UMF Carol Davila – Bucureşti

Facultatea de Medicină
Disciplina Psihologie Medicală

Curs 6. Indicatori ai comunicării medicale eficiente / ineficiente

Sindromul burnout, complianţa terapeutică, efectul placebo, dependenţa de medicamente,
iatrogenia, calitatea percepută a vieţii

I. Sindromul burnout
Componente:
- epuizare emoţională: sentimente de irosire, neputinţă, se pierde capacitatea de
empatizare;
- depersonalizare: alterarea abilităţii de comunicare, comportament rece, cinic, ironic,
nepăsător;
- scăderea perceperii realizărilor personale: sentimente de inutilitate, scăderea
încrederii în sine, eșec profesional, demotivare;
Precedat de empathy fatigue, rust-out.

Factori predispozanţi
Individuali
- perfecţionismul (ex.tip A);
- sindromul bunului samaritean (supraimplicare);
- tulburările de personalitate + dificultăţile de relaţionare;
- vulnerabilitatea la eșec sau pierdere;
- abuzul de substanţe.
Socioculturali
- climatul de muncă stressant;
- conflictul efort profesional-recunoaștere socială;
- conflictul viaţa profesională- familială;
- dificultăţile materiale;
- stereotipul „stress-illness”.
Intervenţie / Prevenţie
Modificarea stilului de viaţă
Asistenţa psihoterapeutică individuală (tehnici de relaxare, psihoterapie cognitiv-
comportamentală, mindulness, relaxare, hipnoză)
Abordarea psihoterapeutică de grup (ex. grupuri Balint)

II. Complianţa terapeutică

= raportul între numărul prescripţiilor terapeutice primite şi al celor urmate de către pacient.
Termenul de „complianţă” are o notă de conformism, de supunere oarbă a pacientului faţă
de medic.
Acest termen a fost înlocuit mai recent cu cel de „aderenţă”, care presupune asumarea şi
înţelegerea de către pacient a demersului terapeutic.
Factorii care influenţează complianţa / aderenţa la tratament
1. factori care ţin de pacient
- psihologici:
- cognitivi (nivelul intelectual, de înţelegere, memorare);
- emoţionali (dispoziţia tristă, pesimismul, depresia, anxietatea);
- atitudinali (atitudinea faţă de boală şi medic);
- motivaţionali (motivaţie extrinsecă/ intrinsecă);
- comportamentali (comportamente nocive faţă de sănătate, stil de viaţă);
- personalitatea (tipuri de personalitate „cu risc”: tip psihocomportamental
A, personalităţi dizarmonice paranoidă sau antisocială);
- vârsta ;
- sănătatea mintală (ex. pacienţii psihotici nu au tipic complianţă, din cauza
absenţei conştientizării bolii);
- factori socio-economici: - suportul social perceput;
- statusul socio-economic.
2. factori care ţin de medic
- puterea socială;
- prestigiul (formal / informal);
- calităţile relaţionale;
- timpul alocat de medic pentru pacient;
- individualizarea relaţiei;
 - suportul emoţional, informaţional sau instrumental oferit pacientului.
3. factori care ţin de boală
- evoluţia acută vs. cronică;
- boală simptomatică vs. asimptomatică;
- gradul de severitate percepută de către pacient;
- gradul de afectare / influenţare asupra activităţii pacientului;
- coexistenţa altor boli.
4. factori care ţin de tratament
- costurile tratamentului;
- complexitatea tratamentului;
- efectele secundare prezente sau imaginate;
- eşecul anterior al unor prescripţii terapeutice similare;
- schimbarea radicală a stilului de viaţă faţă de cel anterior bolii.
5. factori socio-culturali
- se referă la influenţa familiei, colegilor de serviciu, colegilor de salon;
- au influenţă ambivalentă asupra aderenţei.

