si ne-a aratat ca e de partea noastra, riscndu-si chiar libertatea. A si platit cu libertatea pentru curajul de a ne fi ntretinut moralul, cu vestile pe care ni le-a dat. Vesti din Scnteia, dar pe care noi detinutii, nu aveam dreptul sa le aflam ! A fost si el victima unui "turna tor" ca attia altii. Voi reveni la timpul potrivit asupra acestui caz. De la simi Rujinschi am aflat cam tot ce scria n acea vreme la pagina cu stiri ex terne din Scnteia. De cteva ori ne-a si adus cte o pagina de ziar, ascunsa
82

n cizma, cu toate c artificierii care veneau la orizontul nostru erau per chezitionati la intrare*. n toate zilele care au urmat, asteptam cu nerabdare ora sosirii artificierilor. O data n posesia stirilor, urmau comentariile de rigoare pe marginea lor, n cadrul echipei noastre n mina, iar la su prafata, erau transmise din om n om la un cerc restrns de oameni siguri. Abia doua sau trei zile mai trziu erau comunicate mai departe si altora, pentru ca sa le poata afla toata lumea, dar pe ct posibil, turnatorii nu. Stabiliseram aceasta masura de prudenta, pentru ca daca ofiterul politic ar fi fost informat de vreun turnator ca n lagar circula o stire care apa ruse tot n aceeasi zi n ziar, i-ar fi fost mai usor sa depisteze sursa ei, li mitnd numarul suspectilor la cei din schimbul respectiv. Sistemul s-a do vedit a functiona destul de bine pentru asigurarea discretiei. Tot n acea vreme, a mai aparut nca o sursa de informatii, la locul de lucru al portarului din schimbul nostru. Nicu Enescu, tnar avocat si sef al organizatiei partidului liberal tatarascian din Cmpulung Muscel, fusese condamnat daca nu ma nseala memoria, n legatura cu partizanii din munti.. Din cauza unui accident la un picior, n mina de la Baia Sprie, i se daduse dreptul sa poarte baston si fusese repartizat n schimbul nostru. Pe o masa improvizata, n bresa postului de prim ajutor, si tinea fisele de pontaj la zi. La zi..., dar n doua versiuni diferite : una reala, pentru uzul lui personal si care-i servea numai de ghid, pentru a putea elabora cealalta versiune, care era predata biroului nostru tehnic, unde era si la dispozitia administratiei. Tot timpul ct am stat la Cavnic, a m nuit cu multa maiestrie aceste fise, n asa fel ca toata lumea sa aiba norma ndeplinita si sa nu fie pedepsita. Cum la unele munci, norma legala era imposibil de realizat, iar la altele se puteau realiza chiar depasiri, cu con-simtamntul nostru al tuturor, depasirile erau ajustate n favoarea celor care erau sub norma. Cu toata fosta lui apartenenta politica criticata de toti, Tatarascu fiind considerat un tradator al Partidului Liberal, din care se desprinsese, pentru a merge cu disidenta lui alaturi de Blocul Partide lor Democrate (creat de comunisti). Nicu Enescu era un om cumsecade, un bun romn si un om onest. Ca pontator, avea zilnic contact cu maistrii ci vili, care dupa ce-si faceau turele prin mina, se opreau la el pentru a dis cuta chestiunile de productie dar si pentru a se odihni, a mnca din pache tul adus de-acasa si a fuma o tigara. Nicu Enescu nu rata ocazia sa mai devieze de la discutia de serviciu, la alte subiecte, mai nti personale, apoi mai generale ale detinutilor si pe masura ce inspira mai multa ncredere, conversatia aluneca spre teme politice. Unul din maistri a cazut n plasa te suta cu rabdare de Nicu Enescu si a iesit din prudenta prescrisa. n cteva saptamni s-au stabilit ntre ei legaturi de toata ncrederea, Nicu Enescu folosindu-le n interesul general, att n chestiunile de munca ct si n ca-patarea de informatii. Zilnic se facea o confruntare a stirilor provenite din cele doua surse, cele care se confirmau fiind retinute, cele care nu apareau dect dintr-o sursa, revenindu-se asupra lor spre a le verifica antenticitatea. Trebuie sa adaug aici ca nencrederea noastra n stirile primite nu se datora numai faptului ca sursa era de multe ori un om simplu (cum era cazul lui simi) si care nu o ntelegea bine si deci o reda inexact. De multe ori, nsusi ofite rul politic lansa prin turnatorii lui (sau mai bine zis, ai nostri), stiri false, pentru a crea confuzie si descurajare.
83

ncet, ncet, n toate aceste zile, mi-am largit cercul cunostintelor. Abia mai trziu mi-am dat seama ca si eu fusesem n acest timp sub observatia celor mai vechi, care din obisnuinta (pe care si eu am capatat-o cu vremea) mi urmareau atitudinea si felul de a ma purta. La capatul acestui examen, la care erai supus fara sa-ti dai seama, urma acceptarea sau nu. Cum eram tnar, plin de energie, entuziast si vesel din fire, foarte repede m-am bucurat de simpatie, dar totusi simteam parca o retinere, abia perceptibila, la mai toti cei de care ma apropiasem. Am simtit-o, dar nu i-am dat im portanta punnd-o pe seama vreunei deformatii datorata anilor de nchi soare.

ntr-o buna zi, a venit si explicatia : fiind cu tot schimbul la poarta, n asteptarea intrarii n mina, s-a apropiat de mine un detinut, pe care l remarcasem mai demult din cauza fizicului lui deosebit. Era foarte nalt si extrem de voinic. Rosu la obraz, ochii albastri, parul blond si o mustata tunsa scurt si care-i statea ca o perie completau personagiul. Se mana leit cu Killinger, din pozele pe care le vazusem n ziare, n timpul razboiului. M-a ntrebat direct daca sunt fiul lui Tilica Ioanid. Am spus ca da. .,Aveati mosie n Com. Ilovat, jud. Mehedinti ?" "Da. Dar de unde stiti ?" l-am ntrebat. "L-am cunoscut pe tatal dumitale ; a fost un suflet mare" mi-a spus si abia atunci mi-a ntins mna si s-a prezentat : "Sunt preotul Costache, sunt din Bucovina". Apoi ne-a venit rndul sa intram n mina si tot drumul am stat de vorba. M-a ntrebat de mama, unde este, ce face, din ce traieste, spunndumi ca si aminteste de ea - "si pe dumneata te-am cunoscut, dar erai mic si nu-ti mai poti aduce aminte de mine. Te jucai n curte cu niste cini boxeri". - Cnd ati fost la Ilovat ? l-am ntrebat. '' - De mult, n 1937 ; am avut niste treburi cu tatal dumitale. Atunci am facut niste legaturi n mintea mea (amintiri din copilarie si cu ce mi se povestise mai trziu) si l-am ntrebat : - Nu cumva ati fost la alegerile de atunci din Mehedinti ? - Ba da ! Am venit cu un grup de bucovineni, cu Nichifor Robu, dar sa nu mai spui asta, ca no stie nimeni. Mi-a povestit o bucata de drum despre alegerile de atunci, ferin-du-se sa fie auzit de detinutii din jur si apoi m-a ntrebat brusc, schim bnd subiectul : - De cnd l cunosti pe Mituca ? I-am spus ca de aici, din lagar, ca fiind si el mehedintean, a fost saritor cu mine si m-a aju tat sa ma mut din echipa lui Fador. - si ce parere ai despre el ? - Buna ! i-am spus. - stii ca nu toti au aceeasi parere ! Exprimndu-mi mirarea, m-a ntrebat : - N-ai observat nimic dubios la el ? Gndindu-ma ca face aluzie la turnatorie, am sarit ca ars, spunndu-i ca e o prostie si o ticalosie si ca numai de turnatorie nu poate fi banuit Mituca. - Nu la asta m-am referit. stiu ca nu e turnator. Altceva n-ai re marcat la el ? - Nu ! (am zis) si nici nu nteleg ce vreti sa spuneti. si atunci, popa, care era un coleric, si-a pierdut rabdarea si a ex plodat, spunndu-mi n putine vorbe, dar pe sleau ca Mituca era homo sexual. Mi-a explicat ca la Baia Sprie fusese batut de un tnar cu care ncercase sa fie mai ntreprinzator. Spusele popii au fost pentru mine un adevarat soc, cu toate ca dintr-o data mi s-au lamurit toate acele ati tudini si gesturi ale lui Mituca, cam prea gratioase, prea delicate, prea feminine pentru un barbat si pe care le pusesem pe seama unei fando seli de ofiter de Calea Victoriei. Popa Costache mi-a explicat atunci si de impresiile pe care le-am strnit n lagar, fiind n permanenta va zut n compania lui Mituca. Apoi mutarea mea dintr-o alta echipa n echipa lui Mituca. Culmea fusese nsa, n ziua n care mai aparusem si cu chilotii doamnei Mark. si nca ceva : am avut totdeauna obiceiul sa ma rad sub brat, ceea ce am continuat sa fac si n puscarie cnd era po sibil. Cum la Cavnic, frizerul lagarului, turnatorul Pecerita (de care am vorbit) nu prididea cu tunsul si barbieritul, se mai dadeau si cteva brice la fiecare baraca, ca sa ne radem singuri. Profitasem si eu si ne-stiind sa folosesc briciul, l rugasem pe Mituca sa ma rada sub brat. - Recunoaste (mi-a spus popa Costache) ca lumea are toate moti vele sa creada ca si dumneata esti tot din tagma celor cu aceleasi apuca turi" ca si ale lui Mituca ! Se vede treaba ca popa se lamurise ca nu eram din acea tagma, vazndu-mi surprinderea si reactia fata de tot ce-mi spusese. ntr-adevar, cazusem din pod si nu-mi reveneam. Cum am ajuns n mina si am putut

ramne singur cu Mitica Spnoche, i-am spus tot ce aflasem de la popa Costache. Jenat de subiect, mi-a confirmat totusi incidentul lui Mituca de la Baia Sprie. Zilele care au urmat, n-am avut liniste. Pe de-o parte, personal nu aveam nici un motiv sa-mi schimb atitudinea fata de Mituca, care se purtase cu mine foarte corect, ba chiar i eram ndatorat pentru tot spri jinul si ajutorul dat. Pe de alta parte, independent de vointa mea, am nceput sa simt o repulsie fata de el, pe care cu greu ma stapneam sa n-o exteriorizez. N-as fi vrut s-o remarce si sa ma considere un ingrat. Pentru a evita o situatie care mi devenea tot mai penibila, am hotart sa fac tot posibilul sa ma mut din echipa sub un pretext oarecare, pas-trnd fata de el o atitudine neschimbata. Am reusit aceasta manevra fara sa-i dau de banuit care era adevaratul motiv care ma determina sa ma mut si am ramas n cei mai buni termeni. n fundul sufletului, am pastrat nsa totdeauna un sentiment de culpabilitate. Cteva zile mai trziu, ntmplarea m-a ajutat. Tamie a procedat la o reorganizare a lucrului n mina, ivindu-se nevoia nfiintarii unor noi locuri de munca. Era nevoie de perforatori si ajutori de perforatori. Perforatorul era un lu crator calificat, care nu putea fi improvizat, asa cum se putea face n toate celelalte munci din mina. Numarul perforatorilor veniti de la Baia Sprie era insuficient, iar ajutorii lor, care erau din cei veniti cu mine de la Jilava, nu avusesera nca timpul sa deprinda meseria, pentru a deveni la rndul lor perforatori. Selectia oamenilor pentru diverse munci era facuta de ad ministratie sau altfel spus, la munca la care te trimitea (dulgherie, vagoneti etc.) erai obligat sa te duci. Perforatorii si ajutorii nsa, erau selectionati prin voluntariat. Ori, tocmai de aceasta munca se fereau toti, asa ca nefiind obligatorie si amatorii fiind putini la numar, admi nistratia ncerca prin diverse mijloace sa-i ademeneasca. La prima ve dere, munca perforatorului parea ngrozitoare. Zgomotul asurzitor al aparatului, scnteile care tsneau din roca si aspectul perforatorilor dupa , terminarea lucrului, murdari de ulei din cap pnan picioare, ca niste adevarati diavoli carora numai albul ochilor le stralucea la lumina lam pilor de carbid, impresiona si chiar ngrozea pe oricine. E adevarat ca.
84
85

din cauza zgomotului, cu timpul intervenea o slabire a auzului ; e ade varat ca acele scntei impresionante, care de fapt erau fragmente mici de roca si cuart incandescente, care sareau n toate partile, au provocat unele accidente, mai ales la ochi si tot adevarat este ca uleiul pulverizat de aparat dadea niste iritatii de piele foarte neplacute, totusi, aceasta munca prezenta si unele avantaje fata de celelalte. Daca-ti ndeplineai norma de gauri perforate, adica daca ti "bateai frontul" cum se spunea, erai liber sa stai restul sutului si nu mai erai pus la alta munca, ceea ce nu era si cazul celorlalti, care trebuiau sa munceasca tot sutul fara n trerupere. Era una din concesiile facute de administratie, tocmai pentru a ne atrage spre aceasta munca, ca si dreptul perforatorilor si ajutorilor de a purta parul de 3-4 cm. lungime, n loc de a fi tunsi numarul 0, ca toata lumea. Alte avantaje oferite de administratie au fost refuzate de perforatori. Era vorba de ratii alimentare suplimentare sau de cte un ou pe zi. Toti au refuzat o diferentiere de regim fata de ceilalti camarazi spunndu-i ofiterului politic ca nu accepta oul si suplimentul, dect daca aceasta mbunatatire se extinde asupra tuturor. Cnd am auzit deci ca se cauta ajutori de perforatori, m-am dus la Nicu Enescu (pontatorul nostru), i-am relatat povestea cu Mituca si despre hotarrea mea de a profita de aceasta ocazie pentru a ma muta si l-am rugat sa ma plaseze ajutor pe lnga un om cumsecade, eu necu-noscnd pe nimeni. Nicu Enescu, prin pozitia lui, cauta prin toate mij loacele sa protejeze si sa-i fereasca pe cei mai tineri de procesul lent de distrugere fizica la care eram supusi si de care noi nca nu ne dadeam seama. In primul moment s-a opus, ncercnd sa ma convinga sa renunt la intentia mea, si mai ales la ideea de a munci ca ajutor de perforator, fiind mult prea slab pentru astfel de efort. M-am ncapatnat nsa si peste doua zile, datorita lui, am devenit ajutorul lui Mielu Greculescu. Nicu Enescu m-a pus n tema : Mielu Greculescu era nca n liceu cnd fusese arestat. Trecuse scurt timp prin procesul de reeducare si apoi trimis la Canal, n brigazile de elevi. Trecut la o vrsta frageda prin acea masina de deformare sufleteasca, capotase, devenise daca nu chiar delator, n orice caz "stahanovist". Muncise ca un disperat si obligase si pe altii sa munceasca peste puterile lor. Cu aceasta reputatie, ca o adevarata tini chea de coada, fusese transferat la Baia Sprie, undesi ntlnise fratele mai mare, pe Costica Greculescu, fost ofiter, si el arestat. Costica, care auzise si el despre purtarea lui Mielu la Canal, i-a ntors spatele. Cum amndoi erau din Muscel, ca si Nicu

Enescu, care le cunostea familia, acesta din urma s-a ocupat de redresarea lui Mielu. I-a devenit ca un al doilea parinte si Mielu nu mai iesea din vorba lui. ncepuse sa se ma turizeze, efectul terorii prin care trecuse se stersese si cu ajutorul c torva oameni de bine si mai ales al lui Nicu Enescu, se dovedise tot tim pul ct statuse la Baia Sprie un baiat de caracter. Legea aspra si neier tatoare a puscariei facea nsa pe foarte multi sa-1 tina nca la distanta. Fratele lui, care si el fusese adus la Cavnic, reluase aici relatiile cu Mielu, dar era destul de rece si aspru cu el. Dupa ce mi-a povestit tot acest trecut al lui Mielu Greculescu, Nicu Enescu mi-a cerut sa-1 tin la curent cu felul n care se va purta cu mine la munca. Doua zile mai trziu, am intrat n mina ca "ajutor de perfora toc, n tr-un abataj cu o temperatura placuta si cu aerul mai respirabil dect cel din galeria Sfinti. Prima saptamna a fost tare grea, chiar chinuitoare
6

din punct de vedere fizic si mai avnd de luptat si cu teama pe care nu voiam s-o arat. In schimb, o data la suprafata, ma bucuram de vi zibila schimbare care se produsese n atmosfera din jurul meu. Convor birea pe care o avusesem cu Popa Costache ne lamurise pe amndoi iar efectele se faceau simtite. Se sparsese gheata si cu toate ca nu avu sesem a ma plnge de nimic nici nainte, abia acum ma simteam adoptat. Am simtit-o n priviri, am simtit-o n tonul cu care mi se vorbea. Abia acum intrasem n puscaria cea adevarata si ncepeam s-o nteleg, bu-curndu-ma de acea caldura comuna, care te facea sa te simti mai si gur, mai aparat si mai tare. Unii, cu toate ca au stat si ei ani de zile n puscarie, n-au nteles-o asa. Pentru mine a fost ca o revelatie si cred ca de aceea toti cei care au reusit sa treaca acest prag, au mers mai usor mai departe. Iar azi, n libertate, cnd ntlnesc cte un fost puscarias, pe care nu l-am cunoscut, si-mi vorbeste cu drag de nchisoare, stiu imediat ca e unul de-ai nostri, care a nteles la fel. Care a nteles ca nchisoarea n-a fost nici cladirea, nici gardienii, nici tratamentul, ci puscariasii. Cei care au parvenit sa faca abstractie de cele mai concrete lucruri cu care a vrut sa-i nconjoare regimul (gratii, ziduri, foame, frig, suferinte de tot felul si chiar moartea). Cei care n nchisoare au fost mai liberi ca afara. In functie de locul de munca, perforatul era de patru feluri : 1) Perforatul n naintare sau deschidere era cel care se facea n ge neral de-a lungul filonului pentru exploatarea minereului si n acelasi timp se realiza prelungirea galeriei sau abatajului. 2) Perforatul n bresa era cel care se facea din loc n loc, cnd n stnga, cnd n dreapta, n peretii laterali ai abatajului, n roca sterila. Se perforau un fel de nceputuri de galerii (brese), de numai ctiva metri, din care, dupa fiecare explozie, se transporta si raspndea piatra sfarmata pe planseul abatajului ; se "rambleia" n termeni minieri. n felul acesta se ridica nivelul planseului abatajului, pentru a permite ac cesul la cerime. 3) Perforatul n abataj, care nsemna exploatarea unui nou strat de minereu al filonului (din cerime) de-a lungul ntregii lungimi a abata jului si : 4) Perforatul n suitoare, adica perforatul n sus, vertical, pentru a face suitori, rostogoale sau puturi. si acum, iata sculele folosite : un aparat perforator, sovietic, avnd o greutate de vreo 30 de kg., care se monta pe o coloana telescopica. Att coloana ct si aparatul, erau actionate cu aer comprimat. De la compresoare aerul comprimat era refulat pe conducte de fier n toata mina, pna n apropierea fiecarui loc de munca, de unde, echipa respectiva de perforat, racorda cte un furtun de cauciuc de ctiva metri lungime, care catre celalalt capat se bifurca, una din ramuri mergnd la aparat, cealalta la coloana. Tot la aparat se mai racorda un furtun mai subtire, care la cela lalt capat se monta la conducta de apa, care si ea venea de la suprafata sub presiune. Coloana era nfipta la sol, ntre picioarele perforatorului, n pozitie verticala-nclinata iar perforatorul tinea si dirija aparatul cu mna dreapta, iar cu stnga actiona dispozitivul cu care era prevazuta coloana, pentru a da acces unei cantitati mai mari sau mai mici de aer compri87

mat n coloana. n functie de cantitatea de aer comprimat care patrun dea n coloana, aceasta, fiind telescopica cum am spus, se lungea sau se scurta, ridicnd sau cobornd o data cu ea aparatul, la naltimea dorita. La intrarea n mina, fiecare echipa de perforatori si ncarca de la put ntr-un vagonet sfredelele necesare pentru munca din acel sut. La sfrsitul sutului, toate sfredelele uzate la vrf (la floare) trebuiau aduse napoi la put, de unde erau trimise la suprafata, la atelierul muncitori lor civili, unde erau reascutite la o masina speciala, numita "lainer ". Cum n medie numarul de sfredele necesare ntr-un sut era de 30-40 (n functie de duritatea rocii de la locul de munca), transportarea lor era munca cea mai penibila. Nu att mpinsul vagonetului pe gale ria principala pna la suitoarea cea mai apropiata de locul nostru de munca din abataj, ct manipulatul lor si urcatul si cobortul lor cu spi narea prin suitoarea strmta. Sfredelele erau din otel hexagonal (cam 35 mm diametru) mergnd pna la o lungime de 2 m. Erau deci de o greutate apreciabila. In mod obisnuit, pentru a bate o gaura, era nevoie de 3 sfredele. Primul sfredel cu care se ncepea gaura era cel mai scurt, se numea "brustar" si avea cam 30-40 cm. lungime. Avea floarea cu di ametrul cel mai mare. Adica acea parte care asa-zis se ascutea la "lai ner", de fapt se ncalzea la rosu si printr-un fel de forjare (nu cunosc exact procedeul, noi neavnd acces la "lainer" ) si apoi o trecere printr-o matrita, i se dadea o forma de floare, care avea un diametru mai mare dect cel original al fierului sfredelului. n primul sut n care am intrat cu Mielu Greculescu n mina, dupa ce am transportat sfredelele mpreuna la locul de munca, si tot mpre una am montat furtunele si am pus aparatul n stare de functiune, Mielu mi-a explicat care urma sa fie mai departe treaba mea de ajutor de per forator. Dupa ce "brustarul" era fixat n aparat, iar capatul cu floarea era aplicat pe peretele de roca n punctul unde urma sa fie data gaura, urma ca eu sa-1 tin cu mna n asa fel ca sa nu se deplaseze din acel punct atunci cnd el dadea drumul la aparat. Ceea ce nsemna ca n acel moment, pe lnga declansarea zgomotului asurzitor, sfredelul ncepea sa izbeasca n roca, nvrtindu-se n acelasi timp si producnd acea jerba de scntei ca la polizor. Trebuia sa-ti feresti ochii, privind printre gene, ca sa nu-ti sara vj?eo schija de piatra n ochi. Totodata, prin mijlocul sfredelului (care era gaurit) tsnea apa, adusa prin furtun n aparat si care din perete stropea n toate partile. Concomitent, erai pulverizat cu ulei, printr-o clapa a aparatului, (un fel de esapament). Din momentul por nirii aparatului, floarea brustarului ncepea sa trepideze nvrtindu-se si avea tendinta sa se plimbe pe peretele de roca, ceea ce eu trebuia sa mpiedic, mentinnd-o pe locul dorit, pna cnd patrundea vreo 2 cm. n piatra. O data gaura "prinsa", nu mai trebuia tinut. Secretul era sa nu strngi sfredelul n mna, ceea ce la nceput, pna deprindeai mis carea, faceai instinctiv. Rezultatul : n primele zile, amndoua palmele si fata interioara a degetelor erau scrijelite de sute de taieturi, pna la snge, n care patrundea acel noroi cenusiu, format din grauntele de piatra macinata de floarea sfredelului, amestecate cu apa. Am avut norocul sa scap fara sa ma infectez, cum se ntmpla n multe cazuri. Dupa chinul primei saptamni cnd abia mai puteam nchide pumnul si orice miscare a degetelor mi provoca dureri aproape insuportabile,
88 ,

ncetul cu ncetul, pe de o parte am capatat ndemnarea necesara, iar pe de alta, palmele mi s-au tabacit. n timp ce brustarul patrundea n roca, eu trebuia sa torn din cnd n cnd ulei n aparat. naintnd n roca, floarea brustarului se uzeaza si treptat i se micsoreaza circumfe rinta, astfel ca forma gaurii este usor tronconica si nu cilindrica. La sfrsitul cursei, brustarul e retras din gaura, ajutorul l scoate din apa rat si-1 nlocuieste cu un sfredel ceva mai lung, numit "mijlocas", care are o floare mai mica si care continua forarea gaurii tot n forma tron conica, deoarece si el se uzeaza. si mijlocasul este nlocuit cu un alt sfredel si mai lung ("lungimea" ) si cu o floare si mai mica. n rocile mai putin dure, ca de exemplu cele sterile, cu cele trei sfredele de mai sus se poate fora o gaura de 2 m. lungime. n cele foarte dure, cu 4 sau chiar 5 sfredele succesive, abia se putea ajunge la o lungime de 40 cm. Cnd frontul era batut, amndoi din nou demontam furtunele, apa ratul si coloana, le puneam la distanta, la adapost de viitoarea explozie, pe care urmau s-o provoace artificierii, dupa plecarea noastra. Apoi, daca mai ramnea timp pna la sfrsitul sutului, ne odihneam, fumam, stateam de vorba sau ajutam pe altii care nu reuseau sa-si faca norma. Fiecare detinut si ascundea prin diverse cotloane cte o bucata de scn dura cam de 1 m.

lungime, pe care se aseza sau se ntindea, totul n jur fiind umed si, chiar de se ntmpla sa fie uscat, piatra era rece. M-am nteles foarte repede si foarte bine cu Mielu Greculescu, care era un camarad bun. I-am aratat toata ncrederea si asta 1-a scos din rezerva de la nceput. Suferea de lipsa de ncredere a celorlalti si-si ducea cu re semnare proasta reputatie capatata n primii ani de puscarie. Cred si sper ca l-am ajutat si eu n mare masura, pe drumul reabilitarii lui n ochii celorlalti. Era un drum greu si de lunga durata, cu toate ca se redresase din caderea lui de la Canal. nfruntnd cu resemnare umilintele si dis pretul din jur, facuse cale ntoarsa, mai nti singur, izolat, apoi cu aju torul lui Nicu Enescu. ncepuse sa recucereasca ntelegerea si ncrederea pierduta, mai nti a celor cu care lucra si apoi, ncetul cu ncetul si a altora. nainte de a pleca eu din Cavnic, fusese reacceptat si reintegrat n marea familie a detinutilor. Cred ca am lucrat maf mult de o luna cu Mielu. Pna mi-am nvatat meseria de ajutor de perforator, a muncit din greu sa ma menajeze, dar foarte repede am intrat si eu pe linia de plutire si totul a nceput sa mearga struna. mi gasisem si eu echilibrul fizic si pe zi ce trecea ma integram mai mult n mediul, viata si mentalitatea lagarului. Vrsta (aveam 26 de ani), sanatatea, moralul bun si viata regulata, cu hrana suficienta, m-au facut nu numai sa suport munca grea si n conditii mizerabile, dar chiar am nceput sa ma ntremez. Pe zi ce trecea, cunosteam mai multi oameni ; pe unii mai ndeaproape. Asa m-am trezit ntro zi cu Nicolaie Ungureanu, care, auzind de numele meu, a venit sa-mi spuna ca-mi este fin. Era dintr-o comuna din sudul Judetului Mehedinti. Tatal lui fusese cununat de tatal meu. Colea, cum i spunea toata lumea, era ceva mai n vrsta ca mine. Ne-am legat foarte repede unul de altul. Inspira ncredere de la prima vedere. Voinic, cu un mers apasat, se legana ca un urs cnd umbla. Din pasul si firea lui do-moala nu parea sa-1 poata scoate nimeni si nimic pe lume. Nu l-am vazut niciodata framntndu-se cnd eram pusi n fata unei situatii mai grave si trebuia sa luam o hotarre majora. Totdeauna lua drumul cel mai bun, 89

atitudinea justa, condus parca de un instinct sigur. Cu un bun simt nativ, se afla totdeauna acolo unde altii ajungeau numai dupa ce judecau nde lung problema. O data hotarrea luata, nimic nu-1 mai abatea din drum. Era de o ncapatnare proverbiala n grupul nostru care s-a constituit mai trziu. Mie mi-a spus de la nceput "nasule", asa cum era obiceiul la noi, la tara, n Oltenia. Colea facuse cteva clase de liceu si apoi intrase n Jandarmerie. Fusese n Rusia n timpul razboiului, iar dupa 23 August 1944, ajunsese la Legiunea de Jandarmi Oradea. Aici, intrase n organizatia clandestina care se constituise n rndurile jandarmeriei. Organi zatia purta numele de "Vlad epes 2" si era continuarea n ara a celei care luase nastere n lagarele de prizonieri din Rusia. Ctiva din cei care scapasera din Rusia s-au reorganizat n ara si i-au dat acest nume. Pe scurt : ..Ve-edoi". Reteaua organizatiei s-a ntins n snul Jandarme riei, cuprinznd elemente din toate gradele. Astfel, la Oradea, seful orga nizatiei fusese nsusi Comandantul Legiunii de Jandarmi, maiorul Di-nescu. Apoi : capitanul Narcis Triandaf, locotenentul Cornel Onaca, loco tenentul Doca, plutonier-major Petrica Balanov si Colea Ungureanu, tot plutoniermajor. De alte nume nu-mi mai amintesc. In perioada de ctiva ani, pna la descoperirea lor, a avut loc si reforma care a transformat Jandarmeria n Militie. n tot acest timp, membrii organizatiei si-au ndreptat toata activi tatea n a depista, aresta si ancheta orice actiuni contrare legii, n care erau implicati membri ai Partidului comunist. Lucru nu prea greu, avnd n vedere calitatea acestor comunisti, majoritatea recrutati din lumea interlopa si cu trecut penal. Apoi, n anumite actiuni de noapte, fie lipeau afise liberale si taraniste si scriau slogane anticomuniste pe ziduri, fie spargeau geamurile si devastau sediile partidului comunist. A doua zi dimineata, tot Legiunea de Jandarmi avea sarcina sa faca cercetarile, care, fie nu duceau la nici un rezultat, fie incriminau sau compromiteau tot cte un comunist, provocnd confuzie si nencredere n organizatia de partid locala. si multe alte povesti de acest fel mi-au povestit Colea si camarazii lui. Totusi, activitatea principala a organizatiei era pregatirea pentru ora H, (ora la care aliatii occidentali urmau sa porneasca mpotriva rusilor). Pentru acel moment

pregatisera totul, ca imediat sa ocupe punc tele strategice, sa paralizeze orice contrareactie a comunistilor. Toate obiectivele erau pe planul lor : calea ferata, sosele, poduri si chiar si un aeroport din regiune. La fel si telefoanele si cladirile publice care tre buiau ocupate. De asemenea toti membrii organizatiilor comuniste, care se facusera vinovati de abuzuri si crime mpotriva populatiei, urmau sa fie eliminati, dupa liste deja stabilite. Pentru acel moment, Colea avea misiunea de calau. O declarase si la ancheta, tot asa de senin cum mi-o spusese si mie cnd ma mirasem ca-si alesese voluntar acest rol : "Am considerat ca vinovatii trebuie sa fie pedepsiti, ca sa se faca dreptate". Colea era departe de a fi un om crud, dimpotriva, era bun la suflet, ge neros si gata sa-ti sara n ajutor cu toate riscurile. Printre primii descope riti de Securitate, au fost maiorul Dinescu si capitanul Narcis Triandaf. care au fost judecati si condamnati dupa legile vechi, nca n vigoare atunci, condamnarea maxima fiind de 18 ani. Abia ctiva ani mai trziu au fost descoperiti si ceilalti, printre care si Colea. Intre timp nsa, aparusera alte legi mai aspre, asa ca ultimii arestati primisera cte 20 si 25 de ani condamnare. Cu totii se rentlnisera la Baia Sprie, sefii organizatiei 90 avnd pedepse mai mici dect ceilalti, vesnic motiv de glume si tachi-nerii ntre ei. Tot grupul era foarte solidar si cu o tinuta impecabila n nchisoare. Toti l adorau pe maiorul Dinescu si-i duceau dorul, fiindca ramasese la Baia Sprie. Colea este primul om caruia i-am vorbit despre intentiile mele de a cauta o cale de evadare. A fost imediat de acord si zilnic ne ntlneam si discutam despre acest subiect. Foarte repede am ajuns la concluzia ca din lagar nu era nimic de ntreprins si ca solutia trebuia cautata n mina. Am nceput sa cercetam si sa prospectam toate colturile minei si dupa fiecare sut ne comunicam unul altuia tot ce ni se parea interesant pentru scopul nostru. Cu timpul, a nceput sa se contureze un plan, care parea sa faca posibila o evadare. A ramas sa continuam sa mai cautam si alte posibilitati. Oricum, pna nu nfrunzea padurea, nu trebuia ncercat nimic si pna n primavara mai era timp. Prima saptamna cu regimul ei de refacere si cu o munca destul de suportabila trecuse de mult. Treptat, hrana se mai prostise, severitatea n lagar crescuse iar munca devenise tot mai grea. Mai nti hrana : canti tativ ramasese aceeasi, calitativ nsa, nu. si facusera aparitia cartofii stri cati, asa ca aproape jumatate din cantitatea pe care trebuia so curatam era aruncata. Oasele si zgrciurile ncepusera sa nlocuiasca carnea. si cnd totusi era carne, era vorba de capre att de slabe, de parca ar fi murit de foame. Ca sa nu mai vorbim de gustul si mirosul de carne de capra. Ule iul care se baga la cazan, era ulei de rapita, cu un miros greu si pe care multi nu-1 suportau. Dar la toate astea s-a adaugat aparitia lipsei de pofta de mncare. Mai nti la cei mai n vrsta si apoi la mai toti detinutii. Era rezultatul unui proces lent de intoxicatie din cauza gazelor din mina. Multi sufereau de dureri de cap. Nimeni nu mai putea mnca marmelada, care dadea arsuri insuportabile. Doctorii i.e-au explicat ca era tot din cauza gazelor. Regimul se nasprise. Pedepsele se tineau lant pentru orice fleac. In lagar : daca nu salutai gardianul, daca nu mergeai n pas alergator de la baraca la masa, de la baraca la dus, de la dus la baraca, sau pentru tot felul de pretexte, care variau de la gardian la gardian. n mina : daca nu-ti faceai norma, daca erai surprins odihnindu-te. Carcerile functionau n per manenta. Erau niste gherete din scnduri, plasate n spatele lampariei. Cu .greu ncapea un om n picioare, dar erau bagati si cte doi. Printre scn duri sufla vntul si viscolul iar de sus te ploua sau te ningea, dupa vreme, caci nu erau acoperite. Tamie a adus personal o mbunatatire : a batut pe peretii interiori ai carcerilor srma ghimpata, ca sa nu poti sta rezemat Pedepsele se executau n timpul nostru liber. Daca primeai trei zile de pedeapsa, intrai n mina cu schimbul tau si la iesire erai nchis n

carcera pna-ti venea iar rndul sa intri n mina. Dupa trei zile erai n culmea epuizarii ; de munca din mina, de nesomn si de frigul din carcera unde n-aveai voie sa intri nici cu pulover, nici cu cojoc. In ce priveste munca <iin mina, situatia s-a nrautatit progresiv, tot timpul ct am stat la Cav-nic. La nceput, norma prevazuta pentru productia unui ntreg schimb pe zi, era de 18 vagoneti de minereu. Cnd am plecat de la Cavnic, depasise 80 de vagoneti. Binenteles ca si normele individuale au crescut n acelasi
91

ritm Sub pretextul ca planul nu era ndeplinit, am nceput sa intram in mina si duminica, asa ca nemaiexistnd zi libera, nu se mai putea face schimbul la sfrsitul saptamnii. Asa se face ca am lucrat n schimb de noapte aproape 3 luni n sir. Dupa cum am aflat de la biroul nostru tehnic, toate aceste ridicari de norme si crestere a productiei erau raportate ca realizari si depasiri de plan, care aduceau prime de productie conducerii Combinatului si conducerii lagarului. Reactia noastra de aparare fata de regimul tot mai aspru si tot mai greu, care ne ameninta sanatatea si viata, a fost o tot mai mare solidaritate. Fiecare se ferea cum putea mai bine din calea gardianului, la suprafata, ca sa nu cada prada cine stie carui gnd sadic al acestuia, de a te baga la carcera sub un pretext oarecare. Iar n mina, s-a recurs la tot felul de subterfugii, pentru ca aparent normele sa fie satisfacute, fara a depune n realitate, eforturi supraomenesti pentru a le ndeplini, ceea ce ar fi dus inevitabil la distrugerea noastra fizica. Se fura unde se putea, la masuratori, la perforat, la numaratoarea vagoneti-lor de minereu si totusi munca era foarte grea pentru toti si pentru multi, cei slabiti si suferinzi, peste puteri. A venit si ziua cnd cota de vagoneti cu minereu pe care trebuia s-o predea un schimb a crescut peste ceea ce produceau mpuscaturile. La sfrsitul schimbului, minereul era literalmente maturat de la toate fronturile si totusi numarul de vagoneti cerut nu era atins. Cum aceasta evidenta nu era acceptata ca argument valabil pentru nendeplinirea normelor, Tamie si ciracii lui procedau n continuare la pedepse cu carcera. S-a gasit si aici solutia : se umpleau vagonetii cu pia tra sterila si numai deasupra se presara ntr-un strat de o palma de gros, minereu, si... asa se ndeplinea planul. Singura grija era.sa nu se desco pere siretlicul. Pentru asta trebuia sa ne ferim de turnatori; V-am spus ca la Cavnic erau putini si nu erau n posturile cheie. "Cei doi sau trei care fusesera totusi impusi de politruc n posturi de brigadieri, pe galerii sau n abataje, se temeau sa patrunda n anumite locuri mai izolate. Li se daduse de nteles ca n mina, oricnd, un accident e posibil si ca ar fi preferabil sa evite astfel de riscuri. Asa s-a ntmplat cu Botea, care de teama unui astfel de accident, a preferat sa nfrunte riscul pedepselor din partea gar dienilor, refuznd sa mai intre n mina. Botea facuse parte din Securitatea din Constanta si o buna parte din dobrogenii din lagar avusesera de suferit de pe urma lui, cnd fusesera arestati si anchetati. Acum, venind de la Jilava la Cavnic cu acelasi lot de detinuti cu care venisem si eu, s-a trezit nconjurat de dobrogeni, care rnd pe rnd iau adus aminte n ce mpre jurari au avut de-a face cu el. Totul s-a petrecut nsa n modul cel mai pasnic. Fiecare i se adrega pe un ton amabil si discuta cu el despre an cheta sau bataile pe care le primise, cu nostalgia cu care oamenii si dea pana amintirile comune. Botea se facea tot mai mic si mai palid si de venea tot mai umil. Mi-aduc aminte de Alecu Caranica, care dupa ce 1-a ntrebat daca-si mai aminteste de el cnd se afla nchis la Securitatea din Constanta, 1-a ntrebat daca fumeaza si daca vrea o tigara. Cei veniti de la Jilava nu aveam tigari si le duceam dorul. Botea, care era vizibil ngrozit si nu stia la ce trebuie sa se astepte, auzind oferta s-a mai nse ninat si i-a raspuns ca e fumator. Caranica a scos ncet o tigara din buzu nar si Botea, ceva mai sigur pe el, a ntins mna. Caranica i-a aruncat tigara pe jos, la picioare. Atunci, gestul lui Caranica m-a indignat. Eram nca nou ; mai trziu l-am aprobat ntru totul. Pe fata lui Botea, am vazut spaima. ncepuse chiar sa tremure. Apoi, s-a repezit la picioarele lui Caranica, a ridicat tigara si cu o atitudine umila, de ti-era scrba, i-a 92 spus : "multumesc, sa traiti !" Acceptase pozitia ce i se oferise : de cine umil. Parca s-ar fi nteles, ca prin farmec, dobrogenii s-au mprastiat fara o vorba prin curtea lagarului, lasndu-1 pe Botea n plata Domnului. De aci nainte, Botea ne saluta pe mai toti cu "sa traiti" si nimeni nu-1 baga n seama, dar nici nu se lega de el. si lucrurile ar fi ramas asa, daca nu s-ar fi dovedit ca Botea a nceput sa "toarne" la ofiterul politic. Abia atunci a fost amenintat de dobrogeni cu accidentul n mina. Spaima lui Botea a fost asa de mare, ca nu numai ca a refuzat sa intre n mina n acea zi, lucru pentru care a fost bagat la carcera, dar cnd a fost dus la ofiterul politic, i-a spus acestuia ca a fost amenintat cu moartea, nsa n-a vrut sa-i spuna n ruptul capului cine 1-a

amenintat. Cum biroul po liticului se afla n lagar (n capatul baracii n care era si bucataria, sala de mese si biroul tehnic), mai multi detinuti care ascultau sub fereastra cum ofiterul politic voia sub amenintari de tot felul sa-1 oblige sa intre n mina, l-au auzit pe Botea spunndu-i : "Trimiteti-ma la penitenciar sau mpuscati-ma, dar eu n mina nu mai intru". Pna la urma, politrucul 1-a repartizat la echipa de inapti de la suprafata, unde se ocupa de cu ratatul cosurilor, de caratul lemnelor si tot felul de alte corvezi. Cu prima duba de inapti care au fost trimisi la penitenciar, a plecat si Botea. Nu cred ca daca ar fi continuat sa intre n mina i s-ar fi ntmplat ceva, cu toate ca, cu mocanii si macedonenii din Dobrogea nu era de glumit. In orice caz, noi am scapat de un turnator n mina. Botea fusese arestat si condamnat pentru crima de razboi. Securitatea, anchetnd asupra ca zului unui spion sovietic (care n timpul razboiului fusese prins n portul Constanta, judecat de un tribunal militar, condamnat la moarte si exe cutat), a descoperit, pe lnga asa-zisa vinovatie a celor care l arestasera si judecasera, si complicitatea lui Botea n aceasta afacere. Spionul intrase n legatura cu Botea, care era mobilizat n cadrul trupelor de marina, si-i ceruse anumite informatii despre portul Constanta si flota noastra mili tara. Botea promisese sa i le aduca, dar l denuntase superiorului sau si spionul fusese prins. ntr-una din zile, dupa ce terminasem lucrul n abataj, am cobort cu Mielu Greculescu pe galeria principala. Mai era cam o jumatate de ora pna sa bata sutul ca sa iesim din mina. Cum oboseala ncepea sa se faca simtita dupa attea suturi de noapte fara nici o ntrerupere, ne-am gasit un loc ferit, pe un brat de galerie parasita, catre galeria Sfintilor. Pe aceasta galerie nu se mai circula si avea chiar la nceputul ei o scndura atrnata, pe care scria : pericol de prabusire. Chiar la nceputul ei erau depozitate, lnga perete, niste grinzi pe care ne-am asezat si, rezemati de perete si cu picioarele proptite pe sine, am adormit, n asteptarea semnalului de iesire din mina. Nu stiu de ct timp atipisem, dar la un moment dat am sarit din somn, neputndu-mi stapni un racnet de durere. Ce se ntmplase ? Fara ca noi sa fi stiut, doi detinuti fusesera pusi sa curete aceasta galerie abandonata, de tot felul de lemne si scnduri putrede, care formasera cndva lucrarile de dulgherie. Trebuiau sa le adune, sa le ncarce ntr-un vagonet, pe care sa-1 mpinga apoi la corfa. Cei doi venisera cu cteva zile nainte cu duba de la Jilava si era prima oara ca intrau ntr-o mina. Erau tarani din Banat, din muntii Caransebesului, din regiunea Domasna, condamnati 93

n legatura cu partizanii care in acea zona dadusera mult de furca Se^ curitatii. Lunile de zile petrecute n arestul Securitatii si, apoi, n Jilava i adusesera ntr-o stare scheletica, nct abia se tineau pe picioare de slabiciune. Pentru acest motiv, Borlovan si Romnu fusesera pusi la o munca mai usoara. Cu toate astea, abia reuseau, opintindu-se din rasputeri, sa mpinga vagonetul pe sinele ruginite. Asta a fost norocul meu : prima roata a vagonetului, ajungnd la vrful cizmei mele de cauciuc, a reusit sa-mi striveasca vrful de la doua degete de la piciorul drept, dar s-a oprit n acest obstacol. Daca vagonetul ar fi fost mpins cu mai multa putere, ar fi trecut si la piciorul meu stng si la cele ale celorlalti ctiva camarazi asezati dupa mine n aceeasi pozitie. La strigatul meu, toti au sarit, au .upins napoi vagonetul si mi-au degajat pirimnii ^yftrfni riflinfi f'fl tTut Durerea era asa de puternica, ca nu puteam propti piciorul n pamnt. Borlovan si Romnu erau mai nenorociti ca mine. Ajutat de Mielu si de altii, mai sarind ntrun picior, mai luat pe sus, am ajuns la corfa. Pna sa ajung n lagar, a fost un adevarat chin. Durerile ascutite si zvcnitu-rile nu s-au potolit pna ce am ajuns la cabinetul medical. Mache (Dr. Miltiade Ionescu) mi-a scos cizma si ciorapul. Vrfurile celor doua degete cu unghii cu tot se nnegrisera complet. In afara de comprese reci, nu era nimic de facut, iar Mache mi-a spus ca spera ca ultimele falange nu sunt zdrobite. Am fost scutit 5 zile de munca si apoi nca cteva zile am lucrat la buraje cu Avocatul Boros si Tavi Radulescu, unde nu era nevoie sa umblu. Drumul dus-ntors din lagar l faceam cu chiu cu vai, dar apoi stateam jos tot sutul. Cele doua unghii mi-au cazut si degetele s-au vin decat. Cele cinci zile la suprafata au fost o adevarata mana cereasca. M-am odihnit si am dormit pe saturate. Fiind ranit la picior, am scapat si de corvezile cu care erau prigoniti cei ctiva scutiti medical. Parea chiar sa fie mai avantajos sa intri n mina dect sa fii scutit medical.

In mina puteai sa mai si stai, la suprafata nsa erai n permanenta sub su praveghere si pus la tot felul de munci, ct era ziua de lunga. schiop fiind, am fost scutit cu adevarat. Nu mergeam^dfi^t la curatatul carto filor, n aceste zile, am stat mult de vorba cu <Machs<&bsolvise Institutul Medico-Militar. Fusese exceptional n scoala si! terminase primul facul tatea. Avea o memorie extraordinara. "^ A^U/Ne-am povestit reciproc episoade din viata si asa am aflat ca Ia 8 No iembrie 1946 cnd am luat parte la manifestatia din Piata Palatului, el jera la Institutul Medico-Militar. Pentru a mpiedica manifestatia, regimul a ncercat sa opreasca accesul publicului n piata si a instalat cordoane pe toate strazile care duceau n Piata. Cum masura a fost luata n pripa si probabil ca nu aveau alte unitati la ndemna, au recurs la elevii-ofi-teri ai Institutului Medico-Militar si Mache mi-a spus ca el cu nca ctiva camarazi au fost pusi sa opreasca trecerea spre Piata Palatului, pe strada Rosetti, ntre blocul Angelescu si blocul Malaxa. Un grup de prieteni, care eram hotarti sa mergem la manifestatie, s-au strns la mine n blocul Malaxa, unde locuiam. Cnd am pornit, am ncercat sa ajungem n piata prin Str. Wilson, nsa n-a fost chip sa trecem prin cordoane. Ne-am decis atunci sa ncercam prin alta strada. Am pornit-o catre Maria Rosetti. si aici am dat de un cordon, dar un ofiter, mic de talie si cam grasut, ne-a facut semn rznd sa trecem repede. Acum, dupa attia ani, la Cavnic. ne-am cunoscut : ofiterul fusese Mache. inuta lui Mache la cabinetul nedical de la Cavnic a fost ireprosabila. Era pus ntre ciocan si nicovala si a facut o permanenta echilibristica, pentru a ajuta ct mai mult pe detinuti, fara a da impresia administratiei ca lucreaza mpotriva intere selor ei. In afara de cazurile grele de boala sau accidentati care ocupau cele cteva paturi ale infirmeriei, Mache dadea zilnic scutiri de munca unui numar de detinuti. Limita acestui numar l aducea vesnic n conflict cu administratia, mai ales cu, Tamie>care de multe ori venea sa asiste per sonal la vizita medicala, spre a se convinge ca cei pe care-i scuteste sunt n adevar bolnavi. Tamie avea un singur criteriu de admitere a scuti rilor : bolnavul sa aiba peste 38 temperatura. n fiecare zi erau ntre 18 si 25 de oameni scutiti, ceea ce l nfuria peste masura. Din acest numar, 5 pna la 7 insi erau zilnic scutiti de Mache, fara a fi bolnavi propriu-zis. Cunoscnd toti oamenii din lagar si mai ales starea lor fizica, Mache scu tea zilnic alti 5 pna la 7, pentru a le da posibilitatea sa se odihneasca si sa se mai refaca. i alegea pe cei mai slabi, pe cei mai n vrsta, si-i declara bolnavi. n fiecare zi avea loc o adevarata tocmeala cu privire la scutiri. Se recurgea la tot felul de subterfugii, simulari etc. pentru a1 convinge pe Tamie. De multe ori cnd Tamie asista la luarea temperaturii, cel care-si lua temperatura se rezema cu spatele de soba ncinsa din cabinet, n asa fel ca vrful termometrului sa atinga soba. Pe masura ce lunile se scurgeau, numarul celor inapti crestea, fie din accidente care provocau infirmitati, fie din rndul celor mai n vrsta, cu multi ani de nchisoare executati, cu ani de munca grea la Canal sau Baia Sprie, trecuti prin perioade repetate de nfometare si la care ceda cte un organ, mai ales ficatul, inima sau plamnii si deveneau astfel bolnavi cronici. Afectiunile se agravau din cauza muncii grele n lipsa de aer, a extenuarii si lipsei de odihna suficienta, a alimentatiei nepotrivite regim medical nefiind prevazut dect pentru cei ctiva internati n infirmerie. De un tratament adecvat cu medicamente nu se putea vorbi. Cabinetul medical ducea o lipsa cronica. Una era lista ntocmita de Mache cu medicamentele si can titatile necesare si alta era cota trimestriala care i se repartiza. Am apu cat o perioada de aproape o luna de zile, n care nici vata si nici pansa mente nu erau, darmite medicamente. Cum am spus, cu ct timpul trecea si numarul infirmilor si inaptilor crestea, n detrimentul numarului celor ce intrau n mina, cu att conflictul zilnic dintre Mache si administratie devenea mai acut n privinta scutirilor medicale. Iar cnd l acuzau pe Mache ca saboteaza productia scutind oamenii fara motiv si-1 amenintau ca-1 baga la lucru n mina, el parasea cabinetul medical si se prezenta cu primul schimb la poarta minei. Cum ceilalti medici (2 sau 3), cti mai erau n lagar si lucrau n mina, refuzau sa-i ia locul la cabinet, tot admi-~ nistratia ceda si

nu-1 lasa sa intre n mina. Se cadea la un compromis : administratia se angaja sa accepte hotarrile medicale ale lui Mache, iar Mache promitea sa scuteasca oamenii cu economie si numai n cazurile mai grave. Promisiunile erau de obicei respectate pna a doua zi, cnd Tamie protesta iar ca sunt prea multi scutiti, iar Mache justifica si apara cu ncapatnare cazul fiecarui scutit n parte. n ultimele zile ct am lucrat cu Boros si Tavi Radulescu, am trans portat si eu catre sfrsitul sutului, burajele la diferite locuri de munca, ntr-unui din aceste drumuri m-am oprit de vorba cu ctiva detinuti. Fa ceau haz de unul din ei, pe nume Canache, macedonean de origine, mun citor din Turnu-Severin si legionar si caruia i fusese repartizat ca tovaras de echipa, Katz. Katz, croitor sau coupeur cum si zicea el, este ce]
95

despre care am mai spus ca la Jilava astepta sa fie eliberat si care, ajun gnd o data cu mine la Cavnic, aflase aici ca fusese condamnat. Era unul din singurii doi evrei care se aflau la Cavnic. Era un om voinic, chiar gras si devenise celebru cu paltonul lui gris pe care-1 purta tot timpul. Pna si n mina intra cu el. Fusese repartizat mpreuna cu Canache pe galeria Sfintilor, unde, n acea caldura aproape insuportabila de 40 de grade, trebuiau sa sparga cu baroasele niste blocuri de minereu. Acesti bolovani, de peste o tona greutate fiecare si dintr-o roca foarte dura, tre buiau farmitati pentru a fi apoi aruncati n rostogoale. Canache, slabit de puscarie, muncea cu resemnare ct l duceau puterile. Katz, tacticos din fire si lenes, numai n chiloti, statea mai mult asezat si se vaita de caldura, stergndu-se de sudoarea care curgea siroaie. Era un mucalit si vorbele si aprecierile lui erau pline de humor. Tamie trecuse ceva mai nainte pe la locul lor de munca si le spusese ca pna la sfrsitul sutului bolovanii trebuiau sa dispara, de nu, i va baga la carcera. Acum era sfrsitul sutului si mai ramasesera doi bolovani uriasi, intacti. Ctiva ca marazi venisera sa-i ajute. Printre ei Gheza, unul din brigadieri, un ungur din Ardeal. Gheza si cstigase simpatia detinutilor nca de la Baia Sprie, unde se dovedise a fi un baiat corect si cum nu avusese nici un conflict cu administratia, aceasta aprobase propunerea biroului nostru tehnic de a-1 numi brigadier. Mai toti brigadierii de la Cavnic erau oameni de-ai nostri si nu de-ai administratiei, cum fusese cazul la Baia Sprie. Pe rnd, cte 2 din detinutii adunati, treceau la baroase si loveau n bolovanii de minereu pna ce oboseau, lasnd apoi locul altor doi care ntre timp se mai odihnisera. Cei care timp de cteva minute batusera cu baroasele si trageau sufletul la ctiva metri de bolovani, n jurul lui Canache si Katz. Ma oprisem si eu lnga ei, cnd deodata m-am simtit stropit de sus pna jos cu... snge. De la vreo trei metri distanta, dintr-o lovitura de baros, sarise o aschie minuscula dintr-un bolovan si-1 atinsese pe Gheza la picior, pe partea interioara a genunchiului. Pornita cu viteza unei schije, aschia i sectionase o vena mai aparenta de la picior si la fiecare pulsa tie, sngele tsnea n jeturi, la mai mult de un metru distanta. Taietura nu era mai mare de un centimetru si Gheza nici iv-o simtise. Dupa pri mele clipe de nedumerire, miam scos chilotii, singurul lucru pe care-1 aveam pe mine, i-am rupt si i-am facut o legatura strnsa, imediat dea supra taieturii. Sngele a ncetat sa mai tsneasca. Ajutndu-1 pe Gheza, caruia i amortise piciorul din cauza legaturii prea strnse, am pornit cu el spre postul de prim ajutor, unde Dr. Paul Iovanescu s-a ocupat de eL A doua zi, nu mai avea nimic. Asa s-a terminat si cu chilotii doamnei Mark, caci cu ei facusem legatura la piciorul lui Gheza. Dupa ce l-am lasat pe Gheza pe mna lui Paul, m-am ntors sa-mi iau bura jele caci se apropia sfrsitul sutului. Ajungnd la capatul galeriei principale, de unde la dreapta ncepea galeria Sfintilor, aveam drept n fata, (asa cum se poate vedea n schita minei) un put pa rasit si nfundat. O stnca uriasa se prabusise de undeva de sus si se oprise, prinsa n peretii putului, cam la 2 metri naltime. Putul avea o dimensiune cam de 3 metri pe 3. si stnca, cu forma ei neregulata, avea cam tot att. Curiozitatea era ca aceasta masa de cteva tone putea fi facuta sa osci leze ntr-o parte si alta, mpingnd-o fara efort cu o ranga, stnca fiind proptita n peretii putului numai n doua puncte, care functionau ntocmai capetelor unei axe. La aspectul nfricosator al locului se mai adauga ca derea de apa, probabil dintr-un izvor subteran. ntr-o adevarata Dloaie 96 torentiala, apa curgea continuu pe lnga stnca blocata n put, cu un zgo mot de cascada, care se auzea de la distanta. In dreptul putului, pe gale rie, atrna o scndurica pe care scria "pericol de moarte", ca nimeni sa nu se ncumete sub stnca ce se putea prabusi oricnd.

Numai Colea Ungureanu si cu mine cercetasem locul mai ndeaproape, n speranta gasirii unei scapari spre libertate. Aflasem nsa dupa aceea, de la un artificier, ca la gura putului de la suprafata, fusese instalata o grila din sine de cale ferata sudate si fixata n beton. Pe masura ce ma apropiam de put, zgomotul caderii de apa crestea, lucru cu care ma obisnuisem. Ceea ce mi-a atras de data aceasta atentia era faptul ca perdeaua de apa era luminata si lumina nu venea de la lam pa mea, ci de la o lampa de carbid, atrnata chiar de stnca ntepenita n peretii putului. Cnd m-am apropiat, nu mi-a venit sa cred : sub stnca, gol, Katz se sapunea de zor, n modul cel mai firesc, de parca ar fi fost acasa sub cel mai banal dus. I-am strigat : - Domnule Katz, ai nnebunit ? Nu te uiti ce e deasupra capului du-mitale ? La care Katz, cu accentul lui specific ovreiesc, putin interogativ, mi-a raspuns : - Pai daca ma uit, credeti ca ma mai pot spala ? si pna n-a terminat cu spalatul, n-a iesit de sub stnca. Nu stiu daca a fost curaj, inconstienta sau prostie din partea lui Katz, dar, n orice caz, raspunsul lui a facut hazul ntregului lagar. . Dupa perioada de asa-zisa convalescenta la echipa de buraje, am re venit la munca mea dinainte, de ajutor de perforator. ntmplarea a facut ca n acel moment Mielu Greculescu fusese mutat n celalalt schimb iar Alecu Caranica, care era perforator n schimbul meu, ramasese fara ajutor. Am devenit ajutorul lui. Ne cunosteam deja de ctva timp. Facea parte din grupul macedonenilor din Dobrogea. Toti erau legionari din or ganizatia cunoscuta sub numele de "Babadag". n momentul n care in trasem n vorba cu ei, le pomenisem de originea mea macedoneana si de numele stramosilor mei care se trageau de la Bitolia (fostul Monastir). M-a uimit rapiditatea cu care i-au localizat pe acesti stramosi ai mei si rube deniile lor, de care eu nici nu stiam. Cu timpul, cunoscndu-1 mai bine si fiind imediat adoptat de ei ca unul de-ai lor, mi-am dat seama ct de Wati sunt, ct de mult tin la traditiile lor si cum si-au pastrat limba si cultivat obiceiurile, chiar daca unii erau nascuti si crescuti n Romnia. De fiecare data cnd eram prezentat unuia de-al lor, spunndu-mi nu mele, urma formula explicativa n dialect aromnesc : "E fecior de-al nostru, dar si-a pierdui graiul". Am spus "explicativa", pentru ca se gra bea sa'-l asigure pe respectivul ca nu sunt grec. Pentru greci, srbi si bul gari, pastrau n continuare o antipatie, de pe vremea cnd fusesera mi noritari n Grecia, Iugoslavia si Bulgaria. Toti aromnii formau un grup asa de aparte si omogen, nct nici nu erau categorisiti de ceilalti deti nuti ca legionari, ci ca macedoneni. n general, marunti de talie, iuti si n miscari si la vorba. De nteles, nu-i ntelegea nimeni, fiindca ntre ei vor beau aromneste si chiar daca unii mai prinsesera cte ceva din dialectul 97 lor, nu-i puteau urmari din cauza repeziciunii cu care vorbeau. De o cinste si solidaritate cu totul iesite din comun, daca ti erau prieteni, puteai con ta pe ei n cele mai grele situatii. Pot spune ca ma simteam ntre ei ca n mijlocul unei familii ideale, iar cu Alecu Caranica m-am mprietenit si am ramas n echipa cu el, pna la plecarea mea de la Cavnic. Cred ca pri mul nostru loc de munca a fost n abatajul "galeriei Gheorghe". Nu nu mai ca ne-am nteles bine din toate punctele de vedere, dar si la lucru ne-am potrivit : amndoi lucram repede si bine sincronizati n miscari. Alecu fiind si un bun perforator, ne terminam foarte repede treaba, iar res tul sutului, ori ajutam pe altii din apropiere, ori ne asezam la niste suete interminabile. Este primul om de la care am aflat despre celebra "Re educare". Trecuse si el prin ea, dar nu prin faza ei cea mai grea de la Pi testi, ci la Gherla si la Canal, Nu fusese marcat de acea perioada a vietii lui, cum era cazul cu foarte multi altii, care trecusera prin "Reeducare" si pe care am avut ocazia sa-i ntlnesc. Poate fiindca nu trecuse prin faza ei cea mai virulenta de la Pitesti. Poate..si datorita perfectului lui echili bru si fizic si sufletesc, a acelei robuste constitutii, aproape primitiva., a omului sanatos si la trup si la minte, pe care o ntlneai la macedaSefe-Tot ceea ce am aflat despre reeducare n decursul anilor, din confiden tele ce mi s-au facut de unii, voi povesti mai pe larg, mai trziu.

Alecu Caranica, cu toata nfatisarea lui dura si vorba lui aspra, avea o inima de aur. Era de talie mijlocie, slab, dar musculos, cu mini foarte puternice. La figura semana foarte tare cu efigia lui Ion Voda cel Cum plit, pe care o cunosteam cu totii din manualele de istorie. Asa i si spu neam n gluma. Barbia voluntara, dar mai ales ochii te impresionau. Mari si negri ca taciunele. Rar am vazut o privire asa de patrunzatoare. Vocea groasa si puternica, cu o nuanta autoritara, i-o recunosteai de la distanta. Vorbea clar, sigur si raspicat. Acum, ca ma gndesc, cred ca nu l-am auzit niciodata vorbind n soapta. Prieten nedespartit si de altfel var cu Alecu era Gheorghe Gache, stiut de toti dupa diminutivul aromnesc "Gusa". Baiat nalt (lucru destul de rar la macedoneni), brunet, cu trasaturi frumoase. Avea un cap de statuie antica, de atlet grec. si el era tot perforator si multa vreme am fost ve cini de loc de munca. Un alt macedonean care era mereu n preajma lui Alecu era Dica Pe tre. Era una din figurile iesite din comun ale lagarului. Toata lumea i spunea "varu Dica", fiindca era tocmai felul lui de a se adresa oamenilor, cu formula : "mai vere !" Era foarte tnap ; cred ca fusese arestat la 17 ani. Fusese atasat trup si suflet lui Gogu Puiu, care devenise o figura a-proape legendara a rezistentei din Dobrogea. Gogu Puiu cutreierase toate satele dobrogene si reusise sa organizeze ntreaga rezistenta din regiune, care la nceput anihilase orice reactie a autoritatilor comuniste locale. Te meritatea actiunilor lui si solidaritatea pe care o manifestau localnicii n a-1 gazdui si a nu-i divulga prezenta timorase si paralizase pna si pe cei ctiva militieni din comunele dobrogene. Degradarea autoritatii locale a-junsese n asa hal, nct Gogu Puiu si facea aparitia n plina zi, trecnd narmat pe drumul principal al satului, prin fata Postului de Militie, iar militienii se faceau ca nu-1 vad, pentru a nu-si risca viata. n toate aceste cteva luni, n care ntr-o buna partea a Dobrogei nu mai functiona au toritatea centrala, Dica Petre (Varu Dica) fusese aghiotantul, omul de n credere si de legatura al lui Gogu Puiu. 98 Dar a venit si reversul medaliei. Bucurestiul a hotart sa lichideze cu orice pret si prin orice mijloace, focarele de"rezistenta din tara. Asa au nceput actiunile de mare anvergura ale Securitatii n Muntii Vrancei, Dobrogea, Banat, Muscel si peste tot unde se manifesta vreo mpotrivire. Batalioane ntregi ale trupelor de interventie ale Ministerului de Interne au invadat regiunile respective, pe picior de razboi. Au procedat ca n timp de razboi n teritoriu inamic. Nu s-a crutat nimic. S-au mpuscat oameni, s-au mpuscat vite, s-au devastat gospodarii. S-au schingiuit n mod bestial oameni, femei, batrni si copii, ca sa denunte, sa declare, sa spuna tot ce stiu despre cei care se mpotriveau regimului. si cnd ordi nea a fost restabilita, cei care au scapat cu viata si care avusesera o ct de mica legatura, chiar si numai de rudenie cu cei care pusesera mna pe arme, au luat drumul puscariilor ; familii ntregi au umplut temnitele, ne veste, mame, surori, batrni si tineri. Cnd satele din Dobrogea au fost napadite de trupe si cerul s-a strns, din stapnul de ieri, Gogu Puiu a ajuns fugarul si haituitul zilei. si totusi o bucata de timp, cu toate efor turile Securitatii si pretul pus pe capul lui, ascunzatorile lui n-au fost descoperite. A venit nsa si ziua cnd satul n care se afla a fost ncon jurat de trupe. Gogu Puiu era ascuns cu nedespartitul lui, Dica Petre, ntr-un patul de porumb. Nemaifiind scapare, i-a spus lui Dica sa ramna ascuns n stiuleti si sa nu iasa de-acolo orice s-ar ntmpla. Numai cnd s-or linisti lucrurile sa plece acasa n sat la el si sa-si vada de treaba. si Dica, din as cunzatoarea lui, 1-a vazut cobornd din patul si 1-a urmarit cu privirea cum se ndeparta de ascunzatoare, adapostindu-se ca sa nu fie vazut. Cnd a iesit n teren deschis, ndreptndu-se catre o sira de paie, a fost somat. A ripostat cu foc de arma, alergnd spre sira de paie. Soldatii au tras si ei. Ajuns la sira de paie si vazndu-se nconjurat, s-a oprit si Dica 1-a vazut cum si-a explodat o grenada la piept. Povestea asta am auzit-o de la Varu Dica de mai multe ori si mi-a fost confirmata de multi altii. De fiecare data cnd termina povestea, i se umpleau ochii de lacrimi, se scula si ple ca. Odata, mi-a spus ca cea mai fericita perioada din viata lui a fost cea pe care a petrecut-o alaturi de Gogu Puiu. Cnd l-am cunoscut mai bine, l-am nteles si nu m-am ndoit de sinceritatea afirmatiei lui. Dica era taran simplu, cu cteva clase primare. Crescuse la oi si de la oi plecase cnd 1-a urmat pe Gogu Puiu. Avea un simt al dreptatii si al cinstei cum rar am vazut. Orict de grandilocventa ar parea expresia, dar ara convingerea ca Dica Petre se nascuse cu suflet de erou.

Dupa moartea lui Gogu Puiu, ramasese ca orfan, si nevoia lui de a crede n cineva si a i se devota l facuse sa se ataseze de Alecu. Nu cu supunere sau slugar nicie si nici cu manifestari sentimentale. Era foarte mndru si-si ascundea cu discretie sentimentele, ntr-un fel de a fi permanent ironic, sarcastic, chiar batjocoritor. Pe Alecu l cunoscuse la Canal. Lucrasera mpreuna la una din "Co loniile" Canalului si Alecu mi povestea cum Dica, mpingndu-si roaba plina cu pamnt pna sus n vrful dealului unde trebuia s-o rastoarne, se oprea, se rezema n coarnele roabei si privea cu ochi pierduti n zare. Din acel loc se vedea satul lui si se putea distinge casa fetei pe care o iubea. Mi-aduc aminte ca o chema Leanta. La capatul fiecarui drum se oprea sa priveasca, si tot sirul de deti nuti care venea n urma lui cu roabele ncarcate trebuia sa se opreasca si eL Gardianul observa stagnarea lucrului si n lagar Dica suferea consecintele : bataie si carcera. Acum varul Dica fusese repartizat ca rulator la echipa noastra. Lucram cu "Alecu la brese de steril intr-un abataj Cum intram n mina si ne urcam n abataj, Dica trebuia sa ruleze (transporte) roca sterila rezultata din explozie, libernd mai nti fundul bresei, pen tru ca Alecu si cu mine sa ne putem instala aparatul si furtunele, ca sa n cepem perforatul. Aceasta prima parte a rulajului o faceam toti trei m preuna. Apoi, Alecu si cu mine ne apucam de perforat, iar Dica continua sa debleieze bresa, ncarcnd cu lopata materialul steril n roaba si carndu-1 n abataj, unde l mprastia pe jos, pentru a ridica astfel nivelul planseului (si deci, a face accesibila cerimea perforatorului care urma sa mai exploateze un strat de minereu din filon). Munca rulatorilor era una din cele mai grele, mai ales a celor care lu crau la minereu, fiindca acestia erau supusi unei presiuni permanente, pentru a alimenta rostogoalele, din care se ncarcau vagonetii de pe ga leria principala. Cei care lucrau la rulaj n bresele de roca sterila erau mai putin supravegheati asa ca puteau lucra ntr-un ritm mai suportabil, avnd posibilitatea sa-si mai traga sufletul. Instrumentele rulatorilor erau : covatica, lopata si roaba. Covatica (un recipient din tabla groasa de fier) trebuia umpluta cu mna si apoi deser tata n roaba. Aceasta operatie, n pozitie aplecata si ridicatul covatichii, ncarcata de sute de ori pe zi, era o munca istovitoare. Datorita celor de la Baia Sprie, mai experimentati ca noi, aproape toate covaticile care se gaseau n mina de la Cavnic au disparut din prima saptamna ; ascunse sau ngropate sub rambleu. Vinovatii nu puteau fi gasiti, iar din lipsa de covatici ncarcarea roabelor cu lopata a ramas singura posibilitate, ceea ce reprezenta, oricum, o munca ceva mai usoara. Ct priveste perforatul la bresele de steril, tehnica era urmatoarea : (Voi ncerca s-o ilustrez si printr-o schita.) Primul grupaj de gauri pe care trebuia sa le perforez purta numele de "einbruch", expresie mprumutata din germana, din vremea Imperiu lui austro-ungar. Existau mai multe feluri de einbruch : austriac, italian, unguresc etc. Pentru a nu intra n prea multe detalii, care nu-si au ros tul aici, ma voi limita sa dau explicatii numai despre unul din ele. In centrul peretelui de roca trebuiau perforate sase gauri, dispuse pe doua rnduri verticale (trei n stnga, trei n dreapta). Intre gauri, de sus n jos (adica pe verticala), trebuia sa fie o distanta de aproximativ 50 cm., iar ntre cele doua rnduri verticale, o distanta cam de 80 cm. Aceste gauri se perforau oblic, adica : cele de pe rndul din stnga, oblic spre dreapta si cele de pe rndul din dreapta, oblic spre stnga, deci cu tendinta ideala de a le face sa se ntlneasca doua cte doua n interiorul rocii. (Adica :' primele doua de sus ntre ele, urmatoarele doua din mijloc ntre ele si cele doua de jos ntre ele). Urmau apoi alte doua gauri care trebuiau pla sate n stnga si alte doua, n dreapta celor doua rnduri verticale, la mij locul distantei dintre primele gauri si putin mai spre exterior. Aceste gauri trebuiau perforate tot spre acel centru ideal din interiorul rocii, dar mai putin oblic ca primele si se numeau gauri de ajutor. Toate aceste 10 gauri formau einbruchul. Al doilea grupaj de gauri forma "coroana" si consta dintr-o serie de 10, 12, 15 gauri, care urmau sa dea profilul bresei. Aceste gauri trebuiau sa fie ct mai lungi posibile si perforate perpendicular pe peretele de roca. ncarcatul gaurilor si lungimea fitilelor Bickford erau calculate de arti ficieri n asa fel ca exploziile sa se succeada ntr-o anumita ordine. Pri-

100

Ch UJ
j

melor sase gauri ale einbruch-ului li se puneau fitilele cele mai scurte, deci explodau primele si, prin felul n care aceste gauri erau perforate, rupeau si aruncau afara un prim miez din roca compacta. Urma explozia celor 4 gauri de ajutor ale einbruch-ului (prevazute cu fitile mai lungi dect primele) care mai rupea niste felii din roca, marind golul rezultat din prima explozie. Ultimele gauri care explodau, avnd fitilele cele mai lungi, erau gau rile din "coroana", care prabuseau restul de roca spre interiorul care nu mai prezenta rezistenta, din cauza golului produs de primele doua ex plozii. Abatajul n care lucram avea aer bun, bucurndu-se de o ventilatie naturala, iar temeperatura era potrivita. Munceam goi pna la bru iar cnd stateam ne puneam camasile. Dupa plecarea din abataj a primului schimb, se scurgeau vreo 2-3 ore pna la sosirea schimbului urmator, rastimp n care aveau loc mpusca turile (exploziile).

