Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2001 Judsol
2001 Judsol
Problema 1.
a) Se observă că
Folosind inegalitatea ,obţinem .
2 2
b) Cum a,b,c sunt lungimile laturilor unui triunghi, avem |a-b|<c de unde (a-b) <c .
Analog obţinem (b-c)2<a2 şi (c-a)2<b2 şi, prin adunare, găsim (a+b+c)2<4(ab+bc+ca), de
unde adică ecuaţia nu are rădăcini reale.
Barem : a) (3p); b) (4p).
Problema 2.
Fie Rezultă că există a, b, c R astfel încât punctele au
coordonatele A(a,2a-2), B(b,4-b), C(c,2). Calculând coordonatele mijloacelor laturilor
triunghiului ABC şi punând condiţia ca acestea să aparţină dreptelor, obţinem b=2a-2, c=8-3a,
deci avem A(a,2a-2), B(2a-2, 6-2a), C(8-3a, 2), cu a R. Calculând pantele dreptelor şi
punând condiţia ca d4 BC şi A d4, obţinem a=1 şi, deci A(1,0), B(0,4), C(5,2).
Barem:
Coordonatele pentru A,B,C în funcţie de a,b,c (1p); Coordonatele pentru A,B,C în funcţie de a
(2p); Calcularea pantelor şi condiţiilor de perpendicularitate (3p); Finalizare (1p).
Problema 3.
Demonstrăm afirmaţia prin inducţie dupa k .Cazul k=1 este evident. Presupunem că
.
şi demonstrăm
.
Astfel, este suficient să demonstrăm că
,
sau că . Acest lucru este evident pentru că
, iar din ipoteză rezultă imediat că , deci
Barem :
Inegalitatea (3p); Inegalitatea (3p); Finalizare (1p).
Problema 4.
Pentru m = 0 obţinem f(f(n)) = f 2(0)+n (1). De aici rezultă că dacă f(x) = f(y) atunci x
= y. De asemenea, deducem că există k astfel încât f(k) = 0 (anume k = f(-f 2(0))). Fie f(0) = l.
Pentru m=k şi n = 0, rezultă f(k2+l) = 0 = f(k), deci k2+l = k. Pentru n = k în relaţia (1)
obţinem f(f(k)) = f(0) = l = l2+k. Rezultă evident k = l = 0, deci f(0) = 0.
Pentru m = 1 şi n = 0 în condiţia iniţială se obţine: f(1) = f 2(1), de unde f(1) = 1. De
asemenea, obţinem f(2) = f(1+f(1)) = 1+f(1) = 2. Prin inducţie rezultă f(n) = n, pentru orice n
N, şi apoi f(n) = n, pentru orice n Z (se obţine f(-m) = -f(m)).
Barem:
Reducerea la (4p); Finalizare (1p).
Problema 1.
Se observă uşor că a2 = 2a1 şi a3 = 3a1. Demonstrăm prin inducţie că an = na1, pentru
orice n N. Presupunând că ak = ka1, pentru k ≤ n-1, avem
Problema 2.
Fie =t. Obţinem t2-at+1=0. Cum a [-2,2], există [0, ] astfel încât a=2cos şi rezultă
Problema 3.
Să fixăm 0 drept afixul centrului cercului circumscris pentagonului. Dacă afixele
punctelor A, B, C, D şi E sunt, respectiv a, b, c, d, e, se ştie că afixul punctului H1 este
h1=a+b+c, etc., iar afixul lui M1 este m1=(d+e)/2. Un punct P de afix p aparţine dreptei H1M1
dacă si numai dacă există t astfel încât p=(1-t)(a+b+c)+t(d+e)/2. Este uşor de văzut că punctul
P de afix (a+b+c+d+e)/3 aparţine tuturor dreptelor H1M1.
Barem:
Afixele ortocentrelor (2p); Afixele mijloacelor (1p); Finalizare (4p).