III. Efectul placebo

Preparatul placebo
= o formă medicamentoasă identică cu cea a unui medicament dar fără substanţa activă a
acestuia;
= o substanţă farmaceutică, dar fără acţiune farmacologică.
Caracteristici generale ale efectului placebo:
- substanţa administrată este inertă farmacologic;
- efectul este simptomatic (atât simptome psihice, cât şi somatice);
- durata efectului este, de regulă, scurtă;
- instalarea efectului este mai rapidă decât cea necesitată de ajungerea în sânge a unei
substanţe farmacodinamice active;
- acţiunea sa este nespecifică, indiferent de natura bolii.
Tipuri de efect placebo
Placebo propriu-zis: constă în efectele pozitive care apar la o persoană căreia i s-a
administrat, în scop terapeutic sau experimental, o substanţă placebo;
Efectul pseudoplacebo: reprezintă un efect pozitiv asupra unor simptome ale pacientului
exercitat de medicamente active farmacodinamic, dar care nu au acţiune terapeutică pe
simptomele respective;
Efectul nocebo: se referă la răspunsul advers la administrarea unui preparat placebo.

Factori care influenţează apariţia efectului placebo

Factori care ţin de pacient
- caracteristicile psihologice - pacienţii se pot împărţi în două categorii:
- placebo-reactivi: caracterizaţi prin sugestibilitate, extraversie,
conformism, labilitate, aprobativitate;
- placebo-nonreactivi: caracterizaţi prin întroversie, neîncredere,
suspiciozitate, rigiditate, agresivitate;
- sexul: femeile sunt în proporţie mai mare placebo-reactive
- nivelul educaţional: răspunsul la placebo este mai evident la persoanele cu un nivel
educaţional mai redus:
Factori care ţin de boală
- durata bolii: o boală mai recentă, cu simptome mai reduse determină un răspuns mai
favorabil la placebo.
Factori care ţin de medic
- prestigiul (mai ales cel informal) şi autoritatea;
- calităţile relaţionale și abilităţile de comunicare (ex. empatia, ascultarea activă);
- atitudinea faţă de medicament (încrederea în calităţile medicamentului);
- modul de prescriere a tratamentului.
Factori care ţin de medicament
- noutatea;
- calea de administrare;
- gustul;
- culoarea (produsele colorate „sunt mai eficace” decât cele albe; roşu şi portocaliu sunt
asociate cu un efect stimulant, iar albastru şi verde
au efect sedativ);
- costul.
Indicaţii ale placebo
- situaţiile în care este necesară scăderea dozelor unui medicament care are efecte secundare
nedorite;
- situaţiile în care se urmăreşte înlocuirea treptată a unui medicament care poate determina
dependenţă;
- situaţiile în care se doreşte dovedirea bazei funcţionale a unor simptome (demonstrarea
absenţei substratului organic);
- testarea valorii şi eficacităţii terapeutice a unui nou medicament (prin tehnica „simplu orb”
sau „dublu orb”).
Simplu orb: Pacienţii sunt împărţiţi în două loturi: unii primesc preparatul activ, iar ceilalţi –
preparatul placebo. Medicul cunoaşte tipul de preparat primit de fiecare lot, existând
posibilitatea să supraevalueze efectele preparatului activ.
Dublu orb: Nici pacienţii din cele două loturi, nici medicul nu cunosc tipul de preparat
administrat. Astfel, medicul va fi obiectiv în analizarea efectelor preparatelor.

Precondiţie pentru administrarea placebo: existenţa unei relaţii terapeutice adecvate, autentice,
bazată pe încrederea pacientului în medic şi a amândorura în tratamentul prescris;

Preparatele placebo nu se administrează în situaţiile de urgenţă sau când prognosticul

vital al pacientului este în discuţie!