O '

o Ss
O

*v
o

***"'**
'Y * ' .'fi.l i'J
<*-

'TT-{

f 'l.J. v< ii

.'V

NN

Aerisirea era destul de buna, deoarece pna ce noi apucam sa urcam cu toate sfredelele la locul nostru de munca, gazele toxice produse de ex plozie se mprastiau aproape complet. Totusi, unii mai sensibili, cum era si cazul lui Dica, se resimteau. Aveau ameteli si dureri de cap. Mi-aduc aminte de un episod care a facut hazul ntregului lagar si_al carui erou principal a fost Dica. Ne-am trezit la nceputul ^ILUIUJ1 im TauilK n im"*

I
J 101

pectie. Vazndu-1 pe Dica asezat si cu capul n mini, 1-a ntrebat de ce nu se apuca de lucru. Dica i-a spus ca are dureri grozave de cap si ca se va apuca dendata ce i se vor mai linisti. Pentru un moment, ni s-a parut ca Tamie da dovada de ntelegere, pentru ca s-a suit pe gramada de roca sterila cazuta n urma exploziei si a trasat cu o sapa un santulet de-a curmezisul ei. Apoi ia spus lui Dica ca daca evacueaza sterilul din bresa pna la dunga trasata de el, restul timpului

pna bate sutul l autorizeaza sa se odihneasca si chiar sa coboare pe galeria principala, unde era aer curat. Cantitatea de steril indicata de Tamie reprezenta vreo 3 ore de mun ca. Tamie a plecat iar noi am decis sa punem mna pe lopata si roaba, sa-1 ajutam pe Dica sa termine ct mai repede ca sa poata pleca la aer curat pe galerie. ntr-o ora treaba a fost gata si Dica si punea tocmai ca masa si se pregatea sa coboare din abataj, cnd a aparut din nou Tamie. Dica i-a spus ca a rulat tot materialul pna la locul indicat, dar Tamie i-a spus ca munca nceteaza cnd bate sutul si ca pna atunci sa goleasca bresa de tot. Tamie a plecat din nou, iar Dica s-a apucat cu ndrjire de lucru. Dar cum ? A nceput sa care napoi, din abataj n bresa, tot ma terialul pe care, cu atta truda, toti trei l rulasem mai nainte n sens in vers. Am ncercat sa-1 calmam, dar n-a fost chip. Cum si noi trebuia sa ne facem norma din acea zi, ne-am apucat de perforat, iar Dica a muncit cu furie tot sutul si nu s-a lasat pna ce n-a umplut bresa la loc. Cnd ca tre sfrsitul sutului Tamie a venit din nou si a vazut isprava, Dica a tinut sa-i mai si spuna ca-i pare rau ca a crezut n cuvntul lui. Tamie a plecat njurnd iar Dica a stat trei zile la carcera. De atunci nsa Tamie nu se mai oprea la locul nostru de munca, cnd venea n ins pectie n mina. n tot acest timp, continuam sa ma ntlnesc, fie n lagar, fie pe dru mul de intrare sau iesire din mina, cu Colea Ungureanu, cu care am sfrsit prin a pune la punct planul nostru de evadare. Ne hotarsem pentru sin gura solutie care ni s-a parut posibila, cu toate riscurile pe care le pre zenta. Observasem ca la iesirea din mina, pe galeria care pornea de la ul tima corfa si mergea pna la lagar, exista o posibilitate de a ne ascunde. Cam pe la jumatatea ei, pe o distanta de vreo 29 m. (o portiune unde, pro babil, roca nu era prea solida), galeria fusese captusita cu ziduri pe peretii laterali iar sus fusese zidita n bolta. ntre aceasta bolta zidita si bolta na turala (cerimea) a galeriei ramasese un spatiu liber. Odata, la iesirea din mina, am ramas amndoi n urma celorlalti patru camarazi cu care urca sem n aceeasi corfa si am cercetat locul. Am constatat ca, cu oarecare di ficultate, ne puteam sui si strecura n acel spatiu. Prea adnc nu ne pu team vr, din cauza ca dupa vreo 2 m., acest mic tunel se nfunda. In alte doua zile, ne-am potrivit n asa fel ca sa iesim ultimii din mina. n corfa care transporta pe ultimii detinuti se suiau si cei doi militieni care se aflau la put. n aceasta ultima corfa, ne-am suit ultimii trei de tinuti din schimb si cei doi militieni. Cnd am pornit pe galeria cu pri cina (adica cu ascunzatoarea) spre lagar, noi detinutii mergeam nainta iar cei doi gardieni n urma. Am facut de doua ori traseul n aceste con ditii, la interval de cteva zile, spre a observa daca gardienii controleaza la retragerea lor din mina, spatiul de deasupra boltii. La primul drum nici nu s-au uitat iar a doua oara, unul din ei a ridicat lampa n sus, fara 102 sa se opreasca din mers. Ne-am dat seama ca, daca cineva s-ar fi aflat n ascunzatoare, nu l-ar fi putut vedea. Era clar ca era vorba de o dela sare n ndatoririle de paza, din cauza rutinei zilnice si de care aveam in tentia sa profitam. Totusi, riscul ca, tocmai n ziua n care noi aveam sa ne aflam n ascunzatoare, gardianul sa aiba o recrudescenta de vigilenta, nu putea fi exclus. Neam hotart sa-1 acceptam ! Urma deci ca n ziua stabilita sa iesim din mina ca de obicei, cu una din corfele de <pe la mijlocul transportului, pe galeria respectiva, sa ramnem n urma celorlalti patru si sa ne strecuram ct mai n fundul ascunzatorii. Apoi sa asteptam pna ce vor trece pe sub noi, spre lagar, ultimii detinuti si cei doi gardieni si dupa ce lumina lampilor lor va disparea dupa primul cot al galeriei, sa coborm din ascunzatoare si sa facem cale ntoarsa pna la putul corfei. Ar fi urmat sa urcam pna la suprafata, prin suitoarea care se afla de-a lungul casei corfei. Din momentul n care vom ncepe sa urcam prin suitoare, ne vom angaja n necunoscut. Nu stiam ce ne va as tepta sus : iesire la cerul liber ? Vreo poarta sau grila ferecata ? Sau san tinela narmata ? Hotarsem sa ne ncercam totusi norocul, fiindca numai de noroc era vorba. Discutnd cu Colea, am fost amndoi de acord n privinta celor trei surprize posibile, care ne-ar putea astepta la capatul de sus al sui torii. Binenteles, mizam pe libertate, dar daca nu va fi sa fie, amndoi, fara ezitare, preferam ipoteza sentinelei, care va face uz de arma si va curma scurt aventura noastra,

scurt si fara durere. Nu ne temeam dect de cea de-a treia posibilitate : usa ferecata sau grila. Ceea ce ar nsemna sa fim prinsi ca soarecii n cursa si sa cadem pe mna adminis tratiei si pazei lagarului nostru. Ce ar urma ? O stiam din alte cazuri de evadari nereusite, de la Canal si Aiud, cnd cei prinsi de paza pro priei lor nchisori, au fost schingiuti ngrozitor si schiloditi n batai, de gardienii furiosi la gndul propriei lor soarte daca evadarea ar fi reusit. A ramas deci hotart, ca ne vom ncerca norocul cnd va veni primavara si va nverzi padurea. Pna atunci vom ncerca sa ne informam despre situatia de la iesirea suitorii la suprafata. Iarna era n toi si acum mai aveam de facut fata si problemei ncal zitului baracilor, ct si unei corvezi n plus la iesirea din mina : curatatul zapezii n curtea lagarului. Cota de lemne repartizata de Combinatul Minier nu ajungea la destinatie (adica la baracile noastre), dect n mica cantitate, fiind deviata spre cladirea administratiei, care se afla n afara lagarului si spre locuintele ofiterilor si gardienilor. Prin decembrie ni s-a adus la cunostinta ca lemnele pentru noi s-au terminat si ca administratia a obtinut de la directia minei permisiunea sa utilizam pentru foc toate resturile de scnduri, stlpi si traverse vechi si putrede din galerii. Asa ca, la iesirea din mina, fiecare din noi lua cu el ct putea duce, din aceste ramasite putrede si mbibate cu apa, care produceau mai mult fum dect caldura. Dar si aceasta sursa s-a epuizat si, ncet, ncet, am nceput sa strecuram printre tandarite si putregaiurile pe care le caram sub brat si cte o bucata de lemn bun de lucru. Dupa un timp, acest furt de lemne a fost mai bine organizat. Fiecare echipa de dulgheri lua traverse noi de cale ferata (aduse de la suprafata pentru a nlocui pe cele vechi si putrezite), le taia n bucati de 50-60 cm. lungime si fiecare din noi luam cte una sub brat la sfrsitul sutului. Traversele fiind din lemn de stejar crouzotat erau un combustibil ideal, ardeau
im

bine si dadeau caldura mare. La nceput ne dadeam osteneala sa dam bucatilor de traversa taiata un aspect de lemn vechi, mnjindu-le cu noroi, pentru ca la intrarea n lagar gardienii sa nu-si dea seama de provenienta. Din cnd n cnd, a mai fost prins cte unul din noi si bagat la carcera, dar operatia a continuat. Iarna nsa a fost lunga si grea si au nceput sa se termine si lemnele administratiei si ale gardienilor. Din acel moment, furtul si transportul de traverse pentru foc a luat alt aspect. Gardienii de la intrarea n lagar nchideau ochii la majoritatea detinutilor care treceau cu lemnul sub brat si se faceau ca descopera furtul numai la ultimii 40-50 de detinuti care patrundeau n lagar. Acestia nu mai erau nsa pedepsiti, li se conf iscau doar lemnele, care luau drumul sobelor de la cladirea administratiei. si astfel, cu complicitatea tacita a gardienilor, care-si luau tainul, ne-ara ncalzii; tot restul iernii, spre paguba Combinatului Minier. Un aspect caracteristic de organizare si "economie socialista", adaptat la conditiile specifice ale puscariei. Putine au fost zilele n care n-am avut caldura n baraca. Atmosfera din dormitor, nsa, era departe de a putea fi imaginata de vreun om liber. Dupa ce se facea focul si camera se ncalzea, toate hainele noastre ude din mina si ntinse pe paturi atrnate n jurul sobei sau n cuiele din pereti dadeau impresia ca te afli ntr-o satra tiganeasca. Aburii care se degajau din haine ncetosau ncaperea si asa slab luminata de un singur bec. Mirosul cred ca ar fi fost insuportabil, pentru orice om venit de afara. Pentru noi nu, caci nu-1 mai simteam. In aceasta atmosfera si cu toata oboseala dupa munca din mina, o data cu dogoarea focului din soba, revenea si buna dispozitie. si, pna cnd totusi, rapusi de oboseala adormeam, se mai scurgea un timp n care pot spune ca ceea ce domina era veselia si voia buna. Dormitorul meu avea vreo 22 de paturi. Patul meu era lnga soba. Deasupra mea dormea capitanul Mituca. Cum intrai pe usa, n dreapta, n patul de sus dormea preotul Sebastian Popescu (zis Popa Scai), iar sub el, un avocat evreu, pe care (hazlie coincidenta) l chema Dascalu. "Popa si Dascalu," cum le spuneam. Popa Scai, de care am mai vorbit, este cel care mi-a venit n ajutor, cnd ultima din cele trei perechi de ciorapi pe care le aveam s-a rupt si a trebuit sa trec la obiele.. Nu mai purtasem si nu stiam sa ma ncalt cu ele. Era o adevarata stiinta sa-ti pui obielele n asa fel ca nici sa nu ti se desfaca si nici sa nu te jeneze la umblat. Popa Scai m-a nvatat aceasta tehnica. Tot Popa Scai era cel care l tot iscodea si ironiza pe Dascalu, care nu se bucura de prea multa simpatie si nici de ncredere. Trecutul lui ne facea sa-1 consideram dubios. Ca tnar

avocat, avusese idei de extrema stnga si fusese chiar si n echipa de simpatizanti si aparatori ai Anei Pauker la procesul ei de la Craiova, nainte de razboi. n timpul razboiului fusese trimis n lagarul de la Vapniarca iar dupa 23 August, reclamat de coreligionarii lui ca n lagar ar fi colaborat cu administatia, fusese judecat si condamnat (cred ca la 20 ani) pentru "crima contra umanitatii". Toate aceste antecedente nu pledau n favoarea unui om de caracter. Acum, provocat la discutii de Popa Scai, ne declara ca de ideile comuniste se lecuise. Ct priveste atitudinea lui de "ciripitor" sau "turnator de la Vapniarca", cum spunea Popa Scai, iata versiunea lui : Administratia militara a lagarului Vapniarca ceruse detinutilor sa-si numeasca un reprezentant din rndurile lor, prin care sa fie transmise dispozitiile, care sa primeasca ratiile de alimente si cele necesare internatilor si sa raspunda de mpartirea justa a lor. Detinutii l desemnasera
1f14

pe el. Ne povestea cum contactul lui cu administratia fusese n avan tajul camarazilor lui, deoarece reusise sa obtina o serie ntreaga de mbunatatiri care le-au usurat viata n lagar. Cnd nsa, ntr-o perioada de cteva luni serviciile de aprovizionare militare din ntreaga regiune au avut de suferit si n-au functionat normal, alimentatia de baza, att a trupelor romne, ct si a evreilor din lagar, a constituit-o mazarea. Mo-nofagia de mazare timp mai ndelungat lipseste organismul de anumite substante (cred ca este vorba de o vitamina, dar nu vreau sa risc sa fac o afirmatie ntr-un domeniu pe care nu-1 cunosc). Dupa un timp cu aceasta alimentatie, au aparut primele semne : greutati n miscarea picioarelor, care au mers pna la fenomene de paralizie a membrelor. Aceste simptome sau semnalat numai n lagar, deoarece trupa a reusit sa-si mai procure si alte alimente din regiune. Cnd aprovizionarea si-a reluat cursul normal, fenomenele de paralizie au disparut. Dupa razboi, propaganda comunista a speculat la maximum acest episod din viata lagarului de la Vapniarca, acuznd adminstratia ca a aplicat acest regim alimentar n mod intentionat, n scopul exterminarii internatilor. Aceste acuzatii au servit n procesul de crima contra umanitatii, intentat conducerii lagarului, caruia i cazuse victima si Dascalu, judecat si el de Tribunalul Poporului. Aici as vrea sa fac o paranteza, povestind o experienta personala n legatura cu asazisa mazare furajera. La ferma noastra din judetul Me hedinti, cultivam o suprafata destul de mare cu mazare, pentru hrana vitelor si porcilor. Din aceeasi mazare, cnd era verde, consumam si noi la masa. Mi-aduc aminte ca acest sort de mazare se numea "Victoria" si ca dadea o mai mare productie dect alte sorturi, motiv pentru care era cultivata n scopuri furajere, fiind nsa tot asa de bine comestibila si pen tru oameni. n anii aceia, cotele de produse care trebuiau predate rusilor, n baza conventiei de armistitiu, faceau ravagii. Porumbul pentru hrana porcilor fiind insuficient, am nceput sa le completam alimentatia cu ma zare din care aveam rezerve mai mari. Totusi, porumbul apropiindu-se de sfrsit, am hotart sa-1 ntrebuintam numai pentru porcii pusi la ngra sat iar scroafelor cu purcei, care tocmai fatasera, le-am dat numai mazare. Dupa o saptamna, mare ngrijorare la grajduri : cei peste 100 de purcei, alaptati de scroafele hranite exclusiv cu mazare, nu se mai puteau tine pe picioare. Creznd ca e vorba de vreo molima, am chemat de urgenta medicul veterinar. Dupa ce s-a informat la fata locului si a aflat ce hrana primisera scroafele, doctorul Sobinevschi a nceput sa rda de panica noastra si ne-a explicat povestea cu "monofagia de mazare". Ne-a reco mandat sa reducem macar la jumatate cantitatea de mazare si sa com pletam hrana scroafelor cu porumb, orz si lucerna. Dupa doua zile, pur ceii erau sanatosi. Cu toate ca Dascalu se comporta ca un bun camarad si la munca si n la gar, nu i se acorda ncredere totala. Popa Scai l ironiza tot timpul iar ve cinul lui dm patul de alaturi, George Sarry, i facea tot felul de farse Dascalu avea caracter bun si nu se supara. Dascalu avea nsa si un defect Szitor C- H1Bta m COnlUn, Pe Care Gram ohUati s" duc* : sforaia

DSC^ ^^^ ^-1^' reUsea Sa tr6Zeasca tot dormitorul, uascalu ii spusese vecinului lui de pat, lui G. Sarry sa-1 trezeasca do fi ecare data cnd sforaie, ca sa se ntoarca Pe par te'cealaStsa nudt
inc

. pe ceilalti. Dascalu nsa, care n toate se manifesta ca un om nor-" 1 si cu un sistem nervos echilibrat, dupa ce trecuse prin ancheta, pre-nta si el ca multi altii, un reflex necontrolat : cnd l trezeai, orict de rirlicat ai fi facut-o, sarea nspaimntat din somn, dnd sa strige. Cum n rea perioada lucram n schimbul de noapte, cnd ne ntorceam dimi neata n lagar, Dascalu se culca imediat. Majoritatea celorlalti din dormi tor ne ntindeam n paturi, nsa nu dormeam. Ne mai coseam zdrentele si mai stateam de vorba. Sarry, care prinsese slabiciunea lui Dascalu si era mereu pus pe sotii, se distra sa-1 trezeasca, spunndu-i cu un aer serios ca sforaie, chiar daca nu sforaia. Dascalu sarea speriat din somn, se des-meticea, i multumea lui Sarry, se ntorcea pe partea cealalta si adormea la loc. Iar G. Sarry, repeta din doua n doua minute figura, pna se plic tisea. Dupa vreo doua luni de la sosirea noastra la mina, Dascalu ne-a cs tigat ncrederea si n-a mai fost sicanat. Iata mprejurarile n care s-a pro dus aceasta schimbare : Administratia lagarului, nemultumita de reprezentantii nostri din bi roul tehnic si mai ales de avocatul Negrescu, pe care l acuzau ca favori zeaza detinutii n detrimentul intereselor productiei, a hotart sa-1 nlo cuiasca cu un alt detinut mai de ncredere. Asa s-a facut ca, ntr-o zi, Dascalu a fost chemat la ofiterul politic, al carui birou se afla la capatul baracii n care era si sala de mese. Cine era chemat la ofiterul politic, era din principiu suspectat, n afara de cazul ca motivul era vreo ancheta sau comunicarea unei pedepse cu carcera. Ori Dascalu nu se afla n nici unul din aceste cazuri. Toti cei din dormitor ne-am dus sa ne aflam de lucru n curte, pe lnga usa si pe sub fereastra biroului politicului, n nadejdea de a sur prinde ceva din ceea ce avea sa discute cu Dascalu. Acesta din urma nsa, nici n-a apucat bine sa intre n birou si sa nchida usa dupa el si cum a auzit propunerea politicului, a si deschis usa iar si i-a raspuns ofi terului cu voce tare, n asa fel ca sa auzim si noi : __ Domnule locotenent, eu am mai fost o data reprezentantul detinuti lor pe lnga administratie si pentru asta sunt condamnat acum. A doua oara nu mai vreau sa risc sa fiu condamnat pentru colaborare cu admi nistratia. Cautati-va pe altcineva. Pentru acest refuz, Dascalu a stat o zi la carcera, dar si-a cstigat stima noastra. "Acum pentru noi esti coser !" i-a spus Popa Scai. Banuiesc ca ofiterul politic, cercetnd dosarele noastre n cautarea unui om care sa colaboreze cu el, a gasit n antecedentele lui Dascalu, omul potrivit. In urma esecului, administratia a renuntat la nlocuirea lui Negrescu si totul a ramas ca mai nainte. O alta figura din dormitor era avocatul Farmache Menelas din Con stanta, condamnat ntrunui din procesele Canalului Dunare-Marea Nea gra. Foarte slab, cu o figura vesnic trista si ngrijorata, care de altfel re flecta pesimismul lui permanent, Farmache se facuse celebru prin cteva reflectii, facute n linistea dormitorului cnd toti ne culcasem. Astfel, ntr-o noapte, cnd nca nu adormiseram toti, l-am auzit spu nnd ntr-un oftat, cu vocea lui cu tremoluri : - Nu..., mai scapam noi de-aici ! Totusi era citata si o concluzie "optimista" a lui Farmache : 106 ntr-o noapte din acea iarna geroasa, cnd n dormitorul ncalzit, cu aer greu si aburul ce iesea din hainele noastre ude, nu se auzea dect fo cul din soba si respiratia celor care dormeau, iar afara rasunau cizmele sentinelei din prepeleac, care batea din picioare ca sa se ncalzeasca Far mache a exclamat : - Tot mai bine detinut n lagar, dect sentinela n post!

Intr-una dm aceste nopti s-a mai ntmplat o pozna. Dica Petre, varul JUica, se alia tocmai la closet, cnd se facea schimbul sentinelelor. Con-orm lormulei consacrate, cnd se apropia echipa de schimb,, sentinela din post striga ct o tinea gura : "Cine vineeee ! ?" Acest strigat, cu toate . el le rasPunsuri si formule de recunoastere, rasunau n linistea nop tii, tara sa ne mai trezeasca din somn si fara sa ne mai impresioneze ca la nceputul detentiei noastre. De data asta nsa, schimbul sentinelei n-a mai trecut neobservat, pentru ca la strigatul : "Cine vineeee !!', Dica a deschis geamul si a raspuns, strignd printre gratii : "Americanii !" Apoi s-a dus repede si s-a culcat. Dar n-au trecut nici cinci minute si s-a batut alarma. Au navalit n lagar o suma de gardieni si dupa un timp si Co mandantul cu statul lui major de ofiteri. Erau n culmea excitatiei, ner vosi si agresivi. Detectasera ca strigatul pornise din baraca noastra si si-au concentrat furia asupra noastra. Ne-au scos pe toti afara, s-a fa cut apelul, ne-au numarat, ne-au pus sa ne dezbracam n ger si ne-au facut perchezitie. Altii au facut perchezitie n dormitoare, rascolind totul si desertnd saltelele de paie. n acelasi timp ofiterul politic a nceput sa ne cheme pe rnd n biroul lui pentru a ne ancheta si descoperi faptasul. Dupa primii zece insi anchetati, a renuntat. Toti au spus ca dormeau si ca nu stiau nimic. Tot ei ntrebau nedumeriti ce s-a ntmplat, iar poli trucul, nencumetndu-se sa repete cuvntul strigat de Dica, le-a spus ca un detinut "insultase" organele de paza. Ancheta n-a dat nici un rezultat iar noi am pierdut jumatate de noapte de odihna, ceea ce nu ne-a mpie dicat sa facem haz de traznaia lui Dica si mai ales de nervozitatea pe care o provocase n rndurile administratiei, de parca ntr-adevar venisera americanii. ntr-una din zile, cnd am intrat cu Caranica, am fost afectati la un alt loc de munca, deoarece n abatajul unde ne era locul, nu se putea lu cra. Ce se ntmplase ? Perforatorul care lucra pe acelasi loc cu noi, dar n celalalt schimb, n momentul n care fora o gaura n filonul de mine reu, s-a trezit deodata ca o forta extraordinara i mpinge sfredelul napoi iar prin gaura tsneste cu putere un jet de apa. Se mai ntmplase ca n timpul foratului sa nimeresti ntr-un gol din roca (o geoda, n termeni mineresti) n care se afla apa. In cteva minute apa se scurgea si puteai continua lucrul. De data aceasta nsa, apa n-a mai ncetat sa curga timp de doua zile si doua nopti, ntrerupnd partial lucrul si n abatajul respec tiv si pe galeria principala de sub el, provocnd o adevarata inundatie. san tul de scurgere a apelor de pe galerie era prea mic pentru a drena can titatea mare de apa care nu mai contenea, iar pompa de la putul de apa, nu prididea s-o evacueze spre suprafata. Liniile de cale ferata au fost acoperite de apa iar vagonetarii au trebuit sa-si continue munca n con ditii mizerabile, mpingnd vagonetii prin apa. Tamie nu voia sub nici o forma ca evacuarea minereului sa stagneze. In fine, dupa doua zile, apa 107

din abataj s-a oprit si cea de pe galerii s-a scurs, lasnd n urma un strat de ml alb ; de o albeata si finete la pipait, ca smntna. Era vorba de ca-olin de cea mai pura calitate. mpreuna cu Alecu Caranica, ne-am reluat lucrul, continund perforatul. n sutul urmator, dupa explozii, cnd ne-am suit n abataj, nu ne mai puteam recunoaste locul de munca. n cerimea n care batusem gaurile cu o zi nainte, n loc sa gasim ca de obi cei dupa explozie un gol de circa un metru lungime si cteva tone de mi nereu prabusite se deschidea acum o vagauna uriasa. n urma mpusca turilor, se prabusise toata cerimea pe o lungime de vreo 18 m., descope rind o geoda enorma, o adevarata pestera. naltimea geodei era de vreo 5-6 metri. Aceasta grota, perfect impermeabila, continuse toata acea can titate de apa care inundase galeriile precum si o mare cantitate de caolin, care fusese si el antrenat de apa. Ceea ce a fost interesant de vazut au fost peretii geodei, care erau acoperiti n ntregime cu cristale^ de gips. Cristalele de gips arata ca niste ace, cam de un milimetru diametru, inco lore, transparente. Cresteau din peretii de roca ai geodei, ca acele unui arici. Tre*buie sa spun aici ca amatorii de "flori de mina" (termen gene ral pentru toate cristalele ce se gasesc n mina) au dat navala ca sa puna mna pe cte o bucata de roca cu cristale de gips. Multi detinuti adunau tot felul de cristale, pe care le ascundeau apoi n diverse locuri din mina n speranta ca o data eliberati vor putea sa le recupereze, ca amintire, dar si pentru frumusetea lor. Mi-arnintesc ca cele de "barita", care erau foarte rare, erau si cele mai frumoase. Desigur ca denumirile acestor cristale, pe care le aflasem si le nvatasem de la inginerii mineri si geologii detinuti, acum, le-am uitat. Ceea

ce nu voi uita nsa niciodata este aspectul feeric al acestor geode, pe care le descopeream dupa mpuscaturi. Mai toate aveau peretii captusiti cu cristale de cuart, peste care erau presarate tot felul de alte cristale de fel de fel de culori. Cnd n bezna minei ridicai lampa de carbit ca sa luminezi geoda, toate aceste cristale cu nenumara tele lor fatete, scnteiau n toate culorile, ca o comoara de nestemate din basmele orientale. Toti amatorii de flori, desprindeau cu "tancusa" (un fel de dalta) si cu ciocanul, cte o bucata de roca, cu un fragment din aceasta minune. Dar toate aceste mici comori, destinate sa devina amin tiri prin casele fostilor detinuti, au ramas n ascunzatorile lor. Mina si-a pastrat florile, fiindca eliberarea noastra nu s-a produs dect ani de zile mai trziu si atunci, nu asa cum o asteptam noi. Daca la "adevarata" eli berare, vor mai fi supravietuitori dintre amatorii de flori de atunci, poate vor putea sa-si recupereze amintirile. Dar nu numai detinutii strngeau "flori". Minerii civili, maistrii, inginerii si chiar militienii vnau aceste flori cu pasiune, fiind cumparate pe sub mna de amatorii din orasele din regiune. Cum noi detinutii eram cei care ajungeam primii dupa mpusca turi la locurile de munca, tot noi eram primii care descopeream florile, asa ca cele mai frumoase piese dispareau n ascunzatori. n acele cteva cazuri n care am reusit sa stabilim legaturi cu muncitorii civili, care ne da deau informatii politice (cum era cazul cu simi Rujinschi), ne aratam si noi gratitudinea, daruindu-le flori de mina. Florile pe care gardienii le gaseau asupra noastra sau la perchezitiile din lagar erau confiscate. S revenim nsa 1B locul nostru de munca, unde n urma mpuscaturi lor se deschisese acea imensa geoda, cu cristalele ei de gips. Pe lnga acea placere de explorator pe care am avut-o catarndu-ma cu scara, cotroba-indu-i toate cotloanele si cercetndu-i peretii acoperiti de cristale, geoda ne-a mai produs si o alta bucurie : la sfrsitul lunii, am avut o depasire de norma de 140%, ceea ce ne-a adus ca salariu n mna, dupa toate reti nerile (mncare, cazare, ncalzire, mbracaminte, paza etc.) o suma ne-mai ntlnita pna atunci la Cavnic. Eu am primit un bon pe care scria : "112 lei". Alecu, care avea o ncadrare mai mare, fiind perforator, a pri mit cu vreo 10 lei mai mult. Aceasta performanta se datora sistemului de calculare a normelor la perforat. Perforatorilor nu li se putea masura cantitatea de minereu pe care o producea fiecare n parte n decurs de o luna, asa cum se proceda la rulatori, de exemplu, carora li se ponta zil nic numarul de vagoneti ncarcati. Perforatorului i se masura la fiecare sfrsit de luna volumul excavarii realizat prin explozii. n calculul nor mei noastre din acea luna, a intrat deci si volumul golului imens al geo dei. Multi au fost ajutati de ntmplare sa-si poata realiza norma, dnd peste geode, dar norocul pe care l-am avut noi cu geoda noastra uriasa a facut senzatie. Voi ncerca sa explic pe scurt, cum se faceau aceste masuratori, lund exemplul cel mai simplu : perforatul la "naintare" sau la "deschidere" de galerii (adica atunci cnd se perfora propriu-zis o galerie). La sfrsitul lunii, n punctul unde te aflai cu perforatorul, n peretele lateral al galeriei se bateau trei gauri, care reprezentau un punct de reper numit "stufa". Masurndu-se distanta dintre aceasta "stufa" si cea din luna precedenta, apoi, latimea si naltimea galeriei, se calcula volumul, care reprezenta realizarea ta pe luna respectiva. Am explicat toate acestea ca sa pot arata mai departe ce procedee ingenioase s-au inventat, pentru a putea iesi la sfrsitul lunii cu norma ndeplinita (si a nu suferi rigoarea represaliilor) care, de cnd venisem la Cavnic, crescuse nencetat. Ma refer la toate subterfugiile la care se recurgea cu ocazia masuratorilor lu nare. Astfel, cu cteva zile nainte de masuratoare, stufa de la masura toarea precedenta era astupata cu buraje, n asa fel ca sa nu mai poata fi observata si se bateau alte trei gauri cu ctva metri mai napoi. Se "muta" deci stufa de la care pornea masuratoarea si se cstigau astfel ctiva metri n plus. La fel se proceda si la perforatorul de suitori, mu-tndu-se stufa mai jos. A ramas celebra patania lui George Sarry, de la Baia Sprie. Fiind un baiat foarte solid si ndemnatic, se specializase

n perforat de suitori, munca extrem de grea, deoarece se fora vertical, n sus, si toata apa cu rumegusul de roca ti curgea n cap, fiind astfel tot sutul ud pna la piele. Trebuind sa privesti n permanenta n sus, apa ti intra n ochi mpreuna cu toata acea pulbere de piatra, care provoca iri tatii, conjunctivite si uneori chiar leziuni. Pe lnga asta, la fiecare nce put de sut trebuia sa construiesti, mpreuna cu echipa de dulgheri, podul sau platforma pe care urcai apoi aparatul, coloana si sfredelele si de pe care urma sa ncepi sa perforezi. La fiecare sfrsit de sut, dupa ce artificie rul venea si ncarca gaurile, totul trebuia dat jos si podul demontat. Dupa explozie, n sutul urmator, rulatorii transportau materialul ca zut, degajau locul si operatia se repeta, construind din nou podul, de data asta mai sus, cu att cu ct avansase forajul, ca sa poti din nou perfora mai departe. La fel se proceda (montndu-le si demontndu-le de fiecare data) si cu conductele de aer si apa, al caror traseu se lungea pe masura ce lucrarea nainta. George Sarry, care era tnar si extrem de voinic, si facuse reputatia de bun perforator si, la Baia Sprie (dupa obiceiul mineresc), una din lu crarile lui figura pe planul minei sub numele de "Suitoarea lui Sarry".
108 109

Era vorba de o suitoare care trebuia sa lege doua galerii (una jos si alta sus) la distanta foarte mare una de alta. Nu mai tin minte distanta care le separa, dar era vorba n orice caz de peste 20 m. Roca fiind extrem de dura, progresul era lent, suitoarea neavansnd dupa fiecare mpuscatura dect cu cte 20-30 de centimetri. Lucrarea a durat cteva luni timp n care Sarry, pentru a-si asigura norma, "muta" stuf ele la fiecare' maswra-toare. Totul a decurs normal si, ntr-o buna zi, George Sarry a strapuns cu suitoarea lui n galeria superioara. Pe tot timpul lucrarii si ndeplinise norma si chiar avusese depasiri ! Toata lumea era multumita. si condu cerea tehnica civila a mmei si administratia lagarului si G Sarry si asa ar fi si ramas, daca la niste verificari contabile si financiare cteva luni mai trziu, nu s-ar fi adunat cap la cap toate masuratorile lunare facute la suitoarea lui Sarry. In urma acestui calcul, reiesea ca suitoarea avea peste 35 de metri naltime, ceea ce nu numai ca depasea distanta de (sa zicem) 20 de metri pna la galeria de deasupra, dar ar fi nsemnat sa fi ajuns pna la suprafata. Au urmat represaliile obisnuite ; carcera Cnd Sarry povestea mai trziu despre suitoarea lui nu-si mai amintea de ceea ce suferise, ci numai de partea hazlie a pataniei. Chiar adauga : Ma mir ca dupa calculul facut nu m-au condamnat pentru evadare din mo ment ce la 35 m. se afla suprafata si deci libertatea." Cnd, dupa o vreme, administratia a prins de veste prin turnatori de spre procedeul "mutatului" stufelor, a hotart sa schimbe sistemul de ma suratoare. Noile puncte de reper n-au mai fost marcate prin stufe, ci l-au reprezentat rostogoalele. Rostogoalele erau (asa cum am mai explicat) a-cele gauri patrate de 1 m. pe 1 m., forate vertical din galeria principala prin cerime pna n abataj si prin care se arunca minereul exploatat. Pe planseul abatajului, deasupra fiecarui rostogol, se instalau trei sau patru grinzi, ncheiate la cele patru colturi, ntocmai cum se procedeaza la pu turile de apa de la tara. Pentru a preveni accidentele, gaura rostogolului astfel naltata n abataj era acoperita cu o tabla de fier. De-a lungul aba tajului, din loc n loc (la intervale neregulate) se aflau aceste rostogoale, care erau numerotate, ncepnd de la suitoare. Deci, dupa noul sistem, masuratoarea se facea pornind de la rostogolul nr. X, de la care ncepusesi perforatul la nceputul lunii. Dar, si la aceas ta noua formula, detinutii au gasit posibilitatea de a nsela administratia pentru a-si asigura norma lunara, asa de greu de atins si asa de scump platita n caz de nerealizare. "Mutau" rostogoalele ! Sau, mai

exact spus, n ziua masuratorii mutau cu ctiva metri mai napoi grinzile ncheiate de deasupra rostogolului propriu-zis, cel de la care urma sa nceapa ma suratul. Apoi, peste gaura ramasa la nivelul planseului puneau o alta tabla de fier, peste care presarau pietris. Grupului de tehnicieni civili (in giner, pontator si maestru), nsotit de obicei de Tamie, nu i-a trecut niciodata prin cap sa ridice tabla pusa peste cheile de lemn mutate, spre a verifica daca ele se afla ntr-adevar deasupra rostogolului. Echipa de detinuti, carora li se facea masuratoarea, trebuia nsa sa stea n asa fel la trecerea grupului de tehnicieni, ca nu cumva sa calce pe tabla pusa peste gaura. Riscul n acest caz n-ar fi fost numai ca planseul ar fi sunat a gol daca ar fi calcat pe tabla si s-ar fi descoperit siretenia, dar tabla ai fi cedat sub greutate, s-ar fi ndoit si respectivul s-ar fi prabusit n gol. Nenumarate au fost inventiile pentru a nsela administratia la calcula tul normelor, nu numai la munca de perforat, dar si la celelalte munci din
5 S

mina. Riscul de a nu ndeplini norma era mult mai mare dect cel de a fi prins cu nselatoria. Pentru majoritatea detinutilor care aveau deja ani de puscarie n spate, slabiti, istoviti de regimul de munca, multi fiind n vrsta si bolnavi si cu rezistenta fizica la limita, era o chestiune de viata si de moarte sa scape de pedepsele nesatisfacerii normei. n aceasta lupta pentru supravietuire, furtul la masuratori, solidaritatea dintre noi si uneori sprijinul tacit al inginerilor' sau maistrilor civili au fost salvatoare. "*""' IHHI !>*"* TIMltliilMUWl WKiHIMiffili "," Astfel, nu o data, tehnicianul civil care la nceputul lunii venea sa sta bileasca duritatea rocii la locurile de munca, duritate n functie de care se stabilea norma la perforat, ne-a favorizat. Iata cum se proceda : detinutul era pus sa perfareze o gaura n prezenta inginerului sau maistrului, care cronometra timpul. Detinutul avea tot interesul ca rocii de la locul lui de munca sa i se stabileasca o duritate mai mare dect cea reala, pentru ca norma ce avea sa i se ceara sa fie ct mai mica. De aceea, jttimpul cro-nometratului, facea .n.asa fel ca foratul sa mearga ct mi .ncet. Pentru asta; instala coloana de aer comprimat pe care se sprijinea aparatul ct mai vertical, ca sa nu mpinga sfredelul nainte si, chiar facndu-se ca mpinge n aparat cu pieptul, de fapt l retinea cu mna. Tehnicianul cu cronometrai, om de meserie, remarca manevra detinutului, dar n cele mai multe cazuri se facea ca nu vede. Ct priveste pe Tamie sau mili tianul care asista, ei nu-si dadeau seama de nimic. In privinta normelor era o controversa veche, care si avea originile la nceputurile Baii Sprie, cnd au^fost adusi primii detinuti politici ca sa lucreze n mina. In acea perioada, n Aiud domnea de pteva luni un regim de nfometare crunta. Oamenii ajunsesera niste schelete ambulante, care rnd pe rnd intrau n ultima faza a distrofiei, cnd si faceau aparitia edemele si casexia si se umflau, tesuturile nemaieliminnd apa. Era ultima consecinta a lip sei de alimentatie si totodata stadiul final. Zilnic se semnalau 5-6 morti. (Dupa unii, media zilnica era de 8 morti). si asta a durat luni de zile. Nu stiu cine va putea sa faca vreodata bilantul. Parea sa nu mai existe sal vare si disperarea ajunsese la culme. Intr-una din zile nsa, a aparut n nchisoare o comisie de la Minis terul de Interne, care le-a fluturat pe la nas acestor epave umane o lica rire de speranta. Posibilitatea unei reabilitari prin munca, pe care regimul se gndea sa le-o ofere n marea lui ntelegere, chiar pentru niste "ban diti", "tradatori" si "dusmani ai poporului" cum erau ei. Li s-a spus ca, n conditiile pe care le prevedea acest plan, era cuprins un regim de hra na si cazare pe care si-1 puteau cstiga prin munca. Dupa ce li s-a spus ca Ministerul nu ntelege sa forteze pe nimeni, au fost ntrebati daca ci neva este dispus sa se reabiliteze prin munca. Cum pentru toti detinutii era olar ca daca vor mai ramne cteva luni n Aiud, n aceeasi situatie, vor pieri pna la unul, toti s-au declarat de acord. Asa s-a obtinut accep tarea muncii "voluntare" ! Reprezentantii M.A.I. le-au spus apoi ca pen tru nceput vor crea o "Colonie de munca" cu titlu experimental. Va de pinde de comportarea lor si de felul cum vor lucra, pentru ca regimul sa se convinga de sincera lor intentie de reabilitare si abia atunci va oferi tuturor detinutilor posibilitatea de a munci. Daca experimentul nu va a-duce aceasta dovada, se va renunta la acest proiect si detinutii vor con tinua sa-si execute sentintele n penitenciare. si "experimentul" a nceput, la scurt timp dupa plecarea comisiei. Pentru nceput au fost selectionati (din cte mi amintesc din relatarile celor care au facut parte din acest 111

im jot) 200 de detinuti, dintre cei a caror stare fizica dadea sperante de refacere mai rapida. Majoritatea erau legionari. Cu acest prim lot s-a facut inaugurarea muncii n mina cu "brate speciale", denumire sub care apareau n scripte detinutii. Primele luni la Baia Sprie au depasit toate sperantele si chiar si cei mai sceptici au prins nadejde n viitor. Cazare omeneasca n baraci noi, cu paturi si asternuturi curate, caldura, mbra caminte si tratament civilizat din partea administratiei. Dar mai presus de toate, supraalimentatie ! Cei din acest prim lot mi-au povestit cu lux Ide amanunte cum era viata la Baia Sprie la nceput, cum s-au refacut fiziceste si cum totul i ndreptatea sa aiba ncredere n sinceritatea pro misiunilor administratiei. Cnd s-au deprins cu munca n mina, li s-a amintit ca nu numai soarta lor va depinde de cum vor munci si ct vor produce, dar si a celor ramasi n puscarie. Daca munca lor se va dovedi rentabila, experimentul de la Baia Sprie va fi continuat, daca nu, vor fi trimisi din nou la Aiud. Aceasta alternativa a creat stimulentul. Zi de zi detinutii se straduiau sa munceasca mai bine, sa produca mai mult. Pe masura ce productia crestea si se realizau performante, cresteau si nor mele. S-au organizat si ntreceri ntre cei mai buni perforatori detinuti si cei mai buni perforatori civili. Au fost pusi sa perforeze la fronturi ala turate (binenteles sub supravegherea gardienilor, pentru a-i mpiedica sa stea de vorba). Au pornit la lucru odata si la sfrsitul sutului a iesit nvingator detinutul cu un numar record de gauri batute. Daca mi amin tesc bine, detinutul se numea Gica Zotu. Era macedonean si legionar. Rea lizarea lui a stabilit o noua norma de lucru, nu numai pentru detinuti, ci, asa cum s-a aflat mai trziu,si pentru muncitorii civili. De teama ren toarcerii la Aiud si a spectrului foamei, efortul crestea, crestea si norma, dar detinutilor li s-a parut ca datorita muncii lor au obtinut si primul suc ces : a mai fost adus un lot de la Aiud ! si munca a continuat n acelasi ritm, pna ce a venit si reversul meda liei. Au aparut efectele muncii disperate : extenuarea si caderea celor cu o constitutie fizica mai subreda. Mina si-a spus si ea cuvntul: acciden tele, toxicitatea si lipsa de oxigen au afectat sanatatea majoritatii detinu tilor. Treptat s-a deteriorat si regimul alimentar si s-a nasprit si trata mentul din partea administratiei. Au reaparut pedepsele : carcera si batai. Capacitatea de munca a scazut si o data cu ea si randamentul. Numai nor mele au ramas aceleasi : mari, asa cum fusesera stabilite n primele luni. ntre timp, de la Aiud si alte puscarii soseau periodic loturi dupa loturi de noi detinuti. Tot slabi, tot nfometati, dar care nu mai gaseau acum la Baia Sprie regimul pe care l gasisera primii veniti. Situatia era acum de asa fel ca era greu de apreciat, unde erau cele mai mari sanse de a rezista si a scapa cu viata : stnd flamnd ntr-o celula de nchisoare, dar fara sa faci vreun efort, sau irosindu-ti ultimele puteri, muncind pna la extenuare n mina. Ultimilor trimisi la Baia Sprie nu li se mai daduse posibilitatea sa aleaga. Voluntariatul ncetase. Asta era si tuatia de la Baia Sprie unde numarul detinutilor se ridicase la vreo 1.500 cnd am ajuns eu la Cavnic. Dintre cei veniti la mina cu ultimele loturi, cnd regimul detinutilor se nrautatise si singurele lucruri care se men tinusera erau normele foarte ridicate, care-i obligau la munci istovitoare, unii aruncau toata vina acestei starii de lucruri asupra primilor veniti. Ei erau facuti raspunzatori de ridicarea normelor, de stahanovism si deci de colaborare cu administratia la distrugerea fizici a deti112

nutilor. si cum primii veniti la mina fusesera n marea lor majoritate le gionari, ei erau vinovatii. Legionarii, la rndul lor, si justificau atitudinea din primele luni, spunnd ca scopul pentru care muncisera peste puteri fusese acela de a-si salva camarazii de la Aiud, sortiti acolo exterminarii prin nfometare. Cred nsa ca adevaratii vinovati trebuiesc cautati n rndurile vrfu rilor partidului si Ministerului de Interne. Cei care la acea vreme aplicau ceea ce nvatasera la scoala

crimei, de la consilierii sovietici, si care adopta sera metodele de lichidare a adversarilor, ntocmai ca n Uniunea Sovie tica. Parerea aceasta era si a majoritatii. Numai putini erau cei care gn deau altfel si care ntr-adevar faceau jocul administratiei, ncercnd sa semene discordia si nencrederea ntre noi. Din fericire nsa fara rezultat, solidaritatea noastra dovedindu-se mai puternica. ntre timp, si la Cavnic se perfectase fuziunea celor doua loturi, cel adus de la Baia Sprie si cel cu care venisem eu de la Jilava. Cei peste 200 de detinuti, ajunseseram sa ne cunoastem foarte bine ntre noi. Ne deprinse sem si noi cei adusi din Jilava cu munca n mina, cu viata din lagar, nva tasem din experienta celor de la Baia Sprie deosebirile dintre "cei noi" si "cei vechi" se estompasera, nct formau acum un tot destul de omogen. Se legasera prietenii, fiecare gasindu-si locul, grupndu-se n mina, n lagar si n dormitoare, dupa simpatii. Pe masura nsa ce eram pusi de catre ad ministratie n fata unei noi masuri, care urma sa ne ngreuneze viata n lagar sau munca n mina, solidaritatea noastra crestea, renuntam la micile noastre interese personale si egoiste si ncercam sa adoptam atitudinea cea mai potrivita interesului general. Desigur ca mai existau, ca n orice co lectivitate mai mare, discutii contradictorii, mai ales pe teme politice, di sensiuni si chiar adversitati, dar nu de proportii att de mari nct sa n rureasca negativ atitudinea noastra comuna fata de administratie. n aceasta lupta zilnica pentru supravietuire s-au impus de la sine, din necesitatea de a ne apara, niste reguli nescrise, pe care fiecare la respecta. Orice mijloc de a ne pune la adapost, de a preveni sau atenua toate masu rile administratiei care atentau la sanatatea si viata noastra era utilizat, cu conditia sa nu dauneze vreunui camarad. Tendinta generala era sa mentinem un ritm de munca la nivelul posibilitatilor fizice ale celor mai slabi, bolnavi si neputinciosi dintre noi, care altfel ar fi fost primele vic time, fie ale unui efort peste puterile lor, fie ale pedepselor administratiei, fiindca erau "codasi". Acolo unde totusi detinutul nu putea fi ajutat sa-si faca norma, se recurgea la un ntreg sir de falsuri n rapoartele de munca ale detinutilor care detineau posturi de maistri, pontatori, doctori sau n biroul nostru tehnic. n ultima instanta se recurgea, de comun acord, la ajustatul normelor celor cu depasiri n munca, n favoarea celor care ramneau sub norma. Toate aceste . operatiuni comportau si riscul descoperirii lor, ceea ce facea ca pontatorii sau cei din biroul tehnic sa fie periodic n conflict cu administratia si de multe ori, ei erau pedepsiti si ocupau carcerile, acuzati de a fi favorizat cte un detinut. n mina, la munca, spiritul de ajutor care domnea ntre noi dadea cele mai bune rezultate, gardienii neputnd fi prezenti n permanenta si peste tot. Mina devenise mediul nostru, aliatul nostru mpotriva gardienilor, care nu o cunosteau cum o cunosteam noi si care n general se temeau de acci dente, de prabusiri si preferau sa stea pe galeria principala. Nu o data, cnd cte un, .gardian se aventura n abataj si se aseza sa supravegheze cate 113 echipa la munca, unul din noi fara sa fie vazut, arunca cte o pietricica n tus spre a o face sa cada lnga militian. Imediat, toata echipa, cunoscnd ocul, si manifesta ngrijorarea si privea cu teama spre cerime. De cele nai multe ori, prabusirile erau prevestite de cteva pietricele care se des->rindeau mai nti din roca. De aceea, gardianul nu mai astepta urmarea i se grabea sa plece la loc mai sigur, la corfa si asa scapam de prezenta lui. Intr-una din zile, cnd tocmai ma apucasem de perforat cu Alecu Ca-.anica la locul nostru de munca, ne-am trezit cu Mitica Ciubotaru (des pre care am mai vorbit ca venisem cu el de la Jilava) si pe care toti l sim patizam. Mitica lucra la o bresa de steril, la vreo 100 de metri de noi, la lapatul abatajului. Era ultimul loc de munca si ntre el si noi nu mai lu-ra nici o echipa. Mitica venise sa-1 cheme pe Caranica, ca sa-i spuna ca i locul lui de munca se petrecuse ceva neobisnuit. Ne-am dus sa vedem espre ce era vorba. n urma mpuscaturii, fundul bresei nu mai prezenta, um era normal, un perete de

roca n care ar fi urmat sa perforeze n con-muare. Caranica, cu experienta veche de la Baia Sprie, a nteles imediat. Ira vorba de cenusa vulcanica presata, n care se putea sapa cu usurinta, iind farmicioasa. In aceasta masa sclipea ceva din loc n loc cnd lumi-lai cu lampa. Scormonind cu o ranga, Alecu a scos la iveala si pravalit din acasul lui din cenusa, un bloc de galena. Galena pura se gasea foarte rar i numai n cantitati mici. Producerea unui vagonet de galena reprezenta orma pe aproape o luna. Dupa ce ne-am consultat toti patru, Mitica, Alecu, u si ajutorul lui Mitica, care era un baiat de ncredere, am hotart ca se-retul descoperirii trebuie pastrat. In nici un caz administratia nu trebuia i afle ca era vorba de cantitati mari de galena. Timp de cteva saptamni, Ktica n-a mai lucrat efectiv, dect cteva minute pe sut. Doar timpul ct, x cteva lovituri de sapa si cu ranga facuta prghie, disloca cteva blocuri e galena. Cu aceasta ocazie, mi-a fost dat sa vad un bloc compact de ga-na de mai bine de o tona greutate. Blocurile erau aruncate pe rostogol, itr-un vagonet special de pe galeria principala si atribuite de pontatorul astru, la fiecare doua-trei zile, altui detinut. Multi au avut n felul acesta arma asigurata, datorita faptului ca Mitica a nteles sa mparta norocul scoperirii cu altii. Comoara de galena s-a epuizat dupa vreo luna, n care mp nsa Mitica si atrna aparatul de perforat ntr-un cui si-1 lasa sa earga n gol, pentru a fi auzit pe galeria principala. (Tamie avea obiceiul asculte de pe galeria principala, n dreptul fiecarui front de perforat din iataj, daca aparatul functiona). Mitica si lasa aparatul mergnd si venea locul nostru de munca, se culca pe spate pe o scndura si tot restul su-lui cnta cntece tiganesti de inima albastra. Presiunile administratiei asupra noastra pentru a produce tot mai mult, sotite de toata gama de amenintari, pedepse si norme mereu marite, si-au ins apogeul, cnd, sub pretextul nendeplinirii planului, am fost obligati intram n mina si Duminicile. Am muncit cam doua luni fara nici o zi ntrerupere si, deci, nemaiputhdu-se face nici inversarea schimburilor toata aceasta perioada, am ramas n tura de noapte. Chiar si cei mai ti si mai de curnd arestati ncepuseram sa ne resimtim din cauza eforlui continuu. Se mai adaugau : efectele toxicitatii, care ne reducea pofta mncare, hrana fiind singurul lucru care ne mai ntretinuse pna atunci terile. ncepeam sa intram ntr-un cerc vicios, din care era greu de iesit. Munca excesiva, n mediu toxit care ar fi cerut pentru mentinerea condi tiei fizice timp de odihna si hrana ! Or, ziua de odihna fusese suprimata iar de hranit nu ne mai hraneam suficient din cauza intoxicatiei cu gaze. Nu mai stiu exact cine a fost cel care a imaginat atunci un plan, pe care ctiva l-au pus n aplicare, nadajduind ca dupa un timp si va produce efec tul, usurndu-ne munca, reducndu-ne ritmul infernal si dndu-ne un mic ragaz ca sa ne mai refacem. Pentru a-1 nteleege, va trebui sa dau unele explicatii prealabile : Sfredelele care se ntrebuintau la perforat, prin utilizare si reascutire, se uzau treptat, devenind (asa cum am mai scris n alta parte) din lungi, semilungi, apoi mijlocase si n ultima stare de ntrebuintare, brustare. n acest stadiu viata sfredelului lua sfrsit. Aceste sfredele se aflau ntr-un du-te-vino permanent ntre "lainerul" de la suprafata, unde erau ascutite, si mina. Pe acest circuit, pe care-1 urmau prin toate galeriile minei, att cele n care lucram noi, ct si cele unde lucrau muncitorii civili, evidenta lor nu era posibil de tinut. Ideea planului de care am pomenit a pornit de la o conversatie dintre un inginer civil si inginerii nostri din biroul tehnic. De cnd se redeschisese mina de la Cavnic, o data cu

venirea noastra, ex ploatarea progresiva, galeriile si abatajele avansnd, numarul fronturilor de perforat crescuse mereu. Or, inginerii nostri, prevaznd crearea de noi locuri de perforat, aduceau aceasta la cunostinta inginerului civil, el tre buind sa ceara din timp aprovizionarea si repartizarea materialelor res pective necesare : aparate de perforat, conducte, sfredele etc. n timp ce inginerul civil si nota datele, a facut precizarea ca nu va fi nici o problema sa obtina din timp majoritatea materialelor necesare, aparatele fiind pri mite din Uniunea Sovietica, iar conductele fiind fabricate n tara. Pre vedea nsa dificultati la obtinerea otelului de sfredele, care era suedez si nu se mai importa suficient. n mare secret, apelndu-se numai la perfo ratorii care prezentau toate garantiile de ncredere si discretie si ai caror ajutori erau si ei oameni siguri, s-a hotart punerea n aplicare a planului, sugerat de vorbele inginerului civil. Au fost angajate n aceasta operatie sapte sau opt echipe de perforatori cu ajutorul lor, ntre care si Alecu Ca ranica cu mine. Totul era foarte simplu, numai ca riscul de a fi descoperiti ne putea costa capul, fiindca era vorba de un act de sabotaj, care, la acea vreme, asa se platea. Hotarsem ca fiecare din noi, n fiecare sut, sa ngropam n rambleu cteva sfredele. La nceput, chiar noi care ne angajasem n aceasta actiune nu prea credeam ca vom obtine vreun rezultat. si nici n-am obtinut vreunul, mai bine de o luna de zile. Devenise o chestiune de rutina ca la sfrsitul sutului sa ngropam cele cteva sfredele. O faceam automat. ntr-o buna zi nsa, la intrarea n mina, echipele de perforatori n-au mai gasit destule sfredele la iesitea din corfa Ia locul obisnuit de unde si le ridicau. Li s-a spus sa faca economie, caci n-au fost nca aduse de la ascutit, lucru ce se mai ntmplase. Dar si a doua zi, si n zilele urmatoare, situatia a fost aceeasi. Pna la urma, succesul nostru a fost deplin.JTotJjm-pul ct am stat la Cavnic, s-a resimtit lipsa de sfredele. Din cnd n cnd, au mai aparut n cantitate suficienta, dar dupa o vreme iar se mputinau, caci noi continuam sa ngropam cota zilnica. ngropam mai putin ca la n ceput si cu mai multa prudenta, dar am continuat. Efectul sabotajului s-a facut simtit treptat. Mai nti, sub o supraveghere mai stricta a lui Tamie si a gardienilor, a trebuit sa facem "economie" cum ni se cerea, utiliznd sfredelul pna la uzura totala a vrfului. Dupa ctva timp, economia n-a 115
, nimic, deoarece sfredelele, chiar consumndu-le la maximum, mai servit x . nge[u ca sa batem numarul de gauri cerut de norma. Deci, nu ne mai j ^ ramneam sub norma, dar nefiind din vina noastra, nu Lucram m ^epsiti# Acum protestam noi ca nu ni se dadea posibilitatea sa mal S*m ca sa ne ndeplinim norma. A mai trecut un timp si s-a luat matnuncim dari_lucrului la uneie fronturi de perforat, considerate mai pu-Klmportante. Pe scurt, noi lucram mai putin si nu mai eram pedepsiti,4 aste nsemna totodata : gauri mai putine, explozii mai putine, minereu ai putin. Toata energia lui Tamie se concentra asupra rulatorilor si vaI monetarilor, pentru a satisface planul, evacund spre suprafata numarul de vagonet cerut zilnic. Un timp a reusit, dar ncet, ncet, toate gramezile de minereu care se mai aflau n mina s-au epuizat. Ultimele rezerve vechi de minereu au fost evacuate, nct abatajele pareau maturate. Asa s-a ajuns la ultimul efect al lipsei de sfredele : se evacua zilnic spre supra fata tot minereul produs de exploziile din sutul respectiv, ceea ce nu mai reprezenta nsa numarul de vagoneti prevazut de plan. Totodata, asta n-seama, nsa munca mai putina pentru rulatori si vagonetari, care nici ei nu mai sufereau represaliile pentru nendeplinirea normei. si asa s-a ajuns la un ritm de munca mai suportabil si la eforturi mai putin extenuante, care pe majoritatea ne-au ajutat sa rezistam mai departe. Despre aceasta actiune, nu cred ca au stiut mai mult de 20-25 de insi. Administratia n-a avut nici cea mai mica banuiala n privinta actiunii noastre, fiind convinsa ca lipsa de sfredele s-a datorat uzurii lor normale si imposibilitatii Combinatului Minier de a asigura reaprovizionarea. In arsenalul de masuri represive, pe care administratia ni le aplica n legatura cu munca, se mai afla o gama ntreaga n legatura cu disciplina, cu masurile de securitate si mai ales n legatura cu... nimic. Adica, cu in tentia clara de a ne sicana n permanenta. Probabil cu scopul de a ne ti

mora si a ne face ct mai docili. Efectul, nsa, era exact opus. Noi4eveneam tot mai refractari, tot mai ndrjiti, pe masura ce se nteteau masurile ab surde si inumane. Ni se cerea, de exemplu, ca n curtea lagarului sa nu circulam dect n pas alergator, atunci cnd plecam din baraca spre sala de mese sau la dus, sau la cabinetul medical. Noi continuam nsa sa mer gem n pas normal, cu toate racnetele gardianului, care, fie se multumea sa aleaga la ntmplare unul sau doi detinuti si sa-i bage la carcera (pe toti n-avea cum sa ne bage), fie renunta sa observe ca nu respectam or dinul. Sau ni se cerea, ca de cte ori trecem pe lnga un "cadru" (expre sia lor pentru gardian sau ofiter) sa ne descoperim. Rezultatul : nu mai purtam boneta sau caciula. Observnd stratagema, sa dat ordin sa salu tam cu formula : Sa traiti, Domnule Sergent (Plutonier sau Locotenent, dupa caz). Atunci am nceput sa-i ocolim la distanta, pentru a nu fi ne voiti sa-i salutam. Dar daca totusi treceam pe lnga vreun gardian fara sa-1 salutam si eram interpelati, pretindeam ca nu l-am vazut. Era o permanenta confruntare de uzura, la care unii gardieni renuntau Iar altii treceau la represalii, obligndu-ne sa facem tot felul de corvezi : sa spalam pe jos n dormitoare (chiar daca era curat), sa spalam geamu rile, sa ne scoatem asternutul si paturile n curte si sa le scuturam etc, tc. Aproape saptamnal se facea cte o perchezitie (tot inutila), ceea ce echivala de fapt cu un fel de vandalism. Eram scosi n curte si n timp ce 3 parte din gardieni ne faceau perchezitie corporala, rupndu-ne cusatu-

p.16
rile si petecele de pe haine, pasa-mi-te sa n-avem ceva ascuns, altii rava seau totul prin baraci, avnd grija sa goleasca de paie cte doua-trei sal tele n fiecare dormitor. Dupa perchezitie, tot restul timpului liber pna la intrarea n mina, eram apoi ocupati cu refacutul ordinei n dormitoare, cu maturatul si spalatul pe jos si cu crpitul si peticitul hainelor. Intentia era sa nu ni se dea nici o clipa de ragaz si totusi reuseam sa ne strecuram prin toate aceste sicane si, n momentele de acalmie, viata noastra comuna si regasea cursul normal. Ctiva gardieni se dovedisera a fi mai ntelepti sau mai binevoitori. In timpul serviciului lor, nu se osteneau sa ne faca viata mai amara. Stateau pe lnga poarta de acces n lagar si nu intrau n acti vitatea obisnuita racnind ordine si njurnd, dect cnd si facea aparitia vreun ofiter. Pentru noi, racnetele gardianului erau semnalul de alarma ca vine cineva n inspectie si, ca prin farmec, majoritatea dispareau n dormitoare (administratia nu vedea cu ochi buni statul de vorba n curte, n grupuri), unii ne faceam ca maturam, altii ca spalam, dnd astfel im presia ca gardianul si facuse datoria si ne pusese la tot felul de corvezi. Cu timpul, ctiva din acesti gardieni, care nu ne faceau mizerii, au nteles ca nu vrem sa le cream dificultati cu superiorii lor si ca ntelegem sa ne aratam recunostinta n acest fel. In mod tacit, s-a stabilit un fel de acord si amndoua partile erau multumite. Dupa trecerea inspectiei, gardianul si vedea din nou de treaba la camera de garda de la poarta lagarului si ne lasa n- pace. Acest nceput de ncredere care s-a stabilit ntre noi si ctiva dintre gardieni a mai dat cu timpul si alte roade, de care voi po meni mai trziu. In schimburile acestor gardieni ca si serile, dupa nchidere, cnd eram numarati si ncuiati n baraci, cu toata oboseala muncii din mina, mai trecea mult pna ce istoviti, adormeam. Se nfiripau discutii de tot felul : se discuta politica, se depanau amintiri din libertate si din diferi tele nchisori prin care trecuseram fiecare. Cei cu memorie buna recitau poezii iar cei cu voce cntau cntece din acel folclor al nchisorilor, care se transmitea din gura n gura, de la o generatie la alta de puscariasi. Ver surile lui Radu Gyr, Nichifor Crainic si ale multor altora, toate opere ine dite din nchisori, ne ncntau, ne nduiosau sau ne rascoleau sufletul. Cu ct eram mai chinuiti fiziceste, mai istoviti si mpinsi spre un stadiu de aTSrrrtZare de~nimal de munca, cu att parea sa creasca sensibilitatea sufleteasca. As spune ca se producea un proces de nnobilare a fiintei umane. Cei care n-au evoluat asa n nchisoare, au decazut la nivelul dorit si urmarit de administratie. Instinctul de conservare al animalului a n ceput sa le fie calauza spre a-si salva viata cu orice pret. S-au straduit prin orice mijloace sa se puna la adapost de foame, de frig si de suferinta fi zica. Egoismul le-a crescut la paroxism, nemaitinnd seama dect de fiinta lor ; au tradat legea solidaritatii si eliminati fiind ca niste corpuri straine din 'comunitatea detinutilor, au fost izolati de ea si s-au nrait si mai tare. Lipsiti de dragostea frateasca a celorlalti si de orice sprijin moral, s-au prabusit curnd si fiziceste, daca n-au apucat nainte de sfrsit sa cada pe ultima treapta a dezonoarei, colabornd cu administratia.