Problema 4
Desigur, x > 8. Fie 2lgx+8 = y; rezultă 2lgx = y-8 şi =y, de unde se obţine:
det
iar condiţia din enunţ devine d =1 şi m+q = 0. Atunci
Barem:
A,A*,d (1p); calculul expresiei det(A+dA*) (1p); det (A+dA*) = d[(d-1)2+(m+q)2] (2p)
d =1 şi m+q = 0 (1p); det(A-A*) = 4(mq-np) = 4 (2p).
Problema 2.
a) Considerăm coloanele ale matricii In .Observăm că singurul minor de
ordin k nenul este format din liniile , deci pentru orice k dintre
coloane, avem un singur minor nenul.Rezultă că numărul minorilor nenuli de ordin k este
şi că suma lor este 2n-1.
b) Fie fixat şi coloanele . Dacă toţi minorii de ordin k care
conţin aceste coloane ar fi nuli,atunci orice minor de ordin k+1 care conţine aceste
coloane ar fi nul. Analog, orice minor de ordin k+2, care conţine aceste coloane ar fi nul şi
în final, detA=0, fals. Deci există un minor de ordin k cu elemente din aceste coloane care
este nenul. Rezultă că avem cel puţin minori de ordinul k nenuli (putem alege
sisteme de k coloane din n) şi atunci numărul total este cel puţin 2n-1.
Barem:
a) 2p; b) 5p.
Problema 3.
Fie a < b, f((a,b)) = (c,d). Cum f([a,b]) este interval închis şi mărginit şi
f([a,b]) = (c,d) {f(a), f(b) } f(a) = c, f(b)=d, sau f(a)= d şi f(b)=c. Oricum, f(a) f(b) şi
atunci f este injectivă.
În continuare, luând w între f(a) şi f(b) , cum f((a,b)) = (f(a),f(b)) sau f((a,b)) =
(f(b),f(a)), rezultă că există xw în (a,b) cu f(xw) = w. Deci f are Darboux.
Barem:
f((a,b)) = (c,d), f([a,b]) = (c,d) {f(a), f(b) } (1p); f(a) = c, f(b) = d sau invers (1p)
f injectivă (2p); f are Darboux (1p); f strict monotonă (1p); f continuă (1p).
Problema 4.
a)
b) Evident, şi construim inductiv astfel ca
pentru orice .
Pentru n = 2 alegem a1 = a2 = 1 . Dacă a1, …, an sunt determinanţi, procedăm astfel pentru
determinarea lui an+1.
-dacă alegem an+1 = 0 şi relaţia (1) rămâne adevărată pentru n+1.
.
Într-adevăr, folosind ipoteza de inducţie, avem:
.
Barem:
a) (2p);
b) formularea unei inegalităţi cleşte (2p);
c) construcţia inductivă sau variante (3p).
Problema 2.
Grupul are 7 elemente, deci pentru orice ,avem . Rezultă că polinomul
are ca rădăcini toate elementele lui K . Deoarece K este corp comutativ, f are 8
factori de gradul întâi. Considerăm ; se verifică uşor că ,
deoarece -1=1 în K . Atunci g conţine 3 factori liniari ai lui f , deci are rădăcini în K. Dacă
este rădăcină a lui g, atunci .
Barem:
are soluţii elementele lui K (2p); g divide f (3p); finalizare (2p)
Problema 3.
Presupunem că f nu este funcţia nulă. Fie cu
Deoarece f e continuă în x0 , există un interval astfel ca f(x)>0 , pentru
orice .
Considerăm funcţia polinomială
.
Barem:
Reducere la absurd (1p); f pozitivă pe un interval (1p); consideră (3p);
aplică teorema de medie şi contradicţie (2p).
Problema 4.
a) cu , deci
b) Avem : , iar
Barem:
a) (2p); b)integrarea unei părţi (2p); evaluare şi calcul (3p).