Monahismul- formă a spiritualității creștine

 Cuvantul “monah” vinde de la grecescul μοναχος— care înseamnă

persoană singură/însingurată.
 Monahismul este un stil de viață ales voit, pentru a facilita apropierea de
Dumnezeu și ocuparea cu problemele spirituale proprii și ale celor din jur.
El se fundamentează nu pe o poruncă, ci pe sfaturile date de Mântuitorul
pentru a ușura mântuirea personală.
 Monahismul creștin a apărut în secolele III-IV, organizat în pustiile
Egiptului, Palestinei, Siriei și Asiei Mici.
 Cei mai importanți organizatori ai vieții monahale au fost:
Sf. Antonie cel Mare, Sf. Pahomie, Sf. Macarie (Egipt);
Sf. Eftimie, Sf. Sava (Palestina);
Sf. Vasile cel Mare – a scris Regulile Monahale;
Sf. Benedict de Nursia, Sf. Ioan Cassian, Francis de Asissi (Occident)
Sf. Nicodim de la Tismana, Sf. Vasile de la Poiana Mărului, Paisie de la Neamț,
Arhimandritul Ilie Cleopa (România)
 Centre monahale există în aproape întreaga lume:
Muntele Athos și Meteorele (Grecia);
Muntele Sinai în Egipt;
Țara Sfîntă și Orient;
Rusia (Valaam, Optina, Sarov, etc.)
România (Moldova și Bucovina, Oltenia, Maramureș, etc.)
 Scopul monahismului este îndumnezeirea omului (în greacă, theosis),
lucrare la care sunt chemați toțicreștinii. Căutarea voii lui Dumnezeu mai
presus de orice altceva este o idee care apare peste tot înscrierile ortodoxe.