La cntecele de nchisoare se adaugau si cele aduse din stepele Rusiei, de cei care nainte de a cunoaste temnitele romnesti, mai facusera si experienta lagarelor sovietice de la Orank, Vorcuta, Marlisk si Magadan. n mina pe drumul de intrare si iesire, luasem obiceiul sa cntam n cor "Imnul'minerului", cntec de pe vremuri al minerilor, sub actualul 117

. terzis n cntec se vorbea de munca grea a minerilor care tru--n subteran. Acum, sub regimul "muncitorilor", nu se mai putea vorbi (chinul muncii din mina, ci doar de elanul si bucuria cu care se avntau incitorii n galerii. SCIUNUL 1952 de Craciun am petrecut-o n mina. In nchisori, att sarbato-e noastre (religioase sau nationale), ct si sarbatorile oficiale ale regi-ilui erau marcate de o vigilenta marita din partea administratiei. n eajma Craciunului, a Pastelui si nainte de 10 Mai, ca si n zilele pre-srgatoare lui 23 August, 1 Mai sau 30 Decembrie, se perindau tot felul indivizi de la Ministrerul de Interne, n civil sau n uniforme, care con-cau n sedinte nocturne toate cadrele penitenciarului, dupa care, pe tta durata sarbatorii respective domnea un fel de stare de alarma. Prima isura era izolarea n celule separate si cu lanturi la picioare, a celor ctiva tinuti considerati mai periculosi. Gradul de periculozitate era stabilit ipa datele din dosarele lor penale sau dupa cum se aflau ncondeiati n iracterizarile din dosarele ofiterului politic, pentru comportarea lor n tentie. Urma o perchezitie generala, care depasea n salbaticie pe cele Disnuite, periodice. Mncarea era de obicei o ciorba chioara, ostentativ ai proasta dect pna atunci. Pesturile de paza de pe gardul sau zidul cintei nchiserii sau lagarului erau dublate. Plimbarea n curte a deti-jtilor era suspendata. In interiorul lagarului sau pe celularele puscarii le, gardienii, si ei dublati ca numar, erau mai excitati si mai nervosi ca de )icei, cautnd sa ne provoace n toate chipurile. Pentru cel mai mic pre-xt de insubordonare se aplicau pedepse cu carcera sau bataie, dupa epoca, noaptea respectiva se facea ntotdeauna un exercitiu de alarma. Se traiau focuri de rachete deasupra Penitenciarului, iar detinutii erau obli ci sa se culce pe jss n celule cu fata la pamnt si cu picioarele spre usa. i trecerea anilor, ne-am obisnuit si cu acest ritual de sarbatori, care se :sfasura uneori cu mici variatiuni, dar dupa acelasi tipic. Din povestirile lor mai vechi, retin o varianta petrecuta de un 23 August, la Aiud. n isnuita defilare organizata cu aceasta ocazie n oras, coloanele de demon-ranti au fost ndreptate spre nchisoare, scandnd doua lozinci cu totul edite. Demonstrantii au fost pusi sa strige : "Unde sunt americanii ?" tot ei raspundeau : "S-au ascuns ca sobolanii !" A doua o scandau asa : "Cei ce zac n nchisori, Sunt banditi si tradatori. Moartea lor ! Moarte lor !" upa cum vedeti,'luase nastere si un folclor M.A.I. si n lagar la Cavnic, :-Craciunul 1952, am avut parte de acelasi teatru : alarma, perchezitie^ ncare proasta, izolarea ctorya camarazi. Cnd am intrat nsa n mina' galeriile ntunecate care ne devenisera prietene, toata mina a nceput sa sune de.jcoliade^ pe care le cntam. Mai ales vocile preotilor, printre re a lui Popa Scai "sau basul extraordinar al unui legionar ardelean, pe ime Ciuihsu,'; cutremurau galeriile. Cnd am iesit din corfe la orizontul i0 unde lucram noi, din cerime "atrna o creanga de brad, mpodobita cu 18 panglici colorate. O pusesera acolo artificierii civili. Pe masura ce corfele descarcau detinutii, crestea numarul vocilor din corul condus de Popa Scai. Mai bine de o jumatatee de ora, nimeni n-a plecat la locul lui de munca si s-au cntat colindele cunoscute de tot romnul, dar si cele cunoscute numai de lumea nchisorilor.
: Noaptea

Cei doi gardieni de la corfa au schitat gestul de a interveni si a ne face sa ne ducem la locurile noastre de munca. Au si dat niste ordine n acest sens, dar vocile lor au fost acoperite de glasul corului care, sub bolta nalta de la corfa, tuna amplificat ca sub cupola de biserica. Nimeni nu i-a ba gat n seama si, impresionati probabil si de numarul nostru, si de atitudi nea noastra hotarta de a nu ceda, au socotit ca e mai bine sa renunte. Numai dupa ce ne-am epuizat repertoriul, ne-am mprastiat pe galerii ca tre abatajele noastre, cntnd n continuare pe grupuri, colindul lui Radu Gyr "O ce veste minunata", pe care l redau mai jos : A venit si-aici Craciunul Sa ne mngie surghiunul. Cade alba nea Peste viata mea, Peste suflet ninge. Cade alba nea Peste viata mea Care-aici se stinge. Tremura albastre stele Peste lacramile mele. Dumnezeu de sus n inimi ne-a pus Numai lacrami grele. Dumnezeu de sus In inimi ne-a pus Plpiri de stele. Numai temnita posaca A-mpietrit sub promoroaca. Stam n bezna grea, Pentru noi nu-i stea, Cerul nu s-aprinde. Pentru osnditi, ngerii grabiti Nu aduc colinde. O, Isuse, mparate, Iarta greseli si pacate. Vin-sa-nchini usor Ranile ce dor. Visul mi-1 descuie. Noi Te-om astepta, Caci pe crucea Ta Stam batuti n cuie.
119

Maica Domnului Curata, Ad-o veste minunata, nfloreasca-n prag Zmbetul Tau drag Ca o zi cu soare. Zmbetul Tau drag L-asteptam n prag Noi, din nchisoare. Peste fericiri apuse, Tinde mila Ta Isuse. Cei din nchisori Te asteapta-n zori Pieptul lor suspina... Cei din nchisori Te asteapta-n zori Sa le-aduci lumina. De lucrat, n-am lucrat mai nimic n acea noapte de Craciun, dar nici i-a venit nimeni sa ne forteze, nici macar zelosul Tamie. Abia cnd Le-am ntors la suprafata, au ncercat sa ne plateasca polita. Gardienii de a corfa sau poate vreunul din turnatori a raportat cele ntmplate si, pe nga o serie de mizerii cu perchezitii si corvezi, ofiterul politic a pornit ancheta pentru a descoperi "instigatorii", care nsa s-a soldat cu un sec. Concomitent, s-a anchetat si printre minerii civili, pentru a-1 des-operi pe cel care atrnase cetina n mina. si aici au dat gres. Informatia espre ancheta pnnfreTmuncitorii civili ~am obtinut-o de la prietenul lostru simi Rujinski, artificierul. Dar n aceeasi noapte de Craciun, n impui ct schimbul nostru era n mina, la suprafata, n lagar, se mai n-mplase ceva. Capitanul Tudoran, comandantul lagarului, fusese n acea seara la rciuma din sat. Se mbatase, ceea ce se pare ca facea destul de des, si 2 luase la harta cu un localnic. Cum purtatorii de uniforme M.A.I. nu i bucurau de simpatia populatiei, cearta degenerase foarte repede ntr-o caierare, din care capitanul Tudoran abia scapase cu viata, maramu-senii fiind dintotdeauna renumiti pentru iuteala cu care scot cutitul, iu viata scapase, dar nu teafar. Cu epoletii rupti si uniforma sfsiata, lovit i fata, n fuga, si pierduse si chipiul. nca ametit de bautura si furios, enise direct la lagar, cu gndul sa se razbune pentru rusinea si umilinta Uferita, pe niste oameni lipsiti de aparare. In baraci, schimbul de zi dormea. Singurii trezi erau cei cinci sau sase ucatari, care pregateau mncarea pentru noi, cei care urmam sa iesim in mina si detinutul de la sala de dusuri, care, tot n asteptarea noastra, icalzea apa n cazan. Pe cel de la dusuri l chema Roseala. Era fost poli-st. Dintre bucatari nu-mi amintesc dect de Ilie Vatamanu si Ion Co->caru, amndoi din Vrancea. Ei au cazut victime furiei oarbe a coman-bntului. I-a scos racnind n curtea lagarului, i-a obligat sa se dezbrace \camasa si izmene si le-a ordonat sa se culce pe burta n zapada. Apoi nceput sa-i loveasca cu cizmele pe unde nimerea. Lui Roseala i-a rupt coasta. Cnd obosea, se oprea sa mai rasufle si apoi iar ncepea. Dezlan-lirea .furiei a durat cam o jumatate de ora, detinutii fiind obligati sa ea dezbracati si culcati pe zapada, pna cnd n fine, satisfacut si gfaind, capitanul a parasit lagarul. Afara era un ger de ti se lipeau narile. Cnd am iesit noi din mina, la bucatarie nu se mai ntorsesera dect doi bucatari, si ei loviti si cu urme de snge pe fata. Ceilalti si Roseala erau internati n infirmerie si Mache (Dr. Miltiade Ionescu) se ocupa de ei. Doi

dintre ei au facut congestie pulmonara si au ramas mai multa vreme internati, pna s-au pus din nou pe picioare. Ceea ce se ntmplase la crciuma din sat am aflat tot de la simi Rujinski. Cu toata iarna lunga si grea, al carei sfrsit nu se ntrevedea nca, continuam la fiecare doua, trei zile, sa ma duc la locul de munca al lui Colea Ungureanu., ca sa vorbim despre planul nostru. Elemente noi nu mai intervenisera, planul nu mai suferise nici o modificare. Nu faceam dect sa-i trecem de fiecare data, n revista, toate detaliile. n drumul meu spre locul lui Colea, treceam prin dreptul altor doi detinuti, care lucrau ca rulatori la o bresa de steril. Unul din ei, Falovege Dionisie, ungur din Ardeal si iehovist, om blnd si cumsecade, era ca toti din secta lui un fanatic al muncii. Cu iehovistii am avut mult de furca, din cauza acestei apucaturi. Munceau cu convingerea ca munca fusese harazita de Dum nezeu omului, pentru a-si ispasi pacatele si era imposibil sa-i faci sa n teleaga ca prin munca fortata la care eram supusi, se urmarea extermina rea noastra. In zadar li s-a spus ca, depasind normele, nu faceau dect sa se asocieze la aceasta opera de distrugere a noastra si implicit deveneau astfel colaboratori ai administratiei la aceasta crima. Neobtinndu-se nici un rezultat cu acesti oameni cinstiti si bine intentionati, dar marginiti, mai toti au fost afectati la muncile de rulatori si vagonetari, unde norma era stabilita pentru ntreaga echipa si n felul acesta nu se puteau re marca stahanovistii, iar realizarile lor se mparteau ntre toti. mpreuna cu Falovege Dionisie, lucra Dan Cernovodeanu. Baiat inteligent si cultivat, fusese ales din liceu, ca sa faca parte din clasa Regelui Mihai. Cu toata comportarea lui demna si distanta fata de administratie, ajunsese sa-si alieneze simpatia de care se bucurase la nceput. si despre el se zvonise ca era homosexual, ceea ce, ca unul patit, contestam energic, combatnd pe cei care cu atta usurinta brfeau si raspndeau calomnii asupra unor oameni, fara a avea dovezi. Eram convins ca i se scosese aceasta vorba, ca si n cazul meu, fiindca era tot timpul n compania lui Mituca. stiam nsa ca Dan Cernovodeanu era foarte interesat de informatii si ca Mi tuca l punea la curent cu tot ce afla de la simi Rujinski. Dupa un timp nsa s-a dovedit ca versiunea care circula pe seama lui era ntemeiata. Dan se mprietenise cu un tnar ceangau, care fusese arestat n timp cesi facea stagiul militar. Chipes la nfatisare, Toth, care venise cu mine de la Jilava, era un baiat simplu si nu prea inteligent. Ne-a mirat aceasta prietenie ntre doi oameni care nu aveau nimic comun si nu ve deam ce afinitati i-ar fi putut apropia. Dupa o vreme nsa, natura legaturii lor n-a mai prezentat nici un dubiu. S-au mutat n aceeasi echipa de lucru si n mina au fost surprinsi de mai multe ori n atitudini fara echivoc. La nceput, n afara de repulsia fireasca, care ne- ndepartat de ei, nimeni nu le-a spus nimic. Cam toata lumea a adoptat formula : Treaba lor ! Cum nsa, pe zi ce trecea, Cernovodeanu si pierdea controlul celei mai elementare discretii si pudori (chiar daca patul lui din dormitorul unde statea era ntr-un colt), a ajuns sa depaseasca limita tolerantei celorlalti. 121 ar n curtea lagarului... umblau ca doi ndragostiti. Unii ncepusera sa-i ipuna Dana. Situatia ajunsese intolerabila, riscnd sa ajunga la urechile idministratiei, care att ar fi asteptat, sa bata moneda pe acest caz izolat i sa arate halul de decadenta morala a "dusmanilor de clasa" si "dusaanilor poporului". ntr-una din zile, fiind liberi n curtea lagarului, n ;rupul n care ma aflam, se discuta tocmai cazul lui Dan. Se ajunsese la onciuzia ca trebuia evitat cu orice pret ca administratia sa afle ceva. Dar um, cnd lucrul devenise asa vizibil ? Unul a emis parerea ca ar trebui a i se spuna lui Dan punctul nostru de vedere, caci din moment ce nu aai pastra discretia, nu mai era "treaba lui", ci devenise "a noastra, a uturor". Toti eram de acord ca ar trebui sa i se spuna, dar cnd a fost i se treaca la fapte, fiecare refuza s-o faca, misiunea fiind penibila. In cel moment a venit la grupul nostru Comandorul de marina Romeo naidero, iubit de toti pentru firea lui vesela si binecunoscut pentru ex-resiile marinaresti si din lumea interlopa a portului, pe care se distra a le ntrebuinteze. S-a informat despre subiectul discutiei noastre, a ost pus n tema si a aflat ca ne codeam sa stam de vorba cu Dan. La care, omica Snaidero, spontan ca de obicei, ne-a spus : "Lasati mai baieti ca-i 3un eu mai pe departe si-n mod delicat"." Apoi s-a ntors si 1-a interpelat e Dan, care tocmai trecea la ctiva pasi de noi. Dan s-a apropiat si ,omica, cu cel mai firesc ton amical, 1-a ntrebat : "Asculta mai Dane, adevarat ce-am auzit, ca suferi de bataie de c......t" ? Cum a mai decurs onversatia si daca a mai continuat, n-am mai stiut nici unul, fiindca de asine si ca niste lasi ne-am mprastiat toti ca potmichile. Misiunea iplomatica a lui Romica Snaidero sau poate "delicatetea" cu care a fost usa a avut un oarecare efect, dar numai cteva zile. Dan aratndu-se

ai rezervat n exteriorizarea pasiunii lui. Pna la urma, s-a recurs la Ita stratagema, de coniventa cu cei din biroul nostru tehnic. Sub pre-sxtul unei reorganizari a echipelor, Toth a fost mutat n celalalt schimb, sa ca cei doi nu se mai puteau ntlni dect n scurtul rastimp ct cele oua schimburi se aflau concomitent la suprafata. Faptul ca se asteptau nul pe altul la iesirea din mina, si tot asa se conduceau reciproc pna i gura minei cnd ncepea lucrul, putea trece mai usor neobservat. n ati anii de puscarie care au urmat, un al doilea caz ca cel al lui Dan Toth n-am mai ntlnit, cu toate ca am mai stat cu ctiva homosexuali otorii din Bucuresti, dar care n nchisoare nu s-au manifestat niciodata atare.
* * *

La cteva saptamni dupa Craciun, ntr-o dimineata, la iesirea din ina, ne-au primit n lagar mai multi gardieni ca de obicei. Ni s-a inter-s accesul la dusuri, am fost ncolonati de la poarta, dusi n sala de mese, .abiti sa mncam mai repede si apoi ncuiati n baraci. Celalalt schimb fost si el n mare graba, bagat n mina. Cu tot misterul n ca?e se complacea ofiterul politic sa nvaluie opera-a pe care o conducea personal, cum intrasem n sala de mese, bucatarii s soptisera marele secret : fusese adus un lot de vreo 30 de oameni de la aia Sprie, care se afla nchis n sala de dusuri. Acest procedeu stupid de rantina-i'zolare, cu interdictia de a lua contact cu noii veniti, era pus n . licare de fiecare data cnd erau adusi alti detinuti. Spun ca era stupid, pentru ca dupa cteva ore, dupa ce si predau bagajul la magazie, li se facea perchezitia de rutina si li se dadea "cazarmamentul" (patura, perna, cearceaf etc), carantina se ridica si noii veniti intrau n rndurile noastre. Bucatarii si Roseala de la dusuri au aflat imediat cti sunt si cum erau fosti colegi de-ai lor de la Baia Sprie, i-au recunoscut si ne-au spus si numele lor. Asa am aflat ca printre ei se afla Ion Pantazi, de care stiam ca se gasea la Baia Sprie. M-am bucurat tare de vestea data de bucatari, fiindca, dupa George Boian si inginerul Moise Nicoara la Pitesti, era cel de-al treilea om pe care cunoscndu-1 de afara l ntlneam n nchisoare,. La Cavnic dusesem lipsa unui om cunoscut n care sa am ncredere si trecuse destul de mult timp pna ce ma ncumetasem sa-i mpartasesc lui Colea Ungureanu intentia mea de a ncerca sa evadez. Acum, asteptam cu nerabdare sa vorbesc cu Ion. Odata schimbul de zi intrat n sut si noi nchisi n baraci, peste lagar se asternuse linistea. Dupa o bucata de vreme, ofiterul politic a plecat si vigilenta gardienilor s-a atenuat. Unul din gardieni a venit la dormitorul nostru ca sa scoata o echipa la corvezile obisnuite. Nu mi-era rndul, dar am vorbit cu seful dormitorului, un mol dovean, Nazarie, sa ma treaca pe lista. Am fost scos cu nca ctiva n curte si gardianul a nceput sa ne mparta : cei mai multi la curatat de cartofi, doi la spart lemne, doi sa duca lemne la cabinetul medical cu targa. Eu am ramas la lemne. Observasem ca la usa baii statea de paza un gardian, cu care de ctva timp ntretineam relatii mai bune. Cnd era de serviciu si nu-1 vedea vreun tovaras de-ai lui, statea de vorba si glu mea cu noi si se aratase mai omenos. Eu ncepusem sa-1 cultiv si de cte ori aveam ocazia sa-i vorbesc fara sa fiu auzit de altii, ncercam sa-1 trag de limba. Era destul de vorbaret si de multe ori mi-a servit informatii pretioase n ceea ce priveste administratia si masurile pe care intentiona sa le mai ia. stiri politice si mai ales externe nu era capabil sa-mi dea, fiind mult prea simplu si neinformat. n simplitatea lui totusi, era de par tea noastra si-si dadea osteneala sa ne dovedeasca ca ne compatimea si ca nu se solidarizeaza cu cei care ne impuneau regimul inuman la care eram supusi. La nceput l-am banuit ca ar putea fi un agent provocator al ofiterului politic, dar apoi ne-am convins ca nu era dect un om cumse cade, ratacit prin cine stie ce ntmplare n rndurile M.A.I.-stilor, cum am mai ntlnit n timp si alte cteva cazuri. Din pacate nsa avea si un defect (de fapt o calitate a omului simplu si cinstit), care ne-a facut sa nu mpingem prea departe raporturile cu el : era prea ncrezator si deci mult prea imprudent. Se lasa antrenat la vorba de oricine, chiar si de unii turnatori din rndurile noastre, cu toate ca-1 avertizasem sa se fe reasca de ei. E de mirare cum de i-a scapat ponticului atitudinea lui. Vazndu-1 deci pe acest gardian (al carui nume, din pacate, nu mi-1 mai amintesc), pazind intrarea la baie, am ncarcat un brat de lemne si m-am ndreptat spre el. I-am spus ca, sub pretextul ca duc lemnele pentru ca zanul cu apa, l rog sa ma lase sa intru ca sa-1 pot vedea pe varul meu care se afla printre cei veniti de la Baia Sprie. Mi-a deschis usa si mi-a spus sa nu stau mult, caci s-ar putea ca ofiterul politic sa vina

din nou. Asa am ajuns sa ma mbratisez cu Ion, care fusese arestat cu patru ani naintea mea si care nu stia ca si eu eram nchis. El fusese prins ntr-o tentativa de trecere de frontiera si condamnat la 5 ani. L-am pus repede la curent cu tot ce stiam despre familia lui (mama si nevasta), despre ctiva prieteni comuni si i-am spus ca vreau sa discut cu el ceva foarte 123 nportant cnd va iesi din carantina. Apoi am iesit din sala de dusuri si ii-am vazut de treaba.Trei-patru ore mai trziu, li s-a dat si lor drumul, ir a doua zi au intrat cu noi n mina si am putut sta de vorba n voie Ion, care era acum perforator n schimbul meu. L-am pus la curent cu Lanul meu si al lui Colea si l-am ntrebat daca e de acord sa mearga cu oi. Sub aparentele unui temperament apatic, l stiam gata oricnd de o ^tiune temerara. n plus, contam pe experienta lui : fusese capitan n ivalerie si facuse frontul din Rusia. Era cu sase ani mai n vrsta ca line. Desigur, n trei, urma sa vedem cum vom reusi sa ne ascundem n ;el cotlon din bolta galeriei, care si asa, numai pe Colea si pe mine abia s-ar fi putut adaposti. Ma gndeam nsa ca, razletindu-se cteva zile msecutiv de cei cu care ieseam din corfa, puteam sa mai dizlocam de ecare data cteva pietre, n asa fel ca sa facem ascunzatoarea mai n-patoare. Spre deceptia mea, raspunsul lui Ion a fost ca nu trebuie sa > grabim sa luam o hotarre si ca sa-i mai las timp de gndire. Am s totusi acest raspuns pe seama faptului ca el mai avea un an pna la qrirarea pedepsei si ca nu considera ca merita sa-si ia riscurile unei /adari, cnd eliberarea lui era asa de aproape. L-am nteles. si totusi, doua zi m-a pus n curent cu planul de evadare de la Baia Sprie al mai ultor detinuti, printre care se afla si el. Totul cazuse balta, fiindca o arte din ei fusesera trimisi lai Cavnic cu primul lot, iar acum si el cu 1 de-al doilea. Faptul ca avusese totusi intentia sa evadeze la Baia Sprie ntrazicea explicatia pe care o gasisem la refuzul lui de a evada acum >. la Cavnic. Dupa alte cteva zile, mi-a spus ca a reluat contactul cu cei tiva cu care planuise fuga de la Baia Sprie si ca toti sunt dispusi sa cerce acelasi lucru la Cavnic, studiind si tinnd seama de conditiile cale. Promisese sa nu divulge numele celor din complot, dar mi-a spus i sunt mai multi, ceea ce facea calea de fuga imaginata de Colea si de ine nepracticabila, din lipsa de spatiu a ascunzatorii. Au urmat zile n-egi de tergiversari si discutii, pna cnd Colea si cu mine am fuzionat grupul lui Ion Pantazi si pna cnd am nceput sa contribuim cu totii njghebarea unui plan comun de evadare. Ceea ce Ion nu mi-a spus ni-odata si am aflat mai trziu de la Mache (care si el facea parte din com-ot) este ca n momentul n care Ion le-a spus ca mai are un prieten (era rba de mine) pe care l propune sa fie cooptat n grup, s-a lovit de ozitia mai multora. Nu ma cunosteau si nu aveau ncredere n mine. arantnd pentru mine, a insistat sa fiu acceptat si cnd totusi au refuzat, .n le-a declarat ca n acest caz se retrage si el. Abia atunci au cedat si n ne-a prezentat pe unii altora. Erau 11. - Alexandru Cioclteu (Ducu), fiul doctorului Cioclteu (fratele prof. . Cioclteu, fost decan al Facultatii de medicina din Bucuresti). Familia sa tragea din Comuna Galiciuica, judetul Dolj. Primise o condamnare 20 sau 25 ani munca silnica n celebrul proces n care fusese implicata untiatura Vaticanului de la Bucuresti. Acestui proces "de spionaj" i se cuse publicitate n presa comunista si n urma lui fusese nchisa Nuntura, iar Nuntiul retras. sefii lotului, Vasile Ciobanu si ofiterul de maa comerciala Nic. Vlsan, secund pe "Transilvania", fusesera condam-ti la moarte. Mai trziu li s-a comutat pedeapsa n munca silnica pe ata. Ducu Cioclteu urmase Facultatea de drept. Cu vreo trei ani mai ire ca mine, eminent la studii, era un baiat subtire, nalt, brunet si -o energie extraordinara. si-a cheltuit toata aceasta vitalitate n organizarea evadarii, fara a precupeti nici un efort, neobosit si agitndu-se n permanenta. - Constantin Cosereanu, (Titi), fiu de colonel, el nsusi n scoala militara, fusese trimis n Germania n timpul razboiului pentru specia lizare. Ca elev plutonier la scoala militara n Germania, n perioada de practica, luptase pe frontul din regiunea Baltica. La retragerea de pe insula Osel din fata Rigai, fusese ranit, evacuat ntr-un spital militar n Germania, iar la sfrsitul ostilitatilor se ntorsese n ara. Prin sora lui, logodita si apoi casatorita cu un american din misiunea militara a

Statelor Unite de la Bucuresti si prin ctiva prieteni din serviciile Sigurantei ro mnesti, cu care ntreprinsese o retea de informare a americanilor despre adevaratele actiuni ale comunistilor din acea vreme, cazuse victima unui proces de spionaj si condamnat la 20 sau 25 de ani munca silnica. Baiat en tuziast si bun, din cauza felului grandilocvent de a se exprima si putin fan faron, i se mai spunea si Cyrano. Profilul lui cu un nas mai proeminent l facea sa semene cu eroul gascon. - Dr. Miltiade Ionescu (Mache), fiu de crciumar din Galati, fusese sef de promotie la Facultatea de Medicina. Exceptional de inteligent si cu o memorie fenomenala, avea o condamnare de 15 ani pentru "organizatie subversiva". Era mic de talie si rotofei. Tot n lot cu el si prieten nedes partit era : - Dr. Paul Iovanescu din comuna Bailesti (sau de lnga), judetul Dolj. Foarte slab si nalt, flegmatic ca un englez. - Ian Pantazi, fost ofiter si fiul generalului Pantazi, ministru de raz boi n guvernul Maresalului Antonescu. Pentru o tentativa nereusita de trecere de frontiera primise o condamnare de 5 ani. - Fratii Ion si Simion Cojocaru, tarani din muntii. Vrancei si ei cu condamnari mari. Participasera la rascoala din regiunea lor si aproape toata familia li se afla n nchisoare. - Fratii Ion si Gheorghe Brnzaru, tarani, fii de padurar din Soveja. si ei implicati n rascoala din muntii Vrancei. - George Sarry din Constanta, de care am mai vorbit, si - Mircea Vueric, mecanic, de prin Moldova. Familia lui era de origine italiana. Bunicul lui, care se chema Vuerico, venise de lnga Udine ca pietrar si se stabilise n tara. Mircea, destul de mic de talie, cu picioare strmbe, cu ochi scotocitori, era destul de greu de caracterizat.Sentimental si foarte labil, capabil uneori sa-si asume riscuri dnd dovada de curai iar alteori prudent pna la lasitate. Povestea cu haz tot felul de patanii din care era imposibil sa deslusesti care era adevarul si care minciuna.' Nu se putea conta pe spusele lui, dar ne era la toti simpatic. Cu mine acum erau doisprezece. Dupa ce am facut cunostinta cu cei pe care nu-i cu- nosteam nca, am ridicat si eu pretentia sa fie luat si Colea Ungureanu de care nu ntelegeam sa ma despart. Cum toti l cunosteau mai demult de la Baia Sprie, au fost de acord, "gram deci 13,'liiulti ca sa ne mai gnriim. la ascunzatoarea din bolta galeriei- de ia Kaiher" Se, cerea gasirea unei solutii potrivite numarului. ------i>^ /]AJ^ lA/v-<'1 - "V'' ^} * .'

Cteya saptamni a urmat o adevarat^ perioada de investigare meto-dica a minei. N-a ramas colt necercetat. Fiecare, n masura n care puteam ^^^C sa ne sustragem de la munca, de unul singur sau cte doi, porneam prin abataje n cautarea, mai ales a acelor galerii abandonate si prabusite par tial, care nu mai erau exploatate. Nadajduiam sa cadem pe vreo galerie 125 parasita, care sa aiba acces spre abatajele unde lucrau civilii. Aceste ex peditii erau extrem de periculoase, abatajele parasite de ani de zile in care ne angajam, prezentnd riscul permanent de prabusiri. Scarile, sui-torile, cofrajele, grinzile si stlpii de sustinere, chiar acolo unde pareau intacte si la locul lor, erau inutilizabile. Lemnul era putred si la prima atingere se naruia, de multe ori declansnd ca un fel de reactie n lant, o serie de prabusiri succesive, care te puteau prinde si strivi sub ele sau puteau nfunda gaferia n urma ta, taindu-ti retragerea. Fiecare din noi a avut n aceasta perioada tot felul de patanii si aventuri, din care numai norocul ne-a ajutat sa scapam teferi. Cu frica n sn, naintam prin cte o astfel de galerie, cnd catarndu-ne pe grinzile si rocile nesigure, cnd trndu-ne pna si pe burta prin cte o gaura, acolo unde totul era prabusit n jur si galeria parea nfundata. De zeci de ori ni s-a parut ca n fine am descoperit o deschidere spre galeriile unde lucrau civilii si tot de attea ori speranta ni s-a spulberat, cnd dupa alti ctiva metri constatam ca tre cerea era definitiv blocata. n fiecare zi catre sfrsitul sutului, ne ntl neam pe galeria unde mi se ntmplase accidentul cu vagonetul care mi strivise degetele de la picior, unde scria "Pericol de moarte". Nimeni nu ne deranja pe aceasta galerie. Aici ne puneam reciproc la curent cu rezul tatele cercetarilor din acea zi si hotarm planul pentru sutul urmator.

Parea o treaba fara sfrsit si totusi, ntr-o buna zi, am epuizat toate .posibilitatile.. Nu mai ramasese nici un loc neexplorat si totul fusese n. zadar. Paralel cu aceasta activitate, care ne-a costat multe emotii si ener gie consumata inutil, am mai pornit si o campanie intensa pentru cstiga rea unor surse de informatii si deci pentru a stabili legaturi cu muncitorii civili. Continuam sa ntretinem relatiile cu simi Rujinski si cu gardianul de care v-am spus ca ma aflam n termeni buni cu el. Fara sa le dam ceva de banuit despre intentiile noastre, de cte ori aveam ocazia sa stam cu ei de vorba, aduceam conversatia n asa fel ca sa aflam cte ceva des pre topografia zonelor la care noi nu aveam acces, att din mina, ct si de afara de cealalta parte a portii si gardului lagarului. ncet, ncet, punnd cap la cap cu multa rabdare aceste fragmente de informatii, ajunsesem sa ne facem o imagine destul de reala despre terenul si paza din jurul lagarului. Dr. Miltiade Ionescu (Mache), fiind la cabinetul medical, primea deseori vizita gardianului de serviciu, care se plictisea cnd unul din schimburile de detinuti era n mina iar celalalt dormea si n lagar se asternea linistea. n timpul acestor vizite, Mache angaja discutia cu gardianul respectiv pe diverse teme ; mai nti despre chestiunile de serviciu (bolnavii din infirmerie, lipsa de medicamente itc), deviind apoi treptat spre subiecte mai delicate, despre tratamentul ce ni se aplica, despre masurile inumane si despre regimul comunist n general. n acelasi timp, cauta sa-i inspire ncredere gardianului prin dis cretia lui. Tatonnd astfel terenul cu fiecare din ei, ajunsese n scurta vreme sa constate ca unul din gardieni era foarte receptiv la punctele de vedere expuse de el. Relatiile cu el progresau de fiecare data, pra cnd plutonierul Cuhart si-a dat arama pe fata si s-a stabilit ntre ei o ncreaere reciproca totala. Cuhart era profund anticomunist si abia astepta i el, nenorocitul, ca si noi, sa vina americanii ! n 1953, lumea era n general convinsa ca va ncepe razboiul cu Rusii. Cuhart i-a declarat lui Mache, ca n ziua n care va simti ca se apropie deznodamntul, va deschide poarta lagarului, ne va preda armele de la corpul de garda si va porni alaturi de 126 noi. Cuhart ne-a facut servicii enorme, prevenindu-ne din vreme despre intentiile si masurile administratiei, dar tinndu-ne la curent si cu situatia politica. Prevenit, n-a avut relatii dect cu Mache, urmnd astfel sa-1 punem la adapost de riscul de a fi turnat. Despre relatiile lui cu Mache n-am stiut dect noi, cei din complotul de evadare, ceea ce, totusi, mai trziu s-a dovedit a nu fi fost suficient ca masura de precautie. Vei reveni la timpul potrivit cu toate detaliile. Cu toata ncrederea care se stabilise, Mache nu i-a vorbit niciodata despre evadare, ncercnd sa afle de la el pe cai ocolite, tot ce ne-ar fi putut fi util n aceasta privinta. Prea ar fi fost sa ne dam legati pe minile lui ! Un alt succes, n domeniul informatiilor, 1-a avut Ion Pantazi, stabilind o legatura cu inginerul civil al minei. Din pacate, acesta si facea rar apa ritia n mina. Cu toate acestea si el ne-a adus servicii. Cel mai mare succes 1-a avut nsa George Sarry, care si-a ncercat norocul cu mecanicul de la compresoare. Cum am explicat mai la nceput, compresoarele de aer se aflau ntr-o bresa spatioasa la orizontul - 100, pe galeria lunga cam de 1,600 km., dintre cele doua corfe. Cnd intram sau ieseam din sut, treceam pe lnga aceasta bresa, care era despartita de galerie printr-un grilaj de fier, prevazut cu o portita, ncuiata pe durata trecerii noastre. In bresa era lumina electrica si de fiecare data vedeam silueta mecanicului civil care se ocupa de masini, dar care niciodata nu se apropia de grilajul des partitor. George Sarry a facut o ncercare. A scris pe o foaie de hrtie ca sntem detinuti politici, ca suntem tinuti ntr-o izolare totala si i cerea sa ne ajute. i propunea sa ne lase din cnd n cnd cte un ziar ntr-una din conductele care erau stivuite pe galerie, n dreptul salii compresoa-relor. La iesirea din mina, pe drumul de ntoarcere, a aruncat biletelul printre gratii, la picioarele mecanicului. ntreprinderea era riscanta, me canicul putnd preda mesajul gardienilor. A doua zi, la intrarea n sut, George Sarry a cautat n teava indicata de el n bilet. n gura tevii era pusa o piatra. A scos-o bagnd mna mai adnc si a gasit ziarul Scnteia. In acest fel s-a stabilit o cutie postala care a functionat cu regularitate,, fara ca Sarry sa fi ajuns sa vorbeasca sau macar sa-1 cunoasca la fata pe mecanic. Mai mult : ntr-o buna zi, pe marginea ziarului a gasit scrise stiri cu mentiunea ca au fost ascultate la posturile straine de radio : Radio Londra si Europa Libera. Binenteles ca si despre aceasta legatura n-a mai stiut nimeni, n afara de grupul nostru. Informatiile erau difuzate mai departe, de la orn la om, respectnd aceleasi reguli de prudenta (adica nu n aceeasi zi), pentru ca n cazul n care ar fi ajuns la urechile poli ticului, sa nu-i fie usor sa ajunga la sursa. Ziarul era ars n mina si nu era adus niciodata n lagar. Prin acest mecanic

reusisem sa fim mereu alimentati cu .stiri si lacureat cu situatia politica internationala, hrana cea maTl5e~ pr:eta" detinutilor. si tot datorita lui, ^Mache a putut salva si viata a doi detinuti. Nicu Enescu si nca un camarad de-al nostru se aflau internati n infirmerie cu congestii pulmonare, ntr-un moment cnd cabinetul nostru medical nu mai dispunea de nici un fel de medicamete. De o luna de zile, lipsea pna si vata ! Soasta bolnavilor atrna de cota de medicamente, care nu mai sosea. Printr-un bilet pus n teava de pe galerie, mecanicul a fost ntrebat daca ar putea sa ne procure Penicilina. La urmatoarea posta, am primit raspunsul pozitiv, dar omul n-avea bani. Dupa doua zile de corespondenta, s-a gasit solutia. Afara erau lipsuri de tot felul, iar me canicul ne-a scris ca daca iam putea da cteva cearceafuri, el le-ar putea 127

valorifica si cu banii ar cumpara Penicilina. S-a trecut n graba la fapte : Dindelegan, detinutul care raspundea de magazia de efecte, a fost convins de Mache sa ne ajute. Iata cum : Decontarea cearceafurilor reformate se facea dupa metoda ntrebuintata la magaziile unitatilor militare. Fiecare cearceaf trecut la reforma, se justifica prin prezentarea celor doua tivuri de la capete. S-a luat deci un cearceaf bun, care a fost, taiat n fsii de cte 3-4 cm. latime, iar Titi Spnu, croitorul lagarului, le-a tras cte un tiv la masina. S-au realizat astfel vreo 10 perechi de fsii tivite, repre zentnd justificarea pentru tot attea cearceafuri reformate. In locul lor,' Dindelegan ne-a dat 10 cearceafuri noi din magazie, care au luat ime diat drumul minei, ascunse de noi prin pantaloni sau n sn. Au fost nfundate n conducta de pe galeria compresoarelor, iar a doua zi, G. Sarry a gasit n locul lor, flacoanele de Penicilina. n cteva zile, cei doi bolnavi erau pusi pe picioare. Intr-una din zile pe cnd ne aflam n lagar, iar celalalt schimb abia intrase n sut de cteva ore, s-au auzit batai n poarta de acces spre mina. Era unul din mina care batea n poarta ca sa-i fie deschisa si striga sa fie chemat de urgenta doctorul. A trecut un timp pna ce a venit ofiterul de serviciu, singurul care avea dreptul sa deschida poarta. mpreuna cu gardianul, au intrat patru detinuti, purtnd pe brate pe un al cincilea, pe care nu l-am putut recunoaste. Era plin de snge si gemea slab. A fost dus la cabinetul medical, unde Mache s-a ocupat de el. Am aflat ca era vorba de Ion Bacescu, unul din tinerii din lotul lui Gica Musat, care venise cu mine de la Pitesti. Bacescu lucra singur ca rulator la o bresa de steril. Punndusi lampa de carbid pe jos ca sa-i lumineze locul de munca, n-a bagat de seama ca din peretele de roca atrna fitilul de la ncarcatura unei gauri care nu explodase. Acest lucru se ntmpla destul de frecvent, fie din cauza fitilului defectuos, fie din cauza explodarii mai nti a unei gauri alaturate, care reteza fitilul de la alta ncarcatura, ntrerupndu-i arderea. n timp ce Bacescu ncarca cu lopata materialul steril ntr-o roaba, capatul fitilului se aprinsese de la flacara lampii si arznd pna la focos, declansase explozia. Norocul lui Bacescu a fost ca detunatura nu a provocat prabusiri. Gaura, fiind perpendiculara n roca masiva, a functionat ca o adevarata teava de arma, toata mpuscatura tsnind napoi spre Bacescu, care se afla la vreo trei metri distanta, cu fata spre explozie. Totusi, burajele din lut amestecat cu nisip, pulverizate de detunatura, l-au mproscat de sus pna jos. Bacescu lucra numai n chiloti si toata pielea fetei, pieptului, bratelor si picioarelor, i fusese ciuruita de aceste particule minuscule. Din miile de gaurele ca ntepaturile de ac, cu toate ca superficiale, tsnise sngele. Suflul explo ziei l trntise la pamnt, unde ramasese fara cunostinta din cauza so cului, pna ce alergasera alti camarazi, alarmati de detunatura. Partea cea mai grava s-a constatat la cabinetul medical, cnd si-a revenit din soc : si pierduse complet vederea la amndoi ochii. Timp de cteva saptamni a fost ngrijit cu un devotament extraordinar de Mache si de Paul lovanescu, dupa ce acesta din urma iesea din sut. ncet, ncet, datorita tratamentului lui Mache, si-a recapatat vederea. Iar Paul

pierdea zilnic cteva ore lnga patul lui, extirpndu-i pietricelele de sub piele, cu vrful unui bisturiu si cu o penseta. Treaba migaloasa pe care Paul o facea cu o rabdare fara seaman. In cele din urma, amndoi doctorii au avut satisfactia sa-1 vada iar sanatos pe Bacescu, care s-a ales cu cteva cieatrici pe fata si cu pieptul pistruiat, din cauza micilor pietricele ramase si care se vedeau prin transparenta pielii. Cum am mai spus, sub pretextul nendeplinirii planului, timp de aproape doua luni am fost bagati n mina si duminicile, tura de zi ne-maiputndu-se schimba n aceasta perioada cu tura de noapte. Dupa cteva saptamni de munca fara zi de odihna, mai ales cei din schimbul de noapte, ncepusem sa ne resimtim. Eram extenuati si foarte multi se mbolnavi sera, ajunsi la capatul puterilor. Rezultatele muncii noastre erau tot mai slabe si cu toate ca administratia remarcase acest lucru, presiunea con tinua, n aceasta perioada, comandantul ne-a strns ntr-o zi n curtea lagarului si ne-a tinut un discurs cam n termenii urmatori : "Daca du minica urmatoare, n loc de cei 27 de vagoneti de minereu care reprezinta planul de productie zilnica, faceti un efort suplimentar si produceti 42 de vagoneti, vom reusi sa acoperim restantele fata de cifrele planului si va promit (si-a dat chiar cuvntul de onoare), ca nu veti mai intra duminicile n mina." Abia mai trziu am aflat, ca de fapt planul era de mult realizat, iar eforturile la care eram supusi erau pentru a obtine o ct mai mare de pasire a productiei, ceea ce reprezenta pentru membrii administratiei la-" garului prime n bani la sfrsitul lunii. Propunerea comandantului a strnit discutii aprinse n lagar. Cu toate ca, n halul de extenuare n care ne gaseam, toti ne doream rnai presus de orice o zi de odihna, opiniile erau mpartite. Cam jumatate din detinuti au fost de parere ca duminica urma toare sa facem efortul cerut, pentru a obtine mult dorita zi de odihna pro misa de capitan. Ceilalti nu mpartaseau acest punct de vedere, considernd ca daca vom produce 42 de vagoneti de minereu ntr-un sut, nu vom face dect sa dovedim administratiei ca aceasta performanta este posibila si o data precedentul creat, ni s-ar putea cere sa realizam zilnic aceasta canti tate. De aceasta parere eram si eu. Cstig de cauza au avut nsa primii, iar noi am cedat. Argumentul decisiv a fost acea duminica de odihna pro misa, salvatoare pentru ctiva din camarazii nostri mai slabi si bolnavi, care erau la limita extrema a puterilor lor fizice. ntradevar, continuarea muncii, n acelasi ritm si fara ntrerupere, lor le putea fi fatala. Am ho tart deci sa acceptam propunerea comandantului. n duminica respectiva, s-a muncit n disperare, iar la sfrsitul sutului ne-am ntors n lagar sleiti de puteri, dar multumiti totusi, fiindca reusi sem sa predam cei 42 de vagoneti. Toata saptamna care a urmat, ne-am resimtit din cauza efortului, dar ne mngiam cu gndul ca ne vom re cupera din forte duminica cnd vom fi liberi, ne vom putea odihni si se va putea realiza si schimabrea echipei de zi cu cea de noapte. n fine, a venit si duminica mult asteptata n care urma sa fim lasati n pace si sa ne putem trage sufletul, si totusi, la ora obisnuita, a nceput sa bata toaca si gardienii au nceput sa ne ndemne ca de obicei racnind, sa ne grabim sa iesim din baraci ca sa intram n mina. Ne-am adunat cu totii ]a poarta, dar am refuzat sa intram n mina, explicnd gardienilor ca ne promisese ziua libera. Gardienii ne-au raspuns ca nu primisera nici un fel de dispozitie n acest sens. 129 Cu toate ca atmosfera era cam ncordata, am refuzat sa intram n mina pna ce nu vine comandantul. Unul din gardieni a iesit pe poarta si peste cteva minute a venit cu ofiterul de serviciu, care si el ne-a spus ca n-a primit nici un fel de ordin si ca nu-1 poate ntreba pe comandant, deoarece plecase la Baia Mare. Detinutii au nceput sa vocifereze si tensiunea a crescut ntr-att, nct ofiterul de serviciu i-a strigat ostasului din turnul de paza de deasupra noastra sa ncarce arma ; ceea ce a si facut. Momentul devenise critic, ofiterul acuzndu-ne de revolta. Ne da deam seama ca sub acest pretext ar fi putut face

uz de arma mpotriva noastra si, o data ireparabilul produs, tot ei ar fi judecat si justificat actul. Vociferarile si tumultul s-au mai temperat, cu toate ca am refuzat mai departe sa ne luam lampile si sa intram n mina. Ctiva detinuti mai ponderati au nceput sa discute cu ofiterul, n numele nostru. Se facuse liniste si toti ascultam. Ofiterul, care luase un ton mpaciuitor, ne-a ex plicat ca, fara ordin, el nu poate lua nici o hotarre. Ca probabil comandantul, chemat cu treburi la Baia Mare, n graba plecarii uitase sa-i co munice hotarrea pe care o luase n privinta noastra. Ne-a cerut sa-i n telegem situatia si ne-a propus urmatoarea solutie : sa intram n mina, el promitndu-ne ca-1 va contacta pe comandant de ndata ce se va n toarce si ca^ daca acesta va confirma spusele noastre vom fi scosi din mina. Neavand ncotro, am acceptat tranzactia, cu toate ca povestea ple carii comandantului ni se parea cusuta cu ata alba. Am tinut nsa sa subliniem ofiterului, ca intram n mina pentru a-i dovedi ca nu ne ras-culam, dar ca nu vom munci, asteptndu-1 pe comandant sa-si onoreze cu vntul dat, lasndu-ne ziua libera. Lumea s-a mai calmat si am intrat n mina. O data ajunsi la orizontul nostru, ne-am oprit chiar n fata corfelor, unde galeria era foarte larga si nalta si ne-am asezat pe grinzile de pozitate de-a lungul peretilor. Cei doi gardieni care se aflau cu noi, n-au facut nici o ncercare de a ne obliga sa plecam spre locurile de munca. Asistasera la scena de la suprafata si se temeau de vreo reactie pe care n-ar fi putut-o stapni. Nici chiar cei ctiva turnatori din schimbul nostru n-au plecat la munca. O bucata de vreme nca, sub imperiul excitatiei celor petrecute n lagar au mai continuat discutiile, dar ncetul cu ncetul, oboseala si-a spus cuvntul si fiecare si-a gasit un loc mai comod si mai toti am nceput sa motaim. Cam dupa o ora a cobort o corfa si din ea plutonierul seremet (Tamie), cu nca doi gardieni. Turbat de furie, a nceput sa racneasca sa ne apucam de lucru, amenintndu-ne cu proces ie sabotaj, cu condamnarea la moarte, cu trimiterea noastra n lanturi la Aiud etc. Ctiva din detinuti au ncercat sa parlamenteze cu el si sa-i xplice ca-1 asteptam pe comandant. N-a acceptat nici o discutie si vaznd :a nu ne mprastiem spre locurile de munca, s-a calmat brusc, a scos un :arnet si un creion din buzunar si a cerut celor care nu vor sa munceasca ?i sunt capii revoltei si instigatorii, sa treaca deoparte, iar ceilalti, care mnt "constienti", sa se duca sa-si vada de treaba. A urmat un moment de ezitare, s-au mai auzit niste proteste si s-au produs primele defectiuni. Primii care au rupt rndurile au fost cei ctiva turnatori, care si-au luat lampile si au plecat spre abataje. n acest timp, lamie a nceput sa promita ca administratia nu va tine seama de gre seala pe care au facut-o unii detinuti, care s-au lasat indusi n eroare de :tiva instigatori. Treptat, rndurile noastre au nceput sa se rareasca. Istoviti, si fizic si nervos, cu convingerea ca administratia e n stare sa ia cele mai drastice masuri de represalii si ca orice rezistenta e inutila, oamenii au pornit resemnati spre locurile lor de munca. Mai nti cte unul, apoi n grupuri mici, asa nct, n cteva minute, hala mare din fata corfelor s-a golit. Tamie nu-si mai ncapea n piele de mndrie, pentru succesul repurtat si mai ales pentru teama pe care o inspirase. Privea sa tisfacut, cu minile n sold, cum detinutii se retrageau spre galerii si aba taje. Totusi, ctiva ramaseseram asezati pe niste grinzi, chiar lnga corfa. Cnd s-a ntors si a dat cu ochii de noi, nu i-a venit mai inti sa creada, apoi, banuitor, chiar prudent, ne-a ntrebat cu un ton foarte neutru, ce e cu noi, de ce stam. I-am spus si noi foarte linistiti, ca avnd cuvntul de onoare al comandantului ca azi nu vom fi pusi la munca, nu vom munci. A ramas un moment nedumerit, apoi, tot calm, ne-a cerut sa-i predam mar cile. Fiecare din noi, la intrarea n mina, si lua de pe un tablou numerotat, care se gasea la poarta, o placuta de tabla pe care era imprimat nu marul lui.

I le-am predat si Tamie a plecat, fara sa mai spuna o vorba sa-si faca tura prin mina. Am aflat de la baieti ca n ziua aceea s-a aratat mai n telegator ca niciodata, n-a fortat pe nimeni la munca, n-a racnit si n-a n jurat. Dupa ce si-a terminat inspectia, a venit iar la put si trecnd pe lnga noi, care nu ne miscasem din loc, ne-a spus cu un ton aproape ami cal si chiar zmbind : - Ei ! Cred ca v-a trecut necazul si vreti sa va vedeti de treaba. Caranica i-a raspuns ca nu avem de gnd sa revenim asupra hotarrii noastre si ca noi contam pe cuvntul comandantului. Stapnindu-si furia, Tamie nea spus : - Treaba voastra, numai sa nu va para rau ! S-a urcat n corfa si a disparut. Noi am ramas tot sutul asezati sau culcati pe grinzile noastre, fumnd si sfatuindu-ne. stiam ca de aici nainte ne va astepta greul, dar eram toti hotarti sa mergem pna la ca pat. Din pacate nu-mi amintesc numele tuturor celor care au refuzat lu crul n acea zi si nici numarul exact (noua sau unsprezece ?) Iata-i pe cei de care mi amintesc : - Parintele Sebastian Popescu (Popa Scai) - Alex. Caranica - Nicolaie Ungureanu (Colea) - Dica Petre (Varu Dica ) - Dumitru Ciubotaru (Mitica tiganul) - Gheorghe Gache - Tiberiu Hentea (Tibi) si cu mine. Am stabilit cu totii sa ramnem fermi pe pozitia noastra si sa nu ne la sam provocati n nici un fel. stiam ca administratia era foarte sensibila la refuzul de a munci, fiindu-i teama de o generalizare a fenomenului. Cei veniti de la Baia Sprie aveau nca vie n memorie soarta preotului serban. Preotul, dupa ani de puscarie si munca grea n mina si ruinase complet sanatatea. Ajuns ntr-o stare de slabiciune extrema si bolnav de ficat, ceruse sa fie trimis la penitenciar. Ceruse acest lucru luni de zile n sir, nu numai directiei lagarului dar si diverselor comisii de inspectii M.A.I. care se tot perindau pe la Baia Sprie. In sprijinul cererii lui, invoca si constatarea Cabinetului Medical, fisa lui medicala atestnd boala de fi cat si starea fizica care-1 facea inapt de munca. De fiecare data i se spu131
nea ca i se va examina cazul si ca va fi trimis la penitenciar cu primul ot de inapti. Lunile nsa treceau, sanatatea preotului devenea tot mai precara si puterile l lasau. Cnd ntr-o zi au fost strigati detinutii inapti pentru a fi trimisi cu duba catre penitenciare, pe lista nu figura numele preotului serban. Aiuns la capatul rabdarii si puterilor, a doua zi, preotul a refuzat sa mai in tre n mina Toate presiunile facute asupra lui (intimidari, promisiuni, ame nintari si n final carcera), n-au dat nici un rezultat. Preotul n-a cedat. In cele din urma, ofiterul politic a decis ca nu va mai intra n mina, va ra mne ca inapt la suprafata si va presta corvezi usoare n lagar, pna c-e va fi trimis cu urmatoarea duba la penitenciar. Succesul obtinut de pre otul serban si mai ales faptul ca administratia cedase, risca sa devina un precedent periculos pentru viitorul muncii fortate, la care erau supusi de tinutii politici. Multi detinuti se gaseau ntr-o stare fizica asemanatoare celei a preotului, multi erau bolnavi si reusita preotului a facut sa le n colteasca n minte ideea sa-i urmeze exemplul. Despre noua stare de spi rit din lagar, ofiterul politic era informat prin turnatorii, care, la Baia Sprie, ocupau toate posturile cheie (n biroul tehnic, pontatori, brigadieri, maistri etc). La scurt timp dupa ce preotul serban fusese lasat la supra fata, ntr-una din zile, gardianul de serviciu 1-a chemat de la bucatarie, unde mpreuna cu alti inapti si infirmi curata cartofi, si 1-a pus la alta corvoada, si anume : sa consolideze tarusii, care, legati ntre ei cu un fir de srma, delimitau zona interzisa, ce se ntindea pna la urmatorul gard de srma ghimpata al incintei lagarului. Trebuia sa puna cteva pietre n jurul fiecarui tarus. Preotul s-a apucat de treaba sub supravegherea gardianului. Dupa un timp, acesta din urma a plecat spre bucatarie. Cum a trecut de coltul baracii, s-a auzit o rafala de pistol automat si apoi stri gate de alarma. Detinutii de la corvezi, ca si cei din schimbul de noapte care dormeau au iesit din baraci sa vada ce se ntmplase. Lnga unul din tarusi, zacea preotul serban ntr-un lac de snge, iar ostasul din turnul de paza cel mai apropiat care trasese rafala batea alarma. n cteva clipe lagarul s-a umplut de gardieni, n frunte cu ofiterul

politic. Detinutii au fost nchisi n baraci si n-au mai avut voie sa paraseasca dormitoarele. Cnd a intrat n lagar schimbul care lucrase n mina si au fost descuiate baracile, urmele dramei disparusera. Corpul preotului fusese ridicat si, pe locul unde cazuse, fusesera aruncate cteva lopeti de nisip. Singurul lu cru neobisnuit : paza fusese ntarita, iar la intrarea schimbului urmator n mina, a asistat de data aceasta si ofiterul de serviciu. Reveniti din con sternarea care domnise la nceput, detinutii ncepusera sa murmure si sa-1 apostrofeze pe ofiter, acuznd administratia de crima. Cnd ofiterul, n grijorat ca nu reuseste sa mentina disciplina, a nceput sa racneasca or dine, sa-i acuze de revolta si le-a spus ca preotul serban_fusese mpuscat n timp ce ncerca sa evadeze, detinutii au nceput sa-1 huiduiasca. Pna la urma, detinutii au intrat n mina, dar linistea n-a fost restabilita, toti sorbind n gura mare de asasinat si crima contra umanitatii. A doua zi cnd detinutii din lagar l-au recunoscut ntr-unui din tur-urile de paza pe ostasul care trasese n preotul serban, au nceput sa-1 luiduiasca. Din ziua aceea, nu 1-a mai vazut nimeni ; a fost retras din >aza si s-a aflat ca a fost mutat la alta unitate. Tot n acea zi, un alt os-;as din turnul de paza de la poarta, prinznd momentul cnd nu se afla n apropiere nici un gardian, i-a interpelat pe ctiva detintiti care treceau prin curtea lagarului si le-a spus ca ei, ostasii, nu avusesera nici un ames tec n asasinarea preotului, ca totul fusese premeditat si aranjat ntre ofi terul politic si ostasul care trasese. S-a aflat si de la alti gardieni, ca tot ofiterul politic daduse ordin ca preotul sa fie pus sa aseze pietrele n ju rul tarusilor de la gard, fara ca gardianul sa fie pus la curent cu planul de asasinat. ncercarea ofiterului politic de a deghiza crima ntr-o tentativa de evadare, era cusuta cu ata alba. Starea fizica a preotului pleda de la nceput mpotriva. I-ar fi fost imposibil sa treaca prin gardul de srma ghimpata si sa escaladeze apoi si gardul de aproape 5 metri naltime. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nimanui nu i-ar fi trecut prin cap sa ncerce o evadare, direct sub ochii ostasului din turnul de paza. De altfel nici nu mai era nevoie de alte argumente pentru a infirma teoria politi cului. Evidenta se arata chiar la locul crimei : preotul fusese omort pe loc de rafala trasa si cazuse n interiorul curtii si nu dincolo, n zona in terzisa. Soldatul trasese fara nici un fel de somatie prealabila. n zilele urmatoare, au aparut la Baia Sprie mai multi ofiteri care au anchetat cazul. Au stat de vorba cu detinutii, au cules informatii si au dat de nteles ca vor ntocmi un raport obiectiv aspura celor ntmplate si ca vinovatii vor fi trasi la raspundere. Singurul rezultat vizibil pentru detinuti a fost nlocuirea ofiterului politic. Sfrsitul tragic al preotului serban a lasat nsa o puternica impresie n' memoria detinutilor de la Baia Sprie, care deseori si reaminteau cu toate amanuntele cele ntm plate. Eu n-am facut dect sa le reproduc pe cele pe care le-am retinut din povestirile lor si nadajduiesc ca altii vor aduce amanunte suplimen tare care sa ajute la reconstituirea datelor, faptelor si numelor, pentru au ' i_v restabili cndva ntregul adevar. Am facut aceasta digresiune de la firul povestirii, pentru ca si noi ne aflam acum pe o pozitie periculoasa : refuzasem sa muncim ca si preo tul. E drept ca refuzasem lucrul numai n acea zi, ca argumentul nostru era "cuvntul comandantului" si ca eram mai multi. sansele ca adminis tratia sa ne nsceneze o piesa similara celei careia i cazuse victima preo tul serban erau mult mai reduse. Totusi, ne dadeam seama ca pasisem pe un teren periculos. Pna la sfrsitul sutului nu s-a mai ntmplat nimic si nimeni nu s-a mai ocupat de noi. Cnd am iesit din mina mpreuna cu tot schimbul, ne-am dus fiecare n dormitorul nostru. Singura masura de pre vedere pe care o puteam lua n asteptarea evenimentelor, era sa ne m bracam ct mai gros, pentru eventualitatea carcerii. Fiecare ne-am pus cte un pulovar pe piele (pe sub camasa, ca sa nu se vada) iar pe deasu pra cte un cojoc. n carcera erai bagat fara haine groase si speram ca lundu-ne cojoacele, nu vor observa ca avem pulovere pe sub camasi. n fine, ne-am auzit strigate numele. Am fost adunati n curtea lagarului, ncolonati si condusi de un gardian catre baraca din fata Cabinetului Medical. Spre nedumerirea noastra, am fost introdusi ntr-o camera de 3/3 m, care avea geamurile acoperite cu un strat de vopsea neagra si care servea de magazie. Era plina cu cizme vechi de cauciuc, refor mate. Am fost ncuiati si gardianul a plecat. Eram convinsi ca situatia era provizorie. N-am asteptat mult si si-a facut aparitia ofiterul politic, n cteva vorbe ne-a spus ca pentru a ne nvata minte suntem pedepsiti sa stam o luna la "neagra" (asa era numita camera din cauza geamurilor 132

133
vopsite si opace) cu regim de penitenciar. Arlica,. wiati d* ceilalti, cu hrana redusa si un sfert de ora de plimbare pe zi, t,]b supravegherea gardianului. Ni se va aduce si o tineta n camera. Nu ne venea sa credem ! In loc de pedeapsa, era o recompensa. In starea de epuizare n care ne aflam, visul nostru permanent care deve nise un fel de obsesie, era sa ne putem odihni, sa dormim. Amenintarea cu ratia de mncare de penitenciar, cu toate ca redusa, nu-si atingea scopul. Pentru noi, mncarea cadea pe planul doi si un astfel de reim timp de o luna de zile, ni se parea o adevarata binecuvntare. Pentru a nu-i da de banuit politicului ct de multumiti eram, am nceput sa protestam, invocnd din nou "cuvntul comandantului" si plngndu-ne de nedreptatea care ni se facea. Satisfacut politrucul a plecat trntind usa si gardianu a incuiat-o. Noi am mai pastrat cteva minute tacerea pana ce ofiterul a parasit baraca, dupa care am dat fru liber veseliei care ne cuprinsese. Dupa emotiile prin care trecusem n asteptarea realizarii celor mai sumbre prevederi, destinderea nervoasa ne-a luat cu mana oboseala si discutiile, glumele si rsetele nu mai conteneau Cnd euforia s-a mai calmat, ne-am amenajat camera. Am mprstiat mormanul de cizme vechi pe podea. S-a facut un strat de aproape un metru, elastic pe care neam tolanit ca pe un divan. Lumina ne venea

^rJlVZ^: CaldU ^ ^

"

Dupa nchidere, camarazii nostri din cele patru dormitoare ale baracii buneau lemne pe foc iar prin gaura cheii de la usa noastra ne mpingeau ka cate una, tigan Tot prin usa ne tineau la curent cu ultimeleTnouS iui lagar si eventuale stiri aflate n mina. Primele doua zile am dormit in nestire. Ne trezeam numai cnd ni se aducea mncare, fie ratia oficiala cu care venea gardianul, fie cea pe care ne-o aducea Mircea Vueric pare confectionase in atelierul mecanic din mina o cheie potrivita cu care ne deschidea usa. Dupa ce am mai recuperat din restantele de somn si odihna, zma ne-o petreceam n discutii nesfrsite. Mitica Ciubo-fcaru ne cnta cntecele lui de inima albastra. Alecu Caramea ncepuse sa-si tricoteze un pulover cu andrele aduse tot de Mircea Vueric Din tot felul de ciorapi.si pulovere vechi si rupte, pe care le desirase, recun-perase firele scurte si inutilizabile, mpreuna cu Dica, le scarmanase si torsese din nou lna. ** Dupa trei zile cnd ne obisnuisem cu ideea ca, timp de o luna de ale, viatr noastra nu va mai fi tulburata de alte masuri, am primit /izrtapo.;.trucului. Poate ca numai privindu-ne sau poate informat de urnaton si-a dat seama ca apreciase gresit masura luata mpotriva loastra. Privirea i s-a oprit asupra ctorva dintre noi, care fiind^erfo-.atori si ajutori de perforatori, aveam

dreptul sa purtam parul de 3 cm ungime. Privilegiul fusese acordat tot de el, pentru a ademeni si alti ietznuti spre aceste meserii. Sub pretextul ca acum ne gasSi la reSm le penitenciar si nu la munca, ne-a spus sa iesim afara ca sa fim tun S7 Lram 4 sau 5 in acest caz, printre care Alecu, Colea, Mitica si S nune Ke-a dus pana langa poarta lagarului, n fata lampariei, unde era 5 rizerie si 1a strigat pe Pecerita (lipoveanul turnator, fost presedinte de gospodarie Agricola de care am mai vorbit) I-a SDUS sa vina .mi le tuns. Pecerita s-a executat si s-a apropii de S ca/eTram p^uf Cu toate ca nu tineam deloc la cei trei centimetri de par si cu toate a hotarisem sa nu reactionez la nici un fel de provocare, cnd i-am 34 vazut figura spnateca si graba slugarnica de a executa ordinul, nu-am pierdut cumpatul. Am facut un pas napoi si i-am spus ofiterului ca nu ma las atins de un "turnator" si i-am cerut sa ne dea noua masina ca ne vom tunde noi unul pe altul. Ofiterul a racnit la mine ca nu se poate si i-a dat din nou ordin lui Pecerita sa ma tunda. I-am spus atunci lui Pecerita sa nu ndrazneca sa se apropie de mine. Dupa o scurta ezitare, a mai facut un pas si a ridicat masina de tuns. I-am dat peste mna si masina i-a cazut pe jos. n clipa urmatoare am fost si eu trntit la pamnt de un pumn n ochi. Ma lovise plutonierul Vacaru, care era ofiter^ de serviciu si asista la scena. Cnd m-am ridicat, am fost imediat nsfacat de Vacaru si din ordinul ofiterului politic am fost bagat ntr-una din carcerile din spatele lampariei. Mi-a luat cojocul, dar n-a observat puloverul. Cum am mai spus, carcera era un fel de ghereta din scnduri, n care nu puteai sta dect n picioare. Pentru a o face si mai incomoda, pe peretii ei interiori fusesera batute mai multe rnduri de srma ghimpata. n felul acesta nu puteai sta nici rezemat. Acoperis n-avea, asa ca zapada care cazuse se transformase din cauza moinei din timpul zilei ntr-un fel de mocirla, amestecata cu pamntul de pe jos. La nceput nu i-am simtit toate neajunsurile, fiind nca ncalzit de ciocnirea care avusese loc. Mai nti a nceput sa ma supere ochiul care se umflase, mi lacrima si ma durea. Dar nici n-apucasem bine sa ma li nistesc si am auzit din nou pasi apropiindu-se. n carcera de alaturi a fost nchis Colea. Cnd gardianul s-a ndepartat, mi-a povestit ce se ntm plase : Dupa ce fusesera tunsi si dusi din nou la "neagra", venise iar politi cul si le spusese sa se duca la dormitoarele lor, fiindca i-a iertat de restul pedepsei. Colea nu voise sa plece, spunnd ca refuza sa fie iertat. Asa ajun sese si el la carcera. Cele doua carcere fiind una lnga alta, am putut sta de vorba si ziua ne-a trecut mai usor. Colea reusise sa pastreze si niste tigari, dn care mi-a aruncat si mie pe deasupra peretilor carcerei, lipsa de aco peris avantaj ndu-ne. Catre seara nsa, a nceput sa se lase ger. Cnd tocmai ne gndeam la noaptea nu prea placuta care ne astepta si ncepusem sa tropaim ca sa ne mai ncalzim, am auzit o voce soptindu-ne numele. Era Popa Scai, care se strecurase neobservat printre baraci, pna lnga carcera. n clipa ur matoare mi-a cazut n cap scurta de dimie a popei, captusita cu blana de miel. si lui Colea i-a aruncat un cojoc si apoi a disparut. Dar n-a trecut mult si a aparut si varu' Dica, care ne-a aruncat cteva bucati de pine. Ajutorul camarazilor a fost salutar. Mai ales cojoacele, fara de care nu stiu ce s-ar fi ales de noi pna la ziua. si asa, a doua zi dimineata, eram com plet rebegiti iar picioarele nu mi le mai simteam n bocanci, cnd gar dianul ne-a scos din carcera si ne-a spus sa ne pregatim sa intram n mina cu schimbul de zi. Eram asa de nghetati si sleiti de puteri din cauza sederii n picioare o zi si o noapte, nct i-am spus lui Colea ca, indiferent ce se va ntmpla, nu voi intra n mina. Ma voi duce n dormitor si ma voi culca. Ceea ce am si facut. si Colea s-a dus sa se culce la el n baraca. Dupa frigul tras, caldura din dormitor m-a toropit, asa ca am adormit imediat. Nu stiu ct timp a trecut, dar din somnul greu n care cazusem, m-a trezit un gardian, care ma scutura de umar : - Imbraca-te si hai cu mine ! M-am dezmeticit si mi-am zis ca gluma se ngroasa, gndind ca e vorba iar de carcera. ntr-adevar, gardianul pe care l urmam se ndrepta spre 135 .

arcera. Dar> ajuns In dreptul lampariei, n loc s-o ia la stnga, a mers tot nainte spre poarta de iesire din lagar. A descuiat-o si, de partea cea lalta, un alt gardian, cu pistolul n mna, mi-a spus s-o pornesc ncet na inte,' fara sa ntorc capul. Nu m-am putut mpiedica sa ma gndesc la soarta preotului serban si ma simteam mergnd ca mielul la taiere. La vreo treizeci de metri de poarta lagarului era o vila (probabil fosta oarticulara), unde acum se aflau birourile administratiei. Noi o botezasem .casuta cu zorele". Spre ea mi-a spus gardianul sa ma ndrept. n fata ce lor cteva trepte de la intrare, era oprita o motocicleta cu atas, cu numar fnilitar, plina de noroi. Cnd mi-a spus sa urc treptele, gndurile negre ce mi le facusem mai nainte s-au spulberat. Totusi, nu ma puteam dumiri [asupra intentiilor ce le aveau cu mine. Am fost introdus ntr-o camera cu gratii la fereastra. Doua birouri cu cte un scaun erau singurul mobilier. Gardianul mi-a spus sa ma asez la cel din fund si sa astept. A iesit apoi, ncuind usa n urma lui. Ramas singur, primul gest pe care l-am facut gest reflex de puscarias) a fost sa cercetez biroul. n primul sertar am ;asit Scnteia din ziua respectiva. O adevarata comoara pentru noi ! Lam asat nsa la locul lui, nestiind ce se va ntmpla cu mine. Dupa cteva mi-ute de asteptare, usa s-a descuiat si a intrat un capitan, n uniforma for-;elor armate si nu a M.A.I.-ului. Avea petlitele si epoletii negri si semnele unitatilor de blindate. Dupa cizmele murdare de noroi, am dedus ca el venise cu motocicleta pe care o vazusem afara. Nu-mi puteam imagina jce avea sa aiba de-a face cu mine un ofiter M.F.A. Prima surpriza a fost ca mi-a spus buna ziua, ceea ce mi-a trezit re-kniniscente de buna crestere si m-a facut sa ma simt prost, fiindca nu schi-asem nici un gest la intrarea lui. Pe securisti

evitam sa-i salutam, fiindca he pretindeau s-o facem cu formula "Sa traiti", ceea ce refuzam ; ct des pre ei, nici vorba sa ne salute. De data asta. am raspuns si eu cu buna lua. Dupa ce si-a pus dosarul pe care-1 avea sub brat pe celalalt birou. -a asezat si a nceput sa ma priveasca cu interes, dar si oarecum stin-;herit. Am tras concluzia ca nu avea rutina contactului cu detinutii. Prima ntrebare pe care mi-a pus-o, pe un ton politicos si cu o nuanta de omenie, se care n-o mai ntlnisem de mult, a fost : - Esti bolnav, domnule Ioa-id ? I-am raspuns ca nu si abia dupa aceea mi-am dat seama de ce mi usese ntrebarea. Pentru un om care nu era obisnuit cu aspectul detiutilor, apaream ntr-adevar ca un om bolnav. Paloarea caracteristica. )ielea pergamentoasa a fetei, hainele vargate, peticite si ponosite, la care ie adauga o barba de cteva zile, ar fi fost suficiente pentru a justifica n-rebarea. Dar, pe lnga astea, cele 24 de ore de carcera n frig si mai .usesera si ele amprenta, iar spre completarea portretului, mai aveam si n ochi nvinetit si umflat. Capitanul a insistat si m-a ntrebat de ce arat sa. Cu un ton nversunat, i-am spus ca datorita tratamentului la care sn-m supusi si, n cteva vorbe, i-am povestit tot ce se ntmplase n ulti-lele zile. Pe masura ce vorbeam, mi dadeam seama ca pe de-o parte nu-i enea sa creada ca spun adevarul, iar pe de alta parte aspectul meu mi onfirma spusele. Cnd i-am descris carcera cu srma ghimpata n care tatusem, s-a indignat si mi-a spus ca asa ceva nu-i posibil si ca ncerc sa buzez de buna lui credinta. Ara protestat, spunndu-i ca ceea ce relatez 5te purul adevar si poate fi usor verificat, dar ca nu-mi fac nici o iluzie si ;iu dinainte ca va tine partea administratiei. A stat un moment pe gn-uri si apoi m-a ntrebat :
Q36

- Esti dispus sa-ti iei raspunderea sa pui pe hrtie tot ce mi-ai po vestit ? La raspunsul meu afirmativ, mi-a pus n fata o coala de hrtie si un toc. Pe cele doua pagini ale colii, am nsirat toate abuzurile la care eram supusi n general si cele pe care le suferisem n special n ultimele zile. Am pomenit de isprava comandantului cu bucatarii culcati pe zapada, de pumnul dat de plutonierul Vacaru si de carcera cu srma ghimpata. Am semnat declaratia si i-am dat-o. A luat-o, a citit-o, a pus-o n dosar si mi-a spus ca, daca ceea ce am scris este adevarat, vor fi luate masurile necesare iar daca cele declarate snt false, voi suporta consecintele. I-am spus ca n-am scris dect adevarul, dar ca nu cred ca ni se va face dreptate, - ti promit ca ma voi ocupa personal de acest caz si vei vedea ca se va face dreptate ! Mi s-a parut ca a spus aceste vorbe cu toata sinceritatea. Apoi mi-a spus ca misiunea lui la Cavnic e cu totul alta si mi-a cerut sa-i raspund la cteva ntrebari. n fine, m-am lamurit de ce fusesem adus la casuta cu zorele. Era vorba de un supliment de ancheta. Capitanul fiind de la ser viciul de informatii al armatei. Voia sa stie ce relatii avusesem n rndu rile armatei, ce militari cunoscusem si ce informatii cu caracter militar primisem de la ei si transmisesem mai departe varului meu George Boian, care la rndul lui le comunicase mai departe n strainatate. La raspunsul meu ca nu avusesem relatii cu nici un fel de militar din noua armata si ca nu cunosteam dect ctiva ofiteri din vechea armata, acum deblocati, interogatoriul s-a prelungit mai bine de o ora, devenind tot mai insistent dar civilizat. Cnd a vazut ca ancheta bate pasul pe loc, capitanul mi-a nsirat pe birou vreo 20-30 de fotografii de indivizi n uniforma si m-a n trebat daca recunosc pe cineva. Am remarcat imediat figura unui pluto-nier-major de origine din comuna Ilovat, unde ma nascusem si traisem si eu, pna la exproprierea din 1949. Pentru a va pune n tema, va trebui sa fac o incursiune n trecut : n primavara lui 1944 am fost recrutat, urmnd ca n toamna aceluiasi an sa fiu ncorporat, lucru care nu s-a mai ntm plat, din cauza ocuparii tarii de catre rusi. De unde pna atunci fusesem nerabdator sa-mi fac armata si sa plec ct mai repede pe front, n 1945, mam grabit sa profit de dreptul de a-mi amna stagiul militar, fiind stu dent, n 1949, exmatriculat din facultate, amnarea pentru studii n-a mai fost valabila si am primit ordinul de ncorporare. Cum cei cu "origine sociala nesanatoasa" erau ncorporati n unitati de munca (D.G.S.M.), nu stiam cum sa scap din aceasta situatie. Atunci si-a facut aparitia pluto-nierul-major din fotografia pe care mi-o prezentase acum capitanul an chetator. Nu-1 cunosteam, dar mi-a spus ca ducndu-se pe acasa, la Ilovat, aflase, la primaria din sat, ca primisem ordin de ncorporare. De aceea, ntorcn-du-se la serviciu, n Bucuresti, se informase de adresa mea si venise sa se ofere sa ma ajute. Lucra la un Comisariat Militar din Bucuresti si era

n masura sa faca acest lucru, vrnd sa se revanseze astfel pentru ajuto rul pe care si eu l dadusem familiei lui. Mi-am amintit atunci ca la n ceputul razboiului, el fusese primul ranit din sat. Vestea ranirii lui a co incis cu alta nenorocire pentru familia lui : le arsese casa. Am luat atunci hotarrea sa-i ajutam si i-am donat familiei lemnele necesare pentru con structia unei case noi, angajnd si zidarii si dulgherii pentru lucru. Dupa 137
ce iesise din spital si venise n permisie acasa, eu plecasem la Bucuresti la liceu, asa ca nu l-am vazut. Apoi fusese tot timpul pe front iar la sfrsitul razboiului se reangajase n armata, asa ca n-apucasem sa-1 cu nosc personal niciodata. Recunostinta lui m-a salvat din ncurcatura. Prin relatiile pe eare le avea, mi-a facut mutarea la Comisariatul unde lucra, mi-a eliberat un livret militar si mi-a adus si fisa mea de la ser viciul de evidenta al Comisariatului, pe care am distrus-o. In felul acesta nu mai figuram n fisierul lor si nu mai puteam fi chemat la armata, n schimb puteam prezenta la orice eventual control un livret militar n perfecta ordine. Cu plutonierul-major Gheorghita am ramas n relatii pna la arestarea mea n 1952. Ne ntlneam din cnd n cnd, fie n oras la o bere, fie ve nea sa-mi faca o vizita acasa, niciodata nsa la Comisariatul la care lu cra. Relatiile cu o "bestie mosiereasca" l-ar fi compromis grav n acea epoca. La arestarea mea, n 1952, avusesem posibilitatea - profitnd de un moment de neatentie al securistilor care venisera sa ma ridice - sa fac sa alunece n dosul unei biblioteci livretul meu militar. Punndu-mi-se acum n fata poza lui Gheorghita, primul gnd mi-a fost ca livretul fu sese gasit si asa ajunsese securitatea sa stabileasca ca ntre el si mine exista o legatura. Totusi capitanul anchetator nu-mi vorbise n acest context dect de informatii militare si nu de situatia mea militara. Mult timp nu aveam de gndit si orice ezitare a mea ar fi fost remarcata. Negnd ca l-as cunoaste, mi-am facut socoteala ca n-as face dect sa n taresc suspiciunile. Poate calauzit de instinct, poate numai ntmplarea ^j m-a facut sa exclam foarte natural - punnd degetul pe poza lui Gheor ghita : "Pe asta l cunosc !" )jv*%Ji
is

Foarte interesat, capitanul ^i-a tras scaunul n fata biroului meu si mi-a cerut detalii : n ee mprejurari l-am cunoscut, ce relatii am avut cu el ? Fara sa pomenesc absolut nimic de povestea cu livretul, i-am spus ca l cunosteam fiindca era din aceeasi comuna cu mine si ca ma n tlnisem ntmplator cu el n Bucuresti, prin anul 1950. Ma vazusem cu el de mai multe ori si statusem de vorba la un pahar de bere, amintin-du-ne de locurile noastre natale. Chestiuni militare nu discutasem cu el niciodata. De altfel informatiile cu caracter militar din mesajele trans mise de George Boian, n strainatate, si care facusera obiectul procesului n care fusesem si eu implicat, datau dinaintea ntlnirii mele n Bucu resti cu plutonierul-major Gheorghita. Dupa nca un timp de ancheta in sistenta, acest ultim argument al necorespondentei datelor (G. Boian fu sese arestat n 1949, iar eu l ntlnisem pe Gheorghita abia un an mai trziu, n 1950) a parut sa fie edificator, si capitanul mi-a cerut sa dau o declaratie scrisa, n care sa rezum tot ce spusesem pna atunci. n timp ce scriam, a iesit din camera, lasndu-ma singur. Am profitat sa scot "Scnteia" din sertarul biroului si s-o ascund pe cracul pantalonului, avnd grija s-o mpaturesc n asa fel ca sa nu fosneasca n timpul mer sului. Ramnea riscul perchezitiei la ntoarcerea n lagar, dar tentatia ziarului era prea mare. Cnd am terminat declaratia a intrat si capita nul, care m-a asigurat din nou ca se va ocupa de ceea ce scrisesem n prima declaratie. Apoi, m-a luat n primire acelasi gardian care ma adu sese si tot cu pistolul n spate m-a dus pna la poarta lagarului unde m-a predat. Cum am ajuns la dormitor, am ascuns ziarul ntr-o saltea si m-am dus sa-1 caut pe Colea, care dormea n baraca lui. I-am spus tot ee mi se ntmplase si am ncercat sa gasim mpreuna explicatia anchetei si cum ajunsese securitatea sa descopere ca-1 cunosteam pe plutonierul-major Gheorghita. Va trebui sa anticipez, fiindca explicatia am avut-o abia 11 ani mai trziu, n 1964, cnd am fost eliberat. n 1952, dupa ce fusesem arestat, timp de mai multe zile Securitatea pusese locuinta mea sub supraveghere si toate persoanele care venisera sa ma viziteze, nestiind ca fusesem ridicat, fusesera legitimate. ntr-una din acele zile, venise si plutoniermajor Gheorghita, care nu aflase de arestarea mea. Revazndu-1 n 1964, cnd am fost pus n libertate, mi-a po vestit ca fusese ntrebat despre relatiile pe care le avea cu mine si de claratiile lui coincisesera cu cele date de mine la Cavnic. Astfel, banuielile Securitatii ca mi-ar fi furnizat secrete si documente militare s-au stins si Gheorghita n-a -avut nimic de suferi^ chestiunea livretului mi litar neiesind niciodata la iveala. Facnd bilantul, ancheta capitanului, s-a dovedit a fi pozitiva din punc tul nostru de vedere, nu numai n ce-1 privea pe Gheorghita, dar ne-a dat posibilitatea sa avem n mna un ziaSntreg, lucru pretios pentru noi si greu de nteles pentru cei care nau trait niciodata n izolarea de lume si evenimente cum era cazul nostru. Cel mai important efect, nsa, si la care nu ne asteptam, lam nregistrat n chiar dupa amiaza aceea, cnd ofiterul de serviciu a dat ordin ca srma ghimpata din carcere sa fie scoasa. Capitanul se tinuse de cuvnt ! Faptul ca nici Colea nici eu nu intrasem n mina n ziua aceea a fost trecut cu vederea si n-a avut nici o urmare, iar ncepnd de la sfrsitul acelei saptamni, nu s-a mai intrat n mina duminicile. Probabil ca acest lucru s-a datorat actiunii noastre, combinate cu fericita ntmplare a sosirii capitanului tocmai n acel mo ment. Un timp am putut chiar remarca o oarecare mblnzire n atitudinea administratiei fata de noi, presiunea n munca s-a redus, oamenii nu mai erau pedepsiti pentru orice fleac sau pretext iar cabinetul medical a ca patat mai multa autoritate n privinta scutirilor de munca si internarilor n infirmerie a celor bolnavi. Aceasta acalmie, chiar daca nu a durat dect cteva saptamni, ne-a prins bine si ne-a ajutat sa ne mai refacem fortele. Primele semne ale pri maverii, cu nopti mai putin friguroase si zile nsorite, ne-au mai nseni nat si ele sufletele. Cnd dupa 11 ore de stat n bezna minei, iesind la su prafata, dadeam acum de putina caldura si cer senin, n loc de zapada si ger, ne simteam parca mai putin istoviti si mai optimisti. La prima noua repartizare a echipelor la locurile de munca, am simtit nsa si mna ofi terului politic. Toti cei care refuzaseram sa muncim si fuseseram nchisi la "neagra", am fost repartizati la cele mai proaste si periculoase locuri de munca. Alecu Caranica, Dinca Petre si cu mine, am fost trimisi sa per foram la bresele de steril din abatajul galeriei Iosif Nord. n acest abataj fara nici un fel de sistem de aerisire si unde nu se facea nici un pic da curent, gazele de la explozii dainuiau aproape tot sutul. La cteva zeci de metri de noi, la capatul abatajului, a fost trimis Colea sa perforeze la naintare. n acel fund de sac, concentratia de gaze si lipsa de oxigen erau si mai mari. Flacara lampii de carbid abia plpia, iar roca filonului de pe Iosif Nord era cea mai dura din toata mina. Schimbnd cte 5 sfredele si cu mare chin, Colea nu reusea sa perforeze gauri mai lungi de 30 cm.