IV. Dependenţa de medicament

Medicamentele care induc cel mai frecvent dependenţă sunt cele analgezice, sedative,
somnifere, stimulente.
Dependenţa poate fi:
- fizică:
Indicatori: - sindromul de abstinenţă – efectele nedorite ce apar la încetarea
administrării unui medicament care a dat dependenţă;
- toleranţa – scăderea efectului dorit dacă doza de medicament
este menţinută constantă; duce la creșterea dozei de medicament
necesară pentru a obţine efectul dorit.
- psihică (poate necesita psihoterapie, ex.cognitiv-comportamentală, hipnoză).
Consecinţe negative ale dependenței de medicament:
- insuficienţă hepatică;
- insuficienţă renală;
- afectare cardiovasculară, HTA;
- efecte specifice medicamentului incriminat.
V. Iatrogenia
= efecte adverse sau complicații rezultate din aplicarea tratamentului sau sfaturilor medicale.
225.000 decese pe an (SUA)
Include și acțiunile altor profesioniști din domeniul sănătății, cum ar fi psihologi, terapeuți,
farmaciști, asistente medicale.
Poate apărea şi în medicina complementară / alternativă.
Cauze de ordin psihologic:
- erori medicale / neglijenţă / sindrom burnout;
- bias al medicului faţă de un anumit tratament;
- etichetarea pacientului ca incapabil / prea capabil de a urma o terapie;
- cedarea la presiunile aparţinătorilor în vederea administrării unui anume tratament;
- neluarea în considerare a dovezilor medicale;
- lipsa update-ului medicului cu noi ghiduri şi proceduri terapeutice;
- comunicare deficitară / incompletă / inadecvată.
Consecinţe în plan psihologic pentru pacient:
- transfer negativ / agresivitate;
- anxietate;
- depresie (helplessness – hopelessness);
- contagiune informaţională;
- dispariţia pe termen lung a încrederii în medic / instituţiile medicale.

VI. Calitatea percepută a vieţii

Calitatea vieţii (quality of life - QoL) reprezintă satisfacţia individuală dată de viaţă sau
bucuria de a trăi legată de domenii pe care fiecare le consideră importante.

Calitatea vieţii raportată la sănătate (Health Related Quality of Life - HRQoL) este satisfacţia
dată de domenii ale vieţii care afectează sau sunt afectate de sănătate.

Indicatori ai QOL
Funcţionalitatea:
- fizică – (in)capacitatea de realiza o varietate de activităţi fizice;
- de rol – (im)posibilitatea de exercitare a unui rol, funcţie de problemele de sănătate;
- socială – limitele până la care sănătatea influenţează activităţile sociale obişnuite.
Starea de bine:
- sănătatea mentală – diferite stări sufleteşti: depresii, anxietăţi, trăiri pozitive cu referire la o
anumită perioadă de timp;
- tonusul vital;
- durerea corporală (aprecierea durerii).
Autoaprecierea sănătăţii:
- evaluarea curentă a întregii stări de sănătate;
- dinamica în starea de sănătate din ultimul an.
Factori extramedicali de care medicul trebuie să ţină seama:
- bunurile şi serviciile economice;
- condiţiile de mediu (calitatea mediului natural şi urban);
- condiţiile sociale şi umane – calitatea organizării vieţii sociale la diferitele sale
niveluri, calitatea relaţiilor interpersonale;
- posibilităţile de informare, de perfecţionare intelectuală şi de participare culturală.

Scale de evaluare a calităţii vieţii

Short Form Health Survey (SF36)
36 itemi, 8 grupe de indicatori ai sănătăţii:
• Funcţia fizică;
• Limitarea activităţii datorată problemelor fizice;
• Funcţia socială (de inserţie socială);
• Sănătatea mentală;
• Limitarea activităţii, din cauza problemelor emoţionale;
• Percepţia sănătăţii;
• Energie / fatigabilitate – vitalitatea;
• Prezenţa durerii.
Sickness Impact Profile (SIP)
136 itemi pentru măsurarea indicatorilor privind starea de sănătate generală, simptomele
respiratorii, parametri fiziologici şi ai dispoziţiei.
Este utilizată la bolnavii cronici: ex. respiratori, artrozici şi diabetici.
Functional State Questionnaire (FSQ)
Evaluează 4 funcţii - fizică, psihică, socială şi limitarea rolurilor.