Lepoardul de Zapada

Leopardul zăpezilor sau irbisul (Panthera uncia) este

un mamifer prădător mare din familia felidelor, care trăiește în regiunile
muntoase din Asia Centrală,și anume în Afganistan, zona lacului
Baikal și în estul podișului Tibet. Clasificarea speciei a variat de-a lungul
timpului, ea fiind inițial atribuită genului Panthera, împreună cu alte feline
mari, pentru ca mai apoi să fie reclasificată într-un gen aparte, Uncia, iar
în 2008 înapoi în Panthera.
Aspectul fizic al leopardului zăpezilor se caracterizează printr-un corp alungit, slab și flexibil, labe
relativ mici, un cap nu de dimensiuni modeste și o coadă foarte lungă. Împreună cu coada el atinge
o lungime de 200–230 cm și o greutate de până la 55 kg. Blana este de culoare cenușie-deschis, cu
pete în formă de inel.
Din cauza habitatului său greu accesibil și a densității foarte scăzute, multe aspecte biologice legate
de leopardul zăpezilor sunt slab studiate. La momentul actual, situația ecologică a speciei este
critică. În secolul al XX-lea, aceasta a fost introdusă în Lista roșie a IUCN și în documentele de
acest gen a unor țări. Din 2012 vânătoarea leoparzilor zăpezilor este interzisă.

Leopardul zăpezilor este o felină relativ mare. După înfățișare este asemănător cu leopardul, dar
mai mic decât el, mai mult ghemuit, cu coada și blana lungă pe care sunt niște pete negre. Trunchiul
este alungit și ghemuit, puțin ridicat în regiunea osului sacru. Lungimea corpului de la cap e de 103–
130 cm, în timp ce lungimea cozii e de 90–105 cm. Înălțimea umerilor e de 60 cm. Masculii sunt
puțin mai mari ca femelele. Masa corpului unui mascul poate ajunge până la 45–55 kg, în timp ce a
femelelor este între 22–40 kg. Lungimea piciorului din spate este de 22–26 cm
Blana este înaltă, foarte groasă și moale, lungimea ei pe spate poate ajunge până la 55 mm— ea îi
asigură protecție la condițiile aspre din habitat. După densitatea blănii leopardul zăpezilor se
diferențiază de toate pisicile mari și mai mult se aseamănă cu cele mici.
Culoarea blănii este maronie-gri, fără vreo impuritate de culoare galbenă sau roșiatică (nuanța
galbenă a blănii a fost observată la niște specii care au murit în captivitate, probabil este un
artefact).
Culoarea de bază a blănii la spate și în partea superioară este de un gri-gri deschis, aproape albă,
care puțin seamănă cu cea a fumului. Partea de jos, culoare burții și interiorului membrelor este mai
deschisă decât pe spate. Pe aproape tot fondul gri deschis sunt niște pete rare în formă de inele,
înăuntrul cărora se pot găsi pete cu mult mai mici, și niște pete mici de culoare neagră sau gri
întunecat. Uzorul de pete este relativ șters, format din pete deformate, diametrul celor mai mari pete
poate ajunge de la 5 cm până la 7–8 cm. Multe pete de dimensiuni diferite sunt ușor de găsit pe cap
(cele mai mici dintre ele), gât și pe picioare (mult mai mari, mai jos devenind mai mici), petele în
formă de inel sunt absente. În partea din spate a spinării petele parcă se unesc una cu alta, formând
dungi scurte. Între petele inelate sunt puține pete care se intersectează. Petele mari care sunt multe
pe partea din urmă a cozii deseori cuprind coada în direcție transversală formând un inel incomplet.
Sfârșitul cozii este sus de obicei negru. Petele întunecate de culoarea neagră, dar arată gri-închis
.