Colea si varu' Dica suportau cel mai greu toxicitatea din abataj, avnd dureri permanente de cap. Dupa cteva zile de lucru n acest mediu toxic,

ne-a disparut complet pofta de mncare, fasolea si ratia de marmelada ne provocau arsuri insuportabile si resimteam o permanenta stare de usoara greata. Ofiterul politic si lua revansa ! Din fericire, de cnd venise primavara, n saptamna n care lucram n schimb de noapte, ziua ne-o petreceam n curtea lagarului si ne mai dez intoxicam, respirnd aerul curat de munte. ntr-una din zilele acelei pri maveri, cu toata vremea senina si soarele blnd de afara, eu dormeam n patul meu din baraca. Fusesem scutit de cabinetul medical, iar schimbul meu era n mina, asa ca eram singur n tot dormitorul. Din cauza unui panaritiu care ma chinuise cteva zile, Mache mi facuse o incizie la un deget, de la care trebuise sa-mi scoata si unghia. Dupa incizie, usurat de durerea si zvcniturile din deget, ma culcasem si adormisem tun. La un moment dat, prin somn, am auzit usa deschizndu-se si pasi pe dusumele. Am simtit chiar ca cineva se asaza pe patul meu si, fara sa ma trezesc complet, mi-am zis ca se ntorsesera baietii din mina. Chiar ma gndeam, tragndu-mi patura peste cap si ncercnd sa ma cufund din nou n somn, ca timpul trecuse prea repede si ca as mai fi dormit. Cineva rn-a scuturat nsa de umar si am auzit o voce, care-mi spunea ceva. Am crezut mai nti ca e vreunul din camarazi, care avea chef de glume, dar cnd am nceput sa percep sensul vorbelor, am ntors capul nca buimac de somn si am vazut o uniforma de gardian. M-am dezmeticit si l-am re cunoscut pe gardianul cel cumsecade, de care v-am spus ca ma simpatiza. Era vesel si repeta mereu acelasi lucru : - Scoala c-a murit tatucu ! S-a dus n... Era 5 Martie 1953 si asa am aflat ca a murit Stalin. La nceput nu mi-a venit sa cred, dar gardianul m-a asigurat ca e ade varat, ca se anuntase la radio. In simplitatea lui se bucura din toata inima si-mi spunea cu convingere : - Acu' scapati si voi de puscarie si va duceti acasa ! I-am multumit pentru veste si i-am spus sa fie totusi prudent si sa n-o mai spuna nimanui, ca sa nu riste sa fie turnat. Eu m-am mbracat repede si m-am dus la Mache sa-i mpartasesc stirea. Cunoscndu-1 pe gardian, care nu prezenta garantii, nici de prea mult discernamnt, nici de seriozi tate, am ramas nencrezatori si am hotart sa pastram secretul informatiei pna la sosirea celor din mina. Cum au iesit din mina, am facut tura celor pe care-i stiam ca se ocupa cu informatiile si au legaturi cu muncitorii civili. Mituca nu avusese o ocazie favorabila ca sa poata sta de vorba cu artificierul Runjinski, dar i se paruse ca acesta i facuse un semn cu mna,, de plecare. Popa Scai remarcase ca Tamie nu-si facuse obisnuita inspectie n acea zi, iar unul din gardienii de la corfa, care era foarte sever de obicei, se ara-i.ase foarte indiferent la mersul muncii n mina. Ba mai mult, intrase tam-nesam n vorba cu el, punndu-i o serie de ntrebari personale : de unde este originar, pentru ce era condamnat si la cti ani ? Nicu Enescu, la rndul lui, nu putuse schimba nici o vorba cu maestrul civil, care fusese tot timpul nsotit de un gardian. Deci nimic concret, doar cteva semne ne obisnuite, dar neconcludente. Peste alte 12 ore, nsa, la iesirea urmatoru lui schimb din mina, totul avea sa se lamureasca : ntr-adevar, Stalin murise ! Toate asteptarile de mai bine s-au dovedit nentemeiate, nsa, si spe rantele legate de disparitia tiranului desarte. S-a remarcat, totusi, un timp, o oarecare delasare si nehotarre n atitudinea si masurile administratiei.'
140

In lupta noastra pentru supravietuire, zi cu zi, erau bune si astea l\ La cteva zile dupa moartea lui Stalin si-a facut aparitia o comisie formata din vreo 4-5 insi, toti mbracati civil. Timp de cteva ore ct au stat in incinta lagarului, au avut o comportare foarte stranie. Era duminica si amndoua schimburile erau la suprafata. Majoritatea detinutilor erau n curte, profitnd de vremea frumoasa. Unii stateau de vorba, plimbndu-se la soare printre, baraci, altii se asezasera pe jos pe cte o bucata de lemn, pamntul fiind nca jilav, n urma zapezii care abia se topise. Numai n dreptul baracii unde se afla cabinetul medical, era un ta-luz n panta, unde pamntul se mai zvntase si daduse iarba. Aici, cnd erau liberi, si facusera obiceiul sa se strnga macedonenii. Asezati n cerc, pe calcie, le auzeai de la distanta vorba repezita n dialectul lor ar'mnesc-Gardienii nu se vedeau si nu-si mai gaseau de lucru prin curte, vnnd de tinuti pentru

cine stie ce corvezi inutile, cum faceau de obicei. Stateau si ei de vorba la poarta lagarului, n fata camerei de garda. Cei 4 sau 5 civili, probabil de la Ministerul de Interne, se mprastiasera prin curtea lagarului si se plimbau printre grupurile de detinuti, obser vnd atmosfera, nevrnd n mod vadit sa dea impresia unei inspectii cu caracter oficial, administrativ. Cautau chiar cte un pretext banal, ca sa intre n vorba cu detinutii, ca si cum ar fi fost niste simpli vizitatori n tr-o localitate turistica, si cautau sa-si faca relatii printre localnici. Succes prea mare nu aveau, fiindca, n mod ostentativ, nu erau bagati n seama si detinutii si continuau discutiile, facnd abstractie de pre zenta lor. Simtind atmosfera, erau tot mai intimidati si mai stingheriti. Unul din ei se apropiase de grupul macedonenilor de pe tapsanul cu iarba si chiar se asezase pe un butuc, lnga ei. Nimeni nu s-a facut ca-i observa prezenta, discutiile urmndu-si cursul. Dupa un timp, nentelegnd nimic din graiul lor, nu stia cum sa se scoale si sa plece, fara sa-si piarda fata. Ma aflam tocmai n dormitorul meu, cnd unul din civili si-a facut apari tia. Cnd a intrat pe usa, compunndu-si o figura amabila si degajata, a spus buna ziua. I s-a raspuns la fel, fiecare vazndu-si mai departe de treaba. Eram vreo cinci n dormitor, printre care preotul Costache (bucovi neanul), care statea pe patul lui si-si crpea camasa. Fata de linistea care se lasase, civilul a avut un moment de ezitare, dar apoi s-a adresat popii ntrebndu-1 ce face. - mi crpesc camasa, i-a raspuns popa cosnd nainte. Vaznd ca nu se infiripa conversatia, 1-a ntrebat daca se poate aseza pe patul lui. Popa i-a facut loc spunndu-i : - Nu-i al meu, e al statului. Hotart sa intre n vorba cu orice pret, civilul a continuat efortul. Dia logul, cu raspunsurile laconice ale preotului Costache, care n tot acest timp si cosea nainte camasa, a fost cam urmatorul : - Ce meserie aveti ? - Miner. - Cum, ntotdeauna ati fost miner ? - Nu ! - Ce-ati fost... nainte ? - Preot ! - si, ce condamnare aveti ? - 15 ani. (Nu mai tin minte exact la cti ani fusese condamnat pa rintele Costache).
141

Vr au sa mentionez aici un fapt ciudat, care s-a petrecut tot ntr-una din zilele acelei primaveri. Pe creasta muntelui care domina lagarul, au laparut ntr-o zi doua siluete. Ctiva detinuti care se aflau n curte le-au Iremarcat ntmplator. Din cauza distantei, n-au putut distinge alte detalii, Idect ca cei doi purtau n spate ranite si, ca privind n jos spre lagar, au Idus la ochi, fie binocluri, fie aparate fotografice. ntre timp nsa, au fost [observati si de unul din ostasii din turnurile de paza, care a dat alarma. Cele doua siluete au disparut dupa muchia de stnci, n padure. stirea s-a raspndit n lagar, dar pna sa prind si eu de veste si s-apuc sa ies din ba raca, cei doi s-au facut nevazuti. In schimb am putut urmari efectele alar mei care se daduse : vreo 10-15 soldati narmati, desfasurati n traga tori, au nceput sa urce povrnisul muntelui. Panta, mai nti lina, dar apoi tot mai abrupta, se termina la poalele unui perete de stnca. Acolo s-a terminat si urmarirea, peretele de stnca, de cel putin 200 m naltime fiind inaccesibil. Niciodata n-am aflat cine fusesera cei doi si ce urmarisera. Pentru noi nsa, cei care planuiam evadarea, reactia unitatii de paza n momentul alarmei a fost un prilej de comentarii nesfrsite. Numarul ostasilor disponibili care au plecat n urmarire, timpul care le-a trebuit pentru a intra n actiune si mai ales planul de organizare a urmaririi, care nu

ni s-a parut prea bine pus la punct, au fost discutate sub toate aspec tele. Pe lista informatiilor, pe care trebuia sa le colectam, s-a mai nscris astfel un punct : Paza exterioara. Urma sa ncercam sa aflam efectivul ostasilor din unitatea de paza, cti din acestia se gaseau n posturi la un moment dat si cti ramneau n acelasi timp disponibili. De asemenea, unde erau cazati si armamentul de care dispuneau. O buna parte din aceste informatii le-am putut afla, concomitent cu celelalte pregatiri pentru evadare, care-si urmau cursul. ncepusem chiar sa grabim aceste pregatiri, o data cu venirea primaverii. Dupa ce explo rasem fara succes toate galeriile si abatajele abandonate, n cautarea unei cai posibile de iesire spre galeriile unde lucrau muncitorii civili ne con centrasem un timp atentia asupra galeriei dintre cele doua corfe Cea pe care o parcurgeam zilnic la intrarea si iesirea din mina, din care porneau ramificatiile galeriilor unde lucrau civilii si care erau nchise cu grilaje de fier si lacate la ora trecerii noastre. Am abandonat nsa ideea de a n latura aceste obstacole pentru a patrunde n galeriile civililor, cnd am aliat ca nu exista alta iesire spre exterisr. si minerii civili utilizau aceeasi singura cale de iesire din mina ca si noi, cu singura deosebire ca, n loc s coboare la galeria Ramer (de unde noi ne continuam drumul pe jos nca un kilometru si jumatate pna n lagar), ei urcau mai departe cu corfa 142 pana la suprafata. Aceasta portiune din parcursul minerilor civili, cu prinsa intre statia Rainer (unde coboram noi) si punctul unde corfa atin gea suprafata, ne era complet necunoscuta. Prin cei ctiva civili cu care unii din noi aveam contacte, am ncercat sa aflam cum se prezenta situatia pe aceasta portiune de put si mai ales la gura lui, la suprafata. Lucru foarte greu, deoarece ntrebarile nu puteau fi puse direct, pentru a nu le da nimic de banuit asupra intentiilor noastre. Abia catre sfrsitul lui aprilie, punnd cap la cap toate frnturile de in formatii culese, neam putut face o oarecare idee n aceasta privinta. Spun oarecare, pentru ca certitudinea datelor obtinute n-am avut-o, unele in formatii fiind nesigure, altele chiar contradictorii. In acea primavara, s-a mai petrecut un eveniment demn de remar cat ; pentru mine si cei veniti de la Jilava, inedit, pentru cei de la Baia Sprie deja cunoscut, pe care de altfel cred ca l-au si provocat prin perma nentele lor reclamatii :ja nceput sa functioneze "Cantina". Am povestit cum la sfrsitul fiecarei luni, dupa ce din salariul care apa rea pe statele de plata se scadeau toate retinerile, primeam un bon stam pilat, pe care era nscrisa suma neto n lei de care puteam dispune pentru cumparaturi. De cnd se nfiintase lagarul de la Cavnic, n fiecare luna ad ministratia adusese tigari, pe care detinutii le cumparau cu aceste bonuri. Numai tigari. La Baia Sprie li se aduceau si diverse alimente : unt, mar melada, halva, zahar, peste sarat si chiar alte produse, cum ar fi : sapun, pasta de dinti, uneori ciorapi si camasi. In limbajul de lagar, camera dintr-una din baraci, unde, o singura data pe luna se distribuiau aceste ali mente, purta numele de "Cantina". Printre curiozitatile semnalate la can tina de la Baia Sprie si despre care am aflat de la cei veniti de acolo, a fost aparitia unor produse care au strnit uimire n lagar. Astfel, s-au pus n vnzare la Cantina : ladite cu heringi afumati, import din Danemarca, unt din Olanda si chiar saci cu zahar tos pe care scria ,,Made in England". Mai mult dect straniu pentru acea vreme (19501951), cnd n magazinele si pietele din tar? domnea cea mai cumplita saracie, lipsind pna si cele mai obisnuite marfuri din productia autohtona. Cu timpul s-a aflat si explicatia fenomenului. Prin putinele tranzactii comerciale ncheiate n acea epoca cu Vestul, regimul de la Bucuresti era interesat n achizitionarea de masini si produse tehnice si industriale, iar tarile "capitaliste" conditionau aceste livrari, de cumpararea de catre Romnia si a unor bunuri de larg consum, excedentare pe pietele occidentale. Am aflat chiar de la oameni care lucrasera n acest domeniu si care acum se aflau printre noi n nchi soare, ca unele din aceste produse proveneau din tranzactiile rusilor cu occidentul si ca rusii prin operatii de clearing le plasau Romniei. Za harul englezesc si untul olandez apareau astfel n alimentarele din tara, la preturi mult mai ridicate dect preturile acelorasi produse indigene. Pen tru saracia populatiei ele reprezentau un lux inaccesibil si nu se vindeau. Cum nsa alimentara respectiva trebuia sa-si realizeze planul de vnzare, ingeniozitatea si initiativa responsabilului magazinului rezolvau problema n cel mai perfect spirit al principiilor "pietii libere". Binenteles, daca n tmplarea facea sa fie n apropiere lagarul de munca de la Baia Sprie !

Asa fusese cazul cu "Alimentara" din Baia Mare, al carei destoinic responsabil intrase imediat n legatura cu administratia lagarului si i li vrase pentru "Cantina" marfa nevandabila. Rezultatul : responsabilul a 143 putut n acest fel raporta ndeplinirea planului de vnzari. Membrii ad ministratiei lagarului sau bucurat de nlesniri la aprovizionare la Alimen tara respectiva, fiind anuntati din vreme cnd apareau anumite produse si obtinndu-le fara neplacerile statului la coada. Iar detinutii, care tot na veau ce face cu banii (bonurile), cumparau oricum tot ce se aducea la Can tina, chiar daca era scump. Ca sa nu mai vorbim de placerea contactului cu "lumea libera", cnd mncau unt din Olanda si zahar din Anglia. Deci, toata lumea multumita ! Dar sa revin la Cavnic, unde la sfrsitul lui martie, s-a deschis Can tina. N-am avut nsa parte dect de produse indigene. Poate chiar prea indigene ! Posesori de bani n bonuri cred ca erau cam o treime din noi, iar eu cu Caranica eram printre cei bogati, datorita geodei peste care dadusem si care ne ajutase sa avem mari depasiri de norma. Probleme prea mari la alegerea cumparaturilor n-am avut. Singurul lux pe care mi l-am per mis a fost un sapun de toaleta si trei perechi de ciorapi gri de bumbac. Sapunul, ntrebuintat cu economie, m-a tinut vreo patru luni si mi-a mai oferit o alternativa la sapunul de puscarie, care, cum spuneam noi, mirosea , cine mort. Ciorapii, supusi conditiilor din mina, nu rezistau. Saptamna si perechea ! Dar macar aceste trei saptamni am scapat de obiele. Restul articolelor de la Cantina erau rationalizate : 50 grame de unt, 100 gr. de halva si vreo 4-5 bucati de rahat de persoana. Am luat din fiecare, iar de restul banilor, tigari. Cu toate ca tigara era cel mai pretuit articol pentru detinuti, nu stiu sa se fi ntmplat vreodata ca cineva sa aiba ce fuma, iar iltul sa rabde. Fiecare fuma de la fiecare si daca tigarile se terminau pna la urmatoarea "cantina", toti rabdam. Toti nefumatorii, posesori de bo-uri, la sfrsitul lunii cumparau tigari pentru fumatori. Cu distribuirea ratiilor si colectarea bonurilor de plata de la detinuti era nsarcinat un plutonier. Portia fiecaruia o punea pe o bucata de hrtie ie sac de ciment. Marea atractie a constituit-o untul. Unii nu mai vazusera unt de luni de zile, dar majoritatea, de foarte multi ani. Cnd mpreuna cu cei din baraca mea, mi-am luat ratia, am plecat iirect spre dormitor, unde fiecare din noi si-a invitat la patul lui ctiva camarazi care nu avusesera bonuri n acea luna. Urma sa ne nfruptam din bunatatile luate de la Cantina. Prin mpartire nsa, portia fiecaruia devenea un fel de doza homeopatica, asa ca masa cu invitati avea un ca-acter mai mult simbolic. Totusi, ideea ca vom simti gustul untului, ne 'acea mare placere. Fiecare facuse rost de pine de la bucatarie. Cum am bagat n gura prima bucata de pine, cu un vrf de cutit de unt pe ea, am simtit ca mi se face rau. n acelasi timp, si din alte grupuri idunate la paturile vecine, s-au pornit exclamatii de scrba. Untul mult dorit era unt de oaie ! Gustul si mirosul puternic de oaie era insupor tabil. Marea majoritate nu l-am putut mnca. n schimb, o mica mino-"itate a fost avantajata ; de doua ori avantajata : a mncat unt, pe sa-;urate, primind si portiile noastre. Macedonenii au colectat tot untul, nentelegnd cum de puteam noi iispretui un produs al animalului lor sacru : oaia. Pna la urma, am facut si noi haz de necaz. Cteva zile mai trziu nsa, macedonenii s-au revansat. Pastele n acel an a cazut n primele zile ale lunii aprilie. n smbata Pastelui am lucrat n mina n schimb de zi. De fapt, nimeni n-a lucrat aproape nimic, iar gardienii nu s-au aratat pe galerii. Nici Tamie nu si-a facut aparitia. Catre sfrsitul sutului, cu mult nainte de ora obisnuita la care se dadea semnalul de oprire a lucrului, detinutii au nceput sa coboare din abataje pe galeria principala si sa se ndrepte spre hala cea mare din fata corfelor. Popa Scai anuntase ca va tine o slujba si vestea fusese trans misa din om n om, pna la cele mai ndepartate locuri de munca.

Cei doi gardieni, vaznd multimea de detinuti, care, fara sa fi pri mit vreun ordin, se scurgea n siruri nentrerupte spre locul unde se aflau ei, n fata corfelor, au ncercat sa-si impuna autoritatea, strigndu-ne sa ne ntoarcem la locurile noastre de munca. Ne-au amenintat chiar ca vor raporta numele celor care nu se supun ordinului, pentru a fi pedep siti. Amenintarile n-au avut nici un efect. Detinutii continuau sa vina, fara sa-i bage n seama. Iam vazut atunci cum erau pe punctul sa intre n pani ca, creznd probabil ca e vorba de vreo revolta. Popa Scai si ctiva de tinuti le-au explicat ca nu avem intentii rele, ca am parasit mai devreme locurile de munca pentru a sarbatori Pastele. Vazndu-ne pasnici, gar dienii s-au linistit n privinta noastra, cu toate ca erau vizibil intimidati de multimea din jurul lor. Au mai ncercat sa argumenteze ca daca vine cineva n inspectie vom avea neplaceri. De fapt se temeau de venirea vre unui superior, care i-ar fi facut pe ei responsabili de indisciplina noas tra. Dar nimeni nu s-a mai ocupat de ei, pentru ca ncepuse slujba. Sub bolta nalta de la corfa, a nceput sa rasune glasul Preotilor. Un singur bec slab lumina ncaperea, facnd si mai impresionanta atmosfera, cu umbrele noastre care se reflectau pe peretii de stnca. Toti ne stinseseram lampile si ascultam emotionati slujba celor 5 sau 6 preoti : parintele Costache, parintele Sebastian Popescu, parintele La-zarov... Unul din gardieni se retrasese chiar lnga put, n umbra, ct mai departe de noi. Parea sa vrea sa dovedeasca astfel ca nu era de acord cu ceea ce se petrecea si sa se puna la adapost de a fi acuzat de complicitate. Celalalt, nsa, ramasese printre noi si, cu toate ca se straduia sa-si men tina o atitudine indiferenta si degajata, cu o mna n buzunar si fumnd, era vadit atras de slujba. Fiind chiar n apropierea mea, i-am urmarit atitudinea. La un moment dat l-am vazut cum, foarte discret, a lasat sa-i cada tigara nca neterminata pe jos. Toti eram descoperiti si ne tineam bonetele sau caciulile n mna, el fiind singurul din toata multimea care avea chipiul pe cap. Nu voi uita niciodata, cum unul din detinuti, prinzndu-i privirea, i-a facut un semn abia perceptibil, indicndu-i chipiul. Gardianul a avut o ezitare, a privit pe furis n stnga si-n dreapta. Detinutul care-i facuse semnul nu se mai uita la el. ncet si-a dus mna la cap si si-a scos chipiul. Detinutul a n tors iar capul spre el si i-a zmbit cu blndete. Era Marinica Dumitrescu. Fusese student si trecuse prin "reeducarea" de la Pitesti. Din cauza ma xilarului fracturat, vorbea cu greutate. Cnd s-a auzit vocea preotului spunnd "veniti sa luati lumina", neam apropiat pe rnd de el si ne-am aprins lampile de mina de la lampa lui. n acea clipa, s-au pornit sa bata clopotele ! Nu-mi venea sa cred ! Nu stiam ca, asa cum facusera cu un an n urma la Baia Sprie. ctiva detinuti pregatisera si acest detaliu pentru ca ritualul sa fie complet. Atr145 a de una din conductele de aer comprimat de pe galerie .asera cu sm^ele de otel de diferite lungimi. La momentul potrivit, lo-liai multe sire ^ un ajt sfredel, realizasera ntocmai sunetul clopo-idu-le pe ra^ mkratisat, spunndu-ne : Christos a nviat ! Pe multi plor. T0^1." lacrimi n ochi. Popa Scai s-a apropiat de gardianul care j-am Yjf5utatuse printre noi si i-a spus : Domnule sergent, stiu ca nu-mi k H' 'aspunde cum se cuvine, dar eu toit va spun "Cristos a nviat" si titi ca noi ne rugam si pentru dumneavoastra. Cum se facuse ora oficiala de iesire din mina, corfele au nceput sa Tot drumul, de-a lungul galeriilor s-a cntat Prohodul si pe uictioneze. g g ilsura ce intram pe poarta lagarului, unde celalalt schimb se pregatea intre n mina, eram primiti cu "Cristos a nviat" si raspundeam cu Adevarat a nviat". Cum am ajuns n dormitor, Mituca m-a chemat de-o arte si mi-a spus ca se ntlnise n mina cu simi Rujinski, care-i urase Cristos a nviat" si-i adusese un dar. Era vorba de o bucata de cozonac

i de o plosca cu palinca, pe care Mituca reusise sa le aduca n lagar, trend prin mari emotii, la gndul ca ar fi putut fi perchezitionat la poar[a. Noaptea, dupa nchiderea baracii, cnd toti dormeau, Mituca s-a dus ;u darurile de la simi n spalator, iar eu m-am dus pe rnd la patul corva camarazi, de discretia carora eram siguri, i-am trezit si le-am spus sa se duca la toaleta. Fiecare a primit aici cte o farma de cozonac si a oaut cte un gt de tuica. Primul care a onorat plosca a fost popa Scai, imintindu-si de tuica din regiunea lui, de la Rmnicul Sarat. Mi-aduc nca aminte ca era o plosca de tip militar, din aluminiu si :a pe lnga dopul original care se nsuruba, mai fusese nfundata cu un ocean de porumb, peste care, ca sa nu curga, simi mai legase cu sfoara }i o basica de bou. Dupa ce am reusit sa destupam plosca, nsa, am intrat de-a dreptul n panica din cauza mirosului, care a umplut ncaperea si :are risca sa ne dea de gol. Am deschis geamurile ca sa aerisim si ne-am grabit sa golim plosca. N-a fost usor : era tuica de Maramures, trecuta ie doua ori prin alambic si ngrozitor de tare. Noua, care nu mai gustasem ilcool de atta vreme, ni s-a parut otrava curata. Cu toate ca eram vreo :ece care ne treceam plosca unul altuia, nu cred ca am fi prididit-o, daca iu ne ajuta substantial capitanul Narcis Triandaf, care se lauda ca fu-ese mare bautor afara. Ne-a si dovedit-o, golind plosca. Am spalat-o, im facut sa dispara firimiturile de cozonac si ne-am dus sa ne culcam, ;onvinsi ca nu lasasem nici o urma. A doua zi dimineata, m-am rezit n exclamatiile ctorva camarazi, care se ntrebau ce miros curios e simte n dormitor : cel mai aproape de adevar a fost Dascalu, care spu-ea ca, daca n-ar sti unde se afla, ar zice ca miroase a crama. Cu tot aerul >reu din dormitor, ncarcat de mirosul aglomeratiei de oameni, al hai-elor umede, amestecat cu cel de motorina, cu care se dadea pe dusu-nele, se distingea totusi si un iz de tuica. Venea de la respiratia noas-ra, a celor care bausem ! Cei cu musca pe caciula, ne-am grabit sa dis-)arem, ca sa ne spalam. Oamenii s-au dus si ei sa mannce, impresia mirosului straniu de la rezire a fost uitata, camera ntre timp s-a aerisit si incidentul n-a avut irmari. Administratia nu si-a facut simtita prezenta prin nici una din si-anele si masurile disciplinare obisnuite, nici n ziua aceea, nici a doua, Suminica, cnd n-am intrat n mina. Gardienii se aratau ct mai putin n mrtea lagarului si nchideau ochii la mici derogari de la disciplina, care iltfel nu erau tolerate. Evitau sa ne provoace cu obisnuitele mizerii zilnice,
46

dndu-si probabil seama ca n starea de spirit care domnea, ar fi putut strni reactii imprevizibile. Compromisul s-a dovedit profitabil ambelor parti : ei au avut liniste iar noi ne-am putut bucura netulburati de Du minica Pastelui. Vremea frumoasa si rezerva administratiei au creat o atmosefra de destindere, care ne-a dat senzatia unei relative libertati. Circulam prin curtea lagarului, si de la o baraca la alta, fara a mai fi prigoniti de gar dieni pentru diverse corvezi. Unii se ntinsesera la soare pe petecul de iarba de lnga cabinetul medical. De peste tot, din toate grupurile, se auzeau discutii, glume, rsete sau cntece. n fata uneia din baraci se n cinsese chiar o "bza". Daca n-ar fi fost gratiile, gardul nalt de lemn si cele de srma ghimpata din jurul nostru, dominate de turnurile de con trol, cu tevile amenintatoare ale pistoalelor automate ndreptate spre noi, versantul pe care se afla lagarul ar fi fost n perfecta armonie cu cel opus. De la noi din lagar se vedea o parte a vaii de pe celalalt mal al ru lui Cavnic. Se vedeau cteva case razletite ale satului de munte, printre pomii care ncepusera sa nmugureasca. Se zareau si grupuri de tarani care coborau spre vale, probabil spre centrul satului, spre biserica. Stra batea pna la noi si sunetul clopotului si cteodata si cte un chiot. Multi, mai ales taranii care se aflau n lagar, se asezau n cte un loc cu vizi bilitate mai buna si priveau peste srma ghimpata, ncercnd sa deslu seasca si sa nteleaga viata satului din fata noastra. n fiecare baraca se constituisera grupuri, adunate pe prietenii, pe pro veniente regionale si dupa toate criteriile care-i fac pe oameni sa se strn ga laolalta ; si fiecare dormitor si sarbatorea Pastele n legea lui : bucovi nenii, ardelenii, banatenii etc. Dar marea atractie a zilei a constituit-o

baraca unde se concentrasera mai toti macedonenii. Toti prietenii lor din lagar erau invitati din oficiu. Aproape toata ziua am petrecut-o cu ei. Fiecare ar'mn pastrase tot ce luase cu ocazia ultimelor cumparaturi de la cantina. n afara de untul de oaie, binenteles, pe care l mncasera. Acum, pe doua paturi alaturate, ntinsesera niste servete si pusesera pe ele toate alimentele : halva, rahat, marmelada, slanina si pine. n jurul acestui "bufet", asezati turceste pe paturi, am petrecut una din zilele de neuitat de la Cavnic. La aceasta masa mai mult simbolica si n mijlocul macedonenilor, am vazut si am simtit placerea simpla a ospitalitatii, a unei fraternitati umane, a unei comunitati sufletesti, de care si acum mi aduc aminte cu emotie si careia i duc dorul. S-au povestit tot felul de amintiri din libertate, din nchisoare, s-a fa cut haz de necaz, s-a glumit si s-a rs. Am ascultat o sumedenie de po vesti dintr-o lume despre care auzisem prea putine pna atunci. Din lu mea unor oameni care-si evocau n povestiri si folclor istoria unui trecut si prezent zbuciumat, exaltnd actele de barbatie ale eroilor lor legen dari, pe care i cntau n balade, alaturi de cei contemporani. Dia lectul cu rezonante latine, cadrul vietii pastoresti si melodiile cu in fluente orientale dadeau un farmec straniu cntecelor lor. Vocea calda a lui Dica se remarca n mod deosebit. Dar a venit si seara si o data cu ea ne-am trezit si noi la realitate. Ziua sa ncheiat ca toate cele de pna atunci, cu gardienii racnind "adunarea", cu numaratoarea, cu ncuiatul baracilor si alte strigate care ne anuntau stingerea. Armistitiul tacit al administratiei ncetase. 147 Perioada detentiei mele n lagarul de la Cavnic se apropia de sfrsit, nainte de a trece mai departe, ntrerup firul povestirii, pentru a da mai nti cteva detalii despre detinutii de care mi amintesc. Am reconstituit din memorie o parte din numele celor aproximativ 300 de insi, ct era efec tivul lagarului pna n momentul n care l-am parasit. Le voi reda mai jos, consemnnd n dreptul fiecarui nume orice amanunt de care mi amintesc n legatura cu persoana respectiva. Dau aceasta lista incom pleta de nume si date personale, n speranta ca amintirile altora vor com pleta lacunele. Iata deci aceasta lista, cu numele nscrise n ordine alfabetica si pe Icare o las deschisa : 1 - Adorian... Prenumele nu mi-1 mai amintesc. Ardelean. Macelar, [ocupndu-se si cu exportul de vite. Om foarte voinic, care s-a prabusit fiziceste muncind ca vagonetar. 2. - Amarandei... 3. - Albu Pamfil. Ardelean. Predicator iehovist. Din cte mi amintesc era seful acestui cult si, dupa ce fusese arestat si detinut prin nchisorile itoiste, fusese predat romnilor. Muncind din rasputeri, ca toti coreligi-anarii lui, si el ajunsese n cteva luni ntr-o stare deplorabila. 4. - Balaban... 5. - Badescu Stelian. Din aceeasi organizatie cu Nicolae Nicolae (Le-Jiunea albastra). 6. - Badeca. aran macedonean din Dobrogea. 7. - Balanov Petre. Fost n Jandarmeria din Oradea si ramas n con-;inuare cnd s-a transformat n Militie. Din acelasi lot cu Colea Ungu-eanu si prieten cu el. Condamnat n procesul Organizatiei Vlad epes II. ''-a mbolnavit foarte grav de ficat, motiv pentru care Colea nu 1-a pus n :urent cu planul nostru de evadare. Om de toata ncrederea, hotart si urajos. 8. - Bardila. Aromn din Dobrogea. Cu toate ca nu era asa de batrn, oata lumea i spunea Mos Bardila. Mi-aduc aminte de indignarea lui de .rofesionist, cnd a vazut cu cta nepricepere au fost jupuite cteva capre duse pentru bucataria lagarului. Era cioban. 9. - Batu Sotir. I se spunea Sota. Marunt de statura ca majoritatea acedonilor, cu un par negru si cret, ca blana de astrahan si cu ochii verzi, 'usese student cnd l arestasera. 10. - Banila Alexandru. aran din comuna Lespezi, judetul Iasi. Avea biceiul sa se adreseze celorlalti cu vorbele : "Mai judet", motiv pentru are toata lumea l cunostea sub numele de "Judet". Fusese condam-at pentru ca batuse si dezarmase doi soldati rusi, dupa 23 august. Rusii ntrasera n casa unei vecine a lui din sat, vrnd s-o jefuiasca. Femeia trigase dupa ajutor si el... o ajutase. Primise 15 ani si-mi povestea ca ra multumit ca, n urma perchezitiei, scapase asa de

ieftin. Sub gramada e balegar de lnga grajd, mai era ngropat un rus pe care nu-1 descope-sera ! Mi-a facut aceasta confidenta un an mai trziu, cnd am stat cu 1 n aceeasi celula. Voi reveni asupra lui, cnd voi ajunge cu povestea i acea perioada. Era un om cinstit si bun camarad, plin de inima si sari-)r la nevoile altora. 11. - Bacescu Ion. De lnga Pitesti. Am mai vorbit de el. Din lotul ii Gica Musat. 12. - Beca Tascu. Macedonean. 13. - Berlescu.. Din Urziceni. . . " 14. - Bileca Vanghele. Macedonean. mi amintesc ca graseia si ca era un sustinator al renuntarii la traditiile aromne si al asimilarii to tale n masa romneasca. Din aceasta cauza era tinut la marginea comu* nitatii macedonene. 15. - Biro Francisc. Secui din Ardeal. Fiind iehovist, n momentul cnd fusese chemat sa-si faca stagiul militar, declarase ca nu pune mna pe arma, religia lui interzicndu-i acest lucru. Cnd fusese totusi obligat sa ia arma n mna, o aruncase n closet. Primise pentru acest lucru o con damnare de 10 ani. Biro se deosebea de cei din secta lui prin atitudinea pe care o avea fata de munca. n mina muncea ca rulator si declarase ca fata de starea lui fizica (era foarte slab), norma pe care o considera ca trebuie s-o ndeplineasca este de 1 tona, indiferent de ceea ce stabilise adminis tratia (7 tone si jumatate). Suferise batai, carcera si tot felul de pedepse dar nu-si schimbase atitudinea. Declarndu-1 nebun, administratia renuntase sa se mai ocupe de el, asa ca Biro, n fiecare sut rula "egytona" - .cum spunea el pe ungureste - dupa care se aseza jos si nu mai lucra. 16. - Bisoc Eugen. 17. - Blndu Ion. Din Leordeni. Legionar. 18. - Boieru Ilie. Din Fagaras. Legionar. 19 - Borlovan... aran din Banat. 20. - Boros Alexandru. Avocat din Bucuresti. 21. - Botea... Din Constanta. Turnator al administratiei, de care am mai vorbit. 22. - Bourceanu...
T

. -,-

23. - Bratu Alexandru. Avocat din comuna Lespezi, judetul lasi. .ta cea parte din tineretul National aranesc. Tnar plin de entuziasm. In 1978 mi-a scris din Statele Unite. 24. - Brediceanu Cornel. Legionar. 26. - Brnzaru Gheorghe. . " 25. - Brnzaru Ion. Din comuna Soveja, si fratele lui mai tanar,

28* Z]Brnzei- (Doi fratL Ardeleni.) Legionari. 30' -} Brnzas. (Doi frati. Ardeleni.) Legionari.
31, _ Bujin. Macedonean din Dobrogea. Cioban. I se spunea Mos Bujin. 32. - Busuioc... Legionar. 33 - Caleia Puiu. Condamnat n procesul Sumanelor Negre. Prin sotia lui avea o proprietate lnga Turnu Severin, nu departe de proprie tatea noastra de la Ilovat. Cunoscndu-1 la Cavnic, mi-a povestit ca a fost la Ilovat cJstea de vorba cu generalul Aldea, care dupa caderea lui de la guvern, a stat ascuns la noi, la tara. Statuse cu Aldea numai cteva ore si eu nefiind acasa n acel timp, nu ajunsesem sa ne cunoastem. Puiu Caleia era si el suferind de ficat. 34 - Canache.... Muncitor din Turnu Severin. Macedonean. 35. - Caranica Alexandru. Macedonean Dupa ce am fost eliberati n 1964, m-am ntlnit ntimplator cu el n Bucuresti. Mi-a spus ca se straduieste sa plece la fratele lui Cnd n 1970 am ajuns la Paris, l-am cautat pe fratele lui Dr n, Trecut prin ^

pentru a-i da unele vesti despre el. Nu l-am gasit acasa. Dupa un timp,

ta

aflndu-ma la Miinchen, am aflat ca Alecu reusise n cele din urma sa iasa din ara si se stabilise n Grecia. Pna sa apuc sa-i dau de urma, ca sa iau legatura cu el, mi-a parvenit vestea ca a murit ntr-un accident de automobil. 36. - Calinoiu Constantin. aran din Vrancea. Era n echipa de bu catari. 37. - Ceatau.... Din Ardeal. Numit brigadier de Tamie. Era turna torul administratiei. 38. - Cernatescu. Inginer. Condamnat la moarte n primul proces al [Canalului. Ulterior gratiat, urmnd sa execute o condamnare de munca ilnica pe viata.

39. - Cernovodeanu Dan.


40. - Chiper Gheorghe. Moldovean. 41. - Chirit... Din Oltenita. Absolvent al unei scoli de meserii. La Cav-nic lucra la suprafata, la atelierul de tmplarie al lagarului. Tnar, glumet, 3e tinea numai de farse. Mi-amintesc ca Dan Cernovodeanu tinea cu tot dinadinsul sa nu fie tuns si se straduia sa-si tina parul ct mai lins, pentru scapa neobservat. Cum avea un par foarte des si ondulat, lucrul era des-;ul de greu de realizat.Chirita a prins de veste si i-a spus ca are o solutie. >a chemat n atelierul de tmplarie si ia spus sa-si dea pe par cu un li-:hid caldut, pe care l pregatise din timp n acest scop. Era o solutie de ;lei de tmplarie, care, dupa ce s-a uscat pe capul lui Dan, i-a facut din ;ot parul un fel de crusta compacta. Abia a mai reusit sa fie tuns chiar cu nasina. Dan Cernovodeanu nu i-a iertat-o niciodata. Adevaratul dusman ii lui Chirita era nsa Tamie, care voia cu orice pret sa-1 faca sa intre n mina. Chirita lucra la suprafata, datorita insistentelor lui Mache, care ,tia ea fusese bolnav de plamni. n cele din urma, Tamie a trecut peste .ecomandatiile cabinetului medical si Chirita a fost obligat sa intre n fnina. Nu pentru mult timp, fiindca n urma unei hemoptizii, a ramas iar la Suprafata si Tamie n-a mai insistat. Una din ocupatiile permanente ale ui Chirita era executarea mobilierului comandantului, care-i comanda :nd un dulap, cnd un pat, cnd masa si scaune. Ceilalti gardieni l pn-!eau n momentele libere sa le confectioneze "valize". Era un fel de moda, :a fiecare sa aiba o astfel de asa-zisa valiza, care n-avea dect forma va lizei. Era facuta din scndurile de la lazile de dinamita, cu balamale facute a atelierul mecanic din mina si cu mnerul dintr-o bucata de furtun de ipa. Partea de tmplarie o facea Chirita iar balamalele, Mircea Vueric. ? ot Chirita le si vopsea, cu vopseaua adusa de client. ntr-o zi cnd unul lin gardienii cei mai prosti si rai i-a cerut sfatul lui Chirita n privinta 'opselei pe care s-o cumpere de la Baia Mare, pentru ca "valiza" lui sa ie mai frumoasa ca a celorlalti, Chirita 1-a nvatat sa ceara de la magazin vopsea bleumarin n dungi". A doua zi, gardianul s-a ntors de la Baia fiare si a venit direct n lagar, furios. L-a bagat pe Chirita la carcera, fiind-a si batuse joc de el. 42. - Cioclteu Alexandru. De origine din comuna Galiciuica, jude-ul Dolj. Parintii lui erau medici. Tatal lui, frate cu prof. dr. Vintila Cioclteu, fost decan1 al Facultatii de Medicina din Bucuresti. Ducu, cum i se spunea, fusese condamnat la 25 ani munca silnica pentru nalta tradare, n procesul Nuntiaturii Vaticanului. Voi avea ocazia sa vorbesc mai pe larg despre el mai trziu. 43. - Ciubotaru Dumitru. Mitica tiganul, pe care vi l-am mai pre zentat. 44. - Ciuca Ion. Tnar, inteligent, care se straduia sa nvete engle zeste, lund lectii de la Puiu Caleia. 45. - Ciumau Victor. nvatator din Ardeal. Legionar. Un urias cu o voce extraordinara de bas. 46. - Cojocaru Ion. aran din muntii Vrancei, condamnat n proce sul rascoalei din acea regiune, mpreuna cu fratele lui mai tnar. 47. - Cojocaru Simion, care era solid ca un urs, purta niste mustati fioroase, dar avea o fire blajina. 48. - Copilu Ion. Era din comuna mea, Ilovat, judetul Mehedinti. Pentru a-1 descrie mai bine, va trebui sa fac o mai lunga incursiune n trecut. Ion Copilu era dintr-o catuna a comunei mele, din

Dlbocita. n timpul razboiului, cazuse prizonier la rusi. n 1945 s-a ntors cu "Divizia de panduri Tudor Vladimirescu" si, fiind ranit, a fost demobilizat. n sat a nceput sa faca agitatie comunista, urmarind sa ajunga primar, cum el n susi mi-a marturisit n acea perioada : "ca sa n-ajunga vreun ciocanar strain de sat". Primar n-a ajuns, dar fiind membru al partidului comu nist, lucru rar pe acele timpuri printre tarani, toata lumea din sat l privea cu ochi rai. Pe acea vreme, un tnar dintro comuna vecina (so-varna), pe nume Trocan, mpreuna cu un prieten al lui, fugisera n padure si dadea mult de furca securitatii. Trocan facuse armata n cadrul unei unitati de parasutisti iar camaradul lui, Vlcanescu, tot din regiune, era legionar. narmati pna n dinti, toate ncercarile securitatii de a-i prinde esuasera. De fiecare data scapasera, mpuscnd ctiva securisti. Ajunse sera niste figuri legendare n regiune si n jurul lor se teseau tot felul de povesti. Intr-o iarna, au fost detectati ntr-o coliba n padure. Scapasera si de data aceea, mpuscnd pe seful postului de militie din sat... dar, co liba apartinea lui Copilu. Mai mult, s-a descoperit ca el i aprovizionase cu alimente. Asa a ajuns Copilu, care n sat era considerat periculos fiindca era comunist, la nchisoare. Dupa ce a fost schingiuit n anchete, a fost condamnat si trimis la Baia Sprie unde a ajuns turnatorul ofite rului politic. De cnd ajunsese la Cavnic, nu mai parea sa aiba legaturi cu administratia, dar reputatia i ramasese si lumea l ocolea. Suferea de aceasta izolare ostentativa si mi-era mila de el. Din cnd n cnd ma cauta si venea sa stea de vorba cu mine. De la el si de la altii am aflat amanunte despre Trocan si Vlcanescu. Fara sa recunoasca ca fusese delator la Baia Sprie, mi spunea de fiecare data ca a ncercat sa nu faca rau nimanui. Greu de spus care era adevarul si ce era n sufletul lui. O drama n orice caz, ca attea altele. 49. - Costache... Preot bucovinean, de care am mai pomenit. 50. - Costache Ion. Tmplar de lnga Ploiesti. Legionar. Avea un pi cior anchilozat. 151

I
"". Constantin. Fiu de colonel. si el facuse scoala mili-51; _- Cosereanu ^ciUzaTe ^ Germania La sfrsitul razboiului s-a ra. Trimis pentru ^nat ^ 2Q gau 25 dg ani pentru spionaj n favoa-_.tors n tara. Era conu* (a americanilor.

II' ~~ r0o9Z7cuGrigore. Inginer petrolist.


~Z- C aciun... Inginer. Condamnat ntr-unui din loturile "Procesu-. n 1 Iu'" Ep' frate cu Constanta Craciun. Aceasta nrudire nu-1 aju-[i Ca?a^ nici de nchisoare si nu-1 facea nici sa fie simpatizat de cei-S detinuti A avut nsa o comportare corecta. 55 -- Dale Remus. Student la arestare. Legionar. cg'__Dascalu... Avocatul evreu de care am mai vorbit.
57 '__Dabuleanu...

Cizmar. Din Oltenia.

58__Daineanu... Fost aviator. 59" __ Daruiala... Unul din cei ctiva orfani din primul razboi, pe care tai meu i-a ntretinut si ajutat n timpul scolii si facultatii. Erau toti din tehedinti. l cunosteam de mic, cnd venea sa-si petreaca vacanta la noi fe tara. Timid si tare cumsecade. Ajunsese inspector scolar la Turnu Sevein. Fiindca discutase cu alti ctiva despre ispravile lui Trocan n luptele u securitatea, l-au implicat n procesul acestuia, care tocmai fusese prins. !amaradul lui, Vlcanescu, fusese mpuscat mai nainte. Daruiala nici nu-1 Sunoscuse pe Trocan si totusi a fost condamnat pentru complicitate. Tro ian, dupa ce a fost torturat ngrozitor n ancheta (lucru povestit de alti 'etinuti care se aflau n acelasi timp n arestul securitatii), a fost judecat u un ntreg lot, care nu avusese niciodata nici o legatura cu el. A fost ondamnat la moarte si, dupa cteva luni, executat la Craiova. Ceilalti, sa-zisi complici, au fost si ei condamnati la diverse termene de nchisoare. 60. - Diaconescu Stelian. Scriitorul care semna sub pseudonimul Ion araion. 61. - Maiorul Dimitriu, cu care venisem n duba de la Jilava.

62. - Dindelegan... Ardelean. Magazionerul lagarului. 63. - Djurcovici Ilia. Srb din Banat. Fusese partizan de-ai lui Mihai-vici, era monarhist srb si anti-titoist. 64. - Doca... Locotenent de jandarmi si apoi de Militie, condamnat n celasi proces cu Colea Ungureanu (Vlad epes II). 65. - Dica Petre. Varul Dica pe care l cunoasteti din paginile ante-oare. 66. - Dumitrescu... Inginer agronom din Bucuresti. Legionar. 67. - Dumitrescu Marin (Marinica). Era elev la arestare si legionar, recuse prin "reeducare" si fusese chinuit ca toti cei supusi acestui regim, e exprima greu din cauza unei fracturi a maxilarului, osul sudndu-se tom daduse Dumnezeu. Avea o privire blnda dar putin stranie, parea ftnd melancolica, cnd putin pierduta, privire pe care am ntlnit-o la Kulti din cei ce fusesera "reeducati" si care ti dadea fiori cnd stiai ce durasera acesti oameni. 68. - Dumitriu... Colonel. Foarte mic de talie. Venise o data cu mine e la Jilava unde statuse mai multi ani, trecnd printr-o lunga perioada s foamete. Era obsedat de mncare. Suferea de o foame psihica, pe care J si-o mai putea stapni. 69. - Egri Constantin (Titi). Student la arestare, si el trecut prin "re-ucare". Statea ore ntregi (cnd eram liberi, la suprafata), privind n goL ka sa vorbeasca cu nimeni. Se izola voit, evita contactele cu altii, nu fiindca era ursuz sau cu mintea ratacita, ci de teama, caci astepta sa n ceapa n orice moment procesul de reeducare si aici la Cavnic. Asa li se spusese si amintirea teroarei prin care trecuse era nca proaspata. Nu stiu ce m-a atras spre el si ncet, ncet am reusit sa njgheb cu el o legatura. S-a apropiat si el de mine, dar sufletul nu si 1-a deschis. Din cte o frntura de fraza, pe care n-o mai termina, am nceput sa cred ca ntelesesem ce se ntmplase la "reeducare". Ma nselasem nsa... eram nca departe de a n telege. Att ct am simtit de la Titi Egri si de la altii (din cte o vorba neterminata, din cte o privire, un gest, sau tacerile lor nesfrsite) m-a ajutat sa nteleg mai trziu, cnd mi s-a povestit totul. Mult mai trziu cnd spaima disparuse si mi s-a povestit tot, fara reticente. 70. - Enescu Nicolae. Din Muscel. Liberal din organizatia lui Guta Tatarascu. A fost de mare ajutor tuturor, n postul de pontator n mina. 71. - Faloveghe Dionisie. aran ungur. Iehovist. 72. - Farmachi Menelas. Avocat din Constanta, condamnat ntr-unui din loturile Canalului. 73. - Floares... Nu-mi mai amintesc nimic altceva, dect ca era un om nalt, cu ochi albastri. 74. - Fodor... Bucovinean. Fusese student, trecuse prin "reeducare" si ramasese turnator al administratiei. 75. - Fotiade... Inginer din Bucuresti. Un om cu o cultura bogata si pare-se foarte capabil n meserie. Legionar. 76. - Frangopol... Inginer. Condamnat tot ntr-unui din loturile Ca nalului. 77. - Gache Gheorghe. Dupa diminutivul armnesc : Gusa. Un barbat nalt si chipes. Avea pe pectoralul stng un tatuaj facut ntr-o alta pe rioada de nchisoare, pe care o executase cnd era nca adolescent. Repre zenta pe Arhanghelul Mihail. Fusese destinat sa faca parte din garda per sonala a Maresalului Antonescu, dar n-apucase sa-si ia functia n primire, fiindca relatiile dintre Maresal si Miscarea Legionara se stricasera. 78. - Grbea... Nu-mi amintesc dect de nume. 79. - Georgescu... Capitan. Condamnat pentru crima de razboi. Avea o cicatrice la tmpla, de la o rana de razboi. Era cazut ntr-un fel de pa siune maladiva pentru meseria de miner. si dupa ce ieseam din mina, el continua sa fie preocupat de munca din mina si sa discute despre ea, ntre-.

buintnd cu multa mndrie limbajul tehnic al meseriei. Fusese poreclit Georgescu-vagonet, pentru a-1 deosebi de ceilalti Georgesti din lagar. 80. - Georgescu-Topuslau. Condamnat la moarte n primul proces al Canalului. I s-a comutat pedeapsa n munca silnica pe viata. Inginer. n mina lucra la atelierul mecanic. 81. - Gheza... Ungur din Ardeal. 82. - Ghiata Sever. Din Turnu Severin. Frate cu Petre Ghiata, care n r>rimii ani ai regimului comunist se despartise de Partidul Liberal si for jase un partid dizident care, n primele alegeri de dupa razboi, avusese ca semn pe listele electorale litera "H". Li s-a spus "Hasistii". Sever Ghiata fusese agentul lui electoral n acele alegeri n care Petre Ghiata depusese lista lui electorala numai n judetul Mehedinti. n oportunismul lui politic din acel moment servise partidul comunist, slabind pozitia Partidului Na tional Liberal n judet. Rasplata fusese ca mai trziu Petre Ghita intrase si el n nchisoare. Sever Ghiata fusese implicat n procesul lui Trocan. Stnd de vorba cu el la Cavnic si indignat de felul n care l critica pe Tro153 __in, tratndu-1 de bandit si criminal, i-am spus ca ar trebui sa fie mn dru ca fusese condamnat n acelasi proces. Faptul ca statuse n boxa acu zatilor alaturi de Trocan, care traise si murise ca un erou, ar fi trebuit sa-1 onoreze si era pentru el o reabilitare a atitudinii pe care o avusese n alegeri, cnd tradase Partidul Liberal si cochetase cu comunistii. N-a mai vorbit cu mine la Cavnic si se plngea la toti mehedintenii de lipsa mea de solidaritate "olteneasca". 83. - Goga Nicolae. Arhitect din Bucuresti. Legionar. Un om de carac ter si de mare calitate sufleteasca. 84. - Greculescu "Mielu". Din Muscel. Am mai vorbit de el si de fra tele lui. 85. - Greculescu Constantin. Fost capitan. Am aflat acum (1980), de la Ion Pantazi, ca dupa eliberare a murit la Cmpu-Lung. 86. - Haralambescu Spiru. Constantean. Figura cunoscuta a portului [Constanta, fiind un fel de sef al camionagiilor. Fusese liberal. Era carunt |si purta niste mustati enorme si stufoase de care era foarte mndru. 87. - Hentea Tiberiu. Legionar din Ardeal. Foarte credincios. A fost imposibil sa l convingem sa nu mai posteasca vinerea si mai ales de Paste, cnd timp de trei zile a facut post negru cu toate ca muncea din greu n mina. Era extrem de slabit de anii lungi de puscarie, pe care i executase. Era ntotdeauna nconjurat de mai multi tineri din organizatiile Fratiilor de Cruce, ocupndu-se de educatia lor religioasa. Om de un caracter ire prosabil. 88. - Rea Petru. Ardelean, fost capitan n armata. S-a mbolnavit grav de silicoza. 89. - Ionescu Grigore. Student, legionar. 90. - Ionescu Miltiade. Doctor. Originar din Galati. Am mai vorbit si voi mai vorbi despre el. 91. - lorgoveanu. Macedonean. 92. - Iovanescu Paul. De origine din comuna Bailesti, judetul Dolj, Doctor. Am mai vorbit de el si voi mai reveni asupra lui. 93. - Izu Constantin. Fost capitan. Cazut n lotul Sumanelor Negre. Moldovean, fiu de taran. Fire vesela si cu mult umor. Mi-amintesc ca spu nea ca tatal lui purta pantofi cu haturi, adica opinci. 94. - Katz... Croitorul evreu de care am mai pomenit. 95. - Klein... Inginer de origine germana. 96. - Lazarov... Preot. Legionar. 97. - Lipan... Marinar. Toata viata si-o petrecuse pe diferite cargouri, cutreiernd toate marile si porturile lumii. Era plin de tatuaje.

98. Magearu Constantin. Din Moldova. Vechi legionar. Om de buna ca litate si intelectuala si morala. Avea multi ani de nchisoare executati sub toate regimurile. 99. Maleanu. Basarabean. Ajuns n strainatate, am aflat ca s-ar fi sta bilit n Canada? 100. - Mancici Vasile. Legionar. si el executase multi ani de temnita. 101. - Manolescu Aristide. Legionar. 102. - Marascu... Ardelean. Cazut cu un grup ntreg de tineri elevi si studenti constituiti n organizatii de Fratii de Cruce dupa 23 August. Plin de entuziasm si cu tinuta frumoasa. 103. - Medrea... Legionar din Oltenia. Un baiat foarte inteligent. 104. - Melnic... Legionar. Basarabean. 105. - Mihoc... Banatean. National aranist. 154

I
106. - Mihilescu Dan. Legionar. 107. - Mirea Alexandru. I se spunea Marocanul. Fiind bolnav de fi cat lucra la suprafata, la lamparie. In urma unei explozii a gazelor de ace-tilena care umplusera ncaperea din cauza apei care patrunsese ntr-o lada de carbid, si-a pierdut pentru un timp vederea. 108. - Mitran... Student din Constanta. Legionar. 109. -Mituca Ion. Capitan de artilerie din judetul Mehedinti. L-am prezentat mai nainte. 10. - Moscu... Fost n politia de moravuri din Bucuresti. 111. - Musat Gheorghe (Gica). Am povestit despre el si grupul lui, cu care am fost la Pitesti. 112. - Musat Ion. aran nstarit din Dobrogea. Mocan. Barbat nalt, voinic, bun camarad, simpatizat de toti. 113. - Nacu Constantin. Cred ca era avocat. Macedonean1. 114. - Nazarie Ion. Fost plutonier n armata. Din Moldova. 115. - Negrescu Virgil. Avocat din Bucuresti. n timpul razboiului, fusese directorul firmei romno-germane "Solagra". La Cavnic ocupa func-tia cea mai importanta n ierarhia detinutilor. Era contabil-sef si se afla ntre ciocan si nicovala ; ntre administratia lagarului care periodic l acuza si-1 pedepsea pentru ca favoriza detinutii si ntre detinuti nsisi, care-1 puteau taxa de "om al administratiei". A evoluat nsa cu multa abilitate, dar si riscnd n acelasi timp, si, de cte ori a putut, a tinut partea detinu tilor. 116. - Nicolae Nicolae. Condamnat ca sef al unei organizatii subver sive, mpreuna cu un grup de tineri din Bucuresti. Un fel de "Gavroche" de pe malurile Dmbovitei. Tnar din periferia Capitalei, exprimndu-se ntr-un jargon al mahalalelor aproape de nenteles pentru noi. Cnd era ntrebat de unde este, chiar daca ntrebarea era pusa de vreun membru al administratiei, raspunsul lui era : "De pe Bul !" Asta nsemna Bulevar dul Elisabeta, pe unde-sf facea veacul cnd era liber. Limbajul lui pitoresc, dar ordinar si mpestritat cu njuraturi, facea nota discordanta cu tinuta noastra de o tendinta ostentativ puritana, mai ales fata de administratie. Totusi, de cte ori se ivea o situatie mai dificila n raporturile cu admi nistratia, Nicolae cu grupul lui se plasa pe baricada cea buna. 117. - Onaca Cornel. Locotenent de Jandarmi si apoi de Militie, con damnat n procesul Vlad epes II de la Oradea. Baiat de toata ncrederea. 118. - Palade... Inginer. Mai n vrsta si foarte timorat. 119. - Pantazi Ion. Capitan de Cavalerie. Fiul Generalului Pantazi, fost Ministru de Razboi n guvernul Maresalului Antonescu. Condamnat 5 ani pentru tentativa de trecere a frontierei. 120. - Parizianu Gheorghe. Gioga, cum i se spunea, fusese student la Medicina cnd l arestasera. Era macedonean. Plin de energie si entu ziast, avea o inima de aur. 121. - Pecerit... Lipovean din Delta. Turnator si una din figurile odioase, unanim detestat. 122. - Petrescu... Fost colonel, condamnat ca criminal de razboi. Ve nise cu mine de la Jilava. Era cel mai n vrsta din lagar. Modest, tacut, cu atitudine denana, suporta cu stoicism chinul muncii n mina. 123. - Pivniceru... Din Moldova. Legionar. 124. - Ploscaru... Turnator "de calibru mic", dupa expresia consacrata la Cavnic. 155

125. - Popa Dumitru. Avocat si capitan de rezerva, din Moldova. Con damnat n procesul Sumanelor Negre. Pasionat de politica si de principiile democratice, pe care le invoca cu curaj n fata administratiei ori de cte ori aceasta lua cte o masura inumana si abuziva. Era o limba pe care ad ministratia n-o cunostea. Expresiile pe care le folosea strneau rsul gar dienilor si ofiterului politic, care-1 considerau probabil putin nebun. Re cunosc, si noua ni se pareau ridicole si deplasate, cnd n jurul nostru dom nea legea bunului plac si viata noastra era la cheremul unei mentalitati criminale. 126. - Popa Ion. Student. Nu-i mai retin dect figura. Purta ochelari. 127. - Popescu Sebastian. Preot. Din Rmnicul Sarat. National ara nist. Despre Popa Scai, cum i se spunea, am vorbit pe larg mai nainte. 128. - Radu Ion. Din lotul lui Nicolae Nicolae, si el de pe... Bul ! 129. - Radulescu Octavian. (Tavi). National aranist. Om de afaceri din Bucuresti. Lucra n mina la buraje. 130. - Rata... Pe numele de calugar catolic "Fratele Tarcisius". Slab, cu ochelari. Statuse la nchisoarea de la Sighet cu Iuliu Maniu, pna nainte de moartea acestuia. 131. - Rsnoveanu... Lucra la instalatiile de conducte n mina. 132. - Roseala... Politist. Slab, nalt cu parul rosu. Lucra la suprafata la sala de dusuri. 133. - Rotaru Ion. Tnar preot greco-catolic. 134. - Rotaru... Nu-mi mai amintesc dect de nume. 135. - Sarry Gheorghe Valentin. Din Constanta. Condamnat pentru spionaj n favoarea Consulatului Britanic de la Constanta, unde, dupa 23 August, era consul fratele lui. Frate, numai dupa mama. Crescut cum a dat Dumnezeu, pe maidanele Constantei, fara nici un fel de educatie, in trase n nchisoare la 17 ani. Educatia si-a facut-o n nchisoare, pe lnga altii iar calea cea buna pe care a mers pna la eliberarea lui si-a gasit-o singur, condus de o inteligenta nativa si de un instinct sigur. Avea o con formatie atletica, o elasticitate si o rapiditate n miscari, de felina. Dupa eliberare, a reusit sa plece n Anglia si de acolo n Canada, unde s-a casa torit cu o canadiana de origina franceza, cu care are doua fete. In cores pondenta pe care o port cu el, se dovedeste n continuare a fi un baiat bun, atasat sentimental de trecutul nostru comun si de cei pe care i-am stimat si ne-au fost apropiati n nchisoare. Va mai veni vorba de el. 136. - Savel Gheorghe. (Gheorghita). Fost capitan n armata. Moldo vean, voinic, nalt si domol. Cu ctiva ani n urma, fiind n fabrica Peni tenciarului de la Gherla, fusese luat ntr-o zi si dus n celular, unde deti nutii simteau ca se petrec lucruri stranii. Sub pretextul ca unii detinuti cu comportare buna se bucura de conditii speciale, administratia amenajase celularul pentru desfasurarea regimului de reeducare, izolndu-1 de restul puscariei. Fusese adus urcanu cu o echipa de "reeducati" de la Pitesti, pentru a continua experimentul la Gherla. Din celular se auzeau sunete de instrumente muzicale, administratia explicnd ca, printre privilegiile acordate celor din celular, era si dreptul de a-si alcatui o orchestra. Dar, doua zile mai trziu, a izbucnit pe poarta celularului, n curte, Gheorghita Savel. Plin de snge si cu doi sau trei "reeducatori" n crca sau agatati de el care ncercau sa-1 retina. Gheorghita, nsa, era la vremea aceea solid ca un taur si se dezlantuise. Asa au aflat detinutii ce se ntmpla n celular si ca orchestra n-avea dect rol de bruiaj, trebuind sa acopere eventualele strigate sau urlete, pe care "reeducatorii" nu parveneau sa le nabuse din
156

timp. Gheorghita a fost totusi din nou dus n celular, fiind crunt batut si schingiuit zile n sir. Acum, la Cavnic, era iar blajin, domol si tacut. Avea lungi momente de neatentie, cu privirea atintita n gol. Trebuia sa-1 strigi de mai multe ori si atunci se trezea tresarind ca din somn. si de la el am mai aflat cte ceva despre "reeducare". 137. - Sandulescu Mihai (Misu). Fost politist. 138. - Sngiorzan... nvatator din Transilvania. Legionar.

139. - Silvestru Victor. Moldovean. Tip de vagabond si derbedeu, to tal lipsit de caracter. Turnator, tot de "calibru mic", fiind marginit. 140. - sovailescu... Retin numai ca era un om jovial si simpatic. 141. - sercaianu... Dr. Veterinar. Legionar. 142. - Snaidero Romeo. Comandor de marina. Am mai vorbit despre el. 143. - Spnoche Dumitru (Mitica). nvatator din Dobrogea. Legionar. Slab si epuizat de multi ani de nchisoare. De o mare sensibilitate sufle teasca cnd era vorba de altii. n ceea ce l privea, rabda chinul muncii din mina fara o vorba de disperare sau revolta. 144. - Spnu Constantin (Titi). Din comuna Cogealac-Dobrogea. Baiat simplu, dar foarte istet. n lagar era croitor. 145 - Stamati Ion. Tnar avocat din Iasi. Legionar. Cumnat cu Pivni-ceru. 146 - Stancescu... Basarabean. Fratele lui, Mihai Stancescu, mi-a fost coleg de clasa la Sf. Sava. Familia se refugiase din Basarabia, la cedarea provinciei nainte de razboi. Se stabilisera n Bucuresti. Tatal lor, cu puternice sentimente nationaliste, se afla si el n nchisoare. 147 - stefanescu Gheorghe. Capitan n armata. Era cunoscut n toate nchisorile sub numele de Gogu-minerul. Era din Bucuresti, din Obor si foarte mndru de obrsia lui. Plin de spirit, cu un extraordinar talent de improvizator si cu o usurinta nnascuta de versificare, toata lumea era de acord ca-si ratase meseria. Sketch-urile si cupletele lui, n diver sele puscarii prin care trecuse, ramasesera de pomina, nveselind atmos fera si redresnd moralul multora, chiar si n vremuri foarte grele, cnd platise cu pedepse si carcera aceasta ndeletnicire. Una din asa-zisele lui "reviste" pe care o imaginase la Baia Sprie, si unde-si povestea viata de miner-detinut sub numele de "Gogu-minerul", facuse sa-i ramna aceasta porecla. La Cavnic, la sfrsitul unui sut, aparuse asezat pe un vagonet plin cu minereu. Gol, numai cu un fel de slip n fata, tatuat pe tot corpul lui scheletic cu caolin alb si diverse argile colorate ce se gaseau prin mina, asezat ntr-o atitudine martiala cu un sfredel n mna, a fost mpins pna la corfa, n chip de zeu al infernului. Bine nteles, nsotind totul cu declamarea unor cuplete pline de un haz amar. Despre ispravile lui de la Pitesti, unde l-am ntlnit din nou, voi povesti la timpul potrivit. La Cavnic, ca si n toate puscariile prin care a trecut, Gogu^ avut probleme cu mbracamintea ; fiind foarte nalt, pantalonii si mnecile i erau ntotdeauna prea scurte. Problema lui insolubila era. nsa, ncaltamintea. Cred ca avea 47 sau 48 la picior, asa ca nici cea mai mare pereche de bocanci reformati si labartati nu-1 ncapeau. Ani de zile, vara-iarna, la Aiud purtase numai galenti. Dabuleanu, cizmarul nostru de la Cavnic, 1-a facut fericit : i-a facut "pe comanda", din mai multe perechi de bocanci vechi, o pereche pe masura. Familia lui Gogu mos tenise din tata n fiu o crciuma n Obor, deschisa de strabunicul lui. Firma reprezenta un batrn cu barba alba (strabunicul) care tinea un 157
copil n brate (pe tatal lui Gogu) iar deasupra scria : "La bunicul cu nepotul n brate". Binenteles ca la venirea comunistilor, crciuma fusese nationalizata si firma i fusese schimbata. Gogu ne spunea ca visul lui, cnd vom fi iar liberi n tara liberata, era sa redeschida crciuma familiei cu o noua firma, pe care va sta scris : "La nepotul cu bunicul n brate !" n iarna lui 1964 cnd eram toti liberi, dar n tara tot neeliberata, l-am vazut pe Gogu la un colt de strada n Bucuresti vnznd bilete ,.loz n plic". Era seara, ningea si Gogu nu era cu mult mai bine mbracat ca n nchisoare. Lipseau doar dungile de pe hainele lui ponosite. 148 - Tarr... Avocat ungur din Cluj. Fusese condamnat pentru crime contra umanitatii si acum muncea cot la cot n mina cu ctiva membri ai "Garzilor lui Maniu", care raspunsesera si ei cu violenta, la atroci tatile comise de unguri mpotriva populatiei romnesti. Tot pentru crime contra umanitatii erau si ei nchisi. 149 - Tabacaru Sviatoslav. Venise cu mine de la Pitesti, prin Jilava. Am mai vorbit de el si voi mai reveni pentru a povesti destinul lui tragic. 150 - Duta Alexandru. Din Muscel si din acelasi lot cu Tabacaru. 151 - Teofanescu Costache. Vechi legionar. 152 - Toth... Arestat cnd era ostas n termen. Ciangau. 153 - Triandaf Narcis. Capitan al legiunii da jandarmi si apoi al Militiei din Oradea. Condamnat n procesul Organizatiei Vlad epes II. Foarte simpatic dar cam fanfaron. 154 - Tudose Traian. Doctor. I se spunea "Titanul." Din acelasi lot cu Mache si Paul. Un baiat bun n fond, dar timorat. 155 - Tudose... Student. Trecut prin reeducare. 156 - Tufeanu... Fost student n momentul arestarii.

