Eseu

“Omul este condamnat sa fie liber”

de J.P Sartre

Voi începe prin a vorbi despre omul ca ființa umană, la care voi
adăuga faptul că omul dintotdeauna și-a dorit libertatea, a luptat pentru ea și
deseori și-a sacrificat viața pentru ca măcar urmașii să aibă acces la aceasta.
Ființa libertății este un ideal social, o condiție fundamentală a
personalității umane, intenționând să își realizeze multiple scopuri, oamenii
îndură permanent variate constrângeri fiziologice, economice, politice sau
chiar și morale. Experiența acestor constrângeri i-a pus pe unii dintre ei în
fața necesității de a le depăși sau cel puțin, de a le minimaliza altfel.
Din perspectiva lui Jean-Paul Sartre, se consideră pe de o parte că libertatea
este suma tuturor alegerilor pe care omul le face în viața, în afara oricărei
determinări, iar pe de cealaltă parte se consideră că este însăși glasul care
întreabă ființa omului care este finalitatea acestor alegeri libere.
Ceea ce adaugă Sartre este că “esența omului este libertatea de a alege”,
deoarece omul prin puterea rațiunii își alege libertatea, la care constă
măreția, disperarea și neliniștea lui.
Se poate observa că la Sartre, libertatea adevărată este instinctul omului
după o realitate superioară în care sa se regăsească
Tind să cred că termenul de “condamnare” nu se referă doar la faptul că
omul nu s-a creat, ci și la ideea că, deși singuri ne făurim viața, deși avem
“dreptul” de a ne exterioriza gândurile, totuși suntem în răspundere pentru
deciziile luate, pentru faptele și vorbele noastre. Suntem conștienți, în cel
mai bun caz, de toate limitele interioare și constrângerile exterioare și astfel
considerându-ne condamnați, constrângeri care ,de altfel ne apără de noi
înșine.
Libertatea absoluta nu exista, cel puțin nu pentru om, care prin nesăbuință
lui după libertate poate face lucruri necugetate și poate deveni un nebun
Libertatea noastră este în a decide, dar a fi conștienți de ceea ce se petrece,
constă în puterea de a face, dar a ține cont de ce va urma, pentru ca exista
legi, care definesc anumite limite libertății de care dispunem
Deseori noi avem libertate, dar nu suntem pregătiți pentru ea și nu știm ce ar
trebui să facem
Cu toate acestea, Sartre nu neagă ca exista anumite constrângeri inevitabile
care acționează asupra individului cum ar fi nevoia de a lucra și de a acționa
în condițiile impuse de un mediu specific. Fiecare ființa umană prezentă în
aceasta lume este și are limita unei situații. În ciuda acestui fapt, filozoful
argumentează că fiecare situație unică este deschisă libertății, deoarece
individul însuși o alege conferindu-i o anumită semnificație.
Rolul principal este deținut de orientarea noastră subiectivă și nu de o
necesitate externă
Omului se consideră ființa superioară, dar îmi place și ideea de a avea mai
multă libertate, în aceeași măsura și mai multă răspundere, asta de fapt e
 ceea ce posedam noi: o rațiune, care deși ne facilitează existența ne și
impune unele restricții
Putem spune ca omul este liber, dar nu cu ideea de a face orice, ci de a fi
conștient și totuși împăcat cu tine însuți
Existam într-un univers în care exista o ordine, o orânduire, iar omul,, în
dorința sa de libertate, și-o dorește fără a ține cont de ce exista pe lângă el
În consecință, probabil suntem prea “mărunți”, întrucât numim
condamnare faptul ca trebuie sa purtam răspundere pentru tot ceea ce
facem. Nu e o povară existența limitelor libertății noastre, deși ne plângem
de ele, deseori ele ne apăra de propria noastră nesăbuință.

Ion Elena-Andreea
Clasa a XI-a G