157 - Ungureanu Nicolae. l cunoasteti din cursul povestirii. 158 - Vaduva Constantin. Legionar. 159 - Vatamanu Nicolae. Cred ca era din aceeasi comnuna cu Ba-nila, din Lespezi, judetul Iasi. La Cavnic era bucatar. 160 - Vladescu... Inginer. Legionar. 161 - Vueric Mircea. Am mai vorbit si va mai fi vorba de eL 162 - Zagan... Avocat. Fruntas National-aranist. Memoria mea se opreste aici. Cum am mai spus, sper ca altii vor aduce sporul lor de informatii, care sa completeze, sa corecteze sau sa intre n amanunte care mi-au scapat, pentru a reconstitui n ntregime lista deschisa de mine mai sus. Trecerea de la iarna grea pe care o ndurasem, la vremea minunata a acelei primaveri de la Cavnic, a fost destul de brusca. n cteva zile, temperatura a crescut, nct de la pulovere si cojoace, am ajuns chiar sa ne scoatem camasile si sa stam la soare n curtea lagarului. Zapada s-a topit, transformnd curtea lagarului ntr-o ade varata mocirla. Dar vremea buna se mentinea constanta si, n scurta vreme, pamntul s-a uscat. Pe versantele vaii, a dat iarba si n cteva saptamni pomii erau n floare. Cei din complotul evadarii urmaream cu nerabdare progresul naturii. n fiecare zi cnd ieseam din mina prima privire o aruncam spre padure. Padurea nsa reactiona mai ncet si era nca departe de a ne putea oferi adapostul frunzisului pe care contam n cazul reusitei planului nostru, pe care n acest rastimp l pusesem la punct. Mai bine zis, ne hotarsem sa pornim pe singura cale care ne parea posibila, n urma investigatiilor facute si anume n drumul nostru

i
158

I
de iesire din mina, la'statia Rainer unde coboram din corfa, sa imobi lizam gardianul si lucratorul civil care manipula semnalul corfei si sa urcam pe scarile suitorii pna la suprafata. Data trecerii la nfaptuire a ramas n suspensie, pna cnd va nfrunzi padurea. ntre timp, am nceput pregatirile preliminare, care cuprindeau o sumedenie de treburi si operatii privind : punerea la punct a ncaltamintei si mbracamintei, aprovizionarea cu alimentele ce trebuia sa le luam cu noi si narmarea. Fara a-i pune la curent cu intentiile noastre, att Dabuleanu, cizmarul, ct si Titi Spnu, croitorul lagarului, ne-a reparat, pingelit, cusut si ntarit ncaltamintea si hainele. Haine civile, care sa mai fie si ntr-o stare prezentabila pentru ochii oamenilor liberi, nu prea mai existau n lagar, asa ca am decis ca salopeta va fi mbracamintea noastra de drum. Salopetele noastre erau identice cu cele pe care le purtau muncitorii liberi, asa ca nu ar fi batut la ochi daca reuseam sa evadam. n privinta alimentelor, problema procurarii lor era ceva mai dificila. Din tot ceea ce intra n alimentatia noastra, singurele produse cu cantitati nutritive, nealterabile si cu volum mic si deci mai usor de transportat erau : zaharul si slanina. Magazia cu alimente pentru detinuti se gasea n lagar, la ceintra n alimentatia noastra, singurele produse cu calitati nutritive, era la administratie si, n fiecare zi, un gardian preda bucatarilor nostri ratiile pentru ziua respectiva. Ion Cojocaru si mai trziu Ghita Brnzaru, care amndoi faceau parte din complot, erau bucatari si ne-au asigurat ca vor putea sustrage din magazie alimentele de care aveam nevoie n momentul n care gardianul i cheama ca sa ridice ratiile pentru bucatarie. Cum nsa ntreaga cantitate de care aveam nevoie nu putea fi furata dintr-odata, urma ca operatia sa fie repetata de mai multe ori. Alimentele astfel obtinute nu puteau fi ascunse n lagar, riscnd sa fie descoperite. Deci, singurul loc sigur era mina, unde nsa s-ar fi alterat din cauza cal durii sau umezelii. S-a hotart, deci, ca alimentele sa fie sustrase numai cu cteva zile naintea evadarii, sa fie ascunse n mina, dar pentru a le feri de stricaciune vor fi puse n niste pungi izolante. Pungile au fost confectionate din pnza cauciucata, impermeabila, obtinuta prin jupuirea furtu-nelor de aer comprimat. La capitolul narmare, era prevazuta dotarea fiecaruia dintre noi cu cte un cutit. Treaba ncredintata lui Mircea Vueric, care, lucrnd la ate lierul din mina, a confectionat cele 12 cutite. Lamele de otel le-a facut dintr-un joagar, iar plaselele din lemn. si cutitele au fost ascunse tot n mina. Tot la acest capitol, s-a hotart fabricarea unor grenade artizanale, pe care, n caz de nevoie, sa le folosim la iesirea din put, daca vom ntm pina rezistenta. Ion Pantazi si cu mine ne-am luat obligatia sa le confectionam. De altfel, conceptia acestor asa-zise grenade ne-a apartinut. si confectionarea grenadelor avea sa aiba loc n doua etape. De prima ope ratie ne-am apucat imediat. Am taiat dintr-o teava de apa, vreo 7-8 bu cati, de aproximativ 25 cm lungime. Pentru taiatul tevii de fier miau trebuit cteva pnze de fierastrau, de care atelierul din mina cam ducea lipsa si avea putine. Am fost nevoit sa le fur, n timpul unor vizite, pe care le-am facut la atelier inginerului Georgescu-Topuslau. O data taiate, am turtit si apoi ndoit cu lovituri de ciocan unul din capetele fiecarei bucati, celalalt capat ramnnd deschis. Apoi le-am ascuns ntr-o geoda. Urma acum ca, prin capatul ramas deschis, sa introducem n fiecare bucata de teava astfel pregatita cte un baston de dinamita. Ne-a trebuit un timp 159

ca sa ne procuram explozibilul necesar. Zile n sir, de ndata ce intram n mina, Ion Pantazi si cu mine, urcam fiecare n abatajul nostru, naintea celorlalti, ca sa cercetam fronturile de munca unde avusesera loc mpusca turi, pentru a gasi vreo gaura neexplodata si a recupera dinamita scapata intacta. O data cantitatea trebuincioasa strnsa, fiecare bucata de teava si-a primit ncarcatura respectiva si si-a reluat locul n ascunzatoare, faza urmatoare a construirii grenadelor neputnd fi efectuata dect cu putin

timp nainte de data evadarii. Pentru a fi n stare de functionare, mai tre buiau montate fitilele si capsele, a caror procurare era mai dificila, chiar periculoasa. Cum si fitilul Bickford si focoasele, dupa o sedere mai lunga n umezeala din mina riscau sa devina inutilizabile, am hotart sa ne ocu pam de ele n preajma evadarii. Toate aceste pregatiri, confectionarea pungilor impermeabile, punerea la punct a mbracamintei si ncaltamintei, fabricarea cutitelor si a gre nadelor pna la stadiul de care am vorbit mai sus ne-au luat cteva sap tamni, n care timp viata din lagar si mina si-a urmat cursul, fara sa mai fie tulburata de vreun eveniment deosebit. Va trebui totusi sa mentionez un fapt divers, tinnd de gospodaria lagarului, de muncile de ntretinere la care trebuia sa participam dupa ce ieseam din mina. Se constatase de cteva zile ca latrina din curtea lagarului se nfundase si nu mai putea fi folosita. Cazul fusese raportat administratiei, dar masurile de remedi ere se lasau asteptate. Totusi, ntr-o buna zi, si-a facut aparitia Coman dantul lagarului, nconjurat de un ntreg stat major compus din ofiterul politic, ofiterul de serviciu, nelipsitul Tamie si ctiva gardieni. Au con statat la fata locului situatia closetului si au nceput sa discute si sa-si dea cu parerea despre felul cum ar putea fi rezolvata. Pe taluzul de iarba unde tineau sfatul, fiecare si nsotea cu gesturi expunerea planului pe care l propunea. Pareau un grup de ofiteri de Stat Major care urmau sa ia decizia hotartoare naintea unei batalii. Cel putin asa comentam noi, n bataie de joc, privind scena. Consfatuirea a durat destul de mult. n cele din urma a fost adoptat planul lui Tamie, care a fost pus n aplicare, n cepnd chiar din aceeasi zi. Am primit ordin sa mutam closetul - un fel de baraca din grinzi si scnduri - care era asezata direct deasupra hazna lei. Haznaua, o groapa cam de 6 metri pe patru si adnca de vreo doi me tri, era plina ochi. Baraca, ce fusese construita deasupra ei, depasea cu cte o jumatate de metru fiecare latura a gropii si se sprijinea cu grinzile ei din partea de jos, direct pe pamntul din jurul haznalei. A fost o munca aproape ca la piramide, care a durat ore ntregi. Cu rangi si brne vrte sub capatul grinzilor de la baza baracii si facute pr ghii, abia reuseam s-o clintim din loc. si totusi, coordonndu-ne efortul, clo setul a nceput sa fie deplasat centimetru cu centimetru. Seara cnd a ba tut toaca de intrare n mina, baraca era mutata si haznaua descoperita si-a raspndit mirosul asupra ntregului lagar. Cum saptamna aceea schimbul meu lucra n mina noaptea, tot noi am dus la bun sfrsit n treaga operatie n urmatoarele trei zile. Cnd a doua zi dimineata am iesit din mina, n loc sa mai simtim placerea de a ne umple plamnii cu aerul proaspat de la suprafata, ne-a traznit mirosul degajat de hazna. Tamie ne-a luat imediat n primire si ne-a explicat cum va trebui lucrat mai de parte, foarte mndru de ingeniozitatea procedeului imaginat de el. A tre buit sa recunoastem ca simtul lui de improvizatie era remarcabil. La mar ginea haznalei era trasa o caruta cu doi cai. In caruta, puse n picioare si fara capace, erau patru butoaie goale de cte 200 1, din cele care se
160

aduceau la bucataria noastra cu varza murata. Rezemate de caruta, vreo 7-8 prajini cam de 3 m lungime care aveau fixate la un capat cte o casca militara germana. Cu aceste "polonice ale lui Tamie" cum au fost ime diat botezate, am nceput sa luam din continutul haznalei si sa punem n butoaiele din caruta. Cnd se umpleau, un gardian se suia pe capra sa mne caii si scotea caruta pe poarta lagarului. Dupa vreo 20 de minute, se ntorcea cu butoaiele goale si treaba se repeta pna seara, cnd intram n mina. Unde si cine golea butoaiele nu stiu. In atmosfera care domnea n jurul haznalei si care ne-a obligat sa ne legam peste nas cte o crpa, s-a gasit loc si pentru haz. In afara de glu mele la care se preta toata aceasta activitate, una din distractii a fost sa umplem butoaiele pna la gura, ceea ce facea ca, n drumul carutei pna la poarta, din cauza hopurilor, gardianul de pe capra sa

fie mpros cat cu continutul care stropea n toate partile. De la Ion Stamati si Piv-niceru, care lucrasera si la mina de la Valea Nistrului, am aflat ca si acolo avusese loc o golire a haznalei dupa acelasi procedeu si cu acelasi utilaj. Ne-au mai povestit, cum cu acest prilej, inginerul Costescu (o figura cu noscuta a uneia din societatile de petrol de pe Valea Prahovei), care era turnatorul administratiei, alunecase pe marginea gropii si cazuse n hazna, scufundndu-se n continutul ei pna la talie. Vazndu-1 n aceasta situ atie, toti detinutii au nceput sa-si bata joc de el. Nenorocitul, ncerca sa iasa din groapa si nu reusea din cauza malurilor prea nalte. Dupa un timp, un detinut si-a facut loc printre ceilalti, apostrofndu-i pentru ati tudinea lor si i-a ntins lui Costescu o prajina ea sa-1 traga afara din groapa. Costescu s-a apucat cu minile de prajina si, proptindu-se cu picioa rele de peretele haznalei, s-a lasat ajutat. Cnd ajunsese aproape de mar ginea gropii, detinutul binevoitor a dat drumul prajinii. Costescu a cazut din nou n groapa, dar de asta data pe spate, scufundndu-se complet si disparnd vederii celor din jur. Nu stiu daca aceasta pedeapsa i-a servit de nvatatura, dar, ani de zile mai trziu, cnd l-am ntlnit n alta nchi soare, Costescu nu mai avea relatii cu administratia. Reputatia pe care si-o facuse la Valea Nistrului 1-a urmarit nsa tot restul puscariei, ca si patania cu haznaua, de pe urma careia a ramas si cu porecla putin ma gulitoare de Costescu - ca..t. La Cavnic operatia s-a ncheiat fara astfel de incidente. Baraca a fost din nou mutata deasupra haznalei golite, n acelasi fel si cu aceeasi cazna iar aerul curat de primavara a sters urmele acestui episod. Catre sfrsitul lunii mai s-a facut o noua ordine de bataie, adica o noua mpartire a locurilor de munca si a echipelor, n urma careia Ca-ranica si cu mine am fost repartizati la "intermediarul" de pe galeria Gheorghe. Asa se numea un abataj nou nceput, la care numai accesul crea un efort deosebit. Suitoarea care ducea la el, cuprindea mai mult de zece scari ude si alunecoase. Din cauza infiltratiilor de apa care cadea ca o adevarata ploaie, urcarea noastra si mai ales transportarea sfredele-lor erau extrem de anevoioase. La fiecare nceput si sfrsit de sut, eram nevoiti sa facem cte doua drumuri pentru a le transporta. E drept ca o data sus n "intermediar", datorita cine stie carui capriciu natural, ae risirea era perfecta si temperatura placuta. Din cauza dificultatii accesu lui, eram scutiti de vizitele prea frecvente ale lui Tamie, asa ca ritmul de munca ni-1 determinam singuri, dupa puterile noastre si nu sub pre siunea si amenintarile lui. 161
I

Mie, nsa, aceasta mutare mi-a ngreunat deplasarile prin mina, tocmai ntr-o perioada n care ma ocupam de pregatirile pentru evadare. Pe de alta parte, n mod surprinzator, Tamie se arata mai ntelegator cu noi si accepta' cu usurinta pretextele pe care le invocam de cte ori m n-tlnea pe alta galerie, atunci cnd trebuia sa fiu la "intermediar". Cnd alta data ma ntreba de ce nu snt la locul meu de munca si-i raspundeam n functie de punctul din mina unde ma surprinsese, fie ca ma duc sa cer vreo scula de la atelierul mecanic, fie un antinevralgic de la postul de prim ajutor, rareori scapam nepedepsit. Acum, n cele doua sau trei ocazii n care m-a ntlnit, mi-a acceptat explicatiile si s-a multumit doar sa-mi spuna ca, daca nu ne facem norma, ne baga la carcera. Motivul mblnzirii l-am aflat de la inginerii nostri din biroul tehnic. Extractia mi nereului de la "intermediar" avea sa-i aduca lui Tamie o prima speciala, deoarece laboratorul Combinatului de la Baia Mare stabilise ca filonul din acel abataj continea, ntr-o oarecare proportie, si roca aurifera. Tot de la inginerii nostri am aflat ca procentul de minereu de, aur era asa de redus, nct n exploatarile dinainte vreme nu s-ar fi trecut la extractie, investitia nefiind rentabila. Acum nsa, datorita probabil minii de lucru cu "brate speciale", se pare ca devenise rentabila. Destul de repede ne-am acomodat si la acest nou loc de munca, unde nu erau dect doua fronturi de perforat. La unul din ele lucra Alecu cu mine, avndu-1 rulator pe Dica, la celalalt, Gache cu alti doi. Toti sase ne

ntelegeam foarte bine, ceea ce facea ca esentialul sa fie realizat : atmosfera de ncredere reciproca si Euna camaraderie. ncetineala cu care dadeau mugurii n padurea de pe culmile din ju rul lagarului era n contrast cu progresul vegetatiei de pe Valea Cavnicu-lui. In timp ce pe firul vaii totul era verde, iarba acoperise pamntul, salciile nfrunzisera, pomii fructiferi ncepusera chiar sa nfloreasca si n fiecare zi peisajului din jur i se mai adauga o noua podoaba, padurea cu crengile golase parca ncremenise n iarna, nevrnd sa tina pasul cu mersul primaverii. Dupa ce cu greu aparusera primii muguri, trecusera cteva saptamni de cnd tot priveam zilnic spre culmi si frunzisul de un verde crud abia reusise sa-i dea padurii o tenta de culoare. Pna s-o faca de nepatruns privirii, mai era. Urmarirea acestui proces lent, care ne mpiedica sa putem fixa din timp o data pentru evadare, si pregatirea echipamentului de care ne ocupam zilnic, devenisera rutina. Pot chiar spune, ca ne cam obisnuisem cu ideea acestei stari de asteptare si pregatire permanenta. Cu att mai puternic a fost socul hotarrii pe care am fost )bligati s-o luam de pe o zi pe alta. Totul a pornit de la un fapt, care nu ne-am gndit nici un moment ca ar putea influenta cu ceva evadarea noastra. Intr-o zi au fost aduse n curtea lagarului materiale de constructie >entru nca o baraca : cteva carute cu piatra pentru fundatii, grinzi si scnduri. In ziua urmatoare au si nceput sapaturile pentru temelie, din-^ iolo de ultima baraca din lagar, unde mai era teren liber. Pentru noi! nsemna o corvoada n plun cnd ieseam din mina. Prin cei de la biroul ;ehnic am aflat ca baraca ei 11 destinata unui nou lot de detinuti care urma ;a fie adus chiar nainte de.' terminarea constructiei. Se zvonea ca intentia idministrtiei era sa prelttam si exploatarea orizontului ,*- 100", unde lu-:rau muncitorii liberi, astfel ca munca n ntreaga mina sa fie executata.
162

numai de detinuti. ntre, timp, cnd ieseam, din mina..dupa schimbul de noapte, eram trimisi sa lucram la baraca. Sapaturile srau terminat n cteva zile si ncepusem zidaria la fundatii. ntr-una din acele zile (cred ca era ntr-o duminica), la iesirea din mina, un detinut mi-a comunicat ca snt chemat de Mache (Dr. Miltiade Ioneseu) la cabinetul medical. Cum am ajuns la el, m-a pus n curent cu ceea ce aflase de la plutonierul Cu-hart, care fusese de serviciu n lagar peste noapte si pu care statuse de vorba. Din cauza maririi numarului detinutilor cu lotul ce urma sa so seasca n curnd, se luasera masuri si n privinta pazei : avea sa se spo reasca si efectivul soldatilor din paza exterioara si vor fi adusi si ctiva cini politisti. Aceste ntariri erau asteptate saptamna viitoare. Cum Mache era ocupat cu vizitele medicale la cabinet si n-apucase sa comu nice stirea tuturor celor din complot, mia spus sa iau contact cu ceilalti, pentru a-i informa. Cnd toti au aflat vestea, ne-am strns lnga Q stiva de scnduri, aduse pentru constructia baracii, si ne-am pus la sfat. Toti consideram ca ntarirea pazei si mai ales aducerea cinilor lupi erau 9 piedica serioasa n calea planului nostru de evadare. nsemna ca admi nistratia ar avea nu numai soldati disponibili, dar si posibilitatea sa ne urmareasca cu cinii, ceea ce reducea sansele noastre de a ne pierde urma prin padurile nconjuratoare. Ducu Cioclteu, care pna atunci se aratase cel mai activ dintre noi, n exploatarea minei pentru cautarea unei. iesiri si la organizarea tuturor operatiunilor pregatitoare, a fost cel care a tras concluzia ca trebuie sa dam lovitura nainte de sosirea ntaririlor, adica pna la sfrsitul saptamnii. Am discutat propunerea lui sub toate aspectele. Prezenta urmatoarele dezavantaje : 1) Padurea nu era nca bine nfrunzita ca sa ne ofere ada post. 2) nca nu aveam date mai exacte cu privire la situatia de la punctul de iesire din put la suprafata. Daca era paza sau nu. 3)JXrbuiau strnse alimentele, capsele si fitilul si confectionate grenadele, lucru care cerea timp. 4) Nu toti cei din complot ne aflam n acelasi schimb de lucru. Mircea Vueric era mutat n celalalt schimb si ctiva lucrau la suprafata ; unii la bucataria lagarului, iar Mache la cabinetul medical. Concentrarea tuturor n acelasi schimb cerea nu numai timp

dar si anumite demersuri ce trebuiau facute cu abilitate pentru a nu da de banuit. Examinnd fie care punct n parte, am ajuns la concluzia ca toate s-ar putea rezolva n timp util, n afara de primul, care nu statea n puterea noastra : padurea care nu era nca destul de nfrunzita. Toti am acceptat acest risc, consi-derndu-1 mai mic, dect cel de a fi pusi n situatia de a nu mai putea nici macar gndi la o evadare, daca vom astepta marirea pazei si adu cerea cinilor. Hotarrea definitiva a fost ca evadarea sa aiba loc snv-bata seara, caci observasem ca mai toti gardienii, ofiterii si comandantul aveau obiceiul sa plece smbata, fie la Baia Mare, fie la crciuma din sat. Chiar si cei care erau de serviciu n mina si n lagar miroseau a bar uiura si erau mai delasatori. Smbata seara deci, la iesirea din mina, urma sa ne punem n aplicare planul pe care l pritocisem atta vreme. ,, ; n momentul hotarrii definitive, ctiva din complot nu se mai aflau 4e fata, fiind chemati la corvezi. Cei prezenti ne-am pronuntat pentru. A urmat informarea celor ce lipsisera. Toti s-au declarat de acord, ctiva mai ridicnd obiectiuni sau fiind mai reticenti. Punctul negru ramnea lipsa de informatii cu privire la gura putului, Aceasta necunoscuta ne ngrijora pe toti. Mi-amintesc ca zarin,du-l pe Paul Iovanescu, care trecea prin curtea lagarului spre baraca, lui, l-am strigat ca sa-1 punem si pe e* 163 la curent. Ne-a raspuns ca are treaba. La insistenta noastra, a catadicsit sa se ntoarca din drum si sa vina la noi. Cnd i-am spus ca ne-am ho-tart sa evadam smbata, n-a manifestat nici un fel de surprindere si ne-a raspuns, cu calmul lui care devenise proverbial, ca din moment ce mai e o saptamna pna atunci, nu era un motiv sa-1 retinem de la treaba acum. Apoi ne-a ntors spatele si si-a vazut de drum mai departe. Toata saptamna, fiecare din noi a dus o adevarata lupta cu timpul. Ion Cojo caru si Ghita Brnzaru au reusit sa sustraga din magazia de alimente za harul si slanina, care au fost repartizate n mai multe pungi imperme abile si ascunse n mina, urmnd ca fiecare sa-si primeasca portia n ziua evadarii. Pe la jumatatea saptamnii, Mache a propus administratiei ca doi bucatari sa fie trimisi sa lucreze n mina, pentru a lasa locul altor doi detinuti care vor fi eliberati din infirmerie, dar care, pna la complecta restabilire, nu puteau nca face fata muncii grele din mina. Astfel de propuneri erau totdeauna bine primite de Tamie, iar Ghita Brnzaru si Ion Cojocaru s-au oferit sa intre voluntari n mina, pentru a face loc celor doi la bucatarie. Mircea Vueric a simulat un accident n mina si a fost adus pe brate n lagar si internat n infirmerie. Mache i-a diagnosticat o hernie de disc si dupa doua zile de pretins tratament, Mircea putea fi vazut trndu-se prin curtea lagarului, sprijinit ntr-un fel de crja improvizata, de-ti era mai mare mila sa-1 privesti. A jucat tot acest teatru ca sa se poata muta n schimbul nostru, si a reusit. Smbata dimineata s-a dus la Tamie si i-a spus ca nu mai suporta viata n infirmerie si 1-a rugat sa-i dea voie sa intre n mina ca sa ajute n atelierul mecanic. I-a spus ca i este greu sa umble, dar ca stnd jos n atelier poate lucra cu minile. ncntat ca-i mai intra n om n plus n mina, Tamie i-a apro-nat cererea, laudndu-1 chiar fata de ceilalti detinuti pentru constiincio zitatea si intentia lui sincera de a se reabilita prin munca. La rndul nostru, Ion Pantazi si cu mine am nceput vnatoarea dupa fitil si fo coase. In cele din urina am recurs la un procedeu cam periculos, dar care ne dadea siguranta ca fitilul va arde si capsele se vor aprinde, n cazul ca vom fi obligati sa ntrebuintam grenadele. Am ramas printre ultimii la iesirea din mina si, dupa ce artificierii au nceput sa ncarce gaurile, ne-am strecurat neobservati n urma lor si am tras afara din cteva ga uri ncarcate fitilele. In capatul fiecarui fitil era fixata capsa. Dinamita din fundul gaurii n care era nfipta capsa ca si burajele cu care era nfun data pna la gura opuneau o oarecare rezistenta cnd trageai de fitil si exista riscul declansarii exploziei. Mai ales prima parte a operatiei era periculoasa, pna ce capsa se plasa n prelungirea fitilului, ntorcndu-se n gaura prin

tragere. Pentru lamurire, fac o schita n sectiune longitu dinala a unei gauri ncarcate, putndu-se astfel observa cum era dispusa capsa : Tragnd de fitil n directia idicata de sageata, capsa antrenata de fitil facea o rotatie de 180 riscnd sa se ntepeneasca cu cele doua capete n peretii gaurii, n momentul cnd se plasa n diagonala. Daca n acel mo ment simteam o rezistenta mai mare la tractiune, renuntam si ne ncer cam norocul la alta gaura. Cnd operatia reusea, taiam o bucata de fitil si-i nfigeam un capat n burajele din gaura dezamorsata, iar pe celalalt l lasam sa atrne, astfel ca, atunci cnd artificierii se ntorceau ca sa aprinda fitilele, sa nusi dea seama de nimic. Binenteles ca acea gaura nu mai exploda. Trebuie sa recunosc, nsa, ca n timp ce trageam cu cea mai mare grija de fitil, mi auzeam bataile inimii si transpiram, si dupa fiecare capsa astfel recuperata, ma asezam jos sa rasuflu, ca dupa un efort fizic istovitor. Am reusit astfel sa ne procuram cele necesare si am avut norocul ca totul sa se petreaca fara accident. Finisatul grenadelor a fost un joc fata de procurarea fitilului si capselor, cu toate ca si aici mai era risc de explozie. Dupa introducerea dinamitei cu capsa nfipta n ea si cu fitilul depasind capatul tronsonului de teava, trebuia turtit cu ciocanul, lasnd numai un mic orificiu deschis. Prin el iesea capatul fitilului, care la ntrebuintare urma sa fie aprins cu tigara.

<:*ra2k (focos) ^\\\V^^\\\\W


Calculasem lungimea fitilului n asa fel, ca explozia sa aiba loc cam la 5-6 secunde de la aprindere. Grenada noastra arata cam asa n sectiune :
HtH LOVTV*i DC OOCAN

Pna la sfrsitul saptamnii, proviziile si micul nostru arsenal se aflau depuse n diverse geode si ascunzatori, n grija ctorva dintre noi, care aveau misiunea ca n ziua hotarta sa ni le distribuie. Nu mai stiu n grija cui au fost date cutitele fabricate de Mircea Vueric si din care urma sa primim fiecare cte unul. Cred ca Paul Iovanescu raspundea de ele. M-am oprit asupra acestui detaliu, fiindca soarta cutitelor a fost cu totul alta dect cea prevazuta initial. Cei patru vrnceni din grupul nostru, cu toata firea lor blnda, erau animati de o ura nempacata mpotriva tuturor purtatorilor de uniforme M.A.I. In judecata lor simpla dar dreapta, cei care le pustiisera satele, le schingiuisera nevestele, copiii si batrnii, le batjocorisera casele si le mpuscasera vitele n ograda nu meritau nici o mila crestineasca. Discutndu-se n grupul nostru executarea diferitelor faze ale evadarii, cnd s-a pus problema felului n care trebuia imobilizat gardianul de la corfa, astfel ca sa nu aiba timpul sa dea alarma, Simion Cojocaru si Ghita Brnzaru s-au declarat imediat gata sa se ocupe de eL Spontaneitatea cu care s-au oferit sa rezolve aceasta problema, asigurndu-ne ca gardianul nici nu va avea timpul sa-si dea seama ce se ntmpla cu eL ne-a pus pe gnduri-; Eram hoiarti sa evitam ocice varsare de. snge inutila si, cu toate ca si ei se declarasera de acord cu atest punqt de vedere ctiva dintre noi am nceput sa avem rezerve n privinta atitur dinii lor n momentul trecerii la actiune. Am hotart deci, fara stirea lc?r, ca nainte de evadare, cnd fiecare urma sa-si primeasca partea din cele depozitate n mina, Paul Iovanescu sa faca cutitele uitate. Asa s-a si procedat. Toti am ramas fara cutite si tare le-am dus lipsa, dar cred ca precautia n-a fost inutila. ' Paralel cu toata activitatea febrila pe care am desfasurat-o n cursul saptamnii, s-au mai ntmplat si o serie de evenimente, care au ' fo^t departe de 'a domoli tensiunea nervoasa n care traiam. A doua zi dupa ce stabilisem data si ora evadarii, ne-am trezit cu George Sarry, care a venit sa ne spuna ca s-a gndit bine si ca nu va merge cu noi, Motivul ni 1-a spus cu toata sinceritatea ; - E prea periculos si mi-e frica.

Pentru noi a fost o lovitura, George fiind un baiat de nadejde, pe care contam. Toti l-am nteles nsa, fiindca snt convins ca frica ne era la toti ; mie n orice caz, Nimeni nu i-a luat-o n nume de rau, Totusi, atitudinea lui, n afara de faptul ca ne descompleta numarul, a mai provocat si alte urmari. Ctiva au nceput sa sovaie. In schimb, pe altii ne-a ndrjit. Cum ultimele informatii de la gura putului erau con tradictorii (doua surse indicnd ca n-ar fi nici o paza, iar una vorbind de un post de pusca mitraliera), ezitarile n fata acestei nesigurante n-am facut dect sa creasca. .' Titi Cosereanu a venit la mine sa ma ntrebe daca nu cred ca ar fi mai cuminte sa ne amnam actiunea, pentru a putea ntre timp afla cu certitudine situatia de la gura putului. - "si daca aflam cu certitudine ca e o pusca mitraliera, ce faci ?" l-am ntrebat. Mi-a raspuns ca, n acel caz, ar fi clar ca trebuie sa renuntam, fiindca n-am avea nici o sansa sa scapam cu viata. I-am explicat atunci ca eu si n acel caz as fi pentru evadare si ca de aceea snt dispus sa plec si fara informatii certe despre situatia de la suprafata. Nu risc dect sa am o surpriza placuta ; sa nu fie nici o paza, caci cealalta alternativa tot nu mi-ar lasa timpul sa constat ca am fost imprudent. Titi a plecat, tratndu-ma de nebun, iar eu m-am dus la Mache si am comentat cu el discutia avuta cu Titi, gndind ca si el are poate de gnd sa se retraga. Ducu Cioclteu, care asis'ta la discutie, ne-a asigurat ca acest lucru nu se va ntmpla : "Titi va merge cu noi de rusine, ca prea a facut pe eroul n toata perioada de pregatire a evadarii", ntr-adevar, Titi a mers cu noi, dar a aflat mai trziu ce spusese Duci; despre el si nu i-a iertat-o niciodata. Orgolios si placndu-i fanfaronada, Titi nu era un las, dar n-ar fi recunoscut niciodata ca se teme. Pentru el curajul era o calitate barbateasca obligatorie si frica un defect rusinos si degradant. Primul care suferea de pe urma acestei convingeri era el, ne-putndu-se ncadra n limitele acestei intransigente. si n el, ca si n noi ceilalti, era un amestec egal de curaj si teama. In ziua urmatoare. Ion Co-jocaru si Ion Brnzaru ne-au anuntat si ei ca nu mai evadeaza, riscurils ncercarii fiind prea mari. ,; Pusi n fata acestei situatii, chiar si evadarea noastra a celor hotartij s-o ntreprindem, cu toate riscurile, era pusa n cauza, din. pricina descom-pletarii numarului. Cum am mai spus, trebuia sa, firn. 1; jca sa oqupam la iesire doua corfe, n care sa nu mai poata intra si altii, straini de complot. i era o solutie, cu tot timpul scurt pe care l mai aveam n fata : sa pro punem altora sa ia locul celor ce se retrasesera. Toti cei care prezentau ga rantii de seriozitate si discretie, pe care n discutiile noastre i-am trecut n revista nu ndeplineau nsa conditiile fizice necesare. Puiu Calea era bolnav si prea n vrsta. Petrica Balanov era grav bolnav de ficat. Altul era prea slabit s.a.m.d. In fata impasului n care ne gaseam, am obtinut aprobarea celorlalti sa ncerc eu sa recrutez doi nlocuitori. La nceput propunerea mea n-a fost acceptata dar, n fata situatiei disperate si fara alta iesire, s-a cazut de acord. M-am oferit sa ncerc sa vorbesc cu doi pri eteni, despre discretia carora garantam si, numai daca-si vor da adeziunea la planul nostru, sa le divulg numele celor din complot. si azi ma felicit pentru acest exces de prudenta pe care l-am avut atunci. Se va vedea mai trziu de ce. Cei doi prieteni la care ma gndisem erau Alecu Caranica si Gheorghe Gache (Gusa). Cum am ajuns la locul meu de munca, la "Intermediar", m-am retras cu cei doi ntr-un cotlon al abatajului si le-am spus despre ce e vorba. Au fost imediat de acord. Am trecut n revista mpreuna toate fazele planului, asa cum l concepusem si n-au avut nici o obiectie. Cnd le-am povestit despre marele semn de ntrebare pe care nu reusisem sa-1 lamurim si anume situatia de la gura putului, atitudinea lor nu s-a schim bat. Au fost de acord ca riscul era mare, dar ca merita sa fie asumat, daca eram hotarti sa iesim din aceasta stare de resemnare a mielului care merge la taiere fara sa se mpotriveasca. La sfrsitul convorbirii mi-au spus ca snt gata sa mearga cu noi, dar ca le pare rau ca nu-mi pot da ras punsul definitiv dect a doua zi. Creznd ca vor sa mai chibzuiasca si sa gndeasca n liniste la cele ce discutasem, am convenit ca a doua zi sa-mi dea raspunsul. Seara n lagar, am aflat ca Ion Cojocaru si Ion Brnzaru ncercasera sa-si convinga fiecare fratele mai tnar, pe Simion Cojocaru si respectiv Ghita Brnzaru, sa renunte si ei la evadare. Cu toate ca cele doua perechi de frati erau strns legate, demersul celor doi frati mai mari n-a reusit. Simion si Ghita venind sa ne spuna ca ei nu renunta si ca putem conta pe eL n sutul urmator, am intrat n mina cu convingerea ca voi fi ntmpinat de Alecu si Gusa, care-mi vor

da un raspuns pozitiv. Entuzi asmul cu care primisera ideea evadarii ma facea sa nu mai am ndoieli asupra raspunsului. Cnd ne-am retras din nou ntr-un colt mai linistit al abatajului, pe fi gurile lor nu mai radia entuziasmul din ziua precedenta. Alecu a vorbit pentru amndoi. In cteva vorbe mi-a spus ca regreta ca s-au grabit cu o zi mai nainte sa-mi dea sperante. Ca amndoi nu facusera dect sa dea glas dorintei lor spontane, dorinta egoista, pe care n-aveau dreptul sa si-o satisfaca. Vazndumi probabil nedumerirea, mi-a explicat n continuare ca ei nu-si pot permite sa ia initiativa vreunei actiuni personale, fara sa tina seama de camarazii lor. Mi-a dat de nteles ca, nainte de a-mi da ras punsul, avusesera o consfatuire (nu mi-a spus cu cine si nici eu nu l-am ntrebat) si ca ajunsesera la concluzia ca orice actiune ntreprinsa de vre un legionar va provoca represalii mpotriva tuturor legionarilor, att asu pra celor din nchisori, ct si asupra familiilor si prietenilor lor de afara. Evadnd, s-ar face vinovati de repercusiunile actului lor asupra celorlalti si astfel ar calca leg.ea camaraderiei. Am acceptat explictia si i-am spuu ca i nteleg, cu toate ca nu i-am ntees deloc. Mi-a vorbit cu seriozitate, 167 pe un ton grav si cu atta hotarre, nct orice insistenta nu si-ar fi avut rostul. Abia mai trziu, n decursul anilor de nchisoare, am avut confir marea riguroasei exactitati a celor spuse de Alecu. De cte ori a avut loc o actiune mpotriva regimului, n care era implicat un singur membru al Miscarii Legionare, fie n nchisoare, fie n tara sau chiar n strainatate, mecanismul represaliilor se declansa automat, as putea spune aproape in stantaneu si cu maximum de brutalitate, mpotriva tuturor legionarilor. Afara, se faceau arestari masive printre cei ce avusesera o ct de mica contingenta cu Miscarea Legionara, iar n nchisori urmau adevarate pe rioade de exterminare ndreptate numai mpotriva legionarilor. Asa s-a ntmplat cnd au fost parasutate din strainatate cteva "grupuri de spioni si tradatori" (cum i-a numit Securitatea), din care majoritatea erau legionari, la fel s-a procedat cnd au nceput sa circule clandestin prin tara po eziile din nchisoare ale lui Radu Gyr si tot asa cnd a avut loc atacul de la ambasada R.P.R. din Berna, condus de Beldeanu, care fusese legionar. Voi reveni la timpul cuvenit asupra acestei teme. Ani de zile mai trziu, abia dupa ce am aflat toate astea si am nteles motivul pentru care Alecu si Gusa au refuzat sau mai bine zis si-au cal cat pe inima si n-au vrut sa evadeze am putut aprecia si sacrificul pe care l-au facut pentru ceilalti camarazi ai lor. Nefiind legionar, nu mi-am facut astfel de probleme de constiinta, dar ma ntreb si azi, daca aveam drep tul sa ma gndesc numai la mine, cnd am evadat, provocnd necazuri si suferinte celor care, cu sau fara voie, au fost implicati n aceasta actiune a mea. Cu justificarea clasica a omului care ar avea nu numai dreptul, dar chiar obligatia de a-si salva libertatea si viata, n-am reusit niciodata sa-mi ndepartez din minte regretul si remuscarile, pentru ceea ce ara provocat altora, chiar daca ei nu mi-au reprosat-o niciodata. nainte de a pleca la locurile noastre de munca, Alecu si Gusa m-au mbratisat si mi-au urat no roc, spunndu-mi nca o-data ct de mult regreta ca nu pot participa si ei la evadare. La sfrsitul sutului, cnd amiesitLla suprafata si ra-am dus la cabinetul medical (care devenise un fel de punct de ntlnire al nostru, unde se centralizau toate datele), vrnd sa-1 informez pe Mache despre esecul demersului meu, situatia se schimbase radical. Ion Cojocaru si Ion Brnzaru, nevrnd sa se desparta de fratii lor mai tineri, se razgndisera din nou si tocmai l anuntasera pe Mache ca se hotarsera definitiv sa evadeze cu noi smbata seara. In cele doua-trei zile cte mai erau pna la data fatidica nimic nu ne-a mai tulburat planul. Am mai avut o ultima ntlnire n mina, pentru a ne repeta rolurile pna n cele mai mici amanunte. Toata atentia si grija noastra se ndreptasera asupra evadarii propriu-zise adica asupra traseului care pornea de la corfa de la orizontul nostru si pna la punctul critic de la gura putului. Din cauza incertitudinii infor matiilor, stiind ca acolo ne asteapta fie libertatea, fie gloantele mitralierei, la acel punct, planul nostru, asa de precis calculat pna n cele mai mici de talii, se oprea. Mai bine zis, de la gura putului nainte (n cazul variantei fara mitraliera), planul de urmat era abia schitat. In mare, stabilisem ca vom merge prin munti pna n regiunea Vrancei, unde fratii Brnzaru si Cojocaru cunosteau locurile si mai aveau ascunzatori, bordeie si chiar arme nestiute de nimeni. Principial, eram toti de acord sa mergem mpreufta pna n padurile din muntii Vrancei. tu

EVADAREA
In fine, a sosit si mult asteptata zi de smbata (6 iunie 1953}.. n zorii zilei, am intrat ca de obicei n mina. La o eventuala perchezitie (lucru care din fericire nu se ntmpla dect la iesirea din mina), s-ar fi descoperit lu cruri ciudate asupra a 12 detinuti. Pe sub salopeta purtam cte doua, chiar trei camasi, pulovere si cojoc, iar n traistele n care n mod obisnuit ne luam cte ceva de mncare s-ar fi gasit unele obiecte, care cu siguranta ea ar fi dat de gndit administratiei : periute de dinti, sapun, cte o fasa, vata si chiar ceva medicamente. Mache, care a intrat ceva mai trziu n mina sub pretextul vizitei lunare obligatorii, prevazuta de regulament, avea asupra lui o lista nominala a tuturor detinutilor din lagar. Cum am intrat n mina, am si urcat la "intermediar". Muream de caldura si abia asteptam sa ma dezbrac de toate cte le aveam pe mine. Primele doua-trei ore am lucrat normal cu Caranica la perforat. Apoi mi-am rostuit surplusul de m bracaminte ntr-un sac de pnza de doc, care statea n mod obisnuit atr nat la capul patului meu din baraca. Era un sac de vnatoare, pus de mama n pachetul pe care-1 primisem de acasa, dupa proces. Mi-am mai luat o data ramas bun de la Alecu si Gusa. Nu stiu care din noi eram mai emotio nati, cnd ne-am mbratisat pentru ultima oara. Am pornit-o pe scari, ur marit de privirile lor ngrijorate. Trebuia sa ma duc sa-mi iau n primire cele 3 grenade care erau ascunse n alta parte a minei. Ionj Pantazi, cu mine si cu un al treilea dintre noi, eram singurii prevazuti sa avem grenade asupra noastra. Am cobort pe suitoare pna la ultimul pod, nainte de galeria princi pala. De aici mai aveam o singura scara pna jos si am stat la pnda pna ce s-a nimerit sa treaca pe sub ea mai multi detinuti. Voiam sa am ctiva martori la accidentul pe care urma sa-1 simulez. La momentul prielnic, am nceput sa'cobor pe ultima scara, m-am facut ca alunec si am cazut de-a lungul ei, cu capul n jos. naltimea era de vreo trei metri si, din dorinta de a da impresia unui accident autentic, era ct pe-aci sa si reusesc. M-am lovit zdravan la sold si la coaste, dar fara sa ma scol de jos, am nceput sa ma vait de dureri la un cot. Cei ctiva detinuti care asistasera la scena s-au repezit sa ma ajute sa ma ridic si, sustinndu-ma, m-au dus pna la postul de prim ajutor. Aci m-a luat n primire Paul Iovanescu care, de fata cu unul din gardienii de la corfa, care tocmai venise sa-i ceara un antine vralgic, mi-a scos salopea si camasa. Eu continuam sa-mi joc rolul si la orice miscare a bratului acuzam dureri insuportabile. Paul m-a examinat, m-a palpat si a declarat ca am o luxatie a cotului. Mi-a facut apoi un ban daj ca sa-mi imobilizeze bratul, mi 1-a atrnat de gt cu o fasa facuta esarfa si m-a trimis sa stau pna la sfrsitul sutului pe galeria Gheorghe, unde era aerul cel mai curat. (Tot acolo erau nsa si grenadele). Gardianul si-a dat si el consimtamntul, cnd Paul i-a explicat ca nu mai pot lucra si ca, la iesirea la suprafata, va trebui sa mi se reduca luxatia sub anestezie, la cabinetul medical. Asa am fost liber sa-mi fac ultimele treburi, avnd grija, cnd ma ntlneam 1 cu cte cineva, sa ma fac ca ma plimb de colo pna colo, din cauza durerilor acute la cot. Cnd a batut sutul si lumea a nceput sa se adune la corfa, m-am ntl nit cu "varul Dica", care a venit spre mine si m-a ntrebat ce am patit. Am vrut sa-i raspund, dar nu m-a lasat si vaznd ca nu-i nimeni n ime diata apropiere mi s-a uitat drept n ochi, cu o privire pe care n-am s-o 169 uit niciodata, m-a mbratisat si nainte de a pleca mai departe spre corfa mi-a spus : - Noroc grecule si Doamne ajuta ! Avea lacrimi n ochi si, n acelasi timp, zmbetul lui ironic pe buze. A fost singurul care cu spiritul lui extraordinar de observatie a nteles ce aveam de gnd. George Sarry, care era n curent cu totul, a preluat toate legaturile cu civilii si n special s-a obligat sa faca sa functioneze mai de parte casuta postala, prin care sa mentina legatura cu mecanicul de la com-presoare. Acest serviciu clandestin de informatii al lagarului urma sa-1 asigure el n continuare, transmitnd toate stirile pe o filiera de oameni siguri si discreti, nainte de a fi difuzate tuturor detinutilor, pentru a nu periclita aceasta sursa att de pretioasa. O data cu toaca batuta n conducte, care anuntase sfrsitul sutului, n cepea pentru noi desfasurarea actiunii coordonate, asa cum o discutasem de attea ori. M-am grabit deci spre corfa, unde unul dupa altul au venit si ceilalti. Ne-am adunat toti 12 la locul stabilit dinainte, strecurndu-ne prin-J-tre ceilalti detinuti, care se ngramadisera deja n spatiul din fata corfei'. Cele doua ascensoare au nceput sa functioneze alternativ, unul urcnd cu 6 detinuti, n timp ce celalalt

cobora gol. I-am lasat sa urce mai nti pe cei toai grabiti. Dupa ce au plecat vreo 30 de insi, Ducu Cioclteu ne-a facut un semn si a si deschis grila de la corfa care tocmai coborse. Cei 6 desemaati sa plece cu prima corfa s-au nghesuit pe platforma ei si au pornit'. sSrau : Ducu Cioclteu, Simion Cojocaru, Ion Pantazi, Ghita Brnzaru, Co lea Ungureanu si Tit Cos-ereanu. In momentul n care corfa lor s-a oprit la statia Rainer, cealalta, goala, s-a oprit la orizontul nostru. Ne-am sut ji noi : Ion Cojocaru, Ion Brnzaru, Paul Iovanescu, Miltiade Ionescu, Mfircea Vueric si cu mine. I n cele cteva minute de avans pe care le aveau fata de noi, primii sase xebuiau sa se faca stapni pe situatie la Rainer. si anume : trei din ei sa leutralizeze gardianul, doi pe muncitorul civil care manipula semnalul de punere n miscare a corfei iar al saselea sa se substituie acestuia din ur-i-na la semnal. Din cauza caracterului acestei actiuni, n prima corfa s-au juit cei mai voinici dintre noi, n afara de Ion Pantazi, care avea obligatia a preia semnalul. Cei cinci urmau sa procedeze ct mai repede, profitnd ie elementul surpriza, n asa fel ca nici gardianul, nici muncitorul sa -aiba timp sa strige sau sa dea n vreun fel alarma. Pentru a-i imobiliza ii a le pune calus n gura, aveau asupra lor srma si clti luate de la atel ierul mecanic. Drumul cu corfa, acest ultim drum pe care-1 mai faceam :u corfa, mi s-a parut fara sfrsit. Cred ca si celorlalti. Toti taceam si cred a tensiunea nervoasa era maxima. De ndata ce am pornit, m-am desco-orosit de bandajul care-mi mpiedica miscarile. Cu toate simturile ncor-'.ate, asteptam. In penumbra putului, am ntlnit privirea lui Paul Iova-iescu. Mi-a zmbit, n aparenta la fel de flegmatic ca de obicei. Cred ca ai-a transims ceva din calmul lui molipsitor. De ndata nsa a nceput sa e lumineze. Ne apropiam de Rainer, unde atrna un bec chiar la iesirea lin corfa. Ascensorul s-a oprit. Am dat grila de-o parte si am iesit. in si acum minte, n toate amanuntele, scena pe care am avut-o n fata chilor : n stnga, impasibil, statea Ion Pantazi, cu mna pe semnaliza-3r. Drept n fata, sub becul care lumina spatiul mai larg de la iesirea din orfa, cazut pe jos si ncercnd sa se ridice, Colea Ungureanu. Pe jos, lnga l, un cutit si pete de snge. Din bresa din fund pe partea dreapta, se auu sunete nabusite si gfituri si tot de acolo se reflectau, jucndu-se
170

pe . peretii ncaperii timbre uriase. Toti ne-am oprit locului, ntr-un mo-mnt^de ezitare. M-am dezmeticit cnd l-am auzit pe Ion Pantazi spu-nneu-ne : : "- Ce mai stati ? Dti-i drumul sus ! Aici e totul n regula ! ; Cu toate ca nu mi se paruse a fi "totul n regula", am reintrat ime diat n rolul pe care mi-1 repetasem n minte de attea ori. Am facut cei ctiva pasi spre stnga, unde era suitoarea si am pornt-o pe scari n sus. Dupa mine au venit si ceilalti. Cum ara mai spus, aceasta^ suitoare mergea paralel cu corfele, de-a lungul putului, pna la suprafata. Nu mai retin numarul exact al scarilor pna la suprafata, dar erau cel putin 15, a cte circa 3 metri fiecare. Cea mai mare parte le-am urcat la lumina lampilor de carbid pe care le aveam cu noi. Urcam repede, n ta cere, foarte aproape unul de altul. Ma straduiam sa nu gfi din cauza efortului si orice pas pe podele sau scrtit de fustei de scara, erau zgo mote care luau proportii asurzitoare. Ma obseda ideea ca paza de la gura putului ne va auzi si, astfel prevenita, ne va astepta gata sa deschida fo cul. Cnd am ajuns pe penultimul pod, mi-am stins lampa si dupa mine toti ceilalti au facut la fel. n cea mai perfecta liniste si foarte aproape unul n urma celuilalt, am urcat si penultima scara. Am ajuns pe ultima plat forma. Dupa mine venea Ion Cojocaru, caruia i-am facut un semn, pe care, la rndul lui, 1-a transmis din om n om mai departe. Toti s-au oprit si, nemiscati, tinndu-ne respiratia, am stat cteva secunde sa ascultam. Li nistea era absoluta, iar de sus nu se auzea nimc. Deasupra mea, printre podelele care acopereau gura putului, patrundea pna la noi o foarte slaba lumina, Suficienta, nsa, ca sa putem distinge ca deschiderea din podele, de la capatul de sus al ultimei scari pe care o mai avem de urcat, era n<-chisa cu un capac. Emotia era mare si sunt sigur ca fiecare si punea ace" easi ntrebare pe care mi-o puneam si eu : Daca capacul era nchis cu vre un lacat? Cu cea mai mare precautie am nceput sa urc, pna ce am atins aproape capacul cu capul. Am vazut ca pe o latura avea doua balamale simple si ru ginite. Am ntins mna si l-am mpins

usor n sus. A cedat ! N-avea nici o ncuietoare, se deschidea ! L-am ridicat ctiva centimetri cu capul, pna ce ochii mi-au ajuns peste nivelul podelelor. Afara se lasase ntunericul, dar mai dainuia o urma din lumina amurgului. Cu ochii deja adaptati la ntunericul putului, am nceput sa cercetez tot ce cadea n raza mea vizu ala. O stiva de grinzi, un colt de magazie din brne, niste scnduri era tot ce se vedea n imediata apropiere. Ma straduiam sa patrund cu privirea cteva colturi mai ntunecate, cautnd sa disting vreun contur de silueta o-meneasca. Cautam sa prind vreun zgomot insolit, de pasi sau de respiratie, care sa-mi tradeze prezenta unei sentinele. Nimic nsa ! Linistea era de plina si nu simteam dect o usoara adiere de aer racoros de munte. Nu-mi venea sa cred. Tacerea absoluta, lipsa oricarei miscari mi se pareau o n scenare. Ma gndeam ca e o cursa, ca dintr-unul din colturile nunecoase eram pnditi de gardieni narmati, care ne asteptau sa iesim la suprafata pentru a deschide focul asupra noastra. Am cobort cu un fustei mai jos si, tot asa de ncet cum l ridicasem, am nchis capacul la loc. Mi-am apropiat capul de cei care se nghesuisera n urma mea, le-am soptit ca n-am vazut si n-am auzit nimic suspect si apoi mi-am aprins cu multa grija o tigara, acoperind flacara chibritului cu pulpana hainei de la salopeta. 171 innd ntr-o mna tigara, cu jarul n pumnul nchis, am urcat din nou pe fusteiul pe care statusem nainte, si cu cealalta mna am saltat din nou capacul, ctiva centimetri. Ara privit iar zona pe care o puteam cu prinde cu ochii, proptind capacul cu capul. Dupa cteva clipe, am nceput Ba-1 ridic treptat. Balamalele au scrtit un pic si una din scnduri a tros-hit. M-am oprit, asteptndu-ma la vreo reactie. Dar nu s-a ntmplat ni-nic. Am continuat sa ridic capacul pna ce lam deschis de tot, dndu-1 :omplet peste cap. Stnd cu picoarele pe acelasi fustei al scarii, cu mna ibera am scos una din grenadele pe care le aveam n buzunar. Voiam sa-i icarman vrful fitilului, ca sa scot la iveala primele graunte de pulbere, istfel, ca la primul contact cu jarul tigarii, sa se faca aprinderea! Nerabdarea celor care erau nca n put, pe scari si pe podul de dede-ubt, se facea simtita pna la mine, printr-o presiune crescnda, fiecare bipingnd pe cel dinaintea lui. Ion Cojocaru n-a mai rezistat. S-a strecurat [e lnga mine si a iesit la suprafata. A facut ctiva pasi pna la coltul baacii care era la gura putului si tot asa de repede a facut cale ntoarsa, a recut pe lnga mine, care tocmai iesisem cu grenada pregatita si s-a n-Ireptat spre celalalt colt al baracii. Nu stiu de ce, dar si eu m-am dus spre celasi colt spre care se ndreptase mai nti Ion Cojocaru. La vreo 20 de netri pe albul prafuit al drumului, am distins o caruta cu cai oprita si si-ueta unui om umblnd n jurul ei. Am luat-o si eu napoi si m-am nscris n sirul camarazilor care ieseau din put si cu pasi grabiti mergeau spre elalalt colt al baracii. Aveam vreo sase sau sapte naintea mea. si astfel 1 sir, cte unul, la vreo zece metri distanta, am defilat prin fata unei alte araci. Baraca era luminata si prin cele doua porti larg deschise am vazut un ambur imens pe care se nfasura un cablu. Se auzea si un zgomot nabu-t de motor. Cred ca era motorul si cablul care puneau n miscare corfele, irul nostru se ndrepta spre un mal de vreo 3 metri naltime, care marinea n acea parte aceasta curte cu tot felul de acareturi. In usa baracii aparut deodata o femeie. Era mbracata taraneste. Cnd ne-a vazut, s-a prit locului, a dus mna la gura si ne-a petrecut cu privirea, nemiscata fara sa scoata vreun sunet. Camarazii dinaintea mea, pe masura ce ajun-eau la mal, si asezau lampile de mina pe jos si o porneau de-a lungul laiului, cautnd un loc de urcare mai accesibil. Deasupra malului se ri-Lca coasta mpadurita a muntelui. Pe masura ce ma apropiam de mal flectam la gestul ridicol al celor dinaintea mea, de a pune cu grija lam-ile pe jos. Cnd am ajuns la locul cu pricina, erau 6 sau 7 lampi asezate umos una lnga alta. Fara sa gndesc, instinctiv, mi-am desprins lampa 3 care o aveam agatata de un buzunar al salopetei si am pus-o si eu lnga lelalte. Mai trziu, cnd ne-am rentlnit si am vorbit despre toate cte ni s-au tmplat, nici unul nu-si aducea aminte ce facuse cu lampa. Am fost sin-irul care remarcasem aceasta curioasa comportare. De altfel, fiecare din )i retinuse alte fapte si alte imagini din acele momente de tensiune ner-)asa extrema. Pna la acest punct se putea spune ca actiunea noastra se sfasurase asa cum fusese prevazuta, ca fiecare din noi si ndeplinise 'Iul cu calm si disciplina. si asta, nu

numai din cauza ca pna aici totul sese planuit n amanunt dar si pentru ca eram convinsi ca, numai res-:ctnd ntocmai ceea ce stabilisem, puteam nfrunta cu oarecare sansa ; reusita pericolul care ne astepta la gura putului. Dar informatia n pri-nta pustii mitraliera si a pazei de la suprafata se dovedise falsa. si nu 12 numai att, dar nici macar capacul de la suitoare nu-1 gasisem ncuiat. Pur si simplu drumul ne fusese liber, fara nici un fel de dispozitiv de paza. Cu nervii ncordati la extrem, cu teama n suflet dar hotarti sa fa cem fata cu orice risc confruntarii, urcasem pna la suprafata. Faptul ca la gura putului n-am ntmpinat nici o rezistenta si ca din clipa n care iesisem la suprafata orice pericol disparuse (cel putin pentru moment) nu lam realizat imediat. In virtutea inertiei, ne-am continuat drumul pna la malul care marginea curtea, n aceeasi stare de spirit, stapniti de acelasi amestec de teama si hotarre si la fel de ncordati. Cred ca abia aici ne-am dezmeticit si ne-am dat seama ca eram cu adevarat liberi. In ceea ce ma priveste, stiu ca ajuns la mal, am nceput sa alerg de-a lun gul lui, cuprins de un fel de panica, cautnd un loc de urcat. Voiam sa ma vad ct mai repede la adapost, ascuns. Cred ca era un fel de agorafo bie. Ma simteam n acel spatiu deschis al curtii, expus vederii si vulnera bil. Mi-amintesc ca trecnd pe lnga ctiva camarazi care si ei ncercau sa se catere pe povrnisul abrupt, l-am recunoscut pe Mache, care reusise sa se agate de o radacina si se straduia sa se ridice pna la primele tufe ale lastarisului de deasupra malului. In treacat, i-am pus o mna n fund si l-am mpins ct am putut de tare n sus. Cnd la ctiva metri mai de parte am gasit o creanga care atrna mai jos si m-am apucat de ea, am mai avut timpul sa-1 vad pe Mache disparnd n lastari, nghitit de ntu nericul care se lasase de-a binelea. Dupa ce m-am vazut si eu n desisul lastarilor, am mai facut ctiva pasi si m-am oprit. Simtindu-ma la ada post si camuflat de tufele n care intrasem, sentimentul de panica care ma cuprinsese a disparut ca prin farmec. Eram singur si n jurul meu domnea o liniste absoluta. M-am gndit la ceilalti, ceea ce nu mai facusem din momentul n care ncepusem sa alerg de-a lungul malului, cu singura idee de a ma face ct mai repede nevazut n padure. M-am ntors la liziera lastarilor. De-a lungul malului albicios de pamnt nu se mai vedea ni meni. si silueta femeii din usa luminata a atelierului disparuse. Stateam nemiscat, cautnd sa prind un fosnet sau un sunet care sa tradeze prezenta vreunuia din tovarasii mei, dar... nimic. Cnd tocmai ma mpacasem cu gndul ca ma pierdusem de ceilalti si ma resemnasem s-o pornesc prin padure de unul singur, am auzit un suierat scurt. Am stat. suieratul s-a repetat foarte aproape de locul unde ma aflam. Am raspuns la fel, si din tufe a aparut Ion Cojocaru. Patise la fel ca mine. Dupa ce escaladase malul si se departase ctiva metri prin desis, se trezise singur si acum se ntorsese sa-si caute fratele si pe ceilalti. Cum amndoi neam convins ca baietii intrasera n padure, am decis s-o por nim si noi. De altfel nu mai era indicat sa pierdem timpul, asa de aproape de mina. Chiar ne miram ca totul era asa de calm si ca nca nu se daduse nici un fel de alarma. Am facut vreo 20 de metri, oprindu-ne din cnd n cnd sa mai as cultam. Asa am dat peste Titi Cosereanu, si el ratacit si de unul singur. Toti trei am cazut de acord ca nu mai avea rost sa cautam sa ne ntlnim cu ceilalti. Ne-am nteles asupra directiei de mers si am stabilit ca ceea ce aveam de facut era ca n cel mai scurt timp sa ne ndepartam ct mai mult de lagar. Pe cnd tineam sfatul pe soptite, am auzit un fosnet prin frunzele uscate de pe jos si pasi grabiti care se apropiau. Ne-am pitit n tufe si am asteptat. Era Mircea Vueric, care absolut din ntmplare daduse 173 I peste noi. Ne facusem^ patru si attia aVeam sa si ramnem pentru o buna . bucata de vreme. Noaptea se lasase si ncepuse o burnita rece si patrun-' zatoare. Norii care acoperisera complet, cerul faceau ca bezna sa fie totala. Am pornit-o unul dupa altul prin desis. Dupa cteva minute am intrat ntr-o padure batrna de fag si a nceput urcusul. Mai nti n panta mai lina, apoi tot mai pieptis. Mergeam repede, ct mai aproape unul de altul ca sa nu ne pierdem. naintam cu minile ntinse n fata ca sa nu ne lovim de copaci. De vazut, nu se vedea deloc. Am intrat ntr-un fel de automatism, insensibili la stncile de care ne loveam, la ploaia ma runta si rece care se ntetise si ne patrunsese pna la piele. Cu fluierele picioarelor n snge, ne mpiedicam, cadeam, ne ridicam si continuam sa urcam, suflnd greu si cu inima batndu-ne n gt de efort. Nu stiu ct

am mers asa. Poate o jumatate de ora, poate mai mult. Nimeni nu vorbea. Eram lac de transpiratie si ma usturau ochii de sudoarea care-mi curgea de pe frunte. La un moment dat, Ti ti, care era cel mai aproape de mine, mi-a spus ca nu mai poate si s-a trntit jos. Ne-am oprit. Se asezase jos, rezemat de un copac si ne-a cerut sa-1 lasam acolo si sa ne continuam drumul. Era la capatul puterilor, cu respiratia sacadata si si tinea mna apasata pe inima. Eu, n schimb, ma simteam n forma si n afara de fap tul ca gfiam din cauza urcusului, eram departe de a-mi fi irosit ulti mele forte. Peste cteva zile situatia avea sa se inverseze, Titi revenin-du-si din epuizare, iar eu intrnd n declin. Pna una-alta, am luat n spinare si sacul lui Titi. n care, pe lnga alte lucruri de mbracaminte* si vrse si cojocul, ceea ce l facea extrem de greu si incomod de purtat. Insistnd, l-am convins sa nu se lase prada demoralizarii si sa mai ncerce sa faca un efort. Tocmai ne ridicam de jos ca s-o pornim din nou, cnd a rasunat un foc de arma. Ecoul, preluat si reluat de muntii din jur, s-a repetat mereu, pna s-a pierdut n departare. Se daduse alarma pentru evadare ! Pentru noi, a fost ca un imbold. Ne-am reluat urcusul cu un nou elan si n afara cte unui scurt popas ca sa ne mai tragem sufletul am mers cteva ore n sir. ntr-un trziu, cerul s-a limpezit de nori, iar noi, sfr siti de puteri, ne-am prabusit toti patru sub o lespede uriasa, care facuse streasina ploii. Vlaguiti, ne-am trntit pe patul de foi uscate. N-as putea spune daca am dormit cu adevarat, sau numai am zacut cu mintea goala si fara sa ne mai simtim nici trupurile. Dupa o bucata de vreme, prima senzatie care ne-a adus la realitate a fost frigul. Ne-am strns unul ntr-altul sa ne ncalzim si, pe rnd, hi s-au trezit si celelalte simturi. Pe cerul care se nseninase, sclipeau cteva stele. Foarte departe, se auzea cte un latrat de cine sau cte o talanga de vite. Din fundul vaii, ne parvenea din cnd n cnd sforaitul unui motor de masina. La nceput zgomotul era mai estompat, apoi crestea, devenea mai puternic, probabil la un urcus unde motorul era ambalat, dupa care, brusc, nu se mai auzea. Frecventa cu care se repeta acest ciclu, ne-a fa cut sa tragem concluzia ca nu putea fi vorba de circulatia obisnuita pe acea sosea, ci de o activitate exceptionala. Asa cum am putut verifica mai jtrziu, presupunerile noastre erau ndreptatite. Dupa evadare, circulatia Jeep-urilor securitatii pe soselele : Baia Mare - Cavnic Trgul Lapusu-Lui - Sighet nu ncetase toata noaptea. Abia cnd ne-am trezit de-a binelea tremurnd de frig, am nceput sa-mi simt amorteala ncheieturilor si du rerile musculare din tot corpul. Piciorul stng ma durea la cea mai mica miscare. Ridicndu-mi pantalonul, am constatat ca tot fluierul piciorului 174 mi-era acoperit de un strat de snge nchegat. Nu suportam nici o atingere. Dupa prima suta de metri de mers schiopatnd, cnd piciorul se ncalzea, durerea disparea. Suferinta s-a repetat dupa fiecare popas, timp de cteva zile, dupa care rana s-a vindecat. Am zabovit un timp ca sa ne facm pla-r nul pe mai departe. Am stabilit trei puncte care aveau sa ramna valabile multe zile deaci nainte : C\ 1) Sa continuam sa mergem n mars fortat pna la limita puterilor^ pentru a ne ndeparta ct mai mult si ct mai repede de Cavnic. 2) Sa ne tinem la distanta de sosele, cai ferate si sate si sa evitam con-tactul cu oamenii. Pe ct posibil sa nu ne aratam si sa nu iesim din paduri. 3) Sa iesim din cnd n cnd pe cte o culme sau vrf cu vizibilitate], ca sa ne putem orienta. Principial, directia noastra de mers era spre ra sarit, catre muntii Rodnei. nainte de a iesi din brlogul n care ne aciuasem, am vrut sa facem inventarul alimentelor de care dispunea grupul nostru. Fiecare din noi credea ca ceilalti trei aveau asupra lor o parte din proviziile distribuite nainte de plecare. Bilantul a fost prima surpriza neplacuta a drumului pe care pornisem. Din diferite motive, nici unul din noi nu avea asupra lui vreunul din sacii impermeabili, confectionati cu atta grija, cu contir ' mitul lor asa de pretios n zahar srsianina. Eu nu luasem provizii, ca sa fiu mai liber n miscari, n cazul ca aveam sa folosesc grenadele. Titi Co-sereanu de asemenea, pentru ca fusese n prima corfa si trebuia sa-1 imor bilizeze pe militian. Ion Cojocaru si Mircea Vueric si pierdusera sacii pe drum, n timp ce urcau scarile putului. Numai Ion Cojocaru avea n buzunar un colt de pine din ratia lui de mina. L-a mpartit n patru, revenindu-ne fiecaruia cte doua mbucaturi, pe care le-am nghitit pe loc. .

Deocamdata nu ne era nca foame, asa ca n-am mai stat sa ne sfatuim cu privire la lipsa noastra de provizii. De altfel, pentru moment, nici nu era nimic de facut. Nimic nu trebuia sa ne abata acum de la singura noasr tra preocupare : sa mergem fara ncetare, ca sa batem ct mai mult drum. Mai trziu, cnd vom considera ca ne-am departat destul de Cavnic, vom vedea cum ne vom descurca. Pna una-alta, nu trebuia sa pierdem timr pul, asa ca ne-am ridicat si am plecat mai departe. Urcusul era tot mai abrupt. Nici n-am apucat bine sa ne ncalzim dupa primele sute de metri parcursi, si cerul a nceput sa capete o culoare lapt-toasa. Erau primele semne ale zorilor si printre fagii padurii, care se far euse mai rara, am vazut deodata n fata noastra o perdea de ceata. Era liziera padurii, care aici se termina si facea loc jnepilor. Ne-am oprit si pe masura ce briza diminetii destrama negurile, ochii nostri patrundeau tot mai departe, descoperindu-ne terenul. Padurea se termina n semicerc iar panta din fata noastra, acoperita cu jnepi, urca n continuare. Cnd ultimile ceturi, gonite de boarea care se ridicase, s-au risipit, nu ne-a venit sa ne credem ochilor : la capatul covorului de jnepi, n punctul cel mai ridicat, se nalta profilndu-se pe cer binecunoscuta stnca pe care o zaream din lagar. Era vrful cel mai nalt care se vedea din curtea lagarului. Cu toate protestele camarazilor mei, le-am spus sa ramna pe loc n marginea pa durii, iar eu m-am ndreptat spre stnca. Dupa primii pasi prin jnepii n clciti si ncarcati de apa, eram ud pna la piele. Ajuns la poalele pinte nului de stnca, i-am dat ocol pna n partea opusa celei din care venisem. Pe aceasta latura piscul se continua n jos cu un perete de piatra vertical, care se pierdea n fundul unei prapastii, ale carei ntunecimi nu le pa trunsese nca lumina mult prea slaba dinaintea zorilor. Numai crestelor si 175 vrfurilor din jur li se profilau conturul pe cerul palid. In fundul vaii, era nca noapte. La picioarele mele, la o adncime pe care nu o puteam apre cia, ochii mei nedeslusind nici un punct de reper pna la poalele munte lui, se vedea o singura pata luminoasa. Un patrat luminat, mare ct o bu catica de zahar, asa mi-a aparut, pentru ultima data, lagarul de la Cavnic. Toate cele patru laturi ale gardului care-1 mprejmuia erau luminate de reflectoarele din turnurile de paza. Altceva nu se distingea si, de la distanta la care ma gaseam, nimeni n-ar fi putut banui ca n acea mica pata de lumina se consumau vietile a 300 de fiinte omenesti. Nu m-am putut mpiedica sa ma gndesc la attia oameni cumsecade pe care i lasasem n urma mea. Pe unii aveam sa-i mai revad, pe altii... niciodata. M-am ntors la liziera padurii si dupa ce le-am mpartasit tovarasilor mei cele vazute, ne-am reluat drumul. De data asta era mai usor. Cobo ram la vale. Terenul era mai putin accidentat, panta era mai lina si n padurea, cnd" mai rara, cnd mai deasa se deschideau deseori luminisuri de unde puteam observa mprejurimile si ne puteam corecta directia. Am mers toata dimineata fara ntrerupere, n pas ntins fara sa simtim vreo oboseala. Numai Titi se mai resimtea de pe urma slabiciunii din timpul noptii. Totusi, a tinut pasul cu noi. De cte ori ne apropiam de vreo ra-riste, eram mai atenti si ne opream sa ascultam. O data a trebuit sa facem un ocol destul de mare, ca sa evitam o stna. Ne dadusera de veste talan-gile oilor si latratul cinilor. Atmosfera era asa de limpede, nct am au zit si glasul ciobanilor de la mare distanta. In general nsa, ne-am mentinut directia pe o linie destul de dreapta, fara a ne abate din drum. Soarele se ridicase si ncepuse chiar sa ncal zeasca. Ne-am scos puloverele si cojoacele. Hainele se uscasera pe noi. Pe la 10 (dupa soare), am cazut perpendicular pe firul unei vai ceva mai largi si despadurite. Pe lnga marginea padurii trecea o sosea pietruita, destul de mare si pe care se vedeau urme de cauciucuri. Ne-am facut so coteala ca trebuia sa fie soseaua catre Sighet. Dincolo de sosea, pna n padurile prin care voiam sa ne continuam drumul, mai era o fsie de pa sune de vreo 200 de metri latime, cu iarba cam de o palma. O buna bucata de timp am stat la pnda. Nu ne ncumetam sa ne avn tam n teren deschis. Drumul nsa era pustiu. Nici din dreapta, nici din stnga, nu venea nimeni si nu se auzea vreun zgomot de caruta sau de masina. La un semn, am sarit toti patru n drum si am traversat n fuga terenul descoperit. Ajunsi din nou la adapostul padurii ne-am oprit. Eram iar uzi pna la genunchi de roua din iarba. Mai rau era ca se vedeau clar pe covorul uniform de iarba al pasunii patru dre paralele. Iarba scutu rata de roua avea o culoare verde mai intensa. Cred nsa ca soarele care era destul de sus a uniformizat repede culoarea pasunii, stergndu-ne ur mele. Peste tot n jurul

nostru, roua se ridica n aburi sub razele soarelui. Fac aceasta remarca, pentru ca asa cum am putut afla mai trziu, pe la prnz (adica la doua-trei ore dupa trecerea noastra), pe firul acestei vai si de-a lungul soselei s-au instalat trupele securitatii. Au ncercuit astfel o ntreaga regiune n jurul lagarului si, instalati n corturi, timp de peste trei saptamni au pazit acest perimetru si nenumarate patrule au cutreie rat n lung si n lat padurile din interiorul cercului, n cautarea noastra. si noi prevazuseram ca vor proceda asa, dar, cum nu stiam unde se va nchide acest cerc, am continuat sa mergem n acelasi ritm fortat nca trei zile, dupa ce el se nchisese n urma noastra. 176 Voi relua mai trziu firul povestirii peripetiilor noastre prin muntii Maramuresului, Bucovinei si mai departe. Ma opresc deci la punctul unde am trecut peste soseaua Baia Mare-Sighetul Marmatiei. Ma ntorc nti napoi, la momentul evadarii, pentru a relata despre actiunea celor care au urcat cu prima corfa la Rainer, iar apoi despre soarta celorlalti camarazi evadati, de care ne-am pierdut cnd am intrat n padure. Toate datele care urmeaza le-am adunat n timp, pe masura ce m-am rentlnit cu eroii acestei evadari, care mi-au povestit fiecare actiunile la care au participat si scenele la care au fost martori. Primele informatii despre felul n care s-a desfasurat operatiunea de la Rainer le-am avut de la Titi Cosereanu, care a participat la ea, fiind unul din cei 6 care au urcat cu prima corfa, mpartiti n doua grupe, asa cum fusese dinainte stabilit, de ndata ce au iesit din corfa, doi din ei s-au repezit asupra muncitorului civil pe care l-au tras de lnga semnalizator, Ion Pantazi lundu-i imediat locul, iar cei lalti trei l-au nsfacat pe militian. Atacul a fost executat cu rapiditate, cei doi fiind trti spre fundul ncaperii, ct mai departe de corfa, pentru ca n eventualitatea ca ar fi nceput sa strige, sa nu fie auziti pe put. Surpriza a fost nsa totala, asa ca n primul moment n-au reactionat. Simion Cojo-caru, care cu toate masurile noastre de precautie si procurase un cutit, i 1-a pus militianului la gt. Dar nici n-a apucat sa-si formuleze ameninta rea, ca acesta, nspaimntat, i-a spus : - Nu ma omorti ! Duceti-va pe put, ca nu e nimeni sus ! Era un militian nou venit la Cavnic, care nu mai intrase n mina. l va zusem pentru prima oara la intrarea n sut si-i remarcasem privirile n grijorate spre cerime, de parca s-ar fi asteptat sa i se prabuseasca n orice clipa n cap. ntmplarea facuse ca prima lui zi de serviciu n mina sa co incida cu evadarea noastra. Spre ghinionul lui si norocul nostru ! Neopu-nnd nici o rezistenta, Simion i-a spus ca daca va sta linistit, nu i se va ntmpla nimic. nconjurat de cei trei, militianul a mers de buna voie pna la bresa ntunecoasa din dreapta ncaperii. Aici i s-a spus sa se aseze jos lnga un vagonet vechi, scos din uz. ngrozit, creznd ca i s-a apropiat sfrsitul a nceput iar sa-i roage sa-1 crute. S-a linistit nsa, cnd i s-a ex plicat ca-1 vor lega si i vor pune si un calus n gura, putnd astfel justi fica, atunci cnd va fi gasit, de ce nu a dat alarma. Intre timp, muncitorul civil, care-si revenise din primul moment de surprindere, nu s-a aratat la fel de docil ca militianul. S-a zbatut, a sca pat din minile celor doi si a ncercat sa fuga spre galerie. Dar a fost din nou prins si a urmat o ncaierare, omul aratndu-se neasteptat de voinic si nversunat. In nvalmaseala care s-a produs la nceputul galeriei care ducea spre lagar, Colea a alunecat si a cazut, ranindu-se la genunchi. Acest tablou l-am vazut noi, cnd am sosit cu a doua corfa la Rainer, iar cutitul pe care l vazusem pe jos lnga el era al lui Simion Cojocaru ; cu el l ame nintase pe militian si l lasase apoi sa cada. Dupa ce Ion Pantazi ne-a spus celor din corfa a doua sa urcam, si noi am disparut pe scarile putului, situatia era nca departe de a fi rezolvata. Spre surprinderea tuturor, si-au facut aparitia pe scena doua noi perso nagii : Ghita Chiper si Titi Spnu. Ce se ntmplase ? Cei doi erau buni prieteni cu Ghita Brnzaru, care, fara sa ne spuna nimic, i pusese la curent cu tot planul evadarii. Amndoi ne supravegheasera toate miscarile de cnd batuse ora de ncetare a lucru lui se si plasasera n fata noastra, n asa fel ca sa iasa cu o corfa nainte. Ajunsi la Rainer, au pornit pe galeria care ducea la lagar, au ramas nsa 177
n urma celor patru detinuti cu care mai fusesera n corfa, s-au ntors din drum cnd acestia s-au ndepartat, si-au stins lampile si s-au ascuns pe un brat de galerie abandonat, care si el ducea" la statia Rainer. Pentru o mai buna lamurire, iata o schita :
CEt. EOU COKTB

Pititi n ntuneric, au asteptat pna ce le-au parvenit primele zgomote nabusite ale ncaierarii cu muncitorul civil de la corfa. Considernd ca a sosit momentul sa intervina si ei, au tsnit din ascunzatoarea lor si primul lucru care le-a atras atentia cnd au ajuns n spatiul mai larg de la statia Rainer, a fost grupul celor trei camarazi din bresa, care aplecati asupra militianului se osteneau pe ntuneric sa-1 lege de vagonetul ras turnat. Cum auzisera zgomot de lupta, nestiind ce se petrecuse si vaznd n semintunericul bresei chipiul militianului, au crezut ca acolo pot da o mna de ajutor. Fara sa apuce sa-si dea seama ca militianul consimtise sa fie legat, fara a se opune, dintr-un salt, Titi Spnu a si fost n bresa si i-a aplicat cu lampa de carbid o lovitura n cap. Cnd s-a lamurit ca interventia lui fusese inutila, era prea trziu. Militianul ametit de lovitura gemea, iar din.cap ncepuse sa-i curga un fir de snge. Din fericire, chipiul amortizase lovitura, asa ca nu s-a ales dect cu pielea capului plesnita, cu un cucui si din nou cu spaima ca-i sunase ceasul. Mult mai trziu am aflat ca dupa ce s-a dat alarma, militianul a fost ga sit, eliberat si dus la infirmerie pentru a fi pansat. Acolo l-au vizitat ofi terii de securitate si un procuror si i-au cerut sa faca o reclamatie scrisa, pentru a deschide actiune n justitie mpotriva noastra, ceea ce ar fi n semnat o inculpare pentru tentativa de crima. Militianul a refuzat sa faca reclamatia, declarnduse multumit ca a scapat cu viata, iar, dupa ce si-a reluat serviciul, s-a dovedit a fi unul din cei mai cumsecade si omenosi gardieni din lagar. Intre timp, la nceputul galeriei care ducea spre lagar, lupta cu mun citorul civil continua. Cum Ion Pantazi comanda mai departe semnalul, a ajuns Ia Rainer o noua corfa cu sase detinuti. n fata spectacolului ne asteptat pe care l-au ntlnit cnd au iesit din corfa, reactiile lor au fost diferite. Cinci din ei au plecat n pas ntins spre lagar, n-au spus nimanui nimic despre ce vazusera, si s-au pierdut printre ceilalti detinuti. Al sa selea, Banila, supranumit "Judet", cum a vazut scena, a avut o iesire spon tana, care a ramas celebra n nchisoare. Strignd "Pa iei ma !" a sarit sa dea ajutor baietilor la lupta cu muncitorul. Unul din ei i-a spus sa profite 1T8 si sa fuga pe suitoare. Dupa o scurta ezitare, Banila-a remmtat si a plecat si el spre lagar. Mai trziu, cnd ne-am revazut, mi-a spus ca nu se simtea n stare fiziceste sa faca fata unei fugi. Scurt timp dupa aceea, muncitorul civil reusit sa scape definitiv din minile camarazilor nostri si a fugit si el pe galeria care ducea la lagar. Cu toate ca acest episod de la Rainer s-a desfasurat ntr-un ritm mult. mai accelerat dect am reusit eu sa-1 redau, nu mai era timp de pierdut, asa ca baietii au renuntat la urmarirea muncitorului. Galeria avnd mai bine de o jumatate de kilometru lungime, fiind foarte accidentata, iar muncitorul neavnd lampa cu el, si-au dat seama ca nu va putea ajunge n timp util n lagar ca sa dea alarma. Socoteala lor s-a dovedit justa. Pna la sosirea urmatoarei corfe, toti se angajasera pe scarile putului. CuGlnta Chiper si Titi Spnu eram acum 14 evadati, nu 12 cti fusesem n com plot la nceput. nainte de a relua, de unde am lasat-o, povestea noastra a celor patru care ne nimerisem sa fim mpreuna, voi relata pe scurt, n patru episoade diferite, despre aventurile celorlalti zece evadati : 1) Doctorii Mttade lonescu si Paul Tovnescu. La intrarea n padure s-au gasit mpreuna si nu s-au mai ntlnit cu ceilalti. Ramasi singuri, au ncercat si ei sa se ndeparteze ct mai repede de mina. nca nainte de ivirea zorilor, Mache, care suferea de inima, n-a mai rezistat efortului si s-a prabusit. Dndu-si seama ca nu va mai putea continua drumul, i-a cerut lui Paul sa-1 lase singur si sa caute macar el sa se salveze. Paul a refuzat sa-1 abandoneze si n cursul diminetii au fost prinsi, amndoi.lnga o stna n apropiere de Cavnic. Cu minile fiTSpatte si prinse n catuse, au fost aruncati pe podelele unui camion militar si transportati mai nti (din cte mi amintesc) la Sighet iar de acolo la Secu ritatea din Baia Mare. 2) Ion Pantazi. Ramas singur la iesirea din mina, a luat directia Baia Mare. Trecnd pe lnga Baia Sprie, a revazut lagarul din care fusese transferat la Cav nic. Dupa trei sau patru zile a fost arestat la periferia Baii Mari si dus la Securitatea din localitate. 3) Ducu Cioclteu, Simion Cojocaru, Ghita Brnzaru, Colea Ungureanu, Ghita Chiper si Titi Spnu, care au constituit grupul cel mai mare, au reusit ca si noi, mergnd n mars fortat, sa iasa din zona ncercuita de tru pele securitatii. Avnd provizii de alimente asupra lor, au mers aproxi mativ 10 zile prin paduri, fara a lua contact cu oamenii. Dintr-o eroare de orientare, s-au abatut prea mult spre Nord. ntr-o dimineata, asteptnd sa se ridice ceata, au vazut n fata lor un turn de paza. Soldatul din turn statea cu spatele la ei si supraveg: ia cu un binoclu regiunea dinaintea lui. Uitndu-se mai atent, au remarcat ca ostasul purta uniforma sovietica. Ratacind prin ceata, fara sa-si fi dat seama si fara sa fi fost detectati, nici de granicerii romni, nici de granicerii rusi, trecusera n U.R.S.S., n Rusia subcarpatica. Au ocolit turnul de paza, au reintrat pe teritoriul romnesc neobservati de granicerii rusi, dar au fost somati cu foc de arma de gra nicerii romni. Arestati, au fost predati Securitatii, care i-a transferat si pe ei la Baia Mare. 4) Ion Brnzaru, ramas singur, n-a apucat sa se ndeparteze n primele ore de Cavnic si cercul trupelor de securitate s-a nchis n jurul lui. A ra mas n interiorul cercului timp de aproape trei saptamni. Cele 4 batali oane de interventie ale trupelor M.A.I., care fusesera mobilizate pentru actiunea de urmarire si prindere a noastra, au mpresurat regiunea, s-au 179

instalat 10 corturi si au cutreierat zilnic toata zona ncercuita Ion Brn zaru, care navea multe alimente n traista, s-a apropiat de o stna. A stat la pnda n marginea poienii si a asteptat pna ce toti aobanu au plecat cu Vile la pasunat. Cnd n-a mai ramas n stna dect baciul, s-a dus la el cu speranta de a obtine de mncare, dar si pregatit s-o rupa la fuga si sa dispara n padure, n cazul ca acesta s-ar apuca sa strige dupa ajutor. Baciul 1-a primit nsa bine, cu toate ca si-a dat seama imediat ca are de-a face cu unul din evadati. Era din Cavnic si, culmea coincidentei, era cumnat cu muncitorul de la semnalul corfei, care ne daduse att de mult de furca la Rainer. Primele vorbe ale baciului au fost :

__ De ce nu l-ati omort pe criminalul ala de cumnatu-meu, ca e co munist si cel mai rau om din sat ! Baciul s-a dovedit un om de nadejde si de mare ajutor pentru Ionica Brnzaru. Nu numai ca i-a dat atunci de mncare, dar n fiecare zi, dupa ce ceilalti ciobani paraseau stna cu oile, Ionica venea sa se aprovizioneze. In restul zilei statea mai tot timpul urcat n' cte un fag din care observa regiunea si activitatea patrulelor secu ritatii, fara sa fie vazut. In fiecare zi apareau la stna cte doi securisti, deghizati n ciobani. Purtau peste uniforme cojoace lungi de oaie. Veneau la stna sa ntrebe daca ciobanii nu vazusera pe vreunul din fugari. Ba ciul i asigura de fiecare data ca nu vazuse pe nimeni si daca se va ntm pla sa observe vreun strain prin mprejurimi va cobor imediat n sat sa-i anunte. Securitatea mentinea astfel de contacte cu toate stnele din regiune. Ba ciul, care avea legaturi cu oamenii din sat, 1-a tinut la curent pe Ion Brn zaru cu tot ce afla de la ei. Prin el a aflat ca doi detinuti fusesera prinsi chiar a doua zi dupa evadare. Era vorba de Mache si de Paul. ntr-o noapte nsa, profitnd de ntuneric si de ceata, Ionica si-a luat inima n dinti si dupa ce si-a ncropit o traista cu merinde de la baci, a iesit din ncercuire, chiar pe lnga corturile militarilor instalate de-a lungul soselei care ducea la Sighet. Aceeasi sosea, pe care noi o traversasem n dimineata urmatoare evadarii si la care Ionica ajunsese cteva ore mai trziu, cnd trupele se curitatii ocupasera deja pozitiile si nchisesera cercul. Cu instinctul lui sigur de taran de la munte, Ionica Brnzaru a pornit-o prin padurile si muntii necunoscuti ai Maramuresului si Bucovinei. S-a mai oprit la cte o casa razletita de sat sau la cte o stna. Peste tot a fost omenit si nimeni nu 1-a ntrebat de unde vine si unde se duce. Dupa aproape o luna, a ajuns la el acasa, n muntii Vrancei, n padurile din jurul Sovejei. Cunoscnd lo curile si obiceiurile oamenilor din satul lui de bastina, a tinut calea unui var de-al lui care se ducea cu caruta la lemne n padure. I-a iesit nainte, s-au mbratisat, i-a spus n ce necaz se afla, 1-a ntrebat de pe-acasa si cnd s-au despartit au ramas ntelesi n ce loc si la ce vreme sa se ntl-neasca iar. Varul urma sa-i aduca de mncare si mbracaminte. Ce avea Ionica de gnd sa faca mai departe nu mai stiu, dar nici nu are importanta, fiindca, la timpul si locul stabilit pentru ntlnire, n locul varului a venit Securitatea. si Ion Brnzaru, dupa un scurt popas la securitatea locala, a fost tri mis tot la Baia Mare. Cu acest ultim episod, s-a ncheiat povestea.celor 10 evadati. Dupa cum le-a fost soarta, unii s-au bucurat de libertate c teva saptamni, altii numai cteva ore, pna cnd, n urma lor s-au tras din nou zavoarele celulelor. Am mai ramas noi patru. Dupa ce am traversat soseaua si ne-am afundat n padure, nu ne-am mai oprit. Mergeam cu pasi grabiti, tacuti, cuprinsi la nceput de un fel 180 te nversunare. Dupa o vreme, cnd senzatia pericolului iminent s-a mai estompat, ne-am destins si ne-am gasit ritmul cel mai potrivit. Suflul ni s-a echilibrat adaptndu-se pasului vioi si ntins. Terenul, si el mai priel nic, cu urcusuri si coborsuri mai domoale, ne-a scutit de ocoluri iar vre mea senina ne-a nlesnit orientarea, ori de cte ori ajungeam la locuri des chisese unde aveam o priveliste asupra regiunii. Cred ca a fost una din zi lele n care am batut calea cea mai lunga din tot parcursul nostru. Foamea n-am simtit-o deloc. Abia dupa ce se lasase bine noaptea, ne-am cautat un loc de dormit. Eram ntr-o padure batrna de brad, pe la jumatatea coas tei, am gasit un loc mai drept. De fapt o adncitura ramasa n locul de unde un brad dezradacinat se prabusise n vale. Pamntul era jilav, asa ca ne-am pus pe treaba sa ne pregatim patul. Am rupt crengi de brad si le-am asternut ntr-un strat gros pe locul ales. Numai cnd ne-am culcat am simtit oboseala zilei si placerea nespusa de a sta ntinsi si nemiscati. Ne-am scos cojoacele si ne-am nvelit cum am putut mai bine, cu toate ca nca nu simteam frigul. Racoarea noptii ni se parea placuta. nainte de a adormi, am mai schimbat cteva vorbe, declarndu-ne satisfacuti cu ceea ce

realizasem pna atunci. Patul de crengi era mai elastic dect cea mai comoda somiera. Multumiti de noi, ne-am cufundat ntru-n somn greu si fara vise, n mirosul aromat al cetinei. Cnd cu putin nainte de zori ne-am trezit tremurnd de frig, farme cul noptii din padurea de brazi si cadrul idilic n care ne culcasem se spul berasera. Peste noapte plouase si eram uzi pna la piele. Nu simtisem ni mic. Ploaia nu ne trezise, dar prin somn, instinctiv, ne nghesuisem unul ntr-altul. Sub noi, cetina se tasase si aproape disparuse n pamntul nmu iat de ploaie, care se prefacuse n noroi. Ne-am sculat cu greu n picioare. Eram amortiti si ne dureau toate madularele. Pe locul din care ne-am ri dicat au ramas patru gropi n care mustea apa, ca niste scaldatori de porci n mocirla. Am facut cteva miscari de ncalzire, dar pna la urma am hotart ca e mai bine sa ne irosim puterile cu folos, umblnd si nu stnd pe loc. Am urcat coasta spre culme si n' scurta vreme ne-am ncalzit. Am ajuns pe un plai si, dupa ce ne-am asigurat ca locurile sunt pustii, am iesit din padure si am luat-o de-a lungul culmii scaldate de primele raze ale soarelui. Peste tot n jurul nostru se ridicau vapori de apa din vegetatia suprasaturata de umezeala. si din noi, din hainele noastre ude ieseau aburi. Soarele se ri dica si ncalzea tot mai tare, asa ca n scurta vreme eram din nou uscati si ne-am dezbracat chiar de cojoace. si conditia fizica din ajun ne-am recapatat-o repede. Amorteala din ncheieturi si durerile musculare au disparut si ne-am reluat mersul vioi din ziua precedenta. Ne simteam asa de departe de lume n linistea si aerul limpede de pe culme, nct nu mai aveam acel sentiment al omului urmarit si haituit, care ne daduse o stare aproape permanenta de ngrijorare, n ultimele doua zile. Nepasarea si inconstienta fericita a tineretii si faceau iar loc, o data cu buna dispozitie si veselia. Mergeam pe culme discutnd, glumind si rznd, ca ntr-o excursie de placere. ntr-adevar, n singuratatea acelor locuri, nu ne pndea nici un pericol. nsa, dusmanul care-si astepta mo mentul potrivit ca sa ne atace era cu noi si avea sa-si arate n curnd col tii. Dupa vreo doua ore de mers a nceput sa ni se "faca foame. Cum nca ne stapnea ideea ca nu ne ndepartasem destul de Cavnic, ne-am hotart sa rabdam si sa amnam ct vom putea problema mncarii, dnd deocam data prioritate tot mersului. Nu ne-a venit prea greu sa rabdam, cu toate 181
ca pe masura ce vremea trecea, nu att senzatia de foamer care l simteam n stomac ne tragea tot mai des la ^opriri sia mai mintit foamea mncnd frunze de macris salbatic si bnd apa- jntr-o poiana am gasit un drob de sare ct pumnul, lins de oi, mmdu-1 mai toata ziua la gura si sugndu-1, mi se facea sete, Izvoare si priase mtalneam la tot pasul. Bnd apa, senzatia golului din stomac disparea si ma nvioram iar pentru un timp. Asa am mers pna dupa ora prnzului cnd, sleiti de puteri, ne-am trntit sub un fag. Aveam obrajii supti de oboseala si pna si vorbitul era un efqrjt eare-,e costa. -. Ion Cojocaru parea sa reziste cel mai bine. Urmam Titi Cosereanq si f Cu^telnef care ne prezentam cam la fek Mircea Vueric'jera cel mai istovit. T: -Am propus sa mergem pna dam deprinisustnasi sa cerem de mn care. Ion Cojocaru si Titit Cosereanu s-au mpotrivit. Amndoi erau arestati de patru ani si nimeni nu le putea scoate din cap ca toata lumea deafara devenise ntre timp comunista si colabora Cu securitatea. Numai Mircea Vueric a fost de acord cu mine.

Cum Ion Cojocaru era taran din muntii Vrancei, obisnuit cu viata n padure, considerasem de la nceputul evadarii noastre ca era cel mai ni merit sa aiba initiativa pe drum. Titi Cosereanu, crescut n oras si Complet strain de viata aspra din pa dure, se simtea pierdut n mijlocul acestei naturi ostile si nu-si vedea sal varea dect alaturi de priceperea lui Ion Cojocaru. n fata hotarrii lor, am cedat si am pornit mai departe. Dupa vreo doua ore, nsa, complet sle iti de puteri, ne-am oprit iar. La o oarecare distanta se auzeau talangi de oi. Am insistat din nou sa mergem n cautarea stnei, argumentnd ca daca n-o facem acum, mine tot va trebui s-o facem si, cum vom fi mai slabiti, nu vom mai putea nici sa ne aparam si nici macar sa fugim, daca yom fi rau primiti. Au cazut de acord si am pornit n directia de unde se auzeau talangile. arcurile stnei peste care am dat cuprindeau o buna parte dintr-o poiana si se ntindeau pna la liziera padurii. Ne-am apropiat prin padure de tarc, la marginea caruia se afla o coliba, stna propriu-* zisa fiind la celalalt capat, n poiana. n fata usii stnei, un tnar cioplea un lemn. Lnga el, doi cini stateau tolaniti la soare. Oile erau plecate la pasunat. Titi Cosereanu si Mircea Vueric au ramas mai n urma, ascunsi dupa copaci iar Ion Cojocaru si cu mine ne-am apropiat cu grija de coliba ca sa nu dam de veste cinilor. Eram la vreo 60 de metri si vntul adia spre noi, asa ca nu ne-au simtit. Usa colibei era deschisa si nautnru, pe un prici, cu fata la perete, dormea un mos. Ion Cojocaru s-a ntins peste gardul tar cului si cu o creanga uscata 1-a mboldit usor pe mos n spate. Mosul s-a ntors. N-am apucat sa vad dect ca purta niste mustati mari albe, pentru ca n clipa urmatoare a nceput sa strige ca din gura de sarpe. N-am mai stat pe gnduri. Am rupt-o amndoi la fuga prin padure spre ceilalti doi camarazi. De altfel, n poiana asa de pasnica pna atunci, se strnise o zarva de nedescris. La primele tipete ale mosului, mai iesisera doi tineri din stna, care, mpreuna cu cel care cioplea lemnul afara, au nceput si ei sa strige si sa asmuta cinii. Multa vreme ct am alergat prin padure, i-am auzit n urma noastra, njurnd si vocifernd pe ungureste, dar ne-am dat seama ca au ramas la stna si n-au ndraznit sa ne urmareasca n pa dure. 182 Cinii sau tinut dupa noi dnd glas, dar dupa un timp li s-a urt si nq ne-au mai urmarit. Lihniti de foame si fara vlaga cum eram cnd ne apror piasem de stna, dupa ce se pornise mosul sa urle, am tinut-o tot ntr-o fuga pna n fundul vaii. De aici, am luat-o pe firul unui prias n sus, am trecut o culme, am mai cobort o vale si am nceput un urcus mai greu spre o culme mai nalta. n urma noastra se asternuse linistea. Ne-am oprit pe la jumatatea ur cusului sa ne mai tragem sufletul. Am comentat patania si am ajuns la concluzia ca, de fapt, fusese o nentelegere. Ideea lui Cojocaru de a-1 trezi pe mos cu batul fusese nefericita. Bietul mos, buimac de somn, se pomer nise deodata cu doi necunoscuti n fata lui, care erau departe de a parea oameni cumsecade. Nebarbieriti de cteva zile, murdari si fiecare cu cte o bta n mna, nu eram facuti sa inspiram ncredere, asa ca reactia mo sului fusese fireasca. Cu chiu, cu vai, am mai urcat cele cteva sute de mer tri pna la creasta culmii. Ajunsesem pe un plai nalt, care domina regi unea. Privelistea era minunata, dar noua nu ne ardea de contemplatie. Nu mai simteam nici foamea ; eram sfrsiti. ntinsi pe spate pe iarba, cu ochii nchisi, ne era si mintea goala, nu numai stomacul. ntr-un trziu ne-am sculat si cu pasi cam sovaitori, proptiti n cte p bta strmba culeasa din padure, am nceput sa ne trm pe spinarea dea lului. Spre rasarit, asa cum ne obisnuisem. Ne cuprinsese un fel de lene. Abia mai schimbam cte o vorba. si totusi, umorul nu ne parasise nca. Umor cam negru, inspirat de situatie. Mi-aduc aminte ca focul 1-a deschis Mircea Vueric, adresndu-se lui Titi Cosereanu : "Spune drept nea iti, n-ai vrea sa fii ntr-o celula si sa-ti aduca "caraliul" (asa li se spunea gar dienilor n jargonul de puscarie) o gamela cu arpacas ?" Titi, mai nclinat sa ia n serios partea tragica a situatiei noastre, n-a apreciat gluma. Mir cea, simtindu-i slabiciunea, a continuat sa-1 tachineze pna s-a descretit si el si ne-a povestit ca acum ar primi cu placere o portie de mncare de cazan de la scoala militara din Germania, unde fusese n timpul razboiu lui. Atunci nu stiuse s-o aprecieze. Consta invariabil din "Gemuse". Era unul din putinele cuvinte pe care le mai stia n germana si-1 pronunta cu un,fel de ura n glas. si asa, glumind, mai mult mpleticindu-ne dect mergnd si mai oprin-du-ne din cnd .n cnd, am ajuns la culmea dealului. Surprinsi, ne-am oprit. Pajistea cobora n panta lina si, la vreo 100 de metri, se oprea n pa dure. Acolo, la marginea padurii, nconjurata de tarcuri, o stna. Era ase zata cu gura spre padure si din fata usii ei, ascunsa vederii noastre se ri dica spre cer un fir de

fum. Alta miscare nu se observa, dar din moment ce ardea focul trebuia sa fie cineva la stna. Lnga noi, pe pajiste, un trun chi urias de brad trntit la pamnt, albit de ploi si intemperii, parea sche letul unui animal din alte timpuri. La adapostul lui, am nceput sa supra veghem stna si sa facem tot soiul de planuri. Am stat o sumedenie de timp, dar nimic nu s-a clintit n tabloul din fata noastra. Doar fumul si mai schimba cteodata directia dupa cum adia vntul. Mergem sau nu mer gem la stna, era tema discutiei noastre. Eu eram pentru. Titi si Ion Co jocaru, nedecisi, ziceau sa mai asteptam. Mircea Vueric tacea si asculta. Deodata s-a sculat de jos, a tras o njuratura si, cu mersul lui desuchiat, proptindu-se ntr-o strmbatura de bat mai nalt dect el, a pornit-o pe pajiste la vale, drept catre stna. Numai la asta nu ne asteptam. Pna sa ne dumirim, ajunsese la tarcuri, asa ca nu mai era nimic de facut. L-am vazut ocolind stna si disparnd 183

dupa ea, acolo unde era intrarea si de unde se ridica fumul. Nu puteam dect astepta urmarea. Dar, n-a urmat nici o reactie. Acelasi tablou de mai nainte. Nici o miscare, nici un sunet. Numai fumul care se ridica. Cred ca au trecut mai bine de 10 minute. Linistea devenise ngrijoratoare. Tocmai ne hotarsem sa coborm si noi pe alta parte, sa ocolim dealul si, prin padure, sa ne apropiem de stna din partea opusa, ca sa vedem ce se ntmplase. Ne ridicasem n picioare s-o pornim, cnd, de dupa stna, a aparut un grup de oameni. Se ndreptau spre noi. Erau vree 6-7 flacai, toti cu cte un ciomag n mna, cu ctiva cini alergnd mprejur iar n mijlocul lor, Mircea Vueric. Pareau agitati, gesticulau si vorbeau cu aprindere. Prima noastra im presie a fost ca, Mircea prins de ei, fusese obligat sa-i duca pna la locul unde eram noi. Ne pregateam sa fugim, cnd am observat ca Mircea purta nca n mna batul lui strmb si ca si el vorbea si gesticula, liber si neti nut de nimeni. Cnd au ajuns la vreo 5-6 pasi de noi, Mircea s-a adresat cu glas "tare tinerilor care l nconjurau : - stia snt tovarasii mei cu care am reusit sa fug din prizonierat din Rusia si sa ajung pna aici ! Pna sa ne revenim din uluiala, toti s-au repezit la noi sa ne strnga mna si sa ne bata pe umar, n timp ce Mircea ne prezenta, dndu-ne alte nume : "Domnul Locotenent X, Domnul Sub locotenent Y, Sergent Z" (adica, Titi, eu si Cojocaru). Din conversatia care a urmat, am mai aflat ca Mircea, modest, si rezervase numai gradul de caporal. Am fost cu totii antrenati spre stna. Nu ne puteam reveni din surpriza. Amutisem privindu-1 pe Mircea cu ce volubilitate si cu cta natu ralete si nerusinare, mintea. Nu mai contenea cu povesti din lagar si din Rusia. Improviza cu o usurinta nemaipomenita. Surpriza era asa de mare, nct stupoarea noastra n-a fost remarcata. Ajunsi la stna, am intrat si noi n joc, obligati de Mircea sa-i confirmam spusele. Am povestit si noi crmpeie din presupusa noastra viata n lagarele rusesti, ntmplari de pe front si tot ce ne puteam aminti din povestirile altora care le traisera cu adevarat. Baciul si cei 5-6 tineri ne ascultau cu evlavie si vedeam cum mila lor fata de tot ce ndurasem si respectul fata de noi cresteau. Mi-era tot mai rusine de mine si de minciunile pe care le debitam pentru a le n sela buna credinta. Am rasuflat usurati cnd subiectul s-a schimbat si sub pretextul ca suntem dezinformati despre situatia din tara, i-am pus pe ei sa ne poves teasca. Intre timp, ne facusera o mamaliga uriasa, ne-au scos pe o masuta joasa brnza si ne-au pus alaturi o donita cu un fel de zer fermentat, pu tin acidulat si racoritor. Ct am mncat n-as putea spune, dar stiu ca ba ciul ne-a adus de cteva ori brnza, pna ce, satui, ultimul bot a ramas neatins pe masa. Intrasem ntr-o "moleseala placuta si ni se facuse chiar somn. Baietii ne-au dat tutun si foita si ne-am rasucit tigari. Ne-au povestit de necazurile pe care le aveau cu autoritatile locale, de povara tot mai grea a cotelor pe care trebuiau sa le predea, de lipsuri si de saracia tot mai mare, care-i obliga sa-si fure si sa-si ascunda

propriile lor produse. Cti va oameni din sat fusesera ridicati de militie si condamnati pentru sabo taj, fiindca nu-si predasera cotele. Doi luasera drumul padurii si, dupa ce mai aparusera o vreme pe la cte o stna dupa mncare si securitatea n cepuse sa-si trimita iscoadele si patrulele dupa ei, disparusera din regiune. Toti credeau ca nu mai era mult pna ce va veni razboiul si vremurile se vor ndrepta. 184 Soarele scapata catre asfintit, cnd ne-am sculat sa plecam. Ne-au n-s>tit toti pna la poiana de deasupra stnii, de unde se vedeau toate m prejurimile. Ajunsi aici, fara sa-1 fi ntrebat, baciul a nceput sa ne arate muntii, plaiurile si padurile care se ntindeau pna la orizont. Ne-a indicat stna dupa stna, din cele care se nsirau pe drumul nostru, cu scurte ex plicatii despre fiecare, sfatuindu-ne cam n felul urmator : "Acolo va pu teti duce fara grija, sunt oameni cumsecade. Spuneti-le ca ati trecut pe la noi si o sa va ajuten sau, "cealalta e stna ungureasca. Ocoliti-o. Sunt oameni rai si va vnd !" La marginea padurii, baciul ne-a mai dat o legatura cu niste brnza, ne-a strns minile, ne-a spus un "Dumnezeu sa va ajute" si ne-am despartit. Prea mult n-am mai mers n acel sfrsit de dupa amiaza, nu numai fiindca n curnd s-a lasat ntunericul, dar si din cauza unei moleseli care ne cuprinsese dupa ce mncasem la stna. Totusi, dupa ce ne-am facut un culcus din cetina, pe jumatate adapostit sub radacinile unui fag rasturnat, am mai stat mult de vorba pna ce am adormit. Mircea Vueric era foarte mndru de isprava lui de la stna, cu toate ca l-am cam certat pentru ini tiativa pe care o luase. N-am facut-o cu prea multa convingere, avnd n vedere ca fusese un succes. Cum eram satui si bine dispusi, am schimbat vorba si am preferat sa-1 tachinam pe Titi saracul, caruia zerul pe care l bause la stna i provocase tulburari la stomac. Fusese obligat sa se opreasca de mai multe ori pe drum ! Peste noapte ne-a plouat, asa ca dimineata eram iar uzi si nfrigurati. Am mpartit brnza pe care ne-o daduse baciul si am pornit repede la drum ca sa ne ncalzim. Cu toate ca n ajun mncasem pe saturate, ceea ce nu ni se mai ntmplase din ziua evadarii, iar acum, n a cincea zi, pentru prima oara nu porneam la drum cu stomacul gol, ne simteam totusi obositi. Mer geam mai ncet si ne opream mai des. si terenul devenise mai accidentat. Intrasem ntr-o regiune muntoasa, cu culmi mai nalte si vai mai prapas tioase. Mai tot timpul pe drumul nostru spre rasarit, culmile erau transver sale. Rareori am apucat sa gasim cte o culme orientata est-vest, ca sa mergem de-a lungul ei mai usor si cu mai mult spor. Catre prnz, n timp ce ne cataram pe una din aceste coaste abrupte, am simtit un junghi pu ternic n dreptul inimii care mi-a taiat respiratia. Puterile m-au parasit si m-am trntit jos, lipsit nu numai de vlaga, dar si de dorinta de a mai continua. Ceilalti s-au oprit si ei ncercnd sa ma ajute si sa ma ncurajeze. Cnd mi-am mai revenit putin si mi-am recapatat respiratia, le-am spus ca nu mai am de gnd sa merg mai departe n acelasi ritm fortat si cu ris cul sa flamnzim din nou. Consideram ca ajunsesem destul de departe de Cavnic si ca ne gaseam n afara pericolului de a cadea n mna unitatilor de securitate, mobilizate special pentru prinderea noastra. Propuneam deci sa ne apropiem de locuintele omenesti mai razlete si de stni, pentru a ne putea aproviziona si sa folosim chiar drumurile pentru a progresa mai re pede pe traseul nostru. Ion Cojocaru era cel mai refractar la ideea de a lua contact cu oamenii si n special de a parasi padurea si de a merge pe sosele. Vaznd ca nu-i pot convinge, dupa o discutie destul de aprinsa, am propus solutia despartirii. Nici cu asta n-au fost de acord si n final am ajuns la un compromis. Vom merge ntr-un ritm mai moderat, tot prin paduri, dar, cel putin din doua n doua zile, ne vom preocupa de aprovizionarea noastra, fie la vreo stna, fie la vreo casa izolata. ntelegerea ntre noi s-a restabilit si cum si mie mi trecuse slabiciunea, am pornit mai departe. Buna dispozitie a revenit si ea, dar din pacate, ni s-a facut iar foame.

18S Mi-amintesc ca naintnd printr-o padure mai rara, ne-m oprit o data toti ca la o comanda : la ctiva pasi n fata noastra, pe un trunchi de fag cazut, o veverita rodea o aluna. Toti patru am avut acelasi gnd. Prin semne, ne-am dispus n semicerc si, tiptil, cu betele ridicate, ne-am apropiat de veverita. Parea sa nu ne dea nici o atentie si continua cu miscarile ei iuti si sacadate sa nvrteasca n labe aluna, cautndu-i locul cel mai po trivit unde sa-i roada coaja. Ne apropiasem cam la trei, patru pasi de ea si ne pregateam tocmai sa-i dam lovitura de gratie cu ciomegele, convinsi ca nu mai are scapare. Ne si vedeam n jurul focului cu veverita pusa n frigare, cnd, deodata, a tsnit de pe trunghiul de fag, a trecut printre noi si din cteva zvcnituri a fost n vrful unui brad. Loviturile betelor noastre au cazut toate n urma ei, n afara batului lui Mircea, care 1a nimerit pe Titi n frunte. Totul se petrecuse ntr-o fractiune de secunda si comicul scenei ne-a facut sa izbucnim n rs. Ne-am consolat repede de pierderea pradei, zicndu-ne ca patru insi tot n-am fi avut ce alege dintr-un animal asa de mic. Seara ncepuse sa se lase cnd am nimerit ntr-o poiana. Era muncita si plantata cu cartofi. Vremea era prea timpurie ca plantele sa aiba rod. Totusi, am smuls o tufa si printre radacini am gasit ctiva tuberculi abia formati. Nu erau mai mari ca un smbure de cireasa. Ne-am apucat sa scurmam n pamntul umed. Mai mult pe pipaite, prin ntunericul care se lasase, am nceput sa dezgropam cartofii. Pe masura ce dibuiam cte unul, l stergeam de haina salopetei ca sa-1 curatam de pamnt, l frecam putin ntre degete ca sa-i jupuim pielita fina care-1 acoperea, si-1 mneam. Ani ravasit cteva cuiburi, dar recolta era foarte slaba. Daca gaseam doi sau trei cartofi minusculi la o tufa. n unele nu gaseam deloc. Oricum erau dulci si chiar daca ne scrtia nisipul n masele, tot ne-am mai amagit foamea cu cte un pumn de cartofi de caciula. Culcusul pentru noapte ni l-am facut la cteva sute de metri de locul furtului. Ca un facut, iar ne-a plouat si iar ne-am trezit dimineata murati si drdind de frig. Cnd am urcat pe prima culme, soarele era sus. Pe vesnica noastra directie spre rasarit, se deschidea o vale larga, despadurita. In fundul vaii se vedeau casele mprastiate ale unui sat de munte si clo potnita unei biserici. Ca sa ne continuam drumul tot prin padure, nconjurnd ntreg terenul descoperit, ar fi nsemnat nu numai sa facem un ocol imens, dar si sa ne abatem foarte mult de la directia noastra de mers. Ne-am sfatuit si am decis sa iesim din padure si sa mergem de-a lungul vaii, cam pna la ju matatea coastei. Satul ramnea astfel pe dreapta noastra, n fundul vaii. Totusi, urmnd acest traseu, aveam sa trecem la vreo cteva zeci de me tri de doua case mai stinghere. Am hotart sa ne asumam riscul, dar evi tnd pe ct posibil sa atragem atentia prin ceva neobisnuit, n cazul ca vom ntlni vreun om din sat. Pentru a nu parea suspecti, trebuia sa ne ocupam n primul rnd de aspectul nostru, care cu siguranta ar fi trezit banuieli. nainte de a ajunge la marginea padurii, ne-am oprit la un p-i rias si pentru prima oara de cnd plecasem de la Cavnic, ne-am dezbra cat pna la bru si rieam spalat Apa era ca gheata, Adevaratul chin, nsa, abia ncepea. Trebuia sa ne barbierim. Operatia s-a facut cu singurul cu-, tii care se afla n, grupul nostru : cuiul batut pe nicovala si ascutit la polir Z;or., pe care ii foloseam n mina pentru a-rili ntinde marmelada pe pine-Cu chiu, cu Vai, mai dnd cu el pe obraz, mai frecndu-1 pe o piatra de to
'""''' '-
:

" in

>)tv t^ ,,ij ,BFj ,,

106 marginea prului, mai mult jupuiti dect barbieriti, am reusit sa capa tam o nfatisare mai omeneasca.. ... . , '.!.'...".

Dupa ce nerant mai;pus si cte o camasa curata din traista, si cu hairi} salopetei sau cojocul aruncat pe un umar, am iesit din padure si am apuca--t-o pe drumeagul care serpuia printre locurile taranilor, fluiernd si WIJT bind, paream niste oameni cu totul obisnuiti. De pe culmile pe care net oprisem n cursul ultimelor zile, pentru a observa mprejurimile, vazusem de mai multe ori grupuri de muncitori, mbracati ca si noi n salopste, care se duceau sa lucreze fie la o taiere de padure, fie la vreo mina din regiune. Trecnd la 20-30 de metri de casele care se gaseau pe traseul nostru, ass cum ne facusem socoteala, nu era nici un motiv sa trezim vreo suspiciune. Vazuti mai de aproape, n-am fi rezistat examenului. n afara de iti, care reusise sa aiba un fel de nceput de freza, ceilalti eram tunsi cu masinaf Bocancii mei cam scorojiti de nentrebuintare crapasera pe la cusaturi de atta umezeala iar salopetele de pe noi erau mult prea murdare, chiar si pentru niste muncitori de padure. Poteca pe care o luasem mergea de-a lungul razoarelor care delimitau mici suprafete de pamnt, cultivate cu cartofi si trifoi sau plantate cu pruni si meri. O femeie care spargea lemne n curtea primei case prin dreptul careia am trecut, abia si-a aruncat ochii spre grupul nostru si si-a vazut de treaba mai departe. Ne-am mai ntlnit cu patru copii de scoala, care ne^au dat buna ziua si si-au continuat drumul rznd si hrjonindu-se, fara sa manifeste vreo curiozitate la trecerea noastra. Dupa o jumatate de ora am ajuns la cela-; lalt capat al vaii, fara sa mai fi ntlnit pe altcineva. Ne-am mbracat iab rasi camasile murdare si pe cele curate le-am bagat n traista. De aici n cepeau din nou padurile. nca de la primii pasi, mi-au cazut ochii pe un melc. Dintr-un reflex din copilarie, n-am rezistat tentatiei de a-1 ridica, Cnd m-am aplecat sa pun mna pe el, am mai zarit unui. M-am uitat mai atent si am mai vazut si altii. Iesisera dupa ploaie : dar de ce numa n acea margine de padure, nu ne-am putut explica. Din mers, fara sa ne oprim din drum, am adunat fiecare cte 10-15 bucati. . : Intrasem ntr-o padure batrna si rara de fagi si nca mai umblam ras pnditi, cautnd cu ochii dupa melci, cnd ne-au atras atentia niste cioca-r nituri, care ne parveneau de la o distanta destul de mare. Erau lovituri de topoare de la o exploatare forestiera. Veneau din stnga noastra si, dupa aprecierea lui Cojocaru, cam de la un kilometru departare. Am naintat mai cu grija. Nu ne mai uitam pe jos dupa melci, ncerr cam sa sondam ct mai adnc cu privirea padurea naintea noastra. Ecoul trezit n codru de loviturile de topor era nselator. Zgomotul parea foarte apropiat. Uneori ne venea si zvon de glasuri omenesti. Eram cu ochii n pa tru. Deodata, printre trunchiurile albicioase ale fagilor, am zarit o pata mai ntunecata. Am mai facut ctiva pasi si la vreo 50 de metri n fata am deslusit un bordei. n jurul lui nu era nici o miscare. De unde ne aflam i vedeam usa nchisa si pamntul batatorit n fata intrarii. . .-.' Dupa un timp de supraveghere, neobservnd nici un semn' de viata; ne-am decis sa-1 cercetam. Titi si cu mine am ramas la pnda, gata sa inter venim la nevoie iar Ion Cojocaru si Mircea Vueric s-aii ndreptat spre el. I-am urmarit cu privirea cum avansau, adapostindu-se dupa copaci. Aia mai stat un timp la pnda n imediata lui apropiere, apoi au iesit de dupa ultimul copac, s-au dus la usa, au deschis^o si au intrat.'Nu-i mi vedeam: Pna ce au aparut din nou, ni s-a parut o vecie. Din usa bordeiului ne-ai!i facut senin sa coborm la vale. Am pornit-o urmarindu-le siluetele prirt-

tre copaci si abia cnd ne-am regasit la marginea prului din fundul vaii, am vazut ca nu veneau cu mna goala. Ion Cojocaru ducea n spinare o traista iar Mircea avea n mna un ceaun. Bordeiul era probabil al munci torilor pe care i auzisem taind la padure si adapostea alimentele pe care le primisera pentru o perioada de timp. Mai bine zis, vreo patru saci de faina de porumb, nimic altceva. In timp ce Cojocaru ne povestea cum de

sertase dintr-un sac malaiul ntr-o traista mai mica, cam de o banita, Mir cea se ndeletnicea cu o treaba foarte curioasa. si baga mna n buzunar*, apoi si ducea degetele la gura si le lingea. Apoi din nou repeta gestuL Cnd l-am ntrebat ce face, a nceput sa njure. Gasise ntr-un colt al bor deiului doua ore. Pe drum cazuse si ouale i se sparsesera n buzunar. Iar acum recupera ce se mai putea din buzunar. Traista cu malai si ceaunul erau o adevarata comoara. Problema hranei noastre pentru o buna bucata de vreme parea rezolvata. Ne-am ndepartat ct am putut mai repede de bordeiul pradat, nainte de a ne cauta un adapost pentru noapte. Pna aici, evitasem sa facem focul, cu toate ca de mai multe ori ne-ar fi prins tare bine. Pe drum, am discutat problema focului. Am stabilit ca era mai putin periculos sa-1 facem noaptea ntr-un fund de ogas, unde lu mina pe care ar reflecta-o ar fi greu de detectat de cineva n niste locuri asa de pustii, dect ziua, cnd fumul ar putea fi observat de la mare depar tare si ar putea atrage atentia unui padurar sau brigadier silvic. Asa am si procedat. Catre seara am cobort ntr-o vale prapastioasa si sub un fag batrn cu coroana stufoasa, am aprins focul. Am pierdut destul timp pna ce vreascurile umede au nceput sa arda si am pus n functie ceaunul. Cu apa de la un izvor din apropiere si malaiul din traista pe care o purtasem cu rndul toata ziua am facut mamaliga la care visasem tot drumul. Cea unul fiind destul de mic, cantitatea s-a dovedit insuficienta pentru patru insi. Am mai pus si al doilea ceaun pe foc si ntre timp ne-am ocupat de melci. Pregatirea lor na prea avut mult de-a face cu canoanele culinare. Le-am spart casa cu o piatra, am smuls animalele din gaoace si, nca vii, le-am nfipt pe tapuse. nvrtiti deasupra jarului, melcii au nceput sa se crete un fel de spuma, destul de putin apetisanta, care, la dogoarea car bunilor, dupa cteva minute, disparea. Ceea ce ramnea, era departe de a mai semana cu ce fusese un melc. O foarte mica bucata de carne, sfrijita, pe jumatate carbonizata pe dinafara iar nauntru, de o consistenta cauciu-coasa si fara nici un gust. E drept ca nu aveam nici sare, ceea ce facea ca si mamaliga sa fie fada, dar gustul era ultima noastra grija. Principalul era ca ne hraneam si ca dupa ce am stins focul, ne-am culcat satui chiar pe vatra maturata de carbuni si peste care am asezat cetina. Pamntul n cins ne-a mai tinut de cald pna am adormit, daF dimineata tot tremurnd ne-am sculat. Am plecat la drum pe ploaie marunta, care, cu scurte intermitente, n-a mai ncetat cteva zile. Cerul ntunecat de nori grosi si ceturile care plu teau peste toata regiunea neau ngreunat orientarea. Intrasem ntr-un ma siv muntos cu altitudini mari. Mai trziu aveam sa aflam ca ne gaseam n muntii iblesului. Nici azi nu stiu daca muntele pe care lam urcat n acea zi n-a fost chiar vrful ibles. mi amintesc ca ratacind prin ceata, com plet dezorientati, am nimerit pe o poteca ce urca. Mergnd pe ea, am dat de un stlp, pe care scria : 1 400m. Continundu-ne drumul, am ajuns peo creasta, de unde am pastrat amintirea unui fenomen natural, impresionant. Ne aflam pe un platou dezgolit, scaldat de razele unui soare orbitor. La *&ya->pasi> sub noi, o masa. de nofi, compacti astupa -vederea spr,e -vafrje din
188

jur. Tunetele se rostogoleau la picioarele noastre la poalele muntelui si, din cnd n cnd, cte un fulger lumina norii ntunecati. JErJtpenteu pruna data ca vedeam descarcari electrice, privind de sus n jos. Am stat un timp pe acest platou, parca deasupra lumii, n nedejdea ca se va lumina sau se va face o spartura n nori ca sa ne putem orienta. As teptarea ne-a fost zadarnica, dar cel putin ne-am mai ncalzit la soare. Vi zibilitatea era asa de redusa, ca nu ne ncumetam sa coborm de teama sa nu nimerim n vreo prapastie. In cele din urma, cu mare atentie si foarte aproape unul de altul, am pornit la vale, intrnd n perdeaua de nori de sub noi. Ne angajasem pe un povrnis foarte nclinat. Grohotisul de sub picioare ne facea sa alunecam la fiecare pas si cum nu se vedea mai departe de 2-3 metri, naintam

cu groaza ca la fiecare alunecare am putea sa ne trezim la marginea unei prapastii invizibile. Mircea Vueric, caruia i ve nise rndul sa duca ceaunul, de frica sa nu-1 sparga n cadere, si-1 pusese n cap ca pe o casca de razboi, cu toarta trecuta pe sub barbie. Cu toata situatia critica, tot mai aveam resurse de optimism si buna dispozitie, ca sa rdem si sa facem glume pe socoteala aspectului lui ridicol, cu ceau nul n cap. Dar tocmai atunci, Mircea a alunecat, nu s-a putut redresa si perdeaua de ceata de sub noi 1-a nghitit,Am ncremenit. L-am strigat, dar n-am primit nici un raspuns. Cnd tocmai ne treceau prin minte cele mai sumbre presupuneri, s-a facut auzit rsul lui Mircea. Cu vocea lui, care parea n schimbare ca la vrsta pubertatii, ne-a ntrebat daca ne-a parut rau de el, vaznd ca nu ne raspunde si crezndu-1 cazut n prapastie. Ras punsul a fost un potop de njuraturi pe trei voci. Mircea nu le-a bagat n seama si ne-a strigat sa ne lasam sa alunecam pna la el, ca nu e nici un pericol. Ne-am dat drumul, mai mult pe spate dect n picioare si mpreuna cu pietrisul de sub noi am alunecat vreo 10 metri prin ceata si ne-am oprit, ngropati pna deasupra genunchilor n zapada. Dupa primul moment de surpriza, reactia ne-a fost sa-1 bombardam pe Mircea cu bulgari de zapada, ca pedeapsa pentru glumele lui proaste. Am strabatut cu multa cazna panta acoperita cu zapada. La fiecare pas ne nfundam pna peste genun chi. Cnd am ajuns la liman, dupa ce ca eram uzi leoarca, am mai intrat si n ploaie. Am mers mai departe prin padure, la ntmplare, cu speranta de a fi pe directia cea buna. Noroc ca terenul devenise mai acceptabil si ceata se risipise, asa ca cel putin vedeam unde calcam. Totusi, vremea proasta nu ne permitea o orientare pe distanta mai mare. Cred ca n ziua aceea si ur matoarea, am batut pasul pe loc, nvrtindu-ne n aceeasi regiune, fara sa ne dam seama. Catre seara, ne-am oprit unde s-a nimerit. Totul era ud n jurul nostru, pamntul mustea de apa iar de sus, chiar daca ploaia contenea un rastimp, picura din frunzisul copacilor, si el ncarcat de apa. Abia am reusit sa facem focuL Chibriturile ni se umezisera si cu greu am reusit sa gasim niste putregai de lemn uscat, scormonind ntr-o scorbura de fag. Uzi si nfrigurati, ne-am strns n jurul focului, care pna sa ne n calzeasca, mai nti ne-a afumat, din cauza vreascurilor mbibate cu apa. Cnd fumul s-a mai potolit si flacarile au nceput sa salte printre surcele, am pus ceaunul de mamaliga pe foc. Dar, nici mncarea n-a fost fara ne cazuri. Traista cu porumb pe car* o purtasem toata ziua cu rndul n spi nare se \idase si ea. O patrunsese ploaia, malaiul se ncinsese si ncepuse sa miroasa. De foame, am mncat totusi mamaliga, facnd iar doua cea189

une. In noaptea aceea, ne-a plouat mai tare ca niciodata si frigul ne-a trer zit de. mai .multe ori, obligndu-ne sa ne strngem mai tare unul ntr-altuL Dimineata am plecat la drum obositi si abia catre prnz cnd nerara ncins de mers si a aparut si soarele, ne-am mai nveselit. Aveam greutati la mers din cauza bocancilor, a caror talpa se desprinsese n mai multe locuri. Eram obligat sa ma opresc din cnd n cnd, ca sa-i leg peste bot si talpa,, cu cte un lujer de curpen, care dupa un timp de mers se rupea s| trebuia sa-1 nlocuiesc. Drumul nostru era neschimbat : tot prin paduri, catre ra sarit si cu necontenite urcusuri si coborsuri. n ziua aceea am strns din mers ctiva bureti de fag, "pastravi" cum spunea Ion Cojocaru ca li se zicea la el n Vrancea. Galbeni si stropiti cu pete mai nchise la culoare, erau foarte carnosi. Aveam de gnd sa-i fierbem n ceaun mpreuna cu mamaliga. ; n afara de doua-trei nseninari de scurta durata, a plouat mai toata ziua. Ne-am oprit nainte de a se nsera, ntr-un fund de vale, unde o mu chie de stnca, ca o streasina, parea sa ne ofere putin adapost. Am prins focul cu aceeasi greutate si n ceaunul cu malai, pe lnga bureti, am pus si urzici culese de pe marginea priasului din apropiere. Malaiul ncepuse sa mucegaiasca si mamaliga avea un gust iute. Eram flamnzi si am mnr cat^o, dar n sila. Am stins focul si cu

hainele nca ude pe noi, ne-am cul cat. Nici n noaptea aceea nu ne-am odihnit ca lumea si cnd sa luminat, burnita ca ntr-o zi de toamna. si asa a tinut-o toata ziua. n seara urmatoare, cnd am pus ceaunul pe foc si am dezlegat traista la gura, ne-a izbit un puternic miros de mucegai. Malaiul se nnegrise si era fierbinte. Mamaliga nu mai era de mncat, mirosea si te ustura pe gt. Am ncercat, taind-o felii s-o prajim pe carbuni, dar tot n-a fost chip s<o mncam. Am aruncat traista nca jumatate plina si ne-am culcat flamnzi. Mu numai n noaptea aceea, dar si n urmatoarea, dupa ce iar ne-a plouat o zi ntreaga. Trecusera cam 9-10 zile de la evadarea noastra cnd, ntr-o noapte se nina si cu luna, am ajuns la un ru. Voiam mai nti sa profitam de ntu nericul care se lasase, ca sa taiem n curmezis peste o vale deschisa si abia apoi, cnd vom intra iar n padure, sa ne culcam. Am cautat de->a lungul malului un loc unde apa sa fie mai larga, ne-am descaltat, ne-am suflecat pantalonii si am intrat n apa ea gheata. Prima senzatie a fost de durere pna la os, dupa aceea picioarele ne-au amortit. Apa era nsa mult mai adnca dect ne asteptasem. De la jumatatea ei, a trebuit sa ne ntoarcem napoi, ca sa ne scoatem pantalonii si sa facem a doua ncercare de tre cere. Am reusit, dar la limita. La punctul cel mai adnc, apa ne-a ajuns pna la bru si pe lnga ca nu ne mai simteam trupul de la talie n jos, curentul era foarte puternic si pe fund numai bolovani. inndu-ne de mini si sprijinindu-ne unul pe altul ca sa nu ne ia curentul, cu ultimele puteri am ajuns la celalalt mal, nainte de a ne pierde complet controlul miscarilor, caci picioarele ncepusera sa ni se mpleticeasca. Ne lovisem si ne taiasem n pietrele din fundul apei, fara sa simtim. Cu picioarele amortite, nca insensibilizate si nsngerate, am iesit deasu pra malului stncos, ntr-un loc cu ierburi nalte. Cel putin asa ni se pa ruse la lumina lunii. Numai dupa ce am naintat ctiva pasi prin ierburile nalte pna la bru si cnd pielea si-a recapatat sensibilitatea, ne-am dat seama ca ne nselasem. Ierburile erau urzici ! Vreo cteva ore ne-au obis nuit basicile care ne acopereau toata partea de jos a corpului si mai ales 190 locurile unde pielea era inai fina. Ne-am mbracat si he-am continuat dru mul, ncalziti de apa nghetata si poate si de urzicile care ne biciuisera circulatia. Am trecut peste un fel de izlaz si am traversat o cale ferata, prima pe care o ntlneam n calea noastra de cnd evadasem. Nici azi nu stiu ce ru a fost cel prin care am trecut si nici punctul de traversare a caii ferate nu l-am putut localiza. Tot ce am putut lamuri mai trziu este ca ne aflam pe undeva la sud de Viseu si de Borsa. Ajunsi iar n padure, ne-am facut un culcus, de data asta la loc mai uscat, fiindca ploile ncetasera, si am adormit, chinuiti de foame si de mn-carimile urzicilor. Ziua urmatoare a fost una din cele mai grele din tot drumul nostru de cnd plecasem de la Cavnic. Cred ca naintam numai da torita antrenamentului pe care ni-1 capatasem la mers, dar, fiind nemn-cati de trei zile, progresul era foarte lent. n virtutea inertiei, puneam un picior naintea celuilalt, dar pasii ne devenisera nesiguri si ne mpleticeam de parca eram beti. Mergnd asa, am dat peste un bordei parasit, fara usa. Dupa ce am rascolit prin frunzele uscate, pe care vntul la troienise na untru, am descoperit n cenusa din vatra o bucata de malai ct pumnul, rece si tare ca piatra. Abia am pututo rupe n patru ca sa ne revina fie caruia cte o mbucatura. La mijloc era verde, mucegait. Mult nam mers n ziua aceea. De peste culmea din fata noastra, se auzeau latraturi de cini si cte un cntat de cocos. Banuiam ca trebuia sa fie un sat. Ne-am hotart sa ne culcam si a doua zi sa observam de pe culme terenul. A fost o noapte mai calda sau poate n-am simtit frigul din cauza ca eram asa de istoviti si am dormit bustean. La rasaritul soarelui eram pe culme. Sub noi, o vale strmta. Pe cele doua versante vreo 10-12 case, presarate printre petece de locuri muncite si plcuri de padure. Am pus ochii pe casa cea mai singuratica, asezata la capatul culmii pe care ne aflam. Am mers pe creasta pna n dreptul ei, cu gndul sa-i dam trcoale si sa vedem daca e cazul sa ne ncumetam sa cerem de mncare. Casa era asezata pe coasta la 30 de metri sub noi. Nu-i vedeam fata si n ograda nu era nimeni. n schimb, erau cteva gaini la care ne uitam cu jind, cnd, din spatele nos tru, s-a auzit un latrat de cine. Ne-am ntors si ne-am aruncat privirea pe celalalt versant al culmii. Nu departe de unde ne gaseam, prin frun zisul fagilor, se vedea un acoperis de sindrila. De acolo veneau latraturile. Am cobort prin desis vreo 100 de metri. Aici lastarisul se termina cu un rnd de fagi batrni, care margineau n semicerc luminisul n care sta tea casa.

Era destul de mare, din brne, cu o prispa de lemn cu stlpi crestati si era asezata sub acelasi acoperis de sita cu grajdul. Cinele, legat n lant, latra ntartat n directia noastra. Cnd o femeie a iesit diri grajd sa vada ce se ntmpla, noi ne si hotarsem. Am iesit din padure si fara se ne gra bim, ne-am ndreptat spre ea. Femeia a strigat la cine sa-1 potoleasca si ne-a iesit nainte. Din grajd mai iesise un copil de vreo 10 ani. Alti locui tori nu pareau sa mai fie. Ajunsi lnga ea, iam dat buna ziua si, cu tonul cel mai natural din lume, am ntrebat-o daca nu vazuse trecnd doi oameni cu doi cai. I-am explicat ca eram o echipa de topometri, care faceam ma suratori n regiune si ca ne ratacisem de oamenii care ne duceau caii, pe care se aflau aparatele si bagajele. Minciuna ni s-a parut plauzibila, fi indca n ultimele zile dadusem prin padure de borne topometrice, de cu rnd ridicate. I-arti spus, ca tot pe cai se afla si corturile noastre, ncer cnd s-o facem sa nteleaga ca eram murdari si nebarbieriti, fiindca trar-sem mi multe zile pe munte, fara sa coborm la sat. Femeia ne-a raspuns 191 foarte firesc ca nu vazuse pe nimeni, dar ne-a poftit pe prispa, sa sedem, sa ne odihnim. Iam multumit, ne-am suit n tinda casei si ne-am asezat. Femeia ne-a spus ca se duce sa dea de mncare la vite n grajd si ne aduce ndata apa proaspata sa ne racorim. Copilul a plecat dupa ea. Ramasi sin guri, am nceput sa ne sfatuim pe soptite, cum sa punem chestiunea mncarii, fara sa dam de banuit. Cnd femeia a iesit din grajd, a aparuti n poiana n care se afla gospodaria un nou personaj. nalt, cu plete albe, m bracat n port maramuresan, cu pasul ntins si elastic al muntenilor, ta ranul venea spre casa. inea n mna doua capestre. Femeia i-a iesit nainte si venind cu el spre tinda casei, unde ne aflam, i-a spus omului ca suntem masuratori de paduri, ca ne-am ratacit, si ca am poposit la ea. Am dat mna cu mosul care, cum am aflat din conversatia care a urmat, avea peste 70 de ani si era bunicul femeii. Cu tot parul alb, nu i-ai fi dat 60 de ani, asa se tinea de drept si parea zdravan. Mos Gheorghe, n-a aratat nici o curiozitate n privinta noastra. Totusi, i-am repetat si lui povestea pe care i-o spusesem nepoatei lui. A parut s-o accepte fara sa manifeste nencredere si fara sa ne iscodeasca cu n trebari. Ne-a spus ca el sta ntr-un catun vecin si ca ducndu-se pe munte sa-si ia caii, se oprise pe la nepoata-sa. Ne-a aratat muntele mpadurit din fata noastra, care n vrf era golas. Acolo sus pe plai, pasteau liberi caii lui, pe care-i lua numai cnd avea nevoie de ei la munca. ntr-adevar, pe poiana din vrful muntelui se vedeau mai multi cai, printre care erau si ai Iui. De la distanta la care ne aflam, aratau ct niste puncte mai ntune cate pe verdele pajistei. Mosul era vorbaret, ceea ce noua ne convenea de minune, nefiind obli gati sa vorbim si noi. S-a ntrerupt totusi din povestit, casa-i spuna fe meii sa faca o mamaliga si sa scoata niste brnza si, ntorcndu-se spre noi ne-a spus ca-i vremea prnzului si ca la drum omul trebuie sa plece satul, asa ca ne pofteste sa gustam ceva cu el. Am acceptat, dar stapnindu-ne entuziasmul care ne cuprinsese la auzul propunerii. Mos Gheorghe si-a reluat firul povestilor. Ne-a vorbit de tineretea lui, de primul razboi mondial, cnd fusese mobilizat n armata austriaca si luptase la Verdun mpotriva francezilor. Cnd se produsese contraofensiva trupelor franceze si unitatea lui se retrasese n dezordine, abandonndu-si tot materialul de razboi, si el fugise parasindu-si mitraliera, dar nu nainte de a-i fi luat nchizatorul si facnd-o astfel inutilizabila. Cteva zile ratacise, flamnd, prin locuri necunoscute n zona unde francezii sparsesera frontul, pna ce si-a regasit unitatea sau, mai bine zis, ce mai ramasese din ea. S-a prezentat la raport la comandant si i-a predat nchizatorul mitralierei. Mos Gheorghe era tare mndru ca fusese mitralior si nu simplu infanterist dar si mai mndru era de faptul ca, atunci cnd fusese citat pe unitate pentru ca nu-si lasase arma n stare de functionare n minile ina micului, comandantul l ntrebase de unde era iar el i raspunsese : "Sunt romn !" Pna sa-si termine mosul povestea, a venit si femeia cu mamaliga. A rasturnat-o pe scndura alba a mesei si cu o sfoara a taiat-o orizontal pe la jumatate. I-a dat capacul la o parte, cu lingura i-a facut la mijloc o adn citura, pe care a umplut-o cu brnza de burduf si ia pus capacul la loc. Ne-a pus cte o lingura de lemn n fata si ne-a poftit si mncam. De m biat n-aveam nevoie, flamnzi cum eram. Ne-am stapnit sa nu nfulecam pe nerasuflate,

cum ne mpingea foamea, si ne-am straduit sa mncam do mol si tacticos ca mosul. Duceam lingura la gura cu miscari masurate si pe 192 masura ce nghiteam mamaliga cu brnza care se topise de fierbinteala, simteam cum ne cuprinde o stare de moleseala si de bine, care mi se ras pndea n tot corpul. Dar mamaliga s-a terminat nainte de a ne fi saturat si mos Gheorghe, cu toate ca povestea nainte, parnd cu gndul dus la vremea tineretii lui de^,,catana" n armata mparatului, i-a spus nepoatei sa mai faca o ma maliga. Am protestat, dar mosul a insistat, spunnd ca "Domnii" nu-s n vatati cu aerul tare de la munte, care face pofta de mncare. A doua ma maliga, abia am prididit-o. Mncasem peste puteri, de nu mai eram n stare nici sa ne miscam. Mos Gheorghe si-a dat cu parerea ca si tigarile trebuie sa ne fi ramas n bagaje si ne-a dat tabachera lui sa ne rasucim cte o tigara. Bagasem de seama ca tot timpul ct povestise, mosul si plimbase ochii lui vioi, cnd la unul, cnd la altul din noi, dar si oprea privirea mai ales asupra mea. La nceput am crezut ca observase ceva neobisnuit la mine. Poate fiindca eram tuns sau ca mi-erau bocancii rupti (cu toate ca mi ti neam picioarele sub banca, ct mai ascunse). Dar n ochii lui nu era cu riozitate. Se uita la mine cu simpatie, cu blndete. Ma privea cu drag si nu ntelegeam de ce. O data, n timp ce vorbea, a ntins mna peste masa, m-a mngiat pe cap si m-a ntrebat cti ani am. 27, i-am spus. - Sa-ti dea Dumnezeu sanatate ! Att a zis si a tacut cteva clipe. Apoi si-a reluat povestea de unde se oprise. Cnd ne-am fumat tigarile, ne-am sculat sa plecam. Mosul s-a sculat si el, si-a luat capestrele pe mna si ne-a spus ca daca mergem catre sat, are acelasi drum cu noi pna la poa lele muntelui. I-am multumit femeii pentru gazduire si masa si am plecat cu mos Gheorghe catre marginea padurii. Batrnul mergea nainte cu pasul rar si ntins. Nu si 1-a schimbat nici cnd poteca a nceput sa urce. Tacea. Numai din cnd n cnd ntorcea capul din mers si, daca-mi ntlnea pri virea, mi zmbea cu blndete. Dupa vreo jumatate de ora de mers, am ajuns la un loc unde poteca se bifurca. Una o tinea drept nainte, cam de-a coasta ntr-un urcus lin, cealalta, la stnga, lua muntele mai n piept. Mos Gheorghe s-a oprit, s-a ntors spre noi si ne-a lamurit cam n felul ur mator : - Amndoua drumurile pe care le vedeti duc n partea cealalta a muntelui. Cel din stnga e mai scurt, dar trece pe lnga casa brigadierului silvic. Acum nu mai este ca nainte, om din sat. E venit din alta parte, e narmat si om de ncredere de-al Securitatii. Drumul din dreapta e mai lung si mai rau, dar daca mergi pe el, nu te vede nimeni pna de cealalta parte a muntelui. Dumneavoastra, pe care vreti sa mergeti ? Explicatia mosului si mai ales ntrebarea de la urma ne-a luat prin surprindere. A fost un moment de tacere cam prelungit. Cum mos Gheorghe iar se uita la mine, i-am raspuns scurt : - Pe cel pe care nu ne vede nimeni ! - Atunci mai nti stam jos si mai fumam o tigara, a zis el si si-a scos tabachera. Ne-am asezat toti pe covorul de muschi gros si moale din marginea po tecii. Dupa ce ne-am. aprins tigarile, mosul m-a mngiat iar pe cap si mi-a spus : - Dumneata semeni cu un nepot al meu ! si ne-a povestit de nepotul lui. 193 Ramas orfan de mic, l crescuse ca pe copilul lui. Ajunsese flacau marer cuminte si harnic si mosul se mndrea cu el n sat. Cu vreo trei ani n urma cnd flacaul era cu vitele la munte, a venit la salasul lui un fugar - "un om necajit" - cum spunea mosul. Flacaul 1-a gazduit si 1-a omenit si strainul a plecat mai departe. Dupa un timp a venit la casa mosului o masina a securitatii si 1-a ridicat pe nepot. Cum de aflase Securitatea ca flacaul l ajutase pe fugar, n-a putut afla mosul niciodata. Nici nepotul n-a putut sa-i spuna cine l vnduse cnd s-a ntors acasa dupa un an. l ba tusera si-1 schingiuisera fara mila, ca sa le spuna unde se ascundea strai nul si cu cine mai avea

legatura, dar tnarul nu stia nimic. l gazduise pe fugar o noapte si-i daduse de mncare, dar nu-1 ntrebase cum l cheama, nici de unde venea, nici unde se ducea. Dar securistii nu-1 credeau si-1 torturau zi si noapte. Dupa un an de zile de anchete si chinuri, s-au la murit ca baiatul nu mintea si, fiindca se si mbolnavise, i-au dat drumul. Din flacaul voinic de altadata, se ntorsese o umbra. Era numai piele si oase, tusea si se plngea de o durere n piept. Mai tnjise si zacuse cteva luni si se prapadise, iar de atunci Mos Gheorghe ramasese singur. Cnd si-a terminat povestea, mosul avea ochii n lacrimi. Dupa un timp de tacere, a mai zis : "Daca asa a vrut al de sus". Apoi s-a ntors spre noi si, ca si nepotul, fara sa ne ntrebe nici de nume, nici ncotro vrem sa apucam sau ce aveam de gnd, ne-a facut ur matoarea propunere : sa-1 asteptam pna se ntoarce cu caii de pe munte si sa mergem cu el acasa. Casa lui era n afara satului, la marginea padurii si nu avea sa ne vada nimeni. Ne sfatuia sa stam la el cteva zile, sa ne odihnim si sa ne hranim ca lumea, ca sa capatam puteri sa ne putem vedea de drum mai departe. Eram asa de emotionati de vorbele mosului ca nu i-am putut raspunde imediat. Mi-amintesc ca lui Mircea Vueric i dadusera lacrimile. n cele din urma i-am spus lui Mos Gheorghe ca-i multumim pentru bunatatea si ospitalitatea pe care ne-o oferea, dar ca preferam sa nu ntrziem pe drum si sa plecam mai departe. Mosul a mai insistat o data, dar vazn-du-ne hotarti, ne-a spus : "Dumneavoastra stiti cum e mai bine !" Totusi, i-am cerut sa ne mai ajute cu ceva nainte de plecare : sa ne ndrume si sa ne spuna, pe unde e mai bine s-o luam. Mosul ne-a facut pe jos cu batul un plan al regiunii. Ne-a aratat pe unde snt sate sau exploatari pe care sa le ocolim. Ne-a mai spus sa nu ne lasam catre miazanoapte catre Borsa. Se zvonise prin sat ca n muntii Bor-sei se aflau multe trupe de securitate n cautare de partizani si ca avuse sera loc chiar lupte. Am aflat de la el o multime de nume de munti si de sate, pe care atunci le-am memorat dar pe care acum le-am uitat. Am mai aflat ca, pe directia noastra spre rasarit, pna n muntii Rodnei, mai erau doua sau trei zile de mers. nainte de a ne desparti, am mai fumat cte o tigara si mosul ne-a dat tot tutunul pe care-1 avea n chimir si cutia lui de chibrituri. Ne-am ridicat de jos si Mos Gheorghe ne-a strns pe rnd n brate si ne-a urat noroc. Cnd am mai ntors o data capul, nainte de a coti poteca, l-am vazut pe Mos Gheorghe cum se nchina. Doua zile dupa despartirea noastra de Mos Gheorgh^.^ie gaseam iarasi n situatia dinainte de a-1 fi ntlnit. Din nou obositi de atta mers, ur cnd si cobornd mereu si mai ales flamnzi. Soarele era catre prnz, cnd 194 am iesit dintr-un lastaris des si am patruns ntr-o padure mai batrna. Ne raspndisem si avansam n linie, la distanta unul de altul ct sa nu ne pierdem din ochi, cu gndul ca acoperind astfel mai mult teren, aveam mai mari sanse sa gasim ceva de mncare. Eram cu ochii n toate partile. Pe jos, dupa melci, ciuperci sau urzici ; pe sus, dupa bureti de fag sau orice altceva ar fi fost comestibil. Dar, ca un facut, nu ne iesea nimic n cale ! De la un timp, intrasem pe o viroaga si timp de cteva minute i-am pierdut din ochi pe ceilalti. Abia cnd am ajuns n fundul vaii, mi-am dat seama ca pierdusem contactul cu ei. M-am oprit sa ascult, dar linistea era absoluta. Creznd ca mersesem mai ncet dect ei si ramasesem n urma, am nce put sa urc celalalt versant, grabind pasul. Ma opream din cnd n cnd sa mai ascult si sa privesc printre copaci, dar nu se auzea nici un zgomot si nu se vedea nici o miscare. Am grabit pasul spre culmea despadurita, fa-cndu-mi socoteala ca ajunsi naintea mea sus ma asteapta la marginea poienii. Ajuns pe culme, gfind de efortul depus, am constatat ca ma nsela sem. Nu era nimeni ! Am luat-o de-a lungul lizierei padurii, oprindu-ma sa ascult sau sa privesc printre copaci la vale, n directia din care urcasem, dar.....nimic. Parca-i nghitise pamntul. Dupa mai bine de o jumatate de ora, n care timp m-am dus si m-am ntors de mai multe ori n susul si n josul culmii, ba chiar am ndraznit sa si fluier cteodata, am ajuns la con vingerea ca ma pierdusem definitiv de ceilalti. Orice ncercare de a-i mai cauta ar fi fost pierdere de vreme si irosire inutila de puteri. Cam descum panit de noua situatie n care ma gaseam, am trecut pe cealalta parte a, poienii si m-am

asezat pe iarba la marginea padurii, n locul unde iesea n culme un drum de car. serpuia prin padurea rara pna n fundul vaii, unde printre pietre si stnci curgea un torent de munte. ncet, ncet ma obisnuisem cu ideea ca eram singur. Cum nu mai aveam nici ceaun, nici chibrituri, era evident ca trebuia n cel mai scurt timp posibil, sa ma apro pii de o asezare omeneasca, pentru ami procura de mncare. Ma gndeam deci sa merg pe drumul care cobora la vale si care cu siguranta ca ducea la un sat, la o gospodarie taraneasca mai izolata. Ct privea planul meu pe mai departe, aveam intentia sa parasesc padurile si muntii, sa ies la vreo sosea sau cale ferata si schimbndu-mi directia de mers de pna acum, sa ma ndrept spre sud, avnd ca tinta finala Bucurestiul. Ma pregateam tocmai s-o pornesc la drum cnd, pe lnga clocotul torentului din fundul vaii, mi s-a parut ca mai aud un zgomot venind din aceeasi directie. Zgo motul devenea tot mai pronuntat si, dupa un timp de asteptare, am zarit printre copaci, n fundul vaii, o caruta cu cai. Un om, pe jos, tinnd caii de drlogi, mna caruta pe firul vaii n sus. Cnd a ajuns n dreptul dru mului care urca prin padure pna n culme si la capatul caruia ma aflam eu, a oprit caruta, sa se odihneasca caii. In linie dreapta, era la vreo 400 de metri de mine. Vazndu-1 singur, m-am hotart sa-1 astept si sa-mi n cerc norocul. N-a trecut mult si caruta a pornit la deal. Cu toate ca dru mul urca serpuind, panta era iute si caii se opinteau din greu la fiecare pripor iar omul i ndemna si cu vorba si cu biciul. Pe la jumatatea coas tei au mai facut un popas. Cnd au pornit din nou, am iesit de dupa po mul de unde i observasem si m-am asezat pe iarba n poiana, la ctiva metri deasupra locului unde caruta avea sa iasa din padure. Mi-am scos cojocelul si l-am potrivit pe iarba lnga mine, tinnd mna sub el. Voiam sa dau impresia ca ascund o arma, pentru eventualitatea ca omul ar fi avut gnduri rele. 195
Cnd a ajuns la marginea padurii, omul a oprit caruta, i-a pus o piatra la roata ca sa nu porneasca la vale si a dat sa se aseze, ca sa-si traga sufle tul dupa urcus. Abia atunci m-a vazut asezat la numai ctiva pasi deasu pra lui. Calm, si fara sa se arate surprins de prezenta mea, mi-a dat buna ziua. I-am raspuns la fel. Foarte linistit si-a pus biciusca n caruta, s-a ntors din nou, a facut ctiva pasi si s-a asezat si el pe iarba, cam la un metru de mine. Intinznd mna ne-am fi putut atinge. Omul parea pasnic. Totusi, am continuat sa tin mna sub cojoc si sa-1 observ. Era mbracat n port maramuresan, cu pantaloni albi, largi, n opinci si cu pieptar de oaie peste camasa. Fara sa se uite la mine, si-a pus palaria pe iarba lnga el, a scos din chimir o tabachera si mi-a ntins-o, ntrebndu-ma daca fumez. I-am multumit si l-am rugat sa-mi rasuceasca el o tigara ca eu nu stiu. Voiam sa-1 fac sa creada ca mint, ca sa nu fiu nevoit sa scot mna de sub cojoc. Adevarul era, ca nu stiam sa rasucesc ca lumea o tigara. aranul a nvrtit tigara si mi-a ntins-o mpreuna cu o cutie de chibrituri. si-a fa cut si el una si a nceput sa fumeze. M-am decis sa rup tacerea si l-am ntrebat ncotro se duce cu caruta. Mi-a spus ca se duce pe munte, la stna, sa-si ridice partea de brnza ce i se cuvine de la oile lui. Am mai aflat de la el ca satul era la ctiva kilo metri mai la vale si ca pna la stna mai avea vreo doua ore de mers cu caruta. Dupa ce am stat un timp de vorba, eu mai mult ntrebnd si el raspunzndu-mi, mi-am luat inima n dinti si fara alte ocolisuri, i-am spus : "Sa stii ca eu sunt fugar si ar fi bine sa nu spui la stna ca m-ai ntlnit !" Eram pregatit la orice reactie din partea taranului, numai la cea pe care a avut-o nu ma asteptam. Mai bine zis, n-a avut nici una, nici macar nu s-a aratat surprins. Surprins am fost tot eu, cnd, dupa ce a mai tras o data din tigara, mi-a raspuns : - Numai muierile vorbesc prea mult si ce nu trebuie. Vaznd cu cine aveam de-a face, am trecut imediat la ceea ce ma durea si l-am ntrebat daca nu are sa-mi dea ceva de mncare. Mi-a spus, cu pa rere de rau, ca nu are nimic de mncare la el, dar mi-a propus sa-1 astept pna se va ntoarce cu brnza de la stna. Am si facut planul mpreuna cum sa procedam. Fiindca de la stna se va ntoarce cu nca doi insi cu care era vorbit sa le transporte si lor brnza, va lasa sa cada din caruta a traista cu merinde. Va da drumul la traista cnd va ajunge cu caruta n fundul vaii, nainte de a trece apa, fara ca tovarasii lui sa bage de seama, iar eu voi sta ascuns n padure si voi supraveghea locul respectiv, fara sa ma arat. Cam peste 4-5 ore va fi napoi, adica n cursul dupa amiezii. Eram mai mult dect fericit de felul cum ncepea aventura mea de unul singur. Am mai stat o buna bucata de vreme de vorba cu taranul. Intre altele, mi-a spus ca un baiat din sat de la el se ntorsese cu cteva zile n urma de la Baia Mare si-i povestise ca lumea vorbea de fuga unor detinuti poli tici, care evadasera de la Valea Nistrului. Se spunea ca omorsera un se-curist. Pe un ton foarte normal, omul m-a ntrebat daca eram unul dintre ei. I-am spus ca nu si nu m-am putut mpiedica sa ma gndesc la felul cum reusesc zvonurile sa denatureze realitatea. Mult mai trziu, aveam sa-mi reamintesc vorbele taranului si sa-mi dau seama ca nu era chiar asa. Dupa ce s-a mai plns un timp de saracia care se abatuse asupra oa menilor de cnd venisera comunistii, taranul s-a sculat sa plece. Mi-a dat mna si mi-a urat noroc, s-a ndreptat spre caruta, dar apoi s-a razgndit. S-a ntors iar la mine, s-a scotocit n chimir, a scos un pa chet nenceput de tutun si cutia cu chibrituri si mi le-a dat. A dat sa plece si iar s-a ntors : 196 - Ai cutit la dumneata ? I-am spus ca nu. A bagat mna n buzunarul pieptarului, a scos un briceag si mi 1-a n tins. S-a suit apoi n caruta si a dat bice cailor. Am ramas cu briceagul n mna, petrecndu-1 cu privirea pna ce ca ruta a disparut dupa un cot de padure. Nu mi s-a ntmplat de multe ori sa fiu asa de miscat. Poate tocmai din cauza gestului firesc si fara vorbe de prisos, asa cum numai taranul stie sa te ajute. Am cobort pna n fundul vaii, am trecut rul pe pietre si mi-am cau tat pe versantul opus un loc de pnda. Panta era abrupta si pe sub fagii batrni cresteau puieti de brad, ntr-un desis greu de strabatut. Mi-am gasit un culcus bine camuflat de cetina puietilor de brad, de unde aveam vedere directa, la vrea 200 de metri, asupra drumului care cobora n pie trisul din vale. Vremea

era calda, asa ca racoarea din umbra bradetului mi prindea bine. Foamea si oboseala ma ajunsesera si cum aveam de as teptat cteva ore pna la ntoarcerea carutei, m-am culcat si curnd am atipit. Cred ca nu trecuse o ora de cnd adormisem si m-am trezit. Chiar n somn, simturile mele de om haituit se dovedeau treze. Instinctiv mi-am aruncat ochii pe drumul din vale, creznd ca ceea ce ma trezise era zgo motul carutei pe care o asteptam. Dar, n afara de apa prului care licarea n soare, nu se misca nimic. In clipa urmatoare am auzit pe coasta, sub mi ne, fosnet de tufe. M-am aplecat si m-am uitat n jos, pe povrnis, pe unde urcasem cu o ora mai devreme. Nu mi-a venit sa cred ! inndu-se de tufe ca sa se ajute la urcus si gfind, Titi Cosereanu, Mircea Vueric si Ion Co-jocaru trudeau din greu la deal. Veneau direct spre mine, raspnditi n li nie, fiecare croindu-si drum prin bradetul stufos. Mircea Vueric urma sa treaca la ctiva pasi de mine, fara sa ma vada. L-am strigat. A urmat un moment de panica, dar cnd m-au recunoscut, s-au repezit la mine si efu ziunile regasirii nu mai conteneau. Mi-au povestit apoi, cum si ei ma cau-tasera cnd mi observasera lipsa. In timp ce eu i cautasem nainte, ei facusera cale ntoarsa si cutreierasera padurea n lung si n lat, pna cnd, pierznd nadejdea sa mai dea de mine, renuntasera sitei si pornisera mai departe. /t>&AAs~'*^^^\j ^ ntmplarea, ca dupa attea ore^sa nimereasca exact n locul unde ma aflam eu^ era ntr-adevar extraordinara. Titi era convins ca nu era un ac cident si nu-i gasea dect o explicatie supranaturala. La rndul meu, i-am pus si eu la curent cu ntlnirea mea cu maramuresanul. Dupa ce le-am aratat briceagul si am fumat cte o tigara din tutunul pe care l primisem, le-am spus sa se aseze si sa-1 asteptam, caci la ntoarcerea de la stna, ne va lasa o traista cu merinde. Dar, camarazii mei nici n-au vrut sa auda de asa ceva. Mi-au povestit cum, dupa ce ma pierdusem de ei, fusesera simtiti de cinii de la o stna si ca ciobanii, alarmati de latraturi, i urmarisera un timp prin padure. Din cauza acestei patanii, voiau sa ne ndepartam ct mai repede. Ne-am ciorovait un timp, eu nefiind de aceeasi parere, dar pna la urma am cedat. M-au convins ca ceea ce avea sa-mi lase taranul n trai sta, tot nu ne-ar fi ajuns la toti patru dect pentru o masa. Ca argument n plus, mi-au aratat o traista cu bureti pe care i culesesera pe drum. Am cazut deci la nvoiala si am plecat mai departe. Catre asfintitul soarelui, asa cum ne luasem obiceiul de cnd aveam ceaunul, am facut focul si am pus buretii la fiert. Am mai cules si niste urzici, care. cu toate ca erau 197

batrne si cu seminte, au mai nmultit fiertura noastra, nu prea gustoasa. Prea multumiti de masa nu ne-am culcat n noaptea aceea, iar dimineata ne-am trezit tot flamnzi. Urmatoarele trei sau patru zile, le-am trait cam ta aceleasi conditii. N-a intervenit nimic care sa ne tulbure rutina zilnica, nici un eveniment deosebit nu ne-a schimbat nici n bine, nici n rau situatia. Am mers nu mai prin paduri, cnd de fag, cnd de brad, uneori prin desisuri de lastari, alteori prin codri batrni si umbrosi, ntr-o vesnica succesiune de urcusuri abrupte si coborsuri repezi, fara sa mai ntlnim tipenie de om. Cnd mai ntlneam cte o culme pe directia noastra si o apucam n lungul ei, mersul pe iarba plaiului, la lumina soarelui, ni se parea o fericire, pe lnga vagaunile prapastioase si ntunecate prin care trecusem. Dar, fericirile astea erau rare. Cu toate ca eram mereu flamnzi, ncepusem sa ne obis nuim cu acea senzatie de gol permanent n stomac si mergeam nainte. E drept ca opririle erau tot mai dese si tot mai greu ne venea sa ne sculam de jos, ca sa plecam mai departe. Fiertura de zeama de urzici si bureti, pe care ne-o faceam n fiecare noapte, si care ne potolea foamea pentru mo ment, era departe de a ne hrani suficient pentru a compensa pierderile pe care le sufeream prin efortul fizic pe care l depuneam zilnic. Fortele noastre erau ntr-un declin lent, dar care, inexorabil, se accentua cu fie care zi care trecea. Cu rezistenta si vigoarea tineretii mai faceam nca fata degradarii. Moralul bun si mai aducea si el contributia. Din fericire, frigul, un element care ne defavorizase n prima parte a evadarii, disparuse. Eram la jumatatea lunii iunie, vremea se ncalzise si nici nu mai ploua prea des. In schimb, toti ncepuseram sa avem probleme cu ncaltamintea. Cazul meu era cel mai disperat, fiind n permanenta obligat sa ma opresc ca s-mi improvizez tot felul de legaturi peste talpile bocancilor, care se desprinse-sera^aproape de jur mprejur. La aspectul mizerabil al mbracamintii si n caltamintei se mai adaugau si fetele noastre supte si barboase. Cam ntr-a 13-a sau a 14-a zi de la evadarea noastra, am fost surprinsi de o ceata cum nu mi se mai ntmplase sa vad. Soarele rasarise de mult, dar razele lui nu patrundeau prin patura de ceata care se asternuse. Era asa de densa si opaca, de parca s-ar fi lasat o cortina alba. La un metru n fata noastra nu se mai vedea nimic. Am continuat totusi sa naintam prin padurea rara n care ne gaseam, terenul fiind prea putin accidentat. Mergeam unul lnga altul, ca sa nu pierdem contactul Am nimerit din ntmplare peste un drum ; drum de pamnt cu urme de roti, dar care nu parea prea umblat. Am pornit-o pe el, ca ne venea mai usor la mers. De la o vreme, pomii se rarisera si ne-am dat seama ca iesisem la loc deschis. Peretii ca de vata prin care ne faceam drum, nu ne ngaduiau sa vedem dect la un pas sau doi nainte, santurile lasate pe iarba de rotile de car. Cnd ne opream sa mai ascultam, aveam senzatia de a fi surzi, asa de grea era linistea din jur. Ceata nvaluia si nabusea to tul. Nu se auzea nici un fosnet, nici un ciripit de pasare, nici macar un trit de greier, care ne petrecuse mai tot drumul cu un zgomot de fond. Deodata, ne-am oprit toti patru ca la o comanda. Simtisem o adiere de vnt. Curentul de aer, strnit din senin, ca un prim semn de miscare, n aceasta mare de liniste si tacere, ne surprinsese si ne facuse sa stam

locului. Se ri dicase brusc o briza, care ncepea sa mne n fata noastra pale de ceata. Vaznd cu ochii, pclele se destramau, deschiznd pentru o clipa cte un 198 tunel n peretele compact de ceata, ca imediat dupa aceea sa-1 astupe din nou. Valuri, valuri de neguri se miscau n jurul nostru, cnd despartindu-se, cnd adunndu-se, iar jocul valurilor albe, mai nti domol, a nceput sa se iuteasca. Se nvolburau tot mai repede si pareau sa se lumineze. Erau razele soarelui, care se infiltrau prin sparturile din ceata ce-si pierdea densitatea, gonita si mprastiata de boarea de vnt. Insulita de pamnt de numai cteva palme, pe care stateam, ncepuse sa creasca tot mai repede n jurul nostru, pe masura ce peretii de ceata se retrageau' si n cteva clipe ne-am trezit n plin soare. Dar totodata am ncremenit ! Eram ntr-o vale deschisa, pe ale carei versante domoale era asezat un sat, iar noi ne aflam pe un fel de drum de tarla, cam n mijlocul vaii si nu departe de centrul satului. Se vedea turla bisericii la vreo 300 de metri si cteva case mai aratoase. In jurul nostru se ntindeau, peste tot, locurile, gradinile si gospodariile oamenilor. La 20 de metri n stnga noastra, era cea mai apropiata casa, iar pe o poteca, de la alta casa, veneau spre dru mul pe care ne aflam trei oameni. Am intrat n panica si, fara sa ne mai gndim, fiecare a reactionat cum 1-a taiat capul. De ceilalti nu-mi amintesc sa-i fi vazut ncotro au luat-o. stiu numai ca eu am iesit din drum la dreapta si, la adapostul unui plc de pomi care ma ascundeau vederii celor trei tarani, am alergat vreo 50 de metri printr-o fneata si m-am trntit ntr-o viroaga, lnga un razor de maracini. Oamenii nu ma vazusera si-si vedeau de drum. In atmosfera limpezita i-am auzit nca multa vreme, chiar dupa ce se departasera. Cnd am ridicat capul printre maracini, nu se mai vedeau. In schimb, peste tot n jurul meu, pe vale, era miscare si se auzea glas de oameni, de pasari sau de vite. Oamenii si vedeau de treburi prin gospo darii, prin grajduri si prin gradini si, n santul n care stateam pitit, mi parveneau tot felul de zvonuri. Ma simteam nconjurat si prins ca ntr-o capcana. Cnd m-am mai obisnuit cu zgomotele din jur si m-am asigurat ca n santul meu eram bine camuflat si nu putea sa dea nimeni peste mine, am ridicat capul printre maracini, n speranta sa-mi descopar camarazii. Dar, orict am scrutat fiecare tufa, fiecare boschet, fiecare plc de copaci n parte, n nadejdea de a surprinde vreo miscare, n-am descoperit nimic. Ramasesem iar singur si ma gndeam ca cel mai bun lucru pe care-1 pu team face eSa sa stau pe loc pna se va lasa noaptea si, abia atunci, la ada postul ntunericului, sa ies din ascunzatoare. Studiind terenul, mi-am ales calea cea mai scurta pna la cel mai apro piat punct de acces n padure, ocolind doua case ce-mi stateau n drum. Mi-am fixat bine n minte punctele de reper si mam lasat n fundul san tului, narmat cu rabdare si cu dorinta de a nu fi descoperit de vreun cine hoinar. Ca sa-mi treaca timpul si sa mai uit de foame, am hotart sa ma culc. Vremea era placuta si soarele batea n fundul santului si ma ncalzea. Dadeam tocmai sa atipesc cnd, nu departe de mine, am auzit o fosnitura. Am ramas atent. Zgomotul s-a repetat. Venea tot din razorul de maracini n care ma aflam eu, dar de la vreo 10 metri mai la vale. Am ridicat putin capul si, supraveghind locul cu pricina, am vazut maracinii miscndu-se. M-am gndit la vreun animal. Poate un cine, sau un iepure. Faceam tot felul de supozitii, cu ochii pe tufele care se zbatusera, cnd, peste vrful lor, a aparut o mogldeata neagra. Nu-mi dadeam seama ce putea sa fie. ncet, ncet, nsa, centimetru cu centimetru, negreata a nceput sa se ri dice, nainte de a-i aparea fruntea si ochii, am recunoscut basca lui Titi. 199 L-am strigat pe soptite ! In momentul urmator, era si el lnga mine n sant. Nici Titi nu stia nimic despre ceilalti doi. si el, ca si mine, fugise din drum si nimerise n razorul de maracini, unde se ascunsese si de unde nu mai vazuse nimic. Ne-am sfatuit un timp si n cele din urma ne-am decis : vom iesi din nou n drum si, n pas normal, fara sa ne ferim, vom apuca pe o poteca care se pierdea spre marginea de sus a vaii, n directia padurii. Asa am si facut. Primii 200 de metri ne-au dat ceva emotii, fiindca tre buia sa trecem pe lnga trei sau patru case. In dreptul uneia din ele, am trecut chiar prin fata portii. O singura femeie ne-a remarcat prezenta. Nea petrecut multa vreme cu privirea, uitndu-se peste gardul ograzii. Noi ne-am vazut linistiti de drum si fara nici un alt incident, am ajuns la liziera padurii, unde am rasuflat usurati. Dar nu pentru multa vreme, caci am pornit-o iar, ca sa ne departam ct mai tare de sat. Ne gndeam la femeia

care ne privise cu atta insistenta si careia cu siguranta i paru sem suspecti. Prea trecusem aproape de casa ei ca sa nu fi remarcat halul n care eram. Era nca devreme, asa ca pna la jumatatea zilei am mai ba tut o buna bucata de drum, trecnd peste cteva spinari de dealuri mai domoale, care nu ne-au solicitat un efort orea mare. Ne-am oprit la marginea unui prias, ntr-o vale strmta, sa ne facem planul pe mai departe. Primul punct de discutie : mncarea. Ceaunul ra masese la ceilalti doi, n schimb briceagul si chibriturile erau la mine. Tre-, buia deci neaparat sa intram n contact cu oamenii de la vreo casa sau stna, ca sa cerem de mneam Titi, care tot drumul si pusese nadejdea n Ion Cojocaru, cu care conta sa ajunga pna n Vrancea, era acum com plet dezorientat. n cteva cuvinte i-am spus care erau intentiile mele. inta mea era Bucurestiul. n principiu eram hotrt sa intru n contact cu taranii, pentru a ma aproviziona, dar procednd cu prudenta. Aveam de gnd sa-mi continui drumul pe sosele sau de-a lungul cailor ferate spre o mai buna orientare si parcurgerea unor distante mai mari, ntr-un timp mai scurt. O data ajunsi n Bucuresti, unde puteam conta pe sprijinul unor prieteni, voiam sa-mi procur mbracaminte si bani, pentru a ma putea de plasa cu trenul. Voiam sa ajung n Oltenia, unde aveam legaturi, ca sa n cerc sa trec Dunarea n Iugoslavia si de acolo mai departe n Vest. ncheind expunerea punctului meu de vedere, i-am spus lui Titi ca sunt ferm hotart sa procedez n acest fel de aci nainte si ca daca si el e de acord sa mearga pe aceeasi cale, vom mparti frateste totul. Daca nu, va trebui sa ne vedem fiecare de drumul nostru. Lipsit de prezenta lui Co jocaru, care i daduse siguranta supravietuirii prin paduri si certitudinea unui tel final n muntii Vrancei, Titi s-a declarat de acord sa mearga cu mine. l simteam ranit n orgoliul lui si totodata resemnat. A tinut sa remarce, nsa, ca ar reprezenta un balast pentru mine, neputndu-mi fi de nici un folos n Bucuresti, unde nu avea nici prieteni nici cunostinte. I-am spus ca, asa cum speram sa ma descurc de unul singur, ne vom descurca si n doi, daca vom avea putin noroc si soarta ne va ajuta. Cu asta am n cheiat subiectul despre viitorul nostru mai ndepartat si foarte nebulos si problematic. Ceea ce era mai precis si stringent era sa facem rost de mn care. Prea ne simteam slabiti ca sa mai suportam o amnare. Am decis deci sa plecam spre sud, pe firul prului, unde drumul era mai usor, pna vom da de prima asezare omeneasca. Atunci vom stabili cum sa procedam, n functie de cum se va prezenta situatia. Valea mergea largindu-se si dupa mai multe cotituri, am vazut n departare, pe versantul drept, cteva case. Versantul stng era mpadurit iar mult mai departe se exploata un par chet de padure, loviturile de topoare facnd sa rasune valea pna la noi. Drumul de-a lungul prului se mbunatatea pe masura ce ne apropiam de sat. Ne-am oprit sa observam locul. Dupa primele doua case, era un spa tiu larg ocupat de cteva livezi cu pomi. Abia dupa vreo 200 de metri, n cepeau din nou sa se nsire casele satului. Prima casa era n constructie si nu ni s-a parut nca locuita, lucru care ne convenea de minune. Cea de-a doua, mai mica si saracacioasa, avea n fata o gradinita plina de flori. O femeie asezata pe un scaun, la soare n fata usii, cosea. Trecnd pe drum, prin fata portitei, i-am dat buna ziua. Femeia ne-a raspuns, ridicndu-si ochii de pe cusatura. Ca sa intram n vorba, ne-am oprit si am ntrebat-o daca mai e departe pna la exploatarea forestiera. Am avut succes. Femeia ne-a spus ca daca suntem interesati sa muncim la taierea din padurea "Ierboasa", ar fi bine sa-1 asteptam pe barbatul ei, care ne va putea lamuri. l astepta tocmai sa se ntoarca de la exploatare, de unde avea sa primeasca niste bani, pentru cele cteva zile pe care le mun cise la padure. Nu ne-am lasat rugati, i-am multumit pentru sfat si am vrut sa ne asezam pe taluzul din marginea drumului. Femeia, nsa, ne-a poftit n casa ca sa stam ca lumea. si-a dat cu parerea ca aratam a veni de departe si ca suntem desigur osteniti de drum. N-am refuzat invitatia, caci nu ne-ar fi convenit sa mai fim vazuti si de alta lume care ar fi trecut n tmplator pe drum. Am intrat n casa, n singura camera de locuit. Doua paturi, o masa, un scaun si o lada formau tot mobilierul. n perete, o icoana sub care ardea o candela. Se vedea imediat saracia, dar casa era ngrijita si curata, cu dusumelele frecate si peretii varuiti. Ne-am asezat pe unul din paturi, ascunzndu-ne ct puteam mai bine bocancii rupti. Femeia a deschis fereastra si a strigat de cteva ori un nume ; apoi s-a ntors spre noi si ne-a spus ca-i vorba de baiatul ei, care pastea mieii n livada din spatele casei. Dupa cteva mi nute a intrat pe usa un baietel de vreo 7-8 ani. Era ntr-o camasa lunga, descult si cu o palarie de paie pe cap.

Slabut si palid, dar vesel, baiatul, intimidat de prezenta noastra, a si fugit pe usa cnd mamasa i-a spus sa se duca sa culeaga pentru noi niste fragi de pe coasta. Femeia ne-a adus un ulcior cu apa proaspata. N-am avut ncotro si am baut, f acndu-ne ca ne e sete, cu toate ca numai bine nu ne cadea apa rece pe stomacul gol. I-am dat de nteles femeii ca suntem ple cati de mult deacasa, lucrnd pe la diferite ntreprinderi forestiere, ca sa cstigam ceva bani pentru a face fata nevoilor familiei. Ne-am dat origi nari dintr-un sat din Muntenia, ca sa nu se mire de graiul nostru, deose bit de cel maramuresean. Am aflat din conversatie ca, de cnd ncepuse exploatarea de la Ierboasa, venisera n sat oameni din toate partile tarii, mpinsi de nevoile de acasa. Ne-a spus ca, nainte, oamenii stateau la gos podariile lor si aveau de toate, dar ca, de cnd venisera rusii, venise si sa racia si lumea pleca la munca oriunde, numai sa cstige un ban ca sa faca fata darilor catre stat. Mai nainte o duceau si ei mai bine, aveau vite mai multe iar barbatul ei lucra cteva luni pe an ca plutas. Acum, din cauza cotelor mari de lna si de carne, trebuise sa vnda din vite. Anul fusesee rau si, dupa ce predasera cotele de grne si de tuica, nu le mai ramasese de ajuns de mncare rfiewpentru vite, nici pentru ei. Am mai aflat ca satul lor se chema "Lesu" sl, din vorba n vorba, ne-am ales cu o multime de informatii pretioase despre mprejurimi si distante. Am fost ntrerupti de ntoarcerea copilului, care a intrat pe usa cu palaria lui de paie plina de
200
201

fragi. schiopata si-i curgeau siroaie de lacrimi pe obraz. Daduse cu picio rul ntr-o piatra ascutita si-si despicase pna la os un deget. I-am cerut femeii niste apa calda si ne-am ocupat de ranit. Dupa ce i-am spalat piciorul cu apa si sapun am presarat pe taietura praf de sufla-mida si cu vata si fasa, din mica trusa de medicamente pe care o aveam n traista, i-am facut un bandaj mai strns ca sa-i opresc sngele. Copilul rabda si-si nghitea plnsul de rusine iar mama nu stia cum sa ne mul tumeasca. S-a mirat ea de fasa si de medicamente, dar i-am spus ca facu sem o scoala de sanitari, pe care n-o terminasem, fiindca nu-mi mai pu tusem plati taxele. Tocmai pusesem copilul n pat cu piciorul mai ridicat pe o perna, cnd s-a deschis usa si a aparut barbatul. Un om nalt si zdra van, care s-a aplecat ca sa intre pe usa joasa a camerei. nti s-a ndreptat ngrijorat spre copil, dar femeia i-a spus ce se ntmplase si 1-a lamurit si n privinta noastra. Omul ne-a dat mna, ne-a multumit pentru erija ce o avusesem de copil si s-a asezat la vorba cu noi. Cred ca mai mult dupa nfatisare mi-a inspirat ncredere si cnd fe meia a iesit n curte sa-si vada de treburi si copilul a plecat si el n livada sa pazeasca mieii, i-am spus clar despre ce era vorba. I-am spus ca eram fugari, ca eram flamnzi si l-am ntrebat daca ne poata ajuta. Omul a primit destainuirea mea cu cea mai mare seninatate. N-a aratat nici teama, nici mirare si nici curiozitate. Nu ne-a pus ntrebari suplimentare, multu-mindu-se cu explicatia mea laconica. S-a ntors spre usa si si-a strigat ne vasta iar noua ne-a spus ca nu trebuie sa ne ferim de ea. Cnd femeia a intrat pe usa, i-a cerut sa ne faca de mncare si n cteva vorbe a pus-o n tema cu situatia noastra. La fel de linistita ca mai nainte, femeia a pus o oala pe foc n bucatarioara de alaturi, scuzndu-se de saracia mesei. Ne-a facut o ciorba de cartofi, n care a taiat dintr-o bucata de slanina ct pal ma, doua sau trei feliute. Ne-a mai pus la fiecare n fata cte o bucata de turtoi, din faina de porumb amestecata cu foi de stevie. Ne-a explicat, ru sinata, ca asa mai nmultea malaiul de care duceau mare lipsa. Femeia na stat cu noi la masa. Am mncat numai noi trei. Dupa masa, omul ne-a spus ca ar fi bine sa ne barbierim si ne-a oferit briciul lui. Cum nu stiam sa-1 folosim, ne-a barbierit el. si tot el, cu o sula si niste petece vechi de piele, mi-a cusut talpile la bocanci. Cu ghetele reparate, ma simteam alt om. n ultimele zile capatasem un fel de complex de ne putinta, cu talpile desprinse care ma chinuiau la mers si care, cu sigu ranta, la nevoie, m-ar fi mpiedicat sa fug. Omul nu mai stia cu ce sa ne vina n ajutor si si arata parerea de rau ca din saracia lui navea sa ne dea mai mult. Singurul om care ne-ar ii putut ajuta, spunea el, era preotul din sat, dar era plecat la un botez n tr-o alta comuna. l cunostea bine si de mult pe popa. Era om de toata nadejdea pe care te puteai bizui la nevoie. Ne-am facut socoteala si i-am spus taranului ca suntem dispusi sa-1 asteptam pe preot pna se va ntoarce. Discutnd aceasta ipoteza, taranul ne-a informat ca preotul locuia n mijlocul satului, lnga postul de militie, unde nu erau dect doi militieni. Nu vedea nici un risc sa mergem pe ulita satului pna acolo. Lumea fiind obisnuita cu

muncitori straini, nici noi, mbracati cu salo pete cum eram, nu am bate la ochi. Dar ca sa- stam n centrul satului n asteptarea ntoarcerii preotului, nu era recomandabil, mai ales ca ar fi putut ntrzia. Putea sa vina n cursul noptii sau chiar a doua zi. Pe de alta parte si el, taranul, trebuia sa plece dupa amiaza ntr-un alt sat, pen202

tru nu stiu ce treburi si nu se putea deci informa de sosirea preotului, ca sa ne faca legatura cu el. Aici a intervenit femeia n discutie, spunnd ca preotul plecase la botez cu cantorul si ca, n momentul n care acesta din urma se va ntoarce acasa, vom sti ca s-a ntors si popa. Asa am aflat ca singura casa care se nvecina cu ei, si pe care noi o crezusem nelocuita, era a cantorului. Era neterminata, dar acoperisul si o camera erau gata si n ea locuia toata familia. Cantorul plecase singur cu preotul. Sotia, care avea un copil mic si era din nou nsarcinata, ramasese acasa. ntrebndu-ne gazdele daca n-am putea vorbi direct cu cantorul, ne-a spus ca era venit de curnd n sat la ei si ca nu-1 cunosteau nca bine. Cu toate ca li se paruse ca popa se ntelege bine cu el, ei nu stiau ce fel de om era si nu ne puteau ndemna sa avem ncredere. "n ziua de azi nu te mai poti ncrede n oricine", ne-a subliniat de cteva ori taranul. Ne-am mai sfatuit un timp si, cum omul trebuia sa plece, ne-am hotart si noi sa iesit afara, s-a asigurat ca nu vine nimeni pe drum si ne-a facut semn ca putem pleca, parasim casa, multumindu-le gazdelor pentru tot ajutorul dat. Femeia a Am trecut repede drumul, ne-am strecurat printre salciile si plopisul care crestea de-a lungul prului si am urcat coasta opusa, cam pna la jumatatea ei. ntre tufele rare de lastari de fag, neam gasit un loc potri vit, de unde puteam supraveghea casa cantorului, fiind totodata bine ca muflati. Mai aveam toata dupa amiaza naintea noastra, caci ne hotar-sem sa nu mergem la cantor dect la caderea noptii, chiar daca s-ar n toarce mai devreme acasa. Tolaniti n culcusul nostru de frunzis, cu foa mea potolita si multumiti de nfatisarea mai omeneasca pe care o capa tasem de cnd eram barbieriti, spalati si cu bocancii reparati, am mai stat de vorba un timp, dupa care ne-am culcat cu rndul, unul ramnnd treaz sa pazeasca casa. Ziua s-a scurs n tihna. Pe drum n-a trecut nici un om. Nu se auzea dect prul curgnd n vale si, din cnd n cnd, cte un latrat de cine n sat. La casa gazdelor noastre, am mai vazut-o pe femeie iesind n gra dina dupa diferite treburi. La casa cantorului nici o miscare. Cnd soa rele a scapatat dupa deal si primele umbre ale nserarii s-au lasat pe vale, copilul si-a adunat mieii din livada si i-a mnat n grajd. Apoi, pe rnd, s-au luminat geamurile la amndoua casele. ntunericul s-a lasat de-a b-nelea si ne-am dat seama ca, de la distanta la care ne aflam, nu l-am mai putea vedea pe cantor cnd se va ntoarce acasa. Am mai stat totusi un timp pna ce ne-am decis sa coborm n vale. Cerul se acoperise de nori si bezna era totala. Coborrea pna n vale la pru ne-a luat destul de mult timp si ne-am ales si cu cteva vnatai de pe urma cazaturilor. Orbecaiam pe ntuneric, nevznd nimic naintea noastra. Singurul punct de reper era fereastra luminata de la casa can torului, n fine, am ajuns n fata portii. Nu era ncuiata, asa ca am intrat n curte si ne-am ndreptat spre casa fara grija, stiind din observatia fa cuta n timpul zilei ca nu erau cini. Am urcat cele doua-trei trepte si am batut la usa. O femeie tnara, cu o sarcina foarte avansata, a ntre deschis usa si, cnd i-am spus ca vrem sa vorbim cu cantorul, ne-a poftit nauntru. Ne-a spus ca barbatul ei era plecat la un botez si ca trebuie sa se ntoarca dintr-un moment ntr-altul. Am ntrebat-o daca l putem as tepta afara, n tinda, dar femeia ne-a poftit sa stam nauntru, la caldura. O data cu caderea noptii se lasase frigul. Camera era destul de mare si nca provizoriu aranjata. ntr-un colt erau stivuite lazi si cufere nca nedeafa203

cute. Un pat mare dublu, unul mai mic unde dormea un copil de cteva luni, dulapul, masa si cteva scaune erau mobile de calitate mai buna si indicau o oarecare bunastare, pe care n-o mai ntlnisem pna aici. Femeia se arata binevoitoare si nu era interesata de motivul vizitei noastre. Era evident ca nu se amesteca n treburile cantorului si ca pre ocuparile ei erau numai casnice, fiindca, de ndata ce ne-am asezat pe scaune, a nceput sa ne povesteasca de necazurile ei cu mutatul n casa noua, neterminata, cu copilul cel mic etc. Era tare vorbareata, ceea ce ne convenea mai mult dect sa fi

fost curioasa si sa ne puna ntrebari. Dar timpul trecea si cantorul nu mai venea. Se facuse trziu si ne gndeam ca se cuvenea sa plecam, ca sa lasam femeia sa se culce. Nu ne prea tra gea inima, tot spernd sa vina cantorul ca sa nu trebuiasca sa petrecem iar o noapte afara, mai ales ca ncepuse si ploaia. Cnd ne resemnasem tocmai si ne pregateam sa plecam, s-au auzit zgomote n curte si femeia, uitndu-se pe geam, ne-a anuntat ca era ca ruta barbatului ei, care deshama caii n fata grajdului. Peste cteva mi nute si-a facut aparitia si cantorul si, o data cu intrarea lui, s-a raspn dit n camera un miros puternic de bautura. nalt, blond si cu ochii al bastri, se putea spune ca era un barbat frumos. Pe picioare se tinea bine, dar era buimacit de bautura si obosit. De altfel, dupa ce femeia i-a spus ca vrem sa-i vorbim, omul ne-a dat mna, ne-a spus ca a baut cam mult si ca e frnt de oboseala, asa ca va sta de vorba cu noi a doua zi. Ne-a n trebat daca avem unde dormi. I-am spus ca abia catre seara ajunsesem n Lesu si ca venisem direct la el, fara sa avem timp sa ne interesam de o gazda. Fara sa ezite, cantorul s-a dus catre coltul unde erau ngramadite bagajele nca nedesfacute, din care a scos cteva cojoace si cergi, pe care ni le-a ntins, spunndu-ne sa ni le asternem pe jos si sa ne culcam. Am facut cum ne-a spus si curnd dupa aceea, cnd femeia a stins lampa, am adormit cu totii. Dascalul sforaia ngrozitor. Dimineata ne-am trezit cnd femeia umbla sa aprinda focul n soba. Dascalul mai dormea. n camera se racorise, dar geamurile aburite ara tau ca afara fusese si mai frig. Dupa ce ne-am strns lucrurile de pe jos, ne-am nghesuit n jurul sobei. Afara, roua generoasa care se asternuse sclipea'sub primele raze ale soarelui. Din cauza evaporarii, iarba parea ca fumega, ridicnd o pnza stravezie de ceata peste toata valea. Femeia a pus pe masa pine, unt si trei cesti. Apoi a pus la fiert o oala cu lapte n camera de alaturi, care urma sa fie bucataria, dar n care deocamdata nu era dect o masina de gatit. Camera n-avea nca geamuri si, de cte ori femeia des chidea usa, venea un curent de aer rece, taios, care a sfrsit prin a-1 trezi pe cantor. Cnd a dat cu ochii de noi, nca buimac de somn si mahmur de bau tura din ajun, ne-a privit nedumerit. Treptat si-a adus aminte si cum ne-vasta-sa adusese laptele fierbinte, ne-a poftit sa stam cu el la masa. Fe meia s-a apucat sa deretice prin casa si sa se ocupe de copil, care se tre zise si ncepuse sa plnga. Vaznd-o preocupata de ale ei si ngri.jindu-se sa linisteasca copilul, am intrat si noi n vorba cu cantorul, care mnca tacut si nu ne ncuraja la conversatie. Am nceput prin a-i multumi pen tru gazduire si ne-am pornit sa-i explicam ca muncisem pe la diverse san tiere si exploatari din regiune si ca totusi ramasesem fara bani de ntoar cere acasa. Povestea noastra era destul de vaga. Nu voiam sa precizam nimic, n speranta ca se va lega o conversatie, din care sa ne putem da
204

seama cam cu ce fel de om aveam de-a face. Dar cantorul ramnea tacut. Ne asculta, privindu-ne cu niste ochi inexpresivi, cu mintea nca tulbure, ceea ce ne dezorienta, nestiind cum sa continuam, ca sa stabilim un con tact mai apropiat. Din cnd n cnd, mai punea cte o ntrebare sau facea cte o apreciere, din care ne dadeam seama ca nu reusea sa nteleaga mare lucru din ce-i povesteam. Am tot dat trcoale subiectului, pna cnd am ndraznit sa-i spunem ca speram ntr-un ajutor crestinesc din partea lui si ca ne gndisem ca putem avea ncredere n el, fiind un om al Bisericii. La aceasta insinuare, cantorul s-a dezmeticit brusc. n fine, pricepuse ca nu eram niste oameni obisnuiti, care ncercam sa ne ducem zilele mun cind n cadrul sistemului existent. Privirea i s-a ntunecat, s-a sculat n picioare si, pe un ton autoritar, ne-a cerut sa-i aratam buletinele de popu latie. Chiar la o astfel de reactie nu ne asteptam. A fost un moment de surprindere, care ne-a lasat fara replica. Constient de efectul produs, can torul a devenit amenintator, ne-a somat din nou sa-i aratam buletinele si chiar a schitat un pas nainte spre noi, care de asemenea ne sculasem n picioare. Spernd nca ntr-o nentelegere, i-am spus dascalului ca nu aveam buletine, dar sa nu aiba nici o grija, ca nu suntem raufacatori si ca am apelat la el ca la un bun romn, fiindca suntem urmariti de Secu ritate din motive politice. Cu asta, cartile au fost date pe fata ! Cantorul a devenit, nsa, si mai amenintator, spunndu-ne ca trebuie sa mergem cu el la militie, fiindca el este un cetatean devotat guvernului si partidului. Ne-am dat seama de situatia critica n care ne aflam, si cu toate ca nu o prevazusem, am reactionat perfect coordonat, de parca am fi fost vorbiti dinainte. Titi s-a ndreptat spre geam iar eu mai spre mijlocul camerei, astfel nct dascalul sa se afle ntre

noi. Amndoi am bagat, n mod sem nificativ, mna dreapta n buzunar si, completndu-ne unul pe altul, i-am explicat pe un ton raspicat ca, daca va sta linistit, nu i se va ntmpla nimic, nici lui, nici sotiei si nici copilului. I-am spus ca nu vrem sa-i luam nimic cu forta si ca daca el n-a vrut sa ne ajute de buna voie, vom pleca fara sa-i facem vreun rau. L-am sfatuit, nsa, sa nu ncerce sa ntreprinda ceva mpotriva noastra si sa nu iasa din casa pna nu ne vom ndeparta. n tot acest timp, sotia lui se asezase pe pat si ne privise nmarmu rita. Prin atitudinea noastra, situatia se rasturnase. Reluasem intiativa ! Cantorul se facuse palid la fata si barbia ncepuse sa-i tremure. Bluful nostru reusise. Omul era asa de speriat, ca amutise. Totusi, n timp ce ne strngeam lucrurile si ne puneam cojoacele, nepierzndu-1 din ochi, si-a mai revenit si, compunndu-si o mimica binevoitoare, a nceput sa ne spuna ca nu trebuie sa-1 ntelegem gresit, ca nu are nimic cu noi si-ca i-a fost numai teama ca suntem hoti, de aceea se purtase asa cum se purtase. A insistat sa ne asezam si sa ne terminam masa ntrerupta. Ca sa ne con vinga, s-a asezat el mai nti si ne-a poftit sa stam si noi jos. M-am n teles din priviri cu Titi. Prefacndu-ne ca acceptam explicatiile, cu toate ca nu credeam deloc n sinceritatea lor, ne-am asezat si am continuat sa mncam. Omul si recapatase glasul si vorbea cu volubilitate despre vreme, des pre casa sau despre gospodaria lui. I se citea siretenia pe fata, si, n timp ce mneam, ncercam sa-i ghicim intentiile. Sa sculat de cteva ori sa mai puna lemne pe foc si sa-1 atte, nentrerupndu-ne din vorbit. La un moment dat, cnd se ntorcea de la soba, a facut un pas spre usa de la in-trare si ne-a spus ca se duce sa dea de mncare vacii. Pna sa apucam sa zicem ceva, iesise pe usa. Ne-am uitat pe fereastra si l-am vazut in205

trnd n grajd. Dupa cteva minute a iesit si s-a ndreptat cu pasi gra biti spre poarta. Cnd a iesit n drum si a pornit-o n pas ntins spre sat, ne-am sculat si noi de la masa si ne-am adunat hainele si traistele. Femeia, ncercnd sa-si pastreze un ton firesc, s-a oferit sa ne mai aduca ceva de mncare, n intentia evidenta de a ne retine. Banuia, probabil, ca bar batul avea sa se duca la Militie sa ne denunte. Pe un ton amenintator, i-am spus sa nu se miste de lnga copil. In tot acest timp, nu-1 slabisem din ochi pe cantor care, aproape n pas alergator, ajunsese n dreptul casei la care fusesem gazduiti cu o zi na inte. Aici s-a oprit si ne-am dat seama ca fusese interpelat de nevasta ta ranului, care i-a si iesit n cale. Gesticulnd si aratnd n directia noastra, cantorul i povestea patania. N-am mai stat pe gnduri. I-am mai spus o data nevestei dascalului sa nu cumva sa paraseasca locuinta, am iesit a-fara si profitnd de o denivelare de teren care ne ascundea vederii can torului, ne-am strecurat pna la o cotitura a drumului, l-am traversat si am cobort n plopisul de lnga pru. Ne-am oprit sa rasuflam o clipa si i-am propus lui Titi un plan cam ndraznet, dar care tocmai de aceea mi se parea realizabil. Sa mergem de-a lungul prului catre sat si cnd vom ajunge n apropierea primelor case, sa ne ascundem n tufele din margi nea drumului. Cu siguranta ca l vom vedea venind pe cantor cu cei doi militieni din sat. Ii vom lasa sa treaca spre fundul vaii, iar noi vom iesi n drum si, ca niste muncitori obisnuiti, ne vom duce pna n mijlocul satului la casa preotului. Speram ca preotul ne va putea ascunde si ndruma spre urmatorul sat, unde sa ne recomande altui preot de ncredere. Aveam con vingerea ca, intrnd pe aceasta filiera a preotilor, vom putea ajunge pna la Bucuresti. Lui Titi planul i s-a parut nebunesc, dar a fost de acord sa-1 punem n aplicare. Am pornit-o deci la vale prin plopisui de lnga pru. Dupa vreo 200 de metri, ajunsi n dreptul casei taranului, am auzit un fluierat. n usa deschisa, chiar putin retrasa n interior, pentru a nu fi vazuta de la casa cantorului, femeia taranului ne facea semne disperate s-o luam spre padure. I-am facut si noi semn ca am nteles si renuntnd la planul de mai nainte, am facut la stnga si ne-am pornit sa urcam prin lastarisul versantului opus, catre padurea mare din culme. Atitudinea si gestul femeii ne-au urmarit multa vreme n gnd, ajutndune sa ne pas tram optimismul si ncrederea n oameni. De altfel, ntmplarea cu cantorul a fost singura deceptie de acest fel pe care am avut-o pe tot drumul nostru pna la Bucuresti. n ziua aceea am mers aproape fara ntrerupere. Am mers cu spor din cauza terenului mai putin accidentat. Intrasem ntr-o regiune cu munti mai rotunjiti si vai mai domoale. Padurile se tineau lant. Vremea senina ne deschidea orizontul pna la mari departari. Catre seara, o pornisem pe o culme n lung si ne gndeam tocmai sa nnoptam n podul

cu fn al unui salas de vite pe lnga care treceam. Tot plaiul, ct vedeam cu ochii, era presarat cu astfel de salase din brne si cu acoperisuri de sindrila, nelocuite n acest timp al anului. Tocmai ne pregateam sa ne aciuam la unul din ele, cnd am zarit ve nind pe drumul de culme, n urma noastra, o femeie. Umbrele nserarii i estompau conturul formelor si abia cnd a ajuns la ctiva zeci de metri de noi, ne-am dat seama ca era o fetita. mbracata n costum bucovinean si legata la cap cu o basma parea o femeie n miniatura. Ajunsa n dreptul nostru, a ncetinit pasul si ne-a dat buna seara. Am ntrebat-o unde se duce asa de trziu si singura prin locuri att de pustii. Fara nici o teama,
206

sigura pe ea si deloc timida, ne-a spus ca se duce acasa. Fusese la o ma tusa ntr-un alt sat si mai avea o bucata buna de drum pna la ea. Avea 12 ani. l-am spus ca si noi mergem tot la ea n sat, dar ca eram tare oste niti si ne gndeam sa nnoptam pe culme. Fetita ne-a spus nsa ca, daca mai mergem cu ea o bucata, ne arata o stna unde putem cere adapost peste noapte. Am pornit cu ea pe culme si am descusut-o despre cei de la stna. Baciul era ruda cu ea si mai avea trei ciobani tineri cu el. Dupa vreo zece minute, fetita s-a oprit si ne-a aratat cu mna spre stnga, unde pajistea cobora n panta lina si se termina la vreo 200 de metri n padure. Acolo, chiar la liziera, am mai putut distinge, prin ntu nericul care se lasa, oile albe nghesuite n tarcuri si coliba stnei, care-si pierdea treptat conturul pe fondul ntunecat al padurii. Ne-am luat ramas bun de la fetita, care si-a vazut grabita de drum. Ct am mai stat sa cn tarim daca e bine sau nu sa mergem la stna, noaptea s-a lasat de-a bine-lea. Totusi, cerul senin lasa destula lumina, ca sa vedem poteca alba care ducea la stna. Ne-am hotart si am pornit pe ea. Dar nici n-am apucat bine sa facem ctiva pasi si deodata s-au pornit sa latre cinii. In cteva clipe, au fost lnga noi 5-6 dulai albi, gata sa se napusteasca asupra noas tra. Cred ca daca n-am fi procedat asa cum stiam nca de copil, ne-ar fi sfsiat. Spate la spate, ne-am lasat jos, ciuciti n poteca. Cinii nedumeriti si banuitori, nu s-au mai apropiat, dar au nceput sa ne dea roata, latrnd cu si mai mare ndrjire. De a stna se auzeau glasuri de oameni si flu ieraturi si dupa putin timp a aparut pe poteca baciul. Printre latraturile ntartate ale cinilor, l-am auzit strignd : - Care esti acolo, ma ! - Oameni buni - i-am raspuns. Baciul a domolit cinii si s-a apropiat. Ne-am sculat n picioare si i-am spus, n doua vorbe, ca suntem drumeti, ca voiam sa nnoptam la stna si ca ne ndreptase la el nepoata lui, cu care ne ntlnisem pe culme. I-am spus si numele fetitei, pe care l retinusem. Fara multa vorba, baciul nea luat cu el la stna. Cei trei flacai, baieti de 17-18 ani, se ocupau de foc si de o caldare n care fierbea lapte. Baciul le-a spus sa puna de o mamaliga mai mare, ca aveau oaspeti. Cu toate ca nu ne-a cerut nici un fel de ex plicatii, ne-am simtit obligati sa-i completam povestea noastra cu min ciuna de care mai uzasem si altadata. I-am spus ca facem parte dintr-o echipa de topometri si ca a doua zi aveam ntlnire cu colegii nostri, la primaria din sat. (I-am spus numele satului pe care l aflasem de la feti ta, dar pe care acum nu-1 mai tin minte). n timp ce, asezati pe jos n gura colibei, mneam cu toti mamaliga cu lapte, cinii au nceput sa latre din nou, napustindu-se catre culme. Deo data nsa au tacut si baciul nu s-a mai sculat de jos, spunnd ca trebuie sa fie nevasta-sa. ntr-adevar, dupa putin timp, a aparut o femeie. Venise n fuga si era tare speriata, dar, cnd a dat cu ochii de noi, a tacut. Spre mirarea noastra, baciul i-a spus ca poate sa vorbeasca fara grija si femeia si-a dat drumul la gura. Venise sa-1 anunte ca a doua zi de dimineata va veni la stna o comisie, care va numara oile pentru a stabili apoi cotele cia care sa-i impuna. Din comisie faceau parte : primarul, militianul si nca ctiva de la Partid. Baciul a ascultat-o linistit pe nevasta-sa si apoi i-a spus sa se ntoarca acasa si sa nu spuna la nimeni ca fusese la stna. na inte de a pleca, femeia a scos dintr-o traista doua sticle, pe care i le-a dat.
207

Dupa plecarea femeii, toti am continuat sa mncam n tacere iar noi ne gndeam ca nu nimerisem la stna n momentul cel mai potrivit. Cnd am terminat masa, baciul s-a adresat celor trei flacai, fara sa se fereasca ctusi de putin de noi. Le-a spus ca va trebui sa se scoale nainte, de a se lu mina de zi, ca sa mparta oile n trei turme si sa plece cu ele la pasunat. Doua din turme

le vor scoate la pascut n apropiere iar cu cea de-a treia, cel mai destoinic din baieti va pleca n padure, nainte de ivirea zorilor. El, baciul, va ramne la stna. Cnd a terminat cu ciobanii, s-a ntors spre noi si ne-a spus ca asa au ajuns vremurile, ca omul sa-si ascunda averea, ca sa si-o poata apara si sa n-ajunga n sapa de lemn. Cu cele doua sticle de rachiu pe care i le adu sese nevasta-sa era sigur ca-i va convinge pe cei de la primarie sa nu se mai oboseasca pna la locurile de pasunat ca sa numere oile. Iar daca to tusi vor insista, i va duce la cele doua turme din apropiere, care nsu meaza numarul de oi declarat de el. Mult n-am mai stat de vorba. Fiecare si-a gasit un culcus n coliba. Baciul ne-a dat o cerga cu care ne-am n velit amndoi si la scurta vreme am adormit. Dar nu nainte de a ma fi pus de acord cu Titi pe soptite, n privinta plecarii noastre n zori, pentru a nu fi surprinsi de comisie. Cnd ne-am trezit, turma care trebuia ascunsa plecase de mult. Baciul supraveghea scoaterea celorlalte doua turne din tarcuri si le dadea ulti mele indicatii flacailor. n cteva minute, poiana a ramas pustie. Oile au disparut dupa culme, zgomotul talangilor si latratul cinilor s-au stins. Prin roua groasa a diminetii, ne-am ndreptat spre tarcuri, unde baciul se apucase sa bata niste pari cu toporul. - Nu mai stati sa iasa soarele si sa se ia roua ? ne-a ntrebat baciul, vazndu-ne gata de plecare. I-am spus ca ne grabim s-ajungem mai repede n sat. Baciul a lasat toporul jos si ne-a spus sa mergem dupa el, ca sa na arate pe unde sa apucam. Ne-am tinut dup el pna la marginea padurii. Aici s-a oprit si, printre trunchiurile brazilor, ne-a aratat drumul care ser puia n fundul vaii. - Drumul pe care-1 vedeti duce n sat. Daca nu mergeti n sat, luati-o drept n jos prin padure, treceti drumul si urcati n culmea cealalta. Sa nu spuneti la nimeni ca ati fost la noi la stna. Ne-am adus aminte de mos Gheorghe. Ca si el, fara sa ne contrazica sau sa ne arate ca se ndoieste de povestile pe care i le nsirasem, baciul ntelesese ca situatia noastra era cu totul alta. Nici el nu ne ceruse lamu riri, si facuse numai datoria de a ne gazdui si ajuta, asa cum o cerea le gea simpla, crestineasca, a celor care traiesc la munte, departe de oameni, ^i stiu ce nseamna sa fii la nevoie. I-am strns mna si l-am asigurat ca nu vom pomeni niciodata de el si de stna. si iar am auzit n urma noastra, cnd am pornit-o la vale prin padure, vorbele lui mos Gheorghe : "Dum nezeu sa va ajute !" ncepeam a saisprezecea zi de la evadarea noastra, cnd ne-am des partit de baci. I-am urmat sfatul. Am cobort n vale, am trecut drumul si am urcat n culmea cealalta. n jurul nostru, numai munti mpaduriti. Ver dele ntunecat al codrilor de brad, care mbracase culmile rotunjite ale muntilor Rodnei, se pierdea n zare si numai petele mai deschise ale pasuni lor crude mai nveseleau decorul sumbru. n orice directie ne uitam, peisajul era acelasi si ne cuprinsese un fel de deznadejde, gndind ca ne tre buiau zile ntregi de mers ca sa le dam de capat padurilor. Privelistea de pe naltimi era nsa nselatoare, caci planurile succesive ale culmilor si muntilor care se suprapuneau ascundeau vederii adncul vailor largi, unde asezarile oamenilor mblnzeau aspectul salbatic al naturii. Cnd, uneori, dintr-un unghi favorabil, cuprindeam cu privirea cte o vale, n toata lungimea si deschiderea ei, ne simteam mai putin pierduti. Satele cu gradini si livezi de pomi nfloriti, drumurile albe si izlazurile pe care pas teau vitele, privite de la distanta, ne dadeau un fals sentiment de sigu ranta. Cum ne apropiam nsa de locurile umblate de oameni, instinctul de animal haituit se trezea si ne dadeam seama cte pericole ne pndeau. De altfel mai tot drumul l-am trait n aceasta dilema, dorind pe de-o parte apropierea de oameni, n nadejdea unui sprijin, pentru ca apoi sa rvnim la adapostul sigur al codrilor neumblati, unde nu riscam sa ntlnim oa meni. S-a ntmplat, nsa, ca n acea zi sa ntlnim, n mijlocul padurii, trei oameni. Cu topoarele pe umar, urcau n susul priasului, la marginea caruia poposisem, ca sa ne odihnim. I-am vazut venind de departe, prin padurea batrna de brazi si i-am asteptat. Ca singura masura de preve dere, ne-am tinut mna dreapta sub cojoacele puse pe jos lnga noi. Ajunsi n dreptul nostru, ne-au zis buna ziua si le-am raspuns. Ne-

au depasit n acelasi pas si, tocmai cnd credeam ca ntlnirea nu avea sa aiba alte ur mari, unul din ei s-a oprit si ne-a ntrebat unde mergem. Luati prin sur prindere, am avut un moment de ezitare. Apoi i-am spus numele unui sat pe care l retinusem din discutiile de la stna, din ziua precedenta. Pro babil ca a fost o gafa, satul de care pomenisem aflndu-se cine stie unde si neexplicnd prezenta noastra n acel loc. Cel care ne vorbise a facut ctiva pasi spre noi si, cu un ton care devenise brusc autoritar, ne-a cerut sa ne legitimam, spunndu-ne ca prin partea locului au fost semnalati "dusmani ai poporului" si ca vrea sa se asigure ca nu suntem unii dintre acestia. Jargonul de partid al individului, ca si expresia de "tovarase", cu care nu mai avusesem de mult de-a face, ne-au sunat asa de strident, nct abia atunci ne-am dat seama de gravitatea situatiei n care ne aflam. Tot atunci am ramarcat ca omul purta la reverul hainei o insigna rosie, pro babil cu initialele P.C.R. Cred ca Titi a fost cel care a salvat situatia. Sculndu-se de lnga mine si cu cojocul acoperindu-i mna dreapta, s-a deplasat ctiva pasi lateral. Totodata m-am sculat si eu si, pentru a mai cstiga timp, i-am spus omului ca numai autoritatile au dreptul sa legi timeze pe cineva. Individul, banuindu-ne narmati si vazndu-se ntr-o pozitie precara, plasat ntre noi doi, se oprise la vreo trei metri de mine. Ceilalti doi, care ramasesera mai departe si tot timpul observasera scena, fara sa-si mani feste nici un moment intentia de a interveni, si-au strigat tovarasul : - Hai ma si lasa oamenii n pace ! Dupa znd : o scurta sovaiala, omul a schimbat brusc tonul .*a si ne-a spus r

- Am glumit, oameni buni. De ce va suparati ?! Avantajul trecuse iar de partea noastra ! Titi a profitat de moment ca sa-i spuna cu o voce calma dar plina de amenintari subntelese : "Ar fi bine sa-ti vezi de drum, omule !" Bluful nostru si-a produs iar efectul. Omul n-a mai stat pe gnduri. Ne-a ntors spatele si a plecat bombanind spre tovarasii lui. Ne-am asi209 gurat ca-si vad de drumul lor si i-am urmarit cu privirea pna ce au dis parut dupa prima denivelare de teren. Am rasuflat usurati si am pornit-o si noi la drum, cautnd sa ne de partam ct mai repede de locul ntlnirii cu cei trei. Pna trziu dupa amiaza nu ne-am oprit aproape deloc. Considerndu-ne n afara de pe ricol, am ncetinit ritmul. De altfel, ncepusem sa simtim si oboseala si foamea. Pe o panta destul de abrupta am ajuns ntr-o vale strmta si si nuoasa, prin care trecea o cale ferata. Traversnd-o si urcnd malul opus, ne-am trezit pe un fel de podis, plantat cu brazi. Copacii nu depaseau doi-trei metri naltime, erau plantati n rnduri si acopereau o suprafata des tul de mare, mpartita, prin drumuri paralele si perpendiculare, n par chete dreptunghiulare. Ne-a frapat de la nceput o curiozitate : drumu rile erau podite. Trunchiuri de brad necioplite, cu un diametru de circa 20 cm, puse unul lnga altul transversal, acopereau toata suprafata dru mului, lat de vreo 4 metri. O luasem pe unul din aceste drumuri, nedu meriti de rostul ce-1 puteau avea aceste podele. E drept ca si plantatia avea ceva straniu. Brazii erau cam galbejiti si nu parea sa le mearga prea bine, iar ntre pomi, tot terenul era acoperit cu un covor gros de muschi, care nu mai lasa sa creasca nici un fel de alta planta. La un moment dat, la vreo 200 de metri n fata noastra, venind catre noi, pe drum, si-a facut aparitia o turma de vaci. Era limpede ca trebuia sa le mne cineva din urma si deci tot asa de limpede ca trebuia sa dis parem din calea lor. Solutia era s-o luam prin plantatie si sa ne depar tam ct mai mult de drum, pentru a nu fi vazuti printre brazi, care pe lnga ca nu erau prea desi, nu erau nici stufosi. Cu aceasta ocazie am dez legat si misterul verdelui bolnavicios al brazilor si al drumurilor podite. Cum am iesit din drum si am pasit n plantatie, covorul de muschi a cedat sub picioarele noastre si ne-am afundat n mocirla. La nceput pna la glezne iar mai apoi, pe masura ce ne departam de drum, tot mai adnc. Cu tot mai mare greutate ne smulgeam cte un picior din

namolul cleios, pentru ca la pasul urmator sa ni-1 afundam din nou si mai adnc. Namolul negru degaja un miros puternic si puturos. n urma noastra, din locul de unde ne smulgeam picioarele, mocirla de sub muschi bolborosea si mias mele care se ridicau duhneau fetid, a sulf. Cu ct ncercam sa avansam mai repede si faceam miscari mai bruste, cu att ne scufundam mai mult. Intrasem aproape n panica, n clipa cnd am nceput sa ne afundam pna la solduri si nu mai reuseam sa ne extragem din namol, dect apucndu-ne de bradul cel mai apropiat. A fost un adevarat cosmar pna ce am ajuns la liman, adica la urmatorul drum podit, paralel cu cel pe care l para sisem. Eram ntr-un hal fara de hal, istoviti de efort, naclaiti de namol pna la bru si mirosind ngrozitor. Noroc ca la capatul drumului unde se ter mina plantatia, dupa cteva zeci de metri de mers printr-un lastaris de fag, am dat peste un prias, n care ne-am spalat fara sa ne dezbracam. Ne-am asezat pur si simplu n el, cu picioarele ntinse n lungul curentului si ne-am clatit de mlul cleios. In cele doua-trei ore ct am mai mers, pna ce s-a lasat noaptea, hainele sau uscat pe noi. Numai mirosul mai persista. Dupa toate aventurile si oboselile zilei, ne-am culcat pe patul de frunzis uscat si am adormit imediat. Tot ce am putut lamuri mai trziu n privinta fenomenului din planta tia prin care trecusem, ma facut sa ajung la concluzia ca era vorba de o
210

turbane. Adica, un teren mlastinos, unde avea loc un anumit proces de putrefactie a plantelor, care se transforma cu timpul n turba, un carbune de galitate inferioara. Aceasta explicatie am primit-o de la mai multi geo logi cu care am stat n nchisoare. In dimineata urmatoare, cnd ne-am trezit, primul gnd ne-a fost sa urcam pe o naltime, de unde sa avem o perspectiva mai larga asupra zo nei, ca sa ne putem orienta. Ajunsi pe prima coama, cu vedere deschisa n toate directiile, am constatat ca, numai la cteva sute de metri de locul unde ne aflam, era o gara. n jurul nostru vedeam numai fragmente din calea ferata care, cnd disparea dupa o culme, cnd aparea din nou pe un alt versant, pentru ca sa dispara ntr-un tunel si sa reapara iar dupa un cot de padure. Ne gndeam sa ne continuam drumul, mergnd de-a lungul terasamen-tului, dar ne era imposibil sa ne lamurim asupra directiei generale a caii ferate. Am cobort panta, apropiindu-ne de gara pna cnd am putut sa distingem inscriptia numelui. Era gara Ilva. (Nu-mi mai amintesc daca Ilva Mare sau Ilva Mica). Necunoscnd regiunea, nici asta nu ne spunea nimic n privinta pozitiei noastre. Am ocolit gara, am iest, dupa prima co titura, la calea ferata, si am luat-o pe poteca de-a lungul sinelor, la ntm plare, ntr-una din cele doua directii posibile. Am mers o bucata de vreme asa, pna cnd la o curba am vazut, n dreapta noastra, o vale larga, des-padurita. Pe pasunea din fundul vaii, pasteau niste vite. Am parasit calea ferata si am pornit-o drept la vale prin padure. La marginea din vale a padurii, am dat de o sosea, pe care n-o vazusem de sus iar dincolo de ea, la vreo 200 de metri, pasteau vitele. Nu era tipenie de om. Numai femeia care pazea vacile statea asezata la umbra unui fag singuratic din mijlocul islazului si cosea. Dupa ce ne-am sfatuit un timp, cu toate ca ne razbise iar foamea, am hotart sa mai rabdam si sa dam ntietate informarii noastre asupra locu lui unde ne aflam, a localitatilor din regiune si mai ales a oraselor mai im portante legate de calea ferata pe care o ntlnisem. Singura solutie la n demna, pentru a primi un raspuns la aceste ntrebari, era sa stam de vorba cu femeia care pazea vacile. Ne-am facut repede planul si dupa ce ne-am pus camasile mai curate din saci si ne-am mai scuturat salopetele de praf, am traversat soseaua si am iesit n islaz. n drm am cules fiecare vreo doua, trei pietre si, cu ele n mna, discutnd cu voce tare si degajat, ne-am ndreptat catre fagul din pasune. Stabilisem sa ne dam drept geologi. Dupa ce i-am dat buna ziua femeii si ne-am asezat si noi la umbra fa gului, gata sa ne jucam mai departe rolul ct mai convingator, ne-am dat seama ca tot efortul era inutil : femeia era arierata mintal, probabil idioata satului, buna numai de pazit eireada comunei. Poate a fost spre norocul nostru, fiindca am putut s-o descoasem n voie, femeia nemanifestnd nici un fel de suspiciuni. Singura dificultate era sa ne ntelegem cu ea. Se ex prima greu si se blbia. Pe scurt, am reusit sa aflam ca ne gaseam cam ntre Ilva Mare si Ilva Mica, si, mergnd pe sosea, aveam sa ntlnim

din nou calea ferata. Prima comuna n acea directie se chema Dorna Cndreni, dupa care, la nu mai stiu cti kilometri, urma Vatra Dornei. Nu ne venea sa credem ca eram asa departe de Cavnic si asa de aproape de Vatra Dor nei. Cel mai surprins a fost nsa Titi, cnd m-a auzit ntrebnd-o pe femeie daca stie unde sunt Iacobenii, iar pe aceasta raspunzndu-mi : "la ctiva 211 kilometri de Vatra Dornei". Cnd femeia s-a sculat si s-a dus sa mai adune vitele, care, pascnd, se rasletisera, i-am explicat lui Titi cum, auzind de Vatra Dornei, mi amintisem brusc de localitatea Iacobeni. Iata explicatia : Cu cteva saptamni nainte de a fi arestat (n vara anului 1952) m-am ntlnit ntmplator pe strada, n Bucuresti, cu Gheorghe Tarie. l cunos team de mic, fiindca venea deseori la noi n casa. Fusese ajutat de tatal meu n tinerete si-i ramasese devotat. Prea multe nu-mi amintesc despre el. stiu ca era originar din Braila. Facuse Dreptul, ocupase nu stiu ce functie administrativa la Camera sau la Senat iar n timpul razboiului, datorita faptului ca fusese coleg de facultate cu Mihai Antonescu, ajun sese seful Serviciului Protocolului, pe lnga Consiliul de Ministri. Dupa 23 August disparuse din circulatie. Cnd, cu un an n urma, l ntlnisem pe strada, mi-a povestit n cteva vorbe, cum de teama arestarii plecase din Bucuresti, ca sa-si piarda urma, si ca, n ultima vreme era angajat la o ntreprindere de explorari miniere la Iacobeni, lng Vatra Dornei. Mi-a explicat ca era bine vazut profesional si ca era n termeni buni cu cei de la Serviciul de Cadre, unde daduse o autobiografie falsa, reusind sa-si ascunda trecutul. Mai mult chiar, aflnd de situatia mea precara, mi-a propus sa ma mut si eu cu mama la Iacobeni, unde mi poate asigura un loc de munca la ntreprinderea lui. mi garanta angajarea, tot cu autobiografie falsa, si mie, si mamei. Principial am fost de acord si am ramas ntelesi ca n 2-3 saptamni mi va comunica toate conditiile de angajare, urmnd sa ne gaseasca si locuinta. Comunicarea lui n-am mai primit-o, fiindca ntre timp am fost arestat. ncheindu-mi povestea, i-am spus lui Titi ca, daca ajungem la Iaco beni, calvarul nostru prin munti se va termina, putnd conta pe tot sprijinul din partea lui Tarie. Cu toata foamea care ne chinuia, ne nve selisem. Era prima data n tot drumul nostru ca aveam un tel, care, chiar daca nu era cel final, reprezenta un punct de sprijin sigur, un punct care, o data atins, nsemna odihna, mncare, mbracaminte si suspendarea pentru un timp a oricarei urmariri. Cu un nou elan strnit de speranta trezita, am iesit n sosea si am pornit-o spre Dorna Cndreni. Dupa attea zile de drum prin locuri prapastioase, cu urcusuri si coborsuri, pe povrnisuri pietroase sau prin hatisuri, umblatul pe poteca de pe marginea soselei ni se parea o plimbare de placere. Rareori trecea cte o caruta n trapul marunt al cailor de munte si nimeni nu ne baga n seama. Eram si noi niste drumeti obisnuiti. ncepeam sa ne renvatam cu lumea de care pna aci ne feream. Catre seara ne-a ajuns din urma o satra de tigani. Vreo 4-5 carute cu coviltir. Oboseala ncepuse sa ne ajunga si, ca sa mai scutim din mers, ne-am gndit sa-i rugam pe tigani sa ne ia n caruta. Unul din tigani ne-a facut loc pe capra lnga el si asa am mai strabatut ctiva kilometri. Am ajuns la marginea satului Dorna Cndreni cnd se lasa ntunericul si cu toate ca tiganii nostri aveau acelasi tel ca noi, Vatra Dornei, le-am multumit si ne-am dat jos din caruta. Ma consultasem cu Titi si hotrsem ca nu era prudent sa ramnem cu satra. stiam ca tiganii erau totdeauna rau vazuti de Militie si puteau oricnd fi opriti si cercetati pentru cine stie ce furtisaguri, riscnd sa fim si noi legitimati n acest caz. I-am lasat sa se ndeparteze si am pornit-o si noi n urma lor. Noaptea era senina. Casele satului se nsirau de-a stnga si de-a dreapta soselei cu ferestrele luminate. Treceam pe lnga grupuri de oameni care stateau de vorba pe la porti. Dadeam buna seara si ni se raspundea, iara sa strnim vreo curiozitate. Cu toate astea eram crispati si nu ne-am 212 linistit dect cnd am depasit ultima casa a satului. Chiar la capul satului, soseaua cotea usor la stnga si se ntretaia cu calea ferata. Ne-am oprit si am rasuflat usurati. n acel moment, am

auzit un suierat de locomotiva si l-am vazut luminile care se apropiau. Era un marfar cu multe vagoane, ncarcate cu blocuri de piatra, care abia se tra. Mergea n directia Vatra Dornei. Att ne-a trebuit. N-am mai stat pe gnduri si, cnd vagoanele au nceput sa defileze prin fata noastra, am sarit din mers pe treptele unuia din ele, eu la un capat, Titi la celalalt. nainte de a ne agata de vagon, mai avusesem timpul sa ne ntelegem ca, nainte de a intra n Vatra Dornei, sa ne facem un semn cu mna si sa sarim din tren. Dar, ca si n alte dati, socoteala noastra nu s-a potrivit cu cea din trg. Dupa cteva minute, trenul si-a accelerat mersul si a prins viteza tot mai mare, astfel ca orice ncercare de a sari ar fi fost curata sinucidere. Nu ne-am ngrijorat nsa, gndind ca n apropiere de Vatra Dornei locomotiva va ncetini din nou. ntre timp, cerul se acoperise de nori iar trenul gonea prin bezna tot mai tare. Dupa o vreme, n directia spre care ne ndreptam, cerul a prins culoare si ne-am dat seama ca era reverbe ratia luminilor orasului. Trenul si continua cursa cu aceeasi viteza iar ntunericul ne mpiedica sa vedem cum arata terenul de-a lungul terasa-mentului. Stateam amndoi pe ultima treapta a scarilor vagonului, pregatiti sa sarim de ndata ce trenul si va ncetini mersul. Era asa de ntuneric, ca abia i zaream silueta lui Titi, agatat la celalalt capat al vagonului. Am asteptat n zadar momentul potrivit. Am trecut prea iute pe lnga primele case luminate, pe lnga un canton si prin mai multe macazuri. Sa fi sarit, riscam sa ne rupem gtul, asa ca am renuntat. Trenul a frnat abia pe ultimii 200 de metri, nainte de a se opri pe o linie secundara, imediat dupa cladirea garii, care se vedea luminata. Ne-am dat jos si am pornit nainte de-a lungul trenului n directia opusa garii. Att ct ne-am putut da seama pe ntuneric, ne aflam ntr-un fel de mic triaj, cu vagoane oprite pe diverse linii, cu magazii si stive de cherestea, cladite de o parte si de alta. Cnd am trecut pe lnga locomotiva trenului cu care venisem, meca nicul ne-a spus buna seara, crezndu-ne, probabil, angajati ai cailor ferate. Am raspuns si am mers mai departe. Dupa vreo 20 de metri, am dat de un drum care trecea peste liniile ferate. Am luat-o pe el la stnga, spre Nord. stiam ca din Vatra Dornei trebuia s-o luam spre Nord pentru a ajunge la Iacobeni. Am iesit din zona triajului si am nimerit pe o strada pavata. Eram n plin oras, foarte aproape^ de gara. Strazile erau prost luminate si pustii. La prima ncrucisare cu o strada care ducea la gara, ne-am ntlnit cu un trecator. L-am ntrebat de drumul catre Iacobeni. - Mergeti nainte pe strada pe care va aflati. n continuarea ei, la iesirea din oras, este soseaua catre Iacobeni. Nu ne venea sa credem ca ntmplarea facuse sa ne gasim pe drumul cel bun. I-am multumit cetateanului de la care am mai aflat, ca pna la Iacobeni s-nt 10 km si ne-am vazut de drum. ncepuse sa ploua marunt. In curnd am iesit din oras si ne-am angajat pe sosea. Ploaia se ntetise, ntunericul era deplin si nu vedeam nimic, dect la ctiva pasi naintea noastra, albul soselei. Dupa o vreme, a aparut n fata noastra o luminita galbuie. Venea de la un canton de cale ferata. Cnd ne-arn apropiat, am vazut ca soseaua trece peste o linie 213 ferata si ca bariera era ridicata. Cantonul fiind pe dreapta, am luat-o pe marginea din stnga a soselei. Linistea era absoluta. n afara de tritul marunt al ploii, nu se auzea nimic. Cu att mai nspaimntator a fost strigatul care a izbucnit lnga noi, n momentul cnd traversam calea ferata : - Stai ! Cine e ? Am ncremenit pe loc. O clipa ne-am gndit s-o rupem la fuga. Apoi, instinctiv am raspuns : - Oameni buni ! Vocea din ntuneric s-a auzit din nou : - Luati-o pe dreapta ! Pe stnga, pe lnga pod, nu e voie ! Am ascultat ordinul si numai dupa cteva minute ne-a revenit glasul si am comentat faptul si spaima prin care trecusem. Am avut explicatia : Cteva zeci de metri mai jos, n stnga, si paralel cu soseaua, curgea Bistrita, iar calea ferata, dupa ce traversa drumul, trecea peste un pod, pe cealalta parte a vaii. Santinela de paza ne somase, fiindca trecusem prea aproape de capul

podului. Dupa incidentul cu santinela, am mers ntr-un pas sustinut nca vreo ora, pna ce puterile au nceput sa ne lase. Oboseala, mai ales slabiciunea provocata de foame si poate si emotiile prin care trecusem, ne-au facut sa ne oprim si sa ne cautam un loc de odihna. Lucru destul de greu din cauza ntunericului si a ploii care nu mai contenea. n stnga soselei era o rpa si n fundul vaii se auzea apa Bistritei, n dreapta soselei, terenul urca n panta dulce. Am orbecait zadarnic prin ntuneric n cautarea unui pom sub care sa ne adapostim. Ne-am mpotmolit n pamntul ud al unei araturi proaspete, am nimerit n tot felul de maracinisuri si, n cele din urma, zgriati, plini de noroi si uzi pna la piele ne-am oprit ntr-un lastaris care, desi foarte des, nu ne-a scutit de ploaie. Facuti ghem unul ntr-altul pe pamntul ud, am adormit imediat si nu ne-am trezit dect cnd se lumina de ziua. Plouase mult peste noapte, dar nu simtisem nimic. Eram uzi leoarca si nu ne puteam stapni tremuratul. Clantanind din dinti, ne-am pornit imediat la drum ca sa ne ncalzim. soseaua era plina de baltoace iar apele Bistritei, galbene, namoloase. Ploaia statuse si cerul limpezit prevestea o zi senina. La o aruncatura de piatra de locul unde dormisem, patru fagi batrni cu coroanele mpreunate ne-ar fi oferit un loc uscat si adapost, de ploaie, daca i-am fi descoperit. Ceva mai departe, o baraca parasita si pe jumatate naruita ne-ar fi gazduit si mai bine, daca noaptea att de ntunecoasa nu ne-ar fi ascuns-o. Dupa cteva minute ne-am ncalzit si cu toata oboseala si slabiciunea, imboldul pe care ni-1 dadea apropierea de sfrsitul chinurilor noastre ne-a facut sa parcurgem urmatorii 3-4 kilometri, ntr-un pas destul de vioi. La o cotitura a drumului, ne-am oprit. soseaua cobora si la cteva sute de metri intra n Iacobeni. Soarele tocmai rasarea si primul lucru care ne-a atras privirile a fost clopotnita si acoperisul bisericii. iglele smaltuite si viu colorate n rosu, galben si verde, straluceau sub primele raze ale soarelui. nveseliti si plini de sperante, am pornit pe drum la vale. Prima cladire pe stnga, la intrarea n localitate era o crciuma - Bufet de stat. Era nchisa. N-am luat faptul n seama si am mers mai departe. Case frumoase cu gradini ngrijite si flori la ferestre se nsirau pe ambele parti ale dru mului. Ceva mai departe, tot pe stnga, am vazut statia de cale ferata. Prin gradinile din spatele rndului de case, care margineau soseaua pe stnga, curgea Bistrita, iar pe celalalt mal se ntindea localitatea, cladirile concentrndu-se n jurul bisericii, unde parea sa fie si centrul. Mai departe, casele se rareau, mprastiate pe covorul de iarba verde al vaii. Am trecut podul peste Bistrita si ne-am ndreptat catre biserica, mi aminteam de spusele lui Tarie ca ntreprinderea la care lucra se afla n centrul localitatii. Ne straduiam sa mergem n pas normal si sa nu ne aratam bucuria, cu toate ca ne venea sa alergam de nerabdare. Eram asa de obsedati de ideea ca ne gaseam la sfrsitul calvarului, nct gndurile ne erau numai la casa n care vom fi primiti, la masa pe care o vom primi, la o baie si la o tigara si la hainele curate pe care le vom m braca. Nici o clipa nu am luat n seama faptul ca nu ntlnisem tipenie de om pe strazi si ca, n afara de cteva ferestre care se deschisesera, locali tatea parea pustie. Ajunsi n fata bisericii, am si vazut pe o vila din apropiere firma ntreprinderii pe care o cautam. Am luat hotarrea sa intru singur si sa-1 caut pe Tarie iar Titi sa ma astepte afara. Portita gradinitii din fata vilei era deschisa. La fel si usa de intrare. Am patruns pe un coridor. Prin mai multe usi deschise, se vedeau birouri si rafturi pline de hrtii si dosare, dar nici un suflet de om. Am batut de cteva ori n usa deschisa, strignd : Tovarase ! Din capatul coridorului si-a facut aparitia o femeie. Legata la cap, cu o galeata si o matura n mna, a venit spre mine. Dndu-mi seama ca e femeia de serviciu, am ntrebat-o cu cine pot vorbi, caci vin cu camionul de la Nasaud si am de predat o corespondenta. Femeia mi-a raspus ca pna la ora 7 nu vine nimeni la serviciu. Era 6 dimineata si asa se explica lipsa de circulatie pe strazi ! La asta nu ne gndisem ! Am ncercat atunci sa aflu unde locuieste Tarie. I-am spus femeii ca snt grabit, ca n-am timp sa astept si ca o rog sa-mi dea adresa tov. Tarie. Dupa un moment de tacere, pe care l-am pus pe seama simplitatii ei si creznd ca nu m-a nteles, am repetat ceea ce spusesem, n loc sa-mi dea adresa pe care i-o ceream, m-a ntrebat ce treaba am cu tov. Tarie. Ca sa-i satisfac curiozitatea, i-am explicat ca snt sofer pe un camion al I.P.I.L.-ului (ntreprinderea forestiera) si ca i-am adus tov. Tarie un pachet de la fratele lui din Nasaud. - l cunoasteti pe tov. Tarie ? a continuat femeia sa ma iscodeasca.

- Da. L-am vazut o data la fratele lui, i-am raspuns, cu gndul ca n fine se va decide sa-mi dea adresa. Femeia m-a privit lung, s-a mai codit putin si apoi s-a.hotart : - Atunci, nu stiti ce s-a ntmplat ? - Nu, i-am raspuns, presimtind o nenorocire. - Saracul domnul Tarie ! Un om asa de cumsecade ! Astazi ridice bagajele pe care le mai are n casa si pleaca la Bucuresti. - Dar ce s-a ntmplat ? - Va spun, dar sa nu spuneti ca stiti de la mine. Alaltaieri noapte 1-a ridicat Securitatea ! Parca primisem o lovitura n cap ! Complet buimacit, am iesit din casa fara sa-i mai zic nimic femeii, care continua sa-1 plnga pe "Domnul Tarie, un om asa de cumsecade." Mai trziu am aflat de la Titi ca se speriase, vazndu-ma iesind din vila, livid si descompus la fata. De-altfel, cnd am iesit pe portita gradinii, am trecut pe lnga el fara sa-i spun nimic si m-am asezat pe marginea santului. ngrijorat de atitudinea mea, a venit si el lnga mine sa ma
214 215

vine biata sotia dnsului sa-si

ntrebe ce mi s-a ntmplat. L-am pus la curent cu cele ce aflasem. Apoi, asezati unul lnga altul pe marginea santului, am ramas tacuti si ca prostiti, de naruirea sperantelor noastre. Fuseseram asa de siguri ca-1 vom gasi pe Tarie si ca vom primi sprijinul lui, nct vestea arestarii lui ne lovise ca un trasnet. Neprevaznd o astfel de nenorocire, nu ne gn disem la o alternativa si planuri pe mai departe nu ne facusem. Optimismul care ne stapnise n ultimele doua zile ne facuse sa uitam si de oboseala si de foame. Brusca disparitie a stimulentului moral care ne daduse puterea necesara sa ne continuam drumul, fara sa simtim slabiciunea, ne-a pus cu brutalitate n fata realitatii. Ne gaseam acum, asezati pe marginea santului, lipsiti de vlaga si nfometati, cu mintea goala si demoralizati. Timpul trecea si nu ne reveneam din starea de apatie n care cazusem. Soarele se ridicase scaldnd n lumina ntreaga vale, localitatea ncepuse sa prinda viata, oamenii mergeau grabiti spre locurile lor de munca. Strazile pustii la sosirea noastra se nsufletisera, dar noi, abatuti cum eram, nu nregistram nimic din toata miscarea, din jurul nostru. Ne-a trezit din starea de prostratie n care cazusem dangatul puternic al clopotului bisericii, care se afla la numai ctiva pasi de noi. Cnd am realizat ct de neobisnuite puteau parea trecatorilor prezenta si nfatisarea noastra, primul gnd nea fost sa ne punem la adapost de privirea si curiozitatea oamenilor, ca sa ncercam n liniste sa ne punem putina ordine n idei. Auzind clopotele, instinctiv ne-am ndreptat ochii spre biserica si am vazut cum cteva femei, n port bucovinean, urcau poteca care ducea la ea. Ne-am zis ca locul cel mai apropiat si linistit unde ne puteam refugia era acolo, asa ca am luat-o si noi pe drumeag spre biserica ce se ridica pe un mamelon care domina casele din jur. Cum pierdusem socoteala zilelor, am crezut ca prilejul slujbei era duminica, dar putin timp dupa aceea am aflat ca era sarbatoarea Nasterii Sf. Ioan Botezatorul sau Sn-zienele, cum i se spunea acolo. n biserica erau vreo 15 femei si un singur barbat, asezat n strana. Ne-am asezat si noi mai la o margine si curnd a aparut Popa si a nce put slujba. Preotul era tnar. Barbat nalt, frumos si cu voce placuta, ne-a atras imediat atentia. Simpatia pe care ne-a inspirat-o mi-a retrezit n minte ideea mea de a apela, n drumul nostru, la ajutorul preotilor. I-am mpartasit din nou lui Titi ideea mea si ne-am sfatuit pe soptite, n timp ce se desfasura slujba. Am cazut de acord sa ncercam sa1 contactam pe preot dupa terminarea serviciului religios. ntre timp, ni s-a dat tuturor celor prezenti n biserica cte o lum nare si, atenti la comportarea celorlalti, am procedat si noi la fel n tot timpul slujbei. Singurul barbat din biserica, n afara de noi, ne-a atras atentia. Era un om n vrsta, cu o figura distinsa, cu barba si parul alb, mbracat n haina neagra si pantaloni reiati. Camasa alba cu gulerul scro bit, cravata ngrijit nnodata ca si atitudinea lui sobra ti dadeau impre sia unei aparitii din alte timpuri. Mi-aduc aminte

ca m-a izbit frumusetea minilor lui ngrijite. Purta o verigheta lata de aur, asa cum mai vazusem cnd eram copil la persoanele foarte n vrsta. Am aflat mai trziu ca batrnul era un profesor universitar din Iasi, care se afla cu domiciliul obligatoriu n Iacobeni. Cnd slujba s-a terminat, preotul s-a adresat celor care vor sa se spovedeasca, spunndu-le sa iasa n curtea bisericii si sa se prezinte la usa care avea acces spre altar. El nsusi s-a retras apoi n altar, asa ca am fost nevoiti sa iesim si noi cu toata lumea si n-am mai putut sa stam de vorba cu el. Vreo 5-6 femei sau nsirat n fata usii ce dadea spre altar iar restul credinciosilor au plecat spre casele lor. Titi si cu mine am ramas lnga bradul din fata bisericii, cu gndul sa-1 pndim pe preot cnd va termina cu spovedaniile si va parasi biserica, pentru a sta cu el de vorba. Popa a deschis usa si prima femeie a intrat la spovedit. n acea clipa mi-a venit o idee pe care i-am mpartasit-o lui Titi. Ce-ar fi sa mergem si noi sa ne spovedim ? Pe masura ce luam n considerare aceasta posibi litate, o gaseam tot mai nimerita, dect pe cea de a-1 acosta pe preot la plecare. Mai nti, convorbirea ar avea loc la adapost de priviri nedorite. Apoi, nu puteam prevedea reactia preotului la cele ce urmam sa-i spunem. Una era sa afle ca suntem cautati de Securitate, fiind n afara bisericii si ca simplu cetatean, si alta era sa primeasca destainuirile noastre sub legamntul tainei spovedaniei. n aceasta din urma situatie, chiar daca n-ar fi vrut sau i-ar fi fost frica sa ne ajute, nu ne-ar fi putut denunta, fara sa-si calce nsusi juramntul preotesc si obligatia de a pastra secretul spovedaniei. Am optat deci pentru formula spovedaniei. Mai greu a fost sa-1 con ving pe Titi sa mearga el la preot, considerndu-1 mai convingator dect mine n felul de a pune problema. Amndoi o data, oricum nu puteam intra la spovedit. n cele din urma, Titi s-a asezat si el dupa cele doua femei care-si mai asteptau rndul sa intre la preot, iar eu am ramas mai departe sub bradul din fata bisericii. Priveam n curtea unei gradinite de copii, plasata mai jos dect locul unde ma aflam si urmaream, pentru prima oara, dupa multa vreme, miscarile unei tinere educatoare, care mi s-a parut nespus de gratioasa. Abia cnd i-a venit rndul si lui Titi, si n curtea bisericii nu mai ramasesem dect eu, m-a apucat nerabdarea si am avut impresia ca timpul se oprise pe loc. Mi s-a parut o vesnicie pna ce l-am vazut iesind din biserica. Pe masura ce se apropia de mine, ncercam sa-i deslusesc expresia ca sa-mi pot da seama daca demersul lui avusese succes sau nu. Era evident, peste masura de tulburat. Cnd a ajuns lnga mine, am vazut ca avea lacrimi n ochi. Cu vocea tremurnd de emotie, abia a putut articula : "E un om extraordinar !" Apoi s-a mai linistit si mi-a relatat ce se ntmplase. i spusese preotului ca eram fugari, cautati de securitate si ca venise sa-i ceara ajutor. Fara sa-i ceara detalii suplimentare, fara sa manifeste surprindere sau teama la auzul destainuirii, preotul l ntrebase cu ce ne poate ajuta. Titi i-a spus ca eram nemncati de cteva zile si ca eram la capatul puterilor. Preotul a stat putin pe gnduri si 1-a ndemnat apoi sa iasa afara si sa astepte mpreuna cu mine, pna ce se va dezbraca de odajdii, va ncuia biserica si va pleca spre casa. Sa-1 urmarim atunci de la distanta pna <:e l vom vedea intrnd n casa, sa mai asteptam cteva minute si apoi sa intram si noi. I-a spus ca va lasa usa descuiata. O data intrati pe usa sa urcam fara zgomot scara din fata noastra, fiindca la parter locuieste un membru de partid. La etaj era locuinta lui. ntr-adevar, popa parea sa fie un om extraordinar ! Dupa socul pro vocat de disparitia lui Tarie si deznadejdea care ne cuprinsese cteva ore rnai devreme, acum din nou soarta parea sa ne favorizeze. Cteva minute mai trziu, popa a iesit din altar, a ncuiat usa n urma lui si a pornit-o -spre casa. Cu pasul masurat, raspunznd la salutul trecatorilor, se ndrepta spre podul de peste Bistrita, peste care trecusem si noi, fara sa arunce 217 nici o privire n urma. Dupa pod, a luat-o la dreapta, pe acelasi drum pe care venisem si noi n zori. L-am urmarit cu privirea de la distanta si l-am vazut intrnd ntr-o casa cu etaj. Curtea din spatele casei se ntindea pna la malul Bistritei. Am mai zabovit un timp la capul podului si am pornit-o si noi. Cautnd sa adoptam o atitudine ct mai fireasca, am mpins portita gradinitei din

fata casei si n ctiva pasi am fost la usa. Era ntr-adevar descuiata si ni meni nu ne-a vazut intrnd. In capul de sus al scarii, ne astepta popa zmbind. Ne-a primit n casa si a nchis usa n urma noastra. Preoteasa, o femeie de talie mica, blonda si cu ochii albastri, dupa ce ne-a poftit sa stam jos, s-a retras n bucatarie. Preotul, ca si cum ne-ar fi cunoscut de cnd lumea, ne-a dus la un spalator, ne-a dat sapun, un aparat de ras si ne-a spus ca n curnd e gata si masa. Un sfert de ora mai trziu, rasi si spalati, eram asezati la masa cu pre otul si preoteasa, care din cnd n cnd se scula sa ne serveasca. Faceam eforturi sa ne stapnim emotia : Trecuse atta vreme de cnd nu mai va zusem fata de masa, farfurii si tacmuri normale ! La nceput, le-am folosit cu oarecare stngacie, dar ncet, ncet, vechile reflexe s-au trezit. Mai greu ne-a fost sa nu nfulecam asa cum ne mpin gea foamea s-o facem. N-am stiut niciodata daca popa o pusese la curent pe preoteasa cu situatia noastra. stiu nsa ca nici nu apucam bine sa golim farfuria si ne-o umplea din nou fara sa ntrebe, scutindu-ne astfel de a fi siliti sa refuzam din buna-cuviinta. Asa se face ca am mncat doua sau trei farfurii de supa cu galuste si tot de attea ori ni s-au umplut farfuri ile cu ghiveci. De vorbit, s-a vorbit putin si numai banalitati, despre vreme, despre iarna grea care trecuse etc. La sfrsitul mesei, ne-am retras cu preotul ntr-o alta camera. Abia aici am ncercat sa-i multumim, dar preotul ne-a ntrerupt cu o ntrebare: - Ce aveti de gnd sa faceti acum ? I-am explicat ca intentia noastra era sa ajungem la Bucuresti ; fie pe jos, fie agatndu-ne de vreun tren, asa cum facusem de la Dorna Cn-dreni pna la Vatra Dornei. Preotul ne-a ascultat raspunsul si a ramas pe gnduri. Cu toata figura lui senina si deschisa, nu era un om vorbaret si nici nu ncuraja la vorba. Am rupt tacerea rugndu-1 sa ne mai faca un serviciu : sa ne dea un ziar, sa aflam si noi ce se mai ntmpla n lume. Ne-a adus din camera vecina "Scnteia" si, n timp ce o rasfoiam, ne-a spus ca trebuie sa plece pentru cteva minute ; sa citim linistiti ziarul pna se va ntoarce. Preotesei, care tocmai ne aducea niste clatite cu dul ceata, i-a spus ca se ntoarce imediat. si-a luat palaria si a iesit pe usa. Preoteasa s-a dus din nou n bucatarie, lasndu-ne singuri. Cu toata toropeala care ne cuprinsese, am avut acelasi gnd, de care avea sa ne fie foarte curnd rusine. Instinctul fugarului din noi se tre zise din nou : Daca se duce sa ne toarne ?! Ne-am repezit la geam si l-am vazut pe preot mergnd cu pasul lui linistit spre capul satului, pe dru mul pe care intrasem noi de dimineata n Iacobeni. La primul colt a dispa rut din raza noastra de vedere. ngrijorati, ne-am dus la fereastra care da dea spre curtea din spate. Apa Bistritei umflata de ploi curgea printre salciile din fundul curtii iar n stnga si n dreapta se ridicau garduri nalte catre curtile vecine. Ne vedeam prinsi n capcana ! Mai era o singura scapare posibila. Sa iesim din casa pe usa pe care intrasem si sa ajungem ct mai repede n padurile din mprejurimi. Tre buia nsa sa ne hotarm fara ntrziere, orice clipa pierduta micsorn218 du-ne sansele de a mai scapa. si, totusi, pusi n situatia de a decide ime diat, am optat pentru ramnerea pe loc. ncrederea pe care ne-o inspirase popa a fost mai tare si ne-a nvins suspiciunea. Am stat nsa la geam, pri vind cu nerabdare si emotie spre coltul strazii unde disparuse popa. Deo data, l-am vazut. Venea cu acelasi mers linistit spre casa. si venea singur! Lam auzit intrnd n casa. Cnd a deschis usa camerei n care ne aflam, ne-a zmbit si ne-a ntrebat daca nu ne-am odihnit. Apoi s-a dus catre masa de lnga perete, a scos din sertar o cutie si ne-a facut semn sa ne apropiem. A intrat direct n subiect : - Am fost la gara si m-am informat. Doua bilete pna la Bucuresti costa att (nu-mi mai aduc aminte pretul, dar nu era o suma neglijabila !). Din daniile enoriasilor am strns niste bani pentru reparatia bisericii. Va dau banii ca sa va cumparati biletele. Trenul pleaca la ora X. (Prin jurul orei 7 seara). Eram nmarmuriti. La asa ceva nu ne gndisem. Cnd ne-am recapa tat glasul, am nceput prin a-i spune ca n situatia noastra nu stim daca i vom putea da vreodata banii napoi. Ne-a ntrerupt spunndu-ne ca nu are importanta. si la multumirile noastre a avut raspuns :

- Banii sunt dati pentru fapte crestinesti. si ajutorul la nevoie este tot fapta crestineasca, asa ca luati-i si multumiti lui Dumnezeu ! Nu mai era nimic de spus, dupa cum nici acum nu snt n stare sa co mentez gestul, vorbele si comportarea preotului. Ar fi pacat sa ncerc sa prind n cuvinte atitudinea lui; i-as schimba dimensiunile. mpreuna cu preotul, am cazut de acord sa parasim casa nainte de ntoarcerea de la serviciu a comunistului de la parter. De asemenea, am stabilit pentru orice eventualitate, ca n cazul ca vom fi prinsi la iesirea din casa, vom declara ca preotul ne mprumutase banii de ntoarcere acasa, fara sa ne cunoasca adevarata situatie, deoarece ne dadusem drept muncitori, nevoiti sa ple cam din motive familiale, nainte de primirea salariului. De altfel, preo tul nu-si manifestase nici un fel de curiozitate n privinta noastra. Nu stia ca eram condamnati si evadati. Se multumise cu explicatia data de Titi, ca eram cautati de Securitate. E drept ca si n acest caz, faptul de a ne fi ajutat n-ar fi gasit ntelegerea autoritatilor. Nici noi nu stiam cum l chema pe preot si n-am putut sa-i aflu nu mele, nici chiar ani de zile mai trziu, cnd am ncercat sa-i dau de urma. Nu mi-au permis-o nici vremurile dominate nca de teroarea securitatii, nici posibilitatile de deplasare limitate de lipsa de bani si nici timpul pna la plecarea mea din tara. O data ultimele detalii puse la punct, ne-am ri dicat sa plecam. La usa, preotul ne-a mbratisat, cu vorbele "Dumnezeu sa va ajute !" Am pornit-o drept spre gara. O cladire mica, pustie la ora aceea. Ne-am luat biletele de la un functionar, care motaia n spatele ghiseului. La suma rotunda care ne-o daduse popa, am mai primit ctiva lei rest, cu care ne-am cumparat tigari si chibrituri, la o tutungerie n fata statiei. Apoi ne-am ntors n gara, unde eram mai putin n vazul lumii. Mai aveam c teva ore de pierdut pna sa ne vina trenul. Ziua era frumoasa si calda. Am trecut peste linia de cale ferata si ne-am asezat pe marginea parape tului de piatra, cu picioarele atrnnd n gol. Jos, curgea Bistrita. Ne sim team bine, ne era cald, eram satui si mai ales optimisti. Cu toate astea, oboseala acumulata se facea simtita. Am mai discutat un timp pe margi nea celor ntmplate si am stabilit ca, n cazul ca vom fi prinsi la Bucu219 resti nu vom pomeni nimic despre preot si vom spune ca drumul ii fa cusem clandestin, fara bilet. Cu o jumatate de ora naintea sosirii trenului nostru gara pna aici pustie, a nceput sa prinda viata. n cteva minute, s-a umplut de lume. Creznd ca e vreo nentelegere asupra orei de sosire a trenului pe care l asteptam, am plecat sa ma informez. Amestecndu-ma prin multimea calatorilor care invadasera peronul, am aflat ca era vorba de un alt tren, care trebuia sa vina din directie opusa, de la Suceava. In timp ce o batrna pe care o ntrebasem mi dadea aceasta lamurire, m-am trezit strigat pe nume. si nca pe numele mic, asa cum numai un grup de prieteni apropiati sau colegi de liceu obisnuiau sa-mi spuna : - Tilica ! Ce-i cu tine aici ! nmarmurit de surpriza, ma uitam la tnarul din fata mea, fara sa-1 pot recunoaste. In clipa urmatoare, nsa ne mbratisam, unul mai uluit ca celalalt de asemenea coincidenta. Era Vlaicu Maltezeanu. Cu o clasa n urma mea la liceul Spiru Haret, nu-1 mai vazusem de aproape doi ani. ntre timp, terminase Politehnica, se casatorise si ajunsese ntr-un post de inginer, la Iacobeni. Se ngrasase, ceea ce ma facuse sa nu-1 recunosc n primul moment. Aflase, ca fusesem arestat si, strngndu-ma n brate, mi spunea ct de mult se bucura ca ma vede liber. n doua vorbe i-am explicat ca nu fusesem eliberat, asa cum si nchipuia el. I-am relatat pe scurt aventura noastra. M-a ascultat pna la sfrsit si fara nici o ezitare, cu acelasi elan si cal dura, s-a oferit sa ne ajute. Mi-a spus ca se duce cu nevasta-sa la Vatra Dornei sa-si ridice salariul de la centrala ntreprinderii la care lucra si mi-a propus sa-1 astept pna se va ntoarce cu primul tren, n aceeasi seara. Insista sa vin cu Titi la el acasa, ca sa ne refacem cteva zile, sa ne dea mbracaminte ca lumea si bani de drum. I-am explicat la ce riscuri s-ar expune ajutndu-ne, dar nici n-a vrut sa auda, pretinznd ca nu pu team pleca mai departe n halul n care eram. Tentatia de a-i accepta propunerea era mare. Totusi, i-am rezistat iar Vlaicu, sincer dezamagit ca nu ne poate ajuta, s-a scotocit prin buzunare si mi-a dat ultimii 10 lei care i mai ramasesera pna la leafa. Sub privi rile uimite ale lui Titi, care ne observa de la distanta, mi-am continuat conversatia cu Vlaicu pna la sosirea trenului. Pe sotia lui, care statea la coada la ghiseul de bilete, n-am cunoscut-o.

De la el am avut primele vesti despre mama, pe care o vazuse cu vreo luna nainte, cu ocazia unui drum pe care l facuse la Bucuresti. O ntl nise la familia Boceanu, prieteni comuni de ai nostri si de-ai Maltezeniior. Era sanatoasa si o admira pentru curajul ei. Mi-a vorbit apoi de o multime de lume cunoscuta. Multi fusesera arestati. De cnd fusesem ridicat de Securitate, teroarea se ntetise si mizeria si lipsurile erau tot mai mari. Situatia politica externa era ncordata si lumea spera mai mult ca nicio data ntr-o salvare din Occident. I-am comunicat si eu numele ctorva cu noscuti pe care i ntlnisem n nchisoare si de a caror soarta nu se mai stia nimic afara. Fluieratul trenului care-si anunta sosirea ne-a ntrerupt schimbul de informatii. Cu un ultim ndemn la absoluta discretie si prudenta, ne-am mbratisat si ne-am despartit. Cnd trenul a intrat n statie si lumea se mbulzea la urcare, eu ma aflam din nou lnga Titi pe cheiul Bistritei si-i povesteam despre coincidenta ntlnirii cu Vlaicu si tot ce aflasem de la el. Cteva clipe mai trziu ne aflam din nou singuri, n urma plecarii tre nului, statia ramnnd iar pustie. Cum totusi si ora trenului nostru se
220

apropia, am discutat si stabilit un plan n privinta comportarii noastre n timpul calatoriei. Presupunnd ca pe parcurs ar fi posibile controale, nu numai de bilete dar si de legitimatii, am hotart sa stam n permanenta atenti. Unul din noi va sta pe coridorul vagonului pentru a supraveghea orice miscare suspecta sau aparitia vreunui control. Celalalt va sta n apro pierea unui semnal de alarma, gata de a face uz de el n caz de pericol, pentru a putea sari din tren. Dar, si de asta data lucrurile au decurs alt fel de cum le prevazusem. n fine, a sosit si momentul mult asteptat : Am auzit suieratul locomo tivei ! n statie si mai facusera aparitia cteva persoane. Cnd trenul a oprit n fata peronului, a urmat o adevarata lupta ca sa ne putem gasi un loc. Nu n vagoane, care erau ticsite pna le refuz... ci pe scara ! Cu chiu cu vai am reusit sa punem amndoi piciorul pe treptele aceluiasi vagon. Pe fiecare scara de vagon, atrna cte un ciorchine de oameni. Cnd trenul a pornit, statia a ramas iar goala. Numai n poarta din spre strada, un om cu mna ridicata facea un semn de salut catre vagoa nele care se pusesera n miscare. n afara de noi, nimeni nu stia cui erau adresate semnele, caci omul care le facea nu era altul dect preotul din Iacobeni. Silueta popei a fost ultima imagine pe care am mai nregistrat-o n Iacobeni. Eram n 24 iunie 1953, 18 zile dupa evadarea noastra de la Cav-nic. Pentru a va face o idee despre drumul parcurs pna aici, urmeaza o harta a regiunii cu indicatia aproximativa a traseului urmat.
221

La Cmpulung Moldovenesc, trenul s-a mai descongestionat. Mare par te din lume s-a dat jos. Titi reusise sa se strecoare n vagon iar eu ma asezasem pe una din treptele vagonului. Lnga mine si facuse loc un ca poral din trupele de securitate. Era curier n misiune si purta n bandu liera geanta de piele cu corespondenta, nchisa cu lacat. Ne-am oferit unul altuia tigari si am intrat n vorba. mi amintesc ca era baiat de taran din Dolj si ca s-a bucurat cnd i-am spus ca si eu eram oltean. Era necajit ca era departe de casa si mi-a vorbit tot timpul de greutatile si saracia n care se zbatea tata-sau, ca sa faca fata cotelor ce trebuiau predate. La Gura Humorului, nainte de a cobor, mi-a strns mna si mi-a urat drum bun. Securistul care ura drum bun unui evadat ! Stnd cu Titi la un geam pe coridorul vagonului, am rs cu pofta de aceasta ntmplare. De altfel, de cnd ne suisem n tren, eram bine dispusi si veseli, de parca am fi scapat de toate necazurile. Am mai glumit o vreme privind pe fereastra vagonului, pna ce s-a nserat si ne-a cuprins obo seala. Am hotart atunci sa ne punem planul n aplicare. n primul com partiment de la capatul vagonului, se facuse un loc liber. Am stabilit sa fac primul schimb de paza pe coridor iar Titi sa ocupe locul si sa doarma pna ce l voi trezi ca sa inversam rolurile. In caz de alarma l voi scula, vom trage semnalul si vom sari din tren. Dupa Suceava, trenul s-a golit de-a binelea si am ramas singur pe co ridor, n compartimentul lui Titi mai erau doua persoane care dormeau si ele. ncepusera si mie sa mi se nchida ochii si n curnd m-a cuprins un somn pe care nu-1 mai puteam stapni. N-am mai

respectat planul prestabilit. M-am asezat pe bancheta lnga Titi, fara sa-1 mai trezesc si am cazut ntr-un somn de plumb. Cnd ne-a trezit controlorul de bilete, era ziua si ne apropiam de Bu curesti. De la Iacobeni la Bucuresti, trenul facea cam 12-14 ore iar noi dormisem vreo 8 ore fara ntrerupere. Lumea n compartiment se schim base, cei doi coborsera si alti trei stateau acum de vorba pe bancheta din fata. Nu simtisem nimic din toata aceasta miscare si nici opririle si por nirile trenului n diferite statii nu ne trezisera. Dupa trecerea controlo rului, am iesit pe coridor ca sa putem sta de vorba n voie. Am suportat reprosurile lui Titi pentru imprudenta facuta, care ne-ar fi putut costa scump. Erau perfect justificate, dar cum totul se sfrsise cu bine, am mul tumit soartei care nu ne fusese potrivnica. Mai apriga a fost nsa discutia pe care am avut-o n privinta coborrii din tren, Titi sustinnd ca trebuie sa ne dam jos la Chitila, pentru a evita Gara de Nord unde, cu siguranta, era mai multa paza. Cum stiam nsa, nainte de a fi arestat, ca la Chitila se faceau mari controale pentru a descoperi pe taranii care veneau sa-si vnda clandestin produsele la oras, eram de parere sa coborm n Gara de Nord si sa profitam de aglomeratia de pe peroane, pierzndu-ne prin multime. Cum nici unul nu voiam sa cedam si ne ncapatnasem fiecare pe punctul nostru de vedere, i-am propus lui Titi sa coboare la Chitila iar eu n Gara de Nord si sa ne stabilim un punct de ntlnire n oras. Pna la urma Titi a renuntat la ideea lui si nu s-a mai dat jos la Chitila. N-a mai trecut mult si trenul s-a oprit n Gara de Nord. Am cobort. Vrndu-ne unde era nghesuiala mai mare si cu ochii n toate partile, spre a descoperi din vreme pericolul vreunei razii sau control de legiti matii, am iesit de pe peron cu puhoiul de lume n hala mare a garii si de acolo, afara pe treptele cladirii, fara vreun neajuns. Dupa 19 zile de la
222

evadare, ajunsesem n Bucuresti. Era n ziua de 25 iunie nainte de prnz si Bucurestiul se topea sub canicula. Soarele era orbitor si zidurile case lor dogoreau. Asfaltul se muiase. Pe strada, barbatii umblau n camasi cu mneci scurte si femeile n rochite subtiri, de vara. Iar noi, cu hainele salopetelor nchise pna la gt, ca sa nu ni se vada puloverele si cojoacele transpiram ca la baia de aburi. Sa fi mers cu cojoacele n mna, ar fi pa rut si mai suspect ! Primul gnd ne-a fost sa ne ndepartam ct mai repede, gara fiind unul din locurile publice n mod deosebit supravegheat de autoritati. Am sarit, deci, pe platforma ultimului vagon al unui tramvai, care tocmai pleca din statie. Din cei 10 lei primiti de la Vlaicu Maltezeanu la Iacobeni, am luat doua bilete de la taxatoare si am ramas pe platforma deschisa, unde cu rentul de aer ne mai racorea putin. Priveam ntr-un fel de stare euforica la trecatori si la casele ce defilau prin fata noastra si pentru prima oara orasul mi se parea nespus de frumos. Traisem toata copilaria si prima ti nerete la tara si ntoarcerile n Bucuresti fusesera pentru mine motiv de tristete : ncepea scoala, facultatea, constrngerile. Pentru prima data ma simteam acasa si orasul mi-era aproape drag. Pe masura ce priveam la lumea din jur, ne dadeam tot mai bine seama ct de insolit era aspectul nostru. Orict de simplu, saracacios sau chiar mizerabil era cineva mbracat, nimeni nu arata ca noi. Lumina puternica a zilei scotea si mai bine n evidenta halul de murdarie al salopetelor. Ca sa nu mai vorbim de bocancii rupti, cu talpile cascate si fara tocuri, pe care le pierdusem pe drum si de faptul ca umblam cu haine nchise pna la gt, cnd lumea pe strada nu stia cum sa se mai racoreasca de arsita. Iar eu mai purtam pe deasupra si o basca pe cap, ca sa-mi ascund tunsoa rea de ocnas. Mi-o daduse Titi, care era mai prezentabil, avnd parul ceva mai lung ca mine. Nespalati de attea zile si transpirnd de caldura, nu mai e nevoie sa pomenesc de mirosul pe care l raspndeam n jurul nos tru. Cu toate astea, alta era problema care ne framnta si ntrebarile pe care le ridica. Titi mi spusese ca nu are nici un fel de relatii n Bucuresti. n schimb, toata lumea cunoscutilor mei era aici. Rude, prieteni si cunostinte care, chiar n acele vremuri primejdioase si cu riscurile implicite, ne-ar putea da, din primul moment, ceea ce ne trebuia urgent : un prim adapost. Adica : casa, masa, mbracaminte, apa si sapun si posibilitatea de a putea astfel reflecta n liniste la ceea ce vom face mai departe. Se nastea nsa ntrebarea, daca Securitatea presupunea ca putusem ajunge pna n Bu curesti sau continua sa ne caute n regiunea Cavnic. Greu de raspuns ! Oricum, ne-am gndit ca, dupa ce vnatoarea mpotriva noastra din muntii Maramuresului se va solda cu un esec, Securitatea si va ndrepta investi gatiile spre locurile noastre de origine, asupra familiilor si prietenilor nostri.

Punnd raul nainte si admitnd ca ne aflam n aceasta faza a urma ririi noastre, am nceput sa punem primele jaloane ale drumului pe care sa-1 urmam. Am exclus deci primul contact cu rudele si prietenii foarte apropiati, cunoscuti de Securitate prin supravegherea mea dinaintea ares tarii si prin ancheta care urmase. Ramnea acum, sa-mi aleg, din cei ra masi, persoanele care prezentau mai multa ncredere, prin trasaturile lor de caracter. Oameni mai de curaj si discreti. Ajunsesem tocmai la aceste concluzii, consultndu-ma cu Titi cnd, tramvaiul care o luase pe stefan cel Mare, a oprit n statia de la intersec223

tia cu Calea Dorobantilor. Cartierul cunoscut mi-a sugerat o idee si i-am spus lui Titi sa coborm. Am pornit-o pe Dorobanti catre strada Romana si, imediat dupa cladirea Ambasadei turcesti, am luat-o la stnga pe o strada ngusta si linistita, al carei nume nu mi-1 mai amintesc azi. I-am explicat lui Titi ca aici locuia avocatul Nicolae Cilica. Era fiul unui padurar de-al nostru de la Ilovat, pe care tatal meu l ntretinuse si ajutase n liceu si facultate. Aceste relatii cu familia mea, ca si raporturile mele ulterioare cu el, nu erau cunoscute. Speram ca prin el sa aflu pri mele informatii despre ai mei si despre tot ce se ntmplase de cnd fu sesem arestat cu un an n urma. Mai ramnea sa ne ajute norocul sa-1 gasim acasa. Am sunat la usa. Ne-a deschis sotia lui. Se casatorise cu putin nainte de arestarea mea. Dupa expresia fetei cnd a dat cu ochii de mine si m-a recunoscut, mi-am dat seama ca era la curent cu ridicarea si condamna rea mea. De altfel, stiam de pe vremea cnd eram nca liber ct de repede se propagau stirile despre persoanele care dispareau peste noapte, n cursul arestarilor care se tineau lant n acea epoca. Dupa primul moment de sur priza si apoi de bucuria de a ma revedea liber, ne-a poftit nauntru. Cum ntre timp nascuse un copil, nu mai lucra si statea acasa. Nicolae era la serviciu. Nedndu-i vreo lamuririe cu privire la felul n care ajunsesem sa ies din puscarie, i-am cerut sa-i dea un telefon si sub un pretext oare care sa-1 cheme acasa, fara sa-i pomeneasca de mine. O jumatate de ora mai trziu era acasa. Inutil sa mai vorbesc de reactia lui cnd a dat cu ochii de mine : surprinderea mai nti, apoi mbratisari de bucurie si, dupa ce i-am spus ca evadasem din nchisoare, ngrijorare si teama amestecata cu admiratie. Reactii aproape identice au avut toti cei pe care i-am ntl nit n acele zile n Bucuresti. Era ora prnzului. Am stat cu ei la masa si Nicolae Cilica mi-a dat toate informatiile pe care le doream. Am aflat ca mama era bine, sanatoasa si locuia la aceeasi adresa. Mi-a mai vorbit de diversi prieteni si cunoscuti si de tot ceea ce se petrecuse n lipsa mea. (Schimbari de adrese, casatorii, arestari). I-am povestit si noi pe scurt pataniile noastre, dndu-i relatii despre diverse persoane ntlnite n nchisoare. Cnd n cele din urma ne-a ntrebat ce avem de gnd mai departe si unde vom locui, i-am raspuns cu toata sinceritatea ca nu stim nca, dar ca vom gasi o solutie. Cu toate ca nu aveam nca nici un punct de reper si nici o perspectiva, aveam ferma convingere ca ne vom descurca. Prinznd un moment priel nic cnd Titi iesise la toaleta, Nicolae mi-a spus ca e gata sa ma tina ascuns la el, ca as putea dormi pe canapeaua din hol unde se afla si patul copilu lui, mi cerea nsa sa-1 nteleg ca nu e dispus sa-si asume riscurile dect n privinta persoanei mele. I-am multumit pentru oferta, dar i-am expli cat ca nu ma pot desparti de Titi si sa nu-si faca griji ca am deja o so lutie si ca venisem la el mai nti numai pentru a ma informa. Adevarul era departe de asa ceva. De solutie, nici vorba ! Habar nu aveam unde ne vom adaposti peste noapte si nca nu realizam ca n Bucuresti nu ne vom putea culca acolo unde ne apuca noaptea, asa cum fa cusem n padurile Maramuresului si Bucovinei. nainte de a pleca de la Ci lica, mi-am adus aminte ca n apropiere locuia Ion Vorvoreanu, bun prie ten, de o discretie si un caracter ireprosabil. Ne-am despartit de Nicolae si de sotia lui si am pornit-o pe Dorobanti spre bulevardul Dacia. La numarul unul, la etajul nti, am sunat la usa. Ne-a deschis Anca, nevasta lui Ion Vorvoreanu. Era fata doctorului Tyllo. Ne cunosteam din facultate, fusesem
224

martor la casatoria lor si ne vedeam aproape zilnic nainte de arestarea mea, locuinta mea de-atunci fiind n apropiere. Aceeasi stupoare si aceeasi bucurie a revederii ; nu-si mai putea potoli

plnsul, nervos care o cuprin sese ! Era singura acasa. Doctorul Tyllo era n oras si Ion la Cooperativa la care lucra. O duceau greu, iar Ion scapase ca prin minune de valurile de arestari de pna atunci. Amenintarea plana nsa n continuare asupra lui. Fusese, dupa 23 August '44, ofiter de legatura pe lnga Misiunea Militara Brita nica din Bucuresti si toti cei care avusesera aceeasi situatie ca el luasera de mult drumul nchisorilor. n timp ce Anca ma punea la curent cu neca zurile lor si cu soarta grupului nostru de prieteni apropiati, ochii mi-au cazut pe un acvarium cu pesti, asezat pe o masuta. L-am recunoscut si Aimee (cum i spuneam toti prietenii) mi-a povestit ca dupa ce ma ridi case Securitatea, luase de la mine de acasa pestii si ngrijise mai departe de ei. Am ntrebat-o daca le-a schimbat vreodata nisipul. Mirata, mi-a ras puns ca nu. si mai mirata a fost, cnd m-a vazut bagnd mna n apa si scormonind n nisipul din fundul acvariului. n scurta vreme am gasit ce cautam. O moneda olandeza, un gulden de aur. Cu vreo doi ani n urma, cnd pentru o piesa de aur riscai puscaria, fara sa spun nimanui, ascunse sem moneda n nisip. Cu un ciocan am turtito, reducnd-o la dimensiunea unui bob de porumb si i-am dat-o Ancai napoi. n aceasta stare, nu mai prezenta nici o primejdie daca ar fi fost gasita. Am mai stat o multime de vorba. Nu stiu nici azi, cum deodata mi-a ve nit ideea urmatorului pas concret pe care aveam sa-1 fac. De altfel, tot ce am ntreprins n zilele urmatoare a fost numai sub ndemnul inspiratiei de moment si mergnd din improvizatie n improvizatie. Am rugat-o sa-1 cheme la telefon pe Baby Ivanovici si sa-i dea o ntlnire n Gradina Icoanei, n spatele casei parintilor lui. Baby mi-era cel mai bun prieten si cu toate ca Securitatea cunostea relatiile noastre, vroiam sa-1 ntlnesc. Zis si facut. Fara sa-i vorbeasca de mine, 1-a chemat si a stabilit rendez-vous-ul la ora 5. Pna la ora fixata am continuat sa stam de vorba. I-am povestit despre evadare si nu-i venea sa creada. De la Aimee am aflat ca n Bucuresti se faceau pregatiri pentru "Festivalul Mondial al Tineretului" care va ncepe la 2 august si la care, vor participa delegatii de tineret din toate tarile, chiar si din Vest. nainte de ora 5, ne-am luat ramas bun, cerndu-i sa fie de o discretie absoluta n privinta noastra. Mare mi-a fost mirarea, cteva saptamni mai trziu, cnd i-am facut o noua vizita : Nu-i spusese nici macar barbatului ei ! Am ajuns n Gradina Icoanei naintea orei fixate si ne-am asezat pe o banca mai retrasa, spre iesirea din parc din spatele Bisericei Anglicane. Cu tot aspectul nostru neobisnuit, n-am atras atentia nimanui. n parc era lume putina. Numai cteva mame cu copii care se jucau n nisp. n coltul n care ne asezasem, nu era nimeni, asa ca ne-am scos puloverele si cojoacele si ne-am putut racori la umbra, pndind aparitia lui Baby. L-am vazut de la distanta, cnd a intrat n parc. Lam lasat pe Titi pe banca si i-am iesit nainte. O cauta din ochi pe Aimee, asa ca nu m-a remarcat, dect cnd m-am oprit n fata lui. si atunci, n reactia lui spontana, l-am regasit imediat, de parca ne-am fi despartit ieri. M-am rentors cu el la banca pe care o parasisem, i l-am prezentat pe Titi si, dupa ce l-am pus n tema cu toata aventura noastra, am nceput sa ne consultam asupra problemei care cerea o rezolvare urgenta : unde
225
]5 - nchisoarea noastra cea de toate zilele

puteam fi gazduiti ? Am trecut n revista zeci de nume si am examinat n parte situatia fiecaruia. Acolo unde respectivul prezenta toate garantiile de siguranta, ori el nsusj era sub observatia Securitatii, ori vreun membru al familiei era dubios, ori i se bagase n casa un Jocatar, membru de partid. si astfel, rnd pe rnd, i eliminam de pe Lista gazdelor posibile. n cele din urma, am cazut de acord, ca prima solutie, macar pentru noaptea aceea, sa ncercam la Titi Boceanu. Era un bun prieten al familiei si un om curajos. Locuia pe strada General Praporgescu si Baby l mai ntlnise din cnd n cnd. Am mai stabilit cu Baby, ca nu e prudent sa fie n le gatura cu noi si ca n nici un caz sa nu-i spuna mamei de sosirea mea, deoarece era normal ca ea sa fie prima persoana care sa fie supravegheata de Securitate, pentru a da de urma noastra. Ne-am despartit, ramnnd ntelesi ca tot eu voi intra n contact cu el, fie prin acelasi procedeu, prin Aimee, fie pe alta cale.

Apartamentul lui Titi Boceanu era la parterul unei case cu un singur etaj, la nceputul strazii General Praporgescu, aproape de coltul cu strada scoalei. Casa era dispusa perpendicular pe strada, unde era si usa de acces a unuia din cele doua apartamente de la parter. Bocenii locuiau n celalalt. Se intra pe o poarta de fier, ntr-o curte ngusta, care se ntindea de-a lungul casei, pna la scara din fund, care urca la etaj. La picioarele scarii era usa Bocenilor. Trecnd prin curte pe lnga ferestrele apartamentului lor, am ob servat ca storurile erau lasate, cu toate ca era nca ziua. Am sunat la usa, dar nu ne-a raspuns nimeni. Am mai insistat, cu toate ca era evident ca nu era nimeni acasa. Pe cnd ne sfatuiam ce sa facem, am auzit pasi pe scara si pna sa ma dezmeticesc, m-am trezit cu exclamatii de surpriza de la persoana care cobora scarile, care ma recunoscuse si ma striga pe nume. Era Neli Vla-doianu, care locuia la etaj, proprietareasa casei si prietena cu Bocenii. Uitasem complet de existenta ei. O cunosteam prea putin, ntlnind-o numai rareori, din ntmplare, cnd mergeam pe la Titi Boceanu. Ea n schimb ma tinea minte, cunoscnd-o pe mama, pe care o ntlnea mai des n casa, mai ales dupa arestarea mea. Avea vreo 60 de ani si se vedeau nca urmele frumusetii din tinerete. Era o femeie inteligenta, energica si autoritara. M-a luat n brate, m-a mbratisat si nu mai contenea cu exclamatiile si cu ntrebarile cu voce tare : cnd am scapat, daca snt sanatos si cum de nu i-a spus mama si ei ca ma ntorsesem ? Cnd am reusit si eu sa plasez prima vorba, cerndu-i sa nu vorbeasca asa tare, a nteles imediat ca nu-i lucru curat cu noi si, pe un ton care nu mai admitea vreo discutie, ne-a spus s-o urmam si a si luato pe scari n sus. Am intrat cu totii n apartament, a nchis usa n urma noastra, ne-a facut semn sa stam, s-a asezat n fata noastra si n-a zis dect doua vorbe : - Acum spune ! si i-am spus. n afara de ntlnirile cu Cilka, Aimee si Baby, i-am spus tot. Cum am terminat, a si hotart ce era de facut imediat : - Va dau ceva sa mncati, fiindca trebuie sa fiti flamnzi si n timp ce eu ma reped pentru niste treburi n oras, faceti o baie caci sunteti ngrozitor de murdari ! Apoi, dndu-si seama ca nu avem lucruri curate de mbracat, a trebuit sa duc o adevarata lupta cu ea, ca s-o conving sa nu o anunte pe mama,
226

de la care voia sa ne faca rost de haine. Spunndu-ne ca Bocenii erau plecati din Bucuresti pentru cteva saptamni, ca apartamentul era ncuiat si ca cheia se afla la D-na Schileru (soacra lui Titi), tot ea s-a gndit ca ar fi o ascunzatoare ideala, daca am putea obtine cheia. si asa, din vorba n vorba, s-a njghebat un plan. M-am gndit la M.C., o foarte buna prietena a mea din acea vreme, care locuia la doi pasi, pe strada Gogu Cantacuzino (Alexandru Sahia) si pe care Coana Neli o cunostea. O jumatate de ora mai trziu, Titi si cu mine intram n baie iar Neli Vladoianu pleca n oras, nsarcinndu-se sa o caute pe M. C, s-o puna n tema cu sosirea noastra si s-o roage sa obtina cheia de la D-na Schileru, cu care stiam ca era n bune relatii. Baia noastra cred ca a durat o ora. si nu att spalatul nostru, ct al cazii, pe peretii careia se depusese un strat de murdarie apreciabil. Din cauza nenumaratelor ace de brad care ni se imprimasera n piele pe tot corpul si pe care cu multa truda le-am dat jos, am reusit sa nfundam si scurgerea. Pielea de pe talpi si picioare ni se jupuia n fsii, lasnd sa apara pe de desubt o piele noua, subtire si foarte sensibila. Am reusit sa curatam si sa desfundam baia, cu putin nainte de ntoarcerea Coanei Neli, asa ca am scapat de rusine. Totusi, cnd a intrat pe usa, ne-a gasit n chiloti si cama sile sotului ei, pe care ni le daduse nainte de plecare. O gasise pe M.C., care se dusese dupa cheie. Nu mai aveam dect de asteptat si de sperat ca va reusi s-o obtina, fara sa-i spuna D-nei Schileru motivul real pentru care i trebuia. Fiind o femeie n vrsta, ne gndisem ca era mai bine s-o menajam pe ea de astfel de socuri si pe noi de vreo eventuala indiscretie. A trecut o buna bucata de vreme pna ce M.C. si-a facut aparitia. Aducea nsa cheia mult asteptata ! Pretextase ca era pen tru un randez-vous personal si se

obligase s-o predea dupa aceea D-nei Vla'doianu, ceea ce D-na Schileru acceptase fara dificultate. M.C. fusese implicata n procesul de tentativa de trecere ilegala de fron tiera, intentat lui Ion Pantazi, si statuse aproape doi ani n nchisoare pen tru omisiune de denunt. Cu toate astea, n-a pregetat sa-si asume noile ris curi pe care le implica ajutorarea noastra si ne-a fost de cel mai mare spri jin pe toata durata sederii noastre n Bucuresti, facnd legatura ntre noi si diversele persoane, pe care nu le-as fi putut contacta direct. Trebuia chiar sa-i ponderam exaltarea, cerndu-i mai multa prudenta si numai vi zite strict necesare, la noi si la persoanele respective. Totusi, pentru nce put, am rugat-o sa ia legatura cu mama, ca sa-mi recupereze ceva mbra caminte si cu Elena Pantazi, sotia lui Ion, pentru a o preveni de posibila lui aparitie si a putea astfel intra n legatura cu el. Cu ocazia acestor doua vizite . .:ia sa ncerce sa-si dea seama daca lo cuinta mamei si a Elenei Pantazi erau puse sub observatie. Plecnd de la ele, trebuia sa mearga pe strazi mai putin circulate, ca sa poata remarca daca este urmarita. Cnd am intrat n apartamentul Bocenilor, care se compunea din doua camere, baie si o bucatarie la subsol, am primit urma toarele instructiuni de la Coana Neli : Sa nu ridicam storurile ca sa nu dam de banuit, vecinii stiind ca locatarii snt plecati ; sa nu aprindem lumina, mai ales seara, caci s-ar fi vazut printre jaluzele ; sa nu facem zgomot, fiindca n apartamentul vecin (cel cu intrarea la strada) locuia un evreu, cu functie importanta la Ministerul de Interne : sa nu deschidem nimanui, care nu bate la usa cu un anumit semnal, pe care l-am stabilit cu ea. Pen227

tru orice nevoie vom avea, s-o chemam batnd cu o coada de matura n ta van, deasupra fiind locuinta ei. Ramasi singuri, am deschis cu grija feres trele, caldura fiind nabusitoare. In aceeasi seara am mai primit nca o data vizita lui M.C., care ne-a adus pine si ceva provizii alimentare. Apoi, la slaba lumina care se infiltra printre sipcile jaluzelelor, ne-am culcat, Titi n pat iar eu pe o canapea. Cu toata oboseala drumului si a emo tiilor zilei si desi, dupa atta vreme, aveam pentru prima oara ocazia sa dormim omeneste, mi-a fost imposibil sa nchid ochii. Pna ce nu miam luat o perna si m-am mutat pe jos, pe covor, nu am putut adormi. Cana peaua era prea moale si mi-era prea cald. Titi a rs de mine, dar dimineata mi-a dat dreptate : se framntase toata noaptea din cauza patului prea moale. Scurt timp dupa ce ne-am trezit, auzind semnalul convenit, am des chis usa. Era Coana Neli, care, nainte de a iesi n oras, venea sa se infor meze de soarta noastra. Ceva mai trziu M.C. i-a adus lui Titi o pereche de pantofi, urmnd sa ia contact cu mama, pentru a-mi completa si mie echipamentul. Pe la ora prnzului am auzit din nou semnalul la usa. Cnd am deschis, am ramas ncremenit : era mama si n urma ei Coana Neli, care a tinut imediat sa-mi spuna : - Ce ? Credeai ca o sa ma iau dupa tine ? Cum era sa n-o aduc sa te vada, cnd stiu ca de un an nu traieste dect cu gndul la tine ! Greu sa reproduc revederea cu mama. Mi-aduc nsa aminte ca dupa ce m-a mbratisat, m-a ndepartat de ea si s-a uitat la picioarele mele, n-trebndu-ma daca sunt sanatos. Aveam sa aflu mai trziu ca, pe cnd ma aflam la nchisoare, venise s-o vada o femeie necunoscuta, spunndu-i ca i aduce vesti de la mine. Pretinsese ca era ruda cu un gardian de la Aiud si ca putea sa faca sa-mi parvina prin el mbracaminte si medicamente. I-a spus ca avusesem un accident de munca, ca mi se amputase un picior si ca aveam nevoie de antibiotice. Cu toata lipsa de mijloace si scumpetea medicamentelor (care erau straine), mama le procurase si, mpreuna cu un pachet de haine, i le daduse. Binenteles ca nu mi-a parvenit nimic, asa cum nimic din ce povestise femeia nu era adevarat. Cum ntre timp, obis-nuindu-i-se ochii cu semiobscuritatea din apartament, mama se asigurase ca eram ntreg si nevatamat, a urmat a doua ntrebare, pusa cu jumatate de glas si cu vizibila ngrijorare n priviri : - Ati omort pe cineva cnd ati fugit ? Am pufnit n rs si s-a linistit cnd i-am spus ca nu facusem nici o crima. In cele aproximativ 3-4 saptamni ct am locuit n apartamentul Boce-nilor, primeam zilnic vizitele Coanei Neli si sporadic pe cele ale lui M.C, care, ncet, ncet, ne-a completat necesarul de mbracaminte, pentru mine de la mama, iar pentru Titi, care avea alte masuri, din diverse alte

surse. Mi-a adus si o pereche de pantofi de la Baby Ivanovici, care purta acelasi numar, 38 1/2, ca si mine, marime putin obisnuita si greu de gasit. Primi sem si ceva bani de buzunar de la mama. Cteva zile dupa instalarea noastra n apartament, a venit sa ma vada Dumitru Gheorghiu, caruia mama i ncredintase secretul fugii noastre. Dudu, cum i spuneau toti prietenii, era un tip ur'.as. Atletic construit si
228

sportiv, fusese membru al echipajului bobului romnesc, care iesise csti gator la Jocurile Olimpice dinainte de razboi. Parintii mei i fusesera nasi la casatoria cu Gigi, si ea sportiva si profesoara de gimnastica. Nunta se facuse la Ilovat. Dudu era ofiter de artilerie. nainte de razboi, statuse ctiva ani ca specialist la Zbruiovska, pentru comenzile noastre de arma ment n Cehoslovacia. La nceperea razboiului plecase pe front cu un regiment de artilerie grea, cu gradul de capitan. Cazuse prizonier la Stalingrad si multa vreme nu se mai stiuse nimic de el. Dupa sase ani si jumatate se ntorsese, sla bit si distrofic, dar cu acelasi moral nezdruncinat. Trecuse prin grozavia lagarelor sovietice, ntre care cel de la Oranki. Se opusese propagandei pe care o facea n acea vreme Ana Pauker, care venea n uniforma de colonel sovietic si ncerca sa recruteze voluntari n Divizia Tudor Vladimirescu si fusese anchetat si condamnat la nchisoare. si pastrase tot timpul tinuta demna de ofiter al armatei romne, pentru care avea un adevarat cult. ntors n tara, fusese solicitat personal de Emil Bodnaras, cu care fusese coleg de scoala militara, sa reintre n cadrele armatei, dar refuzase si acum era pensionat. Pe toata durata ct fusese pe front si apoi n prizonierat, Gigi, sotia lui, locuise la noi. Acum, locuia mama la ei, n Cotroceni. Cnd se ntorsese din Rusia, Dudu mi povestise toata odiseea lui, care ma impresionase. Multi altii, care l ntlnisera pe front si n lagare, mi vorbisera cu admira tie de el si de tinuta lui ireprosabila. Pentru mine era un model. Cnd l-am vazut intrnd pe usa, aplecndu-se din cauza naltimii, m-am repezit la el n brate. Era tot asa de emotionat ca si mine. A stat numai cteva minute si n-a vorbit mult, dar acele cteva cuvinte nu le-am uitat. Nu m-am simtit niciodata mai magulit ! - Ma Ioane ! Sunt mndru de tine ca macar tu ai evadat ! Mi-am re prosat totdeauna ca n-am avut curajul s-o fac si eu cnd eram n lagar n Rusia. Am mai stat putin de vorba si nainte de plecare, ne-a dat un sfat, pe care 1-a formulat cam asa : - Sa stiti ca cei mai mari dusmani ai barbatilor ntr-o actiune sunt fe meile, indiferent ce sunt, mame, neveste sau amante ! Trecusera cteva zile de cnd locuiam n apartament. Orict de para doxal ar parea, dar ncepuse sa ma apese o senzatie de claustrofobie, pe care n nchisoare n-o resimtisem asa de acut. Poate ca efortul de vointa de a-ti impune singur claustratia este mai mare dect acela de a o suporta cnd ti-o impune altul ! Din cauza jaluze lelor vesnic lasate, apartamentul era suprancalzit, si lumina care se stre cura printre ele era asa de slaba nct nu puteam nici citi. Toata ziua fa ceam planuri peste planuri, discutnd pe soptite. M.C. ne spusese ca era n tratative cu Rici Tailer, un evreu pe care l cunoscusem si eu nainte de arestare. Cu toate ca era un om foarte bine si care avusese n trecut o situatie buna, doua argumente care excludeau n mod normal posibilitatea sa aiba vreo simpatie pentru actualul regim, era totusi considerat dubios de foarte multa lume, din cauza legaturilor pe 229 care le avea cu diversi oameni sus-pusi ai partidului. El, nsa, explica aceste contacte ca relatii de afaceri, fiind un om cu foarte multe legaturi comer ciale cu firme straine din occident. Se pare ca mijlocea relatiile ntre aceste firme si statul romn. M.C. ne spusese ca Rici Tailer spera sa poata orga niza, prin legaturile pe care le avea n tara si strainatate, o cale de trecere clandestina a

frontierei spre Vest. Iesirea din tara urma sa se faca prin as cunderea respectivilor pe slepurile care transportau cherestea pe Dunare pna n Austria. Punerea la punct a sistemului mai cerea nsa timp. Pentru noi reprezenta solutia ideala si ne pusesem nadejdea n ea. Totusi, mai speram si n aparitia lui Ion Pantazi, cu care ne gndeam ca vom putea ncerca o trecere a frontierei n Iugoslavia. Personal, cunosteam destul de bine anumite puncte de frontiera de-a lungul Dunarii si aveam si legaturi cu ctiva oameni din zona de frontiera. Punnd mpreuna cunostintele mele cu ale lui Ion, care era si el din regiune, speram sa putem stabili'un plan de fuga, cu ct mai mari sanse de reusita. Pe marginea acestor doua posibilitati de fuga, discutam ct era ziua de lunga. Niste crmpeie de pre mise, pe care cladeam ipoteze si variante, care mai de care mai bine gn dite pna n cele mai mici amanunte. Din pacate, nsusi punctul de plecare, baza pe care construiam era numai iluzie. Cel putin ipoteza aparitiei lui Ion era de mult spulberata. Nu stiam ca fusese prins nca din primele zii* dupa evadare. Solutia lui Rici Tailer, chiar daca s-a dovedit reala, a avut o viata scurta si aparea ntr-un moment cnd noi nu mai eram n masura sa uzam de ea. (Voi mai reveni asupra acestui subiect.) Pna una alta, pentru a capata o nfatisare ct mai normala, ne-am apucat sa ne tundem unul pe altul. Mai bine zis, sa